PROIECTAREA DIDACTICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Conceptul de proiectare didactică s-a impus datorită preocupării de a conferi

activităţii instructiv-educative rigurozitate stiintifica si metodica si datorita aparitiei in
didactica moderna a unor orientari si tendinte.
Proiectarea activităţii didactice constituie premisa si conditia necesara pentru
realizarea unui demers didactic eficient. Proiectarea activitatii didactice este determinata
de cerinta cresterii calitatii si eficientei instruirii. Orice activitate trebuie sa fie eficienta
si este cu atat mai eficienta cu cat este proiectata mai bine. Proiectarea activitatii
didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se
asigura un caracter sistematic, rational .
- procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea
instructiei si educatiei;
- un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele
de invatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste
elemente.
Funcţiile proiectării pedagogice îndeplinite în contextul unei activităţi sau în
contextul general al instruirii sunt:
• Funcţia de anticipare: proiectare pedagogică se defineşte ca ansamblu
coordonat de operaţii de anticipare a desfăşurării procesului instructiv-educativ,
finalizate în programe diferenţiate de instruire;
• Funcţia de orientare: Obiectivele sunt adevărate criterii de referinţă ce
orientează proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea tuturor activităţilor educative şi permit
educatorului construirea scenariului didactic după care să-şi orienteze activitatea;
• Funcţia de organizare: proiectarea pedagogică se defineşte ca un ,, complex de
operaţii de planificare şi organizare a instruirii, descriere a soluţiei optime a unei
probleme didactice complexe” (Vlăsceanu, L., 1988, p.250)
• Funcţia de dirijare: proiectarea arată posibilităţile de acţiune, strategia de
realizare a activităţii instructiv-educative; dirijează şi ghidează la diverse niveluri
exprimând şi rolul managerial al educatorului. Este realizabilă prin: explicaţii,
demonstraţii, întrebări, prezentarea şi analiza unor modele operaţionale, atitudine şi
comportamentale, indicaţii şi instructaj preliminar privind modul de lucru cu sursele
informaţionale scrise;
 • Funcţia de reglare-autoreglare: raportarea rezultatelor finale la obiective (ca
rezultate scontate) permite controlul şi reglarea, autoreglarea proceselor pedagogice,
oferă măsura eficienţei activităţii şi optimizarea activităţilor educative. În funcţie de
informaţiile obţinute, referitoare la calitatea rezultatelor activităţii, cadrul didactic
adoptă modalităţile corespunzătoare pentru a înlătura distorsiunile, dificultăţile şi
lacunele constatate;
• Funcţia de decizie: vizează ameliorarea şi optimizarea activităţii instructiv-
educative. Prin raportarea rezultatelor obţinute de copii, diagnosticate prin metodele de
verificare folosite, la obiectivele pedagogice formulate, cadrul didactic apreciază
funcţionalitatea şi eficienţa strategiilor utilizate, adoptând utilizate, adoptând deciziile şi
măsurile care se impun: menţinerea strategiei – dacă s-a dovedit eficientă; înlocuirea ei
cu alta; introducerea unor corecţii în stilul şi comportamentul didactic.
• Funcţia de inovare: a proceselor de instruire şi educaţie. Cadrul didactic este
factorul care duce la schimbarea concepţiei privind: conţinutul programelor, metodele
de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor, relaţiile pedagogice.

Etapele proiectării didactice

Etapele principale ale activităţii de proiectare a activităţilor didactice sunt:

• încadrarea lecţiei sau a activităţii didactice în sistemul de lecţii sau în

planul tematic
• stabilirea obiectivelor operaţionale
• prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific
• elaborarea strategiei didactice
• stabilirea structurii procesuale a lecţiei/activităţii didactice
• cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolar:
• stabilirea modalităţilor de control şi evaluare folosite de profesor
• stabilirea modalităţilor de autocontrol şi autoevaluare folosite de elevi

Niveluri ale proiectării pedagogice.

În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă, distingem două tipuri
fundamentale de proiectare pedagogica:
 • proiectarea globală - are drept referinţă o perioadă mai mare din timpul
de instruire: de la un ciclu şcolar la un an de studiu; se concretizează în elaborarea
planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare;
• proiectarea eşalonată - are ca referinţă perioade mai mici de timp, de la
anul şcolar până la timpul consacrat unei singure activităţi didactice, şi se concretizează
în: proiectarea activităţii anuale, pe baza planului de învăţământ şi a programei şcolare.
Proiectarea anuală a activităţii are în vedere o perspectivă mai îndelungată
asupra predării unei discipline. Proiectarea anuală presupune:
• identificarea obiectivelor generale urmărite în predarea disciplinei;
• analiza conţinutului, identificarea unităţilor mari de conţinut (capitole,
teme) şi a succesiunii lor;
• eşalonarea în timp (precizarea numărului de ore pentru fiecare unitate şi
precizarea datei sau a săptămânii din structura anului şcolar);
• distribuţia timpului pe tipuri de activităţi: predare, fixare şi sistematizare,
evaluare.
Rubrici: semestrul, capitolul, nr. ore alocat fiecarui capitol, forme de evaluare
3. proiectarea activităţii semestriale este o continuare a proiectării anuale şi
poate include, pe lângă elementele specifice unei proiectări anuale, o primă anticipare a
strategiilor didactice şi a posibilităţilor de evaluare, în funcţie de obiectivele urmărite şi
de conţinutul detaliat.
Continutul procesului educativ se organizeaza si planifica prin documente
scolare ce au rolul de a-i imprima un caracter obiectiv, coerent si unitar , mai ales în
conditiile în care pe lânga învatamântul public functioneaza o varietate de scoli
particulare. Spunem astfel ca procesul de învatamânt si continuturile educationale se
obiectiveaza prin documente scolare sau documente (produse) curriculare. Exista mai
multe tipuri de asemenea produse, dupa importanta lor:
• obiectivari primare (planul de învatamânt si programele scolare);
• obiectivari secundare (manuale si metodicile speciale);
• obiectivari tertiare (orare, planificari calendaristice, proiecte pedagogice).

