Capitolul 1

Kate
 Îmi spunea mereu că am cei mai frumoși ochi albaștri pe care
i-a văzut vreodată.
De fapt, ochii mei sunt mai mult gri decât albaștri, dar când
el mă privea, cu fața între coapsele mele, cu ochii lui negri
mistuiți de pasiune, mi-i închipuiam albaștri și frumoși.
Price se uita mereu în ochii mei când mi se cuibărea între
picioare. A făcut asta încă de prima dată când am făcut dragoste,
eram la facultate. Povestea noastră a fost una învolburată –
dragoste la prima vedere, oricât de sentimental ar suna. După
absolvire, s-a angajat ca broker pe Wall Street și eu am ajuns
copywriter pentru The New York Tribune. Cu puțin noroc, ne-am
găsit un apartament clasic în Brooklyn – confortabil și perfect.
Da, perfect.
Așa cum era de fiecare dată când Price mă lingea acolo,
împingându-se în mine, gemetele lui reverberând în pielea
sensibilă dintre coapsele mele.
Și se uita tot timpul în ochii met
— Îți place, dulceață? a șoptit pe pielea mea umedă,
provocându-mi fiori
— Doamne, da, am gemut Da, da!
M-a răsucit și mi-a tras o palmă pe una dintre fese.
— Ai cel mai mișto fiind, Kate.
M-au trecut fiorii Adoram să mă sugă în poziția asta. Deja
eram pe punctul de a exploda. Știam că nu va mai dura mult
până când...
— O!
Mi-a băgat două degete prin vaginul ud și au început
convulsiile. De-a lungul anilor petrecuți împreună, Price mi-a
oferit numeroase orgasme, fiecare mai puternic decât altul.
Acesta era o implozie – toate celulele din corp goneau spre
nucleul interior. M-am împins în spate, încercând să-i forțez
degetele mai adânc în mine.
— Așa. Vreau să termini pentru mine, iubito.
Îmi tremurau membrele, iar până la urmă brațele mi-au
cedat și coapsele îmi țineau fundul în aer.
— Ador să-ți provoc orgasme, a zis Price cu o voce guturală și
senzuală. Oare știi cât de frumoasă ești acum?
Cuvintele lui m-au făcut să mă excit din nou.
 — Te simt, dulceață. Simt că ești gata să termini iar.
Și-a scos degetele și într-o secundă era în mine.
Atât mi-a trebuit. Am explodat
— Price! Doamne, Price!
— Așa, iubito. Ador când îmi strigi numele. Ador să-ți provoc
orgasme. S-a împins încă o dată.
— Mă învălui atât de bine, Kate. Nimeni... Nimeni în afară de
tine în toată lumea...
Mi-am împins șoldurile în spate, forțându-l să întețească
ritmul. Tare și repede. Așa îmi plăcea, mai ales înainte să plece
într-una dintre călătoriile lui. Întotdeauna se asigura că mă voi
gândi doar la el cât este plecat.
Și chiar așa era. Nu-mi ieșea niciodată din minte.
S-a avântat în mine mai adânc, apoi s-a retras. Deși am
scâncit de frustrare, m-a întors pe spate, mi-a desfăcut picioarele
și a intrat în mine.
— Uită-te la mine, Kate. Vreau să mă uit în ochii tăi albaștri
și frumoși.
I-au apărut stropi de transpirație pe frunte, lipindu-i de piele
șuvițele de păr negru.
— Ești frumoasă. Atât de frumoasă.
S-a împins încă o dată, gemând.
— Doamne, da! E așa de bine!
Eram atât de sensibilă de la numeroasele orgasme, că
simțeam fiecare convulsie, oricât de mică, în timp ce Price termina
în mine.
Într-o zi aveam să facem un copil împreună. Încă nu era
timpul, dar într-o zi...
S-a prăbușit peste mine, fierbinte și alunecos. După câteva
secunde, a mormăit „Scuze, iubito” și s-a dat într-o parte.
M-am întors spre el și mi-am lipit buzele de ale lui.
— Deja mi-e dor de tine.
Avea brațul peste frunte și ochii închiși.
— Și mie. Dar nu e vorba decât de o săptămână.
Am zâmbit și l-am sărutat din nou.
— Pentru mine o săptămână pare un an.
 A deschis ochii și s-a întors spre mine.
— Știu. O să te sun în fiecare zi, ca întotdeauna, a zis și a
oftat. Ar fi bine să plec dacă vreau să prind zborul. Iar tu ai
nevoie de un somn de după-amiază. Îl meriți.
S-a mișcat patul când s-a ridicat. Voiam să stau trează până
avea să plece, dar eram epuizată. Muncisem optzeci de ore în acea
săptămână și totuși reușisem să ajung acasă și să-l văd pe Price
înainte să plece. A doua zi era sâmbătă. Aveam să mă bucur de
un somn lung, binemeritat, și de un prânz luat târziu cu
prietenele mele, apoi de un masaj.
— Te iubesc, am zis, adormind.
Cuvintele lui au ajuns la mine precum un ecou.
— Și eu te iubesc. Întotdeauna.
*
Am tresărit în pat. Ce naiba era sunetul acela enervant?
În niciun caz alarma mea. Nu o setasem.
Soneria de la ușă. Eram așa de adormită că nu recunoscusem
sunetul. Am luat repede telefonul de pe noptieră. Era amiază? La
naiba. Chiar eram epuizată. M-a copleșit un sentiment de regret.
Aș fi vrut să-mi iau rămas-bun de la Price când a plecat. Fără
îndoială, acum era deja undeva dincolo de Atlantic. M-am
îmbrăcat repede cu pantaloni de trening și o cămașă, am ieșit
amețită din dormitor și m-am târât spre ușa de la intrare. Am
răspuns la interfon.
— Da?
— Doamna Lewis? Kate Lewis?
Am tușit.
— Da.
— Sunt ofițerul Trent Nixon, de la Poliția din New York. Am...
vești pentru dumneavoastră. Pot să intru?
Mi-a stat inima-n gât. Știam că se întâmplase ceva.
Ceva îngrozitor.
*
Un an mai târziu...
— Haide, Kate, insista Michelle, cumnata mea. Ai nevoie de o
vacanță.
— Ultimul an a fost o vacanță. Abia dacă am muncit.
 Nici nu aveam nevoie. Price îmi lăsase o asigurare de viață
consistentă. Dacă o investeam înțelept, nu mai trebuia să
muncesc niciodată. Ceea ce era bine pentru că, aparent, nici nu
mai eram în stare.
— Exact asta vreau și eu să zic. Ai o carieră promițătoare. Un
viitor promițător.
Un viitor fără Price? Nu, mulțumesc. M-am uitat la cumnata
mea. Semăna atât de mult cu el, cu părul negru și ochii expresivi.
Avea și aceeași înverșunare și determinare, de care se folosea
acum. Michelle decisese că am nevoie de o vacanță tropicală cu
ea. O excursie între fete pe o insulă îndepărtată, undeva pe o
coastă din Hawaii.
Dar nu mă convingea.
— Nu poți să vegetezi aici pentru totdeauna, a continuat ea.
— Se pare că nu pot să ies din starea asta, Chelle.
Nimic mai adevărat. Cum aveam să uit de iubirea vieții mele?
Mi-a mângâiat brațul încercând, fără îndoială, să mă
consoleze, dar nu reușea.
— Și mie mi-e dor de el. Tuturor ne este. Înțeleg.
Credea că înțelege. Dar nu înțelegea. Era sora lui mai mică,
nu sufletul lui pereche. Nu femeia care trebuia să-i poarte copiii –
acei bebeluși-fantomă drăgălași pe care nu aveam să-i întâlnesc
niciodată. Nu femeia alături de care ar fi trebuit să îmbătrânească
– să râdă împreună pe o bancă în parc, să hrănească porumbeii,
să se uite la copii cum se joacă.
Iubitul îmi fusese înhățat de fălcile iadului și nimeni nu
înțelegea asta. Nimeni.
Michelle s-a uitat prin bucătărie.
— Când ai făcut curat ultima oară? Când ai mâncat ceva
decent ultima dată?
În chiuvetă era un morman de farfurii murdare și resturile de
la mâncarea chinezească de acum două nopți zăceau pe masă. Nu
putusem să mănânc mult.
N-am răspuns.
— Uite, a zis Michelle. Plecăm de aici. Sun la o firmă de
curățenie să dezinfecteze locul ăsta și noi mergem să luăm
prânzul. Iar tu vei mânca. Apoi mergem la cumpărături.
Am deschis gura să o contrazic, dar nu m-a lăsat să vorbesc.
 — Fără comentarii. Ai nevoie de haine. Ceva bun de purtat
pe insulă.
Apoi a băgat mâna în poșetă și a scos niște hârtii.
— Aici sunt biletele și itinerarul. Plecăm mâine la prima oră.
*
După un zbor cu turbulențe, drumul cu feribotul aproape că
m-a făcut să vomit.
— Nu ai rău de mare, a zis Michelle. Doar ești stresată.
A urmat un drum accidentat cu pietre, apoi am ajuns, într-
un final la o vilă mică pe plajă, din insula Leiloa, din Pacificul de
Sud.
Șoferul ne-a descărcat bagajele. Michelle l-a plătit și a
mormăit ceva ce nu am Înțeles.
După ce a plecat șoferul s-a întors către mine.
— Deci, ce părere ai?
— Cred că trebuie să fac pipi.
Hopurile de pe drum își spuseseră cuvântul
— Pentru Dumnezeu, Kate. Uită-te în jurul tău. E așa frumos
aici Plaja este drept în față și am auzit că apusurile sunt
uimitoare. Aici e paradisul. Bucură-te de el.
Singurul lucru de care voiam să mă bucur era mort și
îngropat Mi-am luat valiza și bagajul de mână.
— Să mergem înăuntru.
Michelle a scuturat din cap și a oftat.
— Bine. A scos un card și a deschis ușa.
— Locul acesta ar trebui să fie minunat. Patru dormitoare,
bucătărie complet echipată. Piscină și cadă cu hidromasaj.
— Dar de ce avem nevoie de patru dormitoare? am întrebat.
— Lasă-te purtată de val măcar o dată. Bine, Kate?
Michelle fusese o prietenă bună, îmi suporta atitudinea pesi-
mistă. Puteam măcar să încerc să mă bucur de vacanța pregătită
de ea. Era evident că depusese ceva efort. Până acum totul a fost
de primă clasă. Cu siguranță costa enorm. Măcar îmi permiteam.
— Ai câștigat. Hai să ne bucurăm de locul ăsta.
Vila era frumoasă și decorată în stil modern. În bucătărie
aveam un aragaz profesional, blaturi de marmură și un frigider
uriaș din oțel inoxidabil.
Michelle l-a deschis și a scos o sticlă de Moet.
— Să ciocnim niște bule pentru începutul celor trei
săptămâni în paradis.
Încă nu eram în dispoziție de petrecere.
— Nu, mulțumesc.
— Hei, îți amintești? Te vei lăsa purtată de val.
A desfăcut dopul și l-a scos cu un pocnet.
— Ai dreptate. Așa am zis.
Încercând să-mi îndeplinesc partea mea de responsabilitate,
am căutat prin dulapuri până am găsit pahare de șampanie.
Michelle l-a umplut și mi-a dat unul.
— Pentru a găsi ce am pierdut, a zis, ciocnind.
Am inspirat adânc. Alesese niște cuvinte interesante. N-
aveam să regăsesc niciodată ce pierdusem, dar poate aveam să
găsesc o parte din mine – acea parte puternică, ce mă putea ajuta
să trec peste ce va urma.
— Bine. Pentru a găsi ce am pierdut.
Am băut o gură din lichidul spumos. Bulele îmi dansau pe
limbă.
— În spiritul acestei idei, a zis Michelle, hai să ne schimbăm
și să ne plimbăm pe plajă. Camera ta este cea de la capătul
coridorului de la etaj. Eu iau dormitorul de aici.
Mi-am tras bagajele sus în camera pe care o alesese pentru
mine... și am rămas mută de uimire când am intrat. Era cel mai
luxos dormitor pe care mi-l puteam închipui. Nu aveam nevoie de
această cameră. De ce închiriase această vilă, până la urmă?
Puteam la fel de bine să stăm într-o cameră de hotel cu două
paturi.
Patul uriaș era îmbrăcat în mătase neagră și argintie, iar
dulapurile și noptierele erau vișiniu-închis. Dar nu erau nimic pe
lângă baie. Decadență puri. Blaturi din marmură alb-argintie și
corpuri negre de porțelan, inclusiv un bideu. Cada și dușul cu
aburi erau destul de mari, pentru două persoane. Am inspirat.
Întreaga încăpere mirosea a trandafiri și levănțică.
Am despachetat câteva lucruri și m-am schimbat într-un
bikini roz și sexy, pe care Michelle a insistat să-l cumpăr.
 — Ai un corp minunat, a zis. Arată-l!
Cui să-l arăt, nu aveam nicio idee. M-am îmbrăcat, oricum, și
mi-am înfășurat la talie un sarong negru cu roz. M-am încălțat cu
șlapi, mi-am prins părul blond de culoarea mierii într-o coadă și
am coborât.
Michelle mă aștepta în bucătărie, îmbrăcată cu un sutien
albastru-regal și o fustă largă albă. Mi-a dat un alt pahar de
șampanie.
— Ceva bule pentru plimbare.
— Pe o plajă publică?
— Ești bleagă. Aceasta este o plajă privată. Ai mai văzut vreo
casă pe aici când am venit?
Nu văzusem nimic. Eram prea ocupată să-mi plâng de milă.
— Îmi pare rău. Atunci cred că este în regulă.
— Totul este în regulă, a zis, zâmbind.
— Ieși afară. Ia-o la stânga. Priveliștea este spectaculoasă.
Vin și eu într-un minut.
A băut din paharul ei.
— Nu. Te aștept.
— Trebuie să dau un telefon și nu vreau să stai aici când
afară sunt plaja și oceanul. Du-te. Nu vreau să ratezi apusul.
Ce aveam de pierdut? Deja pierdusem tot. Nu pățeam nimic
dacă mă plimbam pe plajă câteva minute singură. Mi-am luat
paharul, am ieșit și m-am uitat înspre ocean. Soarele era aproape
de orizont, o minge portocalie și luminoasă cu raze galbene și
albe. Era încă destul de puternic, așa că mi-am acoperit ochii. Nu
mă gândisem să-mi iau ochelarii.
Apoi am mers pe malul apei, uitându-mă la mulțimea de
scoici și plante care fuseseră aduse la mal. După ce am mers
câțiva metri, m-am uitat înapoi după Michelle. Nu se vedea încă.
Am continuat să merg, m-am uitat din nou la soare, apoi în
față, când...
Michelle îmi spusese că aceasta era o plajă privată. Atunci de
ce venea cineva înspre mine?
Mi-am mijit ochii, încercând să văd mai bine. Ceva îmi era
cunoscut în modul încrezător în care mergea...
Mi-a tresărit inima.
 Nu.
Nu era posibil.
O fantomă venea spre mine.
O fantomă care mi-a spus mereu că am cei mai frumoși ochi
albaștri pe care i-a văzut vreodată.
Capitolul 2
Price
 Am visat la această zi. Am stat în pat nopți la rând
torturându-mă ca posibilitatea aceasta. Cel puțin jumătate din
acele nopți le-am petrecut încercând să mă răzgândesc.
Puteam să o las să uite de mine și să-și vadă de viață. Poate
așa era corect, dar în momentul în care am luat telefonul și am
sunat-o pe Michelle, am știut că nu mai pot da înapoi. Kate ar fi
putut să se îndrăgostească de altcineva și tot găseam o modalitate
de a o avea înapoi Era soția mea și nimic nu putea schimba asta.
Nici măcar presupusa mea moarte.
Mă ardea soarele pe umeri, iar picioarele mi se cufundau în
nisip în timp ce mergeam înspre ea pe plajă. Era cu fața la mine,
aparent privindu-mă fix. Inima a început să-mi bată mai repede.
Oare mă recunoscuse deja?
Imaginația mea rula fiecare scenariu la care mă gândisem.
Lacrimile ei de bucurie. Cum sărea în brațele mele. Cum ne
aruncam în pat imediat ce aveam ocazia. Mă mâncau palmele
pentru că voiam să o ating din nou. Dulcea mea Kate...
În timp ce mă apropiam, era nemișcată ca o stană de piatră,
cu gura căscată și brațele atârnate pe lângă corp. Deci nu avea
să-mi sară în brațe.
Am mers încet în fața ei și mi s-a oprit inima când ni s-au
întâlnit privirile. Acei ochi albaștri... Să mă ajute Dumnezeu, m-
au răpus din prima secundă când i-am văzut, la școală. Eram
pierdut. Nu se schimbase nimic.
— Kate.
Am întins mâna, disperat să o ating.
Dar ea a scuturat din cap, punându-și mâna tremurând la
gură.
— Nu se poate.
— Kate, sunt eu, am zis mai tare. Sunt Price.
Tot scutura din cap, aproape căzând pe spate.
— Nu ești real. Asta nu este adevărat. Tu ești mort.
— Ba nu, sunt real, dulceață. Sunt eu. Îți promit.
Nu mai puteam să stau la distanță de ea. Am făcut câțiva pași
mari, am prins-o de brațe și mi-am lipit pieptul de al ei.
Dar în secunda în care am atins-o, a scos un bocet adânc.
Durerea ei era așa de mare, de reală. Simțeam că îmi cuprinde
membrele și mă strânge de gât. Am îmbrățișat-o, mi-am afundat
 fața în gâtul ei și am mirosit-o. Grepfrut. Doamne, încă mirosea la
fel. Îmi doream ca totul să fi fost la fel acum.
Încă mai plângea, iar corpul îi era așa de delicat. Era mai
slabă. Avea și cearcăne în jurul ochilor. Era fără vlagă, dincolo de
șocul de a mă vedea. O să fac toate astea să dispară imediat ce va
înceta să plângă și mă va lăsa să o sărut și să o iubesc.
Am încercat s-o liniștesc, m-am dat în spate cât să-i văd fața
și să-i șterg lacrimile. Apoi privirea mi-a fost atrasă de părul negru
din spatele ei. Michelle era pe verandă la câțiva metri depărtare.
— Chelle.
Imediat cum i-am rostit numele, a fugit înspre noi. Kate s-a
îndepărtat înainte să o pot ține aproape, și Michelle a ocupat
imediat locul rămas liber.
— Nemernicule. Doamne, nu pot să cred că ești aici cu
adevărat. Chiar ești tu!
Lacrimile îi curgeau pe obraz, ajungându-i pe buzele care
zâmbeau și udându-mi fața în timp ce mă pupa de o mie de ori.
Am strâns-o la piept și curând lacrimile s-au transformat în
râsete. Nu am mai auzit un sunet așa de minunat de când... Ei
bine, din vremurile mai fericite.
Într-un final s-a dat înapoi și ne-am întors amândoi către
Kate, care își ținea brațele în jurul trupului. În ciuda căldurii
tropicale, tremura.
Michelle a luat-o de mână.
— Haide. Să mergem înăuntru și să terminăm sticla. Trebuie
să sărbătorim.
Kate a zâmbit timid, uitându-se la mine de parcă nu putea să
creadă că sunt real. Am mers înăuntru cu ele, observând designul
casei. Nimic nu putea strica bucuria de a fi pe o insulă cu climat
temperat mai tare decât aerul condiționat ce mergea non-stop.
— Frumos loc, am spus zâmbind. Am ales această vilă după
ceva căutări. Trebuia să fie îndepărtată, bineînțeles, dar și cea mai
bună, pentru Kate. Speram să-i placă. Fără îndoială, era mai
bună decât barca pe care o numeam casă din ultimele luni.
Kate s-a sprijinit de blatul înalt de la bar, cu o privire pier-
dută, în timp ce Michelle sărea de la frigider la dulapurile lăcuite
în negru, scoțând un alt pahar de șampanie.
— Este uimitor. Cu siguranță știi să alegi locul perfect pentru
reuniunile de familie, a zis Michelle, râzând din nou fericită.
Kate se uita când la Michelle, când la mine.
— Știai?
Zâmbetul lui Michelle a dispărut.
— Price m-a sunat săptămâna trecută. Mi-a zis doar să
rezerv acest loc pentru noi două și să păstrez secretul. De aceea s-
a întâmplat totul așa repede. Trebuia să te aduc aici cât mai
repede.
Kate a scuturat din nou din cap, lacrimile lipindu-se de
genele ei lungi.
— Dulceață... Am pășit spre ea.
— Nicio dulceață!
A lovit cu mâna în marmură.
— Erai mort. Te-am îngropat!
Michelle a pus sticla de șampanie jos.
— Aveți nevoie de spațiu. Mă scuzați, a zis încet. Mă duc să
explorez insula puțin. Mă întorc înainte să se întunece.
Se uita în jos și a trecut pe lângă mine, pupându-mă din nou
pe obraz.
Apoi a dispărut, lăsându-mă singur cu soția mea. Cu soția
mea foarte furioasă, pasională și frumoasă. Femeia căreia îi
puteam provoca un orgasm în mai puțin de un minut. Femeia pe
care am jurat să o iubesc toată viața.
Femeia care a suferit la înmormântarea mea.
Mi-am încordat maxilarul dureros de mult la acest gând.
Kate, îmbrăcată în negru, luându-și rămas-bun de la mine pentru
totdeauna, alături de familiile și prietenii noștri.
— Nu era nimic în acel sicriu, Kate.
Dacă găseau cadavrul, nu eram aici astăzi.
Și-a luat capul în mâini și a început să plângă încet. Am
rezistat tentației să o iau din nou în brațe.
— Știu că ești supărată...
Și-a ridicat capul și a mijit ochii
— Supărată? M-ai lăsat singură, Price. Timp de un an, m-ai
lăsat că culeg rămășițele vieții noastre. Unde erai când mi se usca
inima? Hoinăreai pe insulă? Făceai surf?
Se uita înspre corpul meu bronzat și tonifiat de parcă
ștersesem toate urmele identității mele ca să plec într-o vacanță
prelungită. Se înșela amarnic.
Am eliminat spațiul dintre noi, trăgând-o înspre mine. De
data asta nu aveam să-i mai dau drumul.
— Am făcut asta pentru noi. Am făcut asta pentru tine, Kate.
Acum nu înțelegi, dar crede-mă. Nu exista altă soluție.
A înghițit, părând că furia și lacrimile se liniștesc pentru
moment.
— Te iubesc, am spus, cu dinții încleștați. Să mă ajute
Dumnezeu, nu va ști niciodată cât de mult. Sunt viu, dar o parte
din mine a murit când acel avion s-a prăbușit. O vreau înapoi. Te
vreau pe tine înapoi.
A încercat să scuture din nou din cap, dar am prins-o de
obraz și i-am ridicat fața, liniștind-o. Buzele noastre erau atât de
aproape. De aș ii putut să o fac să înțeleagă totul cu un sărut, cu
promisiunea că inima mea a fost alături de ea în tot acest timp.
Merita să încerc. Așa că i-am luat gura și am trecut de buze,
până când i-am găsit limba catifelată. Apoi am luat mai mult. Ar
fi trebuit să sărbătoresc întâlnirea buzelor ei moi cu ale mele, dar
în schimb, am consumat momentul. Am devorat-o până când
abia mai puteam respira. Când ne-am dezlipit, gâfâiam și eram
disperat de excitat, suferind și readus la viață în același timp,
agitat și liniștit acum că era destul de aproape pentru a o ține în
brațe.
— Kate, trebuie să fiu cu tine.
Aproape că vocea mi-a cedat de dorință.
S-a ridicat pe vârfuri, trecându-și mâna prin părul meu
crescut prea mult și împreunându-ne buzele din nou. Ca un cub
de gheață în soarele verii, ceva s-a topit în mine – frica și îndoiala
care m-au cuprins imediat ce se ferise de atingerea mea. Nu. Încă
era Kate a mea. Și aveam să-i arăt că și eu eram bărbatul de
altădată, în toate felurile care contau.
Am ridicat-o, cu coapsele în jurul taliei mele, și am dus-o
către cel mai apropiat dormitor. Am lovit ușa cu piciorul și am
lăsat-o jos pe Kate, lângă pat. Îi sticleau ochii de dorință. În acel
moment, am jurat să păstrez acea privire pe fața ei cât de des
puteam cât era aici.
Mi-am plimbat mâinile pe umerii ei și apoi pe brațe. Aveam să
fac dragoste cu ea. Apoi aveam să o hrănesc. Și apoi... La un
 moment dat, aveam de dat niște explicații. Dar întâi trebuia să
facă o alegere. Una care urma să ne construiască sau să ne
distrugă viitorul. Oricât de mult o iubeam, alegerea era a ei.
Înainte să mă pot gândi prea mult la asta, s-a întins înspre
mine și mi-a dat cămașa albă jos. Apoi a tras de șiretul
pantalonilor mei scurți.
— Dă-i jos.
Tonul ei nu era provocator sau jucăuș. Ci mai degrabă
aproape disperat. Știam asta pentru că și eu eram posedat de
gândul de a o avea dezbrăcată, dezgolită și deschisă pentru mine,
în timp ce ne împreunam corpurile până când striga de plăcere.
Am tresărit când mi-a atins penisul, care era deja tare ca
granitul.
Am dat repede pantalonii jos. Ochii ei pe jumătate deschiși s-
au făcut mai mari, dar nu puteam să mă mai torturez cu privirea
ei înfierbântată nici un minut în plus. Am tras de nodul care-i
ținea sarongul și apoi de bikini până când au ajuns pe podea.
Am împins-o pe pat și apoi am urmat-o, deschizându-i picioa-
rele pentru a putea ocupa spațiul dintre ele. Fiecare celulă din
corpul meu voia să o iubesc imediat, dar mă îngrijoram că era
prea fragili Ultimul lucru pe care voiam să-l fac era s-o rănesc
sau s-o sperii cu bestia din mine care nu fusese hrănită de un an.
Bestia care poftea la o singură femeie. Doar corpul ei avea efect
asupra mea, mirosul ei, gustul păsăricii ei perfecte.
Apoi m-am gândit că poate a fost cu alți bărbați. Cine știe ce
tentații a avut când suferea, crezând că am dispărut pentru
totdeauna? Am alungat repede acel gând. Aș fi iertat-o, pentru că
eu trebuia să fiu iertat cu adevărat pentru iadul prin care am
pus-o să treacă.
Cu un geamăt, am coborât, cufundându-mă în dulcele rai
dintre coapsele ei. Respiram în carnea ei udă, înfigându-mi
degetele în ea, gustând-o, amintindu-mi de ea...
— Tot cred că visez. Asta nu poate fi adevărat, a zis printre
gâfâieli, trecându-și mâna prin părul meu.
La naiba, nu eram o fantomă. Eram soțul ei. M-am ridicat
deasupra ei. Ne-am lipit gurile cu un sărut pasional și mi-am
împins capul penisului în ea.
— Nu visezi. Sunt real. Asta...
M-am împins în ea cât am putut de adânc.
 — Asta este real.
S-a arcuit de spate și a gâfâit printre buzele mele. Doamne,
ce frumoasă era. În acel moment mi-au revenit o mulțime de
amintiri uitate. Prima dată când a fost a mea. Ultima dată.
Momentele când am făcut-o să zică lucruri nebunești de murdare
din pasiune. Când i-am făcut promisiuni și mai murdare și m-am
ținut de ele.
Am trecut cu buzele pe gâtul ei.
— Iar când îți voi provoca un orgasm, Kate, vei ști că este
real. Niciun vis nu poate face ce voi face eu.
Am ieșit din ea, doar ca să intru din nou, de data aceasta mai
încet, savurând fiecare centimetru al călătoriei în care corpurile
noastre deveneau unul. A gemut ușor și și-a înfipt unghiile în
umărul meu. La naiba, îmi era dor de acel sunet. Păsări, valuri
lovindu-se de stânci, orchestre. Lumea poate să păstreze aceste
zgomote. Singurul sunet pe care voiam să-l aud era muzica
gemetelor delirante scoase de soția mea în timp ce i-o trăgeam
până amețea.
— Acum simți că este real, dulceață?
Am punctat această întrebare cu o înfigere adâncă ce ne-a
unit șoldurile.
— Da... da.
Răspunsul a venit de mai multe ori în ritmul loviturilor mele.
Puteam să-mi petrec toată viața așa.
O să-mi petrec toată viața așa. O să ne-o petrecem împreună.
Am sărutat-o din nou, ușor și adânc, dorindu-mi să pot opri
timpul și să rămân așa pentru totdeauna. Meritam ore de sex și
multiple orgasme de douăzeci de minute după chinurile prin care
am trecut. Dar nu eram pregătit pentru un sex atât de intens
după un an de lipsă. Și deodată mă gândeam doar la cum s-o fac
să termine înaintea mea.
Am ieșit din ea și am tras-o până când fundul i-a ajuns pe
marginea patului. I-am sărutat coapsele fine, apoi le-am pus pe
umerii mei.
M-a atins cu degetele pe abdomen, o mișcare care i-a
împreunat sânii într-un mod și mai plăcut.
— Dar vreau să te ating.
Mi-am băgat din nou penisul în fierbințeala ei umedă și am
scos un geamăt din cauza senzației incredibile.
— Mă atingi. Dar după ce termini, iubito. Nu o să rezist mult.
Apoi am început să împing serios, ținându-i șoldurile în
unghiul perfect pentru a-i atinge punctul G și pentru a o trimite
pe orbită. Și după zece ani aș ști combinația acestui lacăt.
Gemea din ce în ce mai tare, iar când am început să-i mângâi
clitorisul cu degetul, presiunea a crescut. Și-a încleștat pumnii, și-
a întins vârfurile degetelor de la picioare și testiculele mele au
explodat. Atât de aproape. Al naibii de aproape.
— Te iubesc, Kate... atât de mult. O, la naiba...
A țipat. Simțeam că leșin. Am pierdut uima orgasmului ei în
timp ce al meu a trecut prin mine, izbindu-mă în timp ce mă
opinteam și eu în ea cu o ultimă mișcare de șolduri.
Am ieșit din ea și m-am întins într-o parte înainte să-mi
cedeze picioarele. Cu Kate lângă mine mă simțeam mai fericit
decât îmi aminteam să fi fost vreodată.
Lângă noi era un perete de sticlă cu vedere la ocean și uși
glisante deschise care dădeau către o altă verandă. O briză caldă
a intrat în cameră, suflând perdelele de mătase înspre pat. Am
oftat simțindu-mă binecuvântat.
Dacă eram mort, acesta era raiul.
Apoi Kate s-a ridicat într-un cot și s-a uitat la mine ca un
înger cu ochii albaștrii M-am ridicat și i-am atins fața, fermecat de
finețea ei. Am urmărit fiecare linie și m-am reobișnuit cu pistruii
subtili care apăreau pe obrajii ei când vedeau apusul.
Va zice da. Trebuie.
În acel moment, chiar am crezut. Apoi a vorbit.
— Trebuie să-mi spui tot.
Capitolul 3
Kate
 Nu a răspuns pe loc și, deși eram disperată să aud niște
răspunsuri, nu l-am forțat. Acum trebuia să-l ating. Voiam – nu,
aveam nevoie – să stau lipită de el. Altfel, ar putea să dispară
într-o clipită, și m-aș trezi doar ca să-mi dau seama că totul a fost
un vis.
Mai avusesem astfel de vise în anul care trecuse, unele atât
de reale, că mă trezeam zâmbind și radiind de căldură, doar ca să
mă înec în lacrimi când îmi dădeam seama că Price nu mai era și
stăteam singură în pat.
Încă mai avea umerii lați și puternici, era mai bronzat decât
îmi aminteam, fără îndoială de la soarele tropical. Părul negru îi
crescuse mai lung și acum îi acoperea urechile, dar tot se simțea
precum mătasea când îl mângâiam. Pieptul și abdomenul lui
musculos încă îmi tăiau respirația, iar când am trecut cu degetele
peste un sfârc, a tras aer în piept și și-a închis ochii, cum făcea
mereu. Încă mai răspundea la atingerile mele.
Avea buzele cărnoase și roz și o barbă de câteva zile care-i
încadra conturul feței. Asta era diferit. Price era mereu proaspăt
bărbierit. Mi-am pus mâna pe obrazul lui, lăsând barba să-mi
zgârie pe vârful degetelor. Da, diferit. Diferit, dar bine. Părea mai
aspru. Minunat și aspru.
Apoi m-am uitat în ochii lui căprui și calzi și am fost străbă-
tută de un fior. Ochii i se schimbaseră. Se uita la mine cu aceeași
intensitate, cu aceeași iubire, dar ceva nou se mai vedea în
privirea lui.
Acei ochi văzuseră anumite lucruri. Străluceau cu un nou
înțeles, unul întunecat care-l cuprinsese cu forța.
Price arăta la fel, mă iubea la fel și încă putea să mă facă să-
mi tremure genunchii, dar ceva se schimbase la el.
— Price, am spus din nou, trebuie să-mi spui tot
A oftat dând din cap.
— Meriți asta, dar trebuie să înțelegi. Nu pot să-ți spun tot.
Nu încă. Nu dacă vreau să fii în siguranță.
Mi-au trecut fiori pe ceafă. În siguranță? Pentru prima dată,
realitatea m-a lovit precum un bloc de ciment. Price nu murise în
acel accident de avion. Price trăia și a ales să nu se întoarcă la
mine. Își înscenase moartea.
Nimeni nu face asta doar ca să se distreze. Acel înțeles care
bântuia în ochii lui Price? El l-a adus aici. Ne-a adus aici. Dar
oricare ar fi fost motivul, era suficient de întemeiat ca să ne țină
despărțiți un an?
Fiecare celulă din corpul meu striga să-l trag înspre mine,
să-l sărut și sa uit de anul ce a trecut Ce mai conta? Price se
întorsese. Se întorsese din morți Acum puteam avea acei copii.
Puteam îmbătrâni împreună. Aveam o a doua șansă...
Nu. Am scuturat din cap, încă ținându-i obrazul în mână. Nu
puteam să-l las să plece. Nu puteam risca să dispară în ceață.
— Îmi datorezi toată povestea. Ai dispărut.
Bocetele mă sufocau.
— M-ai lăsat să cred că ești mort!
A înghițit în sec și am văzut cum înghite în sec.
— M-am gândit la tine în fiecare zi. În fiecare minut
nenorocit din fiecare zi nenorocită.
— Crezi că eu nu m-am gândit la tine? Erai viața mea, Price.
Și m-ai lăsat să te jelesc, să te îngrop. Cum să trec peste asta?
— Știu că este dificil de înțeles, dar anumite circumstanțe...
— Circumstanțe despre care nu vrei să-mi zici. Măcar tu știai
că eu trăiesc! Nu erai bântuit de imagini cu mine prăbușindu-mă
la pământ și arzând în flăcări.
— Doamne, iubito.
Și-a închis ochii, strâmbându-se de durere.
— Te rog. Nu fiice asta.
— Tu ai făcut asta, Price. Tu ai ales așa. Ai ales să nu te
întorci la mine. Eram o soție bună, la naiba! De ce ai făcut asta?
— Kate, te rog.
M-a prins de mână și mi-a îndepărtat mâna de fața lui. M-a
sărutat ușor în palmă.
— Îți voi spune totul când pot. Vom avea timp. Promit. Dar
acum putem să ne bucurăm de reuniunea noastră? De această
noapte?
Am oftat ușor.
— Este singura noapte pe care o avem la dispoziție?
De data asta el mi-a luat obrazul în mână și ochii lui negri
străluceau intens.
 — Asta depinde de tine.
De mine?
— Ce na...
Și-a pus buzele pe ale mele, de data asta nu chiar ușor. Acum
el lua și eu îl lăsam, deschizând gura pentru el, parcă din
instinct. Gura și corpul reacționau la corpul lui, ca întotdeauna.
Și cum avea să fie de acum încolo.
Săruturile noastre au fost mereu pasionale, înflăcărate, dar
acesta m-a aprins ca un foc. Limbile ni se încâlceau și se duelau
până când Price s-a desprins, gâfâind.
— Ești a mea, Kate. Mereu vei fi a mea.
Și-a lipit iar gura de a mea.
Nu fusesem a lui în ultimul an... Dar gândurile mi s-au oprit
aici, pentru că sărutul lui mă copleșea din nou. Mi s-au întărit
sfârcurile și îi împungeau pieptul fin, tânjind după atingerea lui,
după buzele lui. Când nu mai rezistau să fie ignorate, am
întrerupt sărutul.
— Price. Sfârcurile mele. Te rog.
Mi-a luat sânii în mâini.
— Atât de frumoși.
Mi-a mângâiat partea de sus a sânilor, evitând aureolele și
vârfurile doritoare.
— Te rog!
A zâmbit și a apucat un sfârc cu buzele. Mișcarea mi-a făcut
coapsele să se încordeze. Adoram să-mi fie supte sfârcurile și
nimeni nu o făcea mai bine ca Price.
— A mea, a zis el lipit de carnea mea. Toată a mea.
Am gemut în timp ce-mi freca celălalt sfârc cu degetele. Eram
străbătută de scântei ce explodau între picioarele mele. Price a
continuat să mă sugă în timp ce trecea cu mâna peste abdomenul
meu, lăsând în urmă valuri de electricitate. Când a ajuns la
clitoris, m-am arcuit în degetele lui.
Mi-a lăsat sfârcul.
— Doamne, ești atât de udă, Kate.
M-a mângâiat pe cutele alunecoase, apoi s-a lăsat în jos,
arzându-mă cu căldura cărnii lui musculoase.
— A trecut prea mult de când am gustat această dulceață. Al
naibii de mult.
