Evaluarea timpului liber
Toate sporturile oferă adolescenților
Aceeași evaluare a timpului liber pentru adulți poate fi
utilizată și pentru populația adolescentă. Implicarea în
activități extrașcolare este, de asemenea, evaluată.
Dacă adolescenții nu au timp liber constructiv, trebuie
examinat motivul exact. Deși adolescenții sunt adesea
stereotipizați ca fiind leneși, comportamentul lor pasiv
nu ar trebui neapărat privit ca anormal. Acest lucru
poate fi doar în unele cazuri o indicație a patologiei.
Adolescenții ascultă adesea muzică în timp ce stau
întinși pe paturile lor sau socializează cu colegii ca
parte a timpului liber. Acest lucru este privit ca fiind
timp liber "pasiv"; Cu toate acestea, este încă
considerat adecvat vârstei. Întrebarea mai importantă
este dacă experimentează "fluxul" și sensul în orice
activități din timpul liber, deoarece plictiseala este
văzută ca precursor al comportamentului de asumare
a riscurilor. Activitățile sexuale și consumul de
substanțe ar putea fi, de asemenea, considerate
activități recreative pentru adolescenți, iar
comportamentul de asumare a riscurilor cu cunoștințe
privind aceste activități trebuie evaluat. S-ar aștepta ca
clientul să petreacă cel mai mult timp liber cu colegii
sau în activități care încorporează colegii, deoarece
aceasta este norma pentru faza de dezvoltare. În caz
contrar, motivul care stă la baza acestui lucru ar trebui
investigat. Terapeutul ocupațional ar trebui să
stabilească dacă timpul liber cu prietenii ar putea fi
privit ca constructiv sau distructiv. Terapeutul
ocupațional poate constata că clientul petrece timp cu
prietenii care abuzează de substanțe și apoi
vandalizează proprietatea în timpul liber, indicând o
problemă clară a timpului liber distructiv. Aspectele
care vor fi abordate pentru timpul liber al unui
adolescent vor depinde de natura exactă a problemei
identificate în timpul evaluării și ar trebui să
promoveze explorarea și participarea la activități
semnificative de petrecere a timpului liber. Importanța
unui program zilnic echilibrat ar trebui înțeleasă de
adolescenți, iar terapeuții ocupaționali ar trebui să se
asigure că adolescenții au cel puțin o activitate activă
și constructivă de petrecere a timpului liber.
Activitatea de agrement ar trebui să fie selectată de
client, deoarece trebuie să fie "semnificativă" pentru
el și să fie adecvată culturii și statutului financiar al
clientului. Participarea la activități extrașcolare în școli
este o opțiune de investigat, deoarece este ieftină și
accesibilă.
oportunități de a-și atinge sarcinile de dezvoltare, cu
avantajul suplimentar de a-și stimula sistemul
psihomotor și de a-i plasa printre colegii lor. Alte
opțiuni pentru activități de agrement sunt la centre
comunitare, cluburi din comunitate sau chiar activități
și grupuri afiliate grupurilor religioase. Participarea la
cluburi oferă o oportunitate adolescenților izolați de a
se amesteca cu ceilalți. Deoarece altruismul poate fi
vindecător pentru adolescenți, aceștia ar trebui, de
asemenea, încurajați să facă voluntariat, de exemplu,
la adăposturile de animale, la bătrânețe și la casele de
copii.
Atunci când evaluează domeniul de performanță al
muncii, terapeutul ocupațional ar trebui să se
concentreze pe evaluarea abilităților pre-profesionale,
în special rezistența la muncă, obiceiurile de lucru
(care includ prezentarea personală și socială și
competența de muncă) și motivația muncii. Abilitățile
de viață, cum ar fi gestionarea timpului, planificarea
muncii etc. pot fi, de asemenea, evaluate. Aceste
domenii sunt condiții prealabile pentru competențele
profesionale care sunt esențiale pentru angajarea cu
normă întreagă după terminarea școlii. Este posibil ca
unii adolescenți să fi renunțat la școală și să lucreze
pentru a-și ajuta financiar familiile. Evaluările
profesionale standard sunt importante. Deși
majoritatea adolescenților sunt la școală, aceștia ar
trebui încurajați să accepte locuri de muncă cu
fracțiune de normă. Acest lucru facilitează atingerea
sarcinilor de dezvoltare și îmbunătățește abilitățile lor
pre-profesionale și profesionale. În plus, le
internalizează locul de control, îi pregătește pentru
lumea reală a muncii, îi expune la oameni cu
perspective diferite și le oferă posibilitatea de a învăța
abilități de viață, cum ar fi gestionarea conflictelor și
abilitățile de bugetare, rămânând în același timp într-
un mediu destul de sigur. Dacă nu este disponibil un
loc de muncă plătit cu jumătate de normă, aceștia ar
putea face voluntariat la o organizație sau în cadrul
comunității lor. Intervenția pentru adolescenții care
lucrează ar trebui să vizeze în continuare faza de
dezvoltare a adolescenței, deși rezultatele ar trebui să
fie similare cu cele ale adulților.
