UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic Programul

postuniversitar de pregătire psihopedagogică, nivelul I

PORTOFOLIU LA DISCIPLINA
MANAGEMENTUL CLASEI DE
ELEVI

Nume și prenume cursant:Roșoiu Maria-Daniela

Specializarea: Muzică

Sesiunea februarie 2024

~
 OPIS

1. Profesorul Manager: Arhitectul Educatiei................................................................ pag.3

2.Consecinte Consecințele Negative ale unui Management Defectuos al Clasei ...........pag. 6

2
 1. Profesorul Manager: Arhitectul Educației Eficiente

Profesorul nu este doar un transmițător de cunoștințe; este, în egală măsură, un

manager al procesului de învățare, responsabil nu doar de predarea subiectului, ci și de
crearea și menținerea unui mediu de clasă propice dezvoltării armonioase a elevilor. Profilul
competențelor manageriale ale unui profesor este esențial pentru a asigura o experiență
educațională eficientă și împlinitoare.
1. Comunicare Empatică și Eficientă: Un profesor-manager excelent posedă abilități
superioare de comunicare. Este capabil să asculte cu atenție, să încurajeze deschiderea și să se
adapteze la nevoile individuale ale elevilor. O comunicare clară și empatică creează un mediu
de încredere și deschidere, fundamentale pentru un proces de învățare eficient.
2. Leadership Inspirat: Leadership-ul inspirat este o componentă vitală a profilului
de competență managerială al profesorului, contribuind la crearea unui mediu educațional în
care elevii nu doar învață, ci și se dezvoltă personal și social. Într-un cadru de leadership
inspirat, profesorul-manager nu se impune prin autoritate strictă, ci devine un ghid și un
exemplu care motivează și inspiră elevii să își descopere și să își atingă potențialul maxim.
Un profesor-manager ca lider inspirat nu dictează, ci ghidează. Acest lider își asumă
rolul de mentor și facilitator, punând accent pe dezvoltarea personală a elevilor și pe
cultivarea abilităților lor. În loc să impună soluții predefinite, liderul inspirat încurajează
gândirea critică și creativitatea, îndrumând elevii să exploreze, să pună întrebări și să-și
dezvolte propriile perspective.
Motivarea este o trăsătură cheie a leadership-ului inspirat. Profesorul-manager își
împărtășește pasiunea pentru învățare și pentru subiectul pe care îl predă, transmițând această
energie pozitivă elevilor. Prin construirea unui climat motivant, liderul inspirat îi încurajează
pe elevi să își asume responsabilitatea propriei învățări și să depună efort pentru a atinge
obiectivele lor.
Un alt aspect important al leadership-ului inspirat este modelarea comportamentelor
pozitive. Profesorul-manager servește ca exemplu de integritate, empatie și angajament,
oferind elevilor un model de conduită pe care să-l urmeze. Prin adoptarea unor standarde
ridicate de etică și comportament, liderul inspirat influențează comportamentul și atitudinile
elevilor într-un mod pozitiv.
Crearea unei viziuni comune este o altă trăsătură cheie a leadership-ului inspirat în
cadrul clasei. Profesorul-manager și elevii lucrează împreună pentru a defini obiective

