Sunteți pe pagina 1din 19

DISCIPLINA INVESTIŢII ÎN CONSTRUCŢII

REFERAT

PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII DE CONSTRUCŢII

Investiţiile în construcţii reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute pentru realizarea unor

construcţii noi sau pentru aducerea celor existente la parametrii normali de funcţionare în

conformitate cu cerinţele şi exigenţele de performanţă obiective şi subiective ale utilizatorilor.

Investiţiile ce se regăsesc în lucrări de construcţii, se execută atât în scopul realizării unor unităţi

noi de producţie asigurându-se în acest fel creşterea capacităţilor de producţie cât şi în lucrări de

modernizare - transformare a celor existente.

În cadrul unei investiţii, lucrările de construcţii ce se execută servesc unor scopuri diferite,

cum sunt:

- producţia de bunuri materiale

- producţia şi transportul energiei

- crearea şi amenajarea căilor de transport

- satisfacerea nevoilor social – cultural

- clădiri de locuit

- clădiri şi construcţii speciale pentru depozitare

- îmbunătăţiri funciare

- instalaţii interioare şi exterioare pentru utilităţi

- montajul utilajelor tehnologice necesare producţiei, transportului


FACTORII PARTICIPANŢI LA REALIZAREA UNEI INVESTIŢII ÎN

CONSTRUCŢII

Realizarea unei investiţii în construcţii este o activitate complexă care înglobează un consum

foarte mare de resurse materiale şi financiare. În acelaşi timp o investiţie în construcţii are un

impact major asupra mediului înconjurător din punct de vedere economic, administrativ, legislativ

şi de protecţia mediului. Asigurarea respectării tuturor condiţionărilor economice, tehnice,

legislative şi administrative referitoare la realizarea unei investiţii în construcţii impune

participarea unui număr foarte mare de factori cu specializări foarte diferite.

ETAPELE DE REALIZARE A UNEI INVESTIŢII ÎN CONSTRUCTII

Activitatea de investiţii este indispensabilă societăţii umane pentru că încetarea ei ar însemna

încetarea însăşi a existenţei umane, deoarece s-ar ajunge la o sistare a producţiei ce ar pune mari

semene de întrebare asupra existenţei umane. De fapt, activitatea de investiţii este cea care stă la

baza întregului progres al omenirii şi ea continuă să rămână motorul permanent al progresului

tehnic. In toată această activitate continuă, investitorii nu trebuie să pornească la acţiunea de

investire până nu au posibilitatea să analizeze preliminar toţi factorii ce pot asigura succesul

investirii, cunoscând faptul că aceasta necesită costuri mari şi îşi arată rezultatele economice şi

financiare într-o perioadă de timp ulterioară ce durează, uneori, mulţi ani. Investiţia în construcţii

este întotdeauna parte a unei afaceri în care investitorii se hotărăsc să investească. Realizarea unei

construcţii nu poate fi considerată o investiţie decât în condiţiile în care exploatarea ei conduce la


realizarea unor beneficii. Prin urmare, realizarea unei investiţie în construcţii trebuie să fie făcută

cu respectarea unor condiţionări economice, tehnice, administrative şi de timp care să asigure

succesul afacerii şi care au fost stabilite în prealabil prin intermediul unui plan de afaceri.

PLANUL DE AFACERI

Investitorii sunt tot mai mult solicitaţi să prezinte creditorilor, finanţatorilor sau posibililor

asociaţi, .planuri de afaceri.. Băncile, deţinătorii de capital, analizează îndelung planul de afaceri

înainte de a lua vreo decizie. În zilele noastre chiar şi băncile comerciale solicita prezentarea

.planului de afaceri. înainte de a lua vreo decizie de creditare.