Am închis ochii când a trecut cu limba peste crăpătura mea,
dar când i-am deschis, eram sigură că ochii lui negri erau acolo,
privindu-mă ca de obicei, plini de dorință.
M-am uitat adânc în ochii lui și apoi i-am văzut sufletul. Era
acolo. Același Price. Cu toate că lucrurile se schimbaseră în
ultimul an, era același Price. Și era tot al meu.
Trăgea și sugea, fremătând între coapsele mele, mormăind în
timp ce mă savura. Urcam tot mai sus, iar când eram aproape de
vârf, chiar am văzut munții Adirondack acoperiți de zăpadă; apoi
a băgat iar două degete în mine și am zburat.
— Doamne, Price!
Îmi vibra tot corpul, iar sângele îmi curgea prin vene precum
mierea fierbinte.
— Așa, dulceață. Termină. Vreau să termini pentru mine.
Doar pentru mine.
A continuat să-și împingă degetele în mine, mângâindu-mi
punctul G, iar când convulsiile au început mi-am întins din nou
aripile, de data asta pântecul îmi pulsa adânc, acel tip de punct
culminant care mi se ducea la inimă, la suflet
Înainte să apuc să deschid gura și să-l implor să intre în
mine, Price era deja deasupra mea, capul penisului gâdilându-mi
clitorisul.
— Doamne, te rog, am gemut
S-a cufundat în mine, atingându-mi cel mai interior loc
secret unindu-ne nu numai corpurile, dar și sufletele. Era ceva
pământesc. Era pasional Era cea mai elementară forță a vieții.
Era dragoste.
M-am lăsat pradă momentului, plăcerii pe care mi-o provoca.
Toate gândurile mi-au dispărut din minte, lăsând loc doar
sentimentelor. Emoție pură. Trecea prin mine precum o briză
caldă de vară, purtându-mă cu ea, lăsând anul trecut în urmă.
Conta doar prezentul. Doar acest moment. Acest bărbat.
Mi-o trăgea tare, avea pe frunte stropi de transpirație, și nu-și
lua nirio secundă privirea de la mine.
— Suntem noi, iubito. Asta este real. Asta este ce putem
avea. Pentru totdeauna.
Se împingea mai tare, lovindu-mă cu osul pubian în clitoris și
fâcându-mi pielea de găină. Urma să ajung din nou la climax,
întregul corp cântându-mi precum o orchestră corală.
— Termin, Kate. Termin. Termini cu mine, dulceață. Acum.
Cuvintele lui m-au aruncat peste prăpastie, și m-am împins
înainte, dându-i totul. Tot ce eram.
— Te iubesc, Kate, a zis, tresărind în timp ce s-a eliberat în
mine.
— Și eu te iubesc. Mereu.
*
Am deschis ochii. Eram tot în dormitorul de jos, cel ales de
Michelle pentru ea, iar corpul mi se încâlcea prin cearșaful moale
de bumbac. M-am ridicat, clipind. Am fost cuprinsă de întuneric.
Price. Unde era Price?
Nu. Fusese doar un vis.
Îmi crescuse pulsul, m-am ridicat, mi-am înfășurat sarongul
pe post de rochie, m-am uitat în oglinda din baie și am ieșit din
dormitor. I-am găsit pe Price și Michelle pe veranda din față. Am
deschis ușa.
Michelle s-a oprit brusc din vorbit înainte să aud ce zicea.
— Kate. Vino lângă noi.
Price s-a ridicat
— Hei, tu. Ai dormit bine?
De fapt, în aceste câteva ore dormisem mai bine decât în
ultimul an. Dar am zis doar „da“.
M-am așezat pe scaunul pe care Price îl ținea pentru mine și
Michelle. A început să-mi toarne un pahar de vin, dar am
scuturat din cap. Nu voiam să beau acum. M-am uitat la soțul
meu și în lumina lunii acel înțeles bântuit din ochii lui era și mai
evident. Despre ce vorbeau el și Michelle?
Am inspirat și am expirat ușor.
— Vorbiți în continuare.
— Vorbeam doar așa, să treacă timpul
Michelle a luat o gură de vin, evitându-mi privirea.
— Da? Despre ce?
— Nimic, iubito, a zis Price. Chelle îmi povestea despre mama
și tata.
 — Da, și o să te bată dacă află vreodată ce ai făcut, a zis ea.
Price a râs – un sunet ciudat care nu semăna cu râsul lui
normal.
Dar ce mai știam eu despre ce era normal? Price îmi atinsese
sufletul mai devreme de fiecare dată când am făcut dragoste, și
pentru câteva momente binecuvântate și sacre, realitatea
dispăruse.
Acum realitatea revenise. Dornică de răzbunare.
Price, tot în picioare, s-a întors către Michelle.
— Te superi dacă plecăm puțin? Aș vrea să mă plimb cu soția
mea.
Michelle a zâmbit
— Bineînțeles că nu. Vă rog. Mergeți.
Atunci s-a întors către mine.
— Kate?
Am oftat și m-am ridicat. Deci o să ne plimbăm. Dar o să și
vorbim? Sau o să facem dragoste sub stele? Nu puteam controla
modul în care corpul meu reacționa la Price, dar la un moment
dat trebuia să primesc niște răspunsuri.
Arăta uimitor, cu părul negru răvășit, cămașa albă care-i
acoperea pieptul. Câțiva nasturi erau desfăcuți, iar bronzul lui mă
tenta. Chiar și picioarele îi arătau minunat în sandale. Picioarele
bine făcute, cu mușchii încordați, erau flexate și gata să înceapă
să meargă. Sau să alerge.
Era încordat. Îl cunoșteam de suficient timp pentru a-l citi
precum o carte deschisă.
M-am ridicat și i-am dat mâna.
— O să pregătesc ceva pentru cină, a zis Michelle. M-am
asigurat că bucătăria este aprovizionată. Veniți înapoi într-o oră
dacă vreți să mâncați
— Bine. Mulțumim.
Price m-a condus afară de pe verandă, pe nisipul fin.
Mi-am adâncit picioarele în căldură.
— Mi-am uitat șlapii.
— Nicio problemă. Dacă văd vreo meduză, te iau în brațe.
A zâmbit.
— Mă gândeam că problema era să nu calc pe scoicile
ascuțite, am spus. Mă întorc imediat.
Am intrat în casă.
Michelle deja scotea legumele din frigider.
— Ai decis să nu mergi?
— Nu. Doar îmi iau papucii.
M-am dus în dormitorul de jos și i-am luat.
— Ce zici de o tigaie cu creveți? m-a întrebat Michelle când
am trecut pe lângă bucătărie.
— Sigur. Super.
Toată mâncarea avusese gust de noroi în ultimul an, așa că
ce mai conta? Poate în seara asta aveam să simt aromele din nou.
— Hei... Kate?
M-am întors spre bucătărie.
— Da?
— Nu fi dură cu el. A trecut prin... multe.
— Înțeleg asta, Chelle. Chiar înțeleg. Încă nu știu ce s-a
întâmplat, dar nu poate fi frumos.
Am oftat.
— Și eu am trecut prin multe. Și nu doar eu. Tu, Brenda și
Sonny, toată familia și toți prietenii lui.
Am scuturat din cap.
— Nu vrea să-mi spună nimic.
— Știu. Îmi pare rău.
S-a uitat în jos la tocătorul pe care l-a scos din dulap.
Reacția ei mi-a provocat fiori pe șira spinării.
— Stai așa. Ție ți-a spus ceva?
M-a cuprins invidia.
— Nu. Nu chiar.
— Ce naiba înseamnă asta?
— Nimic. Nu înseamnă nimic.
Eram prietenă cu Michelle de când ea era în primul an de
facultate, iar eu în al doilea. Ne-am cunoscut prin intermediul lui
Price, bineînțeles, dar ne-am apropiat fără mijlocirea lui. Aveam
încredere în ea, dar acum era ceva ce nu-mi spunea.
 — Trebuie să-ți spună Price, a zis. Acum mergeți. Recuperați
timpul pierdut. Meritați asta.
Am dat din cap și am mers spre verandă. Price mi-a luat
mâna tăcut. Ne-am îndepărtat de vilă, iar luna lumina argintiu
deasupra noastră.
După ce am mers câteva minute, Price s-a uitat în sus.
— Stelele sunt uimitoare aici Nu există poluare sau smog
care să le ascundă.
M-am uitat la cer. Într-adevăr, stelele păreau mai luminoase
și mai numeroase.
— Sunt foarte strălucitoare, am spus.
— Nu la fel de strălucitoare ca tine.
Mi-a luat obrajii în mâini și m-a sărutat inocent pe buze.
— Oare vei putea vreodată să mă ierți, Kate?
Ce întrebare grea. Price era iubirea vieții mele. Era o vreme
când nu-mi puteam imagina că ar face ceva pentru care trebuia
să-l iert. Poate că nici nu a făcut încă.
— Ai spus ceva mai devreme. Ai spus că depinde de mine
dacă avem mai mult timp sau doar o noapte.
— Da.
— Ce înseamnă asta?
A trecut cu mâna de pe obraz, pe umăr și pe braț,
provocându-mi furnicături.
— Înseamnă că nu mă mai pot întoarce niciodată, Kate.
— De ce?
— Pentru că știu anumite lucruri. Lucruri pe care nu ar
trebui să le știu.
— Spune-mi. Spune-mi ce știi.
I-am mângâiat brațul puternic, cuprinsă de un impuls
copleșitor de a-l iubi și de a-l proteja.
— Poate putem să reparăm lucrurile. Mereu am spus că
împreună putem trece peste orice.
A închis ochii, a oftat și apoi i-a deschis și s-a uitat din nou la
stele.
— Doamne, ești așa de inocentă. Așa eram și eu cu un an și
jumătate în urmă.
Deși aerul nopții era cald, mi-am simțit brațele reci și am
început să le masez.
— Price, mă sperii.
— Nu asta vreau, iubito. Nu vreau. Poate sunt egoist că vă
implic pe tine și pe sora mea în asta. Poate ar fi trebuit să rămân
singur, să vă las să vă vedeți de viață.
— Price, te rog.
A trecut cu mâinile peste umeri și peste brațe, luându-mă de
mâini.
— Acel avion care s-a prăbușit trebuia să mă omoare și slavă
Domnului că ei au crezut că au reușit. Altfel, aș fi fost mort de-
adevăratelea acum. La fel și părinții mei. Și Chelle.
Și-a închis ochii cu o grimasa.
— Și tu.
Capitolul 4
Price
 Adevărul era dur și dureros, ca o cireadă de tauri furioși care
aleargă prin mine, vrând să fie eliberați. Adevărul ar putea să ne
omoare pe toți Dar iluzia că aș fi putut să nu le spun nimic lui
Kate și Chelle despre ce s-a întâmplat se risipea cu fiecare oră.
Am deschis gura, așteptând să iasă toate cuvintele necesare.
Dar când am deschis ochii, frumusețea lui Kate mi-a distras
atenția. Nimeni și nimic nu a fost mai important pentru mine. Ar
merita să fac orice pentru a o ține în siguranță. Aș muri pentru ea
și aș face-o din nou dacă asta însemna să o țin în viață. Pe cât de
disperat eram acum să fiu cu ea, nu puteam uita cât de
periculoasă ar putea deveni situația din nou.
I-am strâns mâinile.
— Faptul că am revenit în viața ta reprezintă un pericol
pentru toată lumea. Vreau să înțelegi asta.
A dat ușor din cap.
— În fiecare zi am vrut să iau legătura cu tine. În fiecare zi
nu puteam să cred că oamenii care mă voiam mort chiar credeau
că sunt mort.
I s-au umezit ochii și străluceau precum lumina din pe
valurile care se spărgeau ușor de mal.
— Ce fel de persoană te-ar vrea mort?
De-ar ști. Aș fi putut face față unei persoane cu intenții
criminale. Aș fi putut să gestionez situația astfel încât să ne
reluăm viețile. Dar o lăcomie cu rădăcini mai mari și mai adânci a
plătit ca avionul meu să se prăbușească. Nu era răzbunare. Era
un război pe care nu aveam cum să-l câștig.
— Nu contează, iubito. Important este că dacă ar ști că sunt
viu, ar face ceva în legătură cu asta. Nu trebuie să afle niciodată.
— Dar Chelle a zis ceva de părinții tăi. Nu le spui că trăiești?
Am crezut că mergem acasă după toată povestea asta.
Am scuturat din cap, sperând că realitatea pe care aveam să
i-o propun nu era mai dureroasă decât ce trăise până acum.
— Chelle a promis că nu o să zică nimic deocamdată. Ea nu
știe că cel puțin pentru moment, ei trebuie să creadă că sunt mort
— Cum rămâne cu noi?
Am înghițit în sec pentru că aveam impresia că următoarele
minute aveau să ne schimbe viitorul pentru totdeauna. Abia o
recuperasem. Puteam să o pierd atât de repede.
— Ți-am zis că avem această noapte, Kate. Avem și restul
acestei excursii, dacă vrei. Apoi... fie te duci acasă fără mine...
— Nu!
M-a prins cu pumnii de cămașă și m-a tras lângă ea. O
lacrimă i s-a prelins pe obraz în timp ce se uita la mine, iar în
privire i se citea agonia pe care i-o provoca această posibilitate.
— Nu-mi poți cere asta, Price. Nu acum, după ce am trecut
prin atâtea.
I-am șters lacrima și i-am luat fața în mâini.
— Dar nu asta îți cer. Eu vreau să vii cu mine.
Briza oceanului șuiera printre palmieri, alungând liniștea
dintre noi
— Nu înțeleg. Nu are nicio logică. Te iubesc. Ne vreau viața
înapoi.
Vocea îi tremura.
Voiam s-o sărut din nou. Să-i comunic tot ce nu puteam să-i
spun cu o apăsare de buze, armonia perfectă a corpurilor noastre
când se întâlneau și se uneau.
— Kate, va trebui să dispărem... pentru totdeauna. Să
începem o nouă viață.
A scuturat din cap și a făcut un pas înapoi.
— Trebuie să existe altă posibilitate.
— Și eu aș fi vrut asta.
Chiar când am spus acest cuvinte, m-am întrebat cum
puteam să-i cer să facă un astfel de sacrificiu. Pentru mine.
Pentru noi. Pentru iubirea atât de intensă dintre noi. Îi ceream să
renunțe la viața ei pentru singura viață pe care puteam să o avem
împreună.
Un răspuns nerostit se vedea în ochii ei frumoși, chinuindu-
mi inima, lăsând-o fără sânge. Respingerea de care mă temeam
îmi tulbura sufletul, făcându-mă să vorbesc repede:
— Nu trebuie să decizi chiar acum. Știu la ce-ți cer să
renunți, pentru că și eu am făcut asta. Doar că eu nu am avut
alternativă.
— Ba ai avut.
 Cuvintele ei erau pline de resentimente și durere și simțeam
că am ajuns din nou de unde plecaserăm acum câteva ore.
Oare nu avea să înțeleagă niciodată cât de dureros a fost
pentru mine să renunț la viața noastră?
— Nu a fost niciodată o alternativă să nu te protejez. Așa
trebuie să fie.
M-am dus lângă ea, am tras-o la piept și am îmbrățișat-o
strâns.
— Știu că nu totul are sens. Ai întrebări la care nu aș putea
să răspund niciodată. Dar dacă decizi să te întorci acasă, este
chiar mai bine. Crede-mă.
M-am așteptat să mai strige furioasă la mine, dar, după ce a
oftat scurt, a început să plângă tăcut în brațele mele.
Nu puteam să zic ce era mai rău – să strige la mine sau să
plângă. Ambele situații erau dureroase pentru mine.
Regăsirea noastră a fost ca un tăvălug emoțional până acum.
Când nu plângea, țipa de plăcere cu ajutorul limbii sau penisului
meu. Puteam să o duc la extreme. Era așa de ușor. Oare puteam
să avem un viitor plin de plăceri sau o condamnam la o viață de
regrete pentru ce lăsa în urmă?
I-am sărutat fruntea și am liniștit-o. Puteam doar să-i arăt că
o iubesc și să o las să decidă. Oricare ar fi fost răspunsul ei, era
unul bun. Trebuia să cred asta.
— Price?
Mi s-a strâns stomacul la sunetul vocii ei plânse, pentru că
anticipam un răspuns pentru care nu eram pregătit încă.
— Ce e, dulceață?
— Te iubesc.
Am închis ochii strâns și am oftat greu.
— Și eu te iubesc.
Am stat așa mult timp, ținându-ne în brațe, legănându-ne pe
când se înnopta. De ce fiecare moment cu ea părea atemporal?
Nimic nu era mai dureros decât atunci când timpul nu era de
partea mea.
— Haide, am zis într-un final. Hai să mâncăm.
*
Chelle se agita prin bucătărie să pună masa pentru cină cu
aceeași energie efervescentă pe care mi-o aminteam. Dar când s-a
așezat la masă cu mine și Kate, părea că zâmbește prea tare,
aproape fals. Poate o făcea pentru Kate. Nu-mi ascunsese starea
de depresie a lui Kate din cauza așa-zisei mele morți, o altă povară
adăugată la regretele mele de a o părăsi. Mi-am imaginat că
Chelle a avut un rol important în menținerea unei stări cât de cât
bune a soției mele și pentru asta îi voi fi recunoscător pentru
totdeauna.
Kate se uita absentă la paharul ei de apă. Am luat o gură
mare de vin și am deschis un subiect mai ușor.
— Cum merg lucrurile la Tribune?
Kate s-a uitat la mine și a clipit de câteva ori, de parcă se
întorsese de undeva de departe.
— Hmmm... cred că se mișcă destul de încet.
— De ce?
A ridicat din umeri și și-a pus mâncare în farfurie.
— M-am retras pentru un timp. Programul era prea încărcat
pentru mine... cu tot ce se mai întâmplase.
M-am încruntat. Când am decis să dispar, știam că avea să
fie asigurată financiar pentru câțiva ani. Pe lângă asigurarea de
viață substanțială pe care o primise, mai creasem un cont de
șapte cifre ca broker, lăsându-i o sumă destul de mare. Dar mă
îngrijora că, pe lângă faptul că renunțase la locul de muncă, își
lăsa cariera de izbeliște, deși avea o minte genială.
— Mai scrii? am întrebat.
— A scris un articol minunat ca freelancer la începutul
acestui an, despre protestele hotelierilor din Spania, a intervenit
Chelle.
— Ar trebui să faci mai multe lucruri ca acesta. Parcă
reveniseși la viață după acea excursie.
Kate a ridicat din sprânceană, o replică nonverbală la entuzi-
asmul al lui Chelle. A trebuit să râd zgomotos. Expresiile faciale
ale lui Kate reprezentau un limbaj de sine stătător și în anii
petrecuți împreună, am devenit expert în acest limbaj. Știam când
aveam să fiu certat înainte să deschidă gura.
S-a uitat la mine și a ridicat colțurile buzelor într-un zâmbet
fals.
 — A fost o excursie bună. Având în vedere circumstanțele.
Chelle a bătut din palme.
— Te-am văzut zâmbind mai mult decât în lunile care au
urmat. Poate faci o excursie cu Price acolo după ce vă întoarceți
acasă.
Kate a zâmbit, dar nu și cu privirea.
— Poate.
Am băut tot vinul din pahar, apoi mi-am pus altul. Trebuia
să încetez să mai interpretez fiecare cuvânt și fiecare privire în
speranța de a găsi un răspuns. La naiba, poate ar fi trebuit să-i
zic că nu are voie să-mi dea un răspuns până la sfârșitul
excursiei. Așa nu aș mai fi trăit cu frica unui „nu“ rostit de buzele
ei, care avea să-mi distrugă ultima șansă la fericire pe care o
aveam în viața asta.
— Ce planuri aveți, porumbeilor, pentru mâine? Stați în casă
sau...? Chelle mi-a făcut cu ochiul.
Am râs din nou. Cu siguranță știa că revederea mea cu Kate
implica sex. Foarte mult, dacă era după mine. Aș fi fost mulțumit
să-mi petrec următoarele săptămâni doar intre cearceafuri cu
soția mea, dar ceva îmi spunea că nu era suficient pentru a o
convinge să-și petreacă din nou restul vieții alături de mine.
— Mă gândeam să o duc pe Kate să vadă barca mâine. Nu e
nimic special, dar este casa mea. Putem să ne plimbăm pe
insulițele din jurul Leiloa.
În ochii reci și albaștri ai lui Kate s-a întrezărit o căldură,
eliberând ceva din tensiunea de până atunci.
— Mi-ar plăcea, a zis cu un zâmbet timid.
Apoi, din fericire, ne-am petrecut restul cinei ascultând-o pe
Chelle povestindu-mi despre viața ei din oraș, de la întâlnirile care
au mers prost la bine-meritata promovare. Eram recunoscător
pentru momentul în care puteam să ignor câmpul minat dintre
Kate și trecutul meu. L-am traversat de suficiente ori astăzi și am
scăpat aproape nevătămat
Am râs toți trei, am terminat sticla de vin și am prins-o pe
Kate punându-și încă o porție de mâncare, ceea ce m-a bucurat
încet-încet, ușurarea a luat locul anxietății de mai devreme. Kate
și-a mutat bagajele în dormitorul de jos în timp ce eu am ajutat-o
pe Chelle să strângă masa.
 — Cum a fost plimbarea? a întrebat Chelle încet.
Am dat din umeri, pentru că niciun răspuns nu era simplu.
— A fost bine. Nu te deranjează planul de mâine? Nu am vrut
să rămâi pe dinafară. Eu și Kate... Avem multe de lămurit, știi?
Chelle și-a înclinat capul și s-a uitat în sus la mine pe sub
genele ei lungi.
— Price, te iubesc, dar nu sunt aici ca a treia roată la căruță
în timp ce voi vă redescoperiți. A trecut un an. Sincer, nu pot să-
mi imaginea prin ce treceți acum, dar sigur nu este ușor. Este
suficient să spun că sunt fericită că ești în viață. Vom sta
împreună când îți rezolvi problemele cu Kate.
Am simțit că mă strânge cineva de gât, dar nu am trădat cu
nicio expresie faptul că după această excursie o să dispar din nou
din viața familiei mele. Puteam să fec față doar unei inimi frânte
pe zi. Speram doar că până la urmă mă va ierta.
După ce ne-am spus noapte bună, am mers la Kate, care a
rămas tăcută după cină. Lumina din dormitor era aprinsă,
luminându-i corpul nemișcat din patul nefăcut. Stătea așezată pe
partea ei, cu brațele aproape de piept și sarongul întins pe
cearceaf în valuri colorate. Am rămas la capătul patului și am
privit-o cum respiră ușor, liniștită.
Îngerul meu. Viața mea.
Nu știu cât am stat așa. Dar să o privesc în timp ce visa era
modul perfect de a încheia o zi plină de capcane emoționale.
M-am dezbrăcat, am stins lumina și m-am cuibărit lângă ea.
A oftat când i-am tras corpul cald lângă al meu. Puteam să o
dezbrac. Mereu am dormit dezbrăcați împreună. Dar forma
corpului ei lipit de mine prin materialul subțire deja îmi provocase
o erecție. Nu am încetat niciodată să o doresc, să venerez modul
în care părea făcută pentru mine și numai pentru mine. Dar în
noaptea asta trebuia să o las să se odihnească.
În noaptea asta avea să doarmă în brațele mele și mâine vom
înfrunta totul împreună.
Capitolul 5
Kate
 M-am trezit de la primele raze de soare care au pătruns prin
fereastră. Pentru un moment, m-am panicat. Credeam că sunt
înapoi în apartament, din nou singură, fără iubirea vieții mele.
Dar el era aici, lângă mine, cu cearșafurile înfășurate în jurul
taliei, așa cum dormea mereu încă din prima noapte petrecută
împreună. Sarongul mi se desfăcuse în timpul nopții și stăteam
goală lângă soțul meu.
Deja-vu.
Un deja-vu foarte binevenit.
Respirația lui Price era regulată și ușoară, exact cum îmi
aminteam. Părul lui negru, ciufulit și sexy, contrasta minunat cu
albul desăvârșit al feței de pernă pe care-și ținea capul Respira cu
buzele întredeschise.
Cum am existat în acest an fără el? Am râs tăcut și sarcastic
Existat Asta am făcut. Doar am existat. Deși mi-a plăcut excursia
în Spania și am zâmbit de câteva ori, tot nu am trăit.
Dacă alegeam să stau aici. să renunț la viața mea – la casă, la
familie, la prieteni, la locul de muncă – puteam să fac mai mult
decât să exist. Cu Price, aveam să trăiesc.
Dar cum să las totul în urmă? Să nu-mi mai văd niciodată
mama. tatăl, fratele și sora, să nu-mi cunosc niciodată nepoatele
șl nepoții. Și cum rămâne cu ei? Vor crede că am murit? Că am
fost răpită? Ce aș avea voie să le spun?
Cum rămâne cu copiii? Doamne, copiii... Copiii mei nu-și vor
cunoaște niciodată bunicii, mătușile și unchii, verii. Oare era
corect așa? Vom trăi mereu cu frica unui nou pericol? Am visat să
am copil cu Price din primul moment în care l-am descoperit
frumusețea întunecată, dar acum mai era posibil? Nu suportam
gândul de a pune un copil în pericol. Trebuia să renunț la visul
meu de a deveni mamă?
Aș renunța la tot.
La tot în afară de Price.
Uitându-mă la el, la pieptul lui bronzat luminat de soare, m-
am gândit, pentru un moment, că aș putea s-o fac, că ar merita.
Până la urmă, Price era iubirea vieții mele. Era mai important
decât oricine și orice din viața mea laolaltă.
Totuși, asta nu diminua importanța celorlalți și impactul
dispariției mele asupra lor.
Dar cât de mult îl iubeam pe acest bărbat! Price al meu. Era
felul de dragoste care-mi umplea inima, sufletul – care aproape
durea din cauza intensității. O durere plăcută, totuși. O durere
care mă împlinea.
A trecut un an și tot îl mai iubeam. Nici măcar nu începusem
să-l uit, și el era aici, în viață, construind o a doua șansă pentru
noi.
Nu trebuia să decid chiar acum. În acest moment, aveam să
mă bucur de el. Doar uitându-mă la splendoarea lui divină mă
umpleam de o bucurie de nedescris. Acea față, acel corp – nu mi-
am imaginat niciodată că o să mă mai uit la ele din nou. Că o să
le ating.
Mi-am plimbat degetele pe umărul lui solid. A tresărit, dar nu
s-a trezit. Am zâmbit. Frumusețea lui pur masculină mi-a tăiat
mereu răsuflarea. Am trecut cu măna peste piept până la talie, și
am dat cearceafurile la o parte, dezgolindu-l. Picioarele lui bine
făcute, curbele negre dintre ele... și penisul lui minunat, acum
moale.
Puteam să rezolv asta.
Mi-am coborât capul, i-am inhalat masculinitatea cu aromă
de mosc și apoi l-am sărutat ușor.
A reacționat imediat, excitându-se la atingerile mele. Mi-am
răsucit limba în jurul lui, urmărind vena mov care-i marmora
penisul, exact cum îmi aminteam. Încă atât de fină precum
catifeaua sub limba mea, caldă și cu o aromă sărată plăcută.
Deja-vu.
M-am uitat în sus.
Deschisese ochii... și erau plini de dorință.
— Doamne. Nu te opri, iubito.
Nici nu aveam de gând să mă opresc. L-am lins pe vârf și apoi
am supt capul bulbos cu gura, trăgând de el. A gemut. Am
alunecat cu buzele în el până când mi-a atins partea din spate a
gâtului M-am ridicat ușor, apoi l-am luat din nou.
A gemut iar.
Eram începătoare la sex oral când l-am cunoscut pe Price,
dar el a fost un profesor răbdător. Acum îmi plăcea, adoram
puterea pe care mi-o dădea de a-l aduce în genunchi. Era un gest
atât de personal și de intim pentru mine. După ce Price a murit,
m-am întrebat dacă aș mai putea vreodată să pun gura pe penisul
altui bărbat.
Acum știam răspunsul. Niciodată. Aș putea face asta doar
pentru Price.
Am început să-mi folosesc și mâna, strângându-l în timp ce
alunecam cu buzele în sus și în jos pe penisul lui, sugându-l și
apoi eliberându-l, udându-mă în timp ce-l aduceam la punctul
culminant
— Kate, iubito, îmi șoptea. Oprește-te. Vreau să fiu în tine.
Am închis ochii. Și eu tânjeam după asta – acea împlinire
minunată pe care doar Price mi-o putea oferi. Dar acum aveam
nevoie de altceva. Această putere. Fusesem atât de neajutorată în
ultimul an, atât de legată de un lanț de evenimente pe care nu
puteam să le controlez.
Acum dețineam controlul șl nu aveam de gând să renunț.
I-am scos penisul din gura mea, încă ținându-l cu mâna, și
m-am uitat în ochii lui negri.
— Mal târziu. Acum am nevoie de tine. Am nevoie să-ți dai
drumul în gura mea.
— Dar, iubito...
L-am făcut să tacă, coborând cu buzele pe sexul lui.
— O, Doamne, a gemut, închizând ochii.
— Mi-a fost atât de dor de tine, Kate. Al naibii de mult.
Nimeni nu ar putea să mă facă să mă simt așa vreodată.
Îmi foloseam mâna în timp ce-i lingeam testiculele și-l
sărutam între coapse, iar el gemea profund și mă lăuda.
Când am simțit cum i se încordează foarte tare testiculele și
penisul, am știut că e gata, i-am luat penisul în gură și l-am
înghițit cu totul.
Am gemut de satisfacție când esența lui mi-a ajuns în gâtlej.
L-am eliberat, l-am sărutat de multe ori pe penis și coapse,
apoi m-am ridicat și m-am cuibărit în brațele lui.
— Te iubesc, Price.
— Doamne, Kate, te iubesc atât de mult.
Am închis ochii. Eram excitată, pregătită. Știam că pot să-l
fac pe Price să-mi provoace un orgasm fără prea mult efort, dar
nu m-am mișcat. Nu eram pregătită să renunț la putere, să devin
din nou sclava circumstanțelor și a situațiilor care nu erau sub
controlul meu. În schimb, am inspirat adânc și, pentru un
moment care a părut să dureze o veșnicie, mi-am imaginat că
putem să rămânem așa pentru totdeauna, în acest loc magic, fără
consecințe.
M-am lăsat purtată de acel vis până când am adormit din
nou.
— Hmmm...
Price îmi lingea sfârcurile. Credeam că visez, dar era real. A
coborât și mi-a desfăcut picioarele.
Am zâmbit și am deschis ochii.
Se uita la mine.
— M-am gândit să-ți întorc favoarea. Își trecea limba peste
cutele mele umede.
— Cât am dormit? am întrebat.
— Cine știe? a zis și m-a sărutat între picioare. Cui îi pasă?
Chiar, cui îi păsa? De ce să nu-mi continui visul încă puțin?
Price și cu mine împreună pentru totdeauna. Fără consecințe...
— Ești așa de dulce, Kate, a zis și s-a adâncit în mine.
Mi-am ridicat șoldurile, permițându-i să ajungă cu limba în
cele mai ascunse locuri ale mele. Am fost cuprinsă de fiori, iar
sexul îmi fremăta sub atingerile limbii lui. În mai puțin de un
minut, eram aproape de punctul culminant
— Așa, dulceață. Așa.
Și-a strecurat două degete în mine.
M-am dezlănțuit și întreg corpul mi-a fost cuprins de puseuri
de electricitate. Știa exact ce avea de făcut și ce butoane să apese
ca să mă aducă la extaz.
— Ești atât de frumoasă când ai orgasm, Kate. Corpul îți este
de un roz-trandafiriu și sunetele pe care le scoți... Doamne.
A continuat să-și miște degetele, frecându-mi punctul G.
— Jur că aș fi fericit doar să îți provoc orgasme. Doar să gust
din acest rai dintre picioarele tale.
Mi-a atins încă o dată clitorisul cu limba.
M-am ridicat din nou, de data asta și mai mult, strigându-i
numele în timp ce aveam impresia că sunt străbătută de stele.
Era lumea mea –acest bărbat. Era motivul pentru care trăiam.
Am închis ochii și am scâncit când m-a pătruns cu penisul lui
tare. Buzele ni s-au întâlnit, limbile dansau.
Aceasta era adevărata putere. Noi doi împreună. Această
iubire avea o putere în ea.
A întrerupt sărutul.
— Kate, iubito. A început să respire mai repede și să împingă
mai des. Nu pot să – înfigere – trăiesc – înfigere – fără tine.
Înfigere.
— Doamne, da!
S-a eliberat în mine, apăsându-și buzele de ale mele și
sărutându-mă pasional. Am stat împreunați câteva minute,
sărutându-ne și ținându-ne în brațe.
Din nou mi-am imaginat că vom sta așa pentru totdeauna.
Fără consecințe.
Dar dimineața venise și, odată cu ea, și consecințele.
După ce Price s-a dat jos de pe mine pe partea lui de pat, m-
am întors către el.
— Price.
— Hmm?
Avea ochii închiși.
— Cum rămâne cu părinții tăi? Cu părinții mei? Cu fratele și
sora mea? Am nepoți și nepoate, Price. Am...
A deschis ochii și mi-a pus degetul la gură.
— Iubito.
Am scuturat din cap.
— Cum rămâne cu copiii? Mereu am vrut copii. Ar fi în sigu-
ranță?
A oftat.
— Eu... nu știu, Kate.
— Atunci cum poți să...
Mi-a pus din nou degetul la gură.
— Vom vorbi despre toate astea. Vom vorbi despre tot. Vom
vedea cum facem. Promit. Dar putem să ne mai bucurăm măcar
de ziua asta? Vreau să-ți arăt barca mea. Vreau să-ți arăt restul
acestei insule minunate. Vreau să te țin de mână, să merg alături
de tine, să zâmbesc, să râd, să mă bucur că exist.
— Mi-ar plăcea asta. Serios. Dar nu putem fugi de realitate,
Price. Știi și tu asta. Ce îmi ceri să fac va avea consecințe.
A oftat din nou și s-a ridicat.
 — Micul dejun?
— Schimbi subiectul.
A zâmbit, s-a aplecat și și-a apăsat buzele de ale mele.
— Nimic mai adevărat
N-am putut să nu zâmbesc și eu.
— Va trebui să ne gândim la toate astea la un moment dat. Și
mai important chiar, va trebui să-mi spui tot adevărul.
Mi-a luat obrazul în mână, cu ochii lui negri, cu pleoapele
mari.
— Kate, te rog. Doar astăzi. Oferă-mi ziua de azi. Lasă-mă
să-ți arăt ce fel de viață îți pot oferi aici.
Nu părea chiar trist. De obicei, puteam să-l citesc pe Price
destul de bine, dar acum, sentimentele lui îmi scăpau. Încă avea
mâna pe fața mea și am pus-o și eu peste a lui.
— Aș face orice pentru tine. Pot să-ți ofer ziua de azi.
— Mulțumesc.
S-a ridicat din pat și s-a îmbrăcat cu pantalonii scurți de ieri.
— Hai să bem o ceașcă de cafea, bine? Trebuie să-i spun lui
Chelle ce planuri avem. Apoi putem să facem un duș și să plecăm.
Am dat din cap, m-am ridicat și mi-am înfășurat sarongul.
Am coborât la bucătărie.
Michelle stătea la masă cu o farfurie pe jumătate goală cu
fructe în față.
— Începusem să cred că nu mai apăreți.
Ne-a făcut cu ochiul.
Trecuse ceva timp de când mă simțisem rușinată în fața lui
Michelle. Știa că îl consideram pe fratele ei cel mai sexy bărbat de
pe planetă. Am deschis gura să zic ceva, dar m-a oprit cu un gest
— Te rog, scutește-mă de detalii. Știu că ești îndrăgostită
până peste cap de bărbatul visurilor tale, dar totuși este fratele
meu mai mare.
Am zâmbit, am pus două cești de cafea și i-am dat una lui
Price.
— Avem fructe în frigider, a zis Michelle.
— Mai avem și șuncă, ouă, pâine integrală și iaurt.
 — Fructele sunt suficiente.
Am deschis frigiderul și am luat cutii cu ananas și mango
deja tăiate. Totuși, știam că Price n-ar mânca niciodată fructe.
— Care dintre voi ar vrea să-mi facă o omletă sănătoasă? a
zâmbit Price ștrengărește.
Michelle și-a dat ochii peste cap.
— Nu gătesc mâncare pentru micul dejun. În plus, am
pregătit cina aseară.
Price adora ouăle. În trecut, i-am făcut o groază de omlete,
pentru că îi plăceau. Primele mele încercări au constat în ouă
jumări cu ardei, ceapă și cașcaval portocaliu, dar am avansat de
atunci. Mie nu prea îmi plăceau ouăle și nici nu găteam foarte
bine, dar adoram să fac omlete pentru Price.
— Îți fac eu, iubitule, am spus.
M-a sărutat pe obraz.
— A trebuit să-mi fac singur omlete în ultimul an. Nu se
compară cu ale tale, Kate.
Omletele mele erau departe de a fi perfecte, dar am înțeles ce
a vrut să spună. Îi plăceau omletele mele doar pentru că le
făceam eu, așa cum mie îmi plăcea să le fac pentru el.
Mi-au lăcrimat ochii și dintr-odată am început să plâng,
cutremurându-mă cu totul.
Price a venit repede la mine și m-a luat în brațe.
— Ce e, iubito?
Am sughițat.
— Nimic. Doar... omleta.
— Nu trebuie să faci omletă. Este în regulă.
— Nu.
Mi-am frecat nasul de umărul lui gol.
— Nu asta e problema. Vreau să o fac. Doar că... Nu am
crezut că o să-ți mai fac vreodată omlete.