Evaluarea educației Terapeuții ocupaționali neglijează
adesea zona școlii în evaluările adolescentului. Dacă
un profesor face parte din echipa multidisciplinară, i s-
ar putea cere să evalueze nivelul de funcționare al
școlii clientului făcând teste generale de matematică și
limbă, de exemplu, test de înțelegere la nivelul
academic necesar. Cu toate acestea, rămâne
important ca terapeutul ocupațional să țină legătura
cu profesorul și să nu considere de la sine înțeles că
personalul didactic evaluează aceste aspecte.
Terapeutul ocupațional ar trebui să contacteze școala
(cu permisiunea părinților) pentru a constata
problemele întâmpinate la școală. Aranjamentul
modular al standardelor de timp predeterminate
(MODAPTS 2013) ar putea fi utilizat pentru a evalua
viteza de citire și scriere a clientului. Capacitatea
adolescenților de a studia ar trebui să facă parte din
evaluare, precum și motivația, comportamentul și
starea de spirit, care ar putea fi cauza problemelor în
activitatea lor școlară. În cele din urmă, ar trebui
evaluate relațiile cu colegii (atât de același sex, cât și
de sex opus) și cu educatorii școlari. O scădere
accentuată a notelor indică probleme emoționale.
Terapeuții ocupaționali ar face bine să-și amintească
faptul că abuzul de substanțe, gangsterismul și
abandonul școlar sunt simptome ale unei cauze
subiacente. Terapeuții ocupaționali ar trebui să se
concentreze mai degrabă asupra cauzei decât asupra
simptomului. Educația de intervenție este un domeniu
important de performanță ocupațională în
adolescență. Terapeutul ocupațional poate sfătui
educatorii cu privire la modalitățile de adaptare la
problemele școlare ale clientului, de exemplu, atunci
când apar probleme severe de viteză de citire, pot fi
recomandate examinări orale. Un raport oficial care
solicită timp suplimentar de examinare de la
Departamentul de Educație poate fi prezentat de către
un terapeut ocupațional. Alte intervenții pot include
ajutarea clientului cu gestionarea timpului prin
stabilirea unui orar săptămânal împreună pentru
organizarea și planificarea temelor școlare. Deși idealul
este ca educatorul și terapeutul ocupațional să lucreze
împreună pentru a ajuta clientul, acest lucru nu este
întotdeauna posibil și poate necesita rezolvarea
creativă a problemelor. De exemplu, dacă o familie își
poate permite, un au pair poate ajuta la studiu sau se
pot stabili grupuri de studiu cu colegii de clasă.
Terapeuții ocupaționali pot preda sau îmbunătăți
metodele de studiu ale clienților și pot preda metode
de compensare pentru problemele de învățare.
Alegerea carierei și alegerea subiectului nu este
domeniul terapeutului ocupațional, dar trimiterea la
un psiholog de consiliere sau educație se poate face.
Problemele cu colegii vor fi discutate ca parte a
intervenției de participare socială.
Programele de competențe pre-profesionale și
profesionale pot fi abordate în școli sau în clinici.
Terapeutul ocupațional poate folosi modalități creative
de abordare a abilităților pre-profesionale și
profesionale, de exemplu, poate folosi un ziar școlar,
284 de intervenții specifice de terapie ocupațională cu
adolescenți pe care clienții trebuie să le compileze.
