Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiul individual
Chişinău, 2021
Cuprins:
Capitolul I..................................................................................................3
Capitolul II.................................................................................................5
Concluzii……………………………………………………………….…….6
Bibliografie.....................................................................................................7
1
Capitolul I
Omul de afaceri japonez este deosebit de politicos, amabil, dar si foarte riguros, ceea ce ne obligă
să fim foarte atenți la tot ce spunem, pentru că urmarește cu strictețe dacă vorbele sunt urmate de
fapte. Relațiile de afaceri cu japonezii nu pot să se înceapă de la o scrisoare de intentii din partea
unor necunoscuți. Numai în cazul cînd există un intermediar, bine cunoscut ambelor părti e posibil
de început discuțiile. Relațiile interpersonale sunt mult mai complexe, afacerile cu japonezii nu se
pot trata în orice condiții. Japonezii sunt simpli si punctuali. Derularea întalnirii are o anumită
complexitate, pentru că negociatorii japonezi practică subtil abaterea și ocolirea. Ei sunt capabili
să se învarte în jurul problemei fără a o aborda direct. Japonezii preferă liniștea, să utilizeze
formula „da, dar”, să pună întrebări ocolitoare etc. Oricum, nimic nu este lăsat la voia întamplării,
totul este foarte minuțios pregătit. Trebuie de preferat
încheierea afacerii seara, în restaurantele discrete care
funcționează și seara. Preferă companie masculină, întrucat
concepția lor privind femeia casnică este foarte puternică.
“Stilul unui om de afacere japonez nu se deosebeşte prea mult de cea a unui ambasador. El trebuie
să lupte paşnic pentru a-şi atinge scopul, trebuie să corespundă unor criterii pentru a fi acceptat de
parteneri. Elementele de etichetă îl pot ajuta să înţeleagă mai bine poziţia unui potenţial partener
în cadrul negocierilor sau să-şi construiască strategia.”
2
1.3. Comportamentul omului de
afacere japonez
Reuşita unei negocieri în Japonia depinde de importanţa pe care negociatorul străin o acordă
influenţei culturii japoneze în modul de desfăşurare a negocierilor. Abordarea negocierii trebuie să
fie una flexibilă, în conformitate cu statutul şi situaţia partenerului japonez, şi trebuie să se facă la
timpul potrivit. Scrisorile de recomandare de la un om de legătură, bine plasat sunt esenţiale.
Regula de bază este prezentarea deschisă şi sinceră a poziţiei partenerului străin. Managerii
japonezi au observat, prin experienţă proprie, că trebuie să fie mai agresivi în procesul de
negociere; dacă nu adoptă această atitudine, vor avea un puternic dezavantaj. Întâlnirile de afaceri
sunt extrem de protocolare. Protocolul are chiar aspect de ceremonial. Prezentările încep cu cea
mai tânără persoană şi continuă până la cea mai în vârstă. Schimbul de cărţi de vizită este iminent
şi, de aceea, se recomandă ca partea străină să fie tot timpul pregătită în acest sens. Japonezii
preferă ca discuţiile să se desfăşoare păstrând o distanţă de aproximativ 1,5 m între cei doi
parteneri. Gesturile făcute în timpul vorbirii sunt considerate nerafinate. Salutul trebuie să se facă
printr-o simplă înclinare a capului şi trebuie să se evite strânsul şi scuturatul mâinii. Manifestările
de politeţe ale japonezilor sunt cu atât mai pronunţate, cu cât cunoaşterea partenerului este mai
redusă sau diferenţa de rang mai mare. Pe perioada negocierilor, japonezii dau dovadă de răbdare
şi perseverenţă.
3
Capitolul II
Individulismul nu reprezintă una din caracteristicile omului de afacere japonez; foarte rar vor
apărea la masa tratativelor echipe mai mici de trei persoane, chiar şi pentru tranzacţiile cele mai
simple. În majoritatea cazurilor, persoana care vorbeşte cel mai mult, nu va fi una şi aceaşi cu
persoana care ia deciziile finale. Progresul negocierilor este asigurat de membrii mai tineri ai
echipei. Funcţia negociatorul-şef este de a asigura continuitatea discuţiilor şi de a face declaraţia
finală. Negociatorii japonezi sunt vestiţi pentru ambiguitatea cu care răspund la orice ofertă.
Pentru ei, imprecizia constitue o formă de protecţie, dându-le posibilitatea să evite situaţiile
defavorabile. Durata deciziilor este mult mai lungă decât în companiile americane sau europene, în
schimb, implementarea este mult mai rapidă şi reuşita garantată. Dacă oferta este inacceptabilă,
japonezii nu vor spune niciodată “nu”, în mod direct. Amânările şi solicitările de date suplimetare
ar trebui interpretate ca preludiu al unui eşec. Acordul se încheie prin contracte considerate
orientative, iar eventualele probleme sunt supuse arbitrajului mai
degrabă decât judecării în instanţă. Cu foarte puţine excepţii, contractele
conţin o clauză , adică posibilitatea de renegociere completă, în cazul în
care circumstanţele se schimbă. Acest sistem funcţionează foarte bine în
Japonia, dar pentru mulţi străini, mai ales occidentali, este de-a dreptul
deconcertant. În mod tradiţional, japonezii preferă o relaţie pe termen
lung şi se aşteaptă ca şi partenerul să aibă acelaşi obiectiv.
4
Concluzii
5
Bibliografie
https://conspecte.com/cultura-organizationala/codul-manierelor-in-afacerile-internationale.html
https://administrare.info/management/8785-stilul-omului-de-afaceri-din-republica-moldova
dministrare.info/management/7579-caracteristicile-stilurile-de-negociere-şi-ale-negociatorilor-din-
diferite-culturi
https://ro.scribd.com/document/259195978/Codul-Manierelor-in-Afacerile-Internationale
https://ro.scribd.com/document/259195978/Codul-Manierelor-in-Afacerile-Internationale
https://ro.scribd.com/doc/207994931/Caracteristicile-Omului-de-Afaceri