— Sst, a zis. Promit. Poți să faci câte omlete vrei.
Am râs înfundat la cât e de absurd să plâng ca o proastă din
cauza unor ouă pe care nici nu-mi plăcea să le gătesc, apoi m-am
întors spre masă.
— Michelle?
 — Cred că a plecat discret când au izbucnit lacrimile.
Am oftat.
— Îmi pare rău.
— Hei – Price m-a mângâiat pe obraz, ștergându-mi lacrimile
– nu trebuie să-ți pară rău niciodată pentru nimic. M-ai auzit?
Totul este din vina mea. Doar vina mea.
Mi-am băgat fața în pieptul lui puternic; încă îmi mai curgea
nasul. Price credea că are dreptate când zicea că toată
responsabilitatea este a lui, dar nu era așa. Acum eram și eu
implicată. Orice decizie aș fi luat, avea consecințe asupra noastră
și asupra unei mulțimi de persoane.
Acum responsabilitatea era a noastră.
Dar îi promisesem ziua de azi – fără îngrijorări pentru
consecințe. Nu mi-am încălcat nicio promisiune făcută soțului
meu și nu aveam de gând să încep acum. Mi-am înghițit lacrimile
și m-am retras, luând un șervețel de pe blat. După ce m-am șters
la ochi și la nas, am reușit să zâmbesc.
— Astăzi, Price. Astăzi este despre tine. Astăzi este despre
noi. Arată-mi insula.
Capitolul 6
Price
 Am simțit o înflăcărare neașteptată în timp ce o conduceam
pe Kate pe plajă, la un kilometru jumătate depărtare, unde
lăsasem barca la mal. Făcuse ochii mari și ținea brațele strâns pe
lângă corp în timp ce mă privea cum o trăgeam înspre mine din
valurile mici.
— Nu asta este acea barcă, nu?
Am râs tare.
— Nu, dulceață. Este acolo.
Am arătat înspre barca ancorată la câțiva metri de mal.
— Oh, a zis.
Poate că odihna bună de noaptea trecută a transformat
situația aproape imposibilă pe care o înfruntam într-una mult mai
blândă. Este posibil să mă fi ajutat și faptul că m-am trezit cu
gura perfectă a lui Kate pe mine. Dar, la naiba, astăzi aveam o
speranță pe care ieri nu o avusesem. În ciuda minicrizei lui Kate
din cauza omletei pe care a făcut-o până la urmă – cea mai bună
de până acum –, ziua de azi a părut un nou început din multe
puncte de vedere.
Până acum m-am eschivat de la întrebările ei invazive și eram
hotărât să-i ofer o zi pur și simplu fericită – ca acelea pe care le
aveam mereu. Dumnezeu știe că o meritam.
— Urcă.
Am ridicat-o pe brațe și am cărat-o până când apa îmi
ajungea la coapse, apoi am lăsat-o în barcă.
S-a așezat într-o parte și s-a ținut strâns de mânerele de
plastic, înainte să urc și eu, am împins barca mai departe și am
pornit motorul. În mai puțin de un minut, am ajuns în spatele
bărcii. Am traversat distanța dintre spațiul ei și al meu, și
oarecum această tranziție mi-a dat și mai multe speranțe.
— Doamne, este uriașă, a zis Kate pe un ton plin de uimire în
timp ce se uita la nava cu două etaje.
Am râs și am ridicat-o pe puntea din spate.
— Este acceptabilă.
— Ai zis că nu e cine știe ce. Nu mă așteptam la asta.
Am ridicat din umeri și am tras barca mai mică pe pupa.
— Are doar optsprezece metri. Cred că dacă stai pe lângă
porturile din Maui și Riviera, capeți o altă perspectivă. Orice mai
mare îți atrage atenția. Ultimul lucru de care am nevoie este ca
oamenii să se întrebe cine este tipul de pe iaht.
Și-a plimbat degetele peste literele negre care încercuiau
colacul de salvare din spate.
— S-a numit mereu Katherine?
Am trecut în spatele ei, îmbrățișând-o.
— Dacă ar fi fost așa, i-aș fi dat vânzătorului prețul cerut, am
șoptit, mirosindu-i părul și inhalându-i aroma fructată.
— Mă îndoiesc. Tu nu respiri dacă nu negocieri.
S-a uitat la mine peste umăr cu o urmă de intrigă în ochii ei
albaștri
— Nu este de rău augur să redenumești o barcă?
Am ridicat din umeri.
— Nu și dacă îi pui numele cum trebuie. Este un întreg
proces. Trebuie să îndepărtezi orice urmă a numelui vechi de pe
barcă înainte să aduci ceva cu noul nume pe ea. Mi-a luat două
săptămâni să fac totul. A trebuit să arunc și jurnalele.
Îmi amintesc foarte bine de acele zile. Nu mă grăbeam deloc.
Până la urmă, de la prăbușire, aveam tot timpul din lume. A fost o
experiență ciudat de cathartică să-i șterg navei fosta identitate.
Nu trebuia să ghicesc de ce. Totuși, am adus cu mine amintirea
lui Kate, în ciuda tuturor lucrurilor, precum un tatuaj pe inimă.
O amintire constantă a ceea ce pierdusem.
— Cum se numea înainte?
— Sst.
Mi-am pus degetul la gură și am rânjit.
— Acum este Katherine și m-a ajutat până acum, așa că să
nu stricăm norocul. Haide. Să-ți arăt cum este în interior. Am
luat-o de mână și ne-am împreunat degetele.
l-am arătat câteva cabine de la bord: dormitorul principal și
unul de oaspeți, bucătăria cu dotările de bază și sufrageria. În tot
acest timp, i-am analizat expresia feței, căutând semne de ezitare
sau de nesiguranță. Vedeam doar că încearcă să proceseze totul.
Mereu a fost o observatoare desăvârșită, un jurnalist adevărat.
— Și trăiești aici... tot timpul?
Mi-am prins buza de jos cu dinții, cântărindu-i cuvintele.
 — Da. Adică...
M-am prins de ceafă. La naiba. Trebuia să-i ofer ceva mai
mult decât o viață nomadă pe o barcă uzată.
— Meriți mai mult de atât. Știu. Asta funcționa pentru mine,
dar...
A venit înspre mine și mi-a pus degetele pe buze.
— Nu asta voiam să zic. Am întrebat doar din curiozitate.
Este ușor de ghicit cum a fost viața mea în ultimul an. Ce făceam
și înainte doar că... fără tine. Dar eu nu știu nimic despre cum ai
trăit tu. Nu încerca să interpretezi nimic, bine?
Am răsuflat ușurat.
— Bine.
M-a strâns de mână și și-a lipit buzele de ale mele, cel mai
simpla sărut.
— Îmi arăți cum se conduce chestia asta sau nu, căpitane?
Am zâmbit larg.
— Sigur că da, iubito.
Am condus-o la puntea de sus și am pregătit totul pentru o
croazieră de după-amiază în jurul insulei Leiloa. Kate s-a așezat
pe una dintre canapelele de lângă scaunul căpitanului în timp ce
eu porneam motoarele.
— Unde mergem?
— Vei vedea, am tachinat-o.
M-am întors și am luat-o de glezne, ridicându-le în poala mea
în timp ce învârteam de cârmă. Oricât de puțin o atingeam, mă
făcea să mă simt extrem de bine. Această legătură îmi sporea
speranța.
— Nu-mi spui?
— Va trebui să ai încredere în mine. Am strâns-o puțin de
picior.
A râs și a încercat să scape, dar o țineam bine.
— Leiloa este mică, dar este plină de comori ascunse. O să-ți
arăt locurile mele preferate. La unele se poate ajunge doar cu
barca.
A dat din cap și am simțit că mă privește chiar și după ce am
început să fiu atent la apa din față. Am mângâiat-o pe gambe,
excitându-mă doar de la contactul cu pielea ei, dar trebuia să
rămân concentrat la excursie și la ziua lungă pe care o plănuisem
pentru noi.
— Am citit despre acest loc înainte să ajungem aici.
Mi-am ridicat sprânceana și am zâmbit afectat.
— De ce nu mă surprinde?
În minte mi-a apărut o imagine cu Kate căutând informații pe
internet după ce Chelle i-a spus de planurile de ultim moment
pentru ea. Când avea nevoie de informații pentru un articol,
stătea trează jumătate de noapte și se documenta. O găseam
aplecată asupra laptopului, cu riduri între sprâncene, atât de
cufundată în muncă, încât treceau ore întregi fără să facă pauză.
— Știai că în samoană, Leiloa înseamnă „pierdut”?
Zâmbetul mi-a dispărut. I-am întâlnit privirea gânditoare.
— De fapt, știam asta. Să sperăm că rămâne pierdută. Doar
vreo două mii de oameni locuiesc pe insulă. Este atât de
îndepărtată, încât nu-mi imaginez că se va construi pe ea și va fi
invadată de turiști.
S-a încruntat ușor.
— De când stai aici?
Am ridicat din umeri.
— Câteva luni. De fapt, nu am stat nicăieri prea mult, dar
îmi place aici. Nu poți ajunge mai „nicăieri” decât pe o insulă
pierdută din Pacific.
A tăcut puțin înainte să vorbească.
— O insulă pierdută pentru un bărbat pierdut.
Mi-am strâns buzele pentru că nu puteam s-o contrazic.
Fusesem pierdut până când Chelle mi-a adus soția înapoi. Aș fi
din nou pierdut, dacă ar pleca. Pierdut pentru totdeauna. Chiar și
așa, nu cred că aș putea părăsi insula, știind că ultimele amintiri
cu noi sunt de aici.
— Pe unde ai mai fost?
M-am gândit la lista lungă de locuri prin care trecusem. Nu
m-am simțit nicăieri bine sau în siguranță de când am plecat de
lângă Kate în acea noapte fatidică.
— M-am ascuns în Europa un timp. În orașe mici din Elveția.
Apoi am plecat spre Italia și am tot mers spre sud până am dat de
apă. Când am avut ocazia de a pleca spre Hawaii cu o barcă, am
profitat de ea. Acum cunosc insulele destul de bine. Atunci am
cumpărat-o pe Katherine și am început să explorez insulele mai
îndepărtate.
— Cred că sunt geloasă.
S-a uitat în jos, jucându-se cu degetele.
Chelle avea dreptate cu privire la acea călătorie în Spania.
Nimic nu putea repara ce s-a distrus în mine când tu ai... murit,
dar m-a ajutat cumva să plec din New York și să umplu acel gol
cu locuri și descoperiri noi. M-a făcut să mă gândesc că ar trebui
să călătoresc mai mult. Poate mă ajută să merg mai departe. Dar
când m-am întors acasă, nu a durat mult până am început să mă
simt din nou deznădăjduită.
A zâmbit timid.
— Îmi pare rău.
— Ești bine. La bine și la rău, nu? Nu am putut să fiu alături
de tine, dar acum sunt și pot să te ascult. Știu că nu este același
lucru, dar vreau să aud ce ai de spus, dacă asta te ajută.
A dat din cap și i-am urmat privirea înspre orizont. Voiam să
o iau în brațe, să-i spun că totul va fi bine acum. Voiam să-i spun
întruna cât de rău îmi pare pentru chinurile provocate.
Ritmul valurilor ce se loveau de barcă mi-a întrerupt
gândurile, făcându-le să zburde spre vremuri mai bune, când
iubirea noastră era mai simpla.
Am zâmbit când mi-am amintit de ceva.
— Mai știi când vorbeam despre Bali?
Ochii lui Kate s-au aprins de apreciere și i-au apărut riduri la
colțuri când a zâmbit.
— Bineînțeles că îmi amintesc. Ce s-a întâmplat cu acel
plan?
Am râs și am încetinit barca când ne-am apropiat de un golf
unde speram să pe petrecem prima parte a amiezii. Leiloa era
chiar paradisul tropical despre care vorbeam când eram doi
studenți amărâți. Apoi am fost înghițiți de viața reală. Visurile
noastre de a ne petrece câțiva ani într-o baracă pe plajă au fost
înghițite de goana după un loc de muncă și apoi de ritmul haotic
al vieții din New York. Odată ce ne-am stabilit undeva, mă
gândeam doar la cum să fac mai mulți bani pentru a ne cumpăra
o casă mai mare, într-un cartier mai bun. Undeva unde puteam
crește copii, unde puteam avea petreceri la cină și unde ne
puteam impresiona familiile care ipotecaseră totul pentru a ne
ține la facultate.
— Doar pentru că este un vis vechi, nu înseamnă că nu-l
putem transforma în realitate, am zis, optimist.
Nu m-am uitat ce reacție are pentru că frica unei respingeri
încă mă mai teroriza. Dar voiam să știe că nu era prea târziu. Încă
puteam să-i arăt lumea. Puteam găsi paradisul la care visaserăm.
*
Apusul soarelui marca sfârșitul unei zile perfecte. Am înotat
și am făcut scufundări. Ne-am oprit într-o baracă mică de pe
plajă, pe partea cealaltă a insulei, pentru a mânca cea mai bună
kalua de pui pe care am gustat-o vreodată. Am băut bere și ne-am
amintit de poveștile din vechea noastră viață împreună. Am râs și
de fiecare dată când auzeam muzica aceasta dulce, credeam că o
să-mi explodeze inima de bucurie.
O voiam pe Kate înapoi în viața mea pentru propria fericire,
dar promisiunea de a-i reconstrui fericirea ei a atins ceva în mine.
Voiam să nu o mai las să aleagă și să-i impun să rămână de
dragul amândurora.
Apoi am mers cu barca pe o insulă micuță și îndepărtată, pe
cele mai frumoase ape turcoaz pe care le-am văzut vreodată. A
râs când am alergat-o pe nisip și am prins-o în brațe, sărutând-o
până când a rămas fără aer. Probabil că ne-am sărutat timp de o
oră sub umbra slabă a palmierilor care se aplecau să ajungă la
apa mării. Aș fi făcut și dragoste cu ea acolo, dar nu voiam s-o
epuizez înainte ca ziua să se termine.
De ar fi toate zilele ca aceasta! Dacă ar putea Kate să se
gândească așa la viitorul nostru. Noi doi. Un orizont nesfârșit
Îmi simțeam pielea caldă și uscată de la soarele care ne-a ars
toată amiaza. Dedesubt mușchii îmi erau relaxați, satisfăcuți de
eforturile de peste zi. Dar nu eram pregătit să merg acasă și să
adorm. Eram la vreo trei kilometri de locul în care o ancorasem
pe Katherine pentru noapte. În fața mea, Kate stătea întinsă pe
punte, cu bărbia pe brațele strânse și se uita la mare. Avea
picioarele sub ea și puteam să-i văd perfect fundul.
Dacă nu ar fi acceptat să rămână cu mine, măcar această zi
întregise fantezia pe care o aveam de a trăi așa cu ea. Încă nu știa
că, dacă spunea da, ar fi trebuit să poarte bikini cam pentru tot
restul vieții. La fel cum nici eu nu voiam să treacă niciun moment
fără să o ating, minutele în care nu-i vedeam și nu-i apreciam
frumusețea fiind irosite în zadar.
Am încetinit barca și am întors-o pentru a putea vedea
apusul. Câteva minute mai târziu, m-am dus lângă ea,
scufundându-mă în perne.
— Hei, frumoaso.
A mormăit ușor și a înclinat capul într-o parte.
— Ziua asta a fost perfectă. De parcă am murit și am ajuns
în rai.
Am mângâiat-o pe braț cu degetele. Încă nu știa ce însemna
raiul. Rai era atunci când corpurile noastre se uneau în timp ce
soarele apunea la orizont, iar valurile și briza oceanului ne
sărutau pielea goală precum o bucată fină și caldă de mătase.
Când ni s-au întâlnit privirile, i-am luat obrazul în mână și i-
am tras buzele spre ale mele. Încă nu mă săturasem de gura ei
sau de felul în care limbile ni se atingeau și se duelau într-un
dans senzual pe care-l cunoșteam foarte bine. În timp ce ne
sărutam, am început să o mângâi. Fără să mă grăbesc, am trecut
de la triunghiurile roz care-i acopereau sânii mari la gâtul ei fin.
Când am găsit legătura sutienului, am tras de ea, dezgolindu-i
sânii.
S-a acoperit cu mâinile.
— Price, nu putem.
Mi-am băgat mâna între coapsele ei, frecând cu degetul mare
centrul bikinilor.
— De ce nu, dulceață?
— A oftat ușor și s-a uitat înspre insulă. Orice curioși ar fi de
mărimea unor furnici de la distanța asta.
— Pentru că...
— Suntem doar noi doi, Kate.
I-am dat o mână la o parte și i-am luat sfârcul în gură, plăcut
surprins că s-a excitat aproape imediat sub limba mea. Am lins-o
și i-am fremătat sinul cu mina, mulțumindu-i încă o dată lui
Dumnezeu că a creat femeia perfectă pentru mine.
— Ești sigur?
 Vocea ii era slabă, aproape se pierdea în briza care se agita
deasupra noastră. Își mișca șoldurile în ritmul atingerilor mele pe
clitoris.
Acum puteam să o fec să zică da la orice. Am lins-o sub sân
și am suflat în sfere. I s-a făcut pielea de găină.
— Vrei să mă opresc?
I-am dat bikinii la o parte și înainte să poată răspunde, am
băgat două degete în ea. Era pregătită pentru mine, mulându-se
ca o mănușă udă de catifea.
— Nu, a scâncit. Nu te opri. Nu te opri niciodată.
Avea ochii pe jumătate închiși, respirând repede și ușor
printre buzele ei perfecte. S-a întins spre umărul meu, parcă voia
să mă încalece. Am ieșit din ea și m-am ridicat înaintea ei. Cu
mâinile pe șoldurile ei, am tras-o înspre mine. S-a prins de
balustrada metalică care înconjura puntea și și-a desfăcut
genunchii mai mult
Am gemut la plăcerea anticipată a invitației. În față, soarele
era un punct de lumină albă ce cădea în apa irizată. I-am
desfăcut repede bikiniul și m-am pus în spatele ei. Mi-ara scos
penisul din pantaloni și l-am trecut de-a lungul deschizăturii ei.
Această mișcare lentă era cea mai bună tortură. Sângele fierbinte
din pieptul ars de soare mi s-a dus în capul penisului plin de
dorință care-i atingea clitorisul, s-a muiat în deschizătura ei udă
și s-a dus în sus înspre steaua fundului ei. Mi-am mușcat limba,
zăbovind. O s-o am din nou și acolo. Curând, dar nu în seara
asta.
În schimb, m-am cufundat în păsărică el imediat cum soarele
a dispărut din vedere, lăsând în urmă o lumină caldă portocalie și
roz ce venea tocmai din rai. Când a gemut, m-am împins din
nou,trecând cu palmele peste fiecare centimetru al raiului meu
personal. Unghiurile elegante ale umerilor ei când se ținea în timp
ce eu împingeam. Râul strâmt al coloanei ei ce curgea înspre
coccis. Acele două mici adâncituri perfecte care se potriveau cu
degetele mele mari în timp ce trăgeam de șoldurile ei înapoi,
împreunându-ne corpurile în cel mai intim mod.
— Atât de frumoasă, am șoptit.
Știam formele acestei femei pe dinafară. Îmi aparținea mie, la
fel cum eu îi aparțineam ei. Gândul că alt bărbat ar putea avea-o
vreodată sau că deja a avut-o...
 La naiba! Doar acest gând mi-a stricat plăcerea. Mi-am
cufundat degetele în carnea ei și mi-am împins șoldurile înainte
până când i-am simțit colul uterin cu vârful penisului. I s-au albit
încheieturile pe bară, dar nu m-a oprit.
Am împins tare și repede. Posesiv și febril. Iubirea, gelozia,
regretul și disperarea mă alimentau. Strigătele ei deveniseră
gemete guturale și cuvinte murdare rămase fără aer, creând
ecouri și dispărând de-a lungul apei până când am simțit că este
aproape de climax.
Stai cu mine. Fii cu mine. Lasă-mă să te iubesc așa toată viața.
În fiecare minut de când i-am propus asta, am vrut să mă
așez în genunchi și să o implor să rămână. Dar nu puteam să
rostesc aceste cuvinte. O singură propoziție puteam să zic, una
care le conținea pe toate.
— Te iubesc.
Am repetat-o la nesfârșit, cu respirația întretăiată, printre
dinții încleștați în timp ce deschizătura ei de catifea se încorda și
se strângea în jurul meu. Propria eliberare m-a luat prin
surprindere și am ejaculat în ea, revendicând-o în singurul mod
în care puteam acum.
Capitolul 7
Kate
 Te iubesc.
Cuvintele lui Price răsunau în mintea mea în timp ce mă
îndreptam spre un alt orgasm. Nu fusese niciodată atât de dur cu
mine, dar i-am înțeles nevoia și pasiunea. Le împărtășeam. Am
simțit fiecare împingere, fiecare convulsie când a ejaculat în mine.
Bara de metal îmi rănea încheietura, dar nu-mi păsa. Putea să
mă aibă. Cu totul. Eram a lui.
— A mea, a zis el, lipindu-și buzele de gâtul meu, de parcă
îmi citea gândurile. A mea. Kate a mea.
M-am lăsat în jos, dar în mintea mea încă mă mai ținea,
mâinile lui îmi strângeau carnea. Am stat nemișcați pentru câteva
momente, până când n-am mai rezistat și m-am uitat în ochii lui.
Am încercat să-l împing.
— Price.
— Hmm.
— Eu... Trebuie... să-mi schimb poziția.
Mi-a dat drumul și m-am întors, uitându-mă în jos. Aveam
pielea roșie și umflată unde mă ținuse în timp ce se împingea în
mine. Mereu am fost extrem de pasionali, dar niciodată nu-mi
rămăseseră urme.
M-am uitat în ochii lui negri înainte ca el să poată observa și
să spună ceva. Era ceva nou în ei. Ceva ce nu văzusem până
acum.
— Price. Ce este?
S-a uitat la șoldurile mele.
— O, Doamne. Iubito, îmi pare rău.
— Pentru ce?
— Te-am rănit?
Mi-a mângâiat ușor urma roșie de pe talie.
— Asta? Nu. E de la bară.
— Aici?
Mi-a atins urmele puțin umflate de pe șolduri.
I-am luat obrazul neras în mână.
— Este în regulă. Sunt bine. Dar ce este? S-a întâmplat ceva.
Ceva te-a făcut să devii... brutal.
M-am îmbrăcat înapoi cu bikinii, iar el și-a legat pantalonii în
jurul taliei și apoi și-a trecut degetele prin părul negru, închizând
ochii pentru câteva secunde. Când i-a deschis, erau înlăcrimați.
Nu-l văzusem niciodată pe Price plângând. I se mai umezeau ochii
câteodată, dar nu am văzut niciodată o lacrimă curgându-i pe
obraz. Până acum. De parcă avea să-mi frângă inima.
Am șters-o cu degetul.
— Ce este, iubitule? Totul e bine. Promit.
Și-a scuturat capul.
— Nu am dreptul să te întreb asta.
— Ești soțul meu. Poți să mă întrebi orice.
— Nu. Nu asta. Am renunțat la drepturile mele acum un an.
Nu mă aștept la asta de la tine.
— La ce anume?
Și-a frecat tâmplele.
— Nu pot să suport nici să mă gândesc la asta. Îmi vine să...,
a zis, lovind cu pumnul în bara de metal.
— La naiba!
Mi-a crescut pulsul. Price era mereu destul de temperat. Cel
puțin așa fusese. Doar Dumnezeu știe prin ce a trecut anul
acesta. Poate era pregătit să-mi povestească ceva.
— Care gând?
M-am apropiat de el și l-am mângâiat pe frunte.
— Poți să-mi spui. Poți să-mi spui orice. Poate a venit timpul.
Spune-mi ce s-a întâmplat.
A râs ironic.
— Nu ai nici cea mai vagă idee.
— Sunt sigură de asta. Dar o să știu după ce o să-mi zici.
— Adică nu ai nici cea mai vagă idee despre ce anume mă
deranjează. Și nu am niciun drept să mă las deranjat de asta.
Ne-am împreunat degetele.
— Vorbești ciudat, Price. Spune-mi care este problema.
M-a condus la o bancă tapițată de pe punte și ne-am așezat
acolo. S-a jucat cu verigheta de la mâna mea stângă, rotind-o pe
deget.
— Încă o mai porți.
 Am zâmbit.
— Încă mai suntem căsătoriți, nu?
— Mă bucur că am ales platină în loc de aur galben. Se potri-
vește perfect cu pielea ta deschisă la culoare. Și va dura pentru
totdeauna.
Mi s-a pus un nod în gât. Mi-am pus verigheta pe mâna
stângă doar pentru această vacanță, dar Price nu știa că am
purtat-o la mâna dreaptă când am fost în Spania. În mod ciudat,
fusese ideea lui Michelle. M-a convins că era timpul, că era
primul pas pentru a merge mai departe cu viața mea. Bineînțeles,
asta a fost înainte să afle că Price era în viață.
Am tușit și am spus:
— A fost întotdeauna un inel frumos.
— Nu la fel de frumos precum femeia care-l poartă. Mi-a dus
mâna la buze și mi-a sărutat palma.
— Vreau să știu ceva.
— Bineînțeles. Ce anume?
— Am lipsit un an, iubito.
— Crede-mă. Sunt conștientă de asta. A fost cel mai prost an
din viața mea.
— Știu. Adică sper că așa a fost. La naiba! Nu a sunat bine.
Ultimul lucru pe care am vrut să-l fac a fost să te rănesc.
— Înțeleg.
Nu eram sigură că înțeleg, pentru că nu-mi spusese întreaga
poveste încă, dar arăta atât de chinuit, că trebuia să fiu de acord
cu el. Nu suportam să-l văd supărat.
— După cum am spus, nu am dreptul să te întreb asta, dar
trebuie. Consideră că este un defect de-al meu. Kate... a mai fost
cineva în viața ta?
Am simțit că am un pietroi în stomac. Cum de nu mi-am dat
seama că asta urma? Nu fusese – nu chiar. Cât de sinceră
puteam fi? Ar conta flirtul din Spania? Pentru că doar atât a fost
– câteva chicoteli și câteva săruturi, dar Price tot era în mintea
mea. Am aflat pe calea cea mai grea că nu eram pregătită să merg
mai departe, că încă eram foarte îndrăgostită de soțul meu
decedat.
 Care nu era decedat până la urmă.
S-a uitat în ochii mei.
— O, Doamne!
— Ce?
— Încă mai pot să-ți citesc gândurile. Spune-mi. Te rog.
A închis ochii.
— Spune-mi repede și gata.
— Tu ai mai fost cu altcineva? am întrebat.
— Bineînțeles că nu!
S-a ridicat și puteam să-i văd obrajii roșii chiar și în
întuneric.
— Am tot fugit și m-am ascuns, încercând să nu fiu ucis și să
pregătesc o potențială viață pentru noi. Când naiba să mai am
timp să mi-o trag cu altcineva?
M-am îndreptat de spate, dar nu m-am ridicat. Gelozie. Asta
era acum în ochii lui și nu exista în trecut. Nu am fost niciodată
geloși unul pe altul. Întotdeauna am fost siguri pe angajamentul
nostru. Pe iubirea noastră.
Am oftat. Dacă voiam să fie sincer cu mine, trebuia să fiu și
eu la fel. Mi-am prins bikiniul, am mers la el și l-am mângâiat pe
umăr.
— Vino și stai lângă mine, am spus.
Se uita la mare.
— Vreau să aud asta?
— Nu știu. Tu să-mi spui.
L-am strâns de braț, iar mușchii îi erau tensionați și rigizi.
— Ți-am promis că ziua de astăzi va fi doar pentru noi. Am
fost de acord să nu te bombardez cu întrebări și m-am ținut de
cuvânt încă mai vrei să-ți răspund la întrebare?
— La naiba! Da. Trebuie să știu.
M-a urmat înapoi la bancă și ne-am așezat din nou. L-am
luat de mână.
— În primul rând, nu am fost cu nimeni. Nu la modul intim.
A scos un suspin de ușurare.
— Slavă Domnului!
 — Dar a fost cineva care mi-a făcut curte. S-a întâmplat în
timpul excursiei din Spania.
A dat ușor din cap, dar tot era încordat.
Am înghițit, făcându-mi curaj.
— Numele lui e Alejandro Dominguez.
Price s-a strâmbat.
Am pus și cealaltă mână peste mâinile noastre.
— Arăta...
Am închis ochii. Adevărul era că îmi amintea mult de Price –
aceleași dimensiuni, aceeași culoare, aceiași ochi negri și fumurii.
— Foarte mult ca tine, de fapt. Și fizic, și ca personalitate.
Era reporter și a scris tot despre proteste, așa ne-am întâlnit.
Am făcut o pauză, permițându-i să proceseze ce am spus
până acum.
— Continuă, a zis printre dinții încleștați.
— M-a întrebat dacă vreau să beau ceva cu el și am acceptat
doar pentru că m-am gândit că-l pot face să-și împărtășească
sursele cu mine. Engleza lui era excelentă, ceea ce era bine,
pentru că, după cum știi, spaniola mea e cam ruginită.
A dat din cap, tot încordat.
— Totuși, am ezitat, dar când mi-a spus Catalina – versiunea
spaniolă pentru Katherine – am decis să merg. Numele m-a făcut
să cred că sunt altcineva, iar altcineva ar fi acceptat, nu? am zis,
cu un râset nervos. Probabil că nu are sens, dar Kate nu-mi
adusese decât mâhnire în ultimul timp. Părea o idee bună să fiu
altcineva. Oricum, m-am gândit că nu ar strica să-l cunosc. Am
vorbit mult despre articol, dar și despre alte lucruri. Divorțase
recent, iar eu i-am spus că sunt văduvă. Am băut o sticlă de Rioja
și am mâncat paella cu fructe de mare într-un loc pe care el l-a
numit „o comoară ascunsă”.
Am avut impresia că în acea seară am simțit gustul mâncării
pentru prima dată în luni de zile. Marginile crocante de paella,
scoicile suculente, orezul lipicios aromat cu șofran – toate erau
precum raiul pentru papilele mele gustative. Vinul era foarte
aromat și fructat, mergea perfect cu preparatul picant
Am oftat
— M-a făcut să râd, Price. Și nu mai râsesem de atât de mult
timp. Și când a...
— Când a ce?
— Când m-a – m-am strâmbat – invitat acasă la el...
Price m-a strâns tare de mână.
Am respirat adânc.
— Ține minte, credeam că ești mort.
A slăbit puțin prinsoarea. Doar puțin.
— Am luat în considerare această posibilitate. Părea un tip
drăguț și-mi plăcea. Dar am decis că nu era înțelept să merg
acasă la un străin, într-o țară străină. M-a condus la hotel și –
spune odată, Kate – m-a sărutat.
Price m-a strâns din nou de mână.
— Am încercat să răspund...
M-am oprit puțin, amintindu-mi. Sărutul lui Alexandro nu se
compara cu cel al lui Price. Și deodată mi-am dat seama de ce
paella și Rioja erau atât de bune. Îmi imaginam că Alexandro era
Price. Mă concentrasem pe frumusețea lui întunecată și trecusem
cu vederea accentul lui spaniol și hainele de firmă pe care Price
nu le-ar fi purtat niciodată. Dar sărutul. Peste sărut nu puteam
să trec. Deși nu era nimic greșit la sărutul lui Alejandro și poate
mi-ar fi plăcut în alte circumstanțe, era complet diferit de al lui
Price. Și mai important, în ciuda atracției fizice pentru el, nu
simțeam nimic – nici pasiune, nici dorință, nici măcar o urmă de
sexualitate.
Nu eram Catalina. Eram Kate, iar Kate era îndrăgostită de
Price.
— Dar nu am putut, Price. Părea așa de greșit. Așa că i-am
cerut scuze, i-am mulțumit pentru cină și am mers singură în
cameră.
Alejandro încercase să mă facă să mă răzgândesc, chiar deve-
nise insistent. Dar soțul meu nu trebuia să știe asta. Oricum, nu
era important. Până la urmă, omul a acceptat refuzul și și-a văzut
de drum. M-am întors în cameră și mi-am pus înapoi verigheta la
mâna stângă, unde trebuia să stea.
Deși am făcut schimb de adrese de e-mail, nu mi-a scris
nimic.
Treptat, Price a încetat să mă mai strângă de mână.
 — Asta e tot? a întrebat ursuz.
Am dat din cap.
— Asta e tot.
— Bine. Să nu se mai întâmple niciodată, bine?
Încă avea ochii întunecați de gelozie și umezi de la lacrimile
nevărsate.
l-am atins obrazul, dând de barba lui caldă care zgâria. Era o
promisiune ușor de făcut.
— Niciodată.
S-a ridicat, m-a prins în brațe și m-a dus jos în dormitorul
principal, unde m-a pus ușor pe patul uriaș.
— Nimeni, a zis, mult mai blând decât m-aș fi așteptat
Nimeni în afară de mine nu-ți mai atinge trupul frumos.
Mi-a atins buzele cu degetul.
— Nimeni în afară de mine nu mai atinge aceste buze.
— Nimeni în afară de tine.
Am închis ochii și a început să mă sărute.
Sărutul lui era pasional și dulce în același timp – unirea a
două corpuri și două suflete care fuseseră pierdute unul fără
celălalt. Și-a dus mâna mai jos și mi-a îndepărtat sutienul în timp
ce eu am desfăcut bikiniul. Penisul lui mă împingea prin
pantaloni, eu l-am mângâiat pe șolduri, împingându-i jos,
ținându-mi mâinile pe pielea lui caldă. După ce ne-am dezbrăcat
a intrat ușor în mine, fără alt preludiu în afară de sărut
Dulce, pur și simplu perfect. Eram pregătită pentru el. Mereu
voi fi pregătită pentru el. Corpul meu va fi mereu casa corpului
său.
Puteam să ajung repede la climax, dar m-am abținut, la fel și
el. Trecuserăm dincolo de nevoie și de dorință sexuală. Era doar
iubire. Iubire pură. Am savurat-o împreună în timp ce ieșea și
intra în mine, creând o intensitate din ce în ce mai mare. Ne-am
uitat tot timpul unul în ochii celuilalt, iar în privirea lui Price am
văzut – nu doar cu ochii, ci și cu sufletul – toată iubirea pe care o
simțeam pentru el, întorcându-se la mine.
Când am ajuns în același timp la climax, ne-am sărutat și am
erupt amândoi.
Apoi am rămas uniți, într-o parte, lipiți unul de altul. Price
gâfâia în dreptul gâtului meu, iar eu îi inhalam parfumul aromat.
Mirosea a insule, a mare și a bărbat.
— Kate, te iubesc atât de mult.
— Și eu te iubesc mult. Doar pe tine, Price. Pentru
totdeauna.
M-a sărutat pe obraz, iar eu am închis ochii. Acesta avea să
fie
patul nostru. Mereu am vrut un pat mare, dar pe barcă
spațiul era limitat. Unul mai mic mă ținea mai aproape de Price,
ceea ce era bine, pentru că nu mai voiam să-l scap din priviri.
Asta dacă rămâneam.
Dacă rămâneam.
Dacă...
Pe cine păcăleam? Nu aș fi putut să plec niciodată...
Gândurile mi-au fost întrerupte de un bâzâit Price m-a
sărutat repede și apoi s-a rostogolit spre noptieră să-și ia telefonul
A făcut ochii mari când a văzut ecranul, dar nu a răspuns. În
schimb, s-a ridicat și și-a pus pantalonii. S-a dus la un dulap mic,
a scos o cămașă de bumbac și și-a acoperit pieptul bronzat Apoi s-
a întors către mine.
— Trebuie să plecăm. Trebuie să duc barca în port în
noaptea asta.
— Cine era la telefon? am întrebat
Dar deja plecase din cameră.
Capitolul 8
Price
 Speram că Otis are un motiv întemeiat de-mi întrerupe timpul
alături de Kate. Totuși, speram să nu aibă un motiv bun, pentru
că asta însemna că era ceva grav.
Otis era cu aproape zece ani mai tânăr ca mine – un băiat de
pe insulă cu ceva cam multă înclinare înspre viața relaxată de
aici. Probabil că a mirosit newyorkezul suprasolicitat din mine
când ne-am întâlnit prima dată în Maui și s-a ținut de mine. La
puțin timp după ce am cumpărat barca, s-a autoproclamat
secundul meu pe viață. M-a învățat despre bărci, iar eu l-am
învățat cum funcționează bursa. În general nu mi-a stat în cale, și
acesta a fost singurul motiv pentru care l-am luat cu mine la
Leiloa. Nu aveam nevoie de companie, dar nu strica să mă ajute
cineva din când în când. Nu am simțit nevoia să-i spun lui Kate
despre el, pentru că, dacă decidea să rămână, Otis trebuia să-și
găsească alt job și el știa asta.
M-am dus înapoi la cârmă și am pornit motorul. A sunat tele-
fonul și l-am scos din buzunar. Tot el era. De data asta am
răspuns.
— Otis, ce naiba vrei?
— Bryson, amice.
Auzul numelui meu fals m-a enervat. În ultimele douăzeci și
patru de ore, am fost din nou Price Lewis. Nu mă grăbeam să fiu
altcineva. Price era numele rostit de buzele lui Kate în focurile
pasiunii. Nu Bryson Carr. Și în niciun caz nemernicul acela de
Alejandro.
— Hei, îmi pare rău...
— Ți-am spus să nu suni dacă nu este important, am
izbucnit eu.
Nu voiam să pierd din timpul petrecut alături de Kate. Nu
acum.
Niciodată.
— Știu. Știu. Dar cred că e important.
Vocea ascuțită a lui Otis m-a scos din butoiul cu gelozie în
care căzusem mai devreme.
— Ce este?
