1.2.

Autoritățile administrației publice locale

Constituirea consiliului local

Codul administrativ a păstrat, în mare parte, prevederile din Legea nr. 215/2001 privind
administrația publică locală, lege pe care a și abrogat-o, așadar inclusiv precizări de ordin procedural,
prevăzând atribuţia prefectului de a stabili, prin ordin, numărul membrilor fiecărui consiliu local, în
funcţie de numărul locuitorilor, raportată de Institutul Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie a
anului în care se organizează alegerile (art. 112). Pe baza acestui principiu cu ocazia alegerilor locale
din anul 2004, precum şi din anii 2008, 2012, 2016 și 2020, numărul consilierilor locali a variat de la 9
membri, în localităţile – comune, orașe, municipii - cu până la 1500 de locuitori, inclusiv, până la 31 de
membri, în localităţile – comune, orașe, municipii - cu peste 400.000 de locuitori. Codul administrativ
a menținut excepția prevăzută de Legea nr. 215/2001, potrivit căreia Consiliul Municipiului Bucureşti
este compus din 55 membri – consilieri generali.

Condiţiile de eligibilitate, stabilite de Constituţie şi de legislație, cu precădere de Legea nr.

115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, cu modificările și completările
ulterioare, și de Codul administrativ, care trebuie întrunite de o persoană fizică pentru ca aceasta să fie
aleasă ca şi consilier, sunt următoarele, cu menţiunea că aceste condiţii trebuie să fie întrunite
cumulativ:

 să aibă calitatea de alegător, cu alte cuvinte să aibă dreptul de vot;

 să aibă vârsta de cel puţin 23 de ani;
 să aibă domiciliul în comuna sau oraşul sau municipiul unde candidează (este prevăzută și o
excepție care îi privește pe cei care candidează la consiliile locale de la nivelul sectoarelor
Municipiului București și care trebuie să aibă domiciliul în acest municipiu, nu neapărat și în
sectorul în care candidează);
 să nu aibă funcţia de magistrat sau să nu fie militar activ ori alt funcţionar căruia îi este interzisă
asocierea în partide politice, conform art. 40 alin. 3 din Constituţie;
 să nu intre în categoria persoanelor cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă,
exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
 cât priveşte cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, aceştia pot fi aleşi în funcţiile de
consilier local sau consilier judeţean sau primar, iar începând cu alegerile din 2020, și pentru
cea de președinte de consiliu județean, şi doar cu îndeplinirea condiţiilor ce se cer a fi
îndeplinite de cetăţenii români şi dacă au domiciliul sau reşedinţa în România.
De asemenea, potrivit art.8 din Legea nr. 115/2015, pot depune candidaturi şi organizaţiile
cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament (prin minoritate

1
naţională se înţelege acea etnie care este reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale - CMN este
un organ consultativ al Guvernului, fără personalitate juridică, ce se află în coordonarea
Departamentului pentru Relaţii Interetnice şi are drept scop asigurarea relaţiilor cu organizaţiile legal
constituite ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. CMN este format din 3 reprezentanţi ai
organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezentate în Parlamentul României.
CNM este înfiinţat în baza HG nr. 589/2001), iar, în anumite condiţii, pot depune astfel de candidaturi
şi alte organizaţii ale cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite, care
prezintă la Biroul Electoral Central o listă de membri.

Pe de altă parte, cei care candidează la una dintre funcțiile de demnitate publică de la nivel local,
nu trebuie să se afle în vreuna din situațiile de incompatibilitate prevăzute de legislație sau, dacă se
află, să pună capăt acestei stări în momentul în care sunt aleși și acceptă mandatul obținut, astfel
precum prevede legislație în domeniu (A se vedea în acest sens Legea nr. 176/2010, cu modificările și
completările ulterioare). Cât privește incompatibilitățile, Codul administrativ prevede, la art. 227 și
următoarele, aspecte cu caracter general privitor la acestea. Astfel, legiuitorul ordinar a stabilit drept
regulă faptul că regimul juridic al acestor incompatibilități este stabilit de Legea nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și
în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, iar
constatarea și sancționarea oricărei stări de incompatibilitate și conflict de interese se face în
conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi
demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit Legii nr. 161/2003 privind incompatibilităţile în exercitarea demnităţilor publice şi

funcţiilor publice, funcţia de consilier local sau judeţean este incompatibilă cu:

• funcţia de primar;

• funcţia de prefect sau subprefect;

• calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al
consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul
respectiv;

• funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator,

membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de
interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau
la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în
unitatea administrativ-teritorială respectivă;

2
• funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţiilor la o
societate comercială de interes local ori la o societate comercială de interes naţional care îşi are sediul
sau care deţine filiala în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

• funcţia de reprezentant al statului la o societate comercială care îşi are sediul ori care deţine filiale în
unitatea administrativ-teritorială respectivă;

• calitatea de deputat sau senator;

• funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora.

Legea în cauză mai adaugă şi alte astfel de incompatibilităţi, cu precizarea expresă că nu pot fi
exercitate în acelaşi timp un mandat de consilier local şi un mandat de consilier judeţean. De asemenea,
Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali, prin art. 7 alin. (3), prevede că o persoană poate candida
numai pentru un consiliu local, pentru un consiliu judeţean, pentru un mandat de primar, respectiv de
președinte de consiliu județeanm putând candida pentru consiliul local, consiliul judeţean, primar în
acelaşi timp.

Cât privește conflictul de interese, art. 228 alin. (1) din Codul administrativ prevede obligația
consilierilor locali de a se abține atât de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului
administrativ, dar și de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic, care ar putea produce
un folos material pentru sine sau pentru soţ, soţie sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;
orice persoană fizică sau juridică faţă de care alesul local are calitatea de debitor al unei obligaţii; o
societate la care deţine calitatea de asociat unic ori funcţia de administrator sau de la care obţine
venituri; o altă autoritate din care face parte; orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din
care face parte, care a făcut o plată către acesta sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestuia;
asociaţie sau fundaţie din care face parte. Față de textul legal menționat este necesar a puncta cel puțin
3 aspecte:

- pe de o parte consilierul local nu trebuie să emită sau să participe la emiterea sau adoptatea
unui act administrativ, așadar nu poate fi implicat în niciuna dintre etapele specifice care trebuie să fie
parcurse pentru ca un astfel de act – anume o dispoziție sau o hotărâre, de regulă – să fie emis sau
adoptat. Vă reamintesc faptul că folosim termenul „emitere” pentru situația în care actele
administrative sunt rezultatul voinței juridice a unui organ unipersonal (astfel precum este dispoziția
emisă de un primar, spre exemplu), iar termenul „adoptare” îl folosim atunci când actul administrativ
este rezultatul voinței juridice exprimate de un organ colegial (astfel precum este hotărârea adoptată de
un consiliu local, spre exemplu);

3
 - pe de altă parte, cum la nivelul autorităților administrației publice locale pot fi încheiate și alte
acte juridice fie din sfera dreptului public, fie din cea a dreptului privat, precum ar fi un contract de
concesiune sau un contract de închiriere, consilierii locali nu pot încheia, precum nici nu pot participa
la încheierea oricărui act juridic, așadar nu doar a unuia administrativ.

- aceștia trebuie să se abțină, astfel precum este precizat în cele de mai sus, doar dacă prin
emiterea, adoptarea sau încheierea, după caz, a unui astfel de act administrativ sau juridic, după caz, s-
ar produce un folos material pentru acel consilier, dar și pentru o serie de alte persoane fizice sau
juridice, astfel precum sunt enumerate în cele de mai sus.

Pentru a se evita apariția unui astfel de conflict de interese, art. 228 alin. (2) din CA prevede
obligația consilierului de a anunţa la începutul şedinţei consiliului local, interesul personal pe care îl are
la adoptarea hotărârii respective, anunţ care se consemnează, în mod obligatoriu, în procesul-verbal al
şedinţei. Astfel nu va fi luat în calcul la cvorumul ședinței respective, precum nici nu are dreptul de a
vota la adoptarea acelei hotărâri. Pentru a se asigura că aceste prevederi sunt înțelese și, mai ales,
respectate, legiuitorul a prevăzut și sancțiunile care se aplică în cazul în care obligațiile anterior
menționate nu sunt respectate, fiind vorba despre 2 sancțiuni cumulative, anume: nulitatea absolută a
actelor adoptate cu încălcarea prevederilor menționate și o sancțiune disciplinară menționată de art. 228
alin. (5) din CA – diminuarea indemnizației cu 10% pentru o perioadă de maximum 6 luni, fapta astfel
săvârșită fiind considerată abatere disciplinară.

Cât privește procedura de constituire a consiliului local, Codul administrativ a venit cu

modificări substanțiale, aceasta cuprinzând 3 etape majore, anume: validarea mandatelor de consilier;
organizarea ședinței privind ceremonia de constituire a consiliului local; depunerea jurământului,
constituirea consiliului local trebuind să se producă, astfel precum prevede art. 113 din CA, în cel mult
60 de zile de la data desfășurării alegerilor autorităților adminsitrației publice locale.

Prin Codul administrativ s-a modificat radical procedura de validare a mandatelor de consilier
local, procedură care până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, se făcea după o procedură
similară celei de validare a mandatelor de parlamentar, așadar printr-o comisie de validare aleasă în
ședința de constituire a consiliului local din rândurile consilierilor locali. În prezent, în conformitate cu
prevederile art. 114 din CA, procedura de validare trebuie să respecte următorii pași:
- validarea trebuie să se desfășoare în cel mult 25 de zile de la data alegerilor;
- validarea se face de către judecătoria din raza teritorială unde se află circumscripția electorală pentru
care au avut loc alegeri, în procedură necontencioasă și prin încheiere pronunțată în camera de consiliu;
- condițiile care trebuie să fie respecate pentru validare sunt următoarele: consilierul are domiciliul în
unitatea administrativ-teritorială (denumit în continuare uat) în care a fost ales, dovadă făcându-se cu
cartea de identitate; consilierul are drepturile electorale, dovada făcându-se cu cazierul judiciar;
consilierul este membrul al partidului politic pe lista căruia a fost ales; mandatarul financiar

4
coordonator al partidului politic a depus raportul privind veniturile și cheltuielile electorale conform
Legii finanțării partidelor politice (Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi
a campaniilor electorale, republicată, cu modificările și completările ulterioare); consilierul nu a
renunțat la mandat, conform prevederilor din art. 115 din CA (consilierul local declarat ales poate
renunţa la mandat în cel mult 10 zile de la data desfăşurării alegerilor, situaţie în care comunică, în
acelaşi termen, sub semnătură, decizia sa secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale, care o va comunica judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală
pentru care au avut loc alegeri şi prefectului); consilierul nu a fost ales prin fraudă electorală, dovada
fiind reprezentată de chiar de documentele care sunt înaintate judecătoriei.
- procedura de validare se desfășoară prin intermediul secretarului general al uat-ului, la acesta trebuind
să fie depuse documentele menționate mai sus, de către consilierul local, în maximum 15 zile de la
desfășurarea alegerilor, termen calificat de legiuitor ca fiind un termen de decădere. Secretarul general
al uat-ului va trimite aceste documente la judecătorie în cel mult 2 zile de la împlinirea termenului de
15 zile anterior menționat.
- încheierea judecătoriei privind validarea sau, după caz, invalidarea mandatelor consilierilor locali
cuprinde numele consilierilor locali ale căror mandate au fost validate și se comunică de îndată
prefectului și secretarului general al uat-ului.
- în prima zi lucrătoare imediat următoare comunicării încheierii judecătoriei, aceasta se comunică
consilierilor locali, supleanților acestora cu privire la invalidarea mandatelor consilierilor locali
declarați aleși, precum și partidelor politice sau organizațiilor aparținând minorităților naționale.
- încheierea judecătoriei poate fi atacată prin apel la tribunal, termenul de depunere a apelului fiind de 3
zile de la data comunicării încheierii judecătoriei, termenul de soluționare este de 5 zile de la data
depunerii apelului, procedura fiind și de această dată necontencioasă, iar hotărârea tribunalului este una
definitivă.
După procedura de validare, se trece la cea de-a două etapă a acestui proces de constituire a
consiliului local, anume la organizarea ședinței privind ceremonia de constituire a consiliului local.
Astfel, conform prevederilor art. 116 din CA, consilierii locali sunt convocați în această ședință de
către prefectul județului în termen de cel mult 5 zile de la comunicarea încheierii judecătoriei, sau a
hotărârii tribunalului, după caz, cu condiția să fi fost validate un număr de mandate care este mai mare
decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor consilierilor locali
stabiliți prin CA, în funcție de numărul locuitorilor. (ATENȚIE: Conform prevederilor CA, anume art.
5 lit.cc) majoritatea absolută este reprezentată de primul număr natural strict mai mare decât jumătate
din totalul membrilor în funcţie ai organului colegial, respectiv art. 5 lit. dd) majoritatea calificată este
reprezentată de primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma
aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial stabilit în
condiţiile legii, iar prin art. 5 lit. ee) majoritatea simplă reprezintă primul număr natural mai mare
decât jumătate din totalul membrilor prezenţi la o şedinţă a organului colegial, cu condiţia îndeplinirii

5
cvorumului). Comunicarea datei și orei acestei ședințe se face prin intermediul secretarului general al
uat-ului, locul ședinței fiind reprezentat de sediul consiliului local. Lucrările şedinţei privind ceremonia
de constituire a consiliului local sunt conduse de cel mai în vârstă consilier local, ajutat de cei mai
tineri 2 consilieri locali.

