ȘTIU – VREAU SĂ ȘTIU - AM ÎNVĂȚAT

Metoda presupune identificarea, de către elevi, a punctului de

plecare (Ce ştiu despre subiect?), a aspectelor pe care doresc să le
cunoască în timpul activităţii (Ce vreau să ştiu?) şi ceea ce au dobândit în
procesul de învăţare (Ce am învăţat?).
Etapele acestei metode sunt:
▪ Elevii, grupaţi în perechi, elaborează o listă cu tot ceea ce ştiu despre tema
propusă pentru discuţie. Cadrul didactic va realiza pe tablă un tabel cu rubricaţia
de mai jos:

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Ce ştiu? Ce vreau să ştiu?
Ce am învăţat?

▪ Câteva perechi de elevi vor comunica clasei ideile inventariate.

Informaţiile cu care este toată lumea de acord vor fi consemnate în
coloana Ştiu. Poate fi utilă gruparea informaţiilor pe categorii.
▪ În coloana Vreau să ştiu se notează neclarităţile şi întrebările adresate
de elevi la tema abordată.
▪ Urmează etapa de realizare a sensului prin lectura unui text, prin
expunerea profesorului sau cercetarea unor resurse bibliografice.
▪ După finalizarea lecturii elevii revin asupra întrebărilor din coloana Vreau
să ştiu. Răspunsul la acele întrebări va fi trecut în coloana Am învăţat.
Tot aici se vor nota şi informaţiile noi, în legătură cu care elevii nu au pus
întrebări de la început. Dacă au rămas întrebări fără răspuns elevii vor fi
îndrumaţi spre acele surse unde ar putea afla răspunsul.
▪ În încheierea lecţiei elevii revin la schema Ştiu - Vreau să ştiu - Am
învăţat şi analizează ce au învăţat din lecţie. Unele din întrebările lor s-
ar putea să fi rămas fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. În
acest caz, întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru
investigaţiile ulterioare.
 Metoda Sinelg (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea
Lecturii şi a Gândirii este o metodă de menţinere a implicării active a
gândirii elevilor în citirea unui text şi de monitorizare a gradului de
înţelegere a acestuia, prin aplicarea principiului de a citi cu creionul în
mână şi de a nota pe marginea lui.
Etapele Metodei Sinelg:
▪ Înainte de a începe lectura textului, elevilor li se cere să noteze tot ceea
ce ştiu despre tema/ problema ce va fi abordată în text. Este important
să scrie tot ceea ce le vine în minte referitor la subiectul respectiv,
indiferent dacă este corect sau nu. Ideile produse de elevi sunt
inventariate şi scrise pe tablă.
▪ Elevii sunt invitaţi să citească textul cu mare atenţie. În timpul citirii
textului elevii marchează în text sau pe marginea lui următoarele
semne:

√ acolo unde conţinutul de idei confirmă ceea ce ei ştiau

deja;
− acolo unde informaţia contrazice sau este diferită de ceea
ce ştiau; METODA SINEL
+ în cazul în care informaţia citită este nouă pentru ei;
? în dreptul ideilor care li se par confuze, neclare sau în cazul
în care doresc mai multe informaţii despre un anumit
aspect.

Marcarea semnelor pe marginea textului este dificilă dacă textul conţine

multe informaţii, dacă o informaţie este scrisă pe două rânduri diferite sau dacă
într-un rând există două informaţii. În anumite cazuri se recomandă simplificarea
procesului de marcare prin utilizarea doar a două semne (de ex. semnul „+”
informaţiile noi şi semnul „?” informaţiile neclare, problemă), pentru ca atenţia
cititorului să se focalizeze pe informaţiile noi şi nu pe ceea ce el ştia deja.
După marcarea semnelor putem oferi elevilor un moment pentru reflecţie cu
privire la cele citite în text.
 ▪ Elevii formează perechi şi timp de 5 minute discută despre convingerile
personale, care s-au confirmat sau nu, comparând lista de idei proprii cu textul
studiat şi marcat.
▪ Elevii lucrează individual şi grupează informaţiile din text pe categorii într-un
tabel, având următoarea structură:

√ - + ?
▪
În final are loc o discuţie cu întreaga clasă unde se punctează informaţiile
cu care au fost toţi de acord, se discută dezacordurile, se clarifică anumite
aspecte şi sunt indicate resursele bibliografice pentru completări.

Este o tehnică de studiere a unui subiect din mai multe perspective,

presupune parcurgerea următoarelor etape:
▪ se construieşte un cub cu latura de 15cm sau 20cm. Pe fiecare faţă a
cubului se notează o instrucţiune, după cum urmează:

Descrie! – Cum arată?

Compară! – Cu cine se aseamănă? De cine diferă?
Asociază! – La ce te face să te gândeşti?
Analizează! – Ce conţine? Din ce este făcut?
Aplică! – Cum poate fi folosit?
Argumentează! – Pro sau contra

▪ elevii citesc un text sau realizează o cercetare pornind de la o temă.