Elaborarea unui plan de afaceri presupune patru etape importante:

ETAPA 1: ANALIZA DE DATE:

- Date de identificare ale initiatorului afacerii

- Date caracteristice cu privire la activitatea şi experienta initiatorului afacerii

- Statistici de piata

- Date cu privire la concurentii de pe piata

- Date cu privire la costurile legate de material, manopera, utilaje necesare realizarii

investiţiei

- Date cu privire la produsele şi serviciile ce urmeaza a fi realizate ca rezultat al investiţiei

- Date cu privire la potentiali client

- Date cu privire la potentiali furnizori

- Date cu privire la cadrul legal de realizare a investiţiei

ETAPA 2: ELABORAREA PROIECTULUI DE PLAN:


- declararea scopului planului de afaceri

- obiectivele afacerii

- limite care influenteaza atingerea obiectivelor

- obiective cantitative

- optiuni de afaceri – cai de realizare a obiectivelor

- rezultatele proiectiilor – rezultatele anticipate ale optiunilor

- analiza impactului riscurilor principale asupra rezultatelor proiectelor

- strategia afacerii

ETAPA 3: DETERMINAREA TIPULUI DE PLAN DORIT SAU NECESAR

- planul sumar

- planul dezvoltat

- planul de afaceri operational

ETAPA 4: STABILIREA RESPONSABILITATILOR în INTOCMIREA PLANULUI DE

AFACERI

STUDIUL DE PREFEZABILITATE

Studiul de prefezabilitate este documentaţia tehnico-economică ce are ca scop prezentarea

sumară a obiectivului de investiţie: necesitatea şi oportunitatea investiţiei, investitorul,

amplasamentul suprafaţa terenului, caracteristicile construcţiilor şi ale reţelelor, sursele de

finanţare, valoarea estimativă a obiectivului de investiţie, cheltuielile pentru întocmirea studiilor

premergătoare proiectării, cheltuielile necesare pentru obţinerea avizelor.


Pentru întocmirea unui studiu de prefezabilitate este necesar ca anterior să fie realizate o

serie de studii şi documentaţii având caracter tehnic: tema de proiectare, studiul de amplasament,

ridicarea topografică, studiul geotehnic şi proiectul urbanistic de detaliu - PUD.

Tema de proiectare

Tema de proiectare este rezultatul colaborării între specialişti cu răspunderi în diverse

domenii, respectiv: arhitecţi . sistematizare şi urbanism, economist . finanţatori, ingineri . soluţii

constructive şi asigurarea cu utilităţi, jurişti . respectarea legislaţiei în domeniu etc.

Stabilirea temei de proiectare ţine cont de condiţiile limitative impuse prin planul de

afaceri, condiţii limitative care se referă atât la aspectele economice ale proiectului cât şi la

aspectele tehnice.

Tema de proiectare se materializează prîntr-un ansamblu de cerinţe tehnice, economice şi

administrative, care vor trebui respectate în proiectarea şi execuţia viitoarelor investiţii în

construcţii.

Studii de amplasament

Studiile de amplasament al obiectivelor de investiţii au ca scop identificarea celor mai

convenabile amplasamente din punct de vedere economic, tehnic, social, ecologic şi administrativ.

Realizarea acestor studii trebuie să se bazeze numai pe criterii ştiinţifice

deoarece rezultatele unor astfel de studii influenţează în mod direct volumul cheltuielilor de

execuţie, exploatare şi întreţinere a investiţiei.

Ridicare topografică
Scopul ridicării topografice este de a stabili configuraţia terenului în zona unde

urmează a se amplasa obiectivul de investiţii.

Studiul geotehnic

Scopul studiului geotehnic este de a furniza date asupra naturii terenului unde urmează

a se construi, date necesare atât pentru proiectarea cât şi pentru execuţia propriu-zisa a obiectivului

de investiţie.

Datele din studiul geotehnic se referă la:

- Definitivarea amplasamentului obiectivului de investiţie.

- Precizarea caracteristicilor fizico-chimice şi mecanice ale straturilor ce

alcătuiesc terenul de fundare.

- Recomandări cu privire la soluţiile de fundare posibil a se adopta.

- Precizarea rezervelor de materiale locale necesare pentru eventuale umpluturi.

- Determinarea efectelor apelor subterane.

- Încadrarea seismică a zonei şi particularităţile seismice ale terenului.

- Semnalarea eventualelor condiţii speciale de fundare.

