Pădurile UNESCO ale României

Veștile bune vin săptămâna asta direct de la Comitetul Patrimoniului Mondial

UNESCO, care a adoptat recent un proiect pentru protejarea celor mai bine
conservate păduri de fag din întreg arealul natural european.

“Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of
Europe (Albania / Austria / Belgium / Bulgaria / Croatia / Germany / Italy / Romania /
Slovakia / Slovenia / Spain / Ukraine)” include România cu aproape 24.000 de ha de
păduri de fag virgine sub protecția celei mai importante instituții de protecție a
valorilor naturale, materiale și imateriale din lume.

Pădurile din România sunt situate în opt zone diferite: Izvoarele Nerei, Cheile
Nerei-Beușnița, Domogled – Valea Cernei, Cozia, Codrul Secular Șinca, Groșii
Țibleșului, Codrii Seculari Strîmbu-Băiuț, Codrul Secular Slătioara.

Redau în continuare o parte din comunicatul primit de la WWF ca să înțelegeți mai

bine ce înseamnă pădurile virgine și importanța includerii lor în patrimoniul UNESCO:

Pădurile virgine – adevărate laboratoare științifice

Pădurile seculare cu structuri primare (pădurile virgine și cvasivirgine) sunt mostre
ale ultimelor ecosisteme terestre care au mai rămas Europei, care s-au format fără o
influență umană semnificativă, ci ca rezultat al unei îndelungate evoluții naturale de
mii de ani. Astăzi, aceste păduri reprezintă adevărate laboratoare științifice care
ne vor ajuta să înțelegem printr-o lecție vie și să păstrăm tainele universului
pădurii.

În plus, aceste păduri au un rol esențial în păstrarea identității culturale a

comunităților locale. În Munții Carpați se poate vorbi despre o „civilizație a
lemnului”, istoria, filozofia de viață, cultura și tradițiile comunităților locale din aceste
zone sunt atât de strâns legate de pădurea care le adăpostește încât cele două
concepte nu pot fi separate. Numai pătrunzând misterele acestor păduri naturale
care odinioară acopereau marea majoritate a teritoriilor vom putea înțelege care a
fost sursa de inspirație, materie și energie în viața comunităților locale de-a lungul
istoriei.
Înscrierea acestor zone în lista patrimoniului mondial al UNESCO este esențială, nu
doar pentru întărirea statutului de protecție pentru aceste suprafețe, ci sperăm și în
impulsul pe care-l va genera în sensul asigurării protecției tuturor pădurilor virgine și
cvasivirgine din România, a spus Radu Vlad, Coordonator proiecte regionale și
program păduri WWF-România.

Punerea în valoare a acestor valori de interes global, într-un cadru adecvat va

contribui la dezvoltarea durabilă a comunităților locale și prin oportunitățile create în
domeniul educației, cercetării sau a silvo-turismului (valorile înscrise în Patrimoniul
Mondial UNESCO reprezintă în ele însele destinații turistice).

Decizia UNESCO trebuie transpusă în cadrul legislativ național care astfel să

faciliteze instituirea măsurile necesare pentru gestionarea adecvată a acestor valori
(de ex. stabilirea cadrului administrativ, actualizarea planurilor de management,
adaptarea strategiilor de dezvoltare regională și locală – inclusiv strategii de
promovare și vizitare responsabilă etc).

Pentru a proteja pădurile, în 2012, WWF România a pus bazele legislației care urma
să protejeze pădurile virgine, printr-un ordin de ministru ce stabilea criteriile de
identificare pentru aceste păduri. Apoi, în 2013, WWF a inițiat și susținut, alături de
Ministerul Mediului – Departamentul Păduri, Regia Națională a Pădurilor – RNP
Romsilva, Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice (ICAS) și Greenpeace
România, procesul de nominalizare a acestor suprafețe și parcurgerea procedurilor
pentru înscriere în UNESCO. Trei din cele opt situri înscrise (Codrul Secular Șinca,
Groșii Țibleșului, Codrii Seculari Strâmbu-Băiuț) au fost identificate, propuse și
susținute de WWF prin proiectul ”Susținerea unui management forestier responsabil
pentru o dezvoltare durabilă în ecoregiunea Dunăre Carpaţi”. Parteneriatul
WWF/IKEA a adus o contribuție semnificativă procesului de protejare a pădurilor
virgine.

Rezultatul de excepție obținut, ilustrează cum, prin unirea eforturilor și o atitudine

constructivă a societății civile alături de autoritățile competente, instituțiile de
cercetare, a silvicultorilor și a mediului economic, se poate clădi fundamentul
dezvoltării durabile a României.