Activitatea din această etapă se poate realiza individual, în grupuri mici
sau frontal.
▪ se cere apoi elevilor să rezolve individual sarcinile specificate pe cele 6
feţe ale cubului. Nu trebuie respectată în mod obligatoriu ordinea
instrucţiunilor prezentate mai sus.
▪ fiecare elev prezintă colegului rezolvarea instrucţiunilor de pe cele 6TEHNICA
feţe CUBU
ale cubului, iar partenerul comentează, adresează întrebări.
▪ activitate frontală – se împarte tabla în 6 coloane, câte una pentru
fiecare faţă a cubului, şi câte un reprezentant din fiecare pereche va
nota în coloana corespunzătoare, ceea ce a scris la acea sarcină. Se va
proceda la fel pentru fiecare coloană.
 Dacă se foloseşte în etapa de realizare a sensului, feţele cubului vor
fi completate cu informaţii extrase din text, manual, fotografii etc. În această
tehnică nu se insistă pe evaluarea cunoştinţelor sau a informaţiilor scrise de
către elevi, dar pentru asigurarea unei învăţări eficiente este important
feedback-ul de la profesor sau de la colegi.

Metoda Jurnalului Dublu este utilizată în analiza textelor literare sau

ştiinţifice şi permite elevilor:
- să coreleze noile informaţii cu experienţa lor personală, cu
cunoştinţele anterioare;
- să mediteze la semnificaţia pe care o are un text (un conţinut
informaţional) pentru fiecare din ei.
Această tehnică presupune următoarele etape:
▪ elevii sunt solicitaţi să citească cu atenţie un anumit text;
▪ fiecare elev alege din text un pasaj care l-a impresionat în mod
deosebit;
▪ pagina de caiet este împărţită în două: în partea stângă fiecare elev
scrie pasajul ales, iar în partea dreaptă notează comentariile
personale referitoare la acel pasaj. Structura Jurnalului dublu este
prezentată mai jos:

Fragment Păreri personale

JURNALUL DUBLU sau JURNALU

 Pentru ai sprijini pe elevi în completarea rubricii Păreri personale,
profesorul poate sugera câteva întrebări, care au rolul de a stimula
gândirea critică: De ce aţi ales acest pasaj? De ce vi s-a părut important?
La ce v-a făcut să vă gândiţi? Ce sentimente v-a creat? Ce nedumeriri aveţi
în legătură cu acel text?
Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură
strânsă între text şi propria lor curiozitate sau experienţă, fiind util în situaţii în care
elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei.

Este o tehnică menită să stimuleze elevii să-şi actualizeze unele din

cunoştinţele anterioare care au o anumită legătură cu tema/ subiectul lecţiei. Prin
această metodă stimulăm motivaţia, interesul elevilor şi îi implicăm activ în
activitate.
Etape:
1. Profesorul alege 4-5 termeni/ noţiuni-cheie dintr-un text/ temă care
urmează a fi studiat/ă şi îi scrie pe tablă. Elevii, grupaţi în perechi, decid
prin discuţie sau prin brainstorming, pe durata a 4-5 minute, relaţia dintre
termenii cheie daţi în avans.
2. Câţiva elevi din clasă vor prezenta ideile la care au ajuns
împreună cu partenerul de discuţie. Ar fi indicat să ascultăm ideile la care a
ajuns fiecare pereche în parte, dar pentru asta vom avea nevoie de mai
mult timp, mai ales dacă avem un număr mare de elevi în clasă.
3. Profesorul cere elevilor să citească cu atenţie textul pentru a
descoperi termenii avansaţi iniţial, precum şi legăturile dintre ei, aşa cum
apar în text.
4. După studierea textului, elevii descriu/ prezintă relaţia care există
între termenii cheie aşa cum apare ea în text.
TERMENI CHEIE/ TERME
 5. Sunt analizate ideile avansate iniţial de elevi şi cu cele prezente în
text.
Avantajele acestei tehnici sunt:
− focalizează atenţia şi interesul elevilor asupra unor noţiuni/
termeni, cu rol esenţial în înţelegerea textului;
− îi determină pe elevi să găsească legătura posibilă dintre termenii
daţi, solicitându-le gândirea şi imaginaţia.

Cvintetul este o poezie cu cinci versuri prin care se rezumă şi sintetizează

conţinutul unui text, al unei lecţii, într-o formă care exprimă reflecţiile elevului
asupra subiectului abordat. Este o tehnică ce poate fi utilizată în etapa de reflecţie,
întrucât vizează capacitatea de înţelegere şi sintetizare a conţinutului de către un
elev. În acelaşi timp putem spune că este şi o tehnică de dezvoltarea a creativităţii
elevilor, pentru că, acelaşi subiect este văzut diferit de către elevi.
Un cvintet prezintă următoarea structură:
1. Primul vers – este un cuvânt cheie care denumeşte subiectul care va fi
descris (un substantiv);
2. Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (două
adjective);
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni (3 verbe
la gerunziu);
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele
elevului faţă de subiectul descris.
5. Ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa subiectului.

CVINTETU
 Pentru a lucra mai uşor la clasă, se poate face o schiţă la tablă cu structura
cvintetului, ca în schema de mai jos:

Avantajul acestei tehnici este că nu necesită mult timp (5-10 min) şi poate fi
utilizată la diferite discipline de învăţământ.