Consilierii locali ale căror mandate au fost validate depun, în cadrul şedinţei privind ceremonia
de constituire a consiliului local, jurământul prevăzut la art. 117 din CA, însă în cazul în care numărul
consilierilor locali care au depus jurământul este mai mic decât primul număr natural strict mai mare
decât jumătate din numărul membrilor consiliului local conform CA pentru acel consiliu local
(conform art. 112), prefectul convoacă consilierii locali pentru o a doua şedinţă privind ceremonia de
constituire în termen de 20 de zile de la data primei şedinţe. În cadrul celei de a doua şedinţe pot
depune jurământul consilierii locali validaţi care au absentat de la prima şedinţă, supleanţii ale căror
mandate au fost validate printr-o procedură similară cu cea prin care au fost validate sau invalidate
mandatelor consilierilor inițiali – la acești supleanți se recurge atunci când o parte din mandatele
consilierilor locali aleși inițial nu au fost validate, precum şi consilierii locali validaţi după admiterea
apelului de către tribunal şi care nu au fost convocaţi la prima şedinţă de constituire a consiliului local.
În situația în care consilierul local declarat ales nu a putut depune jurământul, ca urmare a absenţei
pentru motive temeinice, acesta va putea depune jurământul în cadrul primei şedinţe a consiliului local.
Sunt considerate motive temeinice spitalizarea sau imobilizarea la pat, dovedită prin certificat medical,
ori situaţii precum deplasarea în străinătate în interes de serviciu, evenimente de forţă majoră, cum ar fi
inundaţii sau alte catastrofe care au împiedicat deplasarea, deces în familie ori alte situaţii similare. Din
păcate și Codul administrativ a păstrat o reglementare din anterioara Lege nr. 215/2001, potrivit căreia
consilierul local al cărui mandat a fost validat, dar nu depune jurământul nici în cea de a doua şedinţă
privind ceremonia de constituire, precum nici în situația de excepție menționată anterior și cauzată de
motive temeinice, sau care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept. Doctrina a
susţinut, punct de vedere pe care-l împărtăşim, că nu poţi fi demisionat dintr-o funcţie sau o demnitate
pe care nici nu ai dobândit-o, or obținerea demnității publice de consilier local este condiționată de
depunerea jurământului, astfel că ar fi mai indicat ca pentru refuzul de a depune jurământul cerut de
lege, sancţiunea aplicată să fie cea a retragerii validării.

Consiliul este considerat legal constituit dacă numărul consilierilor locali care au depus
jurământul este mai mare decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul
membrilor consiliului local conform CA pentru acel consiliu local, astfel precum prevede art. 112 din
CA. Data constituirii consiliului local este considerată data desfăşurării primei şedinţe privind
ceremonia de constituire a consiliului local, respectiv a celei de a doua, după caz, iar în termen de 3 zile
de la data constituirii consiliului local, prefectul emite un ordin privind constatarea îndeplinirii
condiţiilor legale de constituire a consiliului local, care se comunică secretarului general al

6
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi se aduce la cunoştinţă publică. Prefectul va emite un
astfel de ordin și dacă trebuie să fie constată neîndeplinirii condiţiilor legale de constituire a consiliului
local. Ordinul prefectului va prevedea, dacă este cazul, şi situaţiile în care este necesară validarea
mandatelor supleanţilor. În situaţia în care consiliul local nu a fost constituit, sunt organizate alegeri
parţiale de completare în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale
pentru locurile consilierilor locali declarate vacante, alegeri care se organizează în termen de 90 de zile
de la emiterea ordinului prefectului prin care se constată neîndeplinirea condițiilor pentru constituirea
legală a consiliului local, în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
Stabilirea datei pentru organizarea alegerilor se face de către Guvern, la propunerea autorităţilor cu
atribuţii în organizarea alegerilor locale pe baza solicitării prefectului.

Ulterior declarării ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii săi, prin votul deschis
al majorităţii simple a consilierilor în funcţie, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult 3 luni,
pentru a conduce şedinţele consiliului local şi a semna hotărârile adoptate de acesta, conform art. 123
din CA. Se poate observa că în cazul consiliului local nu se poate vorbi despre un preşedinte al acestuia
ca în cazul consiliului judeţean, ci doar de un preşedinte de şedinţă. Pe de altă parte, consilierul local
ales drept președinte de ședință poate fi schimbat din funcţie, la iniţiativa a cel puţin unei treimi din
numărul consilierilor locali în funcţie, prin hotărâre adoptată cu majoritate absolută. De asemenea, în
cazul în care preşedintele de şedinţă lipseşte, la propunerea consilierilor locali, din rândul acestora este
ales un alt preşedinte de şedinţă, prin hotărâre adoptată cu majoritate simplă, care conduce şedinţa
respectivă. Preşedintele de şedinţă exercită următoarele atribuţii principale: conduce şedinţele
consiliului local; supune votului consilierilor locali proiectele de hotărâri şi anunţă rezultatul votării, cu
precizarea voturilor pentru, a voturilor împotrivă şi a abţinerilor numărate şi evidenţiate de secretarul
general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale în procesul-verbal al şedinţei; semnează
procesul-verbal al şedinţei; asigură menţinerea ordinii, în condiţiile regulamentului de organizare şi
funcţionare a consiliului local; supune votului consilierilor locali orice problemă care intră în
competenţa de soluţionare a consiliului local; aplică, dacă este cazul, sancţiunile disciplinare prevăzute
la art. 233 alin. (1) din CA sau propune consiliului aplicarea unor asemenea sancţiuni, după caz;
îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului
local sau alte însărcinări date de către consiliul local.

După constituire, consiliul local îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii
de activitate (acestea pot fi asemănate cu comisiile permanente care funcţionează în Parlamentul
României şi care încearcă să corespundă, din punct de vedere al domeniului lor de activitate,
ministerelor). Conform art. 126 din CA, comisiile de specialitate îşi aleg câte un preşedinte şi un
secretar. Rolul comisiilor este de a analiza şi aviza proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate.
Comisiile de specialitate lucrează în plen şi iau hotărâri cu votul majorităţii membrilor lor. Toate
aspectele procedurale privind constituirea acestor comisii vor fi stabilite prin hotărâre a consiliului

7
local, anume operaţiunile desfăşurate în cadrul procedurii de constituire a comisiilor de specialitate,
domeniile de activitate în care se pot organiza comisii de specialitate, numărul şi denumirea acestora,
numărul membrilor fiecărei comisii şi modul de stabilire a locurilor ce revin fiecărui grup de consilieri
sau consilieri independenţi, precum şi componenţa nominală a acestora. Însă, în stabilirea componenței
acestor comisii trebuie să se țină cont de configuraţia politică de la ultimele alegeri locale, iar numărul
membrilor unei comisii trebuie să fie întotdeauna impar. În funcţie de numărul membrilor consiliului,
un consilier poate face parte din cel puţin o comisie şi din cel mult 3 comisii, dintre care una este
comisia de bază. Practic, dar și teoretic conform prevederilor din Codul administrativ, numărul locurilor
ce revine fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenţi în fiecare comisie de specialitate se
stabileşte de către consiliul local, cu respectarea configuraţiei politice de la ultimele alegeri locale.
Așadar la nivelul consiliilor locale se vorbește despre grupuri de consilieri care sunt similare grupurilor
parlamentare din cele două camere ale Parlamentului României, precum și de consilieri independenți
care nu sunt afiliați niciunui astfel de grupuri de consilieri, grupuri care se constituie pe criterii politice.
Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare grup de consilieri, iar a consilierilor
independenţi de către consiliul local, avându-se în vedere, de regulă, opţiunea acestora, pregătirea lor
profesională şi domeniul în care îşi desfăşoară activitatea.

În afara acestor comisii, consiliile locale pot organiza, prin hotărâre, din proprie iniţiativă sau la
iniţiativa primarului, comisii speciale de analiză şi verificare, pe perioadă determinată, componenţa,
obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţilor acestora se vor stabili prin hotărâre a consiliului
local. De asemenea, consiliile locale pot organiza, din proprie iniţiativă sau din iniţiativa primarului,
după caz, comisii mixte formate din consilieri locali, funcţionari publici şi alţi specialişti, pe perioadă
determinată, și și în cazul acestora componenţa, obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţilor
acestora se vor stabili prin hotărâre a consiliului local.

8
 1.2. Autoritățile administrației publice locale

Competenţa consiliului local

Principiul autonomiei locale presupune recunoaşterea pentru autorităţile alese la nivelul

colectivităţilor locale a unei competenţe materiale generale, pe de o parte şi, ca regulă, inexistenţa
unei subordonări faţă de alte autorităţi ale administraţiei publice, pe de altă parte.

Astfel, art. 121 alin. (2) din Constituţie precizează că aceste consilii locale şi primarii
funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din
comune şi oraşe. Prin urmare, consiliul local are atribuţii de natura administrativă şi financiară în
orice domeniu, dacă nu există vreo interdicţie expresă a legii.

Consiliul local dispune de o competenţă materială generală, acesta are iniţiativă şi hotărăşte, în
toate problemele de interes local, cu excepţia celor date, în mod expres prin lege, în competenţa altor
autorităţi publice centrale sau locale, precizare ce se regăseşte şi-n prevederile art. 129 din Codul
administrativ. În acest sens acesta exercită următoarele categorii de atribuţii:

a) atribuţii privind unitățile administrativ-teritoriale, organizare proprie, precum și organizarea şi

funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor de interes local şi ale societăţilor
comerciale şi regiilor autonome de interes local. În acest sens aprobă statutul comunei, oraşului sau
municipiului, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local sau aprobă, la
propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de specialitate al
primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, precum şi reorganizarea şi statul de
funcţii ale regiilor autonome de interes local. (Pentru mai multe exemple, a se vedea art. 129 alin. 3 din
CA)

b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului.

În acest sens aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a
rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar sau stabileşte şi aprobă impozitele şi
taxele locale. (Pentru mai multe exemple, a se vedea art. 129 alin. 4 din CA). Codul administrativ, prin
art. 129 alin. 5, conține niște precizări importante privitoare la situația în care bugetul unităţii
administrativ-teritoriale nu poate fi adoptat după două şedinţe consecutive, care au loc la un interval de
cel mult 7 zile, precizând că activitatea uat-ului se va desfăşura pe baza bugetului anului precedent
până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de
stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului. În
acest sens hotărăşte darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosință gratuită a

1
bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor
publice de interes local, în condiţiile legii sau hotărăşte vânzarea, darea în administrare, concesionarea,
închirierea sau darea în folosință gratuită a bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau
municipiului, după caz. (Pentru mai multe exemple, a se vedea art. 129 alin. 6 din CA)

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor publice de interes local. În acest sens asigură, potrivit
competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes
local privind, spre exemplu, educaţia sau serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu
handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială, sau
hotărăşte acordarea unor sporuri şi altor facilităţi, potrivit legii, personalului sanitar şi didactic. (Pentru
mai multe exemple, a se vedea art. 129 alin. 7 și alin. 8 din CA)

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern. În acest sens hotărăşte, în
condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării
şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local sau hotărăşte,
în condiţiile legii, înfrăţirea comunei, oraşului sau municipiului cu unităţi administrativ-teritoriale din
alte ţări. (Pentru mai multe exemple, a se vedea art. 129 alin. 9 din CA)

În doctrină aceste atribuţii sunt grupate în funcţie de specificul activităţii la care se referă. Astfel
avem:

 atribuţii ce vizează constituirea structuri de organizare proprie și ale aparatului de specialitate

ale primarului, ale instituțiilor publice de interes local, al societăților comerciale și regiilor
autonome de interes local, precum alegerea viceprimarilor;
 atribuţii de organizare internă, precum aprobarea statutului comunei sau oraşului, sau a
regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului;
 atribuţii de dezvoltare în perspectivă a localităţii, precum administrarea domeniului public şi a
domeniului privat al localităţii, darea în administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor
proprietate publică a comunei sau oraşului;
 atribuţii de integrare şi cooperare pe plan intern şi extern, precum cooperarea sau asocierea cu
alte autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau străinătate.
În doctrină mai pot fi întâlnite şi altfel de clasificări, precum:

 atribuţii în domeniul economic şi financiar;

 atribuţii în domeniul social, urbanistic, cultural şi ştiinţific;
 atribuţii de natură organizatorică;
 atribuţii referitoare la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;
 atribuţii referitoare la acordarea unor titluri de onoare şi stabilirea legăturilor cu alte
localităţi.

2
Funcţionarea consiliului local

În ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea consiliilor locale, Constituţia României nu face

nici o precizare, legea organică fiind cea care reglementează aceste aspecte.

Astfel, conform art. 128 din Codul administrativ, mandatul consiliului local este de 4 ani şi
poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă, ori în alte situații expres
prevăzute de lege când nu pot fi organizate alegeri, această ultimă situație fiind nou introdusă prin
prevederile codului. Acest mandat se exercită de la data constituirii consiliului local până la data
constituirii legale a consiliului nou ales.

Consiliul local se întruneşte, conform art. 133 din Codul administrativ, în şedinţe ordinare,
cel puțin o dată pe lună, la convocarea primarului, noul text legal oferind posibilitatea acestor consilii
să fie convocate și, implicit, să aibă mai multe ședințe pe lună, anterioarele prevederi stipulând faptul
că aceste ședințe ordinare erau lunare. De asemenea, consiliile locale se pot întruni şi în şedinţe
extraordinare, la convocarea primarului sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului,
sau, precum prevede actualul Cod administrativ, tot la convocarea primarului, dar urmare a unei
solicitări venite din partea prefectului, pentru gestionarea unor situații de criză sau de urgență.
Convocarea ședințelor se face fie prin dispoziție a primarului, fie printr-o convocare (un convocator)
semnat de consilierii locali, ceea ce înseamncă că această convocare se face tot timpul scris, dar
actualele prevederi prevăd și posibilitatea ca această convocare să se facă prin mijloace electronice,
astfel precum prevede Regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local. Oricum și
convocarea prin intermediul mijloacelor electronice este tot una scrisă, dar una adaptată actualelor
realități. Convocarea se face prin intermediul secretarului general al uat-ului, cel târziu în ziua
ulterioară primirii documentului de convocare de către secretarul uat-ului. Data ședinței este precizată
cu ocazia convocării și este stabilită în termen de 5 zile de la data comunicării dispoziției de convocare
pentru ședințele ordinare, respectiv în termen de 3 zile de la data comunicării dispoziției sau a
documentului de convocare pentru ședințele extraordinare. Pentru situația de excepție când astfel de
ședințe de consiliu local sunt convocate în caz de forţă majoră şi/sau de maximă urgenţă pentru
rezolvarea intereselor locuitorilor uat-ului ori în alte situaţii pe care le pot stabili prin regulamentul de
organizare şi funcţionare, convocarea consiliului local pentru şedinţa extraordinară se face de îndată.

