ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DIN TERITORIU

Prefectul. Instituţia prefectului

Prefectul nu este un organ al administraţiei publice locale, ci un organ

unipersonal al administraţiei ministeriale, având competenţă teritorială limitată la
unitatea administrativ-teritorială (judeţul sau municipiul Bucureşti) în care a fost
numit şi funcţionează.

Prefectul este numit de Guvern, la propunerea Ministerului Administraţiei şi

Internelor, fără ca organele administraţiei publice locale să aibă cel mai mic rol.
Statutul prefectului este definit de dispoziţiile constituţionale şi de
prevederile Legii privind instituţia prefectului referitoare la condiţiile de acces în
această funcţie, numirea în această funcţie şi, respectiv, eliberarea din această
funcţie, incompatibilităţile acestei funcţii, atribuţiile prefectului, actele prefectului şi
răspunderea acestuia. Instituţia prefectului are capacitate juridică de drept public
care se exercită în exclusivitate de prefect sau de către o altă persoană anume
desemnată prin ordin al acestuia.

Potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.340/2004, prefectul este numit de Guvern,
la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar subprefectul este numit
de primul-ministru, la propunerea prefectului şi cu avizul Ministerului Administraţiei
şi Internelor.

Prefectul şi subprefectul sunt funcţionari publici, făcând parte din categoria

înalţilor funcţionari publici.

Atribuţiile prefectului sunt prevăzute de lege, în concordanţă cu calitatea

de reprezentant al Guvernului şi cu rolul său constituţional, de a conduce serviciile
publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei
publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale (art.123 alin.(4) din Constituţie,
republicată) şi de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al
consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul
ilegal (art.123 alin.(5) din Constituţie, republicată).
Actele prefectului. Ca organ al administraţiei publice ministeriale,
reprezentant al Guvernului în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale
din unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează, prefectul are competenţa
legală ca, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, să emită acte administrative pe
care legea le denumeşte ordine. Ordinele emise de prefect pot avea caracter
normativ ori pot avea caracter individual.

Aparatul propriu de specialitate al prefecturii este cunoscut sub

denumirea de Prefectură, structura organizatorică şi atribuţiile acestuia fiind
stabilite prin hotărâre a Guvernului, structurile componente putând fi organizate,
prin ordin al prefectului, la nivel de direcţii, servicii şi birouri.
Administraţia publică locală
Principiile administraţiei publice locale

Principiul autonomiei locale este principiul prioritar care guvernează

organizarea, funcţionarea şi activitatea autorităţilor administraţiei publice locale,
art.2 alin.(1) din Legea nr.215/2001 definind autonomia locală ca fiind dreptul şi
capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a gestiona, în
numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice,
în condiţiile legii.

Principiul descentralizării serviciilor publice este strâns legat de principiul

autonomiei locale, fiind o premisă, dar şi o consecinţă a acestuia din urmă,
administraţia guvernamentală fiind uneori interesată, alteori nevoită să procedeze
la cedarea în favoarea organelor administraţiei publice locale a înfiinţării unor
servicii publice de interes local sau judeţean.
Descentralizarea serviciilor publice de interes local şi judeţean este
guvernată, la rândul său, de principiul subsidiarităţii potrivit căruia serviciile de
interes local şi judeţean trebuie lăsate în competenţa organelor administraţiei
publice locale şi judeţene, statul urmând să intervină numai atunci când iniţiativa
locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient şi necorespunzător nevoile
colectivităţilor locale.
Principiul deconcentrării serviciilor publice ale administraţiei ministeriale
a fost configurat constituţional ca urmare a revizuirii Constituţiei din 1991, în art.
120(1) prevăzându-se că, în unităţile administrativ-teritoriale, administraţia
publică se întemeiază, între alte principii, pe principiul deconcentrării serviciilor
publice.
Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu apare
formulat în aceşti termeni în Constituţia României, republicată, el fiind enunţat în
mod expres doar în Legea nr.215/2001 la art.2 alin.(1) şi materializat în
reglementările Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale.

Principiul legalităţii nu este nici el formulat în art.120 din Constituţie, republicată,

el fiind consacrat în mod expres la art.2 alin.(1) din Legea nr.215/2001 şi impune
ca organizarea şi funcţionarea tuturor structurilor administraţiei publice locale,
competenţa şi activitatea acestora să se realizeze în conformitate cu Constituţia,
cu legile şi cu celelalte acte normative bazate pe lege.

Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de

interes deosebit a fost consacrat pentru prima oară de art.2 alin.(1), completat de
art.3 alin.(3), din Legea nr.215/2001, care precizează ca formă de consultare a
cetăţenilor referendumul sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor la
treburile publice.

Principiul responsabilităţii, consacrat în art.6 alin.(1) din Legea nr.215/2001

reprezintă garanţia respectării principiului legalităţii în activitatea organelor
administraţiei publice locale. Astfel, în cazul în care aceste autorităţi nu-şi
îndeplinesc sau îşi încalcă atribuţiile legale, iar prin aceasta vatămă drepturile sau
interesele legitime ale celor administraţi, vor răspunde în condiţiile Legii
nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

Principiul cooperării şi solidarităţii, enumerat, de asemenea, la art.6 alin.(1) din

Legea nr.215/2001 trebuie să caracterizeze activitatea organelor administraţiei
publice locale în rezolvarea problemelor întregului judeţ, cât şi raporturile dintre
autorităţile din cadrul judeţului.

Principiul utilizării limbii materne este prevăzut la art.17 din Legea nr.215/2001,
potrivit căruia, în raporturile cu administraţia locală şi serviciile publice
deconcentrate din unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând
minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, alături
de limba română, ca limbă oficială, va putea fi folosită şi limba maternă.

Principiul controlului administrativ şi controlului financiar asupra activităţii

autorităţilor administraţiei publice locale este consacrat în reglementarea art.16 din
Legea nr.215/2001 ca expresie a caracterului unitar al statului şi al acţiunii altor
două principii fundamentale: principiul legalităţii şi principiul responsabilităţii.

Principiul transparenţei decizionale în activitatea autorităţilor administraţiei

publice centrale şi locale, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile
legal constituite ale acestora, a fost consacrat prin Legea nr.52/2003 privind
transparenţa decizională în administraţia publică.

Consiliile locale şi judeţene

Potrivit art.121 şi art.122 din Constituţie, republicată, autorităţile
administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale
şi primarii, în comune şi oraşe, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia
în judeţ.

Astfel, în fiecare comună şi oraş funcţionează câte un consiliu local şi câte

un primar, iar în fiecare judeţ funcţionează câte un consiliu judeţean condus de
preşedintele acestuia.

Consiliile locale şi judeţene sunt autorităţi reprezentative ale administraţiei

publice locale, cu caracter eligibil, colegial şi deliberativ, având o competenţă
generală în limitele unităţii administrativ-teritoriale în care au fost alese şi
rezolvând, în condiţiile legii, treburile publice ale colectivităţilor pe care le
reprezintă.

Consiliului local şi judeţean au următoarele trăsături caracteristice:

a) Sunt autorităţi ale administraţiei publice, prin modul de organizare, de

funcţionare şi prin atribuţiile executiv-administrative conferite de lege în limitele
unităţilor administrativ-teritoriale în care au fost alese.
 b) Sunt autorităţi locale ale administraţiei publice locale, spre deosebire
de prefecţi şi celelalte servicii deconcentrate în teritoriu care, deşi îşi desfăşoară
activitatea în aceleaşi unităţi administrativ-teritoriale, nu sunt organe ale
administraţiei publice locale, ci aparţin administraţiei guvernamentale, ministeriale,
care acţionează în teritoriu.

c) Sunt organe cu competenţă generală în unităţile administrativ-

teritoriale în care funcţionează, având atribuţii şi rezolvând problemele
colectivităţilor în toate domeniile vieţii sociale, în condiţiile legii.

d) Sunt organe alese, pe baza votului direct exercitat de corpul electoral în

cadrul alegerilor locale organizate în unităţile administrativ-teritoriale.

e) Sunt organe colegiale, fiind alcătuite din mai multe persoane şi

desfăşurându-şi activitatea în şedinţe periodice, potrivit legii.

f) Sunt organe deliberative, adoptând hotărâri pe baza unui vot majoritar,

care urmează unor dezbateri şi discuţii deliberative.
g) Sunt organe reprezentative ale colectivităţilor locale care le-au ales.
Puterea, autoritatea acestor organe nu este transmisă din puterea statului, ci
provine de la colectivităţile care le-au mandatat prin votul acordat cu ocazia
alegerilor.