Această metodă promovează şase modele de gândire, exprimate prin 6 „pălării”

de culori diferite. Este o tehnică interactivă, de dezvoltare a creativităţii
participanţilor şi se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de culoarea
pălăriei alese. Pălăriile sunt metaforice; cursantul le poate pune sau lua de pe cap,
deci nu presupune o permanenţă sau stereotipie, în plan comportamental.
Pălăriile Semnificaţia pălăriei Cum trebuie să se comporte cel
gânditoare care poartă pălăria?
PĂLĂRIA Pălăria albă informează. Gânditorul trebuie să imite un
ALBĂ - oferă o privire obiectivă, calculator, care prezintă informaţiile
neutră asupra situaţiei. obiectiv, fără interpretări. Când poartă
- se concentrează pe fapte, pălăria gânditorul trebuie să se
pe necesarul de informaţii. concentreze strict pe problema
discutată, să relateze exact datele, să
fie disciplinat, direct şi neutru.
Foloseşte întrebări de genul:
Ce înformaţii avem? Ce informaţii
lipsesc? Cum putem obţine informaţii?
PĂLĂRIA Pălăria roşie spune ce Gînditorul exprimă liber ce simte în

METODA PĂLĂRIILOR
ROŞIE simte.
- trimite spre sentimente,
emoţii, intuiţie.
- concentrare pe propriile
trăiri, fără a fi necesară
argumentarea lor.
-roşu înseamnă furie sau
supărare şi presupune
descătuşarea stărilor
afective.
PĂLĂRIA Pălăria neagră identifică
NEAGRĂ greşelile.
- este simbolul gândirii
pesimiste, negative.
- exprimă prudenţa, grija,
judecata şi oferă o
perspectivă sumbră, tristă
asupra situaţiei.
PĂLĂRIA Pălăria galbenă este
GALBENĂ optimistă, aduce
beneficii.
- este simbolul gândirii
constructive, axată pe un
fundament logic, oferind o
perspectivă pozitivă a unei
situaţii.
- galbenul simbolizează
lumina soarelui, strălucirea,
optimismul.
PĂLĂRIA Pălăria verde generează
VERDE idei noi.
- este simbolul gândirii
creative: vizează idei noi,
alternative, provocări şi
schimbări.
legătură cu aspectul discutat şi poate
afla, în acelaşi timp, ce simt şi ceilalţi
participanţi la discuţie.
Cel ce gândeşte din această
perspectivă nu trebuie să-şi justifice
sentimentele.
Foloseşte formulări de tipul:
Sentimenul meu este că .... Nu-mi
place felul cum s-a procedat. Intuţia
îmi spune că ...
Aşa simt eu în legătură cu ...
Purtătorul pălăriei negre se gândeşte
numai la aspectele negative, la ce
este rău, incorect sau greşit. Explică
care sunt riscurile, pericolele, greşelile
demersurilor propuse; este o
încercare obiectivă de a prezenta
elementele negative.
Foloseşte întrebări şi formulări de
genul:
Care sunt erorile? Ce ne împiedică?
La ce riscuri ne expunem? Ne permite
regulamentul? Nu cred că vom reuşi
pentru că ... Nu putem rezolva situaţia
pentru că ... Nu găsim nici o soluţie la
problema noastră!
Dar dacă nu se potriveşte cu...? Dar
dacă se întâmplă ceva ....?
Gânditorul pălăriei galbene îşi
exprimă speranţa, are în vedere
beneficiile, valoarea informaţiilor şi a
faptelor date. Găseşte aspectele
pozitive ale unei abordări.
Foloseşte formulări de genul:
Sigur vom putea realiza ceea ce ne-
am propus pentru că ...
Ce obiective putem realiza? Pe ce se
bazează aceste idei? Care sunt
avantajele acestei abordări?
Gânditorul caută mereu alternative la
prezolvarea problemelor; găseşte noi
idei, percepţii sau soluţii.
Gândirea laterală este specifică
acestui tip de pălărie.
Foloseşte formulări de genul:
 - verdele simbolizează
verdele proapăt al ierbii, al
vegetaţiei, al abundenţei,
deci este un simbol al
fertilităţii, al producţiei de
idei inovatoare.
PĂLĂRIA Pălăria albastră clarifică
ALBASTRĂ şi organizează.
- legiferează rolul de
supraveghetor, de control
asupra întregului proces.
- accentul este pus pe
modul în care se
desfăşoară procesul de
gândire.
- albastrul este culoarea
cerului: este rece, iar cerul
este deasupra tuturor –
este vorba deci, de rolul de
moderator, organizator al
întregii activităţi.
Putem rezolva problema şi altfel?
Ce alternative viabile avem?
Găsim şi altă explicaţie?
Gânditorul pălăriei albastre:
- defineşte problema şi conduce
întrebările;
- reconcentrează informaţiile pe
parcursul acivităţii;
- formulează ideile principale şi
concluziile;
- monitorizează jocul şi are în vedere
respectarea regulilor şi - rezolvă
conflictele.
Foloseşte întrebări de genul:
Putem să rezumăm punctele de
vedere expuse? Care este următorul
pas? Care sunt ideile principale? Să
nu pierdem timpul şi să ne
concentrăm asupra soluţiilor propuse!

Tehnica Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi este o activitate de

învăţare prin colaborare ce presupune trei momente: un moment de activitate
individuală în care elevul caută răspunsuri la o anumită problemă, un moment
activitate în perechi pentru confruntarea ideilor şi un moment de activitate frontală,
de comunicare a rezultatelor celorlalţi elevi şi profesorului. Este o tehnică uşor de
utilizat, nu necesită mult timp şi se poate folosi de mai multe ori în cadrul unei
lecţii.
Avantajele acestei tehnici sunt: permite elevilor să comunice mai uşor în
cadrul perechii, decât în faţa întregii clase; să aibă încredere în concluziile
elaborate în comun şi să le comunice celorlalţi. Putem folosi această tehnică cu
precădere în etapa de Evocare (modelul ERR) sau de captare a atenţiei (dacă
vorbim de o lecţie de transmitere de noi cunoştinţe).
 Etapele acestei tehnici sunt:
▪ Comunicarea sarcinii de lucru – timp de câteva minute (3-5minute) elevii sunt
solicitaţi să răspundă individual la anumite întrebări pregătite de profesor,
întrebări ce implică mai multe posibilităţi de răspuns.
▪ Activitatea individuală de realizare a sarcinii.
▪ Activitate în perechi: timp de câteva minute fiecare elev prezintă colegului de
bancă răspunsurile sale; ele sunt comparate şi se elaborează un răspuns comun
cu care amândoi sunt de acord.
▪ Activitatea frontală: fiecare pereche rezumă concluziile la care a ajuns. Dacă
timpul nu permite pot fi preluate ideile doar de la câteva perechi. Ideile preluate
se notează pe tablă sau flip-chart.

