Adjectiv

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Unelte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gramatică

Morfologie

Parte de vorbire

Flexibilă

• Adjectiv

• Articol

• Numeral

• Pronume

• Substantiv

• Verb

Neflexibilă

• Adverb

• Conjuncție

• Interjecție
• Prepoziție

• Locuțiune

Sintaxă

Cazuri

Sintaxa propoziției

Parte de propoziție

Sintaxa frazei

Propoziție subordonată

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la
substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie
asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este
subordonarea față de substantiv[1].

Există limbi, de pildă în Asia de Sud-Est, care nu au o clasă de cuvinte corespunzătoare adjectivelor în
sensul de mai sus, ci verbelor. De exemplu, cuvinte ca roșu, tare, rece etc. exprimă nu numai proprietăți,
ci și stări, precum verbe ca a-i plăcea sau a-i fi teamă[2].

Clasificare

Adjectivele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

După proveniență

Adjective propriu-zise

Adjectivele propriu-zise constituie o clasă deschisă. Unele sunt moștenite, în cazul limbii române, din
latină, ex. acru, bun, dulce, negru, verde. Se presupune că altele sunt moștenite din substratul tracic:
aprig, creț, searbăd etc.[3]

Alte asemenea adjective sunt împrumutate din alte limbi, ex. ro blajin (din slava veche), gingaș (din
maghiară), murdar (din turcă), ieftin (din neogreacă), actual (din franceză) etc.[3]
Multe adjective sunt formate pe terenul propriu al limbii, prin derivare cu sufixe specifice.

În română, cuvintele bază ale adjectivelor derivate sunt substantive, verbe sau alte adjective. Sufixele
cele mai productive sunt cele scrise cu carectere aldine în exemplele de mai jos:

sufixe autohtone: ceresc, auriu, inimos, chinuitor[1], bunicel, sprintenel[3];

sufix împrumutat: locuibil[1].

În limbi ca BCMS[4] sunt și adjective derivate din alte categorii de substantive decât în română, precum
nume de materiale (ex. zlato „aur” → zlatni prsten „inel de aur”) sau nume de posesori, inclusiv în sens
larg: brat „frate” → bratov kaput „paltonul fratelui”, majka „mamă” → majčino pismo „scrisoarea
mamei”, koza „capră” → kozje mlijeko „lapte de capră”, benzin → benzinski motor „motor pe benzină”).
În aceste limbi sunt și adjective derivate de la adverbe de timp (sutra „mâine” → sutrašnji „de mâine”)
sau de loc: tamo „acolo” → tamošnji „de acolo”[5].

În limba maghiară se derivă adjective de la relativ multe categorii de substantive, printre altele din nume
proprii (ex. Bartók → bartóki „caracteristic lui Bartók”, Afrika → afrikabeli „din interiorul Africii”) sau de
unități de măsură: méter „metru” → egy méternyi „de un metru”[6]. Și în această limbă sunt adjective
derivate de la adverbe, ex. közel „aproape” → közeli „de aproape”, hátul „în sp