Planul de invatamant este un document oficial in care se structureaza continutul

invatamantului pe niveluri si profiluri de scoli. In planul de invatamant se stabileste
numarul de ore (maxim si minim) pe diferite discipline sau arii curriculare. Acest
document are caracter reglator-strategie si reflecta filosofia si politica educational a
sistemului de invatamant national. Totodata, el exprima, in forma sintetica, conceptia
pedagogica si in special teoria curriculara care fundamenteaza stiintific procesul
instructiv-educativ la nivel national. Prin efectele sale imediate pe linia managementului
sistemului de invatamant, planul-cadru influenteaza strategia de alocare a resurselor
umane si materiale in domeniul invatamantului, sistemul de evaluare si de examinare,
sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic. Importanta planului de
invatamant, demonstrata prin efectele sale asupra tuturor celorlalte componenete ale
sistemului si procesului de invatamant, face ca, ori de cate ori o reforma a
invatamantului isi propune sa se exprime in primul rand ca o restructurare curriculara,
ca sa reprezinte o reforma de esenta. Planul de invatamant trebuie interpretat ca o
proiectie pedagogica si de politica educationala, continuu perfectibila, in scopul
adaptarii la transformarile sociale si economice.
Programa scolara. Reprezinta acel document care configureaza continutul
procesului instructiv - educativ la o disciplin a de învatamânt. Programa scolara este
instrumentul de la care se porneste în proiectarea didactica, având o valoare
operationala si instrumentala deosebita. Ea indica obiectivele, temele si subtemele la
fiecare disciplina, timpul afectat pentru fiecare dintre acestea. În unele circumstante,
programa poate suplini locul unui manual, dat fiind ca ea cuprinde urmatoarele
informatii: importanta disciplinei în planul de învatamânt, valoarea ei instructiv-
educativa; obiectivele de atins la disciplina respectiva, pe obiective cadru si de referinta;
natura si volumul cunostintelor /abilitatilor ce trebuie predate /însusite de catre elevi
concretizate în enumerarea temelor si subtemelor; timpul afectat pentru fiecare capitol,
subcapitol, lectie; indicatii metodologice privind predarea si evaluarea; temele
suplimentare; referinte bibliografice; standarde de performanta. În functie de tipul
disciplinei programa include lucrarile practice circumscrise capitolelor sau lectiilor,
numarul de ore de laborator, alte forme de aplicare a cunostintelor.
Proiectul de lectie este un instrument de lucru si un ghid pentru profesor, el
oferind o perspectiva de ansamblu, globala si complexa asupra lectiei. In viziune
moderna, proiectul de lectie are caracter orientativ, avand o structura flexibila si
elastica. De asemenea, este de preferat ca el sa prevada unele alternative de actiune si
chiar sa solicite capacitatea profesorului de a reconsidera demersul anticipat atunci cand
situatii neprevazute fac necesara schimbarea, deci un comportament didactic creator. In
acest fel ele vor fi adaptate specificului procesului de predare-invatare a disciplinei
respective si vor deveni operationale in conditiile concrete de instruire in care vor fi
utilizate. Scopul pr didactice este de a realiza transpunerea didactica a continutului
stiintific intr-o maniera care sa le permita elevilor asimilarea lui, dar in acelasi timp sa ii
oblige la efort intelectual si/sau practic-aplicativ/motric. Proiectarea didactica are
semnificatia unei prognoze pe baza unei analize diagnostice a conditiilor prealabile ale
activitatii didactice. Proiectarea strategiilor didactice reprezinta ansamblul de procese si
operatii deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentala a pasilor ce vor fi
parcursi in realizarea instructiei si educatiei, la nivel macro si micro.
Planificarea calendaristica - Este un document administrativ alcatuit de
profesor care asociaza intr-un mod personalizat elemente ale programei (obiective
(competente) si continuturi) cu alocarea de timp considerata optima de catre acesta. In
elaborarea planificarii se parcurg urmatoarele etape:
• realizarea asociatiei dintre obiective (competente) si continuturi;
• impartirea materiei an unitati de invatare;
• stabilirea succesului de parcurgere a unitatii;
• alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare.
Prin metoda proiectului tematic abordăm transdisciplinaro temă cu finalităţi
reale stabilită în raport cu cerinţele programelor şcolare, cu capacităţile intelectuale
implicate, dar şi cu interesele şi abilităţile practice ale elevilor asigurând o învăţare
activă subordonată intereselor şi experienţelor elevilor . Proiectul tematic poate
parcurge trei etape:
Etapa I - Pregătirea proiectului 1. Alegerea temei 2. Stabilirea scopului 3.
Stabilirea obiectivelor 4. Analiza resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare 5.
Planificarea activităţilor 6. Strategii didactice - metode şi procedee
Etapa a II-a - Realizarea proiectului 4. Cercetarea propriu-zisă 5. Finisarea şi
redactarea
Etapa a III-a - Valorificarea pedagogică a proiectului 6. Prezentarea
7.Autoevaluarea şi evaluarea finală