Tehnica Colţurile, cunoscută şi sub denumirea Gruparea elevilor în funcţie

de poziţia faţă de o problemă, reprezintă o modalitate activă de organizare a
dezbaterilor sau a problemelor controversate în care participanţii pot avea puncte
de vedere diferite. Această tehnică presupune avansarea unei probleme, a cărei
rezolvare implică mai multe soluţii posibile, din care fiecare elev alege câte una.
Este important să li se dea elevilor două sau mai multe opţiuni, pentru că în funcţie
de acestea se vor forma şi grupurile.
Tehnica Colţurile are ca scop încurajarea elevilor de a adopta o poziţie
personală, bazată pe argumente, faţă de anumite probleme şi să-şi susţină acea
poziţie. Elevii învaţă să-i asculte cu atenţie pe ceilalţi şi au posibilitatea să-şi
schimbe părerea dacă argumentele lor sunt persuasive. Aplicarea acestei tehnici, cu
succes, presupune ca elevii să ştie câte ceva în prealabil despre problema în
discuţie. Profesorul poate oferi informaţii minimale despre acel subiect sau va
determina un moment de evocare a cunoştinţelor anterioare ale elevilor.
Tehnica presupune parcurgerea următoarelor etape:
▪ Comunicarea sarcinii de lucru: prezentarea de către profesor a unei probleme
care să suscite discuţii, controverse şi exprimarea unor opţiuni privind
soluţionarea acesteia.
▪ Activitate individuală: timp de trei minute elevilor li se cere să caute/ identifice
argumente (cât mai multe şi convingătoare) în favoarea opţiunii proprii. Este
important ca fiecare elev să ia o atitudine înainte de ai auzi pe ceilalţi. În felul
acesta calitatea învăţării creşte pentru că elevul este implicat direct. Elevul
poate fi de exemplu pro, contra sau indiferent, indecis.
▪ Activitatea de constituire a grupurilor: în funcţie de poziţia adoptată, fiecare
elev va trece într-un colţ al clasei: în Colţul 1 cei care sunt contra, în Colţul 2
cei care sunt pro, iar în Colţul 3 cei indecişi.
▪ Activitatea în grupuri: fiecare elev comunică grupului argumentele personale
prin care îşi susţine poziţia adoptată. Sunt stabilite argumentele cu care toţi
membrii grupului sunt de acord, iar un reprezentant al grupului le va nota şi
prezenta celorlalte grupuri. Se poate stabili un interval de 5-10 minute pentru
realizarea acestei activităţi. Intervalul de timp acordat va fi însă corelat cu
gradul de dificultate a sarcinii.
▪ Activitatea frontală: un reprezentant ales, desemnat de grup va prezenta poziţia
grupului şi argumentele care susţin această poziţie. Reprezentanţii trebuie să fie
cât mai convingători în pledoariile lor pentru a nu-şi pierde adepţii şi pentru a-i
face pe alţii să se alăture grupului respectiv. În această etapă elevii realizează
sensul, ascultă părerile colegilor, cântăresc sensurile care se construiesc în
legătură cu problema discutată. Dacă elevii şi-au schimbat opinia, vor trece la
grupul cu a cărui opinie sunt acum de acord.

Prin intermediul tehnicii Turul galeriei elevii elaborează în grup un produs

care exprimă/ reflectă opinia tuturor. Este o tehnică de învăţare prin colaborare care
îi ajută pe elevi să-şi împartă sarcinile, să negocieze, să caute soluţii, să ofere şi să
primească feedback.
Etapele tehnicii Turul galeriei sunt:
▪ Comunicarea sarcinii de lucru – elevii au de rezolvat, în grupuri de câte patru,
într-un timp dat (10-15 de minute) o problemă care comportă mai multe soluţii/
perspective de abordare.
▪ Activitate în grup: produsele muncii în grup sunt structurate într-o schemă,
diagramă, inventar de idei şi notate pe hârtie/ coală de flipchart (poster).
 ▪ Expunerea produselor: posterele sunt expuse pe pereţii clasei, care devine
astfel o galerie.
▪ Turul galeriei: grupurile trec pe rând pe la fiecare poster şi examinează soluţiile
propuse de elevi. Comentariile şi observaţiile vizitatorilor sunt scrise pe
posterul analizat.
▪ Activitate în grupuri: la terminarea Turului galeriei fiecare echipă analizează
comentariile şi observaţiile notate de elevi şi compară posterele lor cu ale
celorlalţi.
Avantajele acestei tehnici sunt:

▪ valorizează în special forma/ modalitatea în care elevii învaţă

pentru a rezolva probleme şi mai puţin conţinutul învăţării;
▪ oferă elevilor posibilitatea să-şi exerseze gândirea, să cerceteze
şi să experimenteze împreună conştientizând şi procesul
gândirii;
▪ stârneşte interesul elevilor pentru activitatea de instruire, prin
faptul că tehnica implică mişcarea elevilor prin clasă şi
utilizarea unor mijloace didactice diverse;
▪ promovează atât o interacţiune directă în grupul de bază, pentru
realizarea sarcinii (posterul), cât şi o interacţiune indirectă, prin
contactul cu produsele create de celelalte grupe (vizitarea
galeriei);
▪ promovează o învăţare eficientă şi durabilă pentru că elevii
sunt încurajaţi să-şi exprime propriile idei şi convingeri şi să
primească feedback de la ceilalţi elevi şi de la profesor.