Planul urbanistic de detaliu

Planul urbanistic de detaliu se elaborează pe baza planului de amplasament, a

planurilor cadastrale de drumuri şi reţele, studiului geotehnic, planului de ridicare topografică,

planului general de principiu. În P.U.D. se reprezintă construcţiile aferente obiectivului de

investiţii, împrejmuiri, vecini, drumuri şi alei, aliniamente şi cote.


Conţinutul studiului de prefezabilitate

Conţinutul cadru al unui studiu de prefezabilitate cuprinde 2 părţi, respectiv: partea

scrisă şi partea desenată.

Studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate reprezintă un prim proiect ideal al obiectivului de investiţie

cu o evaluare bazată pe previziunile pieţei interne şi externe, evaluări şi calcul de eficienţă

economică şi tehnică. Studiul de fezabilitate se întocmeşte în baza aprobării studiului de

prefezabilitate şi a obţinerii avizelor stipulate în certificatul de urbanism.

El cuprinde :

A. PARTEA SCRISA:

- DATE GENERALE

- DATE TEHNICE ALE INVESTIŢIEI

- DATE PRIVIND FORTA DE MUNCA OCUPATA DUPA

REALIZAREA INVESTIŢIEI

- DEVIZUL GENERAL AL INVESTIŢIEI

- PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI NVESTIŢIEI

- FINANTAREA INVESTIŢIEI

- AVIZE şi ACORDURI

B. PIESE DESENATE:

- Plan de amplasare în zona (scara 1:25.000 . 1:5.000)

- Plan general (scara1:5.000 . 1:500)


- Planuri şi sectiuni de arhitectura pentru principalele obiecte de constructive

Indicatori pentru aprecierea eficienţei tehnicoeconomice a unei investiţii

In sens larg, eficienţa este atributul oricărei acţiuni umane de a produce efectul util dorit.

Eficienţa economică înseamnă obţinerea efectelor economico-sociale utile, în condiţiile cheltuirii

raţionale, economicoase a resurselor tehnice, materiale, de muncă şi financiare, folosindu-se în

acest scop metode ştiinţifice de conducere şi organizare a activităţii de producţie.

Indicatorii fac parte din instrumentarul de bază folosit pentru măsurarea şi analiza

eficienţei economice în cadrul evaluării proiectelor de investiţii. Ei reprezintă caracteristici

cantitative, mărimi/valori cu ajutorul cărora se exprimă nivelul eficienţei economice a diverselor

proiecte de investiţii, ajutând la fundamentarea deciziei de alegere a unui proiect de investiţie.

Sistemul de indicatori utilizaţi pentru aprecierea eficienţei unei investiţii se pot grupa în 3

categorii, şi anume:

1. Indicatori de productivitate.

2. Indicatori de economicitate.

3. Indicatori de rentabilitate.

Indicatorii de eficienţă folosiţi la evaluarea proiectelor de investiţii exprimă, în mod

obişnuit, rezultatul comparării, într-o formă sau alta, a costurilor şi avantajelor economice asociate

proiectelor respective. In mod obişnuit indicatorii utilizaţi pentru aprecierea eficienţei

economice a unui proiect de investiţie.


Valoarea investiţiei: se poate stabilii în funcţie de elementele pe care le presupune

realizarea proiectului.

In cazul proiectelor care presupun realizarea unor lucrări de construcţii, achiziţionarea şi

montajul unor echipamente, utilaje şi instalaţii, estimarea valorii investiţiei se face prin intermediul

.devizului general. folosind preţurile existente pe piaţă.

I dev = VC+M + U + Ch

Capacitatea de producţie: se înţelege producţia maximă, de o anumita structură şi

calitate, care se poate realiza după punerea în funcţiune a investiţiei şi atingerea parametrilor de

funcţionare proiectaţi.

Se determină, în general, ca produsul între mărimea caracteristicii dimensionale a unităţii

de producţie, fondul de timp disponibil al perioadei considerate şi indicatorul de utilizare

intensivă, conform relaţiei :

CP = Σ qi * n * t

Durata de realizare a investiţiei:se înţelege intervalul de timp scurs între momentul

începerii întocmirii documentaţiilor tehnicoeconomice şi de avizare a proiectului de investiţie şi

până la momentul punerii în funcţiune a acesteia.

