Valorificarea capacităţilor artistice la elevii din clasele

primare(educaţia plastică şi educaţia muzicală)

Actualiatatea este în continuă şi dinamică mişcare, de aceea reformele în educaţie
sunt binevoite şi oportune. Este important să creăm contexte de învăţare care să-i
sprijine pe elevi în formarea percepţiei vizuale asupra rolului pe care îl au artele în
societate. Elevii trebuie stimulaţi să promoveye arta ca pe o experienţă personală,
de viaţă. Arta astăzi este privită altfel, pentru că ea generează idei, transmite valori
şi evocă emoţii.
Fenomenul artistic este mult prea complex, îndeosebi în contextul actual, pentru a
putea fi descifrat fără intermediul unor coduri şi metode de cercetare bine puse la
punct. Arta – este mijloc de comunicare şi de exprimare. Ea este înscrisă în istoria
patrimoniului nostru cultural, fiind în acelaşi timp, o manifestare a epocii în care
trăim. Educaţia plastică cât şi cea muzicală, contribuie în mod deosebit la educaţia
estetică şi multilaterală a elevilor, formând şi dezvoltând spiritul de observaţie,
atenţia, gândirea spaţială, imaginaţia creatoare, interesul şi plăcerea de a desena,
cânta. Aceata şi este procesul dirijat de formare a capacităţilor de comunicare
artistică şi de creare a imaginii artistico-plastice la elevii din instituţiile de
învăţământ primar.
Valoarea incontestabilă a educaţiei artistice constă în formarea atitudinii
fundamental pozitive a copilului faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de oameni,
totodată îndeplinesc procesul de cultivare a propriei viziuni artistice. Rolul
educaţiei artistice în deyvoltarea tinerei generaţii nu poate fi supraevaluat. Doar
prin experienţe pozitive de învăţare prin artă, micii elevi îşi dezvoltă competenţele
vizuale, care le permite să observe şi să perceapă lumea înconjurătoare. Cu această
intenţie gustul estetic urmeayă să devină o primă “busolă” în orientarea copiilor în
domeniul valorilor estetice. Rezultat al îmbinării dispoziţiilor native cu activitatea
educativă, gustul estetic devine un criteriu de apreciere format prin influenţa
fenomenelor sociale.
Concluzionând, vom releva că – evident – un asemenea ansamblu de obiective,
finalităţi şi principii pedagogice, implicate în proiectarea conţinutului specific
curricular al educaţiei artistice, urmăreşte scopul transpunerii acestora (fie la un
nivel de idei, proiecte alternative) în actul creativ-didactic prin contribuirea la
adoptarea unui model teoretic şi aplicativ, unitar şi consecvent, cu şanse maxime
de reuşită.