Tehnica Mozaic promovează învăţarea prin cooperare, în grupuri mici, a

unui conţinut sau text. Etapele acestei tehnici sunt:
▪ Formarea grupurilor iniţiale: clasa de elevi se împarte în grupe de câte 4-5
elevi. Criteriile de grupare a elevilor sunt diverse. Cadrul didactic va alege
acea modalitate de grupare care corespunde cel mai bine situaţiei (în funcţie
de timpul avut la dispoziţie, de dimensiunea clasei etc.).
▪ Profesorul împarte conţinutul/ textul ce urmează a fi studiat în 4-5 părţi
egale (în funcţie de numărul elevilor dintr-o grupă). Fiecare grupă va primi
conţinutul structurat pe cele 4-5 părţi şi fiecare elev primeşte o parte din
textul ce urmează a fi studiat.
▪ Activitatea din grupurile de experţi: toţi elevii care au acelaşi conţinut vor
forma un grup nou - grupul de experţi. În cadrul acestor grupuri elevii vor
studia împreună textul, vor extrage ideile esenţiale, vor căuta modalităţi de
predare a conţinutului şi vor gândi modalităţi de verificare a conţinutului,
pentru că ulterior urmează să-l predea colegilor din grupul iniţial.
Dacă elevii din grupurile de experţi întâmpină dificultăţi, cadrul didactic va
interveni cu explicaţii, pentru a se asigura că toţi elevii înţeleg corect textul.
 ▪ Revenirea în grupurile iniţiale şi predarea conţinutului pregătit
celorlalţi colegi: fiecare expert va preda conţinutul pregătit în acest
sens şi va adresa colegilor întrebări ca să se asigure că textul a fost
înţeles şi învăţat. Elevii pot solicita expertului lămuriri suplimentare
în legătură cu fragmentul aflat în discuţie. Prin predarea reciprocă se
învaţă cel mai bine un conţinut informaţional. La sfârşitul activităţii
toţi elevii vor învăţa în întregime conţinutul întregului text. În cursul
acestei activităţi, cadrul didactic se va asigura că informaţiile se
transmit şi se asimilează corect. Dacă elevii întâmpină dificultăţi,
atunci cadrul didactic îi va ajuta să depăşească situaţia.

Tehnica Mozaic prezintă o serie de avantaje care o recomandă spre

utilizare

▪ elevii studiază singuri un anumit text şi-l structurează pentru a-l prezenta
colegilor şi ajung să înveţe mai eficient pentru că-i învaţă pe alţii;
▪ elevii învaţă să colaboreze pentru ca toţi membrii grupului să atingă
obiectivele învăţării;
▪ presupune interdependenţă pozitivă şi ajută cursanţii să-şi dezvolte
sentimentul de responsabilitate;
▪ facilitează comunicarea pe orizontală, de la elev la elev;
▪ dispare teama şi anxietatea în cazul elevilor timizi, pentru că discută într-
un grup mai restrâns şi dobândesc cu timpul încredere şi curaj.

14
 Tehnica Linia valorilor permite fiecărui elev să-şi exprime o opinie
faţă de o problemă şi să adopte o poziţie în cadrul grupului faţă de acea
problemă.
Tehnica presupune următoarele etape:
▪ Comunicarea sarcinii de lucru: profesorul propune o
problemă care admite mai multe soluţii posibile, mai multe perspective
de abordare.
▪ Elevii se gândesc, în mod independent, conturându-şi o
anumită poziţie.
▪ La solicitarea profesorului, elevii se aşează pe o linie
(imaginară în cadrul clasei) în funcţie de poziţia adoptată faţă de
problema în discuţie. De obicei sunt situaţii de PRO sau CONTRA, dar
poate fi şi o categorie pentru INDECIŞI (vezi figura de mai jos).
Dispunerea elevilor mai spre extremităţile liniei exprimă intensitatea
atitudinilor faţă de subiectul aflat în discuţie.

PRO INDECIS CONTRA LINIA VALOR

Figura 5.6 – Un exemplu de plasare pe linia valorilor

▪ Elevii astfel dispuşi discută cu vecinii lor despre argumentele

care le susţin poziţia.
▪ Opţional linia se poate „îndoi” separând elevii care au o
poziţie favorabilă, de cei care au opinii nefavorabile.