3
comune și pentru a identifica direcțiile de dezvoltare. Această colaborare în construirea unei
viziuni comune consolidează coeziunea în clasă și încurajează implicarea activă a elevilor în
procesul de învățare.
3. Flexibilitate și Adaptabilitate: Flexibilitatea și adaptabilitatea reprezintă pietre de
temelie ale succesului în gestionarea unei clase dinamice. Un profesor-manager eficient
înțelege că o clasă nu este statică, ci un ecosistem în continuă schimbare, iar abilitățile sale de
a se adapta la nevoile variate și la ritmurile diferite de învățare ale elevilor sunt cruciale
pentru crearea unui mediu de învățare eficient.
Un aspect esențial al flexibilității profesorului-manager se reflectă în capacitatea sa de
a ajusta planurile de lecție în funcție de nevoile și progresele elevilor. Fiecare clasă are un
grup unic de elevi, cu diferite stiluri de învățare și niveluri de înțelegere. Profesorul trebuie să
fie deschis să-și revizuiască și să-și adapteze strategiile didactice pentru a se asigura că toți
elevii beneficiază la maximum de fiecare lecție.
Adaptabilitatea devine esențială în fața provocărilor imprevizibile care pot apărea într-
o clasă. Profesorul-manager trebuie să poată face față situațiilor neașteptate, cum ar fi
întrebări neașteptate, probleme de comportament sau schimbări în planul școlii. Capacitatea
de a păstra o atitudine echilibrată și de a găsi soluții creative în momente de incertitudine este
vitală pentru menținerea unui mediu de clasă eficient și armonios.
4. Gestionarea Conflictelor cu Înțelepciune: Gestionarea conflictelor cu
înțelepciune reprezintă o competență esențială pentru profesorul-manager, având în vedere
diversitatea de personalități și perspective întâlnite într-o clasă. Abilitatea de a aborda
conflictele cu maturitate și înțelepciune contribuie semnificativ la menținerea unui mediu de
învățare armonios și la dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor la elevi.
Profesorul-manager înțelept nu evadează sau ignoră conflictele, ci le abordează cu
hotărâre și calmitate. Prin promovarea rezolvării pașnice, el încurajează elevii să identifice
soluții constructive, să asculte și să respecte punctele de vedere ale celorlalți. Astfel, conflictul
devine o oportunitate de învățare și dezvoltare a abilităților sociale.
Dialogul constructiv reprezintă o componentă cheie a gestionării conflictelor.
Profesorul-manager creează un spațiu sigur în care elevii se simt încurajați să împărtășească
perspectiva lor și să comunice deschis. Prin facilitarea unui dialog deschis și respectuos,
conflictul este transformat într-un instrument educațional care îi învață pe elevi cum să
comunice eficient și să găsească soluții împreună.
5. Evaluare Continuă și Feedback Constructiv: Un profesor-manager eficient pune
un accent deosebit pe evaluarea continuă și oferirea de feedback constructiv pentru a încuraja

4
progresul individual al elevilor. Evaluarea nu este văzută doar ca un proces de notare, ci ca un
instrument esențial pentru a ghida și îmbunătăți învățarea.
Capacitatea de a oferi feedback constructiv presupune mai mult decât simpla
identificare a erorilor. Profesorul-manager comunică clar și deschis, evidențiind atât
realizările pozitive, cât și zonele care necesită îmbunătățire. Feedback-ul este personalizat și
adaptat la stilurile de învățare individuale ale elevilor, având în vedere nevoile specifice ale
fiecăruia.
Prin evaluarea continuă și feedback-ul constructiv, profesorul-manager devine un
partener în procesul de învățare al elevilor, încurajându-i să-și asume responsabilitatea
propriei evoluții academice și personale. Astfel, elevii devin conștienți de punctele lor tari,
precum și de domeniile în care pot crește și se simt motivați să depună eforturi pentru a-și
atinge potențialul maxim.
6. Planificare și Organizare Strategică: Managementul clasei nu poate fi eficient
fără o planificare strategică și o organizare atentă a resurselor. Profesorul-manager acționează
ca un arhitect educațional, proiectând lecții și activități care să ofere o învățare coerentă și
atractivă, adaptată nevoilor specifice ale elevilor.
Planificarea strategică începe cu o înțelegere profundă a obiectivelor educaționale și a
nevoilor claselor. Profesorul-manager stabilește obiective clare și relevante, dezvoltând un
curriculum flexibil care să răspundă la schimbările în nevoile elevilor și la evoluțiile în
domeniul educației.
Organizarea eficientă a resurselor include gestionarea timpului, a spațiului și a
materialelor didactice. Profesorul-manager creează un cadru în care fiecare minut de lecție
este valorificat și fiecare resursă este utilizată în mod strategic. Prin planificare și organizare
riguroase, profesorul-manager minimizează pierderea de timp și maximizează oportunitățile
de învățare.
Un aspect important al planificării și organizării este adaptabilitatea. Profesorul-
manager este pregătit să ajusteze planurile și să facă schimbări în timpul procesului de predare
pentru a răspunde la nevoile emergente ale elevilor și pentru a asigura că toți participanții sunt
implicați și înțeleg materialul.
Concluzie: În final, profesorul-manager este un profesionist multifuncțional,
combinând expertiza pedagogică cu abilități solide de gestionare. Capacitatea de a crea un
mediu de clasă sigur, motivant și stimulativ este esențială pentru succesul academic și
personal al elevilor. Profilul competențelor manageriale nu este doar un set de aptitudini, ci
reflectă esența rolului profesorului ca model și ghid în călătoria educațională a fiecărui elev.