Activitatea promovează o creștere a exprimării de sine,
a interacțiunii sociale, îmbunătățirea gestionării
timpului și identificarea intereselor și valorilor (Nelson
&; Condrin 1987). Activități de viață zilnică Evaluare
Potrivit lui du Toit (1991), adolescenții ar trebui să-și
poată gestiona ADL în mod independent. Aceasta
include îmbăierea, dușul, îmbrăcarea, mâncarea,
hrănirea, mobilitatea, îngrijirea dispozitivelor
personale, igiena personală și îngrijirea, activitatea
sexuală și igiena toaletei. Dacă zonele cu probleme
apar din interviu sau din informațiile colaterale,
terapeutul ocupațional ar trebui să evalueze
executarea ADL pentru a determina problema exactă.
Atunci când se ține cont de dezvoltarea unui
adolescent, domeniile pe care adolescentul nu se
așteaptă să le stăpânească încă includ îngrijirea
dispozitivelor personale, adică contraceptivele și
dispozitivele sexuale; activitatea sexuală; și unele
igiene personale și îngrijire, de exemplu, aplicarea și
îndepărtarea produselor cosmetice, bărbieritul și
gestionarea menstruației (Denshire 2011). Zona
activității sexuale este una sensibilă pe care terapeuții
ocupaționali ar trebui să o abordeze cu înțelegere și
tact, fără a fi judecați mental. Terapeutul ocupațional
poate întreba dacă adolescentul se confruntă cu
probleme în acest domeniu pe care ar dori să le
abordeze în tratament. Deși adolescentul poate spune
inițial că nu există probleme, subiectul va fi recunoscut
și canalele de comunicare deschise. Într-o etapă
ulterioară, adolescentul poate fi mai confortabil cu
terapeutul și apoi să-și exprime problemele.
Terapeutul trebuie să-și amintească să nu-și impună
valorile asupra clientului.
ADL de intervenție nu sunt de obicei o problemă în
cadrul dezvoltării normale, cu excepția aspectelor
particulare menționate anterior. Deoarece acestea terapeuții ocupaționali ar trebui să includă aceste
sunt încă sarcini noi pentru majoritatea adolescenților, activități într-un program de evaluare și intervenție a
terapeuții ocupaționali ar putea avea nevoie să-i zonelor de performanță ocupațională 285, astfel încât
învețe modalități de a îndeplini aceste sarcini. adolescenții să fie expuși la ele. Prin expunerea, de
Terapeuții ocupaționali pot folosi grupuri în care exemplu, a gătitului sau a pregătirii mesei,
adolescenții își arată reciproc modalități de aplicare a adolescentul va deveni mai confortabil și va începe să
machiajului, învățând astfel unii de la alții într-un experimenteze singur. Adolescenții care primesc bani
mediu sigur. Experții ar putea fi invitați să se adreseze de buzunar sau au un loc de muncă cu jumătate de
grupului. Sexualitatea este un domeniu sensibil, iar normă pot fi încurajați să bugeteze. În unele cazuri,
terapeutul ocupațional poate aborda acest lucru în terapeuții ocupaționali pot asista sau încuraja clienții
două moduri. În primul rând, el / ea poate prezenta să obțină permisele de conducere ale cursanților, în
grupuri de clarificare a valorii, astfel încât clienții să funcție de problemele prezentate și de obiectivele
poată descoperi singuri care sunt propriile lor opinii cu stabilite pentru tratament.
privire la sexualitate. În al doilea rând, terapeutul
Evaluarea participării sociale În această fază a vieții,
ocupațional poate facilita grupurile cu o temă de
participarea socială se dezvoltă astronomic. Relațiile
sexualitate, permițând membrilor grupului să-și
adevărate se formează numai în faza adolescentină,
exprime opiniile. Alte probleme ale ADL trebuie
care, la rândul său, formează fundamentul relațiilor
abordate la fel ca în cazul adulților. Activități
intime mature în faza următoare. Problemele
instrumentale ale vieții de zi cu zi Evaluare ADL mai
întâmpinate în dezvoltarea participării sociale vor avea
complexe, cunoscute și sub denumirea de activități
un impact negativ asupra tuturor aspectelor vieții
instrumentale ale vieții zilnice (IADL) (AOTA 2002),
clientului în faza următoare. Participarea socială ar
sunt cele orientate spre interacțiunea cu mediul și
trebui să evalueze toate aspectele abilităților sociale
includ îngrijirea altora, îngrijirea animalelor de
cu colegii, frații, părinții, educatorii și în cadrul
companie, creșterea copiilor, utilizarea dispozitivelor
comunității. Comunicarea verbală și non-verbală,
de comunicare, mobilitatea comunității, gestiunea
precum și aspectele mai subtile ale abilităților sociale,
financiară, gestionarea și întreținerea sănătății,
cum ar fi reciprocitatea și nuanțele, ar trebui evaluate.