15
 Indecişii se pot plasa la mijlocul liniei sau într-o altă parte a sălii de
clasă. Ei pot fi convinşi de o tabără sau alta să li se lăture. Cei care reuşesc
să-i convingă pe cei nehotărâţi dovedesc capacitatea de a-şi susţine cu
argumente poziţia adoptată. Discuţia se va finaliza cu mai multe alternative
posibile.
Pentru a nu-i influenţa pe elevi profesorul nu-şi va exprima punctul
de vedere faţă de problema abordată; nu va argumenta sau contraargumenta
pe parcursul activităţii şi nu va formula o judecată de valoare în favoarea
unui grup. Rolul profesorului în această tehnică este acela de facilitator, care
intervine doar pentru a organiza sau pentru a modera dezbaterea

Cafeneaua este o metodă care facilitează schimbul de informaţii între

elevi, în realizarea unor sarcini, într-un cadru relaxat asemănător unei
cafenele. Această metodă este eficientă dacă dorim să valorizăm contribuţia
fiecărui elev în realizarea unor sarcini didactice diferite.
Etapele acestei metode sunt:
1. Formarea grupelor şi prezentarea sarcinilor de lucru – elevii se
împart în 3-4 grupe, în funcţie de numărul sarcinilor didactice. Fiecare grupă
va avea un număr egal de elevi (între 4-7/ grupă) şi va avea de rezolvat o
sarcină didactică diferită. Sarcinile pot fi prezentate sub forma fişelor de
lucru sau pot fi comunicate oral. La fiecare masă de lucru delegăm o „gazdă”
care va avea rolul de moderator în cadrul grupului şi care va nota şi prezenta
ideile discutate. Fiecare grupă va primi o coală de flipchart şi markere pentru
a nota ideile.
2. Activitatea pe grupe:
Runda 1 (10 minute) – elevii realizează sarcinile prevăzute pentru
grupa lor.

16 CAFENEAU
 Runda 2 (10 minute) - fiecare grupă îşi deleagă câte un reprezentant
(denumiţi vizitatori) pentru a participa la discuţii, la celelalte grupe. Membrii
rămaşi, adică „gazdele” prezintă ideile generate de grup până în momentul
respectiv. Vizitatorii pot adresa întrebări gazdei, pot contribui cu idei,
propuneri la rezolvarea sarcinii.
Runda 3 şi 4 (10 minute/fiecare) – vizitatorii vor merge şi la celelalte
grupe pentru a discuta şi contribui cu idei. Ideea este ca fiecare vizitator să
viziteze toate grupele. Sigur, dacă avem mai multe sarcini didactice diferite
şi implicit un număr mai mare de elevi, ne vom limita la vizitarea a 3-4
grupe. După rundele de vizită, elevii revin la grupele (mesele) iniţiale.
3. Activitatea în plen – Sunt afişate posterele (colile de flichart) iar
„gazdele” fiecărui grup prezintă în plen concluziile dezbaterilor de la mesele
de lucru.

Metoda Piramidei sau Metoda bulgărelui de zăpadă are la bază

încorporarea activităţii fiecărui membru în parte într-un demers colectiv mai
amplu.

17
 1. Comunicarea sarcinii de lucru – cadrul didactic prezintă elevilor
datele problemei.
2. Activitate individuală – fiecare elev lucrează individual la
soluţionarea problemei (5 min) şi notează întrebări legate de subiectul
abordat.
3. Activitate în perechi – elevi discută câte doi pe marginea soluţiilor
oferite de fiecare în parte. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale ale
elevilor şi se notează întrebările noi.
4. Activitate în grupuri mari (4-6) - sunt analizate şi centralizate
soluţiile identificate în perechi. Elevii concep un singur răspuns/ soluţie
comună şi formulează concluziile finale. Acestea vor fi notate pe o coală de
flipchart.
5. Activitate în plen – un reprezentant al fiecărei grupe va prezenta
celorlalţi soluţia adoptată de grup şi va aduce argumente pentru a susţine
punctul de vedere. Celelalţi elevi pot adresa întrebări de discuţie (mai ales în
situaţia în care se discută o singură problemă şi fiecare grup oferă o soluţie
diferită). Tot în această etapă sunt clarificate întrebările care au rămas
nerezolvate până în această etapă.
Ideile/ soluţiile adoptate de grupuri şi sintetizate pe coala de flipchart,
vor fi expuse, pentru a putea fi comparate. Pe baza ideilor avansate de
grupuri se vor formula concluziile finale.
Din etapele prezentate mai sus putem observa că vorbim de o
strategie cumulativă, ce prezintă ca avantaje:
- fiecare elev este pus în situaţia de a căuta răspunsuri sau soluţii
pentru o problemă;
- în cadrul activităţilor grupate (perechi şi grupuri mari) elevii sunt
puşi în situaţia de a-şi confrunta, compara şi transforma ideile în
funcţie de informaţiile obţinute de la ceilalţi.
- în final ideile sunt clarificate iar conţinutul este sintetizat şi redus
la esenţă.

18
 Tehnica Ciorchinele are la bază brainstorming-ul şi reprezintă o
modalitate de a construi asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale
ideilor. Practic, în realizarea unui ciorchine suntem interesaţi să generăm cât
mai multe idei şi să găsim conexiuni între acestea. Fiind o metodă de
brainstoming primează cantitatea informaţiilor/ ideilor şi nu calitatea lor
(evident într-o primă etapă). Realizarea unui ciorchine presupune
parcurgerea următoarelor etape:
- se scrie un cuvânt/ subiect (care urmează a fi cercetat) pe tablă;
- se notează în jurul acestui cuvânt toate ideile care le vin minte
elevilor, trasându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial.
- pe măsură ce se scriu cuvintele, se trag linii între toate cuvintele/
ideile care pot fi conectate.
- activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a
atins limita de timp acordată. Etapele pot fi precedate de
brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel, se
îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele.
- Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează pe
tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.
În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se
CIORCH
anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor. Prezentăm
mai jos câteva sugestii pentru realizarea unui ciorchine:

