UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

PSIHOLOGIA MEDIULUI - ID

STUDENT: Irina – Claudia UNGUREANU

 Tema 1 Lizibilitatea Corpului A al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Conceptul de lizibilitate (în limba engleză, legibility), propus de Kevin Lynch care a fost
un urbanist și autor american. El este cunoscut pentru munca sa asupra formei perceptuale a
mediilor urbane și a fost unul dintre cei mai timpurii susținători ai cartografierii mentale.
Potrivit acestuia autor, lizibilitatea unui mediu este gradul în care mediul respectiv
facilitează cartografierea cognitivă. Arhitectura însăși, deci configurarea spațială a unei structuri,
poate conține informații care să ajute la întocmirea hârților cognitive și să genereze un sistem de
găsire a drumului. Totuși anumite spatii ne lasă mai ușor decât altele să extragem şi să înțelegem
informația relevantă. Tocmai această calitate este lizibilitatea. Lizibilitatea elementelor
arhitecturale principale, circulația orizontală şi verticală, reperele importante - toate acestea ajută
la înțelegerea organizării spațiale a clădirii. Dacă spațiul nu are o organizare spațială clară, nu e
înțeles, prin urmare are un coeficient de lizibilitate scăzut şi nu ajută la găsirea drumului. În acest
caz, principiul organizării sale trebuie comunicat într-o modalitate sau alta utilizatorilor.
Lizibilitatea afectează nu numai ușurința cu care este folosită o clădire, dar şi alte variabile
psihologice, ca, de exemplu, confortul.
Palatul Universității sau actualul corp A al universității, a fost edificat între anii 1893 și
1897 ca mai apoi în și perioada interbelică) șă fie extins după planurile arhitectului Louis Blanc.
La inaugurare au participat regele Carol I regina Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor
clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa "Sală a Pașilor Pierduți", decorată cu
picturi realizate de către Sabin Bălașa.
Holurile clădirii corpului A sunt întunecoase, înguste, toate ieșirile seamănă, creând
impresia că ești într-un labirint. Pardoselile sunt alb – negru, întărind senzația de dublură,
tocurile de la uși și geamuri sunt extrem de întunecate.
La intrarea în Corpul A se află un tablou de dimensiuni considerabile, închis la culoare și
conține un citat.
Am avut câteva ocazii să mă ”rătăcesc” în corpul A, cea mai recentă dintre situații fiind
în toamna anului 2023 când am participat la primul curs din cadrul Modulului psihopedagogic.
Cursul avea loc în Amfiteatrul A.14 (Facultatea de Teologie Romano-Catolică). Am setat pe GPS
dar nu reușeam să identific traseul care m-ar duce către locația căutată. După câteva ture prin
interiorul corpului A și în jur, cu ajutorul indicațiilor domnului de la pază, am reușit să ajung la
timp în sala de curs. Starea de disconfort și sentimentul de frustrare apărute ca urmare a acestei
situații a fost destul de ridicate. În astfel de situații sunt foarte utile schițe pe fiecare etaj al
clădirii cu sălile aferente.
Pentru un student aflat la prima sa interacțiune cu mediul universitar, clădirea corpului A
poate fi destul de respingătoare și neprietenoasă existând chiar și o stare de nesiguranță.
Un exemplu de clădire cu un grad ridicat de lizibilitate, este Corpul D al universității
unde sunt chiar și hărți on-line ale clădirii, putând să vezi în timp real unde te afli și dacă sala
este liberă sau este ocupată.

