Tripla ipostază artist- profesor- mediator cultural

Muzica este felul în care răsună simțirea. În momentul interpretării muzicii omul se
transformă în artist, o specie superioară omului obișnuit capabil să perceapă alfel atingerile
muzicii. Odată ce devii artist, plăcerea se intensifică, iar acolo unde arta se unește cu gândirea
apare pedagogia. Profesorul în domeniul muzicii are rolul de a deschide secretele artei, de a
îndruma elevii să prețuiască arta sub forma ei muzicală. Profesorul prin practică își învață elevul
să înțeleagă arta, îl supune la probe legate de simțire, emoție, totodată învățându-l teorii care se
tranformă curând în artă, în mâinle elevului, poate viitor profesor.
Profesorul este artist, iar artistul este profesor, indiferent dacă învață el muzică sau artă
pedagogică, deoarece acestea se completează reciproc devenind nu doar meserii, ci un mod de
viață.
Profesorul ca artist mediator reprezintă un principal izvor de cultură și factor de civilizație,
în care se desăvârșește formarea omului în vederea participării lui în viața social-productivă,
influențează, la rândul ei personalitatea elevului. De cele mai multe ori, prin pregătire, entuziasm
și privind lucurile prin filtrul artistic, profesorul realizează un contact pozitiv cu elevii, acesta
favorizând procesul instructiv-educativ.
Mediatorii culturali sunt specializați în comunicare și crearea de relații în toate formele
artei, culturii, patrimoniului. Mediatorul cultural organizează expoziții, spectacole, turnee,
întâlniri cu artiști. De asemenea, aceștia coordonează muncă echipelor care lucrează la gândirea
și aplicarea strategiei de abordare a grupurilor sociale pentru care aceste programe sunt destinate.
Privind profund ideea de mediere, aceasta are cu adevărat o încărcătură pozitivă, dar și un
orizont destul de larg, acesta având un rol important atât din punct de vedere artistic, cât și în
multe alte domenii, spre exemplu reprezintă o modalitate facultativă de soluționare a conflictelor
pe cale amiabilă.
Un profesor de muzică conștientizează că un copil simte prin artă, prin muzică și în acest
fel își poate exterioriza sentimentele, constrângerile, transformând arta într-un încărcător al
bateriilor sale și astfel putem spune ca are și un caracter terapeutic.
Creația artistică este mediată de învățare, de îndrumare, de o directivare discretă, dar în
schimb permanentă. Muzica s-a dovedit, prin efectele ei, o necesitate a echilibrării și
reechilibrării ființei umane.