— Se întâmplă ceva la vilă, a zis Otis repede.
— Am trecut pe lângă proprietate de câteva ori pe zi, așa cum
mi-ai zis. Ieri nu era nimeni, dar azi am văzut o mașină neagră cu
geamuri fumurii parcată pe drumul care duce la poarta
principală. A stat acolo toată ziua. Încă este acolo.
— La naiba!
Mi-am frecat barba nerasă în timp ce mă năpădeau tot feluri
de gânduri. Barca uruia continuu, spărgând valurile, și ne
apropriam de locul în care o ancorasem noaptea trecută.
— Ce ar trebui să fac? Să văd cine este sau…
— Nu, am zis categoric. Stai departe de ei. Oricine ar fi în
mașină, poate fi periculos.
— Aș putea face pe grădinarul neștiutor sau ceva. Nu e mare
lucru. Cât de periculos poate fi?
— Cât să te împuște în cap, Otis. Știi și tu asta. Stai naibii
cuminte. Vin spre vilă acum.
Am înjurat când mi-am amintit de Chelle.
— Sora mea este acolo. Fă-mi o favoare și vezi ce face. Ne
vedem în douăzeci de minute.
— Sigur, șefule.
Am închis și am încercat să-mi calmez inima care-mi bătea
nebunește. O mașină neidentificată era parcată la marginea
proprietății îndepărtate de pe plajă, pe care o alesesem pentru
reuniunea mea cu Kate. Putea fi doar o coincidență.
Sau cel mai negru coșmar.
Am sărit în sus când am simțit atingerea lui Kate. Și-a pus
mâinile pe umerii mei și mi-a masat mușchii încordați. Dar nimic
nu mă putea calma acum.
— S-a întâmplat ceva?
Am scuturat din cap.
— Cine te-a sunat?
— Un prieten, am zis intenționat pe un ton tăios pentru a
încheia această conversație.
S-a așezat din nou pe banca de lângă mine. Și-a ridicat
sprânceana, și-a încrucișat mâinile și a început să mă studieze.
— Nu te mai rog să vorbești cu mine, Price.
I-am evitat privirea pătrunzătoare.
— Bine, pentru că nu sunt pregătit să vorbesc acum. Stai
acolo și lasă-mă să mergem acasă.
Trebuia să ajungem înapoi la vilă pentru a vedea care era
situația și a elimina posibilitatea unor amenințări.
S-a ridicat cu pumnii strânși, brațele pe lângă corp și cu dinții
încleștați.
— Ziua aceasta a fost minunată, Price. Am simțit că mă
îndrăgostesc din nou de tine. Mi-am amintit de toate lucrurile
care ne unesc. Până acum aproape am uitat cât de nesuferit poți
fi atunci când vrei.
Am oftat și i-am luat mâna.
— Kate.
— Las-o baltă.
Mi-a evitat atingerea și a plecat într-o altă parte a bărcii.
Nu puteam să merg după ea și să conduc și barca în același
timp. M-am mulțumit să înjur în barbă, să las ancora imediat
cum am zărit vila și să sper că pot să repar această zi.
Kate mergea spre vilă în fața mea. Puteam să spun după
viteză și postură că avea să-mi aplice metoda tăcerii. Putea să se
chinuie să rămână supărată oricât voia. Eu nu aveam de gând să-
mi petrec nicio secundă din această călătorie supărat pe ea. Nu
aveam timp pentru așa ceva.
— Kate. Kate!
Am fugit să o prind din urmă.
Am prins-o de umăr și am întors-o către mine. A tras mâna
înapoi și și-a încrucișat brațele în perfectă armonie cu buzele
țuguiate.
— Știu că ești supărată, am zis.
A pufnit din nas.
— Serios. Cum îți dai seama?
— Pentru că ești extraordinar de frumoasă când ești
nervoasă, în plus, sunt soțul tău și știu ce stare ai înaintea ta.
— Mă bucur că ești atât de înțelept, Price. Poți să-ți dai seama
și că nu am chef să fiu lăsată pe dinafară acum? Ai putea intui că
poate nu sunt interesată să fiu tratată ca o femeie naivă în care
nu poți să ai încredere să-i spui adevărul pentru a putea lua
decizii ce-i vor schimba viața, în legătură cu viitorul ei... alături de
partener? Asta aveam, îți amintești? Un parteneriat egal.
 Mi-am mușcat buzele ca să nu țip la ea. Nu era vorba aici de
alegerea unei case sau semnarea unui împrumut Era ceva pe
viață și pe moarte. Dar ea nu înfruntase moartea ca mine și nu
putea înțelege.
— Kate, ascultă-mă...
— Nu, tu să mă asculți pe mine.
Și-a deschis brațele și a arătat furioasă înspre mine.
— Nu pot trăi așa. Nu voi trăi așa. Ori îmi spui ce ți s-a
întâmplat și cine te urmărește, ori răspunsul este nu. Te iubesc și
prefer să mor decât să te părăsesc, dar nu-mi voi petrece restul
vieții trăind cu frica în sân pentru că tu nu vrei să-mi spui
adevărul.
Și-a pus mâinile pe piept, peste locul în care îmi pusesem
urechea de atâtea ori pentru a-i auzi inima bătând după ce
făceam dragoste. I s-au umezit ochii și am implorat-o să nu
plângă. Lacrimile ei mă sufocau. Îmi garantau înfrângerea în orice
ceartă.
— Mi-ai frânt inima, Price. De când am ajuns aici, am fost
sinceră cu tine.
I-a curs o lacrimă când și-a deschis mâinile tremurânde
precum paginile unei cărți.
— Am fost sinceră cu tine din toate punctele de vedere. Tu de
ce nu poți face asta pentru mine? De ce nu poți avea încredere în
mine?
Mi-am trecut mâinile prin păr, mușcându-mi buzele să nu zic
adevărul. Era prea devreme. Trebuia să aștept să zică da și să-mi
promită că rămâne cu mine. Dar dacă vorbea serios? Dacă refuza
pentru că aveam de gând să nu-i spun nimic?
— Kate, încerc să te protejez. Nu știi cu ce mă lupt. Aceste
persoane nu au pic de umanitate. Cu cât știi mai puține, cu atât
mai bine.
— Pot să foc față, Price. Doamne iartă-mă, am înfruntat
moartea, înțelegi asta? Ți-am înfruntat moartea și timp de luni de
zile, m-am uitat în oglindă și am înfruntat-o iar și iar. În fiecare zi
trebuia să fac o alegere. Să merg înainte sau să las durerea să mă
distrugă. Știu că ai trecut prin iad. Chiar și când ascunzi adevărul
de mine, tot pot să-l văd în ochii tăi Iadul meu a fost diferit, dar
să nu te îndoiești vreo secundă că nu l-am simțit.
Mi-am coborât privirea înspre spațiul dintre noi, doborât de
mărturisirea ei. Ar fi fost mai bine ca cineva să-mi smulgă inima
din piept decât să aud că am fost motivul pentru care Kate s-a
gândit să-și ia viața. Dar asta face durerea. Te consumă, e brutal
de dureroasă, o boală neagră mai puternică decât orice simț al
rațiunii. O știam destul de bine.
— Îmi pare așa de rău. Nu vei ști niciodată cât de mult.
Vorbește cu mine, Price.
— M-a luat de mână.
— Te rog pentru ultima dată.
Am înghițit în sec și am strâns-o de mână.
— Vreau doar să știu că vei rămâne cu mine. Voiam să-ți ofer
timpul necesar pentru a te gândi bine. Nu am vrut să te grăbesc
să iei o asemenea decizie din prima sau a doua zi. Meriți să poți
alege.
A scuturat din cap și eram sigur că mi s-a oprit inima.
— Te rog.
Abia am auzit rugămintea rostită.
— Price, dacă vrei să rămân cu tine și să-i las în urmă pe toți
ceilalți, așa voi face. Eram gata să accept de când m-ai întrebat.
Dar trebuie să pășim în acel viitor împreună, amândoi conștienți
de provocările pe care le-am putea înfrunta.
Au trecut câteva secunde. Am tras aerul sărat adânc în piept,
disperat și îngrozit de a întrerupe tăcerea cu adevărul.
— Nu știam că în acea seară în apartamentul nostru avea să
fie ultima oară când te văd. Știam doar că atunci când aveam să
mă întorc, lucrurile ar fi fost diferite.
S-a strâmbat, dar am continuat înainte să înceapă să mă
acuze din nou.
— Ți-am spus că plec la Zurich pentru o conferință. Asta era
adevărat Dar nu m-am dus acolo să socializez. Am fost să mă
întâlnesc cu o companie, Cybermark Enterprises. I-am urmărit de
când lucram la Berg și Lynch. Erau specializați în exploatarea
datelor și se dezvoltau rapid, dar nu destul de rapid ca să justifice
cifrele pe care le vedeam eu. După ce am început să lucrez pe
cont propriu, am continuat să-i urmăresc. Sistemul meu îmi
arăta că ar fi trebuit să se dezvolte exponențial și, cu toate astea,
prețul acțiunilor lor stagna.
— Poate că sistemul tău era greșit. Pentru această companie,
vreau să zic.
— Crede-mă, și eu m-am gândit la asta. Dar sistemul meu
avea o rată de succes de 90%. Știi asta. În plus, documentele
companiei și rapoartele anuale păreau să-mi valideze concluziile.
Am scuturat din cap.
— Pur și simplu nu puteam să renunț la idee. Trebuia să
cercetez mai bine și să îmi dau seama de ce nu se potriveau
calculele. Când i-am contactat, am menționat ceva de tendințele
pieței și am spus că aș fi interesat să aflu mai multe despre ei. Mi-
au oferit un loc de muncă.
Și-a ridicat sprâncenele.
— Ai fost la un interviu?
— Nu chiar. Am fost acolo sub pretextul că merg la interviu.
Iar ei s-au întâlnit cu mine sub pretextul că mă consideră un
candidat pentru job. Dar toți aveam alte planuri.
Mi-am strâns buzele pentru că în mintea mea se instalase
haosul. Amintirile celei mai mari panici pe care am simțit-o vreo-
dată. Caruselul groazei menit să mă conducă înspre moarte va
rămâne mereu imprimat în mintea mea.
— S-au oferit să mă ducă cu un avion privat la sucursala lor
din Geneva să mă întâlnesc cu directorii lor. Un pilot, un pasager.
Un avion cu un singur motor.
Am scuturat din cap, zâmbind macabru.
— Părea greșit. Pilotul abia putea să mă vadă, darămite să
mai și vorbească în engleză cu mine. Dar mersesem până acolo.
Trebuia să aflu tot și să descopăr ce se întâmpla cu oamenii aceia.
— Ce s-a întâmplat? Cum s-a prăbușit avionul?
— Am ajuns la înălțime și pilotul a mormăit ceva în italiană.
Mi-a luat mâinile și mi le-a pus pe manșă, apoi mi-a făcut semn
că e ok, de parcă ar fi trebuit să pilotez eu avionul ăla nenorocit.
Acum făcuse ochii mari.
— Glumești?
Am scuturat din cap.
 — Apoi și-a dat jos haina și a deschis ușa. Și-a pus o parașută
și urma să sară. Ghici cine nu avea una? Eu.
Și-a pus mâinile la gură.
— Cum ai supraviețuit? Avionul... În raport scria că s-a
distrus complet. Ars cu totul.
— Asta pentru că au pus atât de mult combustibil, încât nu
exista nicio șansă să găsească un corp în el apoi sau să știe că
dispăruse cineva. Dar nu contează, pentru că nu m-am prăbușit
cu el. Am sărit cu pilotul. Nu aveam de gând să-l las să iasă din
avionul acela blestemat fără mine, așa că m-am prins de el. Ne-
am luptat. Avionul a început să cadă cu botul în față și, înainte să
ne dăm seama, sărisem din el și eram în cădere liberă. Slavă
Domnului că a deschis parașuta, că eu habar nu aveam ce să fac.
— Așa că ați supraviețuit amândoi. E un miracol.
Am scuturat din cap.
— Parașutele nu sunt concepute să coboare două persoane
pe pământ în siguranță, cel puțin nu fără răni serioase. Ne-am
luptat până jos, dar nu puteam să-i dau drumul.
Am expirat tremurând și mi-am dus podul palmelor la frunte,
de parcă aș fi putut să-mi șterg amintirile îngrozitor de vii.
— La naiba! A fost groaznic.
Am mers pe marginea apei, iar valurile îmi spălau picioarele
și le cufundau în nisipul moale de dedesubt. Nu am spus
niciodată nimănui, nici măcar lui Otis, ce se întâmplase în acea
zi. Nimeni nu-mi cunoștea povestea. Atunci mi-am dat seama că
poate de aceea mi-a fost atât de greu să-i spun lui Kate. Adevărul
oribil care a trăit în mine timp de un an, toxic și purulent precum
o boală. Oare dacă i-am spus ei, o să-mi mai treacă durerea? O să
se lumineze trecutul negru?
I-am simțit brațele cum mă cuprind și buzele pe spatele meu.
Atingerea ei mi-a eliberat din tensiune. I-am acoperit mâinile cu
ale mele, ținând-o strâns.
— Am aterizat la marginea unei zone defrișate. Mi-am rupt
brațul, pentru că l-am prins de frânghiile parașutei când încerca
să mă arunce de pe el. Dar cum am aterizat... Eram deasupra lui
și de la greutatea mea s-a prăbușit așa.
Am înghițit în sec din cauza greții care mă lovea de fiecare
dată când îmi venea în minte fața pilotului. Felul în care viața s-a
scurs din ochii lui. Felul ciudat în care corpul îi era înfășurat în
parașută.
— Și-a rupt gâtul. A murit pe loc.
Am rămas tăcuți pentru o vreme. Kate mă strângea în brațe,
iar eu încercam să respir, în ciuda sentimentului de anxietate
care mă cuprindea de fiecare dată când mă gândeam la acea zi.
— A încercat să te omoare, Price.
Scrutam orizontul impasibil.
— Știu. Îmi spun asta mereu. Indiferent de câte ori am
această conversație cu mine însumi, tot nu pot să mă simt mai
bine în legătură cu ce s-a întâmplat.
A venit în fața mea și și-a pus mâinile pe obrajii mei. Avea
aceeași determinare de mai devreme în privire, dar acum cu o altă
motivare.
— Te-ai salvat. Și poate nu e drăguț să spun asta, dar omul
acela a primit ce merita. Tu meritai să trăiești, să vii acasă la
mine, să ai o viață și o familie. Să nu te îndoiești niciodată de asta.
— Nu știam nimic despre el. Dacă nu a avut de ales?
— Întotdeauna avem de ales, a zis ușor.
Am simțit că are dreptate. Ultimul an a fost alcătuit dintr-o
serie de alegeri. Una ne-a despărțit, iar celelalte ne-au adus din
nou împreună. Speram că a fost o decizie bună să-i spun
adevărul – măcar o parte din el – în această seară.
— Acum știi. Și poate vei încerca să înțelegi de ce mă ascund
în loc să merg la poliție, decizie care m-ar omorî, oricum. Dacă pot
plăti un om destul de mult pentru a sări dintr-un avion,
riscându-și propria viață pentru a mă omorî pe mine, până unde
vor merge pentru a mă elimina de tot? Când se vor opri?
I-am luat mâinile de pe obrajii mei și le-am ținut între noi.
— Apoi m-am gândit la tine, la Chelle și la familia mea. Kate,
îți jur, am vrut doar să te protejez. Nu am trecut prin nimic mai
îngrozitor decât căzătura din avion din acea zi, dar dacă te
puneam în pericol și-ți riscam viața, nu aș fi putut trăi cu această
povară.
Îi tremura buza în timp ce vorbea:
— Mulțumesc. Pentru că mi-ai spus și pentru că m-ai
protejat.
— Iubito, am șoptit, aplecându-mă să o sărut înainte să o
năpădească din nou lacrimile.
Dar până să apucăm să ne atingem buzele, am auzit un
strigăt ascuțit dinspre vilă. Un țipăt de femeie.
Capitolul 9
Kate
 Inima mea era oricum cuprinsă de panică din cauza poveștii
lui Price, dar strigătul dinspre vilă a făcut-o să sară de-a dreptul.
Chelle era în interior.
— Michelle!
Price s-a întors și a fugit spre vilă.
L-am urmat, înfiorată, alergând prin nisip cât puteam de
repede. Când a ajuns la ușa de la intrare, Price a lovit-o să se
deschidă.
— Michelle! Unde naiba ești?
S-a dus în sufragerie, în bucătărie.
— Michelle! Chelle!
S-a luat cu mâinile de păr.
Simțeam cum îmi pulsează venele sub piele. Chelle era cea
mai bună prietenă a mea. Dacă pățea ceva...
Ușa din spatele vilei era deschisă.
— De ce strigați așa disperați?
Michelle s-a ridicat, era în picioarele goale, într-o rochie de
plajă verde-deschis și cu părul negru prins în coadă.
Un tânăr cu părul negru, bronzat și ochii căprui migdalați –
cu siguranță era din Pacificul de Sud – a intrat și stătea lângă ea.
Purta pantaloni scurți portocalii și o cămașă mulată neagră.
— Otis, a zis Price. Ce faci aici?
— Mi-ai zis să văd ce face sora ta, a spus bărbatul.
Price a oftat adânc.
— Așa am zis. Doamne.
Și-a trecut degetele prin păr.
— Tocmai mi-ați luat un an din viață.
S-a frecat la frunte.
— La naiba! Ce prostie. Îmi pare rău.
Am pășit în față, fără să comentez ceva despre lipsa de tact a
lui Price. Oricum îi ceruse scuze.
— Am auzit un țipăt Am crezut că...
Michelle a început să râdă.
— Oh. Eu eram. Prietenul tău a intrat peste mine. Aveam
căștile pe urechi, mă relaxam cu noua generație de chestii Zen în
șezlongul de acolo – a arătat înspre un șezlong de piele de pe
terasă – când am deschis ochii am văzut un străin deasupra mea.
— Am bătut la ușă. Jur. Dar nu a răspuns nimeni M-am
gândit că vrei să verific ce se întâmplă. Altfel de ce mi-ai fi dat o
cheie? a zis tipul numit Otis.
— Acum regret asta, a zis Price.
L-am înghiontit.
— El cine e?
— Oh! Îmi pare rău. Acesta este Otis, un prieten de pe
insulă. Otis, soția mea.
Am dat mâna scurt.
— Îmi pare bine să te cunosc, am zis.
— Și cred că pe sora mea ai cunoscut-o.
— Da, a zis Michelle. După ce m-a speriat de mi-a sărit
inima.
Eu încă eram agitată din cauza acestui incident. Eram
profund recunoscătoare că Michelle era bine, dar povestea lui
Price încă îmi rămăsese în minte. Aveam atât de multe întrebări,
iar prima era de ce nu ne-a prezentat pe mine și pe Michelle
menționându-ne numele.
— După ce am asigurat-o că nu reprezint o amenințare, m-a
dat afară pe ușă și mi-a ținut morală. Otis a zâmbit.
Morală? Nu era stilul lui Michelle. Îl pusese la punct. Nu m-
am putut abține să nu zâmbesc subtil.
— Oricum, după ce m-a convins că nu este un criminal în
serie, am decis să bem un pahar de vin, a zis Michelle. Vreți să
stați cu noi?
După povestea spusă de Price, nu eram sigură că vinul era
de ajuns de tare.
— Ce ziceți de câteva shoturi de tequila?
Price s-a uitat la mine, cu buzele strânse.
— De când bei tu tării?
Nu beam de obicei, cu toate că am consumat cu Michelle
câteva shoturi într-o noapte la câteva săptămâni de la moartea lui
Price. Amândouă eram foarte deprimate. Bineînțeles că tequila nu
ne-a ajutat cu nimic. Doar a amânat inevitabilul.
— Sună minunat, chiar, a zis Michelle.
 — Ce ziceți dacă fac mărgărită?
— Avem tequila? am întrebat.
— Ar trebui ca barul să fie plin.
S-a dus către barul din partea cealaltă a sufrageriei și după o
scurtă căutare, s-a întors cu o sticlă de Patron Anejo.
— Voila!
Michelle era într-o stare destul de bună pentru cineva care
tocmai fusese speriată de moarte. Dar așa era Chelle. Nimic nu o
afecta prea mult. Nimic ce nu era serios, oricum. Oare cunoștea
povestea lui Price? Seara trecută, am crezut că i-a spus ceva, dar
nu a recunoscut tot.
A început să taie lămâi și ne-a dat afară.
— Mergeți pe verandă. Aduc băuturile imediat.
Am fost cuprinsă de amorțeală. Voiam cu disperare să
vorbesc singură cu Price, să-l întreb mai multe despre acea zi
nefastă carel-a luat de lângă mine. Nu-mi spusese tot. Mi-am dat
seama de asta. Cum a primit îngrijiri pentru brațul rupt dacă nu
putea să spună nimănui cine este? Cum a ajuns aici, pe partea
cealaltă a globului, pe această insulă? Ce a făcut să obțină bani?
Nu a scos nimic din conturile noastre de la presupusa lui moarte.
A spus cuiva despre cadavrul pilotului? Cum a rămas cu firma
din spatele acestei întâmplări? De ce a zis în prima noapte că
părinții lui, Chelle și eu am fi fost morți dacă nu s-ar fi prăbușit
avionul? Și cine este mai exact Otis și cât de multe știe?
I-am urmat orbește pe Price și Otis pe verandă și m-am așezat
pe locul de lângă soțul meu. Otis a stat în fața noastră. Era tânăr,
vreo douăzeci și ceva de ani cel mult Ar fi putut locui într-o casă
de studenți undeva, holbându-se la postere cu gagici și la
studente. De ce stătea cu soțul meu?
Am deschis gura să-l întreb, dar Price a început să
vorbească.
— Cred că ar trebui să pleci, i-a spus lui Otis.
Otis și-a ridicat sprâncenele negre.
— Și să ratez margarita? În plus, sora ta este sexy, Bryson.
Bryson? Am rămas tăcută în timp ce Price s-a încordat lângă
mine.
— Sora mea este prea în vârstă pentru tine.
 — Hei, poate i-ar plăcea să încerce și cu unul mai tinerel.
Price s-a ridicat, iar eu l-am prins de mână, spunându-i fără
cuvinte să se calmeze. Din fericire, m-a ascultat. S-a așezat din
nou lângă mine și mâinile încă ni se atingeau.
— Să nu mai vorbești așa despre sora mea niciodată.
Otis și-a ridicat mâinile.
— Îmi pare rău, frate. Nu mă bag. Promit.
— Acum trebuie să pleci. Trebuie să vorbesc cu soția și sora
mea.
— După băutură. M-a invitat să bem vin, ai uitat?
— Nu-mi pasă nici dacă te-a invitat la un festin. Vreau să
pleci.
Price a început să mă strângă mai tare de mână.
Celălalt bărbat s-a ridicat și și-a scuturat pantalonii
portocalii. Se pare că aveau un fel de înțelegere. Încă o întrebare
pentru soțul meu.
— Am înțeles, a zis Otis. Vorbim mâine?
Price a dat din cap, iar Otis s-a dus către un jeep parcat
lângă drumul pietros.
Mi-am mușcat buza. Ceva era clar. Otis, oricine ar fi fost el,
știa al naibii mai multe lucruri decât mine despre planurile
soțului meu.
Dar asta avea să se schimbe.
— Price, am început să zic, sunt multe pe care...
— Margarita pentru toți! Michelle a împins ușa cu fundul și a
intrat cu o carafa plină cu o bunătate verde-deschis și patru
pahare de martini cu sare pe margini.
— Doar asta am găsit. Nu avem pahare de mărgărită.
M-am ridicat și am luat eu paharele.
— Avem nevoie doar de trei.
S-a uitat în jur.
— Ce s-a întâmplat cu Otis?
— A trebuit să plece undeva, a zis Price.
— O, la naiba! Era drăguț.
— Pentru Dumnezeu, Chelle.
 Price a scuturat din cap.
— E doar un puștan.
— Și ce? Nu pot să mă distrez și eu un pic? Ar trebuit să stau
singură toată săptămâna în timp ce voi doi v-o trageți ca iepurii?
Ne-a pus băutură în pahare.
— Nu cu el. Nu distracție de genul ăla, oricum.
Michelle și-a dat ochii peste cap.
— Bine. Glumeam, oricum. Sunt de acord. E prea tânăr. Dar
destul de drăguț, totuși.
Otis arăta bine, dar nimic nu se compara cu bărbatul de
lângă mine... care încă îmi datora o groază de răspunsuri.
L-am strâns de braț.
— Price, cât de multe știe Chelle?
— Cam cât știi și tu acum.
— Da, și îmi pare rău că nu am putut să-ți spun, Kate, a zis
ea.
— Am vrut, dar m-a pus să jur că nu zic nimic. Nu e ușor să
alegi între fratele tău și cea mai bună prietenă a ta.
S-a uitat fix la Price.
— Sa nu mă mai pui sa fac asta.
— Crede-mă. Înțeleg prin ce v-am pus să treceți și știu că un
simplu „îmi pare rău“ nu este de ajuns. Și acum...
S-a uitat în depărtare, cu ochii înlăcrimați.
L-am mângâiat pe mână.
— Și acum, ce?
A oftat.
— Nimic.
— Price, am zis, nu ne minți.
— Există un motiv pentru care Otis a venit aici în această
seară. A supravegheat locul pentru mine, un timp. Voiam să mă
asigur că este destul de îndepărtat pentru ca voi să fiți în
siguranță aici. Dar...
— Ce? am întrebat din nou.
— Otis a văzut o mașină neagră parcată în apropiere azi. Ai
observat ceva, Chelle?
— Nu, a zis ea. Dar nu mă uitam după nimic mai devreme.
— Ce ai făcut astăzi?
— M-am plimbat pe plajă puțin, am stat la soare și am citit.
Tocmai terminasem de luat cina și mă relaxam cu muzica mea
când a apărut Otis.
Price a oftat.
— Slavă Domnului! Poate nu este nimic.
Dar mi s-a pus un nod în gât.
Aveam un presentiment.
Nu era nimic.
*
M-am uitat la mine în oglinda din baie. Mi-am pus o lenjerie
sexy transparentă, albastru-pal, pe care o găsisem în comodă.
Price era în pat, mă aștepta. Băusem doar o margarita și aveam
capul plin de întrebări.
A supravegheat locul pentru mine, un timp. Voiam să mă
asigur că este destul de îndepărtat pentru ca voi să fiți în siguranță
aici.
Destul de îndepărtat? Ce a vrut să spună? Price se
ascundea? Sau nu? Mai știa cineva în afară de mine și Chelle că
trăia? Ce-mi ascundea?
Părea că-mi înghețaseră venele, mi-am masat brațele.
— Iubito, a strigat din dormitor.
Vocea lui m-a liniștit. Era soțul meu. Price. Bărbatul care nu
m-ar fi rănit niciodată și care nu ar lăsa pe nimeni să mă
rănească. Chiar el a spus asta.
Kate, îți jur, am vrut doar să te protejez. Nu am trecut prin
nimic mai îngrozitor decât căzătura din avion din acea zi, dar dacă
te puneam în pericol și-ți riscam viața, nu aș fi putut trăi cu această
povară.
Era bărbatul care mă iubea mai mult ca orice, așa cum îl
iubeam și eu.
Am inspirat adânc.
— Vin.
Am ieșit din baie și am mers către Price.
— Uau. Ești frumoasă. Ți se potrivește culoarea.
 — Știai tu. Probabil că le-ai ales și ai umplut dulapul.
A zâmbit, ochii îi străluceau de iubire și aproape că mi s-a
topit inima. Cum aveam să-l bănuiesc pe acest bărbat? Bărbatul
care mă cunoștea atât de bine? Care mă iubea ca nimeni
altcineva? Care riscase totul ca să fie din nou cu mine?
Totuși, întrebările nu-mi dădeau pace, voiau un răspuns.
Nu în seara asta.
Nu aveam să le dau curs în seara asta. Deja îmi povestise
destule astăzi, chiar și după ce am promis ca ziua să fie doar
pentru noi, fără întrebări.
M-am urcat în pat și m-am ghemuit lângă el. Și-a lipit buzele
de ale mele și m-a sărutat ușor, senzual, până când am fost
amândoi cuprinși de dorință.
Apoi sărutul a devenit mai pasional. Limba și buzele lui m-au
lăsat fără respirație, cum făcuseră și mai devreme pe barcă – când
m-a marcat și atunci, cel puțin în mintea lui, ca fiind a lui. Când
am rămas amândoi fără aer, a întrerupt sărutul și a respirat
adânc.
— Dă jos lenjeria, a zis pe un ton care nu lăsa loc de refuz.
Am tresărit și m-am uitat în ochii lui care ardeau de pasiune.
În mod normal, îi plăcea să mă dezbrace el, dând jos fiecare
piesă, fie încet, fie rapid, de parcă despacheta un cadou.
Deși îmi venea să-i pun întrebări, am rămas tăcută,
promițând încă o dată să-i ofer ce a mai rămas din această zi
împreună. M-am ridicat și am dat jos lenjeria fină, împingând-o
spre șolduri și picioare, până când a devenit o pată de acvamarin
pe pat.
— Acum întinde-te lângă mine, în stilul linguriță, mi-a
ordonat.
Nu era nevoie să-mi mai spună încă o dată. Adoram stilul
linguriță. M-am ghemuit lângă corpul lui cald, iar penisul îmi
atingea mijlocul.
M-a sărutat pe umeri, întâi ușor, apoi mai tare, folosind și
dinții. Am tresărit de la plăcerea care m-a cuprins.
— Ești a mea, Kate. Am riscat totul ca să ne întâlnim din
nou.
Am închis ochii, simțind cum cuvintele lui pluteau deasupra
mea.
 — Ai promis.
Mă mușca de gât.
— Ai promis ca rămâi.
Promisesem. Și pe moment, i-aș fi promis orice ar fi vrut
Sentimentele pe care le trezea în mine, și fizic, și emoțional, erau
atât de convingătoare, încât nu puteam să rezist.
— Da. Am promis. Promit.
— Vreau să-ți provoc un orgasm, Kate. Vreau să devii a mea.
Eram deja a lui. Când a trecut cu degetele peste brațul meu,
Înspre șold, pe mijlocul feselor și a început să se joace acolo,
m-am încordat un pic.
Mai făcusem sex anal înainte și ne plăcuse amândurora. Dar
nu eram sigură că eram pregătită în această seară, nu când eram
bântuită de atât de multe întrebări fără răspuns. Sexul anal
implica încredere de cel mai mare nivel. Aveam încredere în Price,
dar...
— Așa, iubito. Lasă-mă să intru. Mi-a făcut masaj.
Am încercat să mă relaxez. Am încercat să-mi amintesc că
aveam încredere în el odată. Că încă mai am încredere în el
În câteva secunde, a penetrat marginile înguste.
— Ușor, dulceață. Ușor. Ăsta e al meu. Tot ce ai tu. Tot ce ai
tu este al meu.
— Al tău... am repetat.
Băga și scotea ușor degetul din mine; păsărică mea a
reacționat și voia să fie umplută.
— Price, te rog. Te vreau în mine.
— Dar sunt în tine, iubito.
M-a mușcat ușor de umăr.
— Știi ce vreau să zic.
S-a dat puțin în spate și și-a băgat două degete în păsărică
mea. Le mișca în direcția opusă față de cel din fund. Am gemut.
— Te umplu, Kate. Sunt eu. Și te umplu. Îți place?
— Doamne, da, am gemut.
— Vreau să termini, iubito. Vreau să termini pentru mine.
Chiar. Acum.
 Deși nu-mi stimulase clitorisul, am ajuns la climax la
comanda lui, șoldurile mi se unduiau, împingându-se în spate,
încercând să-mi astupe ambele deschizături, dar vrând mai mult,
mai mult...
Am scâncit când și-a băgat penisul în mine.
— Doamne, a gemut.
— Îți voiam fundul, dar nu am mai rezistat.
M-a împins tare.
Perfect. Exact ce speram să primesc. M-a umplut, m-a
întregit. Mi s-au excitat sfârcurile când mă loveam de el,
primindu-l în corpul meu. Strigam în pernă în timp ce îmi venea
un alt orgasm.
— Am nevoie de tine, a zis ursuz, cufundându-se mai adânc.
Am nevoie de tine, Kate.
Apoi s-a împins și mai adânc în mine, umplându-mă, și am
terminat și eu în ei, îmbrățișându-i penisul cu pereții mei în pline
convulsii.
— A mea, zicea mereu. A mea.
*
Am tresărit.
Price încă era prins de mine. Adormiserăm după ultimul
climax.
Ceva mă trezise, dar ce? Lumina lunii bătea prin fereastră.
Era încă noapte. Nu vedeam niciun ceas...
O bătaie în ușă. Asta mă trezise. Chelle. M-am cutremurat.
Nu ne-ar deranja dacă nu ar fi ceva important.
M-am ridicat din pat, m-am înfășurat cu sarongul peste
trupul gol, am mers la ușă și am deschis-o.
Am icnit. Nu era Michelle la ușă, ci Otis. Își schimbase panta-
lonii scurți și cămașa mulată cu blugi și cu tricou cu o cravată
desenată pe el.
— Cum ai intrat aici? am întrebat.
A ridicat un card de acces.
— Am cheie, îți amintești?
— Și noi avem telefon, știi.
— Este important. Trebuie să vorbesc cu Bryson.
Bryson. Da. O altă întrebare.
 — Doarme.
A intrat pe lângă mine în cameră.
— Nu pentru mult timp.
Price era întins în pat, respira ușor și regulat, și avea
cearceaful alb înfășurat în jurul taliei, din fericire.
— Nu este chiar decent, am zis.
Otis nu a fost deranjat. L-a lovit ușor pe Price pe umăr, apoi
mai tare.
— Bryson, frate, trezește-te. Trebuie să vorbim. Acum.
Capitolul 10
Price
 — Ce naiba este?
M-am holbat la Otis așteptând să zică ceva, în timp ce am
închis ușa de la verandă. Luna încă era sus pe cer.
— Dar cât este ceasul?
— Abia 1:00 noaptea.
Am oftat, încă obosit.
— Sper că e important.
— Am avut un musafir.
S-a încruntat, iar figura lui tânără s-a întunecat.
M-am uitat în jur, iar inima a început să-mi bată repede,
pregătindu-mă să confrunt pericolul.
— Nu aici, Bryson. Acolo. A arătat înspre barcă, care era cu
tribordul înspre noi.
— Nu prea puteam să dorm, dar era întuneric pe barcă.
Pierdeam timpul pe telefon când am auzit o altă barcă
apropiindu-se. M-am ridicat să văd ce este când am observat
poliția lângă Katherine, parcă erau gata să urce și să inspecteze
barca. Am aprins luminile și, sincer, păreau surprinși să mă vadă.
— Ce au spus?
— Când i-am întrebat ce doresc, au spus că au primit o
reclamație despre o activitate suspectă și voiau să verifice.
M-am încruntat, gândindu-mă la toate scenariile posibile.
Leiloa era o insulă mică și liniștită, iar dacă cineva știa cum să se
ascundă, acela eram eu.
— Habar nu am ce ar părea suspect. I-am tras-o soției mele
pe bompres noaptea trecută. Dar eram la cel puțin un kilometru
jumătate de mal.
Otis a clipit de câteva ori, cu gura căscată.
— Ce tare, omule. Dar da, nu cred că despre asta era vorba.
Adică, erau cu nenorocitele de arme de parcă eram un dealer de
droguri sau ceva asemănător.
— Au inspectat barca?
— Nu. M-au mai întrebat câteva lucruri, de unde eram și ce
făceam pe lângă insulă. Le-am dat niște răspunsuri normale.
Adevărul amestecat cu puțină ficțiune, știi? Au părut mulțumiți,
cred, și au plecat. Cel mai ciudat lucru.
Mi-am frecat fața cu mâna și am început să mă plimb pe
verandă Ar fi fost rezonabil să dau vina pe paranoia mea adunată
timp de un an de zile, dar ceva nu era în regulă. Simțeam asta, iar
simțurile mele m-au ținut în viață și m-au ferit de probleme din
ziua în care s-a prăbușit acel avion. De atunci, am jurat că nu o
să-mi mai ignor niciodată instinctele.
— Ceva nu este în regulă, am zis într-un final.
Otis și-a strâns buzele.
— Da.
M-am aruncat într-un scaun, mi-am pus coatele pe genunchi
și m-am uitat în pământ. La naiba! Nu puteam să avem și noi la
dispoziție trei săptămâni... sau măcar una? Doar câteva zile de
liniște? Ceva timp pentru a pune la punct un plan pentru viitorul
nostru? Poate câteva după-amiezi de leneveală pentru a explora
insulele? Sigur că nu! Acest loc avea în curând să aparțină
trecutului.
Un cocteil de emoții neliniștitoare mi-a invadat venele. Aveam
un ghem tn stomac din cauza spaimei și epuizării. Cum să-i fac
asta lui Kate? Oare nu știam până acum ce însemna să o aduc în
viața mea nestatornică? Mi-am apăsat ochii cu podul palmei, de
parcă astfel aș fi putut împiedica năpădirea emoțiilor.
— Bryson...
— Nu așa mă cheamă de fapt, am zis tremurând.
A tăcut pentru un moment.
— Știu, omule. Știu că sunt o groază de lucruri pe care nu mi
le-ai zis, dar cred că ai motive întemeiate pentru asta. Spune-mi
doar cum pot să te ajut
Mi-am scuturat capul în mâini.
— Nu ar fi trebuit să te implic în asta.
— E în regulă, șefule. Eu te-am abordat pe tine, îți amintești?
Și doar mă cunoști îmi plac aventurile.