înființarea și gestionarea casei, pregătirea și curățarea
Observarea comunicării non-verbale a adolescentului
meselor, proceduri de siguranță, intervenții de
ar trebui să evalueze dacă aceasta este congruentă cu
urgență și cumpărături. Terapeutul ocupațional nu
abilitățile sale verbale. Adesea, pot apărea
trebuie să se aștepte ca adolescentul să îndeplinească
neînțelegeri și conflicte între client și părinți atunci
aceste sarcini IADL independent în circumstanțe
când abilitățile verbale și non-verbale sunt
normale, dar poate dori să le includă în timpul
incongruente. Abilitatea de a răspunde într-o relație
programelor de prevenire în comunitate sau la școli
poate fi, de asemenea, observată într-un cadru de
pentru a spori dezvoltarea. Cu toate acestea, în cazul
grup. Terapeutul ocupațional ar trebui să evalueze
tinerelor mame adolescente care au ales să aibă grijă
dacă adolescentul este capabil să privească dincolo de
de copiii lor sau în cazul în care orfanii SIDA au grijă de
el însuși și să se concentreze asupra celorlalți,
frații lor, aceste sarcini IADL vor trebui evaluate pentru
oferindu-le sprijin, ascultându-i, făcând cu rândul și
a determina unde clientul are nevoie de asistență sau
fiind capabil să dea și să primească într-o relație. Când
metode de compensare. Rolul terapeutului
este observat într-un cadru de grup, capacitatea
ocupațional este de a aborda aceste sarcini IADL într-
adolescentului de a fi asertiv (nu agresiv sau pasiv) va
un program de abilitare, dar să înțeleagă că
fi reflectată mai realist. De la explozia tehnologiei în
independența majorității acestor sarcini va avea loc în
care majoritatea adolescenților socializează prin
următoarea fază a vieții. Prin urmare, evaluarea ar
intermediul rețelelor sociale și al telefoanelor mobile,
trebui să examineze sarcinile IADL care sunt adecvate
adolescenții și-au pierdut abilitățile necesare în relații.
în prezent în viața lor.
Ei încep și încheie relații prin intermediul rețelelor
Nu se poate aștepta ca adolescenții să stăpânească sociale pentru a evita conflictele, dar pentru a forma
aceste sarcini în mod independent. Cu toate acestea, relații intime mature mai târziu, trebuie să dezvolte
aceste abilități. Prin urmare, evaluarea participării
sociale la adolescenți devine din ce în ce mai
importantă. Evaluările participării sociale ar trebui să
aibă loc într-un cadru de grup nestructurat și
structurat pentru a observa o reflectare reală a
participării sociale a clienților. Evaluările și interviurile
cu pixul și hârtia nu sunt fiabile. Terapeutul
ocupațional ar trebui să evalueze susceptibilitatea
comportamentului de asumare a riscurilor al clienților
săi, în special în cadrul grupului lor de colegi.
Implicarea în bande sau activități legate de bande ar
trebui, de asemenea, să fie pusă sub semnul întrebării
în mod direct.