Dinv ═ Tp + Tex + Tpf

Investiţia specifica caracterizează efortul investiţional pentru obţinerea unei unităţi

caracteristice investiţiei respective. Dacă ne referim la o investiţie având caracter productiv,

investiţia specifică se calculează cu o relaţie de forma:

Is = Idev / Cp

Pentru o investiţie materializată într-o clădire cu destinaţia de locuinţe sau birouri, investiţia

specifică se calculează cu o relaţie de forma:


Is = Idev / Au

Durata de viaţă a proiectului Procesul investiţional, în sens larg, cuprinde

ansamblul proceselor din perioada edificării şi cea a exploatării obiectivului de investiţii. El începe

cu prima cheltuială, în scop de investiţie, şi se încheie cu ultima încasare din vânzarea produselor.

În figura de mai jos este prezentată durata de viaţă a unei investiţii.

Durata de execuţie - Dex - ce corespunde perioadei de execuţie noului obiectiv, se

caracterizează prîntr-un consum de resurse, fără ca investitorul să obţină un avantaj economic.

Durata de execuţie cuprinde durata de proiectare şi durata de execuţie propriu-zisă şi se

finalizează în momentul punerii în funcţiune a obiectivului de investiţie.

Durata de exploatare economică - Dec corespunde perioadei când se obţin efectele

economice pentru care s-a realizat obiectivul de investiţii. În această etapă se recuperează toate

eforturile materiale şi băneşti făcute de investitor, concomitent cu obţinerea unui profit.

Perioada de recuperare a investiţiei - TR corespunde intervalului de timp, în mod

obişnuit după punerea în funcţiune, în care sunt recuperate toate cheltuielile făcute cu realizarea

obiectivului de investiţii pe seama beneficiilor obţinute.

Termenul de recuperare a investiţiei reprezintă intervalul de timp în care toate

cheltuielile efectuate pentru realizarea şi punerea în funcţiune a obiectivului de investiţie sunt

recuperate prin beneficiile anuale obţinute din exploatarea investiţiei. În mod obişnuit, calculul se

realizează funcţie de beneficiul apreciat din primul an de exploatare, fără a surprinde efectele

valorice în evoluţie pe parcursul perioadei de exploatare. Relaţia de calcul este de forma:

TR = Idev/B
Coeficientul de eficienţă al investiţiei acest coeficient exprimă profitul anual ce se

obţine la un leu investit. El este în strânsă legătură cu termenul de recuperare al investiţiei, fiind de

fapt forma inversată a acestuia, respectiv:

Ce = B/Idev

Randamentul economic al investiţiei acest indicator are un grad mai mare de

cuprindere, el asigurând comparabilitatea între profitul net obţinut în urma realizării obiectivului

de investiţie şi efortul investiţional şi se calculează cu o relaţie de forma:

R = Bnet / Idev

Rata internă de rentabilitate a investiţiei a unui proiect de investiţii exprimă rata de

discontare care egalizează valorile actualizate ale producţiei cu costurile (de producţie şi de

investiţie) pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului de investiţie. Prin urmare, rata internă

de rentabilitate este acea rată de discontare la care valoarea venitului net actualizat este zero,

respectiv producţia actualizată este egalată de costurile actualizate. Rata internă de rentabilitate

este unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai eficienţei proiectelor de investiţii

deoarece exprimă capacitatea investiţiei de a furniza profit pe toată perioada de funcţionare a

obiectivului, stabilind puterea economică a acestuia, respectiv profitul net ce se obţine la un leu

efort total cu investiţia şi cu producţia.

Pragul de rentabilitate eficienţa economică a unei investiţii depinde şi de modul în

care este folosită capacitatea de producţie proiectată deoarece de aceasta depinde recuperarea

fondurilor de investiţii prin profitul obţinut. Prin urmare, va exista un punct critic sub care gradul

de utilizare a capacităţilor de producţie nu poate coborî deoarece astfel unitatea economică intră în

pierderi şi prin urmare investiţia nu se mai poate recupera. Acest punct critic al nivelului
producţiei, exprimat prin procesul de folosire a capacităţii proiectate pentru care profitul

investitorului este nul, se numeşte prag de rentabilitate

FACTORUL TIMP ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR

În domeniul investiţiilor timpul reprezintă un factor de o deosebită importanţă deoarece

procesul de materializare a investiţiilor în capital fix şi apoi procesul de obţinere a producţiei dar şi

de recuperare a cheltuielilor este dinamic şi se desfăşoară pe o perioadă mare de timp. De aceea,

efectele utile ale investiţiilor vor fi puternic influenţate de factorul timp.