Constituirea consiliului local. Potrivit prevederilor Legii nr.67/2004 pentru

alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, consiliile locale se aleg prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe baza scrutinului pe listă, potrivit
principiului reprezentării proporţionale, pe circumscripţii electorale organizate la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Consiliul local este considerat legal constituit după validarea mandatelor şi

depunerea jurământului de către cel puţin două treimi din membrii săi.

Atribuţiile consiliului local

Autorităţile administraţiei publice locale au o competenţă materială

generală, putând hotărî în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care
sunt date prin lege în competenţa altor organe ale statului, acestea având astfel
atribuţii foarte importante pentru unitatea administrativ-teritorială în care au fost
alese.

Funcţionarea consiliului local. Consiliul local îşi desfăşoară activitatea în

cadrul unor şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului, ori în şedinţe
extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin unei treimi din numărul
consilierilor.

Actele şi răspunderea consiliului local. În exercitarea atribuţiilor pe care

le are, consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
 Hotărârile adoptate de consiliul local pot avea caracter normativ, ori pot avea
caracter individual, fiind acte juridice administrative care pot fi atacate pentru
nelegalitate în faţa instanţelor de contencios administrativ.

Dizolvarea consiliului local. Consiliul local poate fi dizolvat în două situaţii:

- potrivit art.57 din lege, dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, 3 hotărâri
care au fost anulate în mod irevocabil de instanţa de contencios administrativ;

- potrivit art.58 din lege, în cazul în care nu se întruneşte timp de 3 luni consecutive
sau nu a adoptat nici o hotărâre în 3 şedinţe ordinare consecutive, precum şi în
situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unul şi nu se
poate completa prin supleanţi.

Consiliul judeţean
Regulile de constituire a consiliilor locale sunt aplicabile şi în cazul consiliilor
judeţene.

Funcţionarea consiliului judeţean.

Consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la două luni, la

convocarea preşedintelui, iar când acesta este în imposibilitate, la convocarea
vicepreşedintelui desemnat de preşedinte prin dispoziţie.

Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, ori de câte ori

este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul
membrilor consiliului ori la cererea prefectului, adresată preşedintelui, în cazurile
prevăzute de lege.

Consiliul judeţean se dizolvă de drept dacă nu se întruneşte timp de 6 luni

consecutive sau nu a adoptat, în 3 şedinţe ordinare, nici o hotărâre, ori numărul
consilierilor se reduce sau două treimi şi nu se poate completa prin supleanţi.

Preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi ai consiliului judeţean sunt aleşi

dintre membrii consiliului, pe toată durata exercitării mandatului, prin votul secret
al majorităţii consilierilor în funcţie, aceştia păstrându-şi calitatea de consilieri pe
durata mandatelor în funcţiile respective.
Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte
autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în
justiţie şi răspund în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei
publice judeţene.

Primarul
Alegerea şi durata mandatului. Comunele, oraşele şi municipiile au câte
un primar şi un viceprimar, iar cele care sunt reşedinţe de judeţ au câte doi
viceprimari, aceştia neputând fi în acelaşi timp şi consilieri.
 Municipiul Bucureşti are un primar general şi doi viceprimari, iar fiecare
sector are un primar şi un viceprimar.

Ca regulă generală, primarii unităţilor administrativ-teritoriale sunt aleşi în

cadrul aceloraşi alegeri locale în care sunt alese şi consiliile localităţilor respective,
după aceleaşi reguli, dar nu pe baza scrutinului de listă, ci pe baza votului
uninominal.

Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea

jurământului de către primarul nou ales, dar poate fi prelungit în caz de război sau
de catastrofă.

Atribuţiile primarului. Primarul a fost definit ca fiind autoritatea

administrativă publică locală unipersonală, eligibilă, reprezentativă şi autonomă,
mandatată să hotărască în problemele interesând colectivitatea locală ca organ
executiv, acţionând şi ca reprezentant al statului în acea localitate.

Atribuţiile principale ale primarului sunt prevăzute de Legea nr.215/2001.

Trebuie menţionat că, în exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară şi de
ofiţer de stare civilă, precum şi a sarcinilor ce îi revin din actele normative privitoare
la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea măsurilor de
protecţie civilă, precum şi a altor atribuţii stabilite prin lege, primarul acţionează şi
ca reprezentant al statului în localitatea în care a fost ales.

Actele primarului. În exercitarea atribuţiilor conferite de lege, primarul

emite dispoziţii, care pot fi cu caracter normativ sau individual şi care devin
executorii numai după ce au fost aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost
comunicate persoanelor interesate.