Otis era încă tânăr, încă la vârsta la care se considera
invincibil Nu-și dădea seama că această aventură ar fi putut să-l
coste viața.
M-am uitat în sus, apreciind loialitatea neclintită a lui Otis.
Era un băiat bun și ar fi putut avea un viitor strălucit. Sub nicio
formă nu mai aveam să-l implic în mizeria asta. Nimeni nu
trebuia să știe că mă ajută. Trebuia să-l las să plece. Aveam să
fac asta în această săptămână, după ce o trimiteam pe Chelle
acasă și găseam un loc sigur pentru mine și Kate.
Avea bagajul făcut la picioare, de parcă era pregătit pentru o
schimbare iminentă.
— Poți să stai aici în noaptea aceasta. Alege unul dintre
dormitoarele goale. Vom face un plan mâine.
— Bine. Mulțumesc, șefule. Și-a luat geanta, a deschis ușa,
dar s-a oprit în prag. Tu nu vii?
Am scuturat din cap.
— Ar trebui să dormi, a zis. Nu știm ce ne așteaptă mâine.
— Mulțumesc, Otis. Vin imediat.
A plecat, dar eu nu aveam de gând să mai dorm. Prin minte
îmi treceau tot felul de scenarii. Mereu aveam planuri de rezervă,
măcar două în același timp. Aceasta era normalitatea noii mele
vieți. Dar posibilitatea ca persoanele care încercaseră să mă
omoare să știe unde sunt îmi ridica nivelul de adrenalină la
maximum. În câteva ore, Kate și sora mea urmau să se trezească.
Aveam nevoie de un plan pentru toți.
Am stat acolo ore întregi, plănuind în tăcere următorii noștri
pași. Înainte de răsărit, am mers la barcă, am luat câteva lucruri
valoroase ce erau ascunse bine în dormitorul principal și am
pregătit o geantă mică. Aveam puține lucruri personale. Nimic nu
mai avea valoare sentimentală. Kate era lumea mea și noua
noastră viață era pe cale să înceapă.
Va lăsa totul în urmă pentru tine. Dacă nu poți să o protejezi,
va fi în zadar.
Mă chinuiau gândurile în timp ce lucram în liniște. Până am
ajuns înapoi la vilă, Kate se trezise, deși era încă întuneric. Era pe
verandă când m-am apropiat de bancă, cu brațele încrucișate și
evident îngrijorată. Mă temeam de conversația pe care urma să o
avem.
— Unde ai fost? m-a întrebat când m-am așezat lângă ea.
În loc să-i răspund, am prins-o în brațe și mi-am lipit buzele
de ale ei Era tensionată, nu opunea rezistență, dar nici nu ceda
așa cum făcuse atât de ușor ieri. Mi-am plimbat limba de-a lungul
buzelor ei, dar nu părea să răspundă.
 — Sărută-mă înapoi, Kate, am șoptit.
Și-a întors capul, evitându-mi buzele și privirea. În schimb, i-
am sărutat gâtul, am lins-o și am mușcat-o până când a început
să tremure.
— Nu mă respinge. Trebuie să știu că ești alături de mine.
S-a uitat la mine.
— Să te resping? De fiecare dată când ascunzi adevărul de
mine, tu ești cel care mă respinge. Te-am așteptat să te întorci în
pat ore întregi. Te-am căutat prin casă, dar nu erai nicăieri. Cum
ar trebui să mă simt? Unde naiba ai fost? Ce se întâmplă?
— Îmi pare rău. Nu vreau să-ți ascund nimic. Doar că... Simt
nevoia să te ating.
I-am mângâiat brațele.
— Otis m-a trezit să-mi spună că poliția a încercat să
percheziționeze barca. Se pare că cineva a raportat o activitate
suspectă. Au plecat când l-au văzut pe Otis pe barcă. Dar cu
mașina aceea și întâmplarea asta, îmi este frică să mai stăm aici.
— Ești sigur că sunt ei?
Ei. Cuvântul-fantomă care reprezenta Cybermark
Enterprises, o corporație multimiliardară care ar fi preferat să fiu
mort.
— Nu sunt sigur de nimic. Dar nu am de gând să mă
complac și să-ți risc viața. Ar trebui să plecăm în următoarele
douăzeci și patru de ore. O să-i spun lui Chelle să-și schimbe
biletul imediat cum se trezește. Otis se va asigura că părăsește
insula în siguranță.
Kate a înghițit în sec, dar și-a ținut dinții încleștați, încercând
să fie puternică.
— Cum rămâne cu noi?
— Ce zici de Bali?
S-a strâmbat.
— De ce nu putem să rămânem aici?
— Îmi pare rău, am zis, deși eram sigur că scuzele mele prea
dese începuseră să-și piardă efectul.
— Ce o să-i spun familiei mele?
 — Chelle o să le spună că te-ai îndrăgostit de un bărbat de
aici și ai decis să mai rămâi. Le va transmite informații despre
tine, până când vei putea să vorbești cu ei pe e-mail. Nu vrem să
se îndoiască de siguranța ta și să riscăm începerea vreunei
anchete. Așa că vom născoci o poveste despre noua ta viață, vom
încheia treptat treburile pe care le aveai în New York și vom mări
intervalul la care vorbești cu ei la un an. Până la urmă, se vor
obișnui cu ideea că nu te vei mai întoarce. Bineînțeles, vor
considera că este o măsură extremă, dar ai trecut printr-o
pierdere traumatică și suferi. Vor fi complet surprinși că te-ai
îndrăgostit nebunește de cineva și că ai vrut să începi o nouă viață
într-un mod așa extrem.
Când am rostit aceste cuvinte, am fost recunoscător că viața
lui Kate nu era așa în realitate. Dacă se îndrăgostea deja de
cineva... Nici nu voiam sa-mi imaginez.
S-a depărtat de mine, și-a înfășurat brațele în jurul ei și se
holba la mare. Umerii ei goi erau tensionați și i se albiseră
degetele de cât de tare se strângea de brațe.
— Este mai bine decât să-ți înscenezi moartea, Kate. Nu am
vrut să o implic pe Chelle în acea poveste sau să-ți întristez
familia. În plus, dacă Cybermark crede că sunt încă în viață,
moartea ta falsă nu-i va opri. Doar am răni inutil persoanele care
țin la tine.
A stat câteva minute tăcută. Aș fi dat orice să știu ce
gândește, dar nu voiam s-o forțez. Deja era fragilă și-i spusesem
destule.
— Cum o să trăim... fără bani? Fără identitate?
— Am o groază de bani.
Când s-a întors înspre mine, avea lacrimi în ochi
— Cum așa? Nu ai scos nimic din conturi de când ai murit.
Am oftat și m-am pregătit să-i mai spun o parte de adevăr.
— Aveam un cont de care nu știai.
S-a întors către mine, cu gura pe jumătate deschisă.
— Ce?
— Singurul lucru bun atunci când cazi dintr-un avion în
afara Elveției este apropierea de o bancă elvețiană la care am
deschis un cont în urmă cu câțiva ani. L-am făcut la puțin timp
după ce am început să lucrez pe cont propriu.
Kate și-a încleștat pumnii
— Câți bani aveai?
— Câteva sute de mii Dar nu este ceea ce crezi Nu încercam
să ascund bani de tine. Trebuia să fie o plasă de siguranță. În caz
că afacerea mea mergea prost.
— Făceai ceva ilegal?
— Nu, Kate. Doamne! Nu este ceva neobișnuit în domeniul
meu.
— Nu este neobișnuit să ascunzi trei sute de mii de dolari de
soția ta, într-un nenorocit de cont dintr-o bancă elvețiană? Ai
dreptate, mi se pare total normal.
— Ei bine, slavă Domnului că am făcut asta. Altfel, aș fi fost
un mort care-și golea conturile. Sau aș fi avut joburi ciudate cine
știe unde pentru a supraviețui. Dar în schimb, am putut să scot
bani și să-mi cumpăr o nouă identitate.
— Bryson.
Am dat din cap.
— Bryson Carr. Aș prefera să fiu Price, evident, dar era sufi-
cient de asemănător pentru a mă obișnui cu alt nume. Mi-am
băgat mâinile în pantaloni și am lovit podeaua cu călcâiele pentru
a umple liniștea stânjenitoare. Imediat ce o luam pe Kate de pe
această insulă, nu mai aveam de gând să vorbesc despre aceste
mizerii vreodată.
— Am folosit banii ca să-ți cumpăr și ție o identitate nouă.
Pașaport, certificat de naștere, cârd de asigurare socială. Tot ce
avem nevoie... pentru orice eventualitate. Nu au fost ieftine.
I-au tremurat buzele.
— Și cine o să fiu?
— Poți să fii Kate până când se termină această poveste.
Dacă nu se termină, vei fi tot șoția mea. Bethany Carr.
S-a întors din nou cu spatele la mine, ascunzându-și
expresia feței. Bethany era numele celei mai vechi prietene ale ei.
Crescuseră împreună. Fusese domnișoara de onoare a lui Kate și
deși distanța nu le permitea să se întâlnească, au ținut mereu
legătura și au rămas prietene. Totuși, mă simțeam vinovat că am
ales un nume fără să o consult. Dar nu aveam de ales.
La naiba, voiam să mă privească. Să mă atingă. Ceva care
să-mi ofere siguranța că putem face asta împreună. M-am
îndreptat către ea, dar și-a ridicat mâna în dreptul pieptului meu
înainte să o pot îmbrățișa. Apăsarea fermă pe sternul meu m-a
oprit, deși puterea ei nu se putea compara cu a mea.
— Nu vrei să-ți ascund nimic, Kate, dar...
— Vreau să mă întorc la New York, a zis pe un ton
tremurând, dar ferm.
Am tras aer în piept, dar acesta nu voia să se lărgească
pentru a respira.
— Kate. Nu. Te rog.
— Nu putem trăi așa.
Am prins-o de mână, deși mai făcuse un pas înapoi La naiba,
mă făcea să o implor.
— Kate, probabil că te-au urmărit aici. Dar odată ce dispari
din radarul lor, cum am făcut eu, nu o să ne mai ascundem așa.
Îți promit. Vreau să avem o viață bună. Una sigură și stabilă.
Vreau să avem copii și o locuință, de preferat una care să nu
plutească. Un loc în care să nu mai trăim cu frică.
— Nu poți să-mi promiți asta.
Cuvintele ei m-au înțepat precum acele unei viespi. Erau
adevărate, fără doar și poate.
Am călătorit prin lume drept un om decedat. Am tot fugit,
dar doar de propria mea frică și supărare. Nu puteam să-i
garantez stabilitate, dacă acei oameni răi voiau să ne găsească.
Nu mai aveam ce promisiuni să-i fac. Dar cum rămâne cu
promisiunile ei?
— Ai promis că stai cu mine.
— Știu.
Și-a retras mâna, îndreptându-și privirea înspre podea.
Nu. Nu. Nu. Nu se putea întâmpla asta. Nu puteam s-o pierd.
— Și asta e tot? Te aștepți să te las să pleci?
Mi-am dat seama imediat că nu puteam accepta să mă refuze
vreodată. Am încercat să mă conving că alegerea de a rămâne
avea să fie a ei. Adevărul era că aș fi luptat pentru ea până la
ultima suflare și aveam de gând să joc murdar, dacă asta însemna
să-mi păstrez soția.
— Vreau să-mi oferi timp pentru a mă gândi la asta. Pentru
Dumnezeu, sunt jurnalist Nu iau decizii până când nu cunosc
toate detaliile. Dar tu îmi spui câte puțin, doar ce am nevoie să
știu și acum te aștepți să sar fără să aflu toată povestea. Nu
renunț la viața mea – la viața noastră – până nu epuizăm toate
opțiunile.
— Care opțiuni? Crezi că dacă aș fi avut o altă soluție, nu m-
aș fi îndreptat cu disperare în acea direcție?
— Cred că te-ai convins că nu poți câștiga această luptă. Ai
putea să-i denunți pe acești oameni și afacerile lor. Lasă-mă să te
ajut să găsim destule informații compromițătoare pentru a-i
înfrânge înainte să ne rănească.
Am făcut ochii mari la ideea ei nebunească.
— Să-i urmărim? Categoric nu. Vrei să ne omori pe toți?
— Informațiile pot fi mai puternice decât lăcomia și răutatea.
Am râs ușor.
— Nu fi așa de naivă, Kate.
Mi-a tras o palmă peste față.
La naiba. M-am mângâiat pe obrazul care mă ustura. Mi s-a
urcat sângele la cap și am fost străpuns de un impuls electric în
timp ce căutam cuvintele potrivite. Se înșela. Eu aveam dreptate.
Era încăpățânată, altruistă și oarbă față de noua realitate. Nu
avea niciun drept nenorocit să se întoarcă la New York fără mine.
Era a mea. Trebuia să rămânem împreună.
Aș fi putut să spun asta toată ziua, dar trebuia să-i
demonstrez.
— Nu te întorci la New York fără mine, Kate.
Și-a încordat maxilarul când m-am apropiat de ea. Am prins-
o de încheietură și am tras-o înspre mine. I-am ținut corpul
tensionat lipit de al meu, nelăsându-i spațiu pentru a se putea
depărta. Eram furios ca naiba, dar părea că este perfect să stăm
lipiți unul de altul. Nimic nu putea să schimbe asta.
Dincolo de ochii ei albaștri se vedea o flacără.
— Nu-mi spui tu mie ce să fac. Ai pierdut acel drept când m-
ai părăsit.
— Ai fost mereu alături de mine, oriunde aș fi mers. Mă
bântuiai, mă distrugeai și mă țineai în viață în același timp.
A închis ochii și s-a strâmbat.
— Oprește-te.
— Nu mă opresc Nu voi înceta niciodată să te iubesc. Să am
nevoie de tine. Să lupt pentru tine.
Mi-am pus palmele pe fundul ei, am mângâiat-o și am strâns-
o prin sarong până când s-a lipit bine de mine.
— Să ți-o trag, am șoptit lângă gura ei întredeschisă.
Mi-am pus mâinile în fața sarongului și am deschis bucățile
de material care atârnau ca o perdea peste formele ei goale. I-am
luat sânii în mâini, fremătându-i pe cât erau de plini și trăgând
ușor cu degetele de sfârcurile ei excitate.
— Price. Nu acum.
— Ba acum.
Am tras mai tare până când a gemut și și-a închis ochii la
plăcerea pe care știam că i-o ofer.
— Mă ameninți că mă părăsești și îți voi arăta de ce nu vei
putea face asta.
— Eu nu...
Nu am lăsat-o să termine fraza. Mi-am apăsat buzele de ale
ei, profitând de întrerupere pentru a pătrunde în gura ei. Am
gemut când ni s-au atins limbile.
După zece secunde de savurat, eram tare precum granitul.
Eram gata să ne transportăm din această realitate într-una mai
bună. M-am hrănit prea mult timp cu fantezia de a fi cu ea. Acum
că era aici, în brațele mele, în carne și oase, parcă tot era prea
miraculos pentru a crede pe de-a-ntregul. Nu conta cât de
supărată era pe mine.
Am tras-o deasupra mea, am ridicat-o de coapse și am dus-o
în casă. Am lipit-o cu spatele de ușa de sticlă în timp ce am
sărutat-o din nou pasional. Uitându-mă la ușă, am decis că
dormitorul era prea departe. Trebuia să o am acum.
— Stai așa, iubito, am zis, punându-i brațele în jurul gâtului
meu cu o singuri mână.
Apoi mi-am dat jos pantalonii și mi-am ghidat penisul în ea.
Se pare că cearta noastră a excitat-o, pentru că era complet
stârnită, primindu-mă cu ușurință. Am intrat mai adânc și ea a
scos un țipăt, înfigându-și unghiile în umerii mei.
— Să te ia naiba, Price, a gemut.
Asta nu m-a împiedicat cu nimic. Pasiunea și furia ei mă
întărâtau și mai mult. Am zâmbit și am împins mai tare. Plăcerea
ei era a mea. Doar eu puteam să o duc înspre altă lume, unde
amândoi aveam nevoie să mergem și unde anul care a trecut nu
ne stătea în cale.
Am ținut-o strâns și pompam precum un piston, i-o trăgeam
fără nicio reținere înspre orgasmul de care aveam nevoie cu
disperare, își înfipsese unghiile în pielea mea, înjurându-mă și
șoptindu-mi numele. Am ripostat trăgându-i-o și mai tare.
— Ești așa de adânc. Așa de tare. E așa de bine!
Mi-am folosit toată forța pentru a o ridica și coborî în penisul
meu, iar și iar. Îmi ardeau mușchii. Îmi pulsa penisul. Nu aș fi
putut să intru în ea mai mult de atât. Presiunea era amețitoare.
Dar după cum tremura pe mine, o simțea și ea. Simțea tot. Fiecare
centimetru al posesiei mele.
— O să termini pentru mine, dulceață?
— Da, a scâncit E atât de aproape.
— Pentru cine termini?
— Pentru tine, Price. Doamne, doar pentru tine.
— Așa. Acum vreau să termini pentru mine. Așa. Arată-mi cât
de bine te fac să te simți.
Într-o secundă, ajunsese la climax în brațele mele. Păsărică i
se strânsese în jurul meu până când eram sigur că nu putea fi
mai strâmtă. Strigătele ei neputincioase mă ațâțau. Iubita mea.
Soția mea. Lumea mea. Am găsit cea mai adâncă părticică a ei și
m-am eliberat cu un geamăt satisfăcut pe pielea ei.
Nu voiam si-i dau drumul, dar nu mai aveam putere în
picioare din poziția asta. Am ieș it din ea ș i am lăsat-o pe podea,
ținând-o bine în timp ce treceam de la o persoană la două. Când
creierul a început să-mi funcționeze normal, mi-am amintit cum
am ajuns aici. Nu mă mai durea fa ța, dar aș fi avut probleme
serioase cu inima dacă Kate ar fi încercat să fugă de mine. Totu ș i,
să sperăm că am încheiat această conversație pentru moment
Am mângâiat-o pe obraz, de la pistrui până la linia
mărfarului. Atât de frumoasă. M-am aplecat ș i i-am sărutat colțul
gurii.
— Mai loveș te-mă o dată aș a, Kate, ș i o să ți-o trag atât de
tare, că o să mă simți o săptămână.
— Nu sună rău. S-a sprijinit de u ș ă cu un oftat clipind din
ochi ș i apoi închizându-i ș i oricum, o meritai.
Capitolul 11
Kate
 Nu puteam să cred că mi-am pălmuit soțul – bărbatul care
însemna totul pentru mine. Nu mai făcusem asta niciodată – nici
măcar nu mă gândisem la așa ceva, indiferent de cât de nesuferit
putea fi câteodată, și faptul că am făcut-o acum când viețile
noastre erau atât de complicate...
Dar da. O merita, pentru că m-a făcut naivă.
Este posibil să nu știu toate aspectele – și asta era vina lui,
nu a mea –, dar naivă? Acum două zile, în prima noastră
plimbare pe plajă, mi-a zis că simt inocentă. Ciudat, dar atunci
nu m-a afectat așa. Acum știam că intenționat îmi ascunde
informații și indiferent de cât de mult îl iubeam, nu puteam să
trec peste asta. Dacă aveam să rămân cu el – și Dumnezeu știe că
voiam să fiu cu el mai mult decât îmi doream să pot respira –
trebuia să-mi spună totul. Inima mea era puternică, dar nu mai
puteam să-mi scot capul din această ecuație.
Price mi-a întrerupt gândurile.
— Kate, încerc să te protejez.
Am deschis ochii.
— De ce nu mă lași să te ajut să te protejez pe tine? Pe noi.
Spune-mi cu ce ne luptăm. Tot adevărul. Vreau să știu. Mă simt
așa de neajutorată, Price.
— Iubito...
— Am făcut niște jurăminte, îți amintești? Bogați sau săraci.
Bolnavi sau sănătoși. La bine și la rău.
— Nu înțelegi.
— Vrei să nu mai zici asta? Singurul motiv pentru care nu
înțeleg este pentru că nu-mi spui totul. La bine și la rău, Price.
Dacă am ajuns la partea rea, am promis să te ajut să treci peste
asta. Mi-am încleștat pumnii.
— Asta este mai mult decât rău.
Am scuturat din cap.
— Nu contează. Doar pentru că nu am prevăzut cât de rea
poate deveni situația, nu înseamnă că jurămintele nu mai simt
valabile. Și tu mi-ai făcut aceeași promisiune.
— Da, și încerc să o respect. Încerc să te protejez.
M-am uitat furioasă la el.
 — Greșit.
S-a uitat brusc la mine.
— Ce?
— Dacă chiar aveai de gând să mă protejezi, ai fi stat ascuns
și m-ai fi lăsat să-mi văd de viață în New York. În clipa în care ne-
ai implicat pe mine și pe Chelle în asta, ai încetat să ne mai
protejezi.
— Nu este adevărat. Eu...
Mi-am pus degetele pe buzele lui cărnoase.
— Nu am vrut să sune așa dur. Nu dau vina pe tine. Și eu aș
fi făcut același lucru. Gândul unei vieți fără tine... chiar dacă
însemna să te protejez...
Puteam să-l acuz că este egoist pentru că mă voia alături de
el, dar nu era adevărat. Viața mea din ultimul an, fără Price, nu a
fost deloc viață. Dacă știam, chiar și pentru o secundă, că este
posibil să fiu din nou cu el, aș fi riscat tot. Da, aș fi făcut tot ce aș
fi putut pentru a-l proteja, dar până la urmă, deș i aș fi ș tiut că cel
mai sigur ar fi fost să stau ascunsă, tot mi-aș fi asumat aed risc
Aș a făcuse ș i că alesese viața alături de mine în detrimentul
protecției mele. Nu-l acuzam de asta – de ș i poate ar fi trebuit –,
dar trebuia să înțeleagă realitatea.
— Kate...
— Este în regulă. Nu ai fost egoist Ai fost tu. Nici eu nu pot
să trăiesc fără tine.
Ș i-a luat capul în mâini.
— Doamne. Nu m-am gândit niciodată din punctul ăsta de
vedere. Dar ai dreptate. Îmi pare rău, iubito. Îmi pare al naibii de
rău.
L-am tras înspre mine ș i mi-am pus mâinile pe obrajii lui.
— Nu trebuie să-ți pară rău. Trebuie doar să înțelegi că asta
este situația. Acum sunt ș i eu implicată. Trebuie să mă la ș i să te
ajut.
— Ș tiu ce o să spui, a zis el.
— Oh, serios?
— Deja ai spus-o. Vrei să te întorci la New York.
Am dat din cap.
 — Da. Altfel, ne vom ascunde mereu. Vom trăi mereu cu
frică.
M-a prins de brațe cu ochii aprinș i în lumina răsăritului
— Vrei să ș tii adevărul? Tot adevărul? A oftat Adevărul este
că dacă te întorci la New York, am putea muri amândoi
Am înghițit în sec. Deja îmi spusese destule, dar aceste
cuvinte m-au străpuns ca un cuțit de vânătoare. Nu voiam să
mor. Dar nici nu voiam să mă ascund toată via ța. Ce fel de viață
ar fi aia? Da, aș fi fost alături de omul pe care-l adoram, dar nu
puteam să am un copil în aceste circumstan țe. Nu aș fi niciodată
mamă, nu mi-aș vedea burta crescând cu fructul iubirii lui Price
ș i al meu. Puteam să renunț la carieră, la familie ș i la prieteni.
Dar oare puteam să renunț la ș ansa de a avea copii?
Îmi stăteau cuvintele pe limbă, a trebuit să le rostesc cu
forța.
— Price, din câte mi-ai zis, am putea să murim oricum.
Price ș i-a trecut degetele prin păr.
— Știu cum faci când vrei să afli ceva. Insiști și insiști. Înțeleg,
dar, iubito, putem să mergem în pat, te rog? Cred că am stat
treaz toată noaptea. Acum vreau doar să te îmbrățișez. Să te simt
lângă mine.
Nici eu nu dormisem mai mult și mă resimțeam. Poate că am
fi privit lucrurile dintr-o perspectivă obiectivă, dacă eram mai
odihniți. Michelle nu obișnuia să se trezească devreme, așa că mai
aveam câteva ore la dispoziție. Părea o idee bună să le petrecem
în pat, îmbrățișați. Fără să zic nimic, l-am luat de mână și l-am
condus în dormitor.
Nu aveam de gând să facem dragoste din nou – amândoi
aveam nevoie de somn –, dar când m-a dezbrăcat și a început să
mă sărute, planurile s-au spulberat. A alunecat în mine fără să
ezite și în timp ce mă penetra mai adânc, am închis ochii și m-am
lăsat purtată de val.
Orice s-ar fi întâmplat de acum înainte, eram fericită că Price
m-a adus pe insulă. Viața mea nu avea să mai fie la fel niciodată,
dar măcar eram împreună. Chiar dacă aveam doar aceste câteva
ore, erau mult mai bune decât o viață întreagă fără sufletul meu
pereche.
A început să împingă mai tare și eu mi-am ridicat șoldurile
pentru a-l primi mai bine. În timpul orgasmului, m-a mușcat de
ureche.
— La bine și la rău, a șoptit.
— La bine și la rău, am răspuns.
*
M-am rotit în pat pentru a-mi atinge soțul... dar partea lui de
pat era goală.
— Price?
M-am ridicat și m-am uitat pe fereastră. Lumina zilei a
invadat camera.
M-am dat jos din pat, m-am îmbrăcat cu un halat de mătase
și m-am încălțat cu șlapii. Am coborât ia bucătărie.
— Hei, somnorilă, m-a întâmpinat Michelle.
M-am uitat în jur.
— Unde este Price?
— A plecat cu Otis cu ceva timp în urmi N-a vrut să te
trezească. A zis că vine repede.
— Când a fost asta?
— Acum două ore.
— La naiba, am zis încet.
Speram că vom avea ocazia să vorbim despre tot după ce ne
trezim.
— Cât este ceasul?
— Puțin peste amiază. Michelle a indicat către farfuria ei.
— Vrei un sendviș sau ceva?
Am scuturat din cap și am deschis frigiderul. Nimic nu părea
atrăgător, dar am scos un bol de salată de fructe.
Am icnit când s-a deschis ușa de la intrare. A intrat Price,
fără Otis, slavă Domnului. Poate acum puteam să discutăm.
Am alergat în brațele lui.
— Unde ai fost?
— Am rezolvat câteva lucruri.
— Ce anume?
Nu-mi păsa că Michelle putea să ne audă. Probabil că știa
mai multe decât mine.
 — Doar niște lucruri, iubito. Nu trebuie să-ți faci griji. M-am
uitat fix în ochii lui.
— Asta se termină acum. Trebuie să îmi fac griji pentru
orice, dacă tu nu mă asiguri de contrariul.
A deschis gura, dar l-am oprit cu un gest.
— Și nu. Nu va funcționa să-mi spui acum că nu am de ce
să-mi fac griji.
— Dacă stau să mă gândesc, a zis Michelle din bucătărie,
sunt de acord cu Kate. Hai să dăm cărțile pe față. Această
„vacanță” nu a fost deloc cum ai promis, frate. Este timpul să
spui totul. Ai probleme?
Probleme? Michelle știa deja că are probleme. Altfel de ce și-
ar fi înscenat propria moarte și s-ar fi ascuns pe o insulă
minusculă?
Oricum, Price m-a fixat cu privirea și a scuturat ușor din cap,
așa că nu i-am zis nimic lui Michelle.
— Nimic din ce nu știi deja, a zis Price. Scuzați-mă un minut,
bine?
A ieșit din bucătărie și a mers înspre dormitorul lui Michelle.
— Asta a fost ciudat, a zis Michelle.
Am dat din cap. Termenul „ciudat” nu era de ajuns pentru a
descrie întâmplările din ultimele zile. Am pus salata de fructe
într-un bol, m-am așezat lângă Michelle și am luat o bucată de
papaya.
— Avem cafea?
— Da. Îți pun o cană. S-a ridicat.
— Mulțumesc.
Price s-a întors câteva mințite mai târziu.
— Am vești bune pentru tine, soro, i-a spus lui Michelle. Otis
s-a oferit să te ducă să vezi insula și să faceți snorkeling astăzi.
— Poftim? Michelle a făcut ochii mari. După comentariul tău
de ieri cu „nu cu el”?
— Nu este o întâlnire. Nu-ți face griji. Dar știu că ai stat
închisă aici două zile fără să faci prea multe.
— Nu mă plângeam. Plaja este chiar afară.
 — Știu. Dar nu ți-ar plăcea să faci altceva?
— Excursia asta nu a fost niciodată despre mine, Price. A
fost despre tine și Kate. Eu sunt mulțumită cu partea mea.
— Ei bine, a tușit Price, ziua de azi este pentru tine. Vreau să
te distrezi cât ești aici. Din nou, s-a uitat la mine și mă ruga ceva.
Oare trebuia să o conving de asta? Asta părea să-mi spună.
Mereu am putut să-i citesc privirile lui Price.
— De ce nu mergi, Chelle? am zis eu. Price mi-a arătat
insula. Este minunată. Au și câteva magazine unde artiștii locali
își vând lucrările. O să-ți placă. Și mâncarea este grozavă.
M-am întors către Price.
— Spune-i lui Otis să meargă la magazinul cu înghețată
răzuită.
— Sigur voi doi veți fi bine? a început si râdă zgomotos. Nu
pot să cred că am zis asta. Veți pângări fiecare centimetru al
acestei vile, nu? Presupun că nu pot să vă acuz că încerca ți să
scăpați de mine.
— Nu încerc să...
Michelle l-a oprit pe Price.
— Glumeam. O să merg. Va fi frumos să mai ies. Fac un du ș
ș i mă schimb. Când vine?
— Curând.
S-a auzit un ciocănit în uș ă.
— Foarte curând se pare.
Price s-a ridicat
— La naiba! Spune-i să mă aș tepte cinci minute. Michelle a
fugit în dormitorul ei
L-am urmat pe Price la uș ă. A deschis ș i a intrat Otis.
— Hei, a zis Otis. Partenera mea este gata?
— Nu este o întâlnire, a zis Price printre dinți.
— Uș or, omule. Glumesc
A intrat ș i s-a aș ezat în sufragerie.
— Totul este în regulă?
Price a luat un plic de pe o masă de lângă u ș ă, unul pe care
nu-l văzusem până atunci
 — Este totul aici, prietene. Nu cred că trebuie să- ți amintesc
că este un pachet prețios.
— Am înțeles. Sincer. Te poți baza pe mine.
Mi s-au încordat muș chii Ce se întâmpla?
Michelle a venit în zbor din dormitorul ei, îmbrăcată în
pantaloni scurți ș i maieu, ș i cu o geantă de plajă.
— Am costum de baie, prosop ș i echipamentul pentru
scufundări. Mai am nevoie de ceva? A, stai. Nu mi-am luat
paș aportul.
— Nu ai nevoie de el, a zis Otis. Nu ai nevoie de document de
identitate pe insulă. Mă cunosc personal acolo unde mergem. E
mai bine să-ți laș i paș aportul aici, în siguranță.
Michelle a zâmbit.
— Mie îmi convine. Ne vedem mai târziu.
L-a urmat pe Otis la jeepul lui parcat pe cărarea de pietri ș .
Price a vrut să-i urmeze, dar l-am prins de bra ț.
— Ce se întâmplă? Ce era în acel plic?
A privit-o pe sora lui plecând cu Otis, avea ceva indescifrabil
în privire, apoi m-a luat de mână, a dus-o la gură ș i a sărutat-o.
— Ce zid dacă ti ascultăm sfatul lui Michelle ș i pângărim
fiecare centimetru al acestui loc?
Am fost cuprinsă de dorință, dar nu aveam să facem asta
acum. Nu înainte să primesc răspunsurile cuvenite.
— Nu o să se întâmple
Mi-am retras mâna.
— Merita să încerc. Stai jos ș i bea o cană de cafea cu mine.
Am multe să-ți spun.
M-a condus în bucătărie, mi-a pus o cană plină de cafea ș i
una pentru el.
M-am aș ezat, amorțită, aș teptând adevărul să iasă din gura
lui. După ce secundele s-au transformat în minute, am zis:
— Este rândul tău.
A luat o gură de cafea ș i a oftat
— Am mers cu Otis de diminea ță să vorbim cu autoritățile
locale despre agitația de la barcă de noaptea trecută.
— Da?
 — Ei bine... se pare că ei nu s-au apropiat de barcă noaptea
trecută. Nici paza de coastă. Nimeni nu ș tia nimic de asta.
Mi-a crescut pulsul.
— Ce înseamnă asta mai exact?
— Înseamnă – sau mai degrabă, credem că înseamnă – că
oricine investiga barca se deghizase în cineva cu autoritate legală.
Mi s-a pus un nod în gât.
— Dacă este aș a, atunci Otis a vorbit, de fapt, cu... Price ș i-a
frecat tâmplele.
— Înseamnă că sunt aici, Kate.
M-au trecut fiori reci.
— Ei?
— Gorilele angajate, cel mai probabil. Nimeni de la
Cybermark nu și-ar murdări mâinile.
Simțeam că mă apucă greața.
— Ce o să facem?
— Mai avem ceva timp. L-am pus pe Otis să le ofere o pistă
greșită care-i va ține departe de noi timp de douăzeci și patru de
ore, dacă ne folosim avantajul cum trebuie. Acum se îndreaptă
către coasta Japoniei.
Nimic din toate astea nu mă făceau să mă simt mai bine.
Douăzeci și patru de ore ar putea părea o eternitate în alte
circumstanțe. Dar acum? Păreau doar o sclipire în întuneric.
— Încă ceva, Kate, a tușit Price. Îți spun asta doar pentru că
mă aștept să faci și tu la fel, în cazul în care situația ar fi inversă.
Aproape că l-am pus pe Otis să-l verifice pe tipul acela Alejandro
de care mi-ai povestit.
— Aproape?
Am fost lovită de un acces de furie. Tocmai acum, când viețile
ne erau puse în pericol, se îngrijora de flirtul meu?
— Nu te enerva. Nu m-am putut abține. Trebuia să știu.
— Ce te-a oprit?
A oftat.
— Aș vrea să-ți spun că m-am răzgândit, dar aș minți. Pur și
simplu nu am mai avut timp.
 — O, așa deci. Cu sau fără timp, sper să ți-ai dat seama că
avem probleme mai grave decât Alejandro. Este un nimeni. Nu
înseamnă nimic pentru mine și nici nu a însemnat vreodată. În
plus, ce ar fi putut Otis să afle despre el mai mult decât dintr-o
căutare pe Google? E doar un copil.
— Un copil, da. Dar este și un geniu. De ce crezi că lucrez cu
el? Majoritatea tipilor de vârsta lui fac surf și vânează femei pe
plajă, fără niciun viitor în minte. El este pasionat. Este genial.
Este un hacker talentat. Câteodată este o adevărată pacoste, dar
are o inimă mare și nu m-a dezamăgit niciodată. Am încredere în
el. I-am încredințat viața mea... și viața ta.
Apoi m-a lovit – ca un tunet asurzitor după trăsnetul acela
puternic care luminează toată casa în noapte.
— A luat-o pe Chelle.
A dat din cap.
— Otis o duce undeva în siguranță.
— Deci ce ai zis ieri, că îi vei cere să-și schimbe zborul...
— Trebuia să schimb acel plan.
— Doamne, Price. Ce era în acel plic?
— Mai multe lucruri. Actul de proprietate al bărcii Katherine.
Otis o va vinde pentru noi și ne va trimite banii.
— Și?
— Un itinerar detaliat... și pașaportul lui Michelle.
— Deci când ai plecat din bucătărie...
— I-am luat pașaportul din sertarul din dormitor și l-am pus
în plic
— Dacă se întorcea după el și vedea că lipsește?
— Otis s-a ocupat de asta, îți amintești?
Am rămas cu gura căscată.
— Ai plănuit toate astea?
— Nu. Otis se descurcă foarte bine singur. Ți-am zis, este un
geniu.
Frica aproape m-a împiedicat să rostesc următoarele cuvinte.
— Nu o s-o mai vedem niciodată, nu?
 Price a oftat adânc.
— Este posibil să nu.
— O, Doamne. Mi-am frecat fruntea.
— Te-ai dus după ea, dar te-am oprit. Te-am împiedicat să-ți
iei rămas-bun, nu?
— Este în regulă, iubito. Și eu te-am împiedicat să-ți iei
rămas-bun. Suntem împreună acum, iar Michelle o să fie în
siguranță Asta este tot ce contează.
— Unde se duce?
— Pe o insulă mică lângă Marthas Vineyard. Când ajunge
acolo, i-am lăsat instrucțiuni să-i sune pe părinții noștri să vină la
ea. Vor sta toți trei într-un complex de maximă securitate oricât
va fi nevoie.
Am inspirat și am expirat, încercând să rămân calmă.
— Marthas Vineyard?
Părea un pic cam prea aproape de casă, dar cum puteam să-i
pun la îndoială pe Price și pe Otis? Au fost în situația asta de mai
mult timp decât mine, iar Price a făcut ce a crezut că era mai bine
pentru Michelle și părinții lui.
— Ai pus la cale toate astea în cele două ore de dimineață?
— Nu. Am mereu un plan de rezervă. Trebuie să am.
Un plan de rezervă.
Douăzeci și patru de ore...
Nu mai simțeam nimic și am întrebat cu o voce ciudat de
monotonă:
— Noi unde mergem, Price?
Capitolul 12
Price
 Răspunsul la întrebarea lui Kate nu era simplu. Mai ales
acum când deja îș i exprimase dorința de a pleca acasă, la New
York. Unde aveam să mergem? Puteam să ajungem în siguran ță
în America Centrală. Noile noastre identită ți ne-ar asigura ieș irea
din țară. Otis are prieteni cu proprietăți întinse pe coasta
Pacificului, din Nicaragua până în Peru. Dar dacă Cybermark
încă ne mai urmărea? Va putea fi vreun loc acasă pentru un timp
îndelungat?
