Ministerul Educaţiei , Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe

Catedra finanţe

Studiu individual nr.2

La disciplina : Etica profesională

Tema: Analiza stilului omului de afacere

japonez

A elaborat : Caliman Dumitriţa

Grupa: IPF 2005 G
A verificat : Deliu Natalia

Chişinău 2021

Cuprins
1.Introducere……………………………………………….2
2.Prezentarea.........................................................................2
2.1Salutul...............................................................................2
2.2Cărţile de vizită…………………………………………3
3.Stilul de negociere………………………………………..3
3.1Comunicarea…………………………………………....3
3.2Etapa cea mai importantă în negociere…………….…4

3.3Concepţia negociatorului japonez……………………..5

4.Caracteristicile negocierilor japoneze…………….….…6

5.Cum sa te înţelegi cu japonezii……………………….…7

6.Regimul cadourilor în Japonia……………………….…9

7.Concluzie…………………………………………….……9

8.Bibliografie………………………………………………10

1
 1.Introducere

Cultura japoneza a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei

originara, cultura Jomon, la un hibrid contemporan, care combina influente
din tari din Asia, Europa si America.
Odata cu mijlocul secolului al XIX-lea au început sa prevaleze influentele
vestice, cea americana devenind dominanta dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial. Aceste influente sunt vizibile în cultura populara japoneza
contemporana, care combina influentele asiatice, europene si, începând cu
1950, americane.
Japonia este un exemplu excelent de ţară ale cărei obiceiuri sunt total
diferite de ale europenilor, ai cărei oameni sunt manieraţi şi care apreciază
eforturile oamenilor de afaceri din străinătate de a înţelege cultura ţării lor.
Omul de afaceri japonez este deosebit de politicos, amabil, dar şi foarte
riguros, ceea ce ne obligă să fim foarte atenţi la tot ce spunem, pentru că
urmăreşte cu stricteţe dacă vorbele sunt urmate de fapte. Relaţiile de afaceri
cu japonezii nu pot să se înceapă de la o scrisoare de intenţii din partea unor
necunoscuţi. Numai în cazul când există un intermediar, bine cunoscut
ambelor părţi e posibil de început discuţiile. Relaţiile interpersonale sunt mult
mai complexe decât în cazul americanilor, afacerile cu japonezii nu se pot
trata în orice condiţii.
2.Prezentarea
Japonezii sunt simpli şi punctuali. Derularea întâlnirii are o anumită
complexitate, pentru că negociatorii japonezi practică subtil abaterea şi
ocolirea. Ei sunt capabili să se învârte în jurul problemei fără a o aborda
direct. Japonezii preferă liniştea, să utilizeze formula „da..., dar”, să pună
întrebări ocolitoare etc. Oricum, nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul
este foarte minuţios pregătit. Trebuie de preferat încheierea afacerii seara, în
restaurantele discrete care funcţionează şi seara. Preferă companie masculină,
întrucât concepţia lor privind femeia casnică este foarte puternică. Este şi
motivul pentru care veţi întâlni rareori în afaceri o femeie, mai ales în cele cu
caracter industrial.
2.1Salutul
În Japonia salutul obişnuit nu este o strângere de mână, ci o lungă şi adâncă
plecăciune. Ea are o mare importanţă din punct de vedere al ritualurilor.
Plecăciunea este făcută din talie, cu spatele şi gâtul rigid, cu mâinile alunecate
pe lângă genunchi şi cu ochii în pământ.
Japonezii au o aversiune faţă de atingerile fizice aşa că trebuie de evitat de
bătut pe spate sau de ţinut de braţ când se doreşte să se sublinieze ceva. Dar
când sunt peste hotare ei se aşteaptă la o simplă strângere de mână.
Nu trebuie de adresat niciodată omului de afaceri japonez cu prenumele.
Numai membrii familiei şi prietenii foarte apropiaţi fac acest lucru. Se