Bibliografie:

1. PRUNDEANU, O. (2023). Psihologia mediului – suport curs ID, an I, Fișer

electronic
Tema 3 Consecințele izolării sociale a copiilor în spațiile construite, ale utilizării de către ei
în exces a tehnologiei şi a lipsei contactului lor cu mediul natural

În era progresului tehnologic rapid, viețile noastre au devenit din ce în ce mai împletite cu
diverse instrumente și platforme digitale. Deși tehnologia a adus, fără îndoială, numeroase
beneficii, ea a avut și efecte profunde asupra interacțiunilor sociale, contribuind la creșterea
izolării sociale și a singurătății.
Tehnologia a revoluționat comunicarea, oferindu-ne acces instantaneu la prieteni și familie,
indiferent de distanțele geografice. Cu toate acestea, comoditatea conexiunilor virtuale vine
adesea în detrimentul interacțiunilor față în față. Creșterea rețelelor sociale, a aplicațiilor de
mesagerie și a apelurilor video poate crea un paradox în care oamenii se pot simți mai conectați
digital, dar mai puțin implicați în relații semnificative în persoană.
Tehnologia poate afecta negativ dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor, relațiile, sănătatea
și capacitatea generală de concentrare. dezvoltarea abilităților lor sociale. Acest lucru poate duce
la ca mai mulți copii să fie incomozi din punct de vedere social, retrași, timizi sau intimidați de
situații sociale.
Probleme de sănătate: tehnologia poate influența dezvoltarea creierului și abilitățile de
rezolvare a problemelor copilului. De exemplu, copilul s-ar putea baza pe un dispozitiv pentru a
rezolva problemele pentru el, mai degrabă decât să folosească conexiunile creierului pentru a
rezolva o problemă și a găsi o soluție. De asemenea, ar putea exista o lipsă de exerciții fizice din
cauza faptului că este în interior, ceea ce poate provoca creșterea în greutate. Dacă copiii își
folosesc dispozitivele înainte de culcare, acest lucru ar putea duce la o calitate redusă a somnului,
afectând starea generală de bine și sistemul imunitar.
Capacitatea de a se concentra: Copiii care petrec mult timp utilizând dispozitive ar putea avea
o durată redusă de atenție și capacitatea de a se concentra datorită dependenței lor de tehnologie
pentru a le acorda atenție. Acest lucru este evident în sălile de clasă, unde profesorii optează
pentru planuri de lecții mai scurte pentru a-i adapta pe elevii care devin ușor distrași.
Pericolele navigării: cu atât de multe informații disponibile pe internet, este dificil pentru
părinți să monitorizeze la ce sunt expuși copiii lor, inclusiv conținutul neadecvat sau
interacțiunile cu străinii.
 Există, de asemenea, multe moduri în care tehnologia poate avea un impact pozitiv asupra
vieților noastre și a copiilor noștri – totul depinde de modul în care este utilizată tehnologia.
Organizare: Tehnologia poate fi benefică pentru organizare și planificare. De exemplu,
familiile pot păstra un calendar online pentru a fi mai ușor să fiți la curent cu programul celuilalt.
Mesajele text de grup sunt, de asemenea, convenabile pentru eficientizarea comunicării și pentru