Ordinea de zi, mai precis proiectul ordinii de zi, astfel precum prevede corect, în acest moment,
în conținutul său art. 135 din Codul administrativ, a acestor şedinţe trebuie adus la cunoştinţa
locuitorilor uat-ului prin intermediul mass-media, prin afișarea pe pagina uat-ului sau prin orice alt
mijloc de publicitate. Proiectul ordinii de zi se redactează de către secretarul general al uat-ului şi
compartimentele de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, ca anexă la documentul de

3
convocare, la propunerea primarului sau a consilierilor locali, după caz, fiind obligatorie înscrierea
proiectelor de hotărâri a căror procedură de dezbatere și avizare s-a încheiat, îndeplinind practic
condițiile prevăzute de art. 136 alin. 8 din CA. În proiectul ordinii de zi se pot regăsi, spre exemplu, pe
lângă proiecte de hotărâri, rapoarte ale primarului sau ale viceprimarului, rapoarte sau informări ale
conducătorilor organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică în uat, dar și orice alte
probleme de interes local. Suplimentarea ordinii de zi se aprobă numai pentru probleme urgente cu
majoritate simplă.

În uat-urile în care cetăţenii unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, proiectul ordinii de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba minorităţii naţionale
respective.

Proiectul ordinii de zi a şedinţei se aprobă cu majoritate simplă, la propunerea celui/celor care

a/au cerut convocarea consiliului local, iar în cazul neaprobării proiectului ordinii de zi, nu se acordă
indemnizaţia cuvenită consilierilor locali pentru şedinţa respectivă.

Şedinţele consiliului local se desfășoară legal (sau altfel spus cvorumul de ședință este…)
dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcţie, prezenţa consilierilor fiind, de fapt, obligatorie.
Art. 137 din Codul administrativ precizează că absența unui consilier local de la ședința de consiliu este
considerată motivată atunci când: din cauza bolii este spitalizat sau din cauza stării de sănătate i s-a
eliberat concediu medical, se află în deplasare în străinătate, a intervenit un eveniment de forță majoră,
a decedat soțul/soția sa sau o rudă până la gradul II-lea ori a soțului/soției acestuia. Pot fi prevăzute și
alte astfel de stiuații prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local. Consilierul local
care nu poate participa la ședința consiliului local trebuie să aducă la cunoștința secretarului general al
uat-ului această situație, așa precum trebuie să-și noteze prezența în evidența ținută de același secretar.
Pe de altă parte absența nemotivată de la 2 ședințe consecutive va fi considerată abatere disciplinară și
va fi sancționată ca atare, conform prevederilor Codului administrativ.

Şedinţele consiliului local sunt conduse de un preşedinte de şedinţă ales în condiţiile mai sus
precizate şi reglementate de Codul administrativ.

Şedinţele consiliului local sunt publice, acest caracter public fiind dat, în condițiile legii,
conform art. 138 alin. 2 din Codul administrativ, de: accesul celor interesaţi la procesele - verbale ale
şedinţelor consiliului local; accesul celor interesaţi la proiectele de hotărâri, la hotărârile consiliului
local, precum şi la instrumentele de prezentare şi de motivare a acestora; posibilitatea cetăţenilor cu
domiciliul sau reşedinţa în uat-ul respectiv de a asista la şedinţele consiliului local şi/sau de a le urmări
pe internet, în condiţiile regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local.

4
 Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română pentru că, după cum am amintit deja
aceasta este limba oficială a statului român conform prevederilor constituţionale, însă, în consiliile
locale în care consilierii locali aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă cel puţin 20% din numărul
total, se poate folosi şi limba minorității naționale. În aceste cazuri traducerea în limba română se face
prin grija primarului. Indiferent de faptul că luările de cuvânt pot fi ţinute şi în limba unei minorităţi
naţionale, documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc și se aduc la cunoștință publică în limba
română.

Dezbaterile, mai precis sinteza acestor dezbateri, din şedinţele consiliului local, precum şi
modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier se consemnează într-un proces verbal semnat de
președintele de ședință şi de secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale. Prin aceste
semnături, preşedintele de şedinţă şi secretarul uat-ului îşi asumă responsabilitatea veridicităţii celor
consemnate. Procesul-verbal al unei şedinţe va fi supus aprobării consilierilor locali în şedinţa imediat
următoare, iar consilierii nemulţumiţi de conţinutul acestuia pot să-l conteste şi pot solicita menţionarea
exactă a opiniilor exprimate în şedinţa anterioară. Acest proces-verbal precum și documentele care au
fost dezbătute se depun într-un dosar special al acelei ședințe, arhivându-se. Având în vedere și
prevederile art. 138 alin. 2 din Codul administrativ, amintite mai sus, o copie a acestui proces-verbal se
va publica, prin grija secretarului general al uat-ului, pe pagina de internet a uat-ului.

5
 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ II

1.3. Actele şi răspunderea consiliului local

În epoca modernă, actele autorităţilor publice poartă, de regulă, astfel precum subliniază
doctrina, o denumire specifică. Astfel, actele organelor colegiale, precum consiliul local sau consiliul
judeţean, sunt denumite hotărâri, iar actele organelor de conducere unipersonală, precum primar sau
preşedintele consiliului judeţean, în funcţie de calitatea pe care o deţine persoana emitentă a actului,
sunt denumite dispoziţii, ordine, decrete, decizii.
Întâi de toate, iniţiativa legislativă la nivel local, anume cine poate propune proiecte de
hotărâre, aparţine, conform art. 136 alin. 1 din CA, consilierilor, primarului, după caz, dar şi
cetăţenilor. Indiferent de cine le propune, redactarea acestora se face de cei care le propun cu sprijinul
secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de
specialitate al primarului.
Conform art. 139 din Codul administrativ, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local
adoptă hotărâri, cu votul majorităţii absolute sau simple a membrilor, în afară de cazurile în care legea
sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate. Regula instituită de
legiuitor este cea a adoptării hotărârilor consiliului local cu votul majorităţii simple a
consilierilor locali în funcţie.
Acelaşi articol la alin.(3) prevede expres situaţiile în care, prin excepţie de regula anterior
menţionată, hotărârile consiliului local se adoptă cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, aşadar cu
o majoritate absolută, fiind vorba despre:
 hotărârile privind bugetul local;
 hotărârile privind contractarea de împrumuturi;
 hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;
 hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de
cooperare transfrontalieră;
 hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;
 hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice
române sau străine, etc.
O altă excepţie instituită expres de Codul administrativ, prin art. 139 alin.2, este cea a
hotărârilor care privesc dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate asupra bunurilor
imobile, acestea adoptându-se cu o majoritate calificată de două treimi din numărul total al
consilierilor locali în funcţie.
Acelaşi articol mai menţionează că în anumite situaţii consiliul local poate stabili ca unele
hotărâri să fie adoptate prin vot secret, exprimat prin buletine de vot, legiuitorul stabilind că votul
consilierilor este unul individual, care poate fi deschis, prin ridicare de mâini, apel nominal, efectuat de

1
președintele de ședință, sau electronic. Legea nu menţionează aceste situaţii, rămânând la latitudinea
consiliului local identificarea acestor situaţii. Însă, întotdeauna, iar aceasta este o menţiune expresă a
codului, trebuie să fie adoptate în urma unui vot secret hotărârile care au caracter individual şi care sunt
cu privire la persoane – un astfel de exemplu este cel al alegerii viceprimarului/ilor, excepţiile în aceste
situaţii putând fi expres prevăzute doar prin lege. Prin Codul administrativ, legiuitorul a tranșat și o
problemă mult disputată în practică, inclusiv la nivel jurisprudențial, prevăzând, prin alin. 10 al art.
139, faptul că abținerile se vor număra la voturile împotrivă.
În anumite cazuri expres delimitate de lege, în cazul consilierii locali acţionează o restrângere
legală a exerciţiului dreptului de vot, aceştia neputând să-şi exprime votul, legea stabilind astfel o serie
de incompatibilităţi. Astfel, art. 228 din Codul administrativ menţionează că nu poate lua parte la
deliberarea şi adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soţ, soţie, rude până la gradul
al doilea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. În cazul
în care se adoptă o hotărâre de consiliu cu încălcarea acestor prevederi, sancţiunea impusă de lege este
nulitatea absolută a hotărârii, nulitate care va fi constatată de instanţa de contencios administrativ. În
acest caz acţiunea în instanţă poate fi introdusă de orice persoană interesată.
Conform art. 140 din Codul administrativ, hotărârile consiliului local se semnează de
preşedintele de şedinţă care a condus şedinţa de consiliu, şi se contrasemnează, pentru legalitate, de
către secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale. Dacă acesta din urmă va aprecia că
respectiva hotărâre este ilegală, va putea să refuze contrasemnarea, caz în care secretarul general va
expune consiliului local opinia sa motivată. Din păcate și actualul Cod administrativ a menținut o
lacună în sensul că nu este prevăzută, expressis verbis, soluţia juridică pentru această situaţie şi, practic,
răspunsul la întrebarea „Se va mai putea considera adoptată legal hotărârea dacă aceasta nu este
contrasemnată de secretarul general?” Doctrina a oferit o posibilă soluţie – secretarul general are
dreptul să îl sesizeze pe prefect pentru ca acesta să poată acţiona în contencios administrativ împotriva
acesteia. Este adevărat că şi această rezolvare comportă un risc, anume acela ca prefectul să nu o atace
în contenciosul administrativ din diverse motive. Indirect această soluţie poate fi desprinsă şi din
prevederea legală pentru că, potrivit art.197 din Codul administrativ, secretarul general al unităţii
administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului şi prefectului de îndată,
dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării, aşadar inclusiv cele faţă de care a avut
obiecţii şi a refuzat a le semna, comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate,
făcându-se în scris chiar de către secretar. Această ultimă obligaţie trebuie să fie respectată de către
secretarul general şi iarăşi putem identifica o lacună a legii și acum prin faptul că nu este precizată o
sancţiune pentru situaţia în care acesta nu-şi îndeplineşte această obligaţie, pentru că altfel primarul nu
are cum să le aducă la îndeplinire, iar prefectul nu poate exercita controlul de legalitate asupra acestora
conform legii, dacă este cazul, prin atacarea lor în contenciosul administrativ. Pe de altă parte, în cazul
în care în care preşedintele de şedinţă refuză, în scris, să semneze, hotărârea consiliului local se
semnează de 2 consilieri locali. Totuși, cu privire la posibilitatea ca un secretar general de uat să nu

2
contrasemneze o hotărâre de consiliu local pentru că o apreciază fiind nelegală, cum contrasemnarea
este una dintre condițiile (operațiunile) ulterioare din cadrul procedurii de adoptare a unui act
administrativ, astfel precum este și o hotărâre de consiliu local, apreciem că în cazul acelei hotărâri
procedura de adoptare nu a fost finalizată în mod legal, motiv pentru care aceasta nu poate fi apreciată
ca fiind legală.
Hotărârile consiliului local sunt acte administrative, putând avea un caracter individual sau
normativ. În funcţie de acest ultim aspect diferă şi momentul în care intră în vigoare hotărârea
respectivă. Astfel, art. 198 din Codul administrativ prevede că hotărârile cu caracter normativ devin
obligatorii şi produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, aducerea la cunoştinţă
a acestora se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect. Acest termen de 5
zile reprezintă chiar termenul aflat la dispoziţia prefectului în care acesta poate lua o decizie cu privire
la legalitatea actului, putând aprecia chiar necesitatea introducerii unei acţiuni în contenciosul
administrativ. Doctrina apreciază că această dispoziţie legală introduce practic o prezumţie de
ilegalitate, părere ce poate fi menținută și în actualul context legislativ, Codul administrativ neaducând
modificări în acest sens. Faţă de acestea, actele administrative – hotărâri ale consiliului local cu
caracter individual îşi produc efectele juridice de la data comunicării lor către persoanele interesate,
comunicarea făcându-se în cel mult 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
Doctrina şi-a pus întrebarea dacă poate consiliul local să emită sau să încheie şi alte categorii de
acte juridice. Deşi și actuala reglementare, prin art. 96 din Codul administrativ, prevede pentru unităţile
administrativ-teritoriale doar calitatea de persoane juridice de drept public, ce dispun de patrimoniu
propriu şi capacitate juridică deplină, doctrina apreciază că acestea îşi păstrează şi calitatea de persoane
juridice civile, calificarea de persoane de drept public presupunând personalitatea de drept civil, dar şi
prerogative de putere publică. De altfel, în același sens sunt și prevederile art. 191 din Codul civil prin
care se prevede faptul că persoanele juridice de drept public se înființează prin lege cu excepția acelor
situații prevăzute de lege, când prin acte ale autorităților administrației publice centrale sau locale –
precum este un consiliu local, spre exemplu, ori prin alte moduri prevăzute de lege se pot înființa astfel
de persoane juridice de drept public. Aşadar, în virtutea prevederilor legale în vigoare, trebuie să facem
distincţie, în ceea ce priveşte consiliul local, între:
 posibilitatea de a încheia acte administrative unilaterale şi contracte administrative, precum un
contract de concesiune; şi
 posibilitatea de a încheia acte supuse unui regim de drept civil, precum un contract de vânzare a
unui bun din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale.
Mai mult decât atât trebuie să luăm în considerare şi faptul că în sarcina primarului sau
președintelui consiliului județean, după caz, sunt prevăzute atribuţii de reprezentare a comunei sau
oraşului, respectiv a județului inclusiv în justiţie, astfel precum prevede art. 109 Codul administrativ,
atribuție de reprezentare care poate fi exercitată în numele celor menționați de către consilierul juridic

3
din aparatul de specialitate sau de către un avocat angajat în conformitate cu prevederile legale în
vigoare.