2
foloseşte forma niponă „... san”, sau cea utilizată în ţara respectivă până când
nu eşti invitat să fii mai familiar.
2.2Cărţile de vizită
Cărţile de vizită trebuie schimbate la prima întâlnire şi ele trebuie oferite şi
acceptate cu ambele mâini. Poate fi considerată ca o ofensă, dacă la oferirea
cărţii de vizită nu se înmânează cartea de vizită a partenerului.
Este necesar de respectat strict ierarhia în cazul oferirii cărţii de vizită.
Oamenii de afaceri japonezi sunt foarte preocupaţi de respectarea ierarhiilor
în organizaţiile lor, iar cei cu funcţii mai mici vor fi mereu ascultători faţă de
cei cu funcţii mai mari, aşteptând să fie invitaţi să ia cuvântul şi
necontrazicându-se niciodată şeful.
Este considerată o impoliteţe pentru japonez să spui „Nu” şi ar trebui să
eviţi să împingi o problemă până la punctul în care vizitatorul nu are altă
ieşire decât să facă acest lucru. E necesar de folosit fraze care să ofere o
modalitate onorabilă de a refuza, fără a-i ştirbi reputaţia.

3.Stilul de negociere
Stilul de negociere japonez se caracterizeaza prin
profesionalism,negocierile fiind bine pregatite, japonezii dovedind o
aprofundata cunoastere, atat a cerintelor generale ale afacerii, cat si a culturii
partenerilor lor. Japonia are un indice relativ ridicat al distanţei ierarhice şi de
aceea vor dori să negocieze cu reprezentanţi ai nivelurilor ierarhice
nsuperioare. În adoptarea deciziilor, rolul important îl joacă “conducerea de
mijloc”a corporaţiilor, respectiv directorii la diferite nivele . Statutul are
pentru ei o importanţă deosebită.
Stilul de negociere japonez este diametral opus stilului american. În timpul
negocierilor, japonezii folosesc comunicarea indirectă şi încearcă să evite
confruntarea excesivă, iar în luarea deciziei se bazează mai ales pe intuiţie.
Această abordare a negocierilor derivă din accentul pus de cultura japoneză
pe nevoia de a menţine armonia grupului. De asemenea, sunt înclinaţi să
adopte decizii prin consultarea grupului din care fac parte (orientare
colectivistă).
3.1Comunicarea
Comunicarea se face prin mesaje verbale (se foloseste limba engleza in
general, dar se practica folosirea translatorilor, astfel castigandu-se timp
pentru analiza), dar si prin mesaje non-verbale (dar cu mai putine expresii
faciale negative,contact vizual limitat, mai multe perioade de tacere).
Japonezii prefera comunicarea “face to face“ comunicarii scrise, deoarece
negocierea cere multa experienta si rabdare. Japonezii nu negociaza niciodata
cu cartile pe fata, fiind ermetici, vagi si neclari în declaratii si nu spun
adevaruri directe, care dupa parerea lor ar ofensa.
Un element esenţial al stilului retoric japonez este tăcerea. Pauzele între
două propoziţii, pauze mai lungi decât la culturile europene şi americană, îi
3
permit negociatorului japonez să cântărească şi să analizeze mai bine situaţia.
Nerespectarea acestor perioade de linişte, care au rolul de a-i ajuta pe oamenii
de afaceri japonezi să reflecteze, este percepută ca o presiune insuportabilă şi
lipsă de respect. Ei adoptă uneori o poziţie pasivă în mod deliberat, urmărind
ca partenerul să-şi epuizeze toate argumentele. S-a observat ca în cadrul unei
echipe de negociatori tipice japoneze, unii componenti ai echipei au rolul de
observatori ai procesului negocierii. Ei nu au altceva de facut decât sa observe
interactiunea dintre negociatori si comportamentul lor verbal si nonverbal
pentru a întelege mai bine negocierea. Acestia încearca sa descopere
semnificatiile ascunse ale negocierii, analizeaza daca mesajele verbale
transmise sunt în concordanta cu comportamentul nonverbal al negociatorilor
si observa care dintre negociatori se simt stapâni pe sine, care sunt nesiguri,
care inspira încredere.
Japonezii stiu sa utilizeze timpul în favoarea lor. De multe ori, când
americanii merg în Japonia sa faca afaceri, negociatorii japonezi, în mod
intentionat, nu finalizeaza negocierile decât cu câteva ore înaintea întoarcerii
în tara a americanilor, în acest fel fortându-i sa mai faca unele concesii.
Caracterul indirect al stilului de negociere japonez se manifestă şi prin
evitarea unui refuz categoric şi direct. Japonezii ezită să spună direct şi
emfatic “NU”. Când un japonez spune “Este dificil”, ca răspuns la o
propunere de afaceri, el vrea cel mai adesea să spună că propunerea este
inacceptabilă. “Este dificil” sau “poate” înseamnă de obicei “nu” pentru
japonezi, iar insistenţa celelalte părţi negociatoare în această situaţie va fi
văzută ca un comportament extrem de agresiv şi chiar ostil. Trebuie reţinut că
japonezii evită confruntarea directă, căutând să menţină relaţii armonioase cu
cei cu care negociază.

