Sunteți pe pagina 1din 4

METODA STUDIULUI DE CAZ

Studiul de caz a fost promovat la sfârşitul secolului al XIX-lea, la Harvard


Graduate School of Busines Administration, de profesorul Colomb Langdall. Termenul
caz provine din latinescul casus – eveniment fortuit.
Metoda studiului de caz ,,mijlocește o confruntare directă cu o situație din viața
reală, autentică” (Cerghit, 1997), având un pronunțat caracter activ și evidente valențe
euristice și aplicative. După I. Cerghit sunt două alternative în folosirea studiului de caz: -
fie ca sursă de cunoaştere, preferat în scopul realizării unor sarcini de descoperire; - fie
ca modalitate de realizare a unor sarcini de aplicare, confirmare, întărire, încurajare.
Studiul de caz este o ,,metodă de confruntare directă a participanților cu o situație
reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și
evenimente problematice.” (Oprea, 2007).
Este o metodă activă cu valoare euristică şi aplicativă care permite confruntarea cu
situaţii reale. Deşi este cunoscut şi aplicat de peste o sută de ani, studiul de caz a rămas în
actualitate, fiind considerat o metodă modernă de învăţare-evaluare datorită valorii sale
formative deosebite. Studiul de caz este un suport al cunoaşterii inductive care facilitează
trecerea de la particular la general. Din acest motiv, exemplul ales trebuie să fie
reprezentativ pentru o situaţie generală.
Această metodă urmărește realizarea contactului elevilor/cursanților cu realitățile
complexe, autentice, dintr-un domeniu dat și testarea gradului de operaționalitate a
cunoștințelor însușite și a capacităților formate, în situații-limită.
Foarte cunoscută ca metodă aplicată elevilor de nivel preuniversitar, această
metodă are succes şi în educaţia adulţilor, datorită caracterului de participare în
înţelegerea educaţiei adulţilor, care nu este o educaţie ce se face unor mase caracterizate
prin absenţa totală a acesteia, ci una care se naşte prin participarea maselor de indivizi,
aflate pe diferite trepte de dezvoltare socială, profesională etc., operând cu anumite
simboluri şi semnificaţii culturale. Educatia adulţilor, învăţarea în acest caz, este
participare. Pasivitatea, metodele şcolăreşti nu pot da rezultate tocmai datorită condiţiilor
modificate în care se produce învăţarea.
Pentru aplicarea metodei este necesar să se realizeze portofoliul de cazuri adecvate
situaţiilor în cauză. Aceasta presupune identificarea cazurilor particulare relevante pentru
înţelegerea unor categorii generale de probleme, documentarea, selectarea informaţiilor şi
sistematizarea lor. Cazul poate fi prezentat în trei forme:
- Descriere completă (metoda situaţiei) - elevii primesc toate informaţiile de
care au nevoie pentru soluţionarea cazului. Necesită o implicarea minimă din
partea elevilor şi efort mare din partea profesorului;
- Descriere parţială (studiul analitic al cazului) – se face o prezentare completă
a situaţiei, dar informaţiile necesare sunt redate parţial sau de fel. Aceasta

