Lucrarea de faţă a apărut la editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011, şi conţine 302 pagini. Din pagina a doua a cărţii aflăm că Dna Monica Opriş este doctor în ştiinţele educaţiei şi este autoare şi coautoare a mai multor cărţi ce abordează problema educaţiei religioase. De asemenea, s-a impus atât prin numeroase studii de specialitate, cât şi ca autoare de lucrări de metodică, de programe şcolare şi chiar de manuale de religie, devenind un reper în domeniul educaţiei religioase. Ţinând seama de subtitlul cărţii, intitulat Perspective teologice şi pedagogice, cartea tratează problema educaţiei religioase, desigur în spiritul tradiţiei şi conform cu datele teoretice şi experimentale ale pedagogiei moderne, ştiinţă care s-a situat într-o stare de compatibilitate cu religia creştină. Lucrarea de faţă are meritul de a analiza perspectivele şi provocările educaţiei religioase contemporane pe componente pedagogice fundamentale, precum: finalităţile, conţinutul învăţării, binomul educaţional profesor-elev, metodologie didactică etc. Cartea a fost concepută în patru capitole, autoarea propunându-şi să ofere câteva repere semnificative în educaţia morală şi religioasă, fiind studiate, analizate şi sintetizate bogatele surse ale pedagogiei moderne şi a Părinţilor Bisericii. În primul capitol, intitulat Parcursul spre cunoaşterea lui Dumnezeu prin intermediul educaţiei, sunt detaliate elementele privind parcursul spre cunoaşterea lui Dumnezeu prin intermediul educaţiei şi prin evidenţierea posibilităţilor de realizare concretă a acestuia. Capitolul al doilea, Realizarea educaţiei religioase în şcoală prin intermediul disciplinei religie este dedicat metodelor de realizare a educaţiei religioase prin evocarea principalilor paşi parcurşi după anul 1989. O analiză pertinentă este rezervată raportului dintre educaţia morală şi educaţia religioasă în capitolul al treilea, intitulat Educaţia morală şi educaţia religioasă. Capitolul al patrulea, Repere privind educaţia morală în şcoală, în perioada post- decembristă, este rezervat traiectoriilor morale propuse de sistemul de învăţământ românesc. Folosind o foarte bogată informaţie (cuprinsă în Bibliografie şi redată la sfârşitul cărţii), lucrarea este armonios şi logic concepută. Lucrarea reprezintă o sursă valoroasă de documentare pentru profesorii de religie şi în egală măsură pentru toţi cei interesaţi de evoluţiile acestei importante discipline din şcoala românească de astăzi.