Spre exemplu, un indicator dinamic de apreciere a eficienţei economice a unei investiţii

foarte des utilizat este Venitul Net Actualizat. Indicatorul Venit Net Actualizat permite a se face o

comparaţie între volumul total al încasărilor obţinute pe întreaga perioadă de funcţionare a

obiectivului de investiţii şi costurile totale (cu investiţiile şi cu producţia). Expresia de calcul este

de forma:

VNA = Σ VNAi * 1/(1+a)I = Σ (Vi . Idev I . Chi)/(1+a)I , în care:

VNA . venitul net actualizat

Vi . veniturile încasate în perioada ‘I’

Idev I . cheltuielile de investiţie realizate până la momentul ‘I’

Chi . cheltuieli de exploatare până la momentul ‘I’

ESTIMAREA VALORII UNEI INVESTIŢII ÎN CONSTRUCŢII

DEVIZUL GENERAL
Devizul general este documentaţia economică prin care se stabileşte valoarea totală

estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiţii sau a cheltuielilor asimilate

investiţiilor, necesare realizării lucrărilor de intervenţie la construcţii şi instalaţii, în fazele de

proiectare, studiu de fezabilitate şi proiect tehnic.

DEVIZUL PE OBIECT

Obiectul de investiţie este o parte a obiectivului de investiţie, cu funcţionabilitate

distinctă în cadrul ansamblului acestuia. Delimitarea obiectelor de investiţie din cadrul obiectivului

de investiţie se face la faza de proiectare-studiu de fezabilitate de către proiectant, iar valoarea

fiecărui obiect se determină prin devizul pe obiect. Devizul pe obiect este sintetic şi valoarea sa se

obţine prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări ce compun obiectul.

Valoarea categoriilor de lucrări din devizul pe obiect se stabileşte estimativ, pe baza cantităţilor de

lucrări şi a preţurilor acestora fără T.V.A. La valoarea totală se aplică T.V.A. în procent stabilit

prin lege, obţinându-se TOTAL DEVIZ PE OBIECT. Devizul pe obiect întocmit la faza de

proiectare-studiu de fezabilitate se actualizează după încheierea contractului de achiziţie publică de

lucrări, pe baza preţurilor unitare şi a valorilor pe categorii de lucrări rezultate în urma aplicării

procedurilor de achiziţie publică.

DEVIZUL PE CATEGORII DE LUCRĂRI

Elaborarea documentaţiei tehnico-economice privitoare la devizul pe categorii de

lucrări, se structurează astfel:

A) Documentaţie prealabilă întocmirii devizului pe categorii de lucrări, care cuprinde:

a. Antemăsurătoare
b. Listele cu cantităţile de lucrări aferente fiecărei categorii de lucrări

c. Listele de utilaje şi echipamente

B) Elaborarea efectivă a devizului pe categorii de lucrări

C) Documentaţii ulterioare elaborării devizului pe categorii de lucrări care cuprind

extrasele de resurse (material, manoperă, utilaje)

Profitul, respectiv cota aferentă acestuia, este specific şi se stabileşte de fiecare unitate

de execuţie, pe baza analizelor privind eficienţa şi rentabilitatea unităţii în condiţiile de piaţă liberă

şi/sau de conjunctura economico-financiară a perioadei şi nu în ultimul rând, de marja de risc pe

care şi-o asumă. Valoarea profitului se determină prin aplicarea acestei cote la suma dintre

valoarea TOTALCHELTUIELI DIRECTE şi cea a CHELTUIELILOR INDIRECTE.