1
obligă la căutarea personală a informaţiei, formularea de întrebări, cultivă
efortul muncii independente cu sursele de cunoaştere;
- Enunţarea cazului sub forma unor sarcini concrete de rezolvat – elevii /
studenţii nu primesc informaţii necesare, ei vor activa în baza sarcinilor
propuse şi pot valorifica în mod critic sursele de informare.
Prima variantă se aplică subiecţilor care au experienţă redusă de studiu, după
metoda cazurilor. Ea obligă formatorul la un efort considerabil şi reduce la minim
implicarea participanţilor.
În al doilea caz, se prezintă acele informaţii care formează baza unei cercetări
personale. Are avantajul că familiarizează subiecţii cu sursele de cunoaştere şi le dezvoltă
abilitatea de a formula întrebări.
Cea de-a treia variantă este recomandată celor care ştiu să identifice sursele de
informare şi să le valorifice în mod critic.
Indiferent de varianta pentru care s-a optat, studiul de caz se va încheia cu o
dezbatere în care subiecţii îşi vor prezenta informaţiile şi opiniile.
Evaluarea va urmări:
• folosirea corectă a termenilor;
• calitatea argumentării, originalitatea și calitatea variantelor de rezolvare a
cazului;
• ierarhizarea variantelor de rezolvare a problemei;
• viabilitatea soluţiilor propuse.
Pentru ca o anumită situație să poată fi considerată și analizată precum un ,,caz”, ea
trebuie să aibă anumite particularități:
- să prezinte relevanță în raport cu obiectivele activității;
- să fie autentică;
- să fie motivantă, să suscite interes din partea participanților;
- să dețină valoare instructivă în raport cu competențele profesionale, științifice, etice.
Etape:
1. Prezentarea clară, precisă și completă a cazului, în concordanță cu obiectivele
propuse
2. Clarificarea eventualelor neînțelegeri în legătură cu acel caz
3. Studiul individual al cazului – elevii/cursanții se documentează, identifică soluții
de rezolvare a cazului, pe care le și notează.
4. Dezbaterea în grup a modurilor de soluționare a cazului – analiza diefritelor
variante de soluționare a cazului; analiza critică a fiecăreia dintre acestea;
ierarhizarea soluțiilor.
5. Luarea deciziei în legătură cu soluția cea mai potrivită și formularea concluziilor
6. Evaluarea modului de soluționare a cazului și evaluarea participanților
Variante care au mai mare aplicabilitate:
1. Metoda situației (Case-Study-Method) implică o prezentare completă a cazului,
inclusiv a informațiilor necesare soluționării acestuia.

2
2. Studiul analitic al cazului (Incidence Method) presupune prezentarea completă a
situației existente, dar informațiile necesare soluționării sunt redate parțial sau
deloc.
3. Elevii nu beneficiază de nicio prezentare completă asupra situației și nici nu
primesc informațiile necesare rezolvării cazului-problemă; li se propun doar
sarcini concrete de rezolvat, urmând să se descurce prin eforturi proprii.
Caracteristcile studiului de caz:
- studiul de caz este o strategie, o abordare, mai degrabă o metodă precum observașia sau
interviul;
- Studiul de caz presupune realizarea unei cercetări, ceea ce include și elemete de
evaluare finală;
- cercetarea realizată este necesar să fie empirică în sensul de a avea încredere în
chestionare, interviuri, mărturii, dovezi, ducumente studiate în legătură cu fenomenul
cercetat;
- studiul de caz este particular, profund specific; el depinde în mod direct de rezultatele
cercetării și de modul în care pot fi generalizate concluziile;
- studiul de caz se axează pe studierea unui fenomen în contextual în care acesta se
produce, mai ales atunci când granița dintre fenomen și context nu este clar definită;
- studiul de caz necesită folosirea unor metode multiple de culegere a informațiilor.
Avantaje:
- familiarizarea participanților cu situații concrete de viață;
- valorificarea cunoștințelor și capacităților elevilor în contexte reale, realizând astfel
legătura teoriei cu practica;
- dezvoltarea cooperării;
- stimularea creativităţii şi comunicarea între elev - elev, elev-profesor;
- dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia;
- capacitatea de a valorifica informaţii;
- formarea și dezvoltarea competențelor cognitive și metacognitive;
- dezvoltarea competențelor comunicaționale;
- dezvoltarea capacității investigative;
- dezvoltarea capacității de luare a deciziilor.
- capacitatea de a utiliza eficient şi creativ cunoştinţele teoretice în practică.
- capacitatea de a elucida o problem
Se poate menţiona că metoda respectivă este avantajoasă şi utilă pentru mai multe
discipline. Profesorul care a implementat-o deja odată, revine mereu la ea, deoarece elevii
prin făptura lor sunt dornici: să experimenteze şi investigheze și să monteze, să
examineze, să analizeze, să traseze concluzii, iar toate acestea contribuie la dezvoltarea
potenţialului intelectual şi creativ, la formarea unui individ competent şi dornic de-a
învăţa pe tot parcursul vieţii.
Limite:
- dificultăți legate de alegerea unor cazuri relevante;
- dificultăți legate de accesul la sursele de informare necesare soluționării cazului;

3
- experiența redusă a unora dintre participanți creează dificultăți în găsirea soluției
optime, cu efecte nedorite în gradul de implicare motivațională în activitate;
- consum mare de timp.