5
 Managementul educațional
- Consecințele unui management defectuos al clasei-

Managementul educației este teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării,

coordonării, evaluării, reglării elementelor activității educative, a resurselor ei, ca activitate de
dezvoltare liberă, integrală, armonioasă a individualității, conform idealului educațional.
La clasă, profesorul nu realizează numai predarea-învățarea-evaluarea, ci și relaționează cu
elevii, influențându-le comportamentul de învățare, intervine în direcționarea evoluției lor generale.
Managementul clasei se diferențiază de managementul școlii sau a altor medii
educaționale prin specificul relațiilor profesor-elevi, în scopul formării - dezvoltării
personalității acestora, concomitent cu problemele ei pedagogice, metodologice.
Managementul clasei, în timpul activității didactice, orientează atenția și preocuparea
profesorului spre aspecte care condiționează succesul educațional: analiza clasei și din perspectivele
problemelor grupului școlar, schimbarea atitudinii față de analiza și rezolvarea problemelor
disciplinare de activitate, utilizarea rațională a diferitelor resurse implicate, crearea și menținerea
climatului educațional, cultivarea relațiilor interpersonale pozitive între elevi, diversificarea modurilor
și conținuturilor comunicarii în clasă și a circulației informațiilor, efectuarea corelată a principalelor
roluri manageriale ale sale (planificarea, organizarea, decizia, coordonarea, îndrumarea, consilierea,
controlul, evaluarea, reglarea).
În lipsa sau utilizarea necorespunzătoare a acestora, apar ca efecte negative:
- oboseala, explicabilă fiziologic si nervos, obiectivă sau subiectivă
(plictiseala), obisnuită sau cronicizată, primară sau secundară, locală sau totală apare datorită
monotoniei, lipsei de motivare, lipsei controlului, greșelilor educative etc.;
- supraîncarcarea prin prevederile orarului, volumul de sarcini în clasă și acasă,
conținuturile programelor școlare, regimul zilei și săptămânii etc..;
- lipsa de motivare a clasei este o consecință a necunoașterii tipurilor de motivații (extrinsecă
- intrinsecă, cognitivă - afectivă, personală - socială), a necorectării la timp si convingător, a lipsei
stimulentelor, a corectării aspirațiilor și așteptărilor, a neexersării autocontrolului, a neconștientizării
rolului metacogniției (autocunoaștera, autoevaluarea propriei dezvoltări cognitive, intelectuale), a
greșelilor în angajarea elevilor în activități etc..;
- deprecierea climatului educațional apare datorită comportamentelor negative, a slabei lor
preveniri și combateri, a neconștientizării și respectării normelor la nivelul clasei.
Climatul indică atmosfera, moralul, starea afectiva a clasei, caracterizează starea de
„sănătate” a ei și este efectul relațiilor interpersonale.
Efectele negative se referă la: neangajarea elevilor, nepăsare, rutină, distanțare,
depersonalizare, insatisfacție, dualitate în comportare s.a.
Prin acestea se explică și abaterile disciplinare, fuga de la școală, abandonul școlar, frustrarea:
- minciuna verbală și non verbală;
- agresivitatea îmbracă forme derivate: individuală sau de grup, fizică sau verbală, distructivă
sau violentă, insultă, furt, constrângere prin șantaj, amenințare, ostilitate, dispreț .
Gestionarea stărilor tensionale din clasă
În orice colectivitate, clasă, grup, apar stări tensionale cauzate diferit, manifestându-se sub
forme variate, latente sau active, în mod progresiv sau regresiv, de scurtă durată sau lungă durată, cu