Intervenția adolescenților ar trebui să aibă loc
întotdeauna în cadrul terapiei de grup ocupațional. În
faza timpurie a adolescenței, pot fi folosite grupuri de
același sex, după care grupurile care includ ambele
sexe sunt esențiale. Terapeutul ocupațional ar trebui
să abordeze în mod specific abilitățile sociale în care
clienții participă și își practică abilitățile în situații din
viața reală. Terapia de grup ocupațional oferă această
oportunitate. Sesiunile didactice sau psiho-educative
cu adolescenții au un impact minim, mai ales având în
vedere caracterul lor pasiv. În timpul terapiei de grup
ocupațional, feedback-ul de la colegi poate fi facilitat,
ceea ce are un impact mai mare decât orice ar putea
spune terapeutul ocupațional. Dacă feedback-ul este
urât sau nerealist, terapeutul ocupațional poate
interveni în reflectarea comentariului către membrii
grupului și folosind presiunea colegilor pentru a
rezolva problema. Furnizarea de activități în care
grupul trebuie să lucreze împreună pentru a atinge un
obiectiv ajută la crearea de oportunități de
îmbunătățire a abilităților sociale. Exemple de astfel de
activități includ o vânătoare de comori în care membrii
grupului sunt legați împreună, realizarea unui poster
de grup, realizarea unui turn comunitar, scrierea și
prezentarea unei piese de teatru sau realizarea unei
case de păpuși. Dacă apare un conflict în cadrul
acestui grup, terapeutul ocupațional intervine pentru
a facilita gestionarea conflictelor în timp real. În mod
similar, rezolvarea problemelor sau alte abilități pot fi
facilitate după cum este necesar. Terapeuții
ocupaționali ar trebui să înceapă prin a cere fiecărui
membru al grupului să identifice o abilitate socială la
care ar dori să lucreze în timpul acelui grup specific.
Acest lucru face ca setarea grupului să fie și mai
relevantă. Nu numai că este mai realist în ceea ce
privește interacțiunea cu ceilalți, dar fiecare membru
al grupului lucrează apoi la abilitatea socială specifică
cu care are o problemă. Doi membri ai grupului pot
lucra la asertivitate, cum ar fi exprimarea sugestiilor
lor, în timp ce altcineva lucrează la contactul vizual și
altcineva va lucra la exprimarea sentimentelor atunci
când este nefericit. Aceste obiective devin
responsabilitatea fiecărei persoane, iar terapeutul
ocupațional facilitează evaluarea obținerii acestor
obiective la sfârșitul grupului. Terapeutul ocupațional
nu trebuie să se teamă să faciliteze dezbaterile sau
discuțiile în care membrii grupului diferă în opinie, ci
mai degrabă să creeze un grup coeziv cu acceptare,
unde opiniile tuturor pot fi auzite. Domeniul
terapeuților ocupaționali nu include terapia familială,
iar problemele în acest sens trebuie să fie adresate
unui profesionist adecvat. Cu toate acestea, cu
permisiunea adolescentului, terapeutul poate lua
legătura cu educatorii și părinții pentru a explica
dezvoltarea acestei faze de viață care poate provoca
conflicte, sugerând cea mai bună modalitate de a
gestiona comportamentul / emoțiile. Dacă relația
adolescentului cu părinții este ireparabilă, terapeutul
ocupațional poate încuraja adolescentul să formeze o
relație sănătoasă cu alte modele din școală sau
comunitate. Dacă grupul de colegi al adolescentului
este distructiv și este, de exemplu, implicat în abuzul
de substanțe, este nerealist să se aștepte ca
adolescentul să-și schimbe grupul de colegi fără un alt
înlocuitor sănătos. Nici măcar acest lucru nu poate fi
realizat, până când adolescentul nu și-a exprimat
personal dorința de a fi ajutat în această privință.
Furnizarea răspunsurilor corecte nu indică faptul că a
avut loc o schimbare comportamentală, iar
schimbarea comportamentală nu poate avea loc decât
dacă adolescentul a obținut o perspectivă și este
motivat. Odată ce acest lucru sa întâmplat, terapeutul
ocupațional poate ajuta prin schimbarea programului
său zilnic pentru a evita colegii sau pentru a înlocui
grupul de colegi și timpul liber distructiv cu activități
noi, de exemplu, pentru a se alătura unui club sportiv.
Un sistem adecvat de prieteni sau sprijin din partea
educatorilor sau părinților poate fi apoi pus în aplicare.
Unele studii indică faptul că adolescenții pot avea un
model perturbat zi-noapte, deși acest lucru poate fi
considerat normal în adolescență. Prin urmare, pot
părea letargici în timpul zilei, au crescut energia în
timpul nopții și apoi le este greu să se trezească
dimineața. Terapeutul ocupațional ar trebui să
evalueze zona de odihnă / somn a clienților pentru a
determina dacă există probleme care afectează
funcționarea și pentru a determina natura exactă a
problemei. Temele și studiul pot provoca perturbări în
rutina somnului atunci când elevii studiază pentru
teste și examene. Terapeutul ocupațional ar trebui să
întrebe dacă clientul folosește stimulente sau
medicamente pentru somn. Tratamentul poate fi
științific și eficient numai atunci când se bazează pe
rezultate precise ale evaluării. Terapeutul ocupațional
ar trebui să vizualizeze toate informațiile și să
selecteze zonele prioritare de tratat. Terapeutul
ocupațional trebuie să fie capabil să înțeleagă clientul
în contextul său pentru a selecta obiectivele de
tratament care vor fi cele mai benefice. Interventie
Interventia pentru zona de performanta ocupationala
de odihna/somn este similara cu cea a adultilor.