3.2Etapa cea mai importantă în negociere

Etapa cea mai importanta pentru negociatorii japonezi este etapa stabilirii
relatiei cu partea oponenta. La japonezi aceasta etapa se deruleaza pe o
perioada mai mare si constituie baza afacerii ce urmeaza a se discuta. Cu
ocazia acestei etape negociatorul japonez îsi cunoaste viitorul partener de
afaceri si evalueaza posibilitatea de a se putea baza pe el în viitor. Tot în faza
initiala a negocierilor, japonezii vor sa se asigure de seriozitatea partii
adverse.
Înainte de stabilirea unei relatii de afaceri, japonezii trebuie sa aiba
încredere în cei cu care vor face afaceri în viitor. Oamenii de afaceri japonezi
au o orientare pe termen lung, iar încrederea pe care trebuie sa o capete prin
cunoasterea celeilalte parti îi va ajuta în construirea unei relatii de afaceri
îndelungate. Japonezii nu se compromit, iar politetea trebuie pastrata tot
timpul de aceea fac eforturi incredibile pentru a fi politicosi.

Japonezii, spre deosebire de occidentali, nu-i agreeaza pe nou-veniti la

intalniri. In societatea lor de tip retea, directorii japonezi stiu exact in ce mod
4
trebuie sa li se adreseze superiorilor, inferiorilor si egalilor. Pentru ei,
occidentalii care se plimba prin camera si dau mana cu ei toata ziua reprezinta
o sursa de mare stanjeneala. In primul rand, daca acestia nu au fost prezentati
cum trebuie, japonezii nu reusesc sa le stabileasca pozitia. In al doilea rand, e
de asteptat ca occidentalii sa initieze un schimb de opinii ca de la persoana la
persoana, ceea ce constituie un pericol si mai mare pentru japonezi.

Japonezii, ca si chinezii abordeaza negocierile în mod holistic. Daca anglo-

saxonii abordeaza problemele ce se discuta la negocieri plecând de la specific
la general, japonezii tind sa ajunga la aspectele specifice ale obiectului
negocierii plecând de la viziunea lor de ansamblu.
Spre deosebire de americani care nu se abat de la subiect si sunt foarte
specifici, japonezii pot sa vorbeasca pe lânga subiect minute sau chiar ore în
sir, pentru ca abia în final sa ajunga la aspectul specific pe care urmareau sa-l
ilustreze de fapt. Un japonez care se exprima prea specific risca sa fie
caracterizat de compatriotii sai ca având o atitudine nepoliticoasa de
superioritate si desconsiderare fata de ceilalti. Acest stil indirect poate parea
ambiguu, inexact, dar trebuie sa tinem seama de caracteristicile culturale
japoneze, care imprima modului lor de comunicare un caracter puternic
contextual, în care cuvintele si puterea lor de convingere sunt mai putin
importante decât relatiile sociale dintre vorbitori.

3.3Concepţia negociatorului japonez

Negociatorul japonez are o conceptie agresiva cu privire la piata si la
concurenta; el utilizeaza informatiile privind piata nu prospectiv ci pentru a
ataca si a cuceri, gândind-o ca o companie militara si folosind o strategie
ofensiva de cuceritor. Managerii japonezi sunt în general pragmatici şi pun
accent pe dezvoltare şi competitivitate.
La baza negocierii sta ideea nationala ca exportul este cheia existentei
Japoniei si a firmei sale; aceasta idee strabate creativitatea tehnica, calitatea
executiei si serviciile de post-vânzare ale produsului. În conceptia
negociatorului japonez, piata mondiala este un complex dinamic cu puncte
tari si locuri slabe, si care poate fi atacata cu succes si stapânita prin
flexibilitate si adaptarea rapida a productiei la cerintele acesteia; în acest
complex, viteza de reactie a firmei, promptitudinea ei, ideea de a fi totdeauna
primul care ataca este ideea de baza a negociatorului japonez.