a menține toată lumea la curent. În cele din urmă, tehnologia facilitează, de asemenea, bugetul cu
diferite aplicații, care pot ajuta părinții să-i învețe pe copii despre gestionarea banilor.
Cercetare și gândire critică: Internetul oferă acces la o mulțime de informații și resurse
pentru a ajuta copiii să învețe despre diferite subiecte. Acest lucru este util pentru proiecte
școlare sau pentru cercetarea domeniilor de interes. Acesta poate fi, de asemenea, un moment de
predare, arătându-le copiilor cum să cerceteze informațiile pentru a găsi surse de încredere.
Legături și comunitate: tehnologia poate stimula conexiunea, permițând copiilor să
rămână în contact cu membrii familiei sau prietenii care nu locuiesc în apropiere. De asemenea,
copiii pot interacționa cu alții din grupa lor de vârstă în timp ce joacă jocuri online și învață să
joace în echipă.
Libera exprimare: copiii pot învăța cum să-și împărtășească gândurile online, care este un
instrument puternic care poate construi încredere. Ei pot învăța cum să se conecteze cu ceilalți și
să fie expuși la alte puncte de vedere sau perspective.
Creativitate: în multe feluri, tehnologia încurajează creativitatea și învățarea de noi
abilități prin diverse aplicații pentru toate vârstele. Copiii pot explora diferite domenii în care
sunt interesați, cum ar fi învățarea să cânte la un instrument, scrierea creativă sau programe
pentru începători legate de diverse materii.
Impactul tehnologiei asupra copiilor poate fi negativ când expunerea nu este monitorizată,
când petrec timp în fața ecranelor înainte de culcare sau în timpul mesei, când nu sunt informați
despre comportamente nesănătoase online și offline.
Orice formă de hărțuire care apare în timpul utilizării tehnologiei pentru a intra în
legătură cu oamenii din spațiile online este considerată hărțuire cibernetică. Are efecte
dezastruoase asupra sănătății mintale a oamenilor și, în unele cazuri, poate contribui la ca
oamenii să facă față autovătămării, să dezvolte depresie și să experimenteze anxietate. Au existat
cazuri de hărțuire cibernetică care i-au afectat pe unii atât de grav încât și-au luat viața. Hărțuirea
cibernetică nu se limitează la copiii mai mari și adolescenții, dar și copiii de vârstă școlară pot
experimenta acest lucru. Părinții și îngrijitorii trebuie să recunoască și să investigheze
schimbările în comportamentul copiilor lor.
Urmărirea cibernetică este o formă persistentă de comportament online prădător care poate
implica amenințări cu violență, hărțuire sexuală, extorcare și chiar urmărire fizică. Urmărirea
cibernetică este adesea mai neînduplecată, mai deliberată, mai sistematică și în creștere în
nivelurile sale de amenințare pentru a incita frica și a-și face ținta să se conformeze cerințelor lor.
Cyberstalkers sunt de obicei destul de pricepuți din punct de vedere tehnic și folosesc acest lucru
în avantajul lor pentru a evita detectarea. Ei vor începe inițial prin a explora comportamentele
țintei lor on și offline.