Obiceiurile și rutinele sănătoase de somn sunt
imperative pe cât posibil. Adolescenții ar trebui să
urmeze aceeași rutină înainte de a dormi și să meargă
la culcare în același timp. Gestionarea timpului poate fi
folosită pentru a evita adolescenții care studiază pe tot
parcursul nopții în pregătirea pentru examene sau
pentru a finaliza sarcinile. Adolescenții ar trebui
încurajați să aibă îmbrăcăminte de somn și să nu
adoarmă în hainele lor, mai ales după nopțile sociale.
Participarea la sport și aderarea la o rutină zilnică,
chiar și în weekend și sărbători, pot ajuta adolescenții
cu probleme de somn.
Abordări de tratament cu adolescenți
Abordarea dezvoltării Deoarece există o explozie de
dezvoltare care are loc în faza adolescentă, este
esențial ca toți terapeuții să consilieze, să evalueze și
să trateze adolescenții folosind un cadru de
dezvoltare. Prin urmare, aceasta ar trebui să constituie
abordarea primară a tratamentului atunci când se
lucrează cu adolescenți, iar alte abordări secundare ar
fi integrate în abordarea primară a dezvoltării.
Terapeuții ocupaționali care lucrează cu adolescenți
sunt sfătuiți să studieze în detaliu dezvoltarea
adolescenților și teoriile de dezvoltare ale sarcinilor de
viață ale lui Erikson, Kohlberg și Havighurst (Havighurst
1953; McLeod 2008, 2011), deoarece acestea nu vor fi
acoperite în acest capitol.
Abordări terapeutice la adolescenți
Abordare umanistă
Abordarea umanistă este o abordare excelentă de
utilizat în dezvoltarea unei relații terapeutice cu
adolescentul. Folosind reflecția și fiind cald și
congruent, un raport va fi stabilit cu mai multă
ușurință. Convingerea că clienții au răspunsurile lor în
interior și că terapeutul doar facilitează un proces
terapeutic asigură că adolescenții își asumă
responsabilitatea pentru alegerile lor și, în cele din
urmă, pentru viața lor. În plus, terapeutul ocupațional
ar trebui să ofere adolescenților oportunități de a
prelua controlul (oferind opțiuni) și de a-și forma
identitatea. Ar trebui să se acorde atenție dezvoltării
autonomiei și conștientizării faptului că nu trebuie să
fie captivi trecutului lor. Terapeutul ocupațional poate
folosi diferite activități creative în timpul tratamentului
pentru a încuraja expresiile creative și spontane,
permițând astfel clienților să-și atingă potențialul și să-
și îmbunătățească stima de sine (Finlay 1997).
Abilitățile cognitive suficiente, în special potențialul de
înțelegere intelectuală, sunt o condiție prealabilă
pentru selectarea abordării umaniste pentru clienții
adolescenți.
Abordare interactivă
Deoarece dezvoltarea relațiilor de colegialitate,
precum și a relațiilor heterosexuale are loc în timpul
adolescenței și din moment ce se acordă atât de multă
valoare relațiilor de colegialitate, abordarea interactivă
este vitală. În timpul terapiei de grup ocupațional,
adolescenții sunt expuși la "grupuri de colegi" simulate
și pot învăța să experimenteze și să-și practice
abilitățile sociale în contextul "sigur" și terapeutic al
grupului. Feedback-ul specific cu privire la
comportamentul dezadaptativ al clientului poate fi
facilitat de membrii grupului. Această tehnică este
deosebit de puternică pentru adolescenți atunci când
este facilitată aici și acum, deoarece este mai probabil
să asculte feedback-ul venit de la un coleg decât de la
un terapeut ocupațional sau părinte. În plus, abilitățile
învățate în timpul terapiei de grup sunt transferate
societății odată ce sunt externate (Yalom 1985).