Vinovăția mi se lupta cu determinarea de a o ține pe Kate
lângă mine cu orice pre ț. Când venea vorba de planificarea
viitorului nostru, preluam controlul total. În ultimul an nu am
putut să am încredere în nimeni. Nici măcar în Otis câteodată,
din pură nevoie de autoconservare. Dar acum Kate era aici,
alături de mine, aparent pregătită pentru orice provocare pe care
ar putea-o aduce viitorul. Poate avea dreptate să mă forțeze.
— Tu unde vrei să mergi?
A râs timid.
— Acum mă întrebi pe mine? Credeam că tu ai mereu un
plan.
— Bineînțeles că am.
Mi-am trecut mâna prin păr înainte să-i întâlnesc din nou
privirea.
— Dar te întreb pe tine ce vrei. După cum ai spus și tu,
suntem în această situație împreună.
A ezitat, m-a măsurat cu o privire speculativă, de parcă nu
putea să creadă ca vorbesc serios. Nici eu nu puteam să cred, dar
eram gata sa iau o mână de pe volan și să împart controlul
parteneriatului, chiar dacă acest gând mă speria îngrozitor.
— Spune-mi ce gândești, Kate.
Și-a deschis gura să vorbească, cu o privire rugătoare.
— Ți-am spus adevărul noaptea trecută. Vreau să mă întorc
la New York, dar nu fără tine. Gândul de a fugi de viața noastră și
de a nu ne mai întoarce niciodată mă înspăimântă. Pare... greșit.
Mi s-a făcut stomacul ghem. Probabil că întoarcerea la New
York era la fel de imposibilă precum lista mea cu celelalte opriri.
— Ți-ai da seama câte probleme ar provoca asta? Eu ar
trebui să fiu mort.
 Și-a ridicat puțin sprânceana, ceea ce însemna că se gândește
la ceva.
— Nu trebuie să spunem nimănui. Cel puțin pentru moment
Chelle știe, dar ea va fi plecată un timp, oricum.
Am scuturat din cap.
— Și... ce? Mă ascund în apartamentul nostru de o sută
cincizeci de metri pătrați pentru restul vieții sperând că nu
observă nimeni cu intenții criminale? Poate pentru tine înseamnă
viață, dar pentru mine este o închisoare.
A venit lângă mine și m-a luat de mâini
— Nu ar trebui să ne ascundem mult Poate chiar deloc dacă
facem publică povestea ta.
Panica m-a făcut să simt că am o mie de ace de gheață în
piept.
Doamne, Kate. Sunt doar speculații. Adică,' dacă ai avea
vreunul din vechile mele dosare nu cred că ai găsi ceva bun de
făcut public. Eu am plecat la Zurich să aflu mai multe. Evident,
acel plan s-a năruit. Nu i-aș putea cere nimănui să-și asume acest
risc încă o dată.
— Sunt jurnalist și nu sunt singură. Aparțin unei rețele de
oameni din toată lumea care sunt dedicați aflării și publicării
adevărului. Am putea aduce această poveste în atenția celor de la
Tribune sau am putea folosi contactele mele de la Journal pentru
un reportaj care să publice tot ce s-a întâmplat. Această expunere
ne-ar proteja. La început am putea contacta persoanele respective
în tăcere...
— Kate, nu. Nu.
Nu mai puteam să ascult niciun minut. Am plecat înspre
dormitorul nostru. Am trântit ușa în urma mea și m-am holbat la
verandă, cu brațele strâns încrucișate la piept. Ce naiba a fost în
mintea mea când am lăsat-o să se implice? Încheiasem această
conversație mai devreme și am ajuns din nou aici, vorbind despre
New York. Cea mai proastă situație pentru noi. Dar apoi, doar
pentru că am împiedicat-o să mai vorbească despre asta cu un
orgasm, nu însemna că ea nu s-a mai gândit la aceste lucruri. M-
aș putea preface că nu mă urăște dacă aș lua-o cu mine pe
această cale spre o viață ascunsă, dar asta nu ne-ar ajuta pe
niciunul dintre noi. La naiba, era imposibil.
 Am auzit ușa deschizându-se ușor, apoi pe ea venind înspre
mine extrem de silențios.
Și-a pus brațele în jurul meu. A trecut un minut în care s-a
auzit doar sunetul respirației noastre, iar gândurile gălăgioase mi
s-au transformat într-un murmur frustrat.
— Aș fi vrut să ai mai multă încredere în mine, a șoptit.
Am închis ochii, oftând.
— Nu asta e problema. Tu ești genială, Kate. Doar că...
Cum puteam s-o fac să înțeleagă? Dintotdeauna a fost cea cu
darul cuvintelor... fie că mă liniștea sau mă seducea sau le folosea
pentru a mă convinge să fac cum vrea ea.
— Price! M-a sărutat ușor pe umăr. Ai fugit timp de un an.
Ce ți-au făcut și alegerile de apoi aproape că ne-au distrus. Asta
trebuie să înceteze. Trebuie să plătească pentru ce au făcut. Nu
sunt dispusă să ne sacrific viața – promisiunea și siguranța
familiei noastre doar pentru ca ei să-și vadă în continuare de
treabă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă tu nu ai fost
singurul? Cine le-a mai căzut victimă?
Kate rostea ideea la care m-am gândit și eu de atâtea ori.
Nimic nu merita să le provoc violența împotriva mea sau a celor
dragi. Dar acum eram din nou în radarul lor. S-au schimbat
multe.
I-am mângâiat ușor fruntea când mă strângea în brațe,
împreună... la bine și la rău.
Atât timp cât eram împreună, puteam trece peste orice.
Trebuia să mă conving de asta. Până la urmă, am respectat toate
celelalte jurăminte. I-am fost la fel de loial cum mi-a fost și ea
mie. Trebuia să am încredere în celelalte promisiuni, chiar dacă
necunoscutul mă îngrozea.
— Atunci mergem la New York. Abia că am șoptit asta.
Dar totuși, m-a auzit. Am simțit cum a dat din cap lângă
mine. Am vrut să înjur, dar am înghițit în sec și am ignorat vocea
din minte care-mi spunea să fug în cealaltă direcție.
— Bine, Kate. Vom merge la New York.
*
După cum am promis, am plecat alături de Kate, părăsind
vila și paradisul insulei Leiloa pe care petrecusem patruzeci și opt
de ore. În timp ce Otis era pe drum înspre Vineyard cu Chelle, eu
am găsit o barcă privată pentru a ne duce înapoi la aeroportul din
Honolulu nedetectați. Kate părea să fie preocupată de verificarea
pașapoartelor noastre false pentru a evita să fim detectați când ne
întoarcem. Eu eram mai îngrijorat de perioada lungă în care
aveam să stăm în aer pe drumul spre aeroportul JFK. Aveam un
motiv bun pentru care mă limitasem la călătoriile cu barca sau pe
uscat, de la prăbușire încoace.
Zece ore mai târziu, am strâns brațul scaunului speriat de
moarte în timp ce avionul 747 a coborât brusc în altitudine. Când
coboram prin nori, mi-au apărut broboane de transpirație pe
frunte. Am fost năpădit de amintiri îngrozitoare.
Aveam stomacul în gât când botul avionului s-a îndreptat către
pământ Zâmbetul bolnăvicios al pilotului când mi-a urat rămas-
bun. Panica din momentul în care m-am prins de el, refuzând să
accept moartea. Căderea în gol. Ora întreagă pe care am petrecut-o
numai având reflexe de vomă lângă un om mort, înainte să pot găsi
o modalitate de a-mi trata rănile. Începutul celui mai prost an din
viața mea...
Kate și-a pus mâna peste a mea, iar vocea ei dulce mi-a
alinat nervii iritați
— Este în regulă, iubitule. Aproape am ajuns.
Când zgomotul motorului s-a schimbat și au coborât trenul
de aterizare, m-a lovit un alt val de greață. Am închis ochii și am
respirat ușor, consolat doar de promisiunea că în douăzeci de
minute vom fi pe pământ
Kate m-a strâns mai tare de mână.
— Aproape am ajuns. Aproape acasă.
În câteva minute vom fi la New York din nou. Voi fi acasă.
*
Periferia orașului era tăcută. Aerul rece se potrivea cu cerul
gri și întunecat Știam drumul de la aeroport la apartamentul
nostru pe dinafară, pentru că-l făcusem de atâtea ori. Zeci de
dimineți ca aceasta în care mergeam înspre următoarea mea
călătorie, întoarcerile noaptea târziu și luminile orașului în timp
ce număram minutele rămase până când aveam să fiu din nou
lângă Kate. De data asta veneam acasă împreună, ținându-ne de
mână, cu inimile grele din cauza a ce urma să se întâmple.
Fiecare kilometru, fiecare pas spre casă era mai mult decât
ireal Felul în care urcarea noastră înspre apartamentul de la
etajul trei crea un ecou zgomotos prin casa scării, destul de
strâmtă. Vopseaua galbenă de pe balustradă care se întrerupea în
dreptul ușii noastre de la intrare. Numărul „3B” din bronz bătut
în tocul ușii. Nimic nu părea real.
În timp ce Kate își căuta cheile prin troller, eu mă holbam
tăcut și neîncrezător la toate detaliile pe care le uitasem de mult.
Față de tot ce părea odată familiar – de la cartierele pe lângă care
trecusem în drum spre scările clădirii noastre – aveam impresia
că sunt un necunoscut, un escroc. Trebuia să fiu mort Cum aș
putea să simt din nou că aparțin acestui loc?
Kate fi-a mușcat buza fi a întors cheia în yală, deschizând ușa
către trecutul meu. A intrat cu bagajele ei, iar eu am urmat-o.
Aveam doar un rucsac pe umăr, obișnuindu-mă să nu călătoresc
cu multe lucruri. Prima dată m-a lovit mirosul apartamentului
Acea aromă ciudată pe care o observăm în casele oamenilor,
alcătuită din detergent animale de companie, mobilă și persoanele
din locuință. Mă întrebam tăcut oare din ce anume era formată
aroma casei noastre și de ce acum mi se părea atât de
necunoscută.
În timp ce liniștea se furișa între noi, am prins-o pe Kate
holbându-se la mine, zâmbind ușor, cu ochii mari și speculativi
— Totul este în regulă?
— Sigur. Sunt bine, am zis, încercând să par cât mai sincer,
dar fiind blocat pe loc.
Ceva din faptul că mă aflam din nou aici mă paraliza.
Și-a luat privirea de la mine și s-a uitat prin cameră. Și-a
mușcat din nou buza, cu o expresie îngrijorată.
— Merg să fac un duș rapid, apoi voi face ceva de mâncare și
puțină ordine, bine?
— Sigur. Eu voi face cafea.
S-a dus în dormitor și apoi a dispărut în baia mică pe care
obișnuiam să o împărțim. Eu am rămas lângă ușa de la întrare,
încercând să mă obișnuiesc cu șocul de a fi într-un loc în care nu
credeam că am să mai ajung vreodată.
Interiorul modest al locuinței noastre nu se schimbase mult.
Mobila era aranjată la fel. Canapeaua de la mâna a doua și
vechiul meu fotoliu rabatabil pe care am insistat să-l aduc din
apartamentul de la facultate. O masă de cafea din sticlă pe care
nu puteam să o menținem curată niciodată, peste un covor
persan pe care părinții ei ni l-au cumpărat după prima vizită.
Câteva plante ofilite pe pervazul ferestrei. Abia atunci am
observat dezordinea. Toate suprafețele păreau să fie acoperite cu
scrisori, reviste vechi, ediții de duminică împăturite din New York
Times.
Atunci am putut să mă mișc. Am mers încet către dormitor.
Din nou, nimic nu se schimbase, cu excepția hainelor lui Kate
agățate de fiecare colț și umeraș disponibil. Mi-a amintit de
ocaziile când nu putea să se decidă ce să poarte când mergeam la
o petrecere mare sau la un eveniment. Camera se transforma
într-o tornadă de ținute eliminate. Dar Kate a fost mereu obsedată
de curățenie, o trăsătură pentru care eram recunoscător după ce
locuisem în facultate după standarde de studenți. Acum, singura
zonă curată din cameră era partea mea de pat. Cearșafurile erau
șifonate doar pe partea ei de pat, de parcă în fiecare noapte le
ridica și se învelea cu grijă. Parcă cealaltă parte încă era ocupată
de o persoană invizibilă.
Mi s-a pus un nod în gât. Ce-i făcusem? Oare mai putea
vreodată să aibă încredere în mine? Mi-am pus rucsacul jos, m-
am dezbrăcat, am lăsat hainele pe podea, într-un morman, și m-
am dus la baie. Ea era în duș, cu mâinile pe faianță și cu capul
aplecat sub jetul puternic de apă.
— Kate.
A inspirat și s-a uitat în sus.
— Totul este în regulă?
— Da, totul este bine. Pot să intru și eu?
— Sigur.
Am intrat și am luat șamponul.
— Te-ai spălat?
S-a uitat în jos.
— Nu, mă gândeam.
Am pus șampon în mână și am întors-o pentru a-i putea
spăla părul I s-au relaxat umerii și mâinile i-au căzut pe lângă
corp. Am zâmbit când camera s-a umplut de mirosul de grepfrut
— Pot să întreb la ce?
A oftat înainte să vorbească.
 — Tu ai avut un plan pentru noi până acum. Este rândul
meu să-mi dau seama ce vom face în continuare. Știu că trebuie
să avem grijă cu cine vorbim și cum.
— Vom vedea cum facem, Kate. Mâine vom întocmi un plan.
Am luat dușul din suport și am clătit șamponul până când
apa curgea limpede.
S-a întors și s-a uitat la mine, cu mâinile pe pieptul meu.
— Ai venit aici pentru mine. Nu te pot dezamăgi. Mâine ar
trebui să ne uităm prin dosarele tale. Probabil că este cel mai bun
loc de unde să începem.
Am întrerupt-o cu un sărut pasional care a făcut-o să se
topească lângă mine. Apoi am luat buretele și gelul de duș.
Lăsând liniștea să se instaleze între noi, am spălat-o de la sânii ei
perfecți până jos, la unghiile aranjate de la picioare.
Am făcut dragoste de atât de multe ori, dar simțeam că mai
am nevoie de câteva ore pentru a mă reacomoda cu corpul ei.
Adevărul este că aveam nevoie de o eternitate. Nu avusesem nici
măcar o săptămână.
La naiba, nici măcar nu a avut șansa să se bucure pe deplin
de cele trei săptămâni de vacanță promise de Chelle. Ne-am agitat
non-stop de când am pus piciorul pe plajă acum câteva zile și
doar o mică parte din acel timp a fost reconfortantă cu adevărat
Ziua în care am explorat Leiloa aproape că nu a fost destul de
lunga. Știam cum să îmi întrec limitele, dar nu puteam să las
stresul să ne distrugă pe amândoi cum părea că face acum.
M-am spălat și eu, am oprit apa și am luat prosoape curate.
Ea s-a înfășurat într-unul, s-a dus în dormitor și s-a oprit
lângă pat.
— Doamne, îmi pare rău, Price. Locul ăsta e praf.
— Nu-ți face griji. Voi face curat astăzi. Tu ar trebui să te
odihnești acum. Suntem treji de o groază de ore.
Eram sincer. Oboseala de la această zi lungi mă afecta și pe
mine. Dar după zece minute de spălat corpul ei atrăgător la duș,
penisul meu avea alte idei. Am îmbrățișat-o de la spate și i-am
supt lobul urechii.
— Asta dacă nu vrei să șifonezi partea cealaltă a patului cu
mine, bineînțeles.
A zâmbit timid.
 — E ciudat. Știu.
— Ba deloc.
Am tras de nodul prosopului ei până când s-a desfăcut și a
căzut pe podea. Am tras-o înspre mine și m-am desfătat de
căldura trupului ei lipit de al meu. Dintr-odată, mi-am dorit să fi
fost din nou pe insulă. În căldura în care hainele erau opționale,
iar viața era mai simplă. Măcar pentru un moment.
— Încep să cred că într-un fel, știai că o să mă întorc.
I-au tremurat buzele.
— Voiam atât de mult să cred că te-ai întoarce, deși știam că
era imposibil. Realitatea în care tu erai dispărut pentru totdeauna
era prea dureroasă pentru a trăi cu ea în fiecare zi. Câteodată, îmi
imaginam că ești plecat cu afaceri. Mă prefăceam că număram
zilele până când aveai să te întorci acasă. Știam că era total
deplasat să gândesc așa, dar nu mă puteam abține.
I-am mângâiat pielea caldă până când a început să tremure
și i-am împins fundul în mine. Părul ei ud a căzut între noi și ne
făcea să alunecăm când ne strângeam tare.
— Mereu voi fi aici, Kate. Chiar lângă tine. În fiecare noapte.
Mereu.
Cu un suspin, mi-a luat mâna și mi-a pus-o între coapsele ei.
Am găsit locul indicat repede, i-am mângâiat clitorisul și m-am
jucat cu el până când s-a umezit de dorință.
Nu aveam si o las să se odihnească sub nicio formă. Nu
înainte si i-o trag bine, așa cum plănuiam să fac în fiecare noapte,
pentru tot restul vieții. Cum trăisem atât fără plăcerea corpului ei,
rezistând doar cu fanteziile despre cum avea să fie când ne
întâlnim?
Și-a împins șoldurile în atingerea mea.
— Price... ador felul în care mă atingi. Mi-a fost atât de dor
de tine.
Vrând mai mult, mi-am strecurat degetele în zona ei caldă. A
gemut ușor și și-a dat capul pe spate, rezemându-l de umărul
meu. Din acest unghi ajungeam la gâtul ei, așa că am sărutat-o și
am mușcat-o, în timp ce i-o trăgeam ritmic cu degetele.
— Te-ai atins vreodată așa, dulceață?
În aed moment, păsărică i s-a strâns în jurul degetelor mele.
 — Am încercat să nu, dar mi-a fost atât de dor de tine. De
felul în care te simt în mine. Nimic nu mi-ar putea provoca
orgasme ca tine.
— La ce te gândeai, dulceață? Ce făceam în fanteziile tale?
A fost tăcută pentru un moment.
— Ultima oară... Înainte să pleci. Nu știu de ce. Îmi amintesc
foarte bine întreaga zi. Îmi amintesc că voiai să mă iei atât de
tare, încât să te simt zile întregi după ce pleci.
I-am tras șoldurile înspre erecția mea cu un geamăt. Ne-am
tras-o de sute de ori, dar cumva, ultima data înainte de prăbușire
a rămas impregnată în memoria mea. Nu eram sigur că vreau să
readuc la viață amintirea care era legată de atâta durere
provocată amândurora, dar până la urmă a fost o sursă bună de
inspirație.
— Sus în pat, dulceață. Ridică-ți fundul în sus pentru mine.
M-am retras din ea și am pălmuit-o la fund când s-a
îndepărtat
S-a conformat fără să comenteze și s-a pus în mijlocul
patului. Și-a întins brațele în fața ei și a pus capul pe saltea, cu
șoldurile în sus, într-o poziție erotică. M-am mângâiat de câteva
ori, fiind mai ridicat ca niciodată la vederea păsăricii ei perfecte și
strălucitoare. M-am strecurat în spatele ei și i-am împins șoldurile
mai în sus, pentru a ajunge mai ușor în toate locurile în care
aveam de gând să-i provoc plăcere.
I-am mângâiat spatele coapselor și i-am desfăcut ușor fundul.
A tresărit când mi-am băgat două degete prin deschizătura ei
tremurândă înspre clitoris. Am ațâțat-o acolo pentru un moment,
apoi m-am întors în sus, spre deschizătura roz a fundului ei.
— Ai încredere în mine, iubito?
Am apăsat extrem de încet pe mușchiul strâmt. Testând.
Cerând.
— Da.
Când a răspuns, am simțit că era tensionată.
— Atunci lasă-te purtată de val. Renunță la control.
Mi-am aplecat capul și am urmat calea parcursă cu degetele,
dar de data asta cu limba, o dată, de două ori, iar și iar până
când a început să se zvârcolească și s-a împins în mine, gemând
de dorință. Tensiunea din corpul ei s-a schimbat. Acum era
făcută din nevoie, dorința de a fi umplută. Ș i nu mai puteam să
aștept nicio secundă până s-o iau.
Capitolul 13
Kate
 Price m-a sărutat pe fund, pe spate până pe umeri și gât,
făcându-mă să tremur. Penisul lui tare mă înghiontea.
Știam ce vrea – cea mai înaltă formă de intimitate și de
încredere.
Mereu ne-a făcut plăcere preludiul anal, dar acum părea să
aibă un înțeles și mai profund. Îmi cerea să am încredere totală în
el.
Mereu am avut în trecut și aveam și acum. Și el mi-a
demonstrat încrederea totală în mine, întorcându-se la New York.
Am jurat că încrederea lui nu va fi irosită.
— Ia-mă, Price, am zis ușor. Am încredere în tine.
Și-a frecat capul penisului de fundul meu, umezindu-mă cu
propriul meu lichid.
— Ești gata?
— Da. Te rog.
A penetrat marginea strâmtă a mușchiului.
Am inspirat rapid, obișnuindu-mă cu invazia. Apoi s-a
aruncat cu totul în mine.
Așa de plini. Așa de plină de dragostea mea. O împreunare
atât de intimă.
— Ești bine? m-a întrebat.
— Mmm, da. Mai mult decât bine.
M-am împins în el.
— Doamne, Kate. S-a retras, apoi s-a cufundat din nou.
— Al naibii de bine.
Am închis ochii, savurând plăcerea, prezența lui în corpul
meu. Acesta era un act pe care-l făcuserăm doar împreună,
niciodată cu altcineva. Doar Price fusese atât de intim cu mine și
doar el avea să fie și de acum încolo. Mă desfătam cu aproprierea,
atât de viscerală și de reală.
Aceasta era esența, sursa vieții – iubirea și încrederea redusă
la o formă fizică pură.
Se arunca în mine furios, mi-a luat mâna și mi-a dus-o la
clitorisul tare pe care-l masam împreună, știind din instinct
ritmul corect, până când m-am îndreptat spre orgasm.
— Așa, iubito. Simte-te bine. Arată-mi cât de mult îți place
ce-ți fac.
 Cuvintele lui m-au dus către climax, lansându-mă ca o
catapultă spre extaz.
— Price! am strigat.
— Kate! Doamne, Kate!
S-a împins în mine pentru ultima dată, umplându-mă,
urcând amândoi în același timp pe un vârf caleidoscopic.
Nu aș fi vrut să mai cobor niciodată.
*
M-am trezit câteva ore mai târziu în brațele lui Price, încă
eram îmbrățișați. Era noapte. Habar nu aveam după ce fus orar
îmi funcționa corpul. Nici nu știam ce zi este.
Am zâmbit, bucurându-mă încă o dată de unirea noastră. M-
am așezat în curba făcută de corpul lui, când m-am speriat de un
zgomot Am făcut ochii mari. Price încă sforăia încet lângă mine.
Am ieșit ușor de lângă el și m-am tras la marginea patului. M-am
ridicat și m-am îmbrăcat cu primele haine pe care le-am văzut, o
pereche de blugi vechi și un maiou. Doamne, locul ăsta era
groaznic.
Am mers încet către ușă, cu nervii întinși la maximum, am
aprins lumina de pe scară și m-am uitat prin vizor. Poate am
auzit un ciocănit. Dar cine voia să intre în clădire, trebuia să
folosească interfonul. Am deschis ușa. Pe podea era o bucată de
hârtie. M-am uitat în jur repede și apoi am ridicat-o, agitată.
Era o reclamă la o pizzerie locală.
Am oftat adânc. Mă îngrijorasem atât pentru un flyer.
Probabil că un puști a fost plătit să le împartă prin clădire.
Dar în miezul nopții?
Am scuturat din cap. Poate că era aici de ceva timp și nu l-
am văzut Până la urmă, când am venit am tras de bagaje și ne-am
uitat în jur să nu fim urmăriți. Sau poate că a fost adus la ușă de
altcineva care a trecut pe aici.
Totuși... ce auzisem?
Nu fusese un ciocănit, deci ce naiba era?
Am fost cuprinsă de fiori reci și mi-am încrucișat brațele la
piept, încercând să mă calmez. Oare eram în siguranță aici? Chiar
credeam că eu și Price putem trece peste orice împreună, dar oare
greșisem când am zis să ne întoarcem aici? Nu voiam să tot fug,
dar în ce ne-am băgat? Dacă-l pusesem pe Price în pericol – am
scuturat din cap pentru a alunga această idee.
 Nu trebuia să mă gândesc la asta.
Am mai spus deja. Eram implicați amândoi acum.
— Kate?
M-am uitat în sus. Price stătea în ușa dormitorului.
— Hei, am zis.
— De ce te-ai trezit?
— Nu erai lângă mine. Mi s-a întâmplat de prea multe ori în
ultimul an.
— Îmi pare rău. Am pus flyerul pe masa pentru
corespondență și m-am uitat prin cameră. Am auzit un zgomot.
Price a înmărmurit
— Ce zgomot?
— Evident nu era nimic. Cred că sunt doar agitată. Știu că a
fost ideea mea să venim aici, dar nu pot să mă abțin. Am îndoieli
Știu că am folosit acte false, dar totuși... Poate ar trebui să
mergem pe insula pe care este și Michelle, să facem investigații de
acolo.
— Asta nu se poate și tu știi. Dacă apărem acolo, este posibil
să-i punem în pericol pe Chelle și pe părinții mei.
— Deci părinții tăi au ajuns acolo în siguranță?
A dat din cap.
— Tocmai am verificat telefonul. Am primit un mesaj de la
Otis.
Bunul Otis.
— Și el unde e acum?
— Este cu părinții mei pentru moment, până decidem ce să
facă în continuare.
— Noi?
— Da, noi Nu mai iau decizii singur. Acum suntem doi
— Și Otis nu se supără să aștepte până când îi spui ce să
facă?
A zâmbit
— Îl plătesc foarte bine pentru asta.
Da. Toți banii pe care nu știam că soțul meu îi ascunde. Nu
m-am mai enervat. Era de domeniul trecutului acum.
Acum. Pe asta trebuia să ne concentrăm.
— Vrei să te întorci în pat? a întrebat
— Da, Price. Vreau. Vreau să merg în pat și să mă pierd din
nou în corpul tău. Vreau să uit de realitate și să trăiesc într-o
lume de basm.
Am mers înspre el, trăgând de o șuviță de păr.
— Poate am greșit. Poate trebuia să rămânem pe insula
aceea.
— Nu se mai putea, iubito. Trebuia să plecăm. Îmi găsiseră
urma. Știu că trăiesc, Kate.
— Puteam merge la Bali. Sau altundeva pe o insulă mică.
Una care nu se află pe hartă.
— Într-un tur de trei ore?
A zâmbit din nou, iar gropițele lui erau la fel de minunate ca
întotdeauna.
M-am topit lângă el, chicotind câteva secunde la amintirile cu
noi stând împreună în vechiul fotoliu, rabatabil al lui Price și
urmărind redifuzările emisiunii Gilligans Island în facultate. Dar
am devenit serioasă repede.
— Cât va dura până te vor găsi aici?
— Nu știu. Poate câteva săptămâni. Sau câteva ore. Chiar nu
știu, iubito. M-a mângâiat pe cap. Vino în pat cu mine.
Am dat din cap lângă pieptul lui.
M-a dezbrăcat și m-a tras lângă el, sărutându-mă ușor la
început, apoi mai pasional, lovindu-și limba de a mea. Săruturile
lui Price erau magice. În brațele lui, puteam să fug de orice, să fiu
Kate – Kate care era în perfectă siguranță cu iubirea ei adevărată.
Mi-a luat sânii în mâini, încă sărutându-mă, frecându-mi
sfârcurile cu degetele. L-am sărutat mai adânc, având nevoie de
mai multă intensitate, de mai mult... din toate.
M-a așezat pe pat și mi-a acoperit corpul cu al lui, trecând cu
buzele pe obraji, gât, umeri... și apoi pe sânii umflați. M-am arcuit
în el, sfârcurile având nevoie de buzele lui. Nu m-a dezamăgit. A
luat un sfârc tare între dinți, iar pe celălalt îl fremăta cu degetele.
Am gemut, tânjeam să fie umplută. Penisul lui de granit mă
împungea în dreptul coapselor și mă frecam de el, făcându-l să
geamă adânc.
— Doamne, iubito, a zis el lipit de carnea mea.
— Te vreau, Price.
Aveam o voce răgușită.
Mi-a lăsat sfârcul din buze și a alunecat mai jos, sărutându-
mă ușor. Când a ajuns în dreptul vulvei, a inspirat.
— Atât de coaptă.
Apoi și-a trecut limba peste clitorisul meu.
Am scâncit, depărtându-mi picioarele și mai mult, întinzând
mâna și apucându-l de părul mătăsos. I-am scrâșnit din dinți în
fața.
M-a devorat cu buzele, dinții, limba și degetele până când m-
am transformat într-o masă de jeleu care suspina. Un orgasm a
devenit două, două au devenit trei, până când întregul corp mi-a
fost inundat de o plăcere așa de intensă, că aproape mă durea.
Dar ce durere era! Durerea perfectă care a devenit plăcerea
perfectă, mișcându-se înainte și înapoi, până când l-am implorat
să înceteze.
— Price, te rog. Penisul tău. Am nevoie de penisul tău.
M-a pus pe burtă și mi-a împins coapsele în față până când
aveam fundul în sus. Apoi s-a împins în mine, umplându-mă
complet. Când mi-a atins anusul, aproape că am explodat din
nou, iar când a penetrat marginea strâmtă, m-am dezlănțuit,
corpul deja saturat cufundându-se în patul pufos în timp ce soțul
meu mă penetra de la spate.
Perna îmi atenua strigătele, iar el lovea mai tare.
— Te iubesc, Kate. Te iubesc atât de mult
I-am rostit numele printre suspine, în timp ce ajungea la
climax în același timp cu mine.
— Price. Price. Să nu mă mai părăsești niciodată.
*
Lumina soarelui a pătruns în dormitor, trezindu-mă din nou.
Măcar acum era zi. Price încă mai dormea. Săracul, era epuizat.
Fără îndoială a fost un an epuizant pentru el, mereu pe fugă,
mereu având grijă să nu fie urmărit.
Încă mai credeam cu tărie că nu se putea trăi așa. Atunci de
ce mai aveam îndoieli?
Simplu. Oricât de bine aș fi știu că cel mai bun lucru era să
fim acasă, nu eram pregătită să-l pierd din nou pe Price. Și
adevărul era că viețile noastre depindeau de cât de repede puteam
găsi o rezolvare la această situație – una pe care nu o înțelegeam
complet.
M-am dat jos din pat, încercând să nu-l deranjez pe Price,
am luat aceiași blugi și maiou pe mine, și am mers la bucătăria
noastră mică. Îmi plăcea să gătesc alături de Price uneori. Am
zâmbit, amintindu-mi de ziua în care am gătit sushi complet
dezbrăcați și am mâncat de pe corpurile fiecăruia.
Nu eram niciunul talentați la gătit, dar ne plăcea să facem
aproape orice împreună.
Am deschis frigiderul. Nu avea prea multe în el. Niște ouă
rămase de acum două săptămâni, ceapă verde veștejită, cașcaval
mucegăit și o bucată de șuncă nu prea grozavi Am aruncat ulti-
mele trei alimente și m-am uitat la ouă. Încă arătau bine. Nu
aveam cum să fac una dintre omletele mele nu chiar așa de
faimoase, dar puteam să-i pregătesc soțului meu ouă jumări.
Urma să merg mai târziu la piață.
Dar întâi, cafea. Am luat cutia cu boabe. Era goală.
La naiba. Cum să trecem peste toate astea fără cafea?
Puteam să merg jos la cafeneaua din colț și să iau o licoare
proaspăt măcinată. Nimeni nu trebuia să știe că Price era aici, dar
eu încă locuiam aici. Nu era nimic suspect dacă îmi luam cafea.
Până la urmă, motivul pentru care am vrut să mă întorc acasă la
New York a fost pentru că nu voiam să trăiesc ca o fugară.
M-am întors încet în dormitor, m-am încălțat cu adidași și
șosete, am luat o haină și ceva bani din poșetă și am plecat.
Kaphi House aparținea unui drăguț cuplu nepalez de vârstă
mijlocie și ofereau o cafea minunată. Am luat două cafele mari, o
pungă de boabe și o bucată de chec făcută de ei, apoi am mers
repede acasă.
— Kate!
Price se învârtea prin sufragerie când am intrat.
— Ce? Ce s-a întâmplat?
Am pus jos cafeaua și punga.
— Unde naiba ai fost?
— Relaxează-te. Am fost doar până la colț, să iau cafea. Sunt
bine.
 — Nu trebuia si ieși din apartament. Dacă te-a văzut cineva?
Doamne!
Și-a trecut degetele prin părul răvășit.
— Cineva te-a văzut. Cine lucra astăzi la magazin?
Mi s-a pus un nod în gât.
— Nimeni. Adică, nu era cunoscut.
— Aaryan și Nina nu erau acolo?
— Poate erau în spate. Nu știu.
I-am dat lui pachetul.
— Ți-am luat chec din acela care-ți place.
— Doamne, Kate. Unde ți-e mintea?
— Mă gândeam că vreau o cafea nenorocită! Nu e mare
lucru, Price. Toată lumea știe că eu trăiesc. Ai vrea să stau
închisă aici pentru totdeauna? Aveam nevoie de mâncare.
Price a luat punga cu chec și boabe de cafea din mâna mea și
a aruncat-o pe podea.
— Cine te-a văzut acolo? Cine te-a văzut?
— Ce contează? Sunt un client fidel. Ar fi fost mai suspicios
dacă nu aș merge. Nimeni nu știe că am plecat pe insulă în afară
de tine și de Chelle.
Am ridicat punga.
— Probabil că ai stricat checul.
— Răspunde-mi, Kate. Cine te-a văzut?
— Un tip nou. Era tânăr. Avea un accent.
— Nu l-ai mai văzut acolo înainte?
— Nu. De obicei Nina servește dimineața, în afară de
weekenduri. Ce zi este?
— De unde naiba si știu. Price s-a aruncat în fotoliul lui vechi
și ridicol. Vorbesc serios. Dacă te-a văzut cineva?
— Aaryan și Nina sunt prietenii mei Nu ar face nimic să ne
rănească.
— Nu? Dar dacă ar intra cineva în magazinul lor și le-ar pune
o armă la cap? Crezi că și-ar aminti dacă te-au văzut în dimineața
asta?
 Am început să respir mai repede, dar am insistat
— Nu m-au văzut Doar barista lor.
— Și ești sigură că nu te cunoaște?
— Sunt cam sigură.
— Am nevoie să fii al naibii de sigură.
— Nu-mi știa numele. Nu l-am recunoscut Totul este bine,
Price. Promit. Speram că era bine. Dacă tocmai făcusem o
greșeală uriașă? Pentru cafea? Am tușit în plus, este la fel de
probabil ca cineva să ne fi văzut când am venit acasă azi-noapte.
Sau... orice era.
— Nu mai pleca din apartament fără să-mi spui.
M-am așezat lângă el mi-am pus mâinile pe obrajii lui și i-am
mângâiat barba.
— Chiar îmi pare rău că te-am îngrijorat Dar trebuie să ies
din apartament Trebuie să merg la cumpărături sau vom muri de
foame.
— Vom cere să ne fie livrate.
— Dar tot trebuie să răspundem la ușă și să le plătim, mai
ales dacă insiști să folosim bani cash.
— La naiba. S-a ridicat. De ce nu m-am gândit la asta? O să-
i spun lui Otis să aibă grijă de asta. Nu trebuie să ieșim de aici
I-am aranjat părul.
— Nu putem să stăm aici pentru totdeauna. Știi și tu asta.
— Nu-mi stă în fire să fac așa. Ar fi trebuit să rezolv
problema alimentelor cu Otis. Ar fi trebuit să...
I-am pus degetele la buze, făcându-l să tacă.
— În ultimul an, ai gândit cât pentru zece oameni Nu te agita
pentru că ai uitat de ceva așa de banal precum alimentele.
— Dar nu-mi stă în fire să fac așa.
Mi-am lipit buzele de ale lui.
— Renunță la control. Sunt bine. Nu m-a văzut nimeni în
afară de tipul acela nou care lucrează la Kaphi House. Bine? Nu
mă știe de la Adam. Nu mai ies fără să-ți spun. Dar Price, voi ieși.
Altfel, vom fi niște prizonieri aia.
Mi-a apucat o șuviță de păr și a tras de ea cu dragoste.
 — Ești așa de curajoasă, iubito. Mereu ai fost. Dar nu știi cu
ce ne luptăm.
— Ba da.
— Ba nu. Și Doamne, aș vrea să nu afli niciodată.
L-am sărutat din nou.
— Ei bine, eu vreau. La bine și la rău, îți amintești? De ce nu
începem? Am cofeină, chec și ouă pentru energia ta de care o să
avem nevoie dacă vom începe să cercetăm dosarele tale. M-am
ridicat, am luat cafelele și checul și le-am dus la bucătărie.
Price m-a urmat și s-a așezat pe unul dintre scaunele de la
barul la care mâneam de obicei. A luat o gură mare de cafea și a
oftat.
— Mi-a fost dor de asta.
— Chiar fac o cafea bună, am aprobat.
— Aș fi vrut doar...
— Nu m-a văzut nimeni. Promit Vrei ouă? Doar asta am, în
afară de chec.