19
 Figura 5.7 – Un exemplu de ciorchine

Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie se

scrie într-un dreptunghi situat la baza foii de hârtie, în partea centrală. De la
acest cuvânt cheie se ramifică toate ideile/ cunoştinţele evocate, asemenea
crengilor unui copac. Acest organizator grafic poate fi realizat individual,
grupat sau frontal.
Pentru realizarea unui copac al ideilor în manieră frontală putem
folosi cartonaşe colorate cu dimensiunea 10 cm/20 cm (o coală A4 împărţită
în 3). Fiecare elev primeşte câte un cartonaş colorat pe care va nota o idee
despre subiectul discutat. După completarea cartonaşelor fiecare elev va
trece la tablă şi va lipi cartonaşul în copacul ideilor. În felul acesta ne
asigurăm că fiecare elev participă la lecţie în mod activ. Dacă observăm că
unele idei se repetă putem pune mai multe cartonaşe pe aceeaşi ramură.
Copacul ideilor este un organizator grafic care se pretează în etapa de

20

COPACUL
evocare a cunoştinţelor, constituind punctul de plecare în asimilarea noilor
cunoştinţe. Schematic copacul ideilor se prezintă astfel:

Diagrama Venn (Steele, Meredith, Temple, 1998, în Dulamă,

M.E., 2002) este formată din două cercuri care se suprapun parţial. În
zona de suprapunere se notează asemănările, iar în zonele rămase
libere, deosebirile dintre aspecte, idei sau concepte. Se poate utiliza
în toate cele trei etape ale modelului ERR.

21
 Figura 5.8. – Diagrama Venn

Ca şi diagrama Venn, Bula dublă este un organizator grafic Elementul

pentru gruparea asemănărilor şi deosebirilor dintre două aspecte, idei 1
concepte. Diagrama se prezintă astfel:

Figura 5.9 – Bula dublă

BULA

22

E1
 Este un organizator de tip descriere, sub formă de ciorchine.
Prezentăm mai jos două modalităţi de reprezentare grafică a
caracteristicilor:
Model 1

Model 2

Este un organizator grafic utilizat pentru reprezentarea

desfăşurării unei acţiuni, a unui proces sau fenomen. În figura de mai
jos prezentăm un model de reprezentare grafică a etapelor pe
orizontală şi unul pe verticală.

23
 Diagrama Fishbone (schelet de peşte) a fost creată în scopul
facilitării explorării şi înţelegerii unei problematici mai complexe, fiind
un excelent instrument de vizualizare. Acest organizator poate fi
utilizat în rezolvarea unor situaţii problematice sau ca o diagramă de
tip cauză-efect.
Diagrama Fishbone oferă posibilitatea de a organiza cauzele
principale şi secundare ale unui efect. Scopul construirii diagramei
Fishbone este să se ajungă la rădăcina elementelor care au
determinat apariţia unui fapt. Prin utilizarea acestei diagrame elevii
sunt solicitaţi să facă distincţii între cauzele şi simptomele unui
rezultat, al unei probleme sau a unui eveniment.
Diagrama se construieşte astfel (vezi şi figura de mai jos):
- notăm ideea centrală sau tema discuţiei (chenarul aferent capului
de peşte) ;
- pe axa principală a diagramei se trece efectul;
- pornind de la axa principală desenăm 6 ramuri – acestea
reprezintă cauzele majore ale efectului. Cele 6 ramuri corespund
celor 6 întrebări: Cine?, Ce?, De ce?, Când?, Unde?, Cum?
- se trasează cauzele minore ce decurg din cauzele majore, trasând DIAGRAMA
linii de la ramurile principale.

24
 Figura 5.12. – Diagrama Fishbone

Tabelul T - este un tabel cu două coloane, care se realizează

pentru a lista argumentele pro şi contra sau avantajele şi
dezavantajele unei situaţii.

ARGUMENTE PRO ARGUMENTE CONTRA

❖ ❖
❖ ❖

Într-o matrice fiecare rubrică are o destinaţie precisă şi sunt

legate ascendent între ele (toate urmează acelaşi subiect din mai
multe perspective). Matricea conceptuală (Bernat, S.E., 2003, p.168)
se foloseşte pentru reprezentarea unui concept necunoscut.
Structura unei matrici conceptuale se prezintă astfel: TABEL

25
 Figura 5.13 – Structura unei matrici conceptuale

Strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere unui text.

Elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii. Metoda
este centrată pe patru operații de învăţare folosite pentru a face un
studiu de text pe teme sociale, ştiinţifice, sau un text narativ (poveşti,
nuvele, legende).
Aceste strategii sunt:
REZUMAREA – expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce
s –a citit;
PUNEREA DE ÎNTREBĂRI – listarea unei serii de întrebări despre
informaţiile citite;
CLARIFICAREA DATELOR - presupune discutarea termenilor
necunoscuţi, soluţionarea neînţelegerilor
METODA PREDĂR

26
PRECIZAREA (DIAGNOSTICAREA) – exprimarea a ceea ce cred
elevii.
Desfăşurare/etape:
•se împarte textul pentru studiu;
•clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor
patru roluri
•fiecare grup îşi exercita rolul asumat.
Avantaje:
•este o strategie de în învăţare în grup;
•ajută elevul la învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul,
tehnici de muncă intelectuală, ce pot fi utilizate apoi, independent;
•dezvolta capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei,
capacitatea de ascultare activă;
•stimulează capacitatea de ascultare pozitivă