Dezvoltarea cognitivă a adolescentului ar fi trebuit să
atingă un stadiu în care se formează capacitatea de a adolescenți pentru a crește greutatea corporală.
raționa abstract pentru a utiliza această abordare. Pe Abordarea comportamentală poate face ca relația
măsură ce diferite gânduri complexe se dezvoltă în terapeutică să aibă de suferit. Atunci când se
timpul fazei adolescente, această abordare poate fi selectează abordarea comportamentală, se sugerează
implementată cu succes. Cu toate acestea, trebuie ca un terapeut ocupațional suplimentar să
avut grijă ca adolescentul să nu intelectualizeze. Acest monitorizeze și să aplice programul comportamental
lucru se poate întâmpla ca abilitățile sale cognitive se pentru a nu interfera cu raportul care a fost stabilit.
dezvoltă mai repede decât abilitățile emoționale. Pe
Activități de intervenție Activitățile selectate pentru
măsură ce adolescenții devin mai introspectivi, ei pot
tratament nu trebuie să fie elaborate, complexe sau
începe să-și identifice propriile gânduri iraționale.
costisitoare. Terapeuții ocupaționali ar trebui să
Procesul de provocare a gândurilor negative și
dezvolte activități fizice care să stimuleze sistemele
încercarea de a le înlocui cu gânduri mai raționale sau
limbice ale adolescenților, să le activeze nivelurile
pozitive poate fi realizat. Abordarea cognitiv-
psihomotorii și să le scadă anxietatea, abordând astfel
comportamentală: Giles și Allen (în Henderson, 1998)
natura lor pasivă. Activitățile fizice, cum ar fi grupurile
afirmă că "acest cadru este cel mai potrivit pentru
sportive, sunt excelente, deoarece oferă adolescenților
terapia ocupațională, datorită concentrării sale asupra
oportunități de a-și folosi corpul pentru a deveni mai
rezolvării funcționale a problemelor, care, la rândul
confortabili cu ele. Cercetările arată că adolescenții
său, ajută clientul să identifice și să practice un
tind să vorbească mai mult despre sentimentele lor
comportament alternativ la situațiile problematice".
după participarea la o activitate motorie (MacLennan
Poate fi aplicat cu succes pentru abilitățile de viață și
&; Dies, 1992). Activitățile care îi ajută pe adolescenți
formarea abilităților preprofesionale și profesionale.
să-și exploreze imaginea corporală sunt recomandate,
Clientul ar trebui să înțeleagă în primul rând
de exemplu, să vă trasați pe o bucată de hârtie și să
importanța abilității în viața sa și cum să o utilizeze
completați toate caracteristicile pozitive. Adolescenții
înainte de a-și îmbunătăți abilitățile prin repetiție,
tind să intelectualizeze; Prin urmare, activitățile care
practică și coaching pentru a stăpâni abilitatea.
se bazează exclusiv pe abilitățile cognitive vor
Modelarea socială are beneficii atunci când este
consolida intelectualizarea. Activitățile prezentate în
aplicată într-un context comportamental cognitiv, de
timpul tratamentului ar trebui să ofere o oportunitate
exemplu, în jocurile de rol. Abordarea neurofiziologică
de a-și dezvolta pe deplin noile abilități cognitive.
Adolescenții sunt în mod normal pasivi și au puțină
Brain-teaser-urile de rezolvare a problemelor,
energie; Prin urmare, prin stimularea sistemului
întrebările "ce-ar fi dacă" și încălzirea care necesită
vestibular, nivelurile lor de activitate cresc. Le poate
creativitate și imaginație sunt valoroase. Terapeutul
ajuta să le ofere feedback despre noua lor imagine
ocupațional ar trebui să includă mai multe aspecte
corporală și îi ajută să-și dezvolte conceptul de sine
emoționale, cerând clienților exemple din propria
(care face parte din identitate). Clienții psihiatrici
viață sau reflectând asupra emoțiilor lor. Terapeutul
adolescenți au adesea agresivitate internalizată, iar
ocupațional ar trebui să încerce să fie creativ și să
agresiunea poate fi canalizată prin intermediul
asigure un element de învățare experiențială și
sportului sau al activităților fizice pentru a-i ajuta să
distracție, deoarece învață cel mai bine prin
disipeze o parte din energia emoțională. S-a constatat
experiență. Multe jocuri pot fi adaptate pentru a
că exercițiile aerobice ridică starea de spirit a
îndeplini obiectivele de intervenție ale terapeutului
adolescentului (Brollier et al. 1994), indicând
ocupațional. Sugestiile de activități care pot fi
eficacitatea unei abordări neurofiziologice pentru
utilizate cu succes cu adolescenții sunt următoarele:
adolescenții cu tulburări de dispoziție.