Referitor la răspunderea consilierilor locali şi a consiliului local, legea stabileşte:

 Răspunderea solidară a consilierilor pentru activitatea consiliului local din care fac parte,
precum și pentru hotărârile de consiliu local pe care le-au votat, sau, după caz, în nume
propriu pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului. Art. 222 din Codul
administrativ prevede clar faptul că aceşti consilieri locali, în exercitarea mandatului, sunt în
serviciul colectivităţii locale. Pentru a se vedea situaţia exactă a celor care au votat, legea
dispune obligaţia consemnării în procesul-verbal al şedinţei consiliului local a rezultatului
votului şi, la cererea consilierilor, a votului nominal. Implicit a fost, astfel, consacrată lipsa de
răspundere a persoanei care a absentat sau a persoanei care a votat împotriva unei hotărâri care
ulterior atrage răspunderea consilierilor.
 Răspunderea administrativ-disciplinară constând fie în nevalidarea mandatului de consilier,
fie în suspendarea din funcţie, fie în alte sancţiuni prevăzute de art. 233 din Codul administrativ
sau de regulamentul de funcţionarea a consiliului.
 Răspunderea administrativ-patrimonială, denumită de actualul cod – răspunderea civilă
ce constă în repararea prejudiciului cauzat printr-un act administrativ.
 Răspunderea penală
Suspendarea mandatului de consilier intervine de drept, conform art. 203 din Codul
administrativ, numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv, sau a fost arestat la domiciliu, sau a
fost însărcinat de către consiliul din care face parte, de către Guvern sau de către Parlament cu
exercitarea unei misiuni în ţară sau în străinătate. Măsura arestării trebuie să fie comunicată de îndată
de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Este, în
consecinţă, o obligaţie a prefectului de a constata existenţa acestei situaţii şi de a lua măsura
suspendării din funcţie. Această măsură va dura până la încetarea situaţiei care a determinat luarea
măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu, iar în cazul în care consilierul este găsit
nevinovat, el va avea dreptul la a solicita, conform legii, despăgubiri. Față de cea de-a treia situație
menționată drept caz de suspendare de drept din funcție, anume cea în care consilierul a fost însărcinat
de către consiliul din care face parte, de către Guvern sau de către Parlament cu exercitarea unei
misiuni în ţară sau în străinătate, trebuie să observăm că, dacă în cazul primelor două situații de
suspendare de drept putem vorbi de o formă de sancționare a consilierului local, în niciun caz nu putem
vorbi despre o astfel de natură a acestui caz de suspendare în această a treia situație.
Mandatul unui consilier local poate înceta de drept înainte de termen, adică înainte de data
declarării ca legal constituit a noului consiliu local ales, conform art. 204 din Codul administrativ, în
următoarele cazuri:
 demisie;

4
  constatarea și sancționarea unei stări de incompatibilitate;
 schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, inclusiv urmare a
reorganizării acesteia;
 condamnarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate,
indiferent de modalitatea de individualizare a pedepsei;
 punerea sub interdicţie judecătorească;
 pierderea drepturilor electorale;
 deces;
 pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a
cărei listă a fost ales;
 lipsa nemotivată de la mai mult de 3 şedinţe ordinare și/sau extraordinare consecutive ale
consiliului local, desfășurate pe durata a 3 luni consecutive;
 imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepţia
situaţiilor expres prevăzute de lege;
 condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni electorale
pe durata procesului electoral în care a fost ales, indiferent de pedeapsa aplicată sau de
modalitatea de individualizare a pedepsei;
 lipsa nemotivată de la 3 întruniri ale consiliului local convocate pe durata a 3 luni calendaristice
care determină imposiblitatea desfășurării, în condițiile legii, a ședinței ordinare și/sau
extraordinare.
Încetarea de drept a mandatului de consilier și vacantarea acestui loc se constată de către
consiliul local, prin hotărâre, la propunerea primarului sau a oricărui consilier, sau de către prefect,
constatare ce vizează inclusiv situaţia de încetare a mandatului urmare a demisiei consilierului local. În
funcție de situația în care încetează de drept acest mandat de consilier local și are loc și vacantarea
acestuia, Codul administrativ distinge de când se produce această încetare, precum și cine anume
constată încetarea respectivă. Astfel, constatarea unei situații de încetare de drept a mandatului de
consilier se face, conform prevederilor ar. 204 din CA:
- fie printr-o hotărâre de constatare a consiliului local, la propunerea primarului sau a oricărui ales
local, adoptată în prima ședință desfășurată după apariția evenimentului (astfel se întâmplă în cazul în
care încetarea este cauzată de una dintre următoarele situații: demisie, schimbarea domiciliului într-o
altă unitatea administrativ-teritorială, inclusiv urmare a reorganizării acesteia, lipsa nemotivată de la
mai mult de 3 şedinţe ordinare și/sau extraordinare consecutive ale consiliului local, desfășurate pe
durata a 3 luni consecutive, lipsa nemotivată de la 3 întruniri ale consiliului local convocate pe durata a
3 luni calendaristice care determină imposiblitatea desfășurării, în condițiile legii, a ședinței ordinare
și/sau extraordinare, imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni
consecutive, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, respectiv deces);

5
- fie printr-un ordin al prefectului, emis în termen de maximum 30 de zile de la data înștiințării
transmise acestuia de către autoritatea responabilă cu asigurarea integrității în exercitarea demnităților
și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale sau de către instanță, după caz (astfel se
întâmplă în cazul în care încetarea este cauzată de una dintre următoarele situații: constatarea și
sancționarea unei stări de incompatibilitate, condamnarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, la o
pedeapsă privativă de libertate, indiferent de modalitatea de individualizare a pedepsei, punerea sub
interdicţie judecătorească, pierderea drepturilor electorale, pierderea calităţii de membru al partidului
politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales, condamnarea prin hotărâre
judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni electorale pe durata procesului electoral în
care a fost ales, indiferent de pedeapsa aplicată sau de modalitatea de individualizare a pedepsei).
Funcția constatată vacantă se va completa cu supleantul desemnat de partidul politic, alianța
politică sau alianța electorală respectivă, care va fi validat și va depune jurământul, ulterior rămânerii
definitive a instanței de judecată, dacă hotărârea consiliului local a fost contestată în instanța de
contencios administrativ, astfel precum am menționat că se întâmplă în cadrul procedurii complexe de
desemnare a consiliului local.
De la data încetării mandatului, consilierul local respectiv, conform art. 204 alin. 20 din CA:
- nu mai poate fi luat în calcul pentru constituirea cvorumului necesar pentru ședințele consiliului
local;
- nu mai poate participa la vot în cadrul consiliului local, precum nici în cadrul comisiilor de
specialitate din care făcea parte la nivelul acestuia,
- nu mai are dreptul la indemnizația lunară.
Cât priveşte consiliul local, sancţiunea prevăzută de prin art.143-147 de Codul administrativ este
cea a dizolvării acestuia. Dizolvarea consiliului local poate fi:
 Dizolvare prin referendum local – referendumul se organizează, în condiţiile Legii nr. 3/2000,
cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului
de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral cu
domiciliul sau reședința în uat. Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suportă din
bugetul local. Referendumul local este organizat de către o comisie numită prin ordin al
prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al
consiliului local şi al consiliului judeţean şi un judecător de la judecătoria în a cărei jurisdicţie
se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretarul comisiei este pus la dispozitie de
instituţia prefectului. Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin 30% din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau
reședința în uat. Activitatea consiliului local încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat în
acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate, iar
rezultatul referendumului a fost validat. Până la constituirea noului consiliu local, în principiu,
primarul sau, în absenţa acestuia, secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale va

6
 rezolva problemele curente ale comunei, oraşului sau municipiului, potrivit competenţelor şi
atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii.
 Dizolvarea de drept a consiliului local – poate interveni, conform art. 143 din Codul
administrativ, în următoarele situaţii:
o în cazul în care acesta nu se întrunește cel puțin într-o ședință ordinară sau extraordinară
pe durata a patru luni calendaristice consecutive, deși a fost convocat conform
prevederilor legale;
o în cazul în care nu a adoptat nicio hotărâre în 3 şedinţe ordinare sau extraordinare
consecutive ținute pe durata a patru luni calendaristice consecutive;
o în cazul în care numărul consilierilor locali în funcție este mai mic decât jumătatea
numărului membrilor consiliului local și nu a putut fi completat cu supleanți în
condițiile stipulate de Codul administrativ.
Faţă de ultima situaţie, în doctrină – această observație din doctrină este valabilă și în prezent
pentru că situația nu a fost astfel soluționată nici prin prevederile actualului Cod administrativ, s-a
ridicat problema organizării doar a unor alegeri parţiale pentru cazul în care consiliul este în funcţiune,
dar numărul consilierilor a scăzut sub jumătatea numărului membrilor, astfel precum este prevăzut de
lege, iar lista supleanţilor nu este suficientă pentru a se completa locurile rămase vacante.
În vederea dizolvării de drept, primarul, viceprimarul, secretarul general al unităţii
administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios
administrativ cu privire la cazurile prevăzute mai sus, instanţa analizând situaţia de fapt şi
pronunţându-se cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se
comunică prefectului.
Şi-n acest caz, până la constituirea noului consiliu local, primarul sau, în absenţa acestuia,
secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei,
oraşului sau municipiului, potrivit competenţelor şi atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii.
Şi-n cazul dizolvării de drept, precum si-n cel al dizolvarii prin referendum stabilirea datei
pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea autorităților cu
atribuții în organizarea alegerilor locale, astfel precum este, spre exemplu, Autoritatea Electorală
Permanentă, pe baza propunerii prefectului, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 115/2015.
Codul administrativ, prin art. 146 alin. (1), stabilește doar că aceste alegeri trebuie să fie organizate în
termen de maximum 90 de zile, termen care curge fie de la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești prin care s-a constatat dizolvarea consiliului local, fie de la validarea rezultatului
referendumului, după caz.
Codul administrativ reglementează la art. 164-169, situaţia specială pe care o prezintă, din punct
de vedere juridic, administraţia publică a municipiului Bucureşti. Astfel, pornindu-se de la
organizarea municipiului Bucureşti în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale – sectoarele – în Capitală

7
funcţionează 7 consilii locale şi 7 primari, respectiv: consiliul general al municipiului Bucureşti şi
consiliile locale ale sectoarelor, primarul general al capitalei şi primarii de sectoare.
Potrivit art.169 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile Consiliului General al Municipiului
Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii şi pentru
autorităţile administraţiei publice locale organizate în sectoarele municipiului Bucureşti. Această
prevedere a determinat doctrina să afirme, pe bună dreptate, că astfel se consacră o formă de
subordonare între autorităţile alese la nivelul sectoarelor Capitalei şi cele alese la nivelul Capitalei,
punându-se sub semnul întrebării respectarea principiului autonomiei locale la nivel acestor autorităţi.
Această opinie este valabilă și după intrarea în vigoare a Codului administrativ care nu a adus nicio
modificare față de prevederile menționate care se regăseau, identic, și în Legea nr. 215/2001.
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează şi pot fi
dizolvate în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Codului administrativ pentru consiliile locale care se
aplică în mod corespunzător.
Doctrina apreciază că oricât de mult s-a încercat, prin aceste norme legale, ca organizarea,
funcţionarea şi atribuţiile consiliilor locale de la nivelul Bucureştiului să fie realizate potrivit
principiului autonomiei locale, nu poate fi asimilat consiliul unui sector cu cel al unui oraş sau al unei
comune, precum nici consiliul general nu poate fi asimilat cu un consiliu judeţean. Raporturile acestuia
din urmă cu consiliile judeţene se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii,
cooperării şi solidarităţii, fapt contestabil cât priveşte raporturile dintre consiliile de sector şi Consiliul
Municipiului Bucureşti.
Codul administrativ, la art. 169 alin. (2), mai prevede și faptul că primarul general al
municipiului Bucureşti împreună cu primarii sectoarelor municipiului Bucureşti se întrunesc cel puţin o
dată pe lună, la convocarea primarului general sau la propunerea a cel puţin 3 primari de sectoare, în
aceste ședințe urmând a se analiza modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile Consiliului General
al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter normativ ale primarului general, ocazie cu care pot
fi prezentate şi informări reciproce privitoare la activitatea consiliilor locale de sector, avându-se în
vedere corelarea unor activităţi necesare în vederea bunei funcţionări a administraţiei municipiului
Bucureşti. La şedinţe poate fi invitat şi prefectul municipiului Bucureşti.
Tot pentru a se asigura o bună corelare între politicile și deciziile de la nivelul autorităților
locale ale municipiului București cu cele de la nivelul sectoarelor, în baza art. 169 alin. (3) - (5) din
Codul administrativ, primarii sectoarelor participă de drept la şedinţele Consiliului General al
Municipiului Bucureşti şi pot avea intervenţii la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi, iar
preşedinţii comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector pot participa la şedinţele comisiilor
Consiliului General al Municipiului Bucureşti unde pot interveni în discuții, dar nu au dreptul de vot.

8
 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ II

2. Primarul, viceprimarul şi secretarul general al unităţii administrativ-teritorial

Din punct de vedere al istoriei administraţiei publice locale din România, funcţia de primar este
una de tradiţie în administraţia publică. În România, soluţia alegerii consiliului local şi a primarului de
către locuitorii comunei rurale, pe baza votul cenzitar, a fost prevăzută prin Legea comunală din anul
1864. Primarul era magistratul comunal, căruia legea îi încredinţa întreaga administraţie a comunei,
dar, în acelaşi timp, era şi delegatul puterii centrale, în comunele rurale unde trebuia să fie confirmat de
prefect.
Prin reglementările ulterioare a fost consacrată regula alegerii primarului de către consiliu, însă
indiferent de modalitatea în care acesta era ales, acestaera învestit, pentru perioada mandatului său, cu
calitatea de funcţionar public.

2.1. Alegerea primarului. Validarea mandatului

Codul administrativ, prin art. 106 alin. 2 și art. 148, în concordanţă cu prevederile
constituţionale, a optat pentru varianta alegerii primarului prin vot direct de către cetăţenii cu drept de
vot din cadrul comunităţii locale respective – oraş, municipiu, comună. Astfel, legea prevede că
„comunele, oraşele și municipiile au câte un primar şi un viceprimar, iar municipiile reşedinţă de judeţ
au câte doi viceprimari, aleşi în condiţiile legii”.
Alegerea primarului este validată de judecătoria în raza căreia se află circumscripția electorală
unde au avut loc alegerile, în camera de consiliu, prin încheiere, aceasta din urmă putând să fie
contestată, prin apel, hotărârea tribunalului fiind definitivă. Termenul în care poate fi introdus acest
apel este de 2 zile de la data aducerii la cunoștință publică a încheierii de validare sau invalidare, după
caz, de către secretarul general al uat-ului. Validarea alegerii primarului se face în termen de 20 zile de
la data desfăşurării alegerilor, conform art.149 din Codul administrativ, după depunerea raportului
detaliat de venituri și cheltuieli electorale.
Invalidarea alegerii primarului se pronunţa doar dacă se constată, astfel precum se poate
întămpla şi în cazul invalidării alegerii consilierilor locali:
- încălcarea condiţiilor de eligibilitate,
- frauda electorală produsă pe parcursul alegerii.
Conform art.149 alin. (2) - (7) din CA, rezultatul validării sau invalidării alegerii primarului se
aduce la cunoştinţă prefectului și secretarului general al uat-ului, şi se prezintă în prima şedinţa privind
ceremonia de constituire a consiliului local sau, dacă este cazul, chiar în cadrul unei şedinţe
extraordinare. Ulterior validării, conform art. 150 din CA, primarul depune acelaşi jurământ pe care-l
depun şi consilierii locali, prevăzut de art. 117 din CA, în prima ședință privind ceremonia de

1
constituire a consiliului local sau în fața unui judecător delegat, în camera de consiliu, în cazul în care
ședința privind ceremonia de constituire a consiliului local nu are loc în 60 de zile de la data alegerilor.
Deşi acelaşi articol, anume art. 150 alin. 2 din CA, prevede în cazul refuzului de a depune jurământul
ca şi în cazul consilierilor locali, ca sancţiune – considerarea acestuia ca fiind demisionat de drept,
totuşi doctrina, punct de vedere pe care am menţionat deja anterior că îl împărtăşim, consideră corectă
varianta conform căreia acestuia ar trebui să i se retragă validarea.
Încheierea privind validarea sau invalidarea alegerii primarului se aduce la cunoștința
prefectului, a primarului ales, precum și a secretarului general al unității administrativ-teritoriale, acesta
din urmă având obligația de a o aduce la cunoștință publică, astfel precum am menționat deja în cele ce
preced.
În caz de invalidare a alegerii primarului, art.149 alin.(8) din Codul administrativ prevede că, la
solicitarea prefectului, Guvernul va stabili data alegerilor în termen de cel mult 90 de zile de la data
invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile legii.
Validarea este, aşadar, operaţia prin care o autoritate a statului sau a administraţiei publice
locale, aleasă prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, este confirmată în vederea
ocupării şi a exercitării funcţiei respective.