BIBLIOGRAFIE
1. Nehtem, C. (August 2021) The Impact of Technology on Children, Life Advantages
 Tema 4 Descrieți felul în care locatarii blocurilor cu risc seismic ridicat, care s-ar prăbuși
dacă s-ar produce un cutremur de 7 grade pe scara Richter, sunt capabili să se adapteze la
situația aceasta

Un cutremur asemănător celui din 1977 ar avea efecte devastatoare în Iaşi. Un seism de
7,2 grade Richter, ar distruge 20.000 de locuinţe la nivelul judeţului şi ar provoca 3.400 de
victime.
Cutremurul de pe 4 martie 1977, ora 21.22, a făcut peste 11.000 de victime şi a pus la pământ
peste 35.000 de locuinţe. La Iaşi, numărul blocurilor cu bulină este în creştere, conform ultimei
inventarieri.
Lista imobilelor cu risc seismic s-a înmulţit îngrijorător la Iaşi după ultimele expertize efectuate,
80 de blocuri au fost incluse pe lista neagră a construcţiilor vulnerabile în cazul unui cutremur.
În total, aproximativ 27.414 persoane locuiesc în imobile ce se pot prăbuși în cazul unui
seism. Astfel, în cazul unui cutremur de magnitudine mare, în Iași ar putea fi provocate pagube
însemnate. Potrivit listei publicate pe platforma oficială a Inspectoratului pentru Situații de
Urgență, sute de blocuri de locuințe sunt incluse în una dintre primele trei clase de risc seismic.
De asemenea, numeroase imobile au nevoie urgent de lucrări de consolidare. Astfel, peste 27 de
mii de locuitori ar putea avea de suferit din cauza unui cutremur, fără a lua în considerație și
victime colaterale. Important de menționat este faptul că pe lista publicată sunt evidențiate cele
trei clase de risc seismic.
În subconștientul fiecărui om, pământul de sub picioare este asociat cu ideea de
stabilitate. De aici vine expresia «Sunt o persoană cu picioarele pe pământ», adică stabilă,
echilibrată, realistă, fără nesiguranțe de tot felul. Așa de explică faptul că, atunci când acest
pământ se mișcă pe neașteptate, se anulează acest sentiment de siguranță și creează ceea ce
psihologii numesc astrofobie. Este un termen destul de puțin cunoscut chiar și de către specialiști
și reprezintă un tip de fobie, adică o teamă sau frică, uneori nejustificată, de fenomene
atmosferice sau cosmice, printre care și cutremurele de pământ. Frica momentană de cutremur
poate fi justificată, atunci când în mod real se produce un seism. Astrofobia însă nu este
justificată și se manifestă “în așteptare”, adică persoanei respective îi este frică de cutremur în
lipsa lui. Este permanent în expectativa unui seism, iar această așteptare generează intensificarea
fricii sau atacurilor de panică fără justificare reală. Astrofobia nu se tratează, ca orice fobie, prin
expunere treptată la factorul fobic, pentru că nu poți genera seisme mici și nepericuloase, care
pot servi drept tratament. Astrofobia se tratează prin acumulare de informații cu privire la seisme,
care le sunt cauzele, mecanismele de producere și așa mai departe. Aceasta informare aproape
științifică despre seisme poate diminua frica unei persoane de cutremure, pentru că, de cele mai
multe ori, oamenilor le este frică de ceea ce nu cunosc. Vidul informațional stă de multe ori la
baza astrofobiei.
Frica de cutremur are trei etape de manifestare. Prima este frica de dinaintea
cutremurului, când persoana în cauză face mental tot felul de scenarii legate de posibilitatea
producerii unui seism și devine extrem de anxioasă. În acest caz se produce de multe ori și
autoprogramarea negativă prin folosirea unor expresii de genul „dacă mă prinde cutremurul în
lift?” sau „oare va rezista casa la următorul cutremur?”
Următoarea etapă este frica din timpul cutremurului, care generează agitație, determină persoana
în cauză să acționeze irațional, iar la un moment dat poate chiar să înghețe, să paralizeze. Este o
frică explozivă, cum o numesc specialiștii, și este extrem de greu de controlat odată ce s-a
declanșat pentru că apare spontan.
Frica din timpul cutremurului este cea mai periculoasă pentru că este trăită în același timp de mai
multe persoane și se amplifică astfel exponențial. Zona din creier responsabilă cu empatia este
cortexul prefrontal care activează diferite circuite neuronale ce procesează frica.
Același cortex prefrontal are o legătură strânsă cu o structură din creier numită globus pallidus,
cu rol important în controlul mișcării. Așa se explică paralizia temporară la unele persoane în
timpul cutremurelor sau cum se ma spune pe românește „îngheață de frică”.
Din cauza faptului că nu au unde să se mute, să vândă locuința cu grad seismic ridicat
este aproape imposibil, cetățenii care locuiesc în astfel de apartamente s-au adaptat situației.
BIBLIOGRAFIE
 Tema 5 Explicați de ce ecocentrismul se află în armonie cu valorile umaniste

Înțelegerea conceptului de ecocentrism. Ecocentrismul este ideea că toate lucrurile, vii și