Și-a scuturat capul.
— Pentru moment, cafeaua este de ajuns. Trebuie să
gândesc.
— Bine. Am rupt o bucată din checul moale și i-am inhalat
aroma.
— În timp ce tu te gândești, eu aș vrea să mă uit în dosarele
tale.
De unde să încep?
A luat încă o gură de cafea.
— Majoritatea sunt în calculatorul meu, criptate. Dar am o
copie cu care poți începe.
— Super. Unde este?
S-a ridicat.
— În sufragerie. Este ascuns după antologia aceea veche de
Melville, primită de la tatăl tău. Singura carte pe care știam că nu
o s-o mișcăm de pe raft.
S-a dus către bibliotecă.
Nu m-am putut abține să nu râd. Tatăl meu era profesor de
literatură la Brown și adora scriitorii clasici. În afară de Jane
Austen, mie nu-mi plăcea niciunul.
Price a luat cartea de pe raft.
— Am pus un seif aici cu ceva timp în urmă, câteva luni
înainte ca avionul să se prăbușească.
— Și nu mi-ai spus?
— Nu am putut, Kate. Acum știi de ce. Îmi pare rău.
Am dat din cap. Deși înțelesesem, tot mi se făcea puțin greață
de fiecare dată când aflam ceva nou despre lucrurile pe care Price
le ascundea de mine. Un cont bancar secret Acum un seif în casa
noastră. Fără să mai punem la socoteală că în tot acest timp era
în viață.
Am stat în spatele lui în timp ce tasta combinația seifului și a
deschis ușa îngustă.
Apoi am icnit.
S-a întors.
— Ce?
— Am auzit ceva. M-am uitat în spate. Nimic.
— Doamne, Kate. M-ai speriat de mi-a sărit inima.
Doamne, aveam nervii întinși la maximum.
Și-a întors privirea către deschizătură, a băgat mâna
înăuntru și apoi s-a întors cu fața la mine.
Nu mai rezistam la atâta presiune.
— Ce mai e?
Era alb la față cu buzele strânse și o expresie pe care nu o
mai văzusem până atunci. Mi-a sărit inima în gât.
— Kate. La naiba!
— Ce? Mă sperii.
— De dimineață. La Kaphi House.
— Am crezut că am încheiat acest subiect. Totul este bine.
Nu mai ies fără să-ți spun.
— Totul nu este bine.
A lovit cu pumnul în raft, destul de tare cât să dărâme două
cărți pe podea, făcând zgomot.
— Și nu mai ieși deloc, punct, îmi tremurau buzele.
— De ce? Care este problema?
— De dimineață ai cumpărat două cafele.
Capitolul 14
Price
 Simțeam că îmi explodează inima în piept Calmul pe care
reușisem să-l mențin când eram singur părea că dispăruse. Oare
pentru că eram înapoi la New York? Sau pentru că eram lângă
Kate și acum îi riscam și viața ei?
Oricare ar fi fost motivul, am strâns stickul între degete,
neputând să-mi controlez paranoia. Impulsul de a lua fișierele,
soția și cele câteva lucruri personale și de a pleca din oraș era prea
puternic pentru a-i putea rezista. În schimb, am închis seiful și
am pus cartea la loc în fața lui. Am mers la fereastră, uitându-mă
agitat pe stradă, căutând ceva – orice ar demonstra că aventura
inocentă a lui Kate ne-a compromis. Mașini parcate. Cărucioare
scumpe. Un om al străzii. Totul părea să arate normal din acest
unghi, dar nu puteam să mă calmez.
— A fost periculos să venim aici. Ar trebui să plecăm.
Când m-am întors, Kate avea ochii umezi și buzele strânse.
Era supărată și... furioasă.
— Dar abia am ajuns aici, Price.
— Vom găsi un loc mai puțin evident decât apartamentul
nostru nenorocit. Nu știu de ce nu am insistat de la început.
Normal că aici vor căuta prima dată. Dacă ne-au găsit pe o insulă
în mijlocul Pacificului, ne vor găsi și aici. La naiba!
Am tras draperiile și m-am dus nervos în dormitor.
— Price, oprește-te! Hai să ne gândim.
Kate a venit în urma mea.
— Avem nevoie de un plan. Să fugim de fiecare dată când ne
speriem nu este un plan.
— Bine. Planul este să plecăm din apartament. Vom sta la
hotel într-un loc cu supraveghere video și destul de mult trafic
pentru a împiedica pe oricine ne caută să afle unde stăm.
M-am dezbrăcat de tricoul și de blugii de aseară și m-am dus
la dulap, găsindu-mi hainele aranjate la fel cum le lăsasem când
am plecat Nu m-am gândit niciodată că-mi voi alege haine din
propriul dulap un an mai târziu, dar asta se întâmpla.
Am luat câteva haine și când m-am întors, Kate era lângă
mine, cu ochii mari și umezi, de parcă avea să-și vadă viața dată
peste cap... din nou. Mă durea să-i fac asta, dar era periculos să-i
menajez sentimentele. Aș face ca ea până la ultima suflare, dar
întâi voiam să avem o viața împreuna.
 — Să mergem.
Aveam vocea gâtuită.
Îi tremurau buzele și tot corpul.
— Nu pot să fac asta. Eu nu sunt ca tine. Nu pot să-mi
împachetez viața într-o geantă. Asta este casa mea. Casa noastră.
M-am oprit. Putem să ne întoarcem mai târziu. Chelle ne poate
trimite lucrurile tale. Acestea erau minciunile care-mi stăteau pe
buze. Dar de ce să o mint?
— Avem douăzeci de minute. Apoi luăm trenul spre Midtown.
S-ar putea să nu ne mai întoarcem.
A început să plângă și mi-am strâns pumnii. Trebuia să
rămân puternic... pentru ea. Pentru noi. A scuturat din cap,
holbându-se la lucrurile deranjate pe care trebuia să le aranjăm.
Distrusesem această viați Era timpul să mergem mai departe.
Către un nou început.
S-a dus către partea șifonată a patului care fusese impecabilă
înainte să ajungem noi, mângâind cearșafurile. Partea mea. Apoi
mi-am dat seama. Apartamentul devenise altarul ei pentru mine
decedat. Îi ceream mai mult decât să părăsească locuința.
M-am dus la ea și am prins-o ușor de umeri.
— Uită-te la mine, Kate.
S-a uitat, având ochii și mai albaștri dincolo de lacrimi.
— Casa mea este alături de tine, Kate. Nu într-un
apartament amărât din Brooklyn. Mă simt fericit și împlinit
oriunde ești tu. Mi-am pierdut toate lucrurile, identitatea, viața.
Dar am păstrat lucrul cel mai important pentru mine – pe tine.
Te-am purtat cu mine, în suflet. Acum te am. Ne avem unul pe
altul. Indiferent unde vom merge, asta este tot ceea ce contează.
A dat din cap și i-a căzut o lacrimă pe obraz.
Am șters-o, dorindu-mi mai mult ca niciodată să pot ajunge
în sufletul ei și să-i șterg toată durerea.
— Price?
— Ce e, iubito?
Am șoptit, aranjându-i o șuviță de păr după ureche.
A înghițit și s-a uitat la mine.
— Putem pleca. Dar...
M-a prins de cămașa de bumbac și a tras ușor. Am făcut un
pas în față și m-am jucat cu buclele ei moi.
— Vreau să facem dragoste în patul nostru. Pentru ultima
dată. Vreau să te simt Doar pe tine. Nu toată această durere.
Am deschis gura să-i spun că nu avem timp. Dar mi-a luat
cuvintele când mi-a deschis blugii și i-a împins în jos. Mi-a
mângâiat penisul în erecție și s-a pus în genunchi Am închis
ochii, suspinând, când m-a atins cu buzele. Eram sigur că
moartea ne bate la ușă și voiam să găsesc un motiv pentru a
justifica gura ei pe mine încă un minut.
A gemut și i-am simțit vibrațiile până în degetele picioarelor.
Înconjura și ațâța vârful și jur că nu am putut să respir până când
nu m-a luat cu totul în gură din nou. Când a făcut asta, m-am
simțit ca în rai.
— Așa, iubito. Ia-mă cu totul.
M-a mângâiat pe părul de pe coapse, iar eu mă uitam în jos,
la ea. Atâta dragoste, atâta încredere în ochii ei mari și rotunzi.
Din încete și blânde, mângâierile au devenit rapide și intense.
Spatele gâtului ei îmi masa capul în mod repetat, provocându-mi
o plăcere delirantă prin tot corpul Mi s-a încordat abdomenul și
am simțit un spasm familiar la baza coloanei vertebrale.
— O, la naiba, Kate, am suspinat.
Era prea bine, prea intens.
În modul ăsta, nu mai apucam să facem dragoste.
Contrar tuturor instinctelor masculine, m-am retras din gura
ei și am ridicat-o. Am împins-o pe pat și apoi i-am desfăcut blugii.
Am tras repede de ei și i-am dezbrăcat un picior. Înainte să o pot
dezbrăca complet, s-a ridicat și m-a prins de ceafă, sărutându-mă
pasional, jucându-se cu limba pe pielea mea așa cum făcuse și cu
penisul cu câteva secunde în urmă.
Nu mai voiam să aștept M-am băgat între picioarele ei, i-am
dat lenjeria la o parte și m-am cufundat în ea. A icnit când am
umplut-o, amândoi pe jumătate dezbrăcați
Am recunoscut seninătatea de pe fața ei în acel moment. Era
acea seninătate pe care o puteam avea doar când eram cu ea – în
ea, posedând-o, iubind-o. I-a căzut o lacrimă din colțul ochiului
M-am aplecat și am șters-o cu buzele, amintindu-i din nou cât de
mult o iubesc în timp ce trupurile noastre se împreunau.
— Doar aici vreau să fiu, Kate. Cu tine, în tine, i-am șoptit
din nou, împingând adânc.
— Asta este casa mea.
Știu, a suspinat[.au căzut mai multe lacrimi și s-au
amestecat cu strigătele de plăcere. Acum eram stăpânul durerii și
plăcerii ei. Așa eram noi. Trebuia să accept asta.
Nu acest loc ne definea. Ci iubirea noastră. Jurămintele
noastre. Refuzul de a renunța la noi în ciuda circumstanțelor
imposibile. Oricare ar fi fost chimia dintre două persoane care
aveau nevoie una de cealaltă pentru a supraviețui, aceeași
energie trecea prin mine și prin ea, unindu-ne și curentându-ne
la fiecare mișcare.
Seninătatea ei fusese înlocuită de extaz. Era acolo... atât de
aproape. Și la naiba, și eu eram la fel. Îi simțeam tensiunea în
jurul penisului, creând o fricțiune amețitoare la fiecare mișcare.
Eram un amărât de sclav al corpului ei.
— Vreau să termini pentru mine, Kate. Vreau să te simt
tremurând în jurul meu.
S-a uitat la mine, cu buzele roz și umflate de la săruturi.
— Nu vreau să se termine.
Am scuturat ușor din cap.
— Nu o să se termine. Îți promit, iubito. Noi doi nu o să ne
despărțim niciodată. Vreau să termini pentru mine. Simte-mă.
Am pus un braț sub talia ei și i-am ridicat șoldurile lângă ale
mele. Noul unghi îi permitea penisului să-i atingă punctul G cu
fiecare mișcare. M-a prins de pectorali cu o mână, iar cu alta m-a
apucat de păr și și-a încordat coapsele în jurul șoldurilor mele.
— Te simt... Doamne, Price. Ahh!
S-a cutremurat de parcă fusese descompusă în mii de
bucățele. Am atins climaxul în același timp cu ea. În acel moment,
eram peste tot – în jurul ei, în ea, adunând bucățile împrăștiate
pentru a ne putea construi înapoi, într-un întreg în care totul era
în regulă. Măcar pentru un moment.
M-am străduit să-mi recapăt respirația și controlul asupra
creierului. Dar nu voiam să revin la realitate prea curând, așa că
am rămas ghemuit în Kate, savurând micile contracții. Am
mirosit-o și i-am gustat pielea sărată. Am suspinat adânc înainte
să mă ridic de pe ea.
A rămas nemișcată în pat, cu fața roșie, pielea alunecoasă, un
picior încă îmbrăcat cu blugi, și lenjeria ruptă și udă.
Mi-am mușcat buzele pentru că această imagine mă excita
din nou. Nu voiam să mă opresc. La naiba, nici nu aveam să mă
opresc. I-am dat jos de tot blugii și lenjeria intimă și am tras-o la
marginea patului. A făcut ochii mari, dar nu s-a împotrivit când i-
am îndepărtat larg genunchii și mi-am cufundat degetele în
păsărică ei udă.
Lichidul meu încă era cald și alunecos în ea, ușurându-mi
mișcările. Doar câteva lucruri erau la fel de satisfăcătoare ca
ejacularea în ea. Într-o zi, vom face asta cu un scop precis. Eram
determinat să-mi țin acea promisiune. Dacă nu puteam avea o
familie, aș dezamăgi-o.
— Într-o zi, o să-ți fac un copil.
A zâmbit timid.
— Știu.
Nu puteam să-i citesc expresia. Nu știam daca era tristețe,
credință sau regret, sau poate era prea obosită de la orgasmul de
mai devreme pentru a putea reacționa cum trebuie. Pentru că nu
puteam să-i descifrez răspunsul, așa cum făceam în mod normal,
mi-am adâncit penetrarea. A închis ochii și s-a arcuit la atingerea
mea. Aveam s-o fac să țipe din nou. Și apoi aveam să i-o trag până
când uitam în ce situație dificilă eram.
*
După un duș și câteva guri din checul delicios de la Kaphi
House, Kate a făcut două bagaje – un rucsac pe care-l folosisem
câteva veri pentru excursiile în White Mountains și trollerul pe
care-l avusese și în Leiloa.
Am analizat-o atent, observând cum ezită între cele două
bagaje înainte să pună ceva. Îi puteam auzi hotărârile tăcute.
Într-un bagaj aveam lucrurile esențiale, iar în celălalt, restul. Tot
ce putea fi abandonat dacă era cazul Acest proces a durat
douăzeci și șase de minute.
Am plecat din apartament fără să scoatem un cuvânt. Fără
rămas-bun. Fără lacrimi. Kate a încuiat ușa pur și simplu și am
coborât în stradă. M-am oprit în prag, trăgând cu ochiul pe
fereastră înainte să-mi trag pălăria pe frunte – o șapcă veche pe
care o găsisem în dulap. Cu ochelari de soare, care nu m-ar face
de nerecunoscut dar mi-ar ascunde fața, în caz că cineva scana
după ea. Kate a făcut la fel ascunzându-și părul ei blond și lung
într-un coc, sub o pălărie fedora.
Am părăsit clădirea și Kate a făcut primii pași către stația de
metrou.
— Stai așa. Lasă-mă o secundă.
Am trecut repede strada și m-am oprit în fața unui morman
de pături gri și murdare și de ziare.
Omul străzii pe care-l văzusem mai devreme pe fereastră se
uita la mine rânjind, cu câțiva dinți lipsi Ochii și zâmbetul îi erau
ciudat de luminoși, un contrast neașteptat față de materialele
care-l înconjurau.
— Cu ce pot să te ajut fiule?
— Mă întrebam dacă ai văzut ceva neobișnuit pe aici în
ultimele două zile.
Ș i-a țuguiat buzele și avea o expresie ca din desenele animate
când i se adânceau gropițele de pe fața subțire.
— Neobișnuit?
— Adică persoane care ar putea părea suspicioase.
Ș i-a înclinat capul înainte și înapoi parcă voia să contemple
ceva. Aveam sentimentul că îmi ascunde ceva. M-am așezat pe
vine și am scos portofelul.
— Cât?
A chicotit zgomotos și a bătut pe genunchi.
— Ce zici dacă întâi îți spun ce știu și apoi mă plătești după
cât consideri că valorează?
Am ezitat un moment, apoi am pregătit din nou portofelul.
— Bine. Vom face ca tine.
— Numele meu este Joseph, apropo.
L-am prins de mâna întinsă și l-am strâns bine.
— Încântat de cunoștință, Joseph.
— Iar tu ești?
A ridicat o sprânceană și a zâmbit din nou.
— Am nevoie de informații, Joseph. Mă poți ajuta?
A făcut din mână și s-a uitat în sus.
— Câteodată, oamenii sunt așa de ocupați să se uite la
pământ, că nu se uită niciodată la cer.
 I-am urmat privirea. Erau doar cerul gri și liniile neregulate
ale acoperișurilor de deasupra noastră.
— Ce înseamnă asta?
Mi-a arătat în sus, peste umărul meu.
— Chiar acolo la etajul patru i-am văzut prima dată, acum
două săptămâni. Se pare că nu se uită nimeni atât de sus. Eram
pe partea cealaltă a străzii. Cafeneaua se deschide devreme și îmi
place mirosul de acolo.
A inspirat adânc de parcă retrăia acea aromă a cafelei de
dimineață
Am empatizat cu el, dar acum eram mai pregătit să-l scutur
violent de informațiile pe care mi le dădea cu porția.
— Pe cine, Joseph? Ce ai văzut?
Și-a ridicat bărbia înspre Kate, pe partea cealaltă a străzii.
— Este drăguță. Câteodată îmi aduce cafea, așa că observ
când vine și când pleacă. Am observat că de fiecare dată când
trece ea pe aici, ei apar la fereastră. Apoi au dispărut și au apărut
din nou, trecând în viteză pe lângă mine, de parcă trebuiau să
ajungă undeva dintr-odată. Doi tipi. Înalți. Cu părul atât de
blond, că ar putea fi chiar alb. O urmăreau. Dar nu știu de ce.
Inima îmi bătea tare. Nivelul de adrenalină a crescut în forță.
Am deschis portofelul și am aruncat în poala lui Joseph
câteva sute de dolari.
— M-au văzut și pe mine? Am ajuns aici acum două zile.
Joseph a zâmbit larg din nou.
— O să-ți spun în câteva minute. Imediat ce voi doi o să vă
îndepărtați, fie vor fi pe urmele voastre, fie nu.
La naiba.
Nu i-am mulțumit. Nu i-am dat mai mulți bani, așa cum
merita. Am trecut strada în goană și am prins-o pe Kate de braț.
— Trebuie să mergem. Acum.
Capitolul 15
Kate
 Habar nu aveam de ce Price se oprise să vorbească cu
Bătrânul Joe. El era cel care se grăbea să plecăm, dar s-a oprit să
stea câteva momente prețioase cu un străin? Obișnuiam să-l
cunosc pe soțul meu mai bine ca oricine. Acum? Era în multe
feluri un străin.
— De ce vorbeai cu Bătrânul Joe?
— A zis că numele lui este Joseph.
— Așa e. Eu și Nina îi spunem Bătrânul Joe. Îi dă cafea
gratis, iar eu i-o duc când sunt pe aici. Câteodată ies repede
pentru chec și biscuiți. Este un alcoolic, dar este un tip decent
Mereu îmi zice ceva drăguț.
— Ai zice că este de încredere?
Am ridicat capul
— De ce m-ai întreba asta?
Price s-a uitat în toate direcțiile și apoi m-a apucat de braț și
am început să mergem.
— Hai să nu vorbim aici. Îți explic când ajungem la hotel.
*
Price a luat cel mai scump apartament pentru noi, avea și un
agent de pază. Nici nu știam că așa ceva există într-un hotel din
Midtown. Aparent, banii vorbesc.
Imediat cum ne-am instalat, a început să vorbească cu mine.
— Ai observat ceva în jurul clădirii apartamentului, în
ultimul timp? Ceva când ieșeai afară?
— Adică înainte să plec în Leiloa? Nu.
— Ești sigură?
— Bineînțeles că sunt sigură. Dar Price, nu eram atentă la
asta. Îți amintești, am trăit ca în ceață în ultimul an.
M-a luat de mână și m-a condus la canapeaua de brocart
negru și verde, din zona de sufragerie. M-a împins ușor jos și apoi
s-a așezat lângă mine.
— Vreau să te gândești bine, Kate. Ceva? Părea ceva
neobișnuit? Cineva?
Mi-am mușcat buzele.
— Chiar nu am observat.
 — Dar când îi duceai cafea lui Joseph? Ai observat ceva în
acele momente?
Am scuturat din cap.
— Cineva, să zicem, cu părul foarte blond?
Am scuturat din nou din cap.
— Atât de blond, că ar putea fi chiar alb?
— Adică blond-platinat? Nu.
Price a răsuflat ușurat.
— M-ai întrebat dacă Joe este de încredere. Ce ți-a zis?
— A zis că în urmă cu câteva săptămâni a observat doi tipi
blonzi la etajul patru din clădirea de peste stradă. De fiecare dată
când plecai, te urmăreau.
Mi-au trecut fiori pe ceafă.
— Dar nu m-am dus niciodată nicăieri, Price, doar la cafenea
și ia piață. Adică în afară de călătoria de două săptămâni din
Spania și de insulă, săptămâna trecută.
— La naiba. Dacă s-au atins de tine...
Price s-a ridicat și a început să se plimbe prin cameră,
trecându-și mâinile prin păr.
Am vrut să mă ridic și eu, să merg la soțul meu și să-l
liniștesc, să-l asigur că nu pățisem nimic. Nu mă rănise nimeni
Dar ceva m-a ținut lipită de canapea.
Fusesem în pericol?
Dacă Joe credea că cineva reprezintă un pericol pentru mine,
nu mi-ar fi spus? Părea un om așa de bun, o persoană care
trecuse prin multe probleme, care pierduse totul și se resemnase
cu alcoolul Dar apoi, nu prea vorbeam. Nu-i cunoșteam povestea.
Poate că nu-i păsa de nimic în afară de următoarea lui băutură.
Price a venit către mine.
— Kate, te rog. Gândește-te bine.
— Dacă vedeam țipi cu părul blond-platinat, mi-aș fi amintit.
— Oare? Pentru că aici suntem la New York, Kate. Am văzut
un tip cu părul verde la metrou. Deci blondul-deschis nu pare
deplasat.
— Aș vrea să te pot ajuta. Este posibil să-i fi văzut și să nu-i
fi observat
 — Ei bine, ei te-au observat pe tine.
— Conform lui Joe. Care, deși este un tip drăguț, ar fi putut
inventa totul doar pentru un dolar.
— Mi-a zis toate astea înainte să-l plătesc, a zis Price.
— Și ce? Vrei să știi de ce îi oferă Nina cafea în fiecare zi?
Pentru a-l trezi din beție. Este un bețiv, Price. Aaryan și Nina au
încercat să-l ajute. I-au oferit un loc de muncă, dar a refuzat.
— Nu era beat când am vorbit cu el.
— Poate că nu. Habar n-am. L-am prins de mână și l-am tras
în jos lângă mine.
— Acum nu mai putem face nimic în legătura cu asta.
Spune-i agentului angajat de afară să fie atent la tipi blonzi și
între timp, hai să ne uităm la fișierele tale.
A dat din cap și a strâns buzele. După ce a vorbit cu agentul,
și-a luat laptopul, l-a instalat pe birou și a mai tras un scaun de
la masă. M-am așezat lângă el. A conectat stickul.
— S-ar putea să nu înțelegi tot ce este aici, a zis.
Nu m-am putut abține să nu râd.
— Sunt jurnalistă. Trebuie să devin expertă în tot ce
cercetez, îmi dau eu seama de tot.
— Doamne. M-am dat superior. Îmi pare rău, iubito. Ești cea
mai deșteaptă persoană pe care o știu. Bineînțeles că îți vei da
seama.
l-am mângâiat antebrațul musculos.
— Hai să ne uităm. Împreună.
Price a deschis un fișier.
— Nu am păstrat aici nimic din cercetările mele, în afară de
rapoartele semestriale și analiza de bursă. Nu voiam să găsească
cineva acest fișier și să-și dea seama că urmăream compania.
Restul era criptat pe laptopul meu care s-a prăbușit odată cu
avionul.
— Nu ai făcut o copie de rezervă?
— Ba da, dar nu știu dacă putem ajunge la ea.
— Unde este?
 — Acasă la părinții mei. Voiam să fie undeva în siguranță.
Am oftat.
— Bine. Explică-mi cum mergeau lucrurile.
— Am început să urmăresc Cybermark Enterprises acum doi
ani. Deveniseră publici înainte cu doi ani și erau un unicorn.
— Un unicorn?
— O companie nouă evaluată la peste un miliard de dolari.
Am inspirat surprinsă.
— Uau. Cum obține o companie nouă-nouță atât de mulți
bani?
— Prin multe modalități. Ar fi putut fi ascunși mulți ani, în
timp ce-și construiau afacerea. Ar fi putut primi o sumă mare
dintr-o moștenire sau de la un investitor. Sau prin multe alte
moduri Poate fi perfect legală, dar este ieșit din comun, așa că
atunci când am văzut acest unicorn, am început să-l urmăresc.
— Au obținut banii ilegal?
— Este posibil să fi folosit o schemă Ponzi, dar și-au acoperit
urmele. Nu am putut să găsesc suficiente dovezi. Nimeni nu știe
de unde au apărut banii, dar am eu o teorie.
— Ce s-a întâmplat? Ce te-a făcut să-ți pui întrebări?
— Lucrurile au părut în regulă timp de șase luni. Nu făcusem
nicio tranzacție încă, deoarece nu prea eram împăcat cu acest
concept de unicorn, dar am continuat să urmăresc compania.
Bursa mergea bine și după sistemul meu, trebuia să urce. Dar
prețul a început să stea pe loc.
— De ce?
— Asta voiam să aflu. Și aici începe totul.
M-am înfiorat. Aveam să aflu adevărul care mi-l răpise pe
soțul meu.
Adevărul, fie că eram gata pentru el sau nu.
— Am început să fac niște cercetări în legătură cu
operațiunile interne și personalul. Se pare că au schimbat
angajații de la contabilitate chiar înainte ca bursa să stagneze. La
o săptămână după ce mi-am început cercetările, au concediat
directorul financiar și au angajat unul nou.
 — Nu e neapărat ceva rău să schimbi personalul. Adică,
având în vedere că valoarea acțiunilor scădea, poate aveau nevoie
de cineva cu o perspectivă nouă.
— Poate. Este posibil. Dar nu probabil. Vezi tu, Kate, prețul
acțiunilor nu are legătură cu bunăstarea companiei. Totul
depinde de piață.
— Bine.
— Știrea înlocuirii directorului financiar a apărut în Wall
Street Journal așa ci era un fapt public. Dar ce nu fusese făcut
public era că întreg departamentul de contabilitate se schimbase
odată cu el. Am aflat asta când am cercetat mai amănunțit.
Acțiunile au scăzut puțin, ceea ce este normal Schimbarea de
personal mereu afectează piața puțin.
— Da, este logic.
— Câteva zile mai târziu, valoarea acțiunilor a crescut, dar
tot era sub evaluarea sistemului meu. Oricum, am continuat să-i
urmăresc, iar peste o lună au înlocuit din nou directorul
financiar.
— Iar?
— Da. Deci acesta era al treilea director financiar din
ultimele șase luni
Din nou, a ajuns la știri. Din nou, s-a schimbat tot departa-
mentul de contabilitate, dar de data asta nu a mai fost nevoie să
fac cercetări. Directorul de relații pentru clienții corporatiști a
făcut publică schimbarea, exprimându-și dorința pentru
transparență. La doar câteva ore mai târziu, au apărut acuzații de
nereguli contabile și de data asta, valoarea acțiunilor s-a prăbușit
— Pentru că investitorii s-au panicat.
— Exact Era o afacere proastă, mai ales pentru o companie
ce ar fi trebuit să valoreze un miliard de dolari. Așa că am devenit
și mai insistent Și știi ce se spune. Curiozitatea a omorât pisica.
L-am lovit.
— Nu este câtuși de puțin amuzant. Și slavă Domnului, nu
ești mort.
— Am început să pun întrebări Multe întrebări. Am aflat că
voiau să-și recupereze majoritatea acțiunilor.
 — De ce ar vrea să facă asta?
— Din multe motive. Nu este atât de neobișnuit Ar fi putut
doar să vrea să-și consolideze proprietatea. Dar din nou mi-a
atras atenția deoarece recuperarea acțiunilor din partea unei
companii noi este ciudată. Majoritatea companiilor noi se
concentrează pe creșterea veniturilor brute și nu pe recuperarea
acțiunilor. Totuși, dintr-un motiv anume, erau concentrați pe
recuperarea acțiunilor, așa că au inventat agitația de la
contabilitate pentru a scădea prețul acestora. Imediat cum
atingeau cea mai scăzută valoare, le puteau cumpăra înapoi.
— Și au făcut asta?
— Da. După ce au crezut că am murit.
— Nu înțeleg. De ce voiau să mori?
— Pentru că manipulau în mod intenționat piața pentru ca
valoarea acțiunilor să se prăbușească și să le cumpere ei. Această
practică este ilegală în America și în majoritatea țărilor din hune.
Au aflat că am găsit destul de multe informații Dar în acel
moment, no aveam dovezi. Doar o bănuială. Nici într-un milion de
ani nu m-am gândit că vor să mă omoare. Trebuie să știi, Kate,
nu m-am pus niciodată în pericol în mod conștient. Nu m-aș fi
urcat niciodată în aed avion dacă aș fi bănuit că...
S-a frecat la frunte.
— Doamne.
L-am sărutat pe obraz.
— Știu, iubitule.
A oftat.
— Nu știi de câte ori am retrăit acele momente. Aș fi vrut să
nu-mi fi băgat nasul în asta.
— Dar tu nu ești așa. Și nici eu.
— Știu. A oftat din nou.
— Ai obținut vreo dovadă, până la urmă? Adică, că acele
schimbări de personal aveau alte scopuri?
— Da. Am găsit niște informații.
— Continuă.
— M-am întâlnit cu un tip care a lucrat pentru o companie
angajată de ei pentru a le testa sistemul de securitate. Fără să
vrea, a dat peste niște fișiere care dovedeau că totul fusese o
înșelătorie pentru a scădea prețul acțiunilor.
— Doamne, Price. Din toate persoanele de pe planetă, cum
de l-ai găsit pe tipul acesta?
A zâmbit.
— El m-a găsit pe mine. Este Otis.
Aproape că am căzut de pe scaun.
— Otis?
— Da. Cum crezi că am găsit insula Leiloa? Întâi l-am găsit
pe Otis.
— Dar e doar un copil.
— Are 21 de ani și este un geniu. Lucra pentru o companie
mică din Pacificul de Sud și Cybermark i-a angajat pentru a le
testa sistemul de securitate. Este destul de logic. Nu ar fi
contactat o companie mare de securitate. Au vrut să găsească un
tip mic și obscur pe care să-l plătească pentru a păstra tăcerea.
— Dar Otis nu a tăcut.
— O, ba da. Dar seamănă cu mine. Este curios. După ce am
pierdut laptopul odată cu avionul, nu am putut să-mi contactez
părinții pentru a recupera copiile de rezervă, așa că a trebuit să o
iau de la început Otis m-a găsit prin intermediul adresei IP de la
calculator.
— Ți-a accesat calculatorul ilegal?
Price a zâmbit.
— Da. Așa a făcut. Dar a fost un lucru bun, pentru că nu aș
fi putut supraviețui fără el în acest an.
— De ce nu ați mers la poliție?
— Nu putem, Kate. Otis riscă să ajungă la închisoare.
— A accesat ilegal sistemul intenționat?
— Nu. A fost un accident.
— Atunci care este problema?
— Problema este, Kate, că acele gorile ne-ar ucide înainte să
apucăm să ajungem la o înțelegere cu agenții federali. Am vorbit
cu el despre asta de un milion de ori, dar nu avem nimic de
câștigat. Până acum i-am păstrat identitatea lui Otis secretă și nu
vrea să meargă la poliție.
Am făcut ochii mari.
— Otis este numele lui real?
Și-a scuturat capul
— Nu știu. Eu nu i-am spus niciodată numele meu real și nu
o s-o fac înainte ca toate astea să ia sfârșit.
— Uau. Am expirat uimită. Uau. Nu pot să cred așa ceva.
— Ba să crezi și situația este și mai gravă.
— O, Doamne. Mi-am apăsat stomacul, simțind greață dintr-
odată. Cum așa?
— Otis a continuat să cerceteze. Am aflat că unele dintre
aceste persoane nu sunt doar niște simpli infractori. Sunt
implicați în chestii mult mai ilegale.
— O, Doamne, am zis din nou. Vreau să știu.
— Acționarul majoritar de la Cybermark este un tip pe nume
Kelly Maguire.
— Și?
— Este un mare traficant de droguri, Kate. Trafic de
metamfetamină. Iar directorul de la relații pentru clienții
corporatiști, care făcea publice schimbările, este lacheul lui.
Purtătorul lui de cuvânt.
Pe măsură ce Price vorbea, îmi venea să vomit.
— Și nu respectă nicio lege.
Droguri? Cum a reușit dulcele meu soț să se implice în asta?
Totul din curiozitatea pentru acțiunile care nu funcționau după
sistemul lui?
— Cum este posibil așa ceva? De unde știi asta? Cum de nu a
fost prins?
— Pentru că oficial nu face nimic ilegal, Kate. Deține acțiunile
prin intermediul unor companii offshore și manipulează prețul
acțiunilor pe termen scurt pentru câștiguri pe termen lung.
Numele lui nu este asociat în niciun fel cu Cybermark. Am mers
mai departe. Sunt pe urmele lor, Iar ei știu asta.
 M-am ridicat, strângându-mi-se stomacul
— Al spus că ai o teorie în legături cu proveniența banilor
pentru companie. Sunt bani din droguri, nu?
— Sincer, nu știu, iubito, dar eu așa cred. Oficial, compania
este în legalitate, dar ar putea fi bani din droguri, spălați.
Mi s-a pus un nod în gât și am început să văd în ceață.
Droguri... Pericol...
— Kate? Price s-a ridicat.
Am căzut în brațele lui.
Numai vedeam...
Nu mai respiram.
— Este în regulă. Trebuie doar să te întinzi M-a condus în
dormitor șl m-a așezat pe patul uriaș.
Tremuram. Îmi era așa de frig. M-am uitat în ochii lui căprui
și calzi.
— Respiră. Este în regulă, iubito. O să am grijă de tine. O să
am grijă de noi.
Treptat, am început să respir normal. În tot acest timp am
vrut să știu toată povestea și acum...
La naiba. Ignoranța fusese o binecuvântare.
Droguri. Totul era posibil în lumea drogurilor. Crimele erau
la ordinea zilei. Totul se făcea în numele dolarului atotputernic.
— Kate, iubito. Spune ceva.
Mi-am pus brațele în jurul gâtului lui și l-am tras spre mine.
— Nu vreau să vorbesc. Sărută-mă.
Șl-a lipit gura de a mea și ne-am sărutat, evadând din mizeria
ce devenise viața noastră. Nevoia m-a copleșit. Aveam nevoie de
Price. În mine. Acum.
L-am sărutat frenetic, mușcându-l de buze și sugându-le,
încolăcindu-mi limba cu a lui. Deja mi se întăriseră sfârcurile și
îmi pulsa păsărică. Nu știam cum să-l am mai repede. Ardeam de
nerăbdare să-și bage penisul lui mare în mine și să mi-o tragă
până uitam de noi. Să suspendăm realitatea, măcar pentru un
moment
Am dus o mână la curea și am desfăcut-o. Penisul lui era
deja tare și pregătit.
— Doamne, Kate, a zis lipit de bărbia mea.
 — Acum, Price. Te rog. Acum.
Mi-am tras blugii sub talie și i-am scuturat jos. Am reușit să-i
dau jos cureaua și să-i deschei fermoarul de la pantaloni, și
imediat cum i-am eliberat penisul, s-a cufundat în mine cu un
geamăt
Acasă. Cu Price, eram acasă. După revelația lui uimitoare,
voiam să simt partea sălbatică a noastră, componenta care ne
făcea să fim unici, plăcerea pe care corpurile noastre ne-o oferea.
Curând, gâfâia pe mine și transpirația i se scurgea de pe
frunte.
— Nu mai rezist O să termin, Kate.
Cu aceste cuvinte, m-am catapultat în abisul extazului cu el,
și pentru câteva momente eram în siguranță, unde nimic nu ne
putea răni.
Capitolul 16
Price
 În timp ce Kate se odihnea, eu mă tot uitam pe fereastră.
Afară, orașul fremăta cu zgomotul traficului și pietonilor. Nu
puteam să fim mai departe de oaza insulei Leiloa. Acum aceasta
era închisoarea noastră... până când nu găseam o soluție la
aceste probleme.
O parte din mine regreta că am lăsat-o pe Kate să ne aducă
înapoi la New York. Reacția ei năucitoare la informațiile aflate
despre Cybermark nu ajuta cu nimic. M-am ciupit la baza
nasului și am expirat profund. Poate că ar fi trebuit să-i spun mai
multe, să înțeleagă mai bine cu ce ne confruntăm. Poate dacă
făceam asta, acum eram pe coasta Pacificului, bând ceva cu rom.
Nu mai fugeam de viețile noastre.
Mă simțeam doar puțin mai bine la hotel. Nu mă îndoiam că
eram mai în siguranță aici, dar tot eram agitat și paranoic, gata de
luptă sau de fugă la primul semn de pericol. Știam că nu aveam
să adorm ușor, nu înainte să fac un plan. M-am așezat la birou și
am deschis laptopul din nou. Am răsfoit fișierele, forțându-mi
creierul să gândească mai bine și să proceseze detaliile pe care aș
fi putut să le omit.
Gândește. Gândește. Gândește.
Cu cât le examinam mal mult, cu atât îmi creșteau îndoielile.
Nu puteam fi singurul care avea suspiciuni în legătură cu
Cybermark, nu? Dacă nu mai descoperise nimeni nimic
suspicios, cum aveam să fac eu asta?
