Studiul de caz

Metodă de învăţare utilizată în cadrul activităţilor de educaționale care se bazează pe analiza unui
context real, care identifică anumite stări specifice activităţii dintr-un anumit domeniu de activitate
sau a unei instituţii, care se pot transforma în teme de reflecţie, ori determină participanţii să ia o
decizie.

Metoda se bazează pe interacţiunea dintre participanţi, determinată de discuţiile moderate de

profesor. Acestea implică generarea unor soluţii ce pot dobândi statut de regulă, principiu pornind
de la analiza situaţiilor reale prezentate. Toate aceste demersuri bazate pe schimbul de opinii dintre
participanţi, presupun identificarea de soluţii euristice.

Selecția conţinuturilor pentru studiul de caz poate să aibă în vedere următoarele situaţii: un
eveniment care generează o problemă semnificativă, derularea unei situaţii într-un anumit interval
de tip, situaţia dificilă a unei persoane, un moment dificil în plan școlar/social. Sursele de
identificare a conţinuturilor pentru studiile de caz pot fi: colecţii de studii de caz, relatări care
prezintă evenimente sau probleme profesionale (confesiuni, lucrări autobiografice etc.), analiza
documentelor din arhive, interviuri cu specialişti din diferite doemnii de activitate.

Valoarea aplicativă a metodei are în vedere: familiarizarea participanţilor cu problematica reală

dintr-un domeniu dat, dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de cazul respectiv. Este o metodă
activă de muncă individuală sau în grup.

Realizarea unui studiu de caz implică: înţelegerea problemei, căutarea şi prelucrarea

informaţiilor relevante, identificarea soluţiilor, prezentarea rezultatului final, crearea strategiilor
de implementare a rezolvării propuse, evaluarea finală prin raportare la obiectivele iniţiale.

Etapele de desfăşurare a unui studiu de caz sunt:

- faza preliminară, de prezentare a situaţiei;
- faza întâi în care participanţii îşi exprimă punctele de vedere în raport cu tema (individual
sau în grup);
- faza a doua, de analiză a argumentelor bazate pe date concrete şi de căutare a soluţiei (în
grupe de 5-6 membri);
- faza a treia în care este aleasă soluţia optimă pentru rezolvarea problemei, pe baza expunerii
acestora de către fiecare grup de lucru.

Studiul de caz are mai multe forme în funcţie de utilizarea într-un anumit context. Poate fi
construit pe baza unui subiect, poate fi lansat în jurul unei situaţii considerate sursă de conflict,
poate fi aplicat cu funcţie demonstrativă sau poate fi destinat familiarizării cu situaţii şi

1
comportamente tipice unui anumit context dat. În funcţie de gradul de implicare a participanţilor,
prezintă câteva variante:
- metoda situaţiei,
- studiul de caz semidirijat,
- studiul de caz individual.

Prima variantă, metoda situaţiei, este un studiu de caz dirijat: profesorul descrie şi explică
întreaga situaţie, iar grupul de adulţi intervine cu întrebări.

A doua variantă, studiul de caz semidirijat, lasă participanţilor posibilitatea de a-şi asuma
responsabilităţi în analiza completă a cazului, profesorul prezentând şi explicând parţial cazul.

În ultima situaţie, studiul de caz individual, profesorul precizează doar cerinţele, iar identificarea,
analiza, interpretarea cazului şi stabilirea concluziilor sunt realizate în totalitate de către
participanţii la procesul de formare.

Profesorul poate porni în formularea sarcinii de la situaţii problematice reale, situaţii

problematice probabile (deductibile, previzibile) şi de la situaţii problematice posibile (care
se pot intui şi presupune pe baza raţionamentului logic). Rolul său este de a motiva participanţii să
se implice în analiza cazului propus şi să medieze discuţia atunci când participanţii expun opinii
diferite.

Eficienţa aplicării studiului de caz este asigurată prin:

- formularea precisă a obiectivelor de urmărit;
- încurajarea exprimării libere a participanţilor;
- surprinderea datelor esenţiale ale cazului;
- elaborarea de soluţii multiple;
- rigurozitatea argumentării;
- utilizarea de criterii obiective în selectarea soluţiei optime.

Valoarea metodei în contextul educațional este dată de: acumularea de cunoştinţe specifice unui
domeniu, dezvoltarea abilităţilor de rezolvare de probleme, dezvoltarea abilităţilor de elaborare de
decizii, promovarea studiului individual, dezvoltarea competenţelor de comunicare în cazul
lucrului în grup (argumentare, toleranţa, ajutor reciproc), evaluarea cunoştinţelor asimilate.
Limitele aplicării studiului de caz includ: feedback-ul deficitar, înţelegerea restrânsă a problemei,
dezinteresul apărut din cauza lipsei de puncte comune între fenomenul studiat şi realitatea
imediată, accesul la sursele de informare necesare soluţionării cazului, experienţe diferite ale
participanţilor care pot conduce la lipsa de implicare sau demotivare.