2.2. Rolul primarului. Atribuţiile primarului

Rolul primarului reiese din prevederile art. 154 din Codul administrativ conform cărora
primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, nefiind funcţionar public, acesta fiind şeful
administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale, pe care îl conduce şi îl controlează.
Rolul acestuia este multidimensional, anume:
- asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor
Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor
şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local;
- dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu
caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice
centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean;
- reprezintă unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de autoritate publică executivă a
administrației publice locale, în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice
române ori străine, precum şi în justiţie;
- conduce instituțiile publice de interes local și serviciile publice de interes local;
- participă la ședințele consiliului local unde are dreptul de a exprima puncte de vedere cu
privire la toate punctele de pe ordinea de zi, dar și dreptul de a formula amendamente la proiectele de
hotărâri.

2
 Pentru îndeplinirea acestui rol, a acestor funcţii, primarul beneficiază şi conduce un aparat de
specialitate, precum şi servicii publice locale.
În baza acestor prevederi, doctrina a stabilit trei categorii de sarcini ale primarului, în calitatea
sa de autoritate executivă a consiliului local, acesta din urmă putând fi considerat autoritatea
deliberativă. Acestea sunt:
 cea de reprezentare – primarul reprezintând comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi
publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie;
 cea de executiv al consiliului local – acesta având atribuţii pentru pregătirea deciziei
consiliului local, pentru punerea în aplicare a acesteia şi de a raporta cu privire la punerea in
aplicare a acesteia;
 cea de şef al administraţiei locale şi aparatului de specialitate – primarul are trei direcţii de
acţiune - cea privind personalul, cea privind mijloacele materiale şi financiare, şi cea privind
serviciile publice și instituțiile publice locale.

Atribuţiile primarului sunt stabilite de art. 155 din Codul administrativ, acestea fiind
clasificate astfel:
a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, precum îndeplinirea funcţiei de ofiţer
de stare civilă şi de autoritate tutelară;
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local, precum convocarea acestuia în ședințele
ordinare sau extraordinare, conform art. 133 din CA, sau prezentarea raportului anual privind
starea economică, socială și de mediu a uat-ului;
c) atribuţii referitoare la bugetul local al uat-ului, precum exercitarea funcţiei de ordonator
principal de credite; întocmirea proiectului bugetului local şi a contului de încheiere a
exerciţiului bugetar şi supunerea acestora spre aprobarea consiliului local; verificarea, prin
compartimentele de specialitate, a corectei înregistrări fiscale a contribuabililor la organul fiscal
teritorial, atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar;
d) atribuţii privind serviciile publice de interes local asigurate cetăţenilor, precum coordonarea
realizării serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate
sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes
local; luarea de măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă;
asigurarea elaborării planurilor urbanistice prevăzute de lege, supunerea acestora aprobării
consiliului local şi acţionarea pentru respectarea prevederilor acestora;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.

2.3. Raporturile primarului cu consiliul local

În ceea ce priveşte raporturile primarului cu consiliul local, în primul rând trebuie să amintim
faptul că acesta participă la şedinţele acestuia având şi dreptul de a-şi exprima punctul de vedere asupra

3
tuturor problemelor supuse dezbaterii. De asemenea, potrivit art. 155 alin.(3) lit.a) din Codul
administrativ, primarul prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea
economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale; prezintă, la solicitarea consiliului
local, alte rapoarte şi informări; elaborează, în urma consultării publice, proiectele de strategii privind
starea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale şi le supune aprobării
consiliului local.
Pe de altă parte, în cazul în care primarul refuză să pună în aplicare o hotărâre a consiliului
local, având în vedere faptul că legea nu prevede nimic în mod expres cu privire la consecinţele juridice
ale unei astfel de inacţiuni şi pentru că acesta nu poate fi tras la răspundere de către consiliul local
pentru simplul motiv că nu a fost ales de către acesta, singura soluţie posibilă este acţionarea în faţa
instanţei de contencios administrativ a primarului. Iată cum inclusiv această situaţie a determinat
doctrina a propune ca, de lege ferenda, primarul să fie ales de către consiliul local, caz în care acesta îl
va putea trage la răspundere pentru activitatea sa ceea ce ar putea întări spiritul de răspundere şi
responsabilitatea acestuia în raporturile cu consiliul local şi, în special, cu colectivitatea locală.
Cât privește delegarea atribuțiilor de către primar, Codul administrativ conține mai multe
prevederi în art. 157. Astfel, primarul poate să-și delege dintre atribuții:
- viceprimarului/viceprimarilor, după caz,
- secretarului general al uat-ului
- conducătorilor compartimentelor de specialitate sau personalului din aparatul de specialitate
- administratorului public
- conducătorilor instituțiilor publice de interes local
- conducătorilor serviciilor publice de interes local
Atribuțiile pot fi delegate doar în limitele și în funcție de competențele ce le revin în domeniile
respective.
Prevederile stipulează, expressis verbis, faptul că nu pot fi delegate toate atribuțiile, dar și faptul că
această delegare se face prin dispoziție în care trebuie să fie prevăzute: perioada pentru care se face
această delegare, atribuțiile delegate, limitele exercitării acestor atribuții, în cazul în care aceste
elemente nu se regăsesc, trebuind să fie exprimate clar, precis, fără echivoc, este prevăzută și o
sancțiune cu privire la actul administrativ emis – dispoziția – nulitatea acestuia. Delegarea trebuie să se
facă cu informarea persoanei căreia i s-au delegat atribuțiile. De asemenea, prin prevederile Codului
administrativ, este interzisă, în mod expres, subdelegarea de atribuții (adică delegarea unor atribuții ce
au fost delegate de către cel căruia i-au fost delegate). Persoana care a fost delegată va îndeplini nu
doar atribuțiile delegate, ci și propriile atribuții conform legislației care i se aplică, și va putea răspunde
pentru modul în care își îndeplinește atribuțiile delegate atât administrativ, civil, sau penal, după caz.

4
2.4. Viceprimarul
Pe unele dintre atribuţiile sale, primarul le poate delega viceprimarului sau viceprimarilor
printr-o dispoziţie emisă în acest sens. Deşi doctrina recentă a considerat că această delegare este una
obligatorie, legea nu prevede sancţiuni în cazul în care primarul nu-i deleagă o parte a atribuţiilor.
Practica zilelor noastre demonstrează, fără nici un drept de apel, faptul că un primar nu-şi poate
exercita în condiţii optime atribuţiile conferite de lege fiind practic obligatorie această delegare.
În ceea ce priveşte viceprimarul, conform art. 152 alin.(2) din Codul administrativ, acesta este
ales de către consiliul local din rândul membrilor săi, cu votul secret al majorităţii absolute a
consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a consilierilor locali. Eliberarea din funcţie a
viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii calificate de
2/3 dintre consilierii în funcţie, la propunerea temeinic motivată a primarului sau a 1/3 din numărul
consilierilor locali în funcţie. Prevederile Codului administrativ interzic, însă, eliberarea din funcție a
viceprimarului în ultimele 6 luni ale mandatului consiliului local. Durata mandatului viceprimarului
este egală cu cea a mandatului consiliului local, acesta păstrându-şi pe durata mandatului său de
viceprimar şi calitatea de consilier local fără a mai putea beneficia de indemnizaţia aferentă acestui
statut.
Sub aspectul naturii juridice, viceprimarul nu este a autoritate a administraţiei publice locale
tocmai pentru că acesta nu are conferite de lege atribuţii proprii pentru a căror exercitare ar putea să
emită acte administrative de autoritate. Însă, conform art.152 alin.(1) din Codul administrativ,
viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia în situațiile prevăzute de
lege, care îi poate delega atribuţiile sale. Doctrina preciza, anterior intrării în vigoare a Codului
administrativ, faptul că niciodată nu pot fi delegate de către o persoană toate atribuţiile pe care le
deţine, astfel precum am văzut deja că actualmente Codul prevede în mod expres în art. 157 alin. (2),
iar cel ce le deleagă poate oricând să le retragă, iar cel care a fost împuternicit să le exercite trebuie să
răspundă în faţa celui care i le-a delegat și nu numai.
Prevederile privind suspendarea de drept a mandatului primarului se aplică, potrivit art.159
alin.6 din Codul administrativ, în mod corespunzător şi viceprimarului.
Aşadar, deşi viceprimarul este ales cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, dintre
aceştia, raporturile dintre primar şi viceprimar sunt de subordonare şi nu de colaborare astfel precum
sunt cele dintre primar şi consiliu local. Existenţa acestor raporturi se constituie ca un argument în
favoarea faptului că şi la propunerea primarului poate fi iniţiată procedura de eliberarea din funcţie,
decizia asupra acesteia aparţinând totuși tot consiliului local.
Conform art.5 lit.hh) din Codul administrativ, viceprimarul alături de primar, administratorul
public, consilierii primarului sau personalul încadrat la cabinetul primarului şi aparatul de specialitate
al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei,
oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile
primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. Cu toate acestea, este necesar să

5
subliniem faptul că primăriei nu îi este recunoscută, nici prin prevederile Codului administrativ,
personalitatea juridică, precum nici capacitatea procesuală. Astfel, prin prevederile din Codul
administrativ care au menținut, în fapt în mare aceleași prevederi din anterioara lege a administrației
publice locale, a fost menținută (aceasta a fost reintrodusă prin Legea nr. 215/2001, în prezent
abrogată) în administraţia publică din România instituţia primăriei, instituţie pe care o regăsim în
legislaţia în domeniu în perioada interbelică, dar care a fost desfiinţată în perioada ulterioară.

2.5. Actele primarului

Conform art. 196-199 din Codul administrativ, în realizarea atribuţiilor sale, primarul emite
dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii fie de la data la care sunt
aduse la cunoştinţa publicului, prin formele consacrate legislativ, precum Monitorul Oficial al
municipiului, sau al oraşului, sau al comunei, proiect revigorat prin prevederile art. 197 alin. (5) din
CA, sau în format electronic pe site-ul uat-ului, sau afişate în locuri special amenajate – în cazul în care
este vorba despre dispoziţii cu caracter normativ – fie de la data la care au fost comunicate persoanelor
interesate – în cazul dispoziţiilor cu caracter individual.
Ca şi în cazul hotărârilor consiliului local, şi dispoziţiile primarului cu caracter normativ se aduc
la cunoştinţa publică în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect, termen în care
acesta din urmă poate lua o decizie privind atacarea actului respectiv la instanţa de contencios
administrativ. Actele administrative individuale – dispozițiile cu un astfel de caracter, se aduc la
cunoștință persoanelor interesate, de asemenea, în cel mult 5 zile de la data comunicării către prefect.
De asemenea, și în cazul dispozițiilor primarului sunt valabile precizările făcute la actele
consiliului local privitoare la folosirea limbii minorităților naționale.

2.6. Mandatul primarului. Încetarea mandatului. Suspendarea din funcţie

Mandatul primarului este, conform art. 151 din Codul administrativ, de 4 ani şi se exercită
până la depunerea jurământului de către primarul nou ales, putând fi prelungit prin lege organică, în
caz de război sau catastrofă ori în alte situații expres prevăzute de lege atunci când, din cauza acestor
situații, nu pot fi organizate alegeri până la expirarea mandatului. Evident că mandatul începe de la data
la care primarul nou ales a depus jurământul.
Mandatul primarului poate să înceteze şi înainte de termen, putându-se vorbi despre:
 încetare de drept în următoarele cazuri expres prevăzute de art. 160 din Codul administrativ şi
anume:
o demisie – este necesară, conform art. 161 CA, anunțarea, în scris, a consiliului local și
prefectului cu privire la aceasta;
o constatarea și sancționarea unei stări de incompatibilitate;
o schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;

6
 o condamnarea printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă
de libertate, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei;
o punerea sub interdicţie judecătorească;
o pierderea drepturilor electorale;
o decesul;
o pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei
minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales. Față de această reglementare, apreciem
că aceasta este una discrimatorie față de situația similară în care poate înceta mandatul
de consilier local și când nu are relevanță juridică modalitatea în care încetează calitatea
de membru al partidului sau al organizației respective, conform art. 204 alin. (2) lit. j)
CA. De altfel, și practica partidelor politice din astfel de situații susține un astfel de
punct de vedere, deși acestea preferă a retrage sprijinul politic primarului într-o astfel de
situație, și nu a încuraja sau susține depunerea unei astfel de demisii din rațiuni politice;
o dar şi în următoarele situaţii, prevăzute de art.160 din Codul administrativ:
 dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave,
certificate, sau a altor motive temeinic dovedite care nu permite desfăşurarea
activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;
 condamnarea prin hotărâre rămasă definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni
electorale pe durata procesului electoral în cadrul căruia a fost ales, indiferent de
pedeapsa aplicată şi de modalitatea de individualizare a executării acesteia,
situație nou introdusă prin Codul administrativ.
În toate aceste cazuri, prefectul, prin ordin, având la bază un referat al secretarului general al
uat-ului, ia act de încetarea mandatului primarului, conform prevederilor art. 160 alin. (7) din CA.
Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile
de la comunicare. Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de
zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este
definitivă. Și în acest caz, precum în cel al consiliului local și cu respectarea acelorași termene, data
organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la propunerea autorităţilor
cu atribuţii în organizarea alegerilor, pe baza solicitării prefectului.
 încetare ca urmare a organizării unui referendum la nivel local pe principiul simetriei
juridice – posibilitate prevăzută de art. 162 din Codul administrativ. Acest referendum va fi
organizat cu respectarea normelor legale în materie – norme prevăzute de Legea nr. 3/2000 şi
conform procedurii prevăzute de art.144 - 145 din Codul administrativ, privind organizarea unui
referendum local cu acelaşi scop pentru dizolvarea consiliului local. Pentru organizarea acestui
referendum este necesară o cerere adresată în acest sens prefectului de locuitorii comunei,
oraşului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale

7
 colectivităţii locale sau a neexercitării atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe
care le exercită ca reprezentant al statului.
Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul
naşterii, seria şi numărul buletinului sau ale cărţii de identitate şi semnătura olografă ale cetăţenilor care
au solicitat organizarea referendumului. Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris,
de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot înscriși în Registrul electoral. Acest procent trebuie să
fie realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului. Faţă de
aceste prevederi, de lege ferenda, pot fi luate în considerare următoarele propuneri:
o pentru evitarea unor eventuale abuzuri din partea prefectului, ar fi indicat ca analizarea
motivelor cererii pentru organizarea referendumului să nu fie făcută doar de către
prefect, ci, împreună cu acesta, de către o comisie de la nivelul ministerului de resort din
sfera administraţiei publice, opinie exprimată în doctrina de specialitate și pe care o
susținem și în prezent pentru că nu a fost avută în vedere vreo soluție pentru o astfel de
situație de actualul Cod administrativ;
o pe perioada organizării şi desfăşurării referendumului local, exercitarea temporară a
atribuțiilor primarului se poate face astfel precum prevede, nu doar pentru această
situație, actualul Cod administrativ.
Așadar, conform art. 163 din Codul administrativ, exercitarea temporară a atribuțiilor primarului
se poate face când intervine una dintre următoarele situații: vacanța funcției, suspendarea din funcție,
imposibilitatea de exercitare a mandatului. Exercitarea temporară a atribuțiilor primarului se face de
către viceprimar, dar consiliul local poate hotărî înlocuirea viceprimarului care are primul calitatea de
înlocuitor de drept al primarului, dacă avem situația cu 2 viceprimari. În cazul în care nici viceprimarul
nu poate exercita temporar aceste atribuții, atunci consiliul local va alege un consilier local căruia să i
se delege atribuțiile primarului și ale viceprimarului.
Ca şi în cazul consilierilor local şi mandatul primarului și al viceprimarului se suspendă de
drept, conform art. 159 CA, numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv sau a fost arestat la
domiciliu. Măsura arestării preventive sau a arestării la domiciliu se comunică de îndată de către
instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului, în cel mult 48 de ore
de la comunicare. Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului, suspendarea durând până la
încetarea situaţiei care a determinat-o, anume până la încetarea stării de arest preventiv sau de arest la
domiciliu. Dacă primarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la a solicita
plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei în care a fost suspendat.

3. Secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale

La nivelul administraţiei publice locale nu există doar organe alese sau numite pe baza unor
criterii politice, ci şi funcţionari care au statutul de funcţionari de carieră şi care asigură continuitatea
autorităţii respective. Unul dintre aceştia este secretarul general al comunei, oraşului, municipiului

8
sau al sudiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor care, conform art.242 din Codul
administrativ este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice, sau administrative, sau
științe politice.
Rolul secretarului general al unității administrativ-teritoriale, astfel precum este prevăzut de art.
242 din Codul administrativ, este unul tridimensional și constă în:
- respectarea principiului legalității în activitatea de emitere și adoptare a actelor administrative;
- respectarea stabilității funcționării aparatului de specialitate al primarului sau al consiliului
județean, după caz
- asigurarea continuității conducerii și realizarea legăturilor funcționale între compartimentele din
cadrul aparatului de specialitate.
Secretarul nu poate fi membru al unui partid politic, în caz contrar va fi destituit din funcţie.
Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi, de asemenea, soţ, soţie sau rudă de gradul doi cu
primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean, sub
sancţiunea eliberării din funcţie. Acestea pot fi apreciate ca fiind situaţii de incompatibilite a funcţiei de
secretar al unităţii administrativ-teritoriale.
Iar recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu şi regimul
disciplinar ale secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale se fac, potrivit art.242 alin.(5) din
Codul administrativ, în conformitate cu prevederile privind funcţia publică şi funcţionarii publici.
Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie. Această stabilitate este dovedită şi de procedura
destul de greoaie privind eliberarea din funcţie, precum şi de cea privind sancţionarea disciplinară a
secretarului.
Atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 243 din Codul administrativ, printre acestea numărându-
se:
* contrasemnarea, pentru legalitate, a dispoziţiilor primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, a
hotărârilor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, dar și avizarea pentru legalitate a
proiectelor de hotărâri;
* participarea la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;
* asigurarea gestionării procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar,
respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect;
* organizarea arhivei şi a evidenţei statistice a hotărârilor consiliului local şi a dispoziţiilor primarului,
respectiv a hotărârilor consiliului judeţean şi a dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean;
* asigurarea transparenţei şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi persoanele interesate a
actelor prevăzute la primul punct din această enumerare, dar în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare;
* asigurarea procedurilor de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi efectuarea
lucrărilor de secretariat, comunicarea ordinii de zi, întocmirea procesului-verbal al şedinţelor

9
consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, şi redactarea hotărârilor consiliului local, respectiv
ale consiliului judeţean;
* pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi comisiilor
de specialitate ale acestuia;
* alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul judeţean
sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz.
Funcţia de secretar general se regăseşte şi la nivelul judeţului, prevederile legale aplicabile
acestuia fiind aceleaşi de mai sus, acesta fiind tot un funcţionar public de conducere, cu studii
superioare juridice sau administrative sau de științe politice. Şi acesta se bucură de stabilitate în funcţie
şi nu poate fi membru al vreunui partid politic sau al unei formaţiuni politice, sub sancţiunea eliberării
din funcţie.

4. Administratorul public
Și Codul administrativ prevede posibilitatea ca, pentru o mai bună administrare a unei unități
administrativ teritoriale, să se înființeze, la nivelul acestora, funcția de administrator public, aceasta
fiind o funcție de conducere.
Conform prevederilor art. 244 alin. (3) din Codul administrativ, numirea în funcţie a unui
administrator public se face prin dispoziţia primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean,
după caz, la actul de numire fiind anexat un contract de management întocmit conform prevederilor
Codului administrativ. Durata acestui contract este determinată și nu poate depăşi durata mandatului
primarului, a preşedintelui consiliului judeţean, după caz, în timpul căruia a fost numit. În baza acestui
contract de management, primarul sau președintele consiliului județean, după caz, poate delega către
administratorul public, în condiţiile legii, calitatea de ordonator principal de credite, astfel precum și
administratorul public poate îndeplini atribuţii de coordonare a unor compartimente ale aparatului de
specialitate sau a serviciilor publice de interes local, respectiv judeţean, după caz.
Persoanele care pot ocupa funcţia de administrator public, de regulă, trebuie să fi absolvit studii
superioare economice, administrative, tehnice sau juridice.
Eliberarea din funcție a administratorului public se face prin dispoziție a primarului sau a
președintelui consiliului județean, după caz, în următoarele situații, prevăzute de art. 244 alin. (8) din
Codul administrativ:
- când durata contractului de management a expirat;
- ca urmare a condamnării definitive pentru una dintre infracţiunile contra securităţii naţionale,
contra autorităţii, a celor de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii
justiţiei, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, infracțiuni prevăzute la art. 542
alin. (1) lit. f) CA;
- când administratorul public nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite în sarcina sa prin contractul
de management;

10
 - în alte situații pe care le poate identifica legiuitorul.

5. Delegatul sătesc
Delegatul sătesc este, conform prevederilor art. 142 din Codul administrativ, cel prin
intermediul căruia se realizează reprezentarea la ședințele consiliilor locale a locuitorilor satelor care nu
au consilieri locali aleși în acele consilii, fiind asimilat aleșilor locali. În cazul în care într-o ședință de
consiliul local se discută probleme privind satele pe care le reprezintă, este obligatoriu să fie invitați și
delegații sătești care pot să-și exprime punctul de vedere.
Codul administrativ prevede că delegatul sătesc este ales pe perioada mandatului consiliului
local, în termen de 20 de zile de la data constituirii acestuia, de o adunare sătească, cu majoritatea
voturilor celor prezenţi la aceasta, adunare care este convocată de primar cu cel puţin 15 zile înainte, şi
care este desfăşurată în prezenţa primarului sau a viceprimarului şi a secretarului general al unităţii
administrativ-teritoriale, și la care pot participa toţi cetăţenii cu drept de vot din satul respectiv.
Încetarea de drept a mandatului delegatului sătesc are loc, conform art. 142 alin. (4) din Codul
administrativ, în următoarele situaţii:
- demisie;
- validarea, în calitate de consilier local, a unui supleant care are domiciliul în satul al cărui
delegat este;
- schimbarea domiciliului într-un alt sat, inclusiv ca urmare a reorganizării unităţii administrativ-
teritoriale respective;
- condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de
libertate, indiferent de modalitatea de individualizare a pedepsei;
- punerea sub interdicţie judecătorească;
- pierderea drepturilor electorale;
- deces.
De asemenea, delegatul sătesc poate să fie și eliberat din funcție de către adunarea sătească,
convocată în acest sens de primar, caz în care, conform prevederilor Codului administrativ, se va
alege un alt delegat sătesc în termen de 20 de zile de la eliberarea din funcție.

11
 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ III

6. Consiliul judeţean

Potrivit art. 170 din Codul administrativ, consiliul judeţean este autoritatea administraţiei
publice locale, constituită la nivel judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale,
orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Doctrina a criticat această definiţie dată de lege și pe care, din păcate, legiuitorul a decis să o
păstreze și în actualul Cod administrativ, pe motiv că, reţinând doar un singur aspect al atribuţiilor
acestui consiliu judeţean, anume coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale,
în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean, „îl vitregeşte” pe acesta de restul atribuţiilor
sale. Din acest motiv, de lege ferenda, s-a propus o altă definiţie, propunere pe care o susținem și în
prezent apreciind-o ca fiind pertinentă, anume „consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice
locale, constituită la nivel judeţean, în scopul satisfacerii cerinţelor colectivităţiilor locale din acel judeţ
şi rezolvării problemelor de interes judeţean”.
În ceea ce priveşte alegerea consiliului judeţean, Constituţia prevede, prin art. 122, doar că
acesta este ales şi funcţionează în condiţiile legii. În consecinţă, Codul administrativ, prin art. 170 –
171, precizează faptul că acesta este compus din consilieri aleşi prin vot universal, direct, secret şi liber
exprimat, în condiţiile legii.
Numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte de prefect, prin ordin, în funcţie de
în funcţie de numărul locuitorilor judeţului, conform populaţiei după domiciliu raportate de Institutul
Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în care se organizează alegerile. Numărul acestora
poate varia între 30 şi 36 de consilieri, conform art. 171 din Codul administrativ. Numărul prevăzut
pentru aceștia este unul par pentru că, potrivit art. 171 alin. (2) din același cod, consiliul județean se
completează cu președintele consiliului județean care va fi ales conform legii privind alegerile locale.
În prezent, legea privind alegerile locale este Legea nr. 115/2015, lege modificată în acest sens prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2019, lege care, la art. 1 alin. (4) prevede faptul că alături de
primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi primarul general al
municipiului Bucureşti, şi preşedinţii consiliilor judeţene se aleg pe circumscripţii electorale, prin
scrutin uninominal. Practic, prin această modificare legislativă ne-am întors la modalitatea de alegere a
președinților de consiliu județean, prin votul direct al cetățenilor, și nu prin votul indirect prin
intermediul consiliilor județene, modalitate folosită în conformitate cu legislația în vigoare la acel
moment – Legea nr. 35/2008, la alegerile locale organizate în 2008 și în 2012. La această modalitate s-
a renunțat în anul 2016 tocmai în baza prevederilor Legii nr. 115/2015 în vigoare la acel moment,
renunțându-se la alegerea indirectă a acestuia – prin intermediul consilierilor județeni, ulterior alegerii
acestora - modalitate care ni se pare a fi veritabil în concordanță cu prevederile constituționale care nu

1
îl recunosc pe președintele consiliului județean ca fiind o autoritate distinctă a administrației publice
locale, cum se dorește a fi privit acesta, inclusiv prin modalitatea de alegere construită de legiuitor.

Constituirea consiliului judeţean, inclusiv validarea alegerii consilierilor județeni și a

președintelui consiliului județean, urmează aceiași pași precum cei pentru constituirea consiliului local
astfel precum prevede art. 172 din Codul administrativ care face trimitere la prevederile art. 113 – 122
din același act normativ. Totuși la validarea mandatelor consilierilor județeni este necesar să precizăm
faptul că aceasta este realizată, conform art. 172 din Codul administrativ, de tribunalul în a cărui
circumscripţie se află unitatea administrativ-teritorială, iar încheierea de validare sau invalidare poate fi
atacată de cei interesaţi la curtea de apel în a cărei circumscripţie se află tribunalul.
Cu toate acestea, deși președintele consiliului județean face parte din consiliul județean,
validarea alegerii preşedintelui consiliului judeţean, depunerea jurământului, intrarea în exerciţiul de
drept al mandatului acestuia se face, conform prevederilor art. 187 din Codul administrativ, după
aceeași procedură ca și în cazul primarului. Este necesar a preciza, totuși, că validarea mandatului
președintelui consiliului județean se realizează de către tribunalul în a cărui circumscripţie se află
unitatea administrativ-teritorială, iar încheierea de validare sau invalidare poate fi atacată de cei
interesaţi la curtea de apel în a cărei circumscripţie se află tribunalul.
De asemenea, și preşedintele consiliului judeţean depune jurământul având același conținut ca
acela pe care îl depun consilierii locali, primarul și consilierii județeni, în prima şedinţă privind
ceremonia de constituire a consiliului judeţean sau în faţa preşedintelui tribunalului, în camera de
consiliu, în cazul în care prima şedinţă privind ceremonia de constituire a consiliului judeţean nu are
loc în termen de 60 de zile de la data alegerilor, situațiile de excepție identificate în cazul primarului
fiind valabile și în acest caz, conform prevederilor art. 187 alin. (2) din Codul administrativ.

