PREDICĂ DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII

Avem în această pildă trei oameni: preotul şi levitul Vechiului Testament, şi samarineanul,
care arată îndurare, milă, compasiune.
Cine e rănitul? Rănitul, iubiţi credincioşi, suntem fiecare dintre noi. Şi întrega lume este omul
rănit, omul căzut între tâlhari.
Cine sunt tâlharii? Tâlharii sunt în primul rând demonii. În primul rând, aceştia sunt cei care
urăsc, invidiază făptura lui Dumnezeu, care este omul, şi-l ispitesc şi-l tâlhăresc prin păcate.
În al doilea rând, tâlharii sunt oamenii răufăcători, oamenii răi. Şi astăzi există astfel de
tâlhari, dar nu întru totul asemănători cu cei din pildă. Astăzi nu mai există – decât poate ca
excepţie, tâlhari şi răufăcători care au un cuib al lor undeva în munţii prăpăstioşi sau în pădurile
dese. Există tâlhari şi oameni răufăcători care se plimbă în voie pe stradă, la costum şi la cravată..
Şi pe aceştia nu-i arestează nimeni. Aceştia au funcţii mari, poziţii înalte, sunt respectaţi şi cu toate
acestea ei tâlhăresc legal. Tâlhăresc organizaţi în companii, în trusturi comerciale. Au scornit, au
inventat moduri variate şi rafinate de a tâlhări, de a face rău, de a nedreptăţi. Am zis deci că
tâlharii sunt demonii şi oamenii cei răi.
Mai există şi o a treia categorie de tâlhari şi aceştia sunt cei mai răi, cei mai periculoşi. Şi
care sunt aceşti tâlhari, cei mai cumpliţi tâlhari?! Aceştia sunt gândurile noastre rele. Nu există
tâlhari mai răi ca gândul rău şi patima sufletească păcătoasă. Aceştia înrobesc pe om. Aceştia îl
ucid.
Şi să luăm ca exemplu fumatul. Cât cheltuieşte în fiecare zi fumătorul? Cât cheltuieşte în
fiecare an un fumător? Iată un tâlhar! A luat mâncarea de la gura copilului.
Un alt tâlhar – alcoolul. Cine dezbracă şi răneşte mai mult decât beţivul! Cine dezbracă şi
răneşte mai mult decât beţivul?! Un alt tâlhar – drogurile, care acum parte din ele sunt legale şi
care sunt foarte răspândite şi în şcolile noastre. Un alt tâlhar sunt jocurile de noroc care
tiranizează şi robesc. Jocurile la aparate! Copii de vârsta voastră ajung să fure toţi banii din casă,
toţi banii părinţilor, zeci de milioane, şi să-i ducă la aparate.
Pentru noi creştinii, Domnul nostru Iisus Hristos este Samarineanul milostiv din pilda de azi.
Este Bunul Samarinean care-i vindecă pe toţi oamenii bolnavi trupeşte şi sufleteşte. El îi
tămăduieşte pe toţi oamenii în hanul Său. Şi care este hanul Lui, „casa de oaspeţi”? Sfânta Sa
Biserică! Aici se tămăduiesc rănile sufleteşti şi trupeşti. Şi, iubiţilor,… aşa cum alergăm la spital
atunci când suntem bolnavi, aşa atunci când ne conştientizăm păcatul, căderea în ispită, patima,
viciul, aşa trebuie să alergăm la spitalul duhovnicesc, care este Biserica. Nicăieri în lumea
aceasta, oriunde am alerga, nu vom găsi mângâierea, alinarea, întărirea, învierea pe care ne-o
dăruieşte Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre în Spitalul Bisericii.
Eşti supărat? Vino la Spitalul Bisericii! Aici vei auzi cuvântul: „În lume necazuri veţi avea, dar
îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”.
 Eşti iubitor de argint, iubitor de bani, lacom şi hrăpăreţ? Vino în Spitalul Bisericii! Medicament
îţi va fi cuvântul: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui…”
Eşti mânios? Vino în Spitalul Bisericii! Doctorul sufletelor, Samarineanul milostiv îţi va dărui
medicamentul potrivit. Aici vei auzi: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi
avea odihnă sufletelor voastre…”. Aici vei auzi: „Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi…”. Aici vei auzi: „Fericiţi
cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul…”.
Aşadar, de orice boală sufletească – şi nu numai trupească, am pătimi, să alergăm la
Spitalul Bisericii. De ce? Pentru că Hristos este Doctorul sufletelor și al trupurilor. Vindecă şi
patimile sau viciile. Vindecă şi de patima fumatului, vindecă şi alcoolismul, vindecă şi narcomania,
vindecă şi dependenţa de jocurile de noroc şi de cazinouri, vindecă şi de desfrânare, vindecă şi de
mânie şi de iuţime, şi de toate patimile sufleteşti. Vindecă şi oferă medicamente nu din lumea
aceasta, dar pentru lumea aceasta. Aici Hristos oferă „leacul nemuririi” – de care vorbeşte Sfântul
Ignatie Teoforul, antidotul, medicamentul pentru a nu mai muri niciodată, Trupul şi Sângele Său.
Nu există în lume vreo religie care să-l mângâie, să-l întărească, să-l mântuiască şi să-l
transforme pe omul din lut, din ţărână în înger ca Sfânta noastră Ortodoxie. Dar e nevoie ca
această credinţă a noastră să o transpunem, să o împlinim cu fapta, în viaţa noastră de zi cu zi.
Altfel, vorbă sună, şi dispare… Fapta arată adevărul credinţei noastre. „Credinţă fără fapte este
moartă” – aşa cum ne învaţă Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului.
Aşadar, iubiţi credincioşi, puneţi în inimile voastre la Duminica Samarineanului Milostiv că
Biserica este Maica noastră, că Biserica este Spital, Spital pentru suflet şi trup, dar cu precădere
un Spital duhovnicesc. La el să alergăm toţi cei bolnavi. Tainei Sfintei Spovedanii, la Medicamentul
nemuririi. „Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu cutare… cu Trupul şi Sângele lui Hristos spre
iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”. Iată „Leacul nemuririi”!