Metoda are la bază munca elevilor în perechi. Se împarte clasa în

două grupe egale ca număr de participanţi, se formează două cercuri
concentrice, elevii fiind faţă în faţă, pe perechi. Desfăşuare/ etape:
•Etapa organizării colectivului în două grupe egale - fiecare elev
ocupa un loc fie în cercul din interior, fie încercul din exterior. Stand
faţă în faţă, fiecare elev are un partener.
•Etapa prezentării şi explicării problemei – profesorul oferă cazurile
pentru studiu şi explică importanţa soluţionării
•Etapa de lucru în perechi – pentru câteva minute, elevii lucrează câte
doi. Apoi, cei din cercul exterior se mută un loc mai la dreapta pentru

27 METODA SCH
a schimba partenerii realizând astfel o nouă pereche. Jocul se
continuă până ajunge la partenerii iniţiali sau se termină întrebările.
•Etapa analizei ideilor şi a elaborării concluziilor – în acest moment
clasa se grupează şi se analizează ideile emise. Profesorul face
împreună cu elevii o schemă a concluziilor obţinute. Avantaje:
•o metodă interactivă de grup, care stimulează participarea tuturor
elevilor la activitate;
•elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii
colectivului.;
•este uşor de aplicat la orice vârstă şi adaptabilă oricărui domeniu;
•dezvoltă inteligenţa logică - matematică (capacitatea de a face
deducţii, de a realiza operaţii matematice etc.) şi inteligenţa
interpersonală.

Tehnica florii de nufăr (Tehnica Lotus)- presupune deducerea de

conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală.
Problema sau tema centrală determină cele opt idei secundare care
se construiesc în jurul ei, aşa cum sunt petalelor florii de nufăr.

TEHNICA FL

28
Figura: Reprezentarea direcţiei de oraganizare a tehnicii lotus.
(după Crenguţa Lăcrămioara Oprea, 2008, p.205)
Cele opt idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând
ca apoi ele să devină teme principale, pentru alte opt flori de nufăr.
Pentru fiecare dintre aceste noi teme centrale se vor construi câte
alte opt idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt
generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni
şi concepte noi.
Avantaje: se poate aplica ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii,
dar şi pentru evaluare

Harta cognitivă (“conceptual maps”) reprezintă un mod diagramatic

de expresie, o metodă aplicabilă la toate nivelurile şi la toate
disciplinele. Esenţială este modalitatea în care sunt structurate
cunoştinţele. Performanţa depinde de modul în care individul îşi

29
organizează experienţa, ideile şi stabileşte relaţii între cunoştinţele
asimilate.
Harta conceptuală - se realizează o listă cu 10- 15 concepte
cheie sau idei despre ceea ce ne interesează şi câteva exemple.
Pornind de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţi
conceptuale.
Etape în crearea unei hărţi conceptuale:
1. Se transcrie fiecare concept/ idee şi fiecare exemplu pe o
foaie.
2. Se aranjează mai întâi conceptele generale, iar celelalte
mai jos- nu se trec exemplele.
3. Se pot adăuga şi alte concepte pentru a uşura înţelegerea şi
pentru a le explica mai bine pe cele existente.
4. Se trasează linii de la conceptele de sus către cele de jos cu
care relaţionează.
5. Se scrie câte un cuvânt pentru a explica relaţia dintre
conceptele conexate.
6. Se trec exemplele sub conceptul de care aparţin.
7. Se copiază rezultatul obţinut, realizând harta conceptuală
Avantaje: - are ca rezultat un produs concret;
- oferă posibilitatea de cooperare între profesor- elev, elev-
elev;
- identifică obstacolele, punctele tari, resursele personale

30
Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstormig-ului. Presupune: • 6
membri in grupul de lucru; • 3 soluţii fiecare, la o problemă dată; • 5
minute.
Desfăşuare/ etape:
• Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare;
• Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru;
• Desfăşurarea activităţii în grup;
•Analiza soluţiilor şi reţinerea celor bune.
Avantaje:
•oferă copiilor mai puţini creativi posibilitatea de a se exprima;
•are caracter formativ- educativ, dezvoltă spiritul de echipă şi
procesele psihice superioare (analiza ideilor, comparaţia, sinteza,
generaliarea, abstractizarea)

Philips 6/6
• 6 participanţi; • 6 minute de discuţie
Desfăşuare/ etape:
• Constituirea grupelor de către 6 participanţi;
• Înmânarea problemei ce urmează a fi dezbătută, de către fiecare
grup.
• Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, timp de 6 minute;
• Colectarea soluţiilor elaborate;
• Discuţia colectivă, şi decizia colectivă în ceea ce priveşze soluţia
finală,pe baza ierarhizării variantelor pe tablă;
• Încheierea discuţiei

PH
31
Avantaje:
• oferă copiilor mai puţini creativi posibilitatea de a se exprima;
• are caracter formativ- educativ, dezvoltă spiritul de echipă şi
procesele psihice superioare (analiza ideilor, comparaţia, sinteza,
generaliarea, abstractizarea)

Metoda are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol

specific abordând o problemă din mai multe perspective.
Desfăşuare/ etape:
1.Se propune spre analiză o situaţie problemă.
2.Se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul şi
optimistul.
3.Are loc o dezbatere colectivă în care:
- conservatorul apreciază meritele situaţiilor vechi, fără a
exclude posibilitatea unor îmbunătăţiri;
- exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat în practică;
- pesimistul va relua aspectele nefaste ale îmbunătăţirilor
aduse;
MET
- optimistul va găsi posibilităţi de realizare a soluţiilor propuse
de exuberant.
4. Se trag concluziile şi se sistematizează ideile emise.
Avantaje:
• posibilitatea inversării rolurilor între participanţi, dezvoltă
competenţele inteligenţei lingvistice şi logice.

32
33