Legătura dintre psihiatrie si psihologie în tratarea tulburărilor psihice

Psihopatologia descriptivă (Ps.D) e preocupată de circumscrierea şi descrierea unor stări psihice

anormale care pot indica manifestări de boală, sau trăiri particulare şi de nedorit, a unor oameni care au
probleme dificile şi nevoie de sprijin. Aceste stări constau din manifestări, semne, complexe
sindromatice particulare, ale trăirilor şi comportamentului oamenilor. Ps.D. sprijină evaluarea şi
diagnosticul psihopatologic făcut de specialişti pentru depistarea şi tratarea tulburărilor psihice,
efectuarea unor expertize, evaluarea psihică pentru obţinerea unor competenţe, instituirea unei terapii
psihologice, cercetarea în domeniu, etc.

În primul rând, stările psihopatologice pe care le descrie Ps.D în vederea diagnosticării de către
specialişti, au în principiu un echivalent în normalitate. Pentru multe trăiri normale şi anormale acest
fapt e evident. Ajunge să ne gândim la tristeţe/depresie, anxietate/spaimă, euforie/manie, indecizia şi
nesiguranţa ce necesită verificări/ trăiri obsesiv compulsive, stări de impulsivitate/explozivitate,
convingeri nestrămutate şi fanatice/delir, oboseala/astenie, etc. Totuşi, se cere acceptat că există „ceva”
care diferenţiază o 7 stare psihică normală de una anormal patologică. Tradiţional s-a invocat
comprehensibilitatea şi intensitatea. O tristeţe poate fi normală dacă se instalează comprehensibil, după
pierderea cuiva apropiat şi are o intensitate rezonabilă. Ea apare ca anormal patologică dacă se
instalează fără nici un motiv evident sau comprehensibil şi/sau are o intensitate deosebită, care ar putea
pune în pericol viaţa subiectului, prin nealimentare, neîngrijire, suicid. Pe lângă aceste aspecte se mai
invocă şi altele. În stările psihopatologice, echivalentul unei trăiri normale – de exemplu a tristeţii,
euforiei, anxietăţii - se manifestă des-implicat din bogăţia, varietatea şi mobilitatea prin care subiectul
trăieşte de obicei evenimentele, raportarea sa la situaţii problematice. Manifestarea psihopatologică se
exprimă simplificat şi rigid, decontextualizat, acaparând preocupările subiectului, ce devine insensibil la
solicitări şi la varietatea existenţei. În plus, el nu-şi mai poate modifica voluntar starea. E vorba, deci, de
o stare de minus psihologic, pe fondul căreia respectiva manifestare psihică – de nehotărâre, depresie,
dependenţă – se impune rigid şi decontextualizat.

Psihologia medicală
 Termenul de tulburare psihică descrie o stare tranzitorie a persoanei cu nivele diferite de
funcționalitate