Poate problema era unicul meu punct de vedere. Dacă era
determinată Kate să-l demaște pe cei de la Cybermark, avea
nevoie de mai multe aspecte în afară de interpretările mele
personale despre ce se întâmplă acolo. Orice reporter adevărat ar
căuta mai multe surse pentru a completa spațiile goale. Spații pe
care eu nu am reușit să le completez în misiunea mea de
cercetare din Zurich. Spații pe care nu eram dispus să le
completez cu informații care i-ar putea amenința libertatea lui
Otis.
Treptat, am început să-mi formez o idee. Am adunat
articolele legate de schimbările de personal din departamentul de
contabilitate. Am luat un pix și am notat numele foștilor angajați
pe colile oferite de hotel. Dacă știau ceva compromițător, cu
siguranță nu vor divulga nimic și cu atât mai puțin nu-și vor risca
viața ca mine. Dar era un început.
Am tastat repede numele primei persoane în bara de căutări.
Victoria Williamson. Am verificat rezultatele. Un profil de pe o
pagină de socializare profesională arăta că încă lucra la
Cybermark. Ciudat. Am cercetat mai mult și i-am găsit pagina de
Facebook care părea abandonată. Nu mai postase nimic de un
an. Apoi am găsit un necrolog. Pentru un moment, am sperat și
m-am asigurat că doar avea același nume ca o altă persoană mult
mai în vârstă care murise.
Dar nu era așa. Victoria Williamson murise într-un accident
tragic la schi, în Chamonix, o stațiune din Alpii francezi. M-a
cuprins groaza când am tras o linie peste numele ei șl apoi am
căutat următoarea persoană de pe listă.
Marc LeBaron. Primul rezultat a fost un articol. „Fost
executiv financiar găsit mort în lacul Greenwood.”
Puținul conținut din stomac amenința să iasă afară când am
făcut clic pe articol. Murise în ceea ce se credea a fi un accident
ciudat, căzând din barca lui într-o excursie de pescuit, într-o
dimineață. Cu mâna tremurândă, am tăiat și numele lui și am
căutat următoarea persoană.
— Price?
Vocea somnoroasă a lui Kate mi-a distras atenția de la
ecranul laptopului. Era încruntată și acoperită cu cearceafuri.
— Totul este în regulă?
Era totul în regulă? Nu puteam să răspund la acea întrebare.
În schimb, m-am întors la ecran și am continuat cercetările,
motivat de nevoia disperată de a găsi pe cineva în viață.
Nu puteau să... Dar au putut.
Deja dovediseră că pot elimina o persoană sau cel puțin că
pot încerca, precum niște criminali cu sânge rece ce erau.
Auzeam vocea lui Kate pe fundal, dar cursul gândurilor o
înăbușea. Trey Otto. Trei clicuri. Supradoză accidentală.
Marcia Breininger. Două clicuri. Accident de mașină.
— Price!
Am sărit la sunetul zgomotos combinat cu mâna lui Kate pe
umărul meu, scuturându-mă.
— Price, vrei să vorbești cu mine?
Am luat-o de mână și am strâns-o tare între noi. Doar atunci
mi-am dat seama că îmi era prea cald. Aveam palmele umede și
respiram greu și repede.
 — Sunt toți morți.
A făcut ochii cât cepele.
— Ce? Cine?
Am scuturat din cap repede.
— Nu, este în regulă. Adică, nu chiar. Oamenii despre care ți-
am zis că au fost concediați de la Cybermark. Nu am terminat
lista. Dar nu pot să cred. Cum au scăpat cu asta?
M-a strâns tare de mână.
— Price, la naiba. Mai încet. Nu înțeleg nimic.
Am inspirat adânc și am încercat să-mi organizez gândurile.
— Mi-am dat teama ci ar trebui să vorbim cu cineva care a
lucrat la companie. Să vedem dacă cineva ar fi disput să
vorbească sau măcar să ne îndrepte în direcția bună. Până acum,
toți cei pe care i-am căutat din fostul departament de contabilitate
sunt morți. Accidente ciudate. Toți.
S-a holbat la mine câteva secunde înainte să se uite la lista
de pe care tăiasem sistematic numele. A ridicat bucata de hârtie
și a analizat-o puțin înainte să plece. S-a aruncat pe canapea cu
propriul ei laptop, uitându-se încă o dată la hârtie înainte de a
începe să tasteze furioasă.
M-am ridicat fi am mers la ea.
— În ultimele douăzeci de minute am trecut prin acea listă.
Nu mă crezi?
— Nu mă îndoiesc de tine. Doar că vreau să văd cu ochii mei
Mi-am trecut mâinile prin păr fi am început să mă plimb prin
fața ei Va fi groaznic să-mi retrăiesc acțiunile. Sentimentul bolnă-
vicios se accentua cu fiecare descoperire. Pentru că nu lucram la
companie, numele meu nu ar fi fost niciodată pe acea listă, dar ar
fi putut avea aceeași soartă ca el. În schimb, eram aici. Trăiam,
respiram și probabil eram singura persoană care rămăsese să
pună cap la cap faptele. Cybermark se ocupa cu exploatarea
datelor, fraudând milioane și omorând direct pe oricine le stătea
în cale.
Dintr-odată, părea imposibil să fugim de toate astea. Dincolo
de imposibil. Greșit. Exact cuvântul folosit de Kate când eram pe
insulă.
— Trebuie să aflăm mai multe.
 — Am făcut acea listă din articole care au apărut cu luni
înainte de prăbușire. Nu m-am deranjat să urmăresc Cybermark
după aceea, dar trebuie să fie mai mulți.
Am avut o idee neașteptată. M-am repezit la laptop.
— Care este data necrologului Victoriei Williamson?
— Noiembrie. La cinci luni după ce ai dispărut tu.
Am găsit data din articolul ce consemna plecarea ei din
companie.
— A plecat în ianuarie, în același an. Deci au așteptat
aproape un an. Dar Marc LeBaron?
— Iulie. Avea o casă de vară pe lac.
— L-au concediat în martie. S-a întors în State și poate de
aceea s-au grăbit. La naiba, cine mai știe. Dar cel puțin asta
înseamnă că putem căuta persoanele care au plecat mai recent
din departamentul de contabilitate și putem încerca să ajungem
la ei înaintea lor.
Kate se holba la ecran așa cum făcusem și eu mai devreme.
— Kate, mă auzi? Trebuie să facem o listă și să găsim pe cine
putem. Între numerele neobișnuite pe care le-am observat cu
mult timp în urmă și eventualele ponturi pe care ni le-ar da câte
cineva, aed că am putea să ajungem la miezul problemei. Aveai
dreptate să mergem cu asta la presă. Sunt mai multe de făcut
public decât mi-am imaginat. Și odată ce oamenii văd că foștii
angajați de la Cybermark cad ca muștele, s-ar putea să fie de
ajuns pentru a ne proteja.
S-a uitat în sus.
— Cred că știu la cine să mergem prima dată.
— La cine?
Și-a mușcat buzele.
— Nu o să-ți placă.
— Glumești? Am putea înfrunta moartea a mai mult de o
duzină de oameni. De ce naiba mi-ar păsa cui îi oferim pontul
atâta timp cât are o reputație bună?
— Alejandro mi-a trimis un e-mail de dimineață.
M-am oprit din plimbat și m-am întors cu fața la ea.
 — Alejandro? Adică...
— Adică jurnalistul pe care l-am întâlnit în Spania. S-a
mutat recent în New York și a obținut un job la Journal. Zice că
vrea să ne întâlnim.
Mi-am încleștat pumnii M-am desfătat la gândul că le-aș fiice
cunoștință cu fața lui
— Nu. Vom găsi pe altcineva.
A lovit pernele de lângă ea.
— De ce? S-ar putea să dureze zile sau săptămâni până să
găsim pe cineva care să ne asculte. M-aș putea întâlni cu el chiar
acum.
— Dacă suntem deja urmăriți, s-ar putea să nu avem destul
timp pentru a exploata resursele din oraș înainte ca lucrurile să
devină periculoase. La naiba, deja este prea periculos.
Am avut un gând îngrozitor. Nu-mi doream ca nimeni să mai
fie implicat în această mizerie. Oricine ar ști aceleași lucruri ca
mine ar avea garantată o cale către pierzanie. Dar dacă aveam să
trimitem pe cineva pe această cale pentru a cerceta ilegalitățile de
la Cybermark, poate că Alejandro ar fi candidatul ideal.
De ce să urăsc pe cineva pe care nici nu-l cunosc? Nu eram
sigur; dar gândul că a avut mâinile și gura pe soția mea îmi irita
nervii deja întinși la maximum.
— Bine, am zis printre dinți.
Kate și-a ridicat sprânceana.
— Bine?
— Ne vom întâlni cu el
— Noi? Tu ești încă mort, îți amintești?
M-am strâmbat și am început să mă plimb din nou. Kate
avea dreptate. Putea să-i spună toate informațiile necesare fără să
dezvăluie că sunt încă în viață. Dar asta însemna și că era singură
și disponibilă pentru avansurile lui. Dacă o atingea...
M-am oprit dintr-odată.
— Merg cu tine. Te poți întâlni cu el într-un loc public.
Undeva destul de aglomerat pentru a rămâne anonimă și pentru
ca eu să pot sta destul de aproape de tine, fără să fiu observat.
A dat din cap.
 — Ar trebui să funcționeze.
Nu puteam să cred că eram de acord cu asta. Dar apoi, încă
procesam noile informații descoperite. Ce altă opțiune aveam?
Eram la New York, pe cale să-l văd pe tipul care a încercat să i-o
tragă soției mele, pentru ca el să scrie un articol care ne-ar putea
salva pe amândoi de la o viață de fugari. Cum de am ajuns aici?
Nu conta. Nu aveam nici timpul, nici energia mentală necesare
pentru a înțelege toate astea.
— Trimite-i un e-mail și stabiliți o oră. Voi face copii după
fișierele mele și voi vedea pe cine mai pot adăuga pe listă. Să
sperăm că pe cineva fără necrolog.
— Am înțeles.
*
Kate se juca cu părul. Mi-am proptit mâinile de cadrul ușii,
analizând tot. Frumusețea ei uimitoare. Mâinile ei agitate. Privirea
absentă, de parcă gândurile ei deja ajunseseră în viitor. În mai
puțin de o oră, va fi lângă Alejandro. A tras de marginea
puloverului și și-a înclinat capul.
— Ești frumoasă. Sunt sigură că va fi de acord.
Mi-a regăsit privirea în oglindă și și-a coborât umerii.
— Price, nu fi așa.
Am expirat ușor.
— Nu sunt supărat pe tine. Dar nu-mi place acest tip.
A oftat și s-a holbat la propria imagine din oglindă.
— Știu. M-am gândit că am șanse mai mari să mă ajute dacă
arăt mai bine. Dar, bineînțeles, nu pare corect
M-am apropiat prin spatele ei, ținând-o aproape de corpul
meu.
— Doar acționezi inteligent și te gândești cum să obții ce vrei.
Folosești toate resursele necesare pentru a supraviețui. Crede-mă,
știu cum este.
— Nu se compară cu lucrurile prin care ai trecut tu, Price.
— NIL Dar tot este riscant pentru tine. Este în afara zonei
tale de confort Și te forțezi să faci asta în ciuda instinctelor tale.
Și-a închis ochii pentru un moment și s-a întors în
îmbrățișarea mea. Și-a pus mâinile pe pieptul meu și s-a uitat în
sus.
— Apropo de instincte, trebuie să-ți spun ceva. Ceva care nu-
ți va plăcea.
Mi-am ținut respirația și am analizat-o, fără să citesc nimic în
ochii ei albaștri.
— Spune-mi.
— În noaptea aceea când am luat cina cu Alejandro. Ți-am
zis că m-a sărutat.
Mi s-au încordat toți mușchii într-o secundă.
Doamne. Dacă s-a culcat cu el? Dacă mi-a cruțat
sentimentele atunci, dar acum nu mai putea minți pentru că
ajungea în aceeași cameră cu el?
A încercat să se dea înapoi, dar eu nu aveam de gând să mă
mișc.
— Ce este, Kate? Spune-mi acum.
— A fost... agresiv cu mine.
M-am încruntat
— Cum adică agresiv?
— Când l-am respins ușor prima dată, nu părea să mă
creadă. A continuat, de parcă dacă mă săruta și mă pipăia destul
de mult m-aș fi excitat și m-aș fi culcat cu el. Evident nu a
funcționat. A trebuit să devin și eu agresivă pentru a-l face să
înțeleagă că nu eram interesată.
Am fost cuprins de mânie. Voiam să-l omor. Era o idee groaz-
nică să se întâlnească Kate cu el. Dar să-l punem în pericol
pentru a ne salva viitorul nu era. Oare faptul că Alejandro a
pipăit-o pe soția mea merita o condamnare la moarte?
— Pot să-ți citesc gândurile, a zis ea pe un ton îngrijorat.
— La ce mă gândesc?
— Că vrei să-l omori și că asta a fost o idee groaznică.
Mi-am strâns buzele.
— Ai cam ghicit.
— Avem nevoie de asta, Price. Este foarte important să le
oferim pontul celor de la Journal. Nu putem să ne împiedicăm de
gândurile masculine ale lui Alejandro în legătură cu mine. Ți-am
zis pentru că nu vreau să te ia prin surprindere dacă este mai
direct decât te-ai aștepta. Ultimul lucru de care avem nevoie este
să te înfurii în mijlocul întâlnirii mele cu el, dezvăluind că ești în
viață și distrugând orice posibilitate ca el să lucreze cu noi.
— Atunci este bine că mi-ai zis, pentru că, dacă te atinge,
exact asta o să fac. Tot ce mi-a zis părea logic. Dar nimic nu-mi
diminua impulsul de a-l distruge pe omul care nu a acceptat un
refuz.
— Voi fi bine. Penn Station nu este tocmai un loc intim. Voi
vorbi cu el, îi voi prezenta informațiile și dacă vrea să ne întâlnim
cu editorul lui, vom stabili o dată și vom vedea apoi cum facem.
Nodul din stomacul meu nu voia si dispari. Știam că asta
trebuia să facem, dar dintr-odată totul părea greșit. Bineînțeles,
nimic din situația noastră actuală nu părea în regulă. Dar trebuia
să trec dincolo de această stare de disconfort pentru a ajunge la
adevăr. Și să sperăm că adevărul ne va elibera și vom putea trăi
viața pe care o merităm.
Fără să-i dau drumul din brațe, m-am uitat la ceas. Era
patru și jumătate. Cu cât vom pleca mai aproape de dna, cu atât
va fi mai aglomerat la metrou.
— Ar trebui să plecăm.
Când m-am depărtat Kate mi-a pus mâinile pe față și a rămas
lângă mine. S-a uitat în ochii mei pentru un moment, parcă
încerca să comunice fără cuvinte. Poate un sentiment sau ceva
profund care nu putea fi redat în cuvinte.
— Ce e, iubito?
— Te iubesc, Price, a șoptit.
— Iubirea mea pentru tine nu a slăbit doar pentru că ai
dispărut. Doar a crescut și mai mare. Creștea în fiecare zi, pentru
că aveam timp suficient pentru a mă gândi la ce am avut
împreună. La tot ce am luat de bun. Toate lucrurile mărunte. O
mie de frânturi de amintiri unite într-o iubire nebună pe care o
simțeam pentru tine înainte de acea zi. Nimic și nimeni nu va
putea distruge asta. Ai fi putut fi dispărut în continuare, dar eu
aș fi fost tot a ta în sufletul meu. A ta cu totul. Vreau să știi asta.
Nu mai aveam cuvinte, pentru că le rostise ea pe toate. Când
am sărutat-o la început ne-am lipit buzele ușor, apoi carnal.
Conexiunea fizică a devenit precum un canal al pasiunii și al
devotamentului meu, parcă mă vărsăm în ea. Kate. Iubirea vieții
mele. Soția mea.
Am urcat-o pe blat și mi-am coborât buzele pe gâtul ei. O
sărutam, o sugeam, o mușcam. I-am deschis larg coapsele și am
apăsat cu degetul de-a lungul cusăturii blugilor, cu suficientă
presiune pentru a o face să geamă.
La naiba. Nu aveam timp pentru asta, dar nu mă puteam
opri. Mi-am dus mâna la nasturele blugilor și am tras de el, dar
mi-a prins mâna.
— Nu putem.
— Am nevoie să fiu în tine, Kate.
— Și eu te vreau, dar trebuie să plecăm. Argumentul ei era
constituit din dorință amestecată cu rațiune.
Am bombănit, detestând faptul că avea dreptate. Am respirat
de câteva ori și am încercat să devin rațional din nou. M-am dat
înapoi încet, făcându-i loc să se dea jos de pe blat și să meargă în
dormitor să-și ia haina și poșeta.
Am urmat-o afară. Pot să fac asta. Puteam să rămân calm în
timp ce o urmăream când era cu Alejandro. Dacă am putut să
trăiesc fără Kate un an de zile, puteam să mai rezist câteva
minute fără să o am în brațe, știind că alt bărbat voia ce era al
meu.
*
Penn Station era foarte aglomerată, precum ne așteptam.
Terminalul era plin de navetiști, turiști și oameni care pur și
simplu se plimbau prin gară. Nu știam cum avea să-l găsească pe
Alejandro în haosul ăsta. Nu am avut timp să-l inspectez și am
regretat asta imediat cum mi-a spus de întâlnirea lor. Eram ros
de curiozitate la fel de mult cum eram de gelozie.
M-am instalat la capătul celălalt al terminalului, cu șapca
trasă pe ochi.
I-am văzut expresia care însemna că a recunoscut pe cineva,
înainte să-l văd pe el. Era înalt. Cu părul negru și pielea măslinie.
Și pentru că în acel moment analizam motivele pentru care ar fi
putut fi atrasă de el, am recunoscut că nu arăta rău. Înalt, cu
părul negru și frumos. A zâmbit când s-a apropiat. Dinții drepți și
albi contrastau cu pielea lui. S-au îmbrățișat. Mă așteptam la
asta. Tot am văzut roșu în fața ochilor, dar eram pregătit.
Au schimbat câteva complimente. Îmi dădeam seama după
limbajul trupului ei și zâmbetul fin. Apoi expresiile s-au trans-
format în unele mai serioase. Când a început să vorbească, știam
că îi povestește despre companie. Gesticula ca și când trecea în
revistă toate aspectele despre care discutasem mai devreme. Apoi
m-am concentrat pe el, așteptând să văd fascinație, admirație sau
dorință. Dar nu exprima nimic din toate astea. În schimb, ce am
văzut era chiar mai rău. O expresie absentă, rece, lipsită de orice
semn care ar fi indicat că ar fi fost dispus să o ajute... să ne ajute.
S-a uitat în spatele lui, apoi i-a atins umărul pentru a o opri din
vorbit. Nu am putut să citesc pe buze ce zicea, dar a început să
meargă în spate. Ea a aruncat o privire înspre mine, dar înainte
să apuc să-i fac semn să rămână acolo, l-a urmat în mulțimea
aglomerată.
Am plecat pe urmele ei, fără să mă mai intereseze să rămân
ascuns. Dar au dat colțul și am pierdut-o din vedere. Unde o
ducea? Cea mai apropiată ieșire era în direcția opusă. După colț,
m-am uitat după părul blond al lui Kate. Fiecare secundă în care
nu o vedeam, era o secundă în care nu mai respiram. Unde naiba
s-a dus?
M-am strecurat prin mulțime. M-am uitat în sus și în jos.
Secundele păreau minute. Toate blondele erau Kate, până când
îmi dădeam seama că nu era ea, în timp ce inima îmi sărea din
piept. Am fost cuprins de panică, de parcă aceasta era noul meu
strat de piele.
— Kate!
Mă uitam în toate direcțiile și îi strigam numele. Nu-mi păsa
cine mă vedea.
— Alejandro!
Dar dispăruse. O pierdusem.
Capitolul 17
Kate
 Inima îmi bătea tare în timp ce-l urmam pe Alejandro prin
mulțime.
Dacă vrei să-ți salvezi soțul, vino după mine.
Îi auzeam cuvintele repetându-se în minte, parcă erau puse
să se redea la nesfârșit. M-am grăbit să țin pasul cu el. S-a uitat
în spate la mine, cu o expresie vagă, m-a prins de mână și m-a
forțat să merg cu el.
— Alejandro! am strigat. Oprește-te! Nu pot ține pasul.
Dar tot mă trăgea prin mulțimea de oameni. Am mormăit
„scuzați-mă” de câteva ori când mă loveam de câte cineva. Cu
siguranță avea să-mi apară vânătăi pe mâini după aventura asta.
Alejandro era diferit. La prima noastră întâlnire fusese ferme-
cător și plin de personalitate – până a devenit agresiv la sfârșit. Și
astăzi își folosea forța, dar unde era farmecul? Am încercat să-i
pun câteva întrebări înainte să-l urmez, dar nu răspunsese. Nu
am avut altă opțiune decât să merg cu el. Aș face orice pentru a-l
salva pe Price. În plus, Alejandro era jurnalist, ca mine. Voia să
știe adevărul. M-am uitat în spate după șapca lui Price. Nu-l
vedeam, dar sigur mă urmărea, îl știam destul de bine. Nu m-ar fi
abandonat niciodată.
Totuși, dacă era cu adevărat în pericol, speram să-mi fi
pierdut urma. Nu suportam gândul de...
Poc!
M-am lovit de spatele lui Alejandro. Asta pățești dacă nu te
uiți pe unde mergi, Kate. Nu-l văzusem. M-a tot tras, până când
mulțimea de oameni a început să se domolească. M-a tras printr-
o ușă dublă, în stradă. Eram dezorientată. Înainte să-mi dau
seama unde eram, Alejandro m-a împins într-o limuzină care ne
aștepta și s-a urcat lângă mine.
— Bună, Kate.
Am tresărit și m-am întors înspre voce. În partea cealaltă,
lângă mine, era un bărbat – unul cu părul blond-platinat.
— Cine ești?
— Numele meu este Sven.
— Tu... Tu ești cel despre care vorbea Bătrânul Joe. Dar a zis
că sunteți doi.
— Fratele meu geamăn, Krister. Acum se ocupă de alte
lucruri. Te-am urmărit, Kate.
 Mi-a înghețat sângele în vene și mi s-a făcut pielea de găină.
M-am întors înspre Alejandro.
— Trebuie să plecăm. Oamenii ăștia nu sunt cine crezi tu.
M-am întins peste Alejandro pentru a ajunge la mânerul ușii.
M-a oprit cu un râs gutural.
— Sven este prietenul meu vechi, Catalina. Și-a pus mâna pe
genunchiul meu.
I-am dat-o repede la o parte.
— Să nu îndrăznești să mă atingi, am zis printre dinți. Ești
unul dintre ei? Cum rămâne cu întâlnirea noastră din Spania?
— Voiam să te trag de limbă. Încercam să obțin informații
despre soțul tău.
— Credeam că este mort.
— Da, asta a devenit clar destul de repede.
Noaptea din Spania mi-a revenit în minte precum un film
IMAX. Alejandro trăgându-mă de păr, strângându-mi sânii...
Te rog Catalina. Știu că și tu mă vrei la fel de mult cum te vreau
eu pe tine. Lasă-mă să te duc în pat.
Mi s-a pus un nod în gât și mi s-a întors stomacul pe dos.
Odată ce și-a dat seama că nu știu nimic, a decis să încerce să
mi-o tragă. Nemernicul.
Am înghițit și m-am uitat înapoi la Sven. Într-adevăr, avea
părul aproape alb, la fel și sprâncenele. Așa de ciudat. Cum de nu
l-am văzut pe el și pe fratele lui umblând pe aici?
Simplu. Nu mă uitasem. Eram pierdută în durerea mea. De
aceea nu mi-am dat seama nici cine era cu adevărat Alejandro.
Pentru că plângeam după Price.
Price. Doamne, unde era Price?
Apoi mi-am dat seama.
— Ai zis că fratele tău se ocupă de alte lucruri. Ce anume?
Sven a zâmbit pe jumătate.
— Transmite un mesaj.
— Cui? am întrebat
— Ești o femeie inteligentă, Catalina, a zis Alejandro. Deja
știi.
L-am lovit tare cu pumnul pe Alejandro în coapsă.
 — Credeți că puteți pune mâna pe Price? Până acum a scăpat
de voi și de ceilalți idioți. Va scăpa din nou.
— Ba nu, a zis Sven cu vocea lui joasă și răgușită. Pentru că
de data asta avem un element de șantaj.
Mi s-a pus un nod în gât. Pe mine. Price ar face orice pentru
a mă ști în siguranță.
Nu credeam în prostiile cu telepatia, dar am închis ochii și l-
am invocat pe soțul meu. Eram suflete pereche. Poate reușeam să
ajung la el
Nu veni după mine, iubitule. Te rog. Voi vedea eu cum mă
întorc la tine. Dacă vii după mine, vei fi în pericol. Stai acolo.
Am deschis ochii, mustrându-mă că nu m-am uitat pe unde
sunt. Trebuia să-mi dau seama unde mergeam. M-am uitat în
spatele lui Sven, dar trăsese perdeaua peste fereastră. Am
început să bat frenetic în geamul negru care ne separa de șofer.
— Hei! Hei! Mă răpesc. Ajutor!
— Liniștește-te, Catalina. Nu te va ajuta.
— Pentru că lucrează cu voi. Știu asta. Dar dacă credeți că
nu o să încerc să fac nimic pentru a scăpa de aici, puteți să...
Pac!
M-am lovit cu capul de spatele scaunului. Am icnit la
înțepătura care mi-a pătruns pielea. Alejandro mă lovise.
— Ascultă, puta, a zis. Fă ce-ți spunem sau lucrurile o să
degenereze. Nu uita de noaptea noastră în Spania. Puteam să te
am atunci, dacă voiam. Nu face greșeala de a crede că a fost
decizia ta că nu ne-am tras-o atunci.
M-am întors către e. Înțepătura din obraz devenise acum o
durere surdă.
— Mi-ai spus că ești jurnalist. Ar fi trebuit să-mi dau seama.
— Am fost jurnalist, odată. Dar nu asigură venitul necesar.
Așa că le-ai reprofilat. Nu am spus cu voce tare. Nu voiam să
fiu lovită din nou. Nu că mă temeam de bătaie, dar trebuia să
rămân conștientă dacă voiam să scap de aici.
Sven și-a pus telefonul la ureche.
— Să mergem, a zis.
M-am uitat în jur după ceva ce putea fi folosit pe post de
armă sau... orice: Alejandro îmi luase poșeta și o pusese pe podea,
la picioarele lui. Poate reușeam să o iau.
— De ce nu ne mișcăm? a întrebat Akjandro.
— Probabil din cauza traficului. Sven și-a pus telefonul la
ureche din nou. Să mergem, am zis!
Au trecut câteva secunde.
— Dodge? Ești acolo?
Sven a aruncat telefonul pe podeaua limuzinei ș i a bătut în
geam.
— Dodge? Să mergem, la naiba!
Tot nimic.
— Pentru Dumnezeu.
Sven a deschis ușa de pe partea lui.
Ieșise de mai puțin de un minut când am auzit:
— La naiba!
Sven și-a băgat capul prin ușă.
— Ia-o și hai să plecăm de aici.
— Ce se întâmplă? a întrebat Alejandro.
— Dodge este mort. Împușcat în cap. Trebuie să plecăm.
Acum!
Fără să mă gândesc, am țâșnit din scaun și m-am aruncat în
Sven, trântindu-l la pământ.
— Târfa naibii! a strigat.
Slavă Domnului, era plin de oameni. Mulțimea însemna sigu-
ranță. Nu ar fi îndrăznit să tragă de mine și să urlu. Oricât de
mult mi-aș fi dorit să mă arunc pe prima persoană ieșită în cale și
să-i cer ajutorul, știam că nu asta era soluția. Doar aș fi implicat
un nevinovat în această oroare. Trebuia să mă pierd în mulțime.
Repede.
— Kate!
Vocea lui Alejandro. Era aproape, așa că am început să alerg
înapoi înspre Penn Station. Înapoi la Price.
Dacă era încă acolo...
Nu. Nu puteam să merg acolo. Price era prea deștept pentru a
fi prins. I-a păcălit până acum.
Dar acum credeau că m-au prins pe mine.
Aveam crampe.
 — La naiba, nu! am zis tare.
Nu am ajuns până aici pentru a ne pierde din nou. Îl voi găsi
pe Price sau voi muri încercând.
Am rezistat impulsului de a mă întoarce în stație. Deși
puteam să mă pierd cu ușurință în mulțime, șansele de a-l găsi pe
Price erau mici. Nu mă gândisem să-mi iau poșeta. La naiba! Asta
însemna că-mi iau telefonul. Puteau să-l sune pe Price și el avea
să creadă că sunt la ei pentru că sunau de pe telefonul meu.
Erau polițiști peste tot, dar din nou, am rezistat instinctului.
Până când nu știam că Price este în siguranță, nu puteam să
merg la poliție.
Când am ajuns destul de departe, crezând că i-am pierdut pe
Alejandro și pe Sven, am intrat într-o clădire de birouri.
— Pot să vă ajut? m-a întrebat portarul.
— Pot să merg la toaletă, vă rog?
— Bineînțeles. După recepție, la stânga.
Am dat din cap către agentul de la birou, am mers repede
către toaletă și am intrat. Slavă Domnului. Nu aveau însoțitor la
baie. Am intrat într-o toaletă pentru a mă gândi, dar eram
răvășită. Nu aveam telefon. Nici laptop. Nici portofel. Nici bani. Ce
naiba să fac?
Să o luăm încet. Trebuia să-l contactez pe Price pentru a-i
spune că sunt bine, iar pentru asta aveam nevoie de un telefon.
Poate era unul public prin apropiere sau poate la recepție. Îl voi
întreba pe agentul de pază din hol.
Am ieșit din cabina de toaletă și m-am uitat în oglindă. Părul
meu blond era răvășit, iar obrazul era roșu și începea să se vadă
rana de la lovitura lui Alejandro. Nu puteam să rezolv asta. Nu
aveam machiaj. Mi-am făcut curaj și am ieșit din baie.
Când am văzut recepția...
La naiba! Ceafa capului blond-platinat. Mi-am pus mâna la
gură. Sven vorbea cu agentul de pază.
M-am întors și am plecat. Nu puteam să merg la baie.
Probabil că agentul i-a spus deja lui Sven unde eram. M-am uitat
repede în jur și când s-a deschis ușa unui lift din spatele clădirii,
am intrat repede în el, fără să mă gândesc prea mult, aproape
dând peste oamenii care voiau să iasă.
— Îmi pare rău, am mormăit și am apăsat butonul pentru
etajul 25. Era mai bine să fiu cât mai departe de Sven. Dacă nu
mă găseaîn baie, poate se gândea că am plecat de aici. În plus,
sigur aveam să gătesc un telefon la etajul 25.
Nu am ajuns până acolo. Liftul s-a oprit la cinci pentru doi
bărbați care cărau niște cutii și am ieșit și eu în grabă, cu pulsul la
maxim. M-am îndreptat către prima ușă de birou pe care am
găsit-o, o companie de arhitecturi. Am inspirat adânc și am intrat.
— Bună ziua, a zis recepționera cu ochii luminoși. Pot să vă
ajut?
— Da, vă rog. Mă tem că am fost..
Era să zic „jefuită”. Dar nu era o idee bună. Ar fi insistat să
cheme poliția.
— Adică, mi-am pierdut poșeta. Aveam telefonul în ea și
trebuie să vorbesc cu soțul meu, să-i spun că nu mai ajung la
întâlnirea de la prânz. Pot să folosesc un telefon de aici?
— V-ați pierdut poșeta la etajul cinci? Lăsați-mă să cercetez.
Sigur o vom găsi.
— Nu, nu, adică... Gândește, Kate. Gândește. Am pierdut-o la
metrou. Probabil că cineva a tăiat cureaua. Nu mi-am dat seama
că nu o mai am până acum.
Doamne, sunam ca o prostănacă.
— Va rog. Trebuie să folosesc un telefon.
Femeia s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate.
— Ei bine, sigur. Este un telefon pentru clienți acolo.
Mi-a arătat înspre o masă din zona de așteptare.
— Perfect. Mulțumesc mult
Am încercat să nu fug către telefon. M-am așezat ușor pe
scaun și am ridicat receptorul formând numărul lui Price.
A sunat o dată.
De două ori
De trei ori.
De ce nu răspundea? Oare îl prinsese?
De patru ori.
De cin...
— Cine e?
Am fost cuprinsă de căldură. Vocea lui Price. Vocea soțului
meu. Era în siguranță.
 — Price, am șoptit frenetic.
— Slavă Domnului!
— Kate? Tu ești?
— Eu sunt. Alejandro este de-al lor. Era cu unul dintre
blonzii despre care vorbea Bătrânul Joe. M-au băgat într-o
limuzină, dar șoferul a fost împușcat.
— Împușcat? Vorbea încet și furios. Unde ești? Ești bine?
— Am scăpat, dar nu știu unde sunt. Nu am poșeta, nici
telefonul.
— Unde ești, iubito? m-a întrebat din nou.
M-am uitat la recepționeră. Avea căștile pe urechi și era
ocupată să tasteze ceva.
— Sunt într-o clădire de birouri aproape de Penn Station. Nu
am văzut adresa. Sunt la etajul cinci la o companie de
arhitectură.
De ce nu memorasem numele?
— Dacă ei știu că ești acolo, trebuie să pleci. Acum.
— Știu, dar sunt blocată la etajul cinci.
— La naiba.
— Price, ascultă-mă. Sunt pe urmele tale. Mai este un tip
blond.
— L-am văzut. L-am evitat până acum.
Am fost ușurată.
— Slavă Domnului. Ești tot la Penn Station?
— Da. Dar vin la tine, iubito. Vin.
— Nu! M-am uitat din nou la recepționistă după ce am strigat
hotărâtă, dar tot în șoaptă. Încă tasta.
— Vin eu la tine. Nu știu în ce clădire sunt, dar pot ajunge
înapoi în stație.
— Kate, te rog.
— Doar așa se poate, Price. Trebuie să ies de aici cumva,
altfel mă vor găsi, până la urmă. Știu că sunt aici. L-am văzut pe
blond vorbind cu agentul de pază din hol.
 A oftat în telefon – semn că știa că am dreptate.
— Kate, ai grijă. Te rog, iubito. Nu pot să te pierd.
Am clipit pentru a alunga lacrimile. Nu puteam să cedez
acum.
— Nu mă vei pierde. Am ajuns până aici. Trebuie să reușim.
Te iubesc, Price.
— Te iubesc, Kate. Vino înapoi.
— Vin. Promit. Am închis.
Nu mi-am încălcat nicio promisiune făcută soțului meu și nu
aveam de când să încep acum.
M-am ridicat, am dat din cap către recepționeră, am mimat
un „mulțumesc” și am plecat. Două persoane se agitau pe hol. Am
zâmbit și m-am uitat după o ușă către scări, pentru a mă
ascunde.
Nu. Nu era o idee bună. Sven ar lua-o pe scări și dacă mă
găsea acolo, eram blocată. Nu aș fugi mai repede ca el, iar pe
scări nu este nimeni. Fiind singuri, Sven mă putea prinde cu
ușurință, mai ales dacă Alejandro și restul erau cu el. Nici liftul de
marfa cu care urcasem nu era o soluție, pentru că era folosit mai
rar. Trebuia să rămân printre oameni. Oamenii însemnau
protecție. Oamenii erau și martori.
Aveam să iau liftul principal și să sper din toate puterile că-l
voi rata pe Sven. Sau dacă nu, că ar mai fi alte persoane în jur,
astfel încât să nu poată face nimic.
În ce naiba ne-a băgat Price? Am revizuit povestea despre
Cybermark în minte. M-am panicat când mi-a zis, dar acum că
eram în mijlocul situației, temându-mă pentru viața mea și a lui,
adevărul m-a lovit chiar în moalele capului.
Totul este real.
Și am putea muri.
Am mers către lifturi, am respirat adânc și am apăsat
butonul.
Capitolul 18
Price
 Un cap familiar cu părul alb-blond îmi tot apărea la orizont.
Am luat telefonul de la ureche și m-am întors, așteptându-mă să
mă uit direct în ochii celui care mă urmărea în timp ce o căutam
la Kate. Dar nu mă văzuse. Un grup mare de fete de liceu stăteau
prin apropiere cu ghiozdanele lor. M-am ascuns după ele și m-am
lăsat pe vine, rezemându-mă cu spatele de perete. Am deschis
repede aplicația cu hartă de pe telefon și am căutat firme de
arhitectură din apropiere. Dacă știam că a plecat Kate de acolo, aș
fi încercat din răsputeri să mă întâlnesc cu ea la mijlocul
drumului.
— Sunt așa de mahmură, a zis o fată de lângă mine.
O alta a oftat.
— O, Doamne, știu. Credeam că vomit în taxi când veneam
încoace. Tipul ală conducea ca un maniac.
Mi-am dat ochii peste cap. Aș plăti să am problemele ei. În
timp ce așteptam la nesfârșit rezultatele căutării pentru a găsi
posibila locație a lui Kate, am auzit și mai multe râsete și povești
depravate cu băutură. Semnalul era incredibil de prost în această
clădire. L-am înjurat, inclusiv râsetele fetelor idioate de lângă
mine, de fiecare dată când se rotea semnul de căutare.
În sfârșit, un rezultat.
Moniz & Whitehead Architectural Associates erau pe 34 cu 8.
Ei trebuiau să fie. M-am ridicat și m-am uitat în jur după tipul
care mă urmărea. Nu l-am văzut nicăieri