Oamenii de afaceri care vor să negocieze cu japonezii ar trebui să ţină

seama de următoarele recomandări:
- să încerce să găsească o persoană de legătură care să le facă
cunoştinţă;
5
 - efectuarea primelor contacte este bine să se facă folosind ca
intermediar tot o firmă japoneză;
- să lase la latitudinea gazdei subiectele ce urmează a fi discutate;
- să încerce personalizarea relaţiei de afaceri pentru a furniza încredere
părţii japoneze;
- să nu apeleze exclusiv la logică, pentru că la japonezi componenta
emoţională este de multe ori mai importantă în adoptarea deciziei;
- să nu îi pună pe managerii japonezi în situaţia de a admite că au
greşit sau că nu cunosc un lucru pe care ar trebui să-l cunoască;
- să aibă răbdare să îi asculte pe japonezi şi să nu îi întrerupă;
- să se pună accent pe ţinuta vestimentară, care trebuie să fie decentă,
fără extravaganţe;
- gestul de a bate prieteneşte pe umăr provoacă japonezilor înfiorare,
strânsul şi scuturatul mâinii îi dezgustă pe japonezi.

4.Caracteristicile negocierilor japoneze

٧ Prima persoana pe care o contactezi intr-o companie japoneza (sau care
te-a contactat) va fi prezenta pe tot parcursul perioadei negocierilor.
٧ In mod normal japonezii negociaza in echipe, ai caror membri au, fiecare,
o alta specializare.
٧ Componenta echipei se poate schimba sau deveni mai numeroasa,
deoarece japonezii doresc ca un numar cat mai mare de membri ai companiei
sa te cunoasca.
٧ De obicei, sunt mai numerosi decat echipele adverse.
٧ Va fi de faţă o persoana din conducere care va dicta strategia, insa rareori
acesta e cel care poarta discutiile. Fiecare membru al echipei va pune intrebari
in cadrul sferei sale de competenta, folosind cel mai bun lingvist pe post de
translator.
٧ Deciziile lor vor fi luate in cele din urma pe baza de consens, prin urmare
nici o persoana nu-si va manifesta individualitatea. Ei vorbesc in numele
companiei lor sau folosesc termenul „noi“, niciodata „eu“.
٧ Oricat de puternica ar fi echipa, vor trebui sa se consulte din nou cu
sediul central. Prin urmare, nu se va lua nici o decizie la prima intalnire si
probabil nici la a doua.
٧ A doua intalnire va aborda aceeasi tematica de la prima, insa intrebarile
vor intra mai in profunzime.
٧ Negociatorii japonezi aduc cu ei, la masa tratativelor, pozitia companiei
pe care o reprezinta, neavand autoritatea de a opera modificari prea mari. Prin
urmare, flexibilitatea este minima.
٧ Japonezii sunt dispusi sa cerceteze aceeasi informatie de mai multe ori
pentru a evita neîntelegerile ulterioare si pentru a dobandi claritate, însa
ambiguitatile propriului lor stil de exprimare nu sunt de natura sa-i
lamureasca pe occidentali care le sunt intentiile.
6
 ٧ Deciziile lor sunt pe termen lung, de pilda: Vrem ca acestia sa fie
partenerii nostri in viitor? Avem incredere in ei? Directia in care se indreapta
compania noastra este cea corecta? Deciziile importante cer timp. Ei ii
considera pe negociatorii americani niste tehnicieni care iau rapid o serie de
decizii minore pentru a expedia o „afacere“ (probabil relativ lipsita de
importanta).
٧ O data ce compania japoneza a luat decizia, echipa de negociere se
asteapta apoi la o actiune rapida si multi isi critica partenerii in caz ca exista
vreo intarziere.
٧ Vor pune capat negocierilor daca cealalta parte este prea directa,
nerabdatoare sau nu respecta protocolul.
٧ Nu trebuie sub nici o forma sa se compromita. Daca nu li se arata destul
respect sau daca sunt incoltiti cu o logica nemiloasa, s-a zis cu afacerea.
٧ Daca sunt tratati cu respect si pretentiile li se par rezonabile, sunt dispusi
sa-si modifice considerabil propriile pretentii.
٧ Fac eforturi mari de a pastra armonia pe tot parcursul negocierilor. Se
straduiesc sa creeze o mai mare apropiere intre cele doua companii
„respectabile“. Accepta bucurosi sa iasa impreuna in oras intre sedinte.
٧ Nu spun niciodata „nu“, nu resping in intregime argumentele altcuiva, nu
intrerup negocierile atat timp cat armonia predomina. Acest lucru le ofera
posibilitatea renegocierii la un moment dat, in viitor, in cazul in care situatia
se modifica.
٧ Vor anula o intalnire in cazul in care considera ca imprejurarile in care a
fost stabilita s-au modificat.
٧ Vor manifesta un respect exagerat fata de negociatorul-sef al partii
adverse si se asteapta ca si voi sa procedati la fel fata de al lor.
٧ Vor apela la un mediator sau intermediar daca vor gasi pe cineva. In
definitiv, daca ambele parti au incredere in el, atunci va exista armonie.
٧ Stilul negocierilor va fi neindividualizat, impersonal.