Puzzle auto-concept. Desenați un puzzle pe hârtie.
O abordare pur comportamentală poate fi utilizată Terapeutul ocupațional poate facilita îmbunătățirea
pentru a se concentra pe schimbarea unui anumit conceptului de sine prin desemnarea unor piese de
comportament dezadaptativ, de exemplu, puzzle specifice pentru a reprezenta diferite aspecte
comportamentul auto-mutilant sau în 288 de ale unui concept de sine, de exemplu, relații, vise de
intervenții specifice de terapie ocupațională cu viață, interese și personalitate. Alte piese ar putea
răspunde la următoarele întrebări: "Cum mă unui cântec. Rol. Mai multe activități pot fi găsite în
experimentează alții?" sau "Ce știu eu despre mine și următoarele cărți: Talk with Teens (Peterson 1995),
nimeni altcineva nu știe?" Exerciții proiective. Activities for Health promotion and prevention of
Reprezentați fiecare membru al familiei folosind un disease 289 Adolescents in Therapy (Dennison 1998) și
simbol și atrageți-l cât mai aproape sau mai aproape Activity Manual for Adolescents (Karp et al. 1998).
de el însuși pentru a simboliza profunzimea relației. Unele tehnici specializate care ar putea fi aplicate în
Desenează-ți viața reprezentând-o ca pe o călătorie. tratamentul adolescenților includ Theraplay,
Acest lucru îi ajută pe adolescenți să înțeleagă psihodrama și integrarea senzorială. Terapeuții
sentimentele și motivele mai profunde ale minciunii. ocupaționali ar trebui să se asigure că au pregătirea
Selectați activități expresive, de exemplu, pictați cum necesară înainte de a aplica aceste tehnici.
vă simțiți în acest moment. Acest lucru permite
adolescenților să cultive un vocabular pentru emoții și
îi încurajează să-și identifice și să-și verbalizeze
sentimentele. O mare varietate de medii pot fi
utilizate, de exemplu, cretă albă pe hârtie neagră,
vopsele pentru degete, lut, dramă și colaje de textură.
Prin facilitarea reflecției și introspecției, adolescenții
devin mai conștienți de emoțiile lor și pot identifica
declanșatoarele emoțiilor lor și modul în care emoțiile
și comportamentul lor îi influențează pe ceilalți.
Gestionarea furiei și jurnalizarea sunt modalități
practice de a ajuta la gestionarea emoțiilor lor.
Activități sportive. Pot fi selectate multe activități
sportive, de exemplu, volei, joc adaptat
"supraviețuitor", cursă cu obstacole, hochei cu mătură
și volei cu balonul. Muzică și dans. Adolescenții se
identifică, de obicei, puternic cu muzica și dansul,
astfel încât acesta poate fi folosit în mod expresiv
pentru jocuri de tip quiz sau pentru interacțiune
socială Activitățile de gătit și coacere pot fi utilizate
pentru componente specifice de performanță sau
obiective ADL. Grup de discuții. Pot fi discutate
numeroase subiecte, de exemplu, interesele de
carieră, relațiile cu sexul opus, bolile cu transmitere
sexuală (BTS) și contraceptivele. Recenzii de ziare în
care adolescenților li se oferă posibilitatea de a-și
exprima opiniile și sentimentele cu privire la
evenimentele curente și chiar pentru clarificarea
valorii. Jocurile de societate ar putea aborda
obiectivele dezvoltării abilităților cognitive, cum ar fi
planificarea și rezolvarea problemelor.

Grupuri de clarificare a valorii. Terapia ocupațională

de grup ar putea folosi teme de clarificare a valorii
pentru a dezbate deschis valorile în cadrul unui grup,
oferind adolescenților posibilitatea de a-și asculta
colegii și, dacă este necesar, de a facilita o perspectivă
mai echilibrată. Poezie sau biblioterapie sau crearea