nevii, au valoare intrinsecă. Ecocentrismul este o filozofie în etica mediului, deoarece
organizează statutul moral uman în relație cu alte vieți și lucruri; în cazul ecocentrismului, totul
este egal.
Ecocentrismul este adesea considerat un sistem „bazat pe ecosistem” de etică a mediului,
deoarece consideră că toate părțile ecosistemului, inclusiv lucrurile nevii precum râurile sau
munții, merită o poziție morală.
Ecocentrismul se concentrează în primul rând pe ecosistemul în întregime, mai degrabă
decât să privească mediul dintr-o perspectivă a interesului uman sau a nevoii de împlinire. Este
accentul pus pe interesele și valoarea morală a tuturor speciilor, precum și pe caracteristicile
abiotice (nevii) ale ecosistemelor Pământului. Ecocentrismul, spre deosebire de biocentrism, nu
se concentrează pe toate organismele vii care au o valoare egală, ci pe Pământ, sau „ecosfera” ca
cea mai importantă valoare centrală.
Ecoscentrismul este o filozofie care nu pune un alt ecosistem deasupra altora.
Ecocentriștii se concentrează pe valoarea fundamentală a tuturor acestor entități în sine, în
același timp observând valoarea lor instrumentală unul pentru celălalt, ca parte a procesului
natural. De exemplu, albinele pot fi dăunătoare unor oameni, dar joacă un rol cheie în polenizare.
Fără albine, mediul nostru natural nu ar fi durabil. Astfel, albinele nu sunt apreciate (sau
devalorizate) pentru utilizarea sau relația lor cu oamenii, ci pentru valoarea lor intrinsecă,
precum și pentru rolul lor în procesele naturale.
Principiile centrale ale ecocentrismului au existat de secole. Multe culturi indigene
prescriu o viziune ecocentrică asupra lumii din jurul lor. Cu toate acestea, ecocentrismul a apărut
în lumea academică occidentală la începutul anilor 1940. Colecția de eseuri a lui Aldo Leopold
din 1937, A Sand County Almanah, este considerată a fi baza ecocentrismului modern, deoarece
el scrie despre o „etică a terenului” care extinde conceptul de „comunitate” pentru a include
pământul, pe lângă speciile vii. ” Abuzăm de pământ pentru că îl considerăm o marfă care ne
aparține. Când vedem pământul ca pe o comunitate căreia îi aparținem, putem începe să-l
folosim cu dragoste și respect.” (Aldo Leopold, 1937).În 1973, filozoful Arne Naess a inventat
termenul „ecologie profundă”, o colecție de principii care descrie o filozofie similară cu
ecocentrismul. El susține că natura trebuie apreciată nu pentru utilitatea ei pentru oameni, ci
pentru valoarea ei inerentă.
Ecocentrismul este important din mai multe motive. Dacă te uiți la asta din punct de
vedere etic, ecocentrismul extinde populația morală și permite și încurajează ființele umane să își
facă griji pentru mai mult decât pentru ei înșiși. Când adoptați o perspectivă filozofică
ecocentrică, nu sunteți preocupat doar de umanitate sau de modul în care alte lucruri pot satisface
nevoile umane. De asemenea, respectați și aveți grijă de toată viața și părțile ecosistemelor.
Ecocentrisții apreciază, de asemenea, ideea de conservare, iar unii susțin că ecocentrismul
este o filozofie crucială pentru a obține o viață durabilă (Cryer et al. 2017). Această teorie susține
că toată viața este susținută de procese geologice, nevii, așa că trebuie să extindem considerația
morală la punctul cel mai larg pentru a include ecosistemul. Dintr-un punct de vedere ecocentrist,
fiecare ființă are un scop de a ajuta la susținerea și creșterea tuturor ecosistemelor de pe planetă.
Un mare exemplu de ecocentrism este opoziția față de minerit care provoacă daune
mediului. Mineritul în bandă este procesul prin care se poate obține minereu sau cărbune prin
exploatarea în aer liber. Acest proces dăunează mediului, dar poate deschide ușa către mai multe
resurse naturale pe care populația umană le poate folosi. Un punct de vedere ecocentric este că,
deoarece acest proces dăunează mediului, este imoral.
Din cauza acestui argument, politicile ecologiste sunt adesea de natură ecocentrică.
Trebuie să existe un echilibru între conservarea tuturor ecosistemelor și susținerea omenirii.
Aldo Leopold a folosit termenul de pământ când se referea la întreaga comunitate
ecologică. El a rezumat frumos conceptul de ecocentrism, scriind: „Acel pământ este o
comunitate este conceptul de bază al ecologiei, dar acel pământ trebuie iubit și respectat este o
extensie a eticii.”
Ecocentrismul privește lumea ca un întreg și se asigură că toate sistemele trăiesc și
prosperă ca o unitate.
Umaniștii cred că avem o singură viață, că am evoluat, împreună cu restul lumii naturale,
pentru a trăi pe planeta Pământ și că singuri suntem responsabili pentru îngrijirea ei.
Umanismul afirmă valoarea omului şi a civilizaţiei umane dar n-o afirmă în dauna valorii altor
specii.
BIBLIOGRAFIE
1. Joe Gray, Ian Whyte and Patrick Curry,(2018) Ecocentrism: What it means and what it
implies, The Ecological Citizen Vol 1