Tema surprinde conditia omului de geniu, a trecerii ireversibile a timpului

sustinuta de motivul mortii, al ierbii, soarelui. Eul liric se face simtit in text prin
marci lexico-gramaticale precum verbul “sunt” la persoana intai singular si
adjectivul pronominal posesiv “mea”.
Prin metafora “Sunt numai o veriga din marea indoire” poetul constientizeaza
ca persoana sa reprezinta doar o mica parte din ansamblul omenirii, insa isi
atesta importanta rolului sau in influenta acestui ansamblu. Astfel prin sintagma
“marea indoire” este reprezentata evolutia omenirii a carei traiectorie se afla
intr-o perpetua schimbare.
Poetul poate fi considerat membru al clasei oamenilor de geniu, care se nasc cu
misiunea de a indrepta traiectoria lumii spre o stare mai buna. Asadar, desi este
doar o veriga dintr-un mare lant ce se extinde constant, poetul are puterea de a
schimba, chiar si foarte putin, directia evolutiva a oamenilor, prin creatia sa.
Ideea de existente si morti poate reprezenta experientele si deciziile pe care
poetul in rolul de carmuitor al destinului umanitatii le-a luat. Este scoasa in
evidenta liniaritatea vietii, poetul trebuind ca la fiecare pas facut sa plateasca
costul alegerii sale, dand viata unei noi alegeri in schimbul mortii alteia.
In penultima strofa poetul isi continua ideea de existenta in postura de
conducator temporar al evolutiei ce inainte de a alerga la randul sau “Prin sali
orgolioase ori umede caverne” din drumul incetosat, neclar, imprevizibil
inaintea caruia este pus, se intoarce la origini, luand la rand fiecare veriga ce
formeaza lantul umanitatii. In acest mod el absoarbe cunostintele, experientele
si dezvoltarile ce au fost deja facute de predecesorii sai pusi in aceeasi postura,
lucru evidentiat de metafora, in vederea indreptarii capatului acestui sir spre o
destinatie ideal mai buna cu ajutorul energiei ce o are ca nou imputernicit in
aceasta functie: “Imi insusesc vestmantul acelor care mor”.
De asemenea metafora “calatoarea unda” reprezinta viata si decursul ei, iar
epitetul metaforic “apele eterne” simbolizeaza punctul de pornire si sursa de
esenta a crearii destinului oamenilor si al vietii. Poetul vede aceasta datorie ca
pe o povara reprezentand responsabilitatea suprema.
Titlul alcatui dintr-un substantiv comun “Elan” este simbolic pentru starea de
spirit a poetului si speranta sa, reprezentand modul optimist si energetic cu care
el preia stafeta de indrumator al traiectoriei existentei acestei lumi.