Durata mandatului preşedintelui şi al vicepreşedinţilor consiliului judeţean – aleșii care

asigură conducerea consiliului județean - aceasta este egală, de regulă, cu durata mandatului consiliului
judeţean, însă, în cazul în care mandatul consiliului judeţean încetează înainte de expirarea duratei
normale de 4 ani, încetează de drept şi mandatul vicepreşedinţilor consiliului judeţean fără vreo altă
formalitate, conform prevederilor art. 187 alin. (3) din Codul administrativ.

Cât privește vicepreședinții consiliului județean, în număr de 2, aceștia sunt aleși de consiliul
judeţean dintre membrii săi, prin vot secret, cu votul majorității absolute. Eliberarea din funcţie a
vicepreşedinţilor consiliului judeţean se poate face, conform art. 188 alin. (4) din Codul administrativ,
de consiliul judeţean, prin vot secret, cu majoritatea a două treimi din numărul consilierilor în funcţie,
la propunerea, temeinic motivată, a cel puţin unei treimi din numărul acestora, fiind și în cazul acestora
valabilă precizarea din cazul viceprimarilor conform căreia eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor
consiliului judeţean nu se poate face în ultimele 6 luni ale mandatului consiliului judeţean.

2
Vicepreşedinţii consiliului judeţean îşi păstrează pe toată durata mandatului calitatea de consilier,
durata mandatului lor fiind egală cu cea a consiliului judeţean.

Atribuţiile consiliului judeţean sunt îndeplinite de acesta în calitatea sa de autoritate

deliberativă şi, conform doctrinei, în mare parte sunt similare cu cele ale consiliului local, iar restul
sunt proprii, specifice consiliului judeţean. Atribuţiile consiliului judeţean sunt clasificate de art. 173
din Codul administrativ astfel:
 atribuţii privind înființarea, organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului
judeţean, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi
regiilor autonome de interes judeţean – precum alegerea din rândul consilierilor judeţeni a doi
vicepreşedinţi;
 atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului – precum aprobarea, la propunerea
preşedintelui consiliului judeţean, a bugetului propriu al judeţului, virările de credite, modul de
utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar, respectiv stabilirea
impozitelor si taxelor judeţene, în condiţiile legii;
 atribuţii privind administrarea domeniului public și privat al județului - precum hotărârea
privind darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosință gratuită a
bunurilor proprietate publică a judeţului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes
judeţean, în condiţiile legii, respectiv atribuirea, în condiţiile legii, de denumiri de obiective de
interes judeţean;
 atribuţii privind gestionarea serviciilor publice de interes județean– precum asigurarea, potrivit
competenţelor sale şi în condiţiile legii, a cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice
de interes judeţean privind educaţia, evidența persoanei sau sănătatea;
 atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern și extern – precum hotărârea, în
condiţiile legii, privind cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine,
inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor
acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean, respectiv hotărârea, în condiţiile
legii, de înfrăţire a judeţului cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări.

Referitor la funcţionarea consiliului judeţean trebuie menţionat faptul că, potrivit art. 177 din
Codul administrativ, mandatul acestuia este de 4 ani, putând fi prelungit, ca şi în cazul consiliului local,
prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă, sau în alte situații expres prevăzute când nu pot fi
organizate alegeri. Mandatul acestuia se exercită de la data declarării ca legal constituit a consiliului
nou ales.
Conform art. 178 și 179 din acelaşi act normativ, consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe
ordinare cel puțin o dată pe lună, la convocarea preşedintelui consiliului judeţean, iar în cazul în care
acesta nu poate face convocarea, aceasta va fi făcută de vicepreşedintele desemnat în acest sens, prin

3
hotărâre, cu vot secret, cu majoritate absolută, de consiliul județean conform art. 192 alin. (1) din Codul
administrativ.
Consiliul județean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este necesar pentru
probleme urgente care nu pot fi amânate până la următoarea ședință ordinară, la cererea preşedintelui,
sau a cel puţin 1/3 din numărul membrilor consiliului, ori la solicitarea prefectului, adresată
preşedintelui consiliului judeţean în cazuri excepționale conform prevederilor art. 178 alin. (2) din
Codul administrativ. În acest din urmă caz este necesar să existe un caz excepţional care necesită
adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii
publice.
Convocarea consiliului judeţean în şedinţe se face, conform art. 179 din Codul administrativ,
în scris, prin intermediul secretarului general al judeţului, în termen de 5 zile de la comunicarea
dispoziției de convocare în cazul şedinţelor ordinare, sau în termen de 3 zile de la data comunicării
dispoziţiei sau documentului de convocare în cazul şedinţele extraordinare. Codul administrativ
menționează și în cazul consiliului județean excepția menționată pentru consiliul local, anume cea
potrivit căreia în caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă, pentru rezolvarea intereselor locuitorilor
judeţului, convocarea consiliului judeţean se poate face de îndată.
Ordinea de zi a şedinţei consiliului judeţean, în fapt proiectul ordinii de zi, se aduce la
cunoştinţa locuitorilor judeţului prin mass-media, prin pagina de internet a județului, sau prin orice alt
mijloc de publicitate.
Cvorumul necesar pentru desfăşurarea şedinţelor este, conform art. 180 din Codul administrativ,
majoritatea absolută a consilierilor în funcție. Evident că prezenţa consilierilor la şedinţe este
obligatorie conform art. 180 alin. (2) CA, legea prevăzând, în art.180 alin.(3), posibilitatea ca în cazul
în care un consilier lipseşte nemotivat de 2 ori consecutiv de la aceste şedinţe, să poată fi sancţionat
conform regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean. Cazurile în care se
consideră că absenţa este determinată de motive temeinice sunt cele menționate și la consiliul local și
care sunt prevăzute de art. 137 alin. (2) din Codul administrativ, unele dintre acestea putând fi stabilite
și prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul judeţean adoptă hotărâri, de regulă, cu votul
majorităţii simple, în afară de cazurile în care prevederile Codului administrativ cer o altă majoritate.
Prevederile art. 139 CA valabile pentru hotărârile adoptate de consiliul local sunt aplicabile și pentru
adoptarea acestora de către consiliul județean. Hotărârile se semnează de preşedinte sau, în lipsa
acestuia, de vicepreşedintele consiliului judeţean care a condus şedinţa, sau de consilierul județean care
a condus ședința, şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretarul general al judeţului.
Proiectele de hotărâri pot fi proveni de la consilieri, de la preşedinte, de la vicepreşedinţi sau de la
cetăţeni, iar redactarea lor, se face ca şi în cazul proiectelor de hotărâri propuse la nivelul consiliului

4
local, cu sprijinul secretarului general al județului şi al serviciilor din cadrul aparatului propriu al
acestui consiliu.
Trebuie remarcată diferenţa pe care o face legiuitorul între consiliul local şi consiliul judeţean
atunci când precizează că hotărârile consiliului local sunt semnate de preşedintele de şedinţă, pe când
cele ale consiliului judeţean sunt semnate de preşedintele acestuia.
Codul administrativ prevede, în art. 183, condiţiile în care poate fi dizolvat consiliul judeţean,
precizând că dizolvarea poate interveni în aceleaşi condiţii ca şi în cazul consiliului local (acestea sunt
prevăzute după cum am menţionat deja prin art. 143 alin. (1) din Codul administrativ), inclusiv ca
urmare a unui referendum judeţean. Astfel, consiliul judeţean poate fi dizolvat:
 de drept în aceleaşi condiţii ca şi consiliul local, caz în care președintele consiliului județean,
vicepreședinții consiliului județean, prefectul sau secretarul general al judeţului sau orice altă
persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ care analizează situaţia de
fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului judeţean, hotărârea acesteia fiind
definitivă şi comunicându-i-se prefectului.
 prin referendum local la nivel judeţean care se organizează ca urmare a cererii adresate în
acest sens prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, înscrişi în
Registrul electoral al unităţii administrativ-teritoriale. Referendumul este organizat de o comisie
formată din prefect, un reprezentant al consiliului judeţean desemnat prin hotărâre a acestuia şi
un judecător de la tribunal. Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30%
din numărul total al locuitorilor cu drept de vot înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau
reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială, iar activitatea consiliului încetează înainte de
termen dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al
voturilor valabil exprimate, iar rezultatul referendumului a fost validat.
Alegerile pentru un nou consiliu judeţean se organizează în termen de maximum 90 de zile de la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat dizolvarea consiliului judeţean sau,
după caz, de la validarea referendumului. Data pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean este
stabilită de Guvern, la propunerea prefectului.
Până la constituirea noului consiliu judeţean, conform art. 186 din Codul administrativ, în
principiu, președintele consiliului județean, iar în absența acestuia, secretarul general al judeţului va
rezolva problemele curente ale acestuia pe baza unei împuterniciri speciale date de Guvern, prin
ministerul de resort.
Preşedintele consiliului judeţean, potrivit art.190 din acelaşi act normativ, are și el un rol
multidimensional care constă în faptul că:
- asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor
Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului
judeţean, precum şi a altor acte normative;

5
 - reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice
române şi străine, precum şi în justiţie;
- răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene;
- este conducătorul aparatului de specialitate de la nivelul consiliului județean, asigurând, implicit
și buna funcționare a acestuia.
Preşedintele consiliului judeţean este o autoritate administrativ-executiv, distinctă de consiliul
judeţean care are un rol şi atribuţii proprii, deși, paradoxal face parte din acest consiliu, fapt dovedit și
de faptul că pentru a-și îndeplini rolul mai sus mneționat, legiuitorul ordinar a prevăzut mai multe
categorii de atribuții specifice acestuia și distincte de cele ale consiliului județean. Astfel, conform art.
191 din Codul administrativ, acestea sunt:
 atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, a instituţiilor
publice de interes judeţean şi a societăţilor şi regiilor autonome de interes judeţean – precum:
întocmirea şi supunerea spre aprobarea consiliului judeţean a regulamentului de organizare şi
funcţionare a acestuia, organigrama, statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a aparatului de specialitate, precum şi ale instituţiilor publice de interes judeţean şi
ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
 atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean – precum: conducerea şedinţelor consiliului
judeţean şi dispunerea măsurilor necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a
acestora, respectiv prezentarea consiliului judeţean, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la
modul de îndeplinire a atribuţiilor sale şi a hotărârilor consiliului judeţean;
 atribuţii privind bugetul judeţului – precum: exercitarea funcţiei de ordonator principal de
credite, respectiv întocmirea proiectului bugetului judeţului şi a contului de încheiere a
exerciţiului bugetar şi supunerea lor spre aprobare consiliului judeţean, în condiţiile şi la
termenele prevăzute de lege;
 atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale– precum: îndrumarea
metodologică, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, a activităţilor de stare civilă
şi autoritate tutelară desfăşurate în comune, oraşe și municipii, respectiv posibilitatea acordării,
fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, de sprijin, asistenţă tehnică,
juridică şi de orice altă natură consiliilor locale sau primarilor, la cererea expresă a acestora;
 atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean – precum: coordonarea realizării
serviciilor publice interes judeţean furnizate prin intermediul aparatului de specialitate al
consiliului judeţean sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice de interes
judeţean; coordonarea şi controlarea organismelor prestatoare de servicii publice de interes
judeţean, înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia, respectiv coordonarea şi
controlul realizării activităţilor de investiţii şi reabilitare a infrastructurii judeţene.
Exercitarea temporară a atribuţiilor preşedintelui consiliului judeţeanse poate întâmpla și în
cazul acestuia, conform art. 192 din Codul administrativ, în următoarele situații:

6
 - vacanţă a funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean,
- suspendarea mandatului preşedintelui consiliului judeţean,
- imposibilitate de exercitare a mandatului.
În aceste cazuri atribuţiile acestuia sunt exercitate de drept, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor
corespunzătoare funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean, de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat
de consiliul judeţean, prin vot secret, cu majoritate absolută.
Și în acest caz, în situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât preşedintele
consiliului judeţean, cât şi vicepreşedinţii consiliului judeţean, precum şi în situaţiile de imposibilitate
de exercitare de către aceştia a mandatului, consiliul judeţean, conform art. 192 alin. (4) din Codul
administrativ, deleagă un consilier judeţean care îndeplineşte atât atribuţiile preşedintelui consiliului
judeţean, cât şi pe cele ale vicepreşedinţilor consiliului judeţean, până la încetarea situaţiei respective,
cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean.
Suspendarea mandatului preşedintelui consiliului judeţean și a mandatului vicepreşedintelui
consiliului judeţean se produce în aceleași condiții prevăzute de art. 159 din Codul administrativ și
despre care am discutat la primar și viceprimar.
Încetarea mandatului preşedintelui consiliului judeţean se produce în aceleași condiții prevăzute
de art. 160-162 din Codul administrativ și despre care am discutat la primar.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, preşedintele consiliului judeţean emite dispoziţii

cu caracter normativ sau individual, care devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoştinţă
publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz (art. 198 și 199 din Codul
administrativ, după cum este vorba despre un act administrativ cu caracter normativ sau individual). O
parte a doctrinei a criticat aceste ultime prevederi legale menţionate pe motiv că ar fi nu doar
neoportune, ci chiar neconstituţionale pentru că în Constituţie nu este prevăzută această autoritate a
administraţiei publice locale, cum lasă legea să se înţeleagă că este preşedintele consiliului judeţean,
opinie pe care ne-o menținem și în contextul Codului administrativ. Însă, cu atât mai mult legea îi dă
acestuia dreptul de a adopta acte normative.
Şi în cazul actelor emise de preşedintele consiliului judeţean este prevăzută posibilitatea
supunerii acestora controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ prin intermediul
prefectului. Evident că şi la nivelul consiliului judeţean, secretarul general al unităţii administrativ-
teritoriale are obligaţia de a transmite prefectului atât actele preşedintelui acestuia, cât şi ale consiliului
ca atare.