5.Cum sa te înţelegi cu japonezii

Ce ar trebui sa stie un om de afaceri strain care calatoreste in Japonia? Mai
intai, limitati-va gestica. Nu dati din maini, nu va atingeti de nimeni daca nu e
neaparat necesar si mai ales nu-i luati de dupa umeri cand intrati pe usa. Nu
relatati conversatiile purtate cu japonezii unei terte parti decat daca este
limpede ca aveti voie sa faceti acest lucru. Nu pomeniti de afaceri in primele
15 minute ale unei discutii, decat daca japonezul spune Jitsu wa ne…, ceea ce
inseamna „problema este ca…”. Nu va adresati niciodata unui om de afaceri
japonez pe numele mic si nu care cumva sa aduceti vorba despre razboi.
Sfat:
Daca trataţi cu un grup de japonezi (si de obicei ei vin la intalnire in
grup), adresati-va celui cu functia cea mai importanta si faceti-i o plecaciune

7
la fel de adanca precum a sa. Forma de salut este o reverenta, tinand mainile
impreunate la spate. Stati in aceasta pozitie 3 secunde.
Puteti vorbi cat poftiti despre golf sau sarituri cu schiurile de la
trambulina, insa nu faceti glume decat daca sunt pe seama voastra si pot fi
intelese cu usurinta.
Nu este o idee buna sa vreti sa mergeti acasa la japonezi, deoarece chiar si
oamenii de afaceri importanti locuiesc in apartamente minuscule – fapt care
le cauzeaza o oarecare stanjeneala. Daca sunteti invitati la ei acasa nu stati
mai mult de 30-45 de minute, chiar daca sunteti rugat sa mai ramaneti.
Gazda si invitatul stau in capetele mesei (in cazul meselor la restaurant,
receptiilor).
În schimb, ei sunt bucurosi sa va faca vizite, deoarece la voi e cu siguranta
mai mult spatiu. Nu le strangeti mana mai mult decat este necesar, deoarece
aceasta practica li se pare neigienica. Pe de alta parte, intotdeauna este indicat
sa va prezentati cartea de vizita la prima intalnire.
Este esential sa retineti ca japonezilor le place sa faca afaceri intr-un climat
armonios, prin urmare aveti grija sa nu faceti ceva care ar putea diminua
aceasta armonie.
Daca exista o lista lunga cu „ce sa nu faci“ la negocierile cu japonezii,
exista si o lista cu „ce sa faci“. Mai presus de toate, trebuie sa fiti modesti si
rezervati. Faceti plecaciuni daca puteti si incepeti discutia prin a-i intreba
despre familiile lor. Entuziasmul vostru fata de miracolul economic japonez,
precum si fata de reputatia lor de oameni cinstiti si deosebit de ospitalieri este
pe deplin justificat.
De asemenea, se cuvine sa va cereti scuze pentru nepolitetea de care ati dat
dovada la ultima voastra intalnire. Japonezii procedeaza intotdeauna astfel,
indiferent daca au motive sau nu. Ideea este sa-ti faci autocritica in legatura cu
lipsa de punctualitate sau de ospitalitate sau in legatura cu orice alt defect
personal care-ti vine in minte. De pilda, japonezii se scuza cu regularitate
pentru ca sunt raciti, pentru ca filmul la care v-au invitat a fost slab, pentru ca
masina lor, cu care ati calatorit, face zgomot.
Daca vrei sa faci afaceri cu japonezii, trebuie sa incerci sa ai o tinuta
corespunzatoare. Retineti ca in mod normal toti directorii japonezi se imbraca
destul de conservator, in albastru sau gri, cu o camasa alba si cravata de
culoare inchisa. Oamenii de afaceri japonezi te privesc in acelasi mod ca si
spaniolii. Le plac oamenii curati, bine imbracati, nu prea tineri, modesti, care
vorbesc incet si, mai presus de orice, politicosi.
Trebuie totodata sa-i convingeti ca sunteti respectabili. Pentru japonezi,
respectabilitatea inseamna sa aveti o anumita varsta si o serie de calitati mai
sus mentionate, dar si o reputatie recunoscuta in domeniul afacerilor, sa nu
aveti parteneri sau afaceri dubioase si sa faceti dovada solvabilitatii
incontestabile. Numerosi oameni de afaceri japonezi va vor intreba deschis,
de la prima intalnire, din cine este format consiliul director al companiei

