Capitolul 4.

SCHEMA DE DESFĂŞURARE A UNUI OBIECTIV DE

INVESTIŢII

4.1. Documentaţia tehnico-economică pentru construcţii

Investiţiile se realizează în diferite ramuri economice. Schema de desfăşurare

a unui obiectiv de investiţii cuprinde următoarele etape:
1. apariţia necesităţii unei investiţii
2. fundamentarea necesităţii unei investiţii
3. adoptarea deciziei de a investi
4. elaborarea documentaţiilor tehnico-economice
5. aprobarea documentaţiilor tehnico-economice. Deschiderea finanţării
lucrărilor de investiţii
6. realizarea lucrărilor de investiţii
7. recepţia lucrărilor de către beneficiar. Punerea în funcţiune a investiţiei
8. atingerea parametrilor proiectaţi
9. funcţionarea noului obiectiv în regim normal
10.scoaterea din funcţiune a obiectivului

Realizarea unei investiţii implică trei participanţi: beneficiarul, proiectantul şi

executantul.

Beneficiarul
Beneficiarul unei investiţii este de fapt proprietarul viitorului obiectiv.
Beneficiarul este acela care cunoaşte necesitatea unei investiţii şi mobilizează
fonduri pentru realizarea acesteia. El dispune de aceste fonduri şi răspunde de
gospodărirea lor judicioasă, ceea ce influenţează eficienţa investiţiilor.
1
 Beneficiarul este primul factor decizional în materie de investiţii, el determină
priorităţile în repartizarea investiţiilor pe obiective şi eşalonarea lor judicioasă în
timp. Beneficiarul determină mărimea obiectivului de investiţii, el stabileşte
structura lucrărilor, ceilalţi factori neavând decât rolul de a realiza ceea ce
beneficiarul a comandat. Acţiunile întreprinse de proiectant şi executant trebuie
aprobate de beneficiar. În general, beneficiarul unei investiţii este întreprinderea sau
instituţia care va administra noul mijloc fix ce urmează a fi creat.

Proiectantul
Proiectarea reprezintă întreaga activitate de concepere a viitorului obiectiv de
investiţii. Are un rol esenţial în creşterea eficienţei economice a investiţiilor. Orice
investiţie se execută pe baza unei documentaţii tehnico-economice elaborate de
proiectant, constituită dintr-un ansamblu de documente pe baza cărora se execută
utilajele, construcţiile şi celelalte elemente care compun investiţiile. În cadrul
activităţii de proiectare, se stabileşte locul tuturor clădirilor, construcţiilor speciale
şi utilajelor, instalaţiilor tehnico-sanitare, obiectelor cu caracter social. Există 2
activităţi distincte de proiectare: proiectarea tehnologică şi proiectarea construcţiilor.
Realizarea unei construcţii presupune parcurgerea mai multor etape şi întocmirea
unor documente. Principalele etape sunt:
1. elemente de sistematizare a teritoriului
2. proiectarea, avizarea şi aprobarea construcţiilor
3. execuţia lucrărilor de construcţii
4. recepţia şi darea în folosinţă a construcţiilor

1. elemente de sistematizare a teritoriului

Pentru asigurarea unei dezvoltări economico-sociale optime a tuturor localităţilor
este necesară stabilirea unor criterii de zonare macro şi microeconomice adecvate.
2
Zonarea macroeconomică a teritoriului cuprinde echiparea tehnică a teritoriului cu
mijloace necesare dezvoltării fiecărei ramuri economice şi fiecărei localităţi.
Structura complexă şi specifică a fiecărei localităţi determină, la rândul său, zonarea
microeconomică, ceea ce presupune delimitarea zonei industriale de locuinţe şi alte
construcţii sociale şi culturale, zone de circulaţie, spaţii verzi.

2. proiectarea, avizarea şi aprobarea construcţiilor

Proiectarea unei construcţii reprezintă elaborarea de piese scrise şi desenate
care să reflecte caracteristicile funcţionale şi structurale ale acesteia pe baza
cerinţelor beneficiarilor. Proiectarea este un proces complex prin care specialiştii
determină soluţii optime funcţionale, constructive şi economice ce definesc
construcţia, rezultând în esenţă un proiect de execuţie şi un deviz, pe baza cărora se
edifică obiectivul respectiv. Ansamblul de piese scrise şi desenate pe baza cărora se
execută obiectivul de investiţii poartă denumirea de documentaţie tehnico-
economică. Aceasta se realizează în următoarele faze:
• studiu de oportunitate
• studiu de prefezabilitate
• studiu de fezabilitate
• proiect tehnic
• detalii de execuţie
Pentru realizarea investiţiei mai sunt necesare suplimentar si următoarele
documentaţii: graficul de eşalonare a investiţiei; graficele de livrare a utilajelor şi
instalaţiilor; graficul de asigurare cu forţă de muncă; programul de urmărire în timp
a obiectivului; proiecte de organizare a şantierului.