ACHIZIŢII PUBLICE

Principiile care stau la baza procedurilor de achiziţie public:

a) nediscriminarea

b) tratamentul egal

c) recunoaşterea reciprocă

d) transparenţa

e) proporţionalitatea

f) eficienţa utilizării fondurilor

g) asumarea răspunderii

Scopul promovării principiilor care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţii

publice
Aplicarea, în cadrul legislaţiilor naţionale, a principiilor care stau la baza atribuirii

contractelor de achiziţii publice, urmăresc atingerea următoarelor scopuri principale:

a) promovarea concurenţei între operatorii economici;

b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici

c) asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie public

d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice

Termeni specifici utilizaţi:

a) contract de achiziţie public

b) contract de concesiune de lucrări publice

c) contract de concesiune de servicii

d) procedura de atribuire

e) acord-cadru

f) sistem de achiziţie dynamic

g) licitaţie electronic

h) documentaţie de atribuire

i) operator economic

j) candidat

k) candidature

l) ofertant

m) concurrent

n) oferta

o) propunere tehnică

p) propunere financiară
q) acceptarea ofertei câştigătoare

r) contractant

s) întreprindere publica

t) drept special sau exclusiv

u) mijloace electronice

v) sistemul electronic de achiziţii publice – SEAP

w)operatorul sistemului electronic de achiziţii publice

x) "scris" sau "în scris"

y) vocabularul comun al achiziţiilor publice – CPV

z) zile

Tipuri de contracte de achiziţii publice

Următoarele tipuri de contracte se utilizează în procedurile de achiziţii publice:

Contractul de lucrări este acel contract de achiziţie publică care are ca obiect:

a) fie execuţia de lucrări legate de una dintre activităţile având cod CPV sau execuţia unei

construcţii;

b) fie atât proiectarea, cât şi execuţia de lucrări legate de una dintre activităţile având cod

CPV sau atât proiectarea, cât şi execuţia unei construcţii;

c) fie realizarea prin orice mijloace a unei construcţii care corespunde cerinţelor precizate de

autoritatea contractantă.

Contractul de furnizare este acel contract de achiziţie publică, altul decât contractul de lucrări,

care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumpărare, inclusiv în rate,

închiriere sau leasing, cu sau fără opţiune de cumpărare.


Contractul de servicii este acel contract de achiziţie publică, altul decât contractul de lucrări sau

de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, aşa cum sunt acestea

descrise de codurile CPV şi/sau CPC.

Autoritatea contractantă

a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la

nivel central ori la nivel regional sau local;

b) oricare organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu

personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără

caracter comercial sauindustrial

c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele

prevăzute la lit. a) sau b);

d) oricare întreprindere public

e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a)-d), care desfăşoară una sau

mai multe dintre activităţile relevante, în baza unui drept special sau exclusiv, acordat de o

autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică

sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi.

Proceduri de achiziţii publice

a) licitaţia deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul

de a depune oferta;
b) licitaţia restrânsă, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-şi

depune candidatura, urmând ca numai candidaţii selectaţi să aibă dreptul de a depune

oferta;

c) dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-

şi depune candidatura şi prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidaţii

admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă necesităţilor

sale, urmând ca, pe baza soluţiei/soluţiilor, candidaţii selectaţi să elaboreze oferta finală;

d) negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu

candidaţii selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi

dintre aceştia.

e) cererea de oferte, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractantă

solicită oferte de la mai mulţi operatori economici.

Etapele procedurii de achiziţie publică

Cu cât etapele şi activităţile din cadrul unui proces de achiziţie public sunt mai bine

identificate şi planificate, cu atât eficienţa şi eficacitatea procesului, cât şi maniera de desfăşurare

şi monitorizare a acestuia sunt semnificativ îmbunătăţite. Calendarul întregului proces (etapele

precum şi activităţile din cadrul acestora) trebuie stabilite în avans. Dacă activităţile nu sunt

definite în mod clar în faza incipientă, acest lucru se va reflecta în timpi adiţionali pentru

definitivarea acestora.

Etapele principale ale procesului de achiziţie publică, sunt următoarele:

1) planificarea achiziţiei

2) iniţierea şi lansarea procedurii


3) derularea procedurii

4) finalizarea procedurii

5) administrarea contractelor.