8
voastre, ce capital are compania, cine sunt principalii vostri clienti si daca
aveti sa le aratati un raport al presedintelui companiei.

6.Regimul cadourilor în Japonia

La japonezi oferirea de cadouri reprezina un fel de obligatie sociala de la
care nimeni nu se sustrage. Japonezii ofera si primesc cadouri in orice fel de
circumstanta, uneori fara niciun motiv, cadoul fiind considerat un gest prin
care se impune o anumita obligatie din partea celui care primeste.
Exista doua momente importante cand se fac cadouri: in decembrie
(Oseibo) şi în iulie (Ochugen), japonezii fac schimburi de cadouri cu
partenerii de afaceri, pentru a-şi exprima aprecierea. De vreme ce acesta este
un obicei costisitor şi care ia timp, tinerii manageri japonezi se străduie din
răsputeri să-l înlăture.
Japonezii consideră oferirea cadourilor drept o necesitate, nu numai ca o
delicateţe opţională. Nu trebuie surprinsi oaspeţii japonezi oferindu-le
cadouri, deoarece imposibilitatea de a face imediat la fel îi poate face să se
simtă stânjenit. Ei trebuie lăsaţi să ofere primii cadourile. Dacă intenţionezi să
oferi un cadou unei anumite persoane, anunţă-l din timp şi cu discreţie despre
intenţia ta, pentru a-i oferi timp. Oferă-i cadou în particular (niciodată să nu
oferi un cadou unei persoane dintr-un grup, ignorându-i pe ceilalţi). Cadourile
se desfac, de regulă, în particular, pentru a evita exprimări emoţionale
excesive.
Cadourile trebuie să fie împachetate în hârtie pastel (niciodată în hârtie albă
sau cu fundiţe). Cadourile duble se crede că aduc noroc (seturi de stilou şi pix
etc.), dar nu oferi niciodată cadouri multiple de patru (patru este de asemenea,
sinonimul pentru moarte). Încearcă să oferi un cadou de valoare potrivit
pentru funcţia destinatarului.

7.Concluzie
În concluzie pot spune ca situaţia în care suntem confruntaţi cu parteneri de
afaceri provenind din alte medii culturale, pentru a deveni competitivi trebuie
să ne dezvoltăm un stil de abordare şi o strategie care să ţină seama de
obiectivele organizaţiei pe care o reprezentăm şi să reflecte cultura căreia îi
aparţinem, iar Japonia este un exemplu excelent de ţară ale cărei obiceiuri
sunt total diferite de ale europenilor, ai cărei oameni sunt manieraţi şi care
apreciază eforturile oamenilor de afaceri din străinătate de a înţelege cultura
ţării lor si Cheia succesului in afacerile japoneze sau oricare alte afaceri
internationale si in relatiile personale cu o tara straina este de a invata cat mai
mult despre tara respectiva si a dori sincer de a se integra intr-o cultura noua
si diferita.

9
 8.Bibliografie

1. https://www.qdidactic.com/bani-cariera/afaceri/
codul-manierilor-in-afacerile-
internationale288.php
2. https://dokumen.tips/documents/stilul-de-
negociere-japonez.html
3. https://www.proiecte.ro/negociere/stilul-de-
negociere-japonez-31080
4. https://www.theecho.ro/ce-trebuie-sa-stii-cand-
faci-afaceri-cu-japonezii/

10