Pronumele personal

Conform denumirii, pronumele personal este legat nemijlocit de categoria persoanei,

având rolul de a desemna, participanţii la comunicare, vorbitorul (locutorul,,eu/noi”) şi
interlocutorul (tu/voi). Semnificantul distinctiv al acestor persoane este radicalul pronominal.
Fiind înlocuitor al numelui-substantiv, pronumele are categoria numărului şi cazului.
Dat fiind faptul că desemnează numai persoanele aflate în dialog, deci vizibile, pronumele
personal (de persoana I şi a II-a) nu necesită şi nu prezintă mărci distinctive ale categoriei
genului. Din același motiv, pronumele personal are forme numai pentru persoanele I şi a II-a
(cel puțin în perioada de greacă κοινή). Pentru desemnarea unei/unor ,,persoane” a treia limba
greacă utilizează alte unităţi pronominale, cu precădere pronumele αὐτός, αὐτή, αὐτό.

1) Flexiunea pronumelui personal de persoana I:

- Singular

Forme accentuate (tonice/emfatice) Forme neaccentuate (atone)

N. ἐγώ (,,eu ) N.-
G. ἐμοῦ (,,de mine”, „a/al meu) G. μου
D. ἐμοί (,,mie”) D. μοι
A. ἐμέ (,,pe mine”) A. με

- Plural

Accentuat
N. ἡμεῖς (noi)
G. ἡμῶν (de noi, a/al nostru)
D. ἡμῖν (nouă, ne-)
A. ἡμᾶς (pe noi, ne-)

2) Flexiunea pronumelui personal de persoana II:

- Singular

Forme accentuate (tonice/emfatice) Forme neaccentuate (atone)

N. σύ (,,tu” ) N.-
G. σοῦ (,,a/al tău, de tine”) G. σου
D. σοί (,,ţie”) D. σοι
A. σέ (,,pe tine”) A. σε

- Plural
Accentuat
Ν. ὑμεῖς (,,voi”)
G. ὑμῶν (,,a/al vostru, de voi, dintre voi”)
D. ὑμῖν (,,vouă”)
A. ὑμᾶς (,,pe voi”)
3) Flexiunea pronumelui αὐτός, αὐτή, αὐτό:
m. f. n.
N. αὐτός αὐτή ,,ea” αὐτό
,,el”/,,însuşi”/,,acelaşi”
G. αὐτοῦ ,,al lui” αὐτῆς αὐτοῦ
D. αὐτῷ ,,lui” αὐτῇ αὐτῷ
Ac. αὐτόν ,,pe el” αὐτήν αὐτό

Plural:
m. f. n.
N. αὐτοί ,,ei” αὐταί ,,ele” αὐτά
G. αὐτῶν αὐτῶν αὐτῶν
D. αὐτοῖς αὐταῖς αὐτοῖς
Ac. αὐτούς αὐτάς αὐτά

Valorile pronumelui αὐτός, αὐτή, αὐτό:

a) valoare de pronume personal de persoana a III-a ,,el, ea”
b) valoare de adjectiv pronominal demonstrativ de întărire (cf. ipse ,,însuşi), dacă în
mesaj se situează înaintea articolului substantivului pe care îl determină – αὐτός ὁ
δῆμος (ipse populus) sau αὐτὸς ἐγώ („eu însumi”).
c) valoare de adjectiv pronominal demonstrativ de identitate (cf. idem ,,acelaşi), dacă
se află între articol şi substantivul determinat ὁ αὐτὸς δῆμος (idem populus ,,acelaşi
popor”).