7
 7. Prefectul și instituția prefectului

Prefectul este un reprezentant al Guvernului în teritoriu, motiv pentru care este şi calificat ca
administraţie de stat în teritoriu, răspunzându-se astfel principiului deconcentrării.
Constituţia, în art. 123, prevede că Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale. Între prefecţi pe de o parte, consiliile locale şi primarii, precum şi consiliile
judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. Prefectul poate
ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al
primarului, sau al preşedintelui consiliului judeţean în cazul în care consideră actul ilegal, actul atacat
fiind suspendat de drept.
Constituţia mai prevede faptul că atribuţiile prefectului vor fi stabilite prin lege organică. Astfel,
din punct de vedere legal, statutul prefectului şi instituţia prefectului sunt reglementate, în prezent, prin
Codul administrativ, art. 249 – 276, care a abrogat actul normativ privitor la prefect și la instituția
prefectului, anume Legea nr. 340 din 12 iulie 2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Astfel, conform art. 251 din acest Cod, prefectul este numit de către Guvern, prin hotărâre, la
propunerea ministrului care coordonează instituția prefectului. La numirea în funcție, prefectul trebuie
să depună și un jurământ al cărui conținut este conținut este specificat în art. 251 alin. (3²) din Codul
administrativ, refuzul depunerii acestui jurământ este sancționat cu revocarea actului administrativ de
numire în funcție.
Prefectul, în calitatea sa de reprezentant în teritoriu al Guvernului, are, conform art. 249 din
Codul administrativ, trei sarcini importante:
 conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităţilor
adminitrativ-teritoriale. Aceste servicii publice deconcentrate sunt structuri de specialitate în
unitățile administrativ-teritoriale, înființarea sau desființarea acestora, obiectul de activitate și
competența lor fiind stabilite, conform art. 277 alin. (2) din Codul administrativ, prin actul de
înfiinţare a ministerului, respectiv a organului de specialitate al administraţiei publice centrale
competent în subordinea cărora aceste servicii îşi desfăşoară activitatea, nefiind însă obligatorie
înființarea unor astfel de servicii publice deconcentrate. Mai mult decât atât, conform art. 259
din Cod, miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de conducere şi control
cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine. Astfel pot fi delegate:
verificarea modului de utilizare a fondurilor publice alocate serviciilor publice deconcentrate,
verificarea modului de realizare a obiectivelor cuprinse în strategiile sectoriale, analizarea

8
 modului de realizare a acţiunilor cu caracter interministerial care au ca scop creşterea calităţii
serviciilor publice, reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazul în care serviciile
publice deconcentrate din subordine nu pot fi mandatate, precum și alte atribuții care vor fi
stabilite prin ordin al conducătorului instituției ierarhic superioare serviciului public
deconcentrat.
 asigură verificarea legalității actelor administrative ale autoritățile administrației publice locale
și poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele acestora dacă le consideră
ilegale (art. 249 alin.(4) din Codul administrativ).
 asigură conducerea comitetelor județene pentru situații de urgență – aceasta este o atribuție
ridicată la nivelul unei sarcini sau, altfel spus, este o dimensiune nouă a rolului prefectului

Art. 252 din Codul administrativ prevede atribuţiile pe care le îndeplineşte prefectul în calitatea
sa de reprezentant al Guvernului, precizând categoriile de atribuții, iar prin art. 253 – 258,
identificându-le ca atare. Astfel, prefectul are următoarele categorii de atribuții:
- atribuţii privind asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale şi
respectării ordinii publice – astfel precum sunt, conform art. 253 din CA, asigură monitorizarea
aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, precum
şi a celorlalte acte normative de către autorităţile administraţiei publice locale şi serviciile publice
deconcentrate, la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, sau analizează modul de
îndeplinire în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti a obiectivelor cuprinse în Programul de
guvernare şi informează Guvernul, prin intermediul ministerului care coordonează instituţia prefectului,
cu privire la stadiul realizării acestora, în conformitate cu atribuţiile ce îi revin potrivit legii, sau
acţionează pentru menţinerea climatului de pace socială, menţinerea unei comunicări permanente cu
toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale.
- atribuţii în exercitarea rolului constituţional de conducere a serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale – astfel precum sunt, conform art. 254 din CA: verificarea modului în care
serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale îşi îndeplinesc atribuţiile de monitorizare şi de control în domeniul în care activează, sau
desemnarea prin ordin a unui reprezentant al instituţiei prefectului în comisia de concurs pentru
ocuparea postului de conducător al unui serviciu public deconcentrat din judeţ.
- atribuţii privind verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei
publice locale şi atacarea actelor administrative ale acestor autorităţi pe care le consideră ilegale
- astfel precum sunt, conform art. 255 din CA: chiar verificarea acestei legalității, respectiv
posibilitatea de a ataca actele administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local şi ale
primarului pe care le consideră ilegale, în faţa instanţei competente, în condiţiile legii contenciosului
administrativ.

9
- atribuţii de îndrumare, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, privind aplicarea
normelor legale din sfera de competenţă - astfel precum sunt, conform art. 256 din CA: primerea
solicitărilor de îndrumare transmise de autorităţile publice locale şi, după caz, consultarea celorlalte
autorităţi ale administraţiei publice centrale în vederea emiterii unui punct de vedere, sau emiterea de
puncte de vedere ca urmare a solicitărilor de îndrumare primite de la autorităţile administraţiei publice
locale
- atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă - astfel precum sunt, conform art. 257 din CA:
dispunerea, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, a măsurilor care
se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora, sau utilizarea, în calitate de şef al protecţiei civile, a
fondurilor special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în
scopul desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi, sau vegherea la desfăşurarea în bune condiţii a
intervenţiilor şi a altor activităţi necesare restabilirii situaţiei normale în plan local

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ
(art. 275 din Codul administrativ).
Ordinele prefectului cu caracter normativ devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinţă
publică şi se comunică de îndată, ministerului cu atribuții din domeniul de resort, iar ministrul care
coordonează instituția prefectului care poate propune Guvernului revocarea acestora dacă le consideră
nelegale sau netemeinice, Codul administrativ subliniind acest aspect în acest moment, conform art.
275 alin. (8), cu condiția ca acestea să nu fi intrat în circuitul civil și să nu fi produs efecte juridice și să
nu poată leza interesul public. Aprecierile sunt aceleași și pentru situațiile în care este vorba despre
ordine tehnice și de specialitate, precum și pentru cele emise în situații de urgență.
Prin excepție de la regula intrării în vigoare a ordinelor cu caracter normativ, acele ordine pe
care prefectul le emite în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă
produc, conform art. 275 alin. (6) din Cod, efecte juridice de la data aducerii lor la cunoştinţă publică şi
sunt executorii.
Ordinele cu caracter individual devin executorii de la data comunicării persoanelor interesate.
Prin ordinele sale, prefectul poate stabili şi măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate după
consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din subordinea guvernului, organizate la nivelul unităţilor administrativ-
teritoriale. Aceste ordine trebuie să fie comunicate, de prefect, conducătorului instituţiei ierarhic
superioare serviciului public deconcentrat. Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale, uneori, doar măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice
deconcentrate, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Urmare a modificării statutului juridic al prefectului și subprefectului – aceștia devenind din
înalți funcționari publici, demnitari publici – conform art. 275 alin. (1¹) din CA, ordinele prefectului
trebuie să fie contrasemnate pentru legalitate de secretaru general al instituției prefectului.

10
 Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor, în
conformitate cu prevederile art. 265 din Codul administrativ, se organizează şi funcţionează instituţia
prefectului, sub conducerea prefectului. Aceasta este o instituţie publică cu personalitate juridică, iar
capacitatea juridică de drept public se exercită de către prefect sau de înlocuitorul de drept al acestuia.
Instituția prefectului are buget propriu și se află în subordinea guvernului.
De asemenea, conform art. 249 alin. (5) din Codul administrativ, pentru îndeplinirea
prerogativelor care îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de 2 subprefecţi, cu excepţia prefectului
municipiului Bucureşti care este ajutat de 3 subprefecţi. Și subprefecți sunt numiți sau eliberați în/din
funcție tot prin hotărâre de Guvern, la propunerea ministrului care coordonează instituția prefectului.
Subprefectul este subordonat prefectului, fiind înlocuitorul de drept al acestuia, iar atribuțiile lui sunt
stabilite prin hotărâre de guvern, putând să aibă și atribuții delegate, prin ordin, de către prefect.
Atât prefectul, cât și subprefectul dețin funcții de demnitate publică, conform art. 250 CA. În
consecință, condițiile care trebuie întrunite cumulativ de o persoană pentru a fi numită în funcția de
prefect sau de subprefect sunt, conform art. 251 alin. (2²) – (2 4) CA, următoarele:
a) este cetăţean român şi are domiciliul în ţară;
b) se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu a suferit condamnări penale, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
e) are studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
f) a absolvit programe de formare specializată în vederea numirii într-o funcţie de prefect sau
subprefect, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii
- această ultimă condiție este îndeplinită și în următoarele situații:
1) persoana a absolvit programe de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, precum şi dacă persoana a ocupat cel puţin un
mandat întreg funcţia de senator sau deputat;
2) persoana nu a absolvit programele de formare specializată, cu condiţia ca în termen de maximum 1
an de la data emiterii actului de numire în funcţie să absolve un astfel de program, în caz contrar la
împlinirea termenului menționat este eliberată din funcția de demnitate publică deținută.
Instituţia prefectului organizează şi funcţionează în cadrul ei, conform art. 268 CA, cancelaria
prefectului care este un compartiment organizatoric distinct care cuprinde ca funcţii de execuţie de
specialitate: director cancelarie, consilier, consultant şi secretar al cancelariei (numărul maxim de
posturi din cadrul acestei cancelarii este de 6, astfel precum prevede art.546 lit.j) din Codul
administrativ), personal care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de muncă pe perioadă
determinată încheiat, în condiţiile legii, pe durata mandatului prefectului.
Prefectul poate organiza, printr-un ordin al său, oficii prefecturale, având nevoie de avizul
conform al ministrului care coordonează instituția prefectului, conform art. 269 alin. (2) din Codul
administrativ. Acestea sunt componente ale structurii instituției prefectului, aflate în subordinea

11
acestuia, conduse de un şef care deține o funcție publică de conducere. Aceste oficii prefecturale au
sarcina de a duce la îndeplinire atribuţiile aparatului prefecturii în localităţile situate în zona teritorială
aferentă respectivei instituţii a prefectului.
Codul administrativ prevede, prin art. 267, faptul că la nivelul fiecărui județ, respectiv a
municipiului București, se constituie și funcționează un colegiu prefectural compus din prefect,
subprefect, cel care este desemnat în acest sens de prefect, secretarul general al instituției prefectului şi
conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei
publice centrale, care sunt organizate sau au sediul în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti,
după caz. Scopul înființării acestor colegii prefecturale este reliefat chiar de atribuțiile acestora, astfel
precum le identifică, prin art. 267 alin. (6) Codul administrativ, anume: armonizarea activităţii
serviciilor publice deconcentrate care au sediul în judeţul respectiv, precum şi implementarea
programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune ale Guvernului la nivelul judeţului sau al
localităţilor acestuia, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, după caz, şi care sunt reglementate
prin hotărâre a Guvernului. În acest sens:
- serviciile publice deconcentrate au obligaţia de a prezenta anual colegiului prefectural sau la
solicitarea prefectului informări privind modul de realizare a atribuţiilor care le revin;
- acest colegiu prefectural este convocat de către prefect cel puţin o dată pe lună, dar şi oricând se
consideră că este necesar, fiind condus de prefect.
Cât privește drepturile și îndatoririle prefectului și subprefectului, cum aceștia sunt demnitari
publici, nu li se mai aplică prevederile specifice funcționarilor publici. Prin art. 271 și 272, Codul
administrativ subliniază două drepturi specifice acestora, anume dreptul la locuință de serviciu, în
anumite condiții, respectiv dreptul la onoruri militare. De asemenea, prin art. 273 și 274, sunt
specificate și câteva îndatoriri specifice, anume: obligația de informare în situația călătoriilor în afara
județului, obligația de a nu înființa organizații sindicale proprii, interdicția exercitării dreptului la grevă,
precum și obligația de a respecta regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabile
acestor funcții.
Raportat la incompatibilități, Legea nr. 163/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea
și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, prevede, la art. 85, faptul că acestea
pentru prefect și subprefect sunt următoarele:
- calitatea de deputat sau senator;
- funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti;
- funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
- o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;
- funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului
de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit,
societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

12
- funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la
societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele
financiare, precum şi la instituţiile publice;
- funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale, inclusiv băncile
sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
- funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi
societăţilor naţionale;
- calitatea de comerciant persoană fizică;
- calitatea de membru al unui grup de interes economic;
- o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi
convenţiile la care România este parte.
Însă, la alin. (2) același articol, prevede, expressis verbis, dreptul prefectului și al subprefectului de a
exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, în acest sens sunt și prevederile art. 274 alin. (2) din
Codul administrativ, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

Cât privește raporturile dintre prefect și autoritățile administrației publice locale, în completarea
celor deja menționate mai sus, art. 261 din Codul administrativ prevede că acestea sunt raporturi de
colaborare, nicidecum de subordonare.
De asemenea, cât privește raporturile cu alte autorităţi publice şi instituţii publice, acestea sunt,
în principiu tot raporturi de colaborare, cu excepția cazului în care dispozițiile legale prevăd altceva,
precum ar fi faptul că sunt raporturi de subordonare, Codul administrativ, prin prevederile art. 262,
menționează:
- obligația instituţiilor publice, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale din judeţul respectiv sau
din municipiul Bucureşti, după caz, de a comunica, cu celeritate și în mod gratuit, documentaţii, date şi
informaţii, atunci când sunt solicitate de prefect.
Raporturile dintre prefect și alte autorități și instituții publice se reflectă și prin următoarele
atribuții prevăzute de art. 262 alin. (2), 264 și 263 din Codul administrativ:
- posibilitatea de a sesiza comisia de disciplină atunci când apreciază că secretarul general al unei
unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale a săvârşit în realizarea atribuţiilor sale o faptă ce constituie
abatere disciplinară, în condițiile specificate de aceste prevederi;
- posibilitatea de fi informat despre activităţile de control care urmează să se desfăşoare în judeţ,
respectiv în municipiul Bucureşti, de către oricare dintre ministere sau alte organe ale administraţiei
publice centrale din subordinea Guvernului, la serviciile publice deconcentrate din subordinea acestora;
- obligaţia întocmirii şi actualizării listei cuprinzând aleşii locali de la nivelul fiecărei
unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, listă care se comunică ministerului cu atribuţii în
domeniul administraţiei publice şi ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor interne.

13