Metode analitice de rezolvare a problemelor de optimizare cu

restricţii de tip egalitate

Formularea generală a unei probleme de optimizare cu restricţii de tip egalitate constă în

determinarea componentelor vectorului X  ( x1 , x2 , , xn ) T care minimizează funcţia obiectiv
F(X) în prezenţa unor restricţii de tip egalitate (legături):

 F : R n  R, F ( X )  min
 T n
 X  ( x1 , x2 , , xn )  S  R . (1)

hi ( X )  0, i  1, m, m  n

Se bazează pe introducerea unor variabile suplimentare numite multiplicatori Lagrange şi

reducerea problemei la una de extrem liber.
Dacă punctul de extrem local X* = punct regulat, notând   1 ,  ,  m T = vectorul
m
multiplicatorilor Lagrange şi L ( X ,  ) T  F ( X )    i  hi ( X ) = funcţia sintetică a lui Lagrange
i 1
(lagrangeanul), condiţiile necesare de extrem se scriu:

 m

 XL ( X *
,  ) T
  F ( X *
)    i  hi ( X * )  0
 i 1  L ( X * ,  )T  0 . (2)
 * T
 *

* T
 L ( X ,  )  h1 ( X ),  , hm ( X )  h ( X )  0
*

 T
Punctul ( X * ,  ) T  X 1* ,, X n* , 1 ,,  m este punct staţionar pentru L( X ,  ) T .

 T
Punctul X *  X 1* ,, X n* este punct staţionar condiţionat pentru F ( X ) .
Prin urmare, folosind multiplicatorii Lagrange, problema de extrem cu legături se
transformă într-o problemă de extrem liber, dar nu pentru funcția obiectiv, ci pentru lagrangean.
În plus, notând M = mulţime de vectori ortogonali pe gradienţii restricţiilor în punctul X*:


M  d  R n , d  0 d T   hi ( X * )  0, i  1, m , m  n ,  (3)

dacă  
d T  H x L( X * ,  ) T  d  0, d  M (4)

 X* = punct de minim local tare (strict) (condiţie suficientă de extrem).

În cele ce urmează se vor prezenta exemple în Mathcad de determinare a punctelor
staționare şi staţionare condiţionate şi de minimizare prin metoda multiplicatorilor Lagrange:

1
2
3
 Exerciţiu
Să se reprezinte grafic punctele staţionare, staţionare condiţionate şi minimele funcţiilor
de mai jos determinate prin metoda multiplicatorilor Lagrange:
a) f  x, y   x  y , în prezenţa restricţiei: h x, y   x 2  y 2  2  0 ;

4
b) f  x   x 2  y 2 , în prezenţa restricţiei: h x, y   x 2  4  y 2  4  x  12  0 .