6
efecte imediate sau întârziate, rezolvate parțial sau total sau amânate, rezolvate direct sau printr-un
complex de metode si factori și adesea după gradul de dezvoltare al stărilor tensionale, profesorul-
manager dă dovadă tocmai a eficienței conducerii sale. În stare de criză se verifică adevarata sa
măsură, căci nu există un climat idilic, așa cum își doresc profesorii, ignorând dificultățile muncii
educative.
Conturarea stărilor tensionale
Literatura managementului dezvoltă direct rezolvarea conflictelor apărute, adică atunci când
deja au luat o formă vizibilă, gravă, cu efecte negative evidente.
Or, în educație, problema principală este aceea a prevenirii, a utilizării în așa mod a
strategiilor de influențare a elevilor, încât să se diminueze, îngusteze câmpul de manifestare, închegare
a cauzelor.
A ajunge la conflict deschis în clasă, este deja tardiv în educație și dovedește lacune
importante tocmai în managementul clasei, al activităților, al relațiilor, al strategiilor, al evaluării, al
disciplinării.
Evoluția stărilor tensionale, de la apariția singulară, de scurtă durată, monocauzată până la
izbucnirea conflictului, reflectă un drum, care trebuie sesizat, identificat, analizat oportun de către
profesor și rezolvat prin intervenție adecvată.
De fapt, profesorul trebuie să anticipeze un aspect: orice abatere a sa sau a elevilor înșiși de la
normele, regulile raționale, firești ale activității educaționale, va trezi imediat diferite comportamente.
Acestea se pot manifesta progresiv:
- mirarea la apariția unei abateri de la normal, drumul real, sesizarea și identificarea situației,
disconfortul cognitiv și afectiv;
- căutarea cauzelor, efortul de integrare, analiza, explicare, comparare și rezolvare, dacă este
o abatere spontană, nerepetabilă, extinderea comunicării de înțelegere;
- sesizarea repetării manifestărilor-abatere, exprimarea imediată a nemulțumirii, sub
forma verbală, cu încercare de rezolvare acum și cu rol preventiv mai accentuat;
- în cazul nerezolvării, repetări, nemultumirea ia forme mai evidente, apar manifestări
de respingere, încordare, frustrare, insatisfacție, agresivitate, neparticipare, refuz, deteriorarea relațiilor,
starea tensională începe să se manifeste deschis, începe să perturbe climatul și activitatea, iar unele
proceduri inadecvate pot s-o aprofundeze;
- starea de conflict propriu-zis se instalează dacă starea tensională latentă nu este rezolvată,
nu se apelează la „negocieri”, la analiza complexă a cauzelor, nu se recurge la un sistem de metode,
procedee.
Deja, pentru educație, a ajunge în acest stadiu, este tardiv, efectele asupra elevilor și
activității fiind grave și de mai lungă durată sau greu de compensat: rămânerea în urmă la învățătură,
absenteismul sau abandonul, indisciplina, apariția și manifestarea grupurilor informaționale.
Abia acum apare criza la nivelul clasei, al grupurilor, al activitătilor, al relațiilor (profesor -
elevi, elevi - elevi), cu deteriorare deosebit de gravă a activității, a climatului, etapele anterioare
anunțând-o. De unde marea importanță a prevenirii în educație, pentru că aici nu putem avea rebuturi,
nu putem provoca și încuraja o formare contrară scopurilor și devenirii umane, prin neintervenție sau
intervenție greșită și tardivă.
Deciziile curente, operative sunt cele eficiente în prevenire, iar profesorului i se cere cultură
psihopedagogică, managerială, cunoașterea continuă a elevilor, studiul analitic al evoluției sale și a
clasei și intervenția oportună.
Profesorul-manager, interesat de prevenire are ca barometru de control: climatul de activitate
din clasă, disciplina, atenția.

7
 După gradul de manifestare al acestora, dimensiunile climatului, sesizate la timp si analizate
indică nivelul tensiunilor apărute/manifeste.
Managementul general abordează abia conflictele instalate, care sunt definite ca înfruntarea
dintre două tendințe, idei, interese contrare, aproximativ egale, percepute ca atare de părțile implicate,
ca stări emoționale incompatibile care conduc la opoziție și la crearea de situații conflictuale, cu
episoade de manifestare a acesteia.
Atunci managementul explicit în clasă nu este diagnosticarea și explicarea acestor stări
tensionale agravate, ca în managementul general, ci cel care tocmai previne și nu ajunge la acest stadiu.
De asemenea, pentru un bun profesor-manager, care anticipează, cunoaște greșelile tipice,
cunoaște nivelul de aspirații al elevilor, își proiectează activitatea rațional, nu putem spune că apariția
unei stari tensionale, chiar conflict este spontană, neașteptată (dar că n-a intervenit la timp, nu 1-a
interesat).
Evitarea, ignorarea sau neimplicarea în raport cu situaţiile conflictuale din sala de clasă nu
apar ca abordări predominante ale cadrelor didactice, ci doar ca tendinţe în unele situaţii. Acest fapt
corelează pozitiv cu ansamblul rolurilor manageriale pe care managerul clasei ar treb ui să le exercite
în grupul şcolar, deoarece procesul pe care îl conduce, cel de dezvoltare a personalităţii elevilor săi,
este unul esenţial, extrem de delicat şi cu înrâurire puternică asupra întregii evoluţii ulterioare a
educabilului.
Conflictul este o componentă naturală a existenţei cotidiene în general şi a realităţii şcolare în
special. În intervenţiile lor în situaţiile de „microcriză educaţională” (indisciplină, violenţă, non -
implicare, comunicare blocată), cadrele didactice sunt puse în situaţia de a demonstra abilităţi şi
strategii de management educaţional, ţinând cont de faptul că nu educă numai de la catedră sau în
clasă, ci prin fiecare contact relaţional cu copiii.