3. execuţia lucrărilor de construcţii

3
 Executarea construcţiei reprezintă materializarea practică a proiectului tehnic
şi a detaliilor de execuţie aprobate. Pentru a începe lucrările de execuţie,
constructorul ar trebui să aibă la dispoziţie proiectul de execuţie, proiectul de
organizare a şantierului, autorizaţia de construcţie.

4. recepţia şi darea în folosinţă a construcţiilor

Recepţia construcţiei este actul final care atestă executarea lucrării, în
concordanţă cu proiectul de execuţie şi respectarea calităţii lucrărilor. Recepţia se
efectuează de comisii de specialişti numite de beneficiarul lucrării, conform
normelor tehnice de realizare a investiţiei.

Studiile de oportunitate
Prin studiile de oportunitate se identifică posibilităţile de a investi şi au ca
scop evaluarea generală a cererii de anumite bunuri concomitent cu punerea în
evidenţă a unor caracteristici, avantaje. Prin aceste studii se urmăresc atragerea
potenţialilor investitori, acţionari, antreprenori. Studiile de oportunitate pot fi:
regionale, sectoriale, speciale. Studiile de oportunitate regionale identifică
posibilităţile de a investi într-o anumită regiune, zonă administrativă, cu un anumit
potenţial economic, dar cu excedent de forţă de muncă, cu piaţă de desfacere
asigurată, potenţial al cumpărătorilor, posibilităţi de aprovizionare cu materii prime,
în funcţie de tradiţiile din zonă şi de gradul de atractivitate al zonei. Studiile de
oportunitate sectoriale vizează posibilităţile de a investi într-un sector de activitate:
turism, industria alimentară etc. Studiile de oportunitate speciale se referă la
resursele umane, materiale şi financiare (din punct de vedere calitativ şi cantitativ).
Prin ele se prezintă potenţialilor investitori informaţii de bază cu privire la resursele
respective, evoluţia cererii consumatorilor, puterea de cumpărare a lor.

4
Studiul de prefezabilitate
Studiul de prefezabilitate reprezintă documentaţia tehnico-economică prin
care se fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice
şi economice.
Cu ajutorul acestui studiu se asigură selecţia preliminară şi definirea
proiectului.
Principalele obiective ale unui studiu de prefezabilitate constau în
determinarea:
➢ capacităţii pieţei şi a societăţii comerciale;
➢ factorilor de producţie;
➢ amplasamentului viitorului obiectiv de investiţii;
➢ aspectelor tehnice ale proiectului;
➢ termenelor generale de fabricaţie;
➢ forţei de muncă;
➢ indicatorilor de analiză financiară (costul investiţiei; finanţarea
proiectului; costurile de producţie şi rentabilitatea).

Schema unui studiu de prefezabilitate în cazul în care beneficiarul este un agent

economic (investiţie privată):
1. cuprinsul şi istoricul proiectului (iniţiatorul, istoricul, costul studiilor)
2. capacitatea pieţei şi a uzinei (piaţa, cererea, prognoza vânzărilor,
comercializarea, producţia)
3. materiile prime şi materialele ca sursa de aprovizionare
4. fundamentarea amplasamentului în funcţie de: factori economici, naturali,
strategici
5. dosarul tehnic al proiectului
6. evaluarea necesarului de forţă de muncă graficul de execuţie
5
 7. analiza economică şi financiară. Analiza economică se referă la: cursul de
schimb valutar, estimarea numărului de locuri de muncă, protecţia mediului,
rata internă de rentabilitate. Analiza financiară se referă la: perioada de
rambursare a creditului, mărimea dobânzilor, raportul venituri-costuri
actualizate, venitul net actualizat, cash-flow.

Conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate aferent investiţiilor publice:

A. Piese scrise

➢ Date generale:
1. denumirea obiectivului de investiţii;
2. amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);
3. titularul investiţiei;
4. beneficiarul investiţiei;
5. elaboratorul studiului.
➢ Necesitatea şi oportunitatea investiţiei:
➢ Scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii
pot fi atinse:
1. scenarii propuse (minimum două);
2. scenariul recomandat de către elaborator;
3. avantajele scenariului recomandat.
➢ Date privind amplasamentul şi terenul pe care urmează să se amplaseze
obiectivul de investiţie
➢ Informaţii despre terenul din amplasament:
1. situaţia juridică privind proprietatea asupra terenului care
urmează a fi ocupat - definitiv şi/sau temporar - de obiectivul de
investiţii;
6
 2. suprafaţa estimată a terenului;
3. caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament
determinate în baza studiului geotehnic realizat special pentru
obiectivul de investiţii privind:
a) zona seismică de calcul şi perioada de colţ;
b) datele preliminare asupra naturii terenului de fundare şi
presiunea convenţională;
c) nivelul maxim al apelor freatice;
4. studiile topografice preliminare;
5. datele climatice ale zonei în care este situat
amplasamentul.

➢ Costul estimativ al investiţiei:

1. Cheltuieli pentru elaborarea documentaţiei tehnicoeconomice:
a) cheltuieli pentru elaborarea documentaţiilor de proiectare (studiu de
prefezabilitate, studiu de fezabilitate, expertiză tehnică, proiect tehnic şi detalii de
execuţie), după caz;
b) cheltuieli pentru activitatea de consultanţă şi asistenţă tehnică;
c) cheltuieli pentru obţinerea avizelor şi acordurilor de principiu necesare
elaborării studiului de prefezabilitate;
d) cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind aplicarea procedurii pentru
atribuirea contractului de lucrări şi a contractului de servicii de proiectare, urbanism,
inginerie, alte servicii tehnice, conform prevederilor legale (instrucţiuni pentru
ofertanţi, publicitate, onorarii şi cheltuieli de deplasare etc.).
2. Valoarea totală estimată a investiţiei
Avize şi acorduri de principiu, după caz

7
B. Piese desenate

Studiul de fezabilitate
Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care
se stabilesc principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de
investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii realizării acestuia şi care cuprinde
soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse
aprobării. Prin studiul de fezabilitate se analizează elementele esenţiale ale
investiţiei şi ale procesului de producţie, se evaluează eficienţa economică a
proiectului de investiţii. Structura este identică cu cea a studiului de prefezabilitate,
dar mai detaliată.

Schema unui studiu de fezabilitate în cazul în care beneficiarul este un agent

economic (investiţie privată):
1. datele de identificare a societăţii comerciale
2. analiza diagnostic a stării actuale a societăţii comerciale
3. prognoza produselor, tehnologiilor, a factorilor de producţie
4. variante de dezvoltare şi de restructurare
5. calcului eficienţei economice a variantelor studiate
6. analiza incertitudinii şi a riscului variantei alese
7. formularea deciziei de investiţie.

Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate aferent investiţiilor publice:

A. Piese scrise

Date generale:
1. denumirea obiectivului de investiţii;
8
 2. amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);
3. titularul investiţiei;
4. beneficiarul investiţiei;
5. elaboratorul studiului.

Informaţii generale privind proiectul

1. situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă cu implementarea
proiectului;
2. descrierea investiţiei:
3. date tehnice ale investiţiei
4. durata de realizare şi etapele principale; graficul de realizare a investiţiei.
Costurile estimative ale investiţiei
1. valoarea totala cu detalierea pe structura devizului general;
2. eşalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investiţiei.
Analiza cost-beneficiu:
1. identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor, inclusiv specificarea
perioadei de referinţă;
2. analiza opţiunilor;
3. analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă
financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate
şi raportul cost-beneficiu;
4. analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă
economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-
beneficiu;
5. analiza de senzitivitate;
6. analiza de risc.

9
 Sursele de finanţare a investiţiei. Sursele de finanţare a investiţiilor se
constituie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi constau din fonduri
proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat/bugetul local, credite
externe garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile şi
alte surse legal constituite.

Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei

1. număr de locuri de muncă create în faza de execuţie;
2. număr de locuri de muncă create în faza de operare.
Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei
1. valoarea totală (INV), inclusiv TVA (mii lei)
(în preţuri - luna, anul, 1 euro = ..... lei),
din care:
- construcţii-montaj (C+M);
2. eşalonarea investiţiei (INV/C+M):
- anul I;
- anul II
............;
3. durata de realizare (luni);
4. capacităţi (în unităţi fizice şi valorice);
5. alţi indicatori specifici domeniului de activitate în care este realizată
investiţia, după caz.

Avize şi acorduri de principiu

B. Piese desenate.

10
Succesiunea elaborării documentaţiei tehnico-economice aferentă investiţiilor
publice:

Proiectare ➔Studiu de ➔Studiu de ➔Studiu de ➔Caiete de

oportunitate prefezabilitate fezabilitate sarcini


Realizare ➔Proiectul ➔Detalii de ➔Devizele
tehnic execuţie lucrărilor

11
4.2. Documentaţia tehnico-economică pentru investiţii financiare
Investiţiile financiare sunt plasamente de capital realizate în scopul obţinerii
de câştiguri viitoare.
Investiţiile financiare se concretizează în active financiare.
Ele se clasifică în:
✓ active monetare (cambia, biletul la ordin care au o lichiditate ridicată
deoarece pot fi oricând preschimbate în bani prin scontare);
✓ active bancare care au la bază relaţiile comerciale dintre bănci şi agenţii
economici (excedentul de trezorerie se poate depune la bănci sub forma
depozitelor bancare);
✓ active de capital (acţiuni, obligaţiuni) care corespund plasamentelor pe
termen mediu şi lung. Aceste active de capital au avantajul că oferă
investitorilor anumite drepturi.
Documentaţia investiţiilor financiare este foarte simplă şi cuprinde:
• decizia investitorului de achiziţionare a acţiunilor sau a obligaţiunilor
urmată de
• documentele de plată care atestă achiziţionarea şi,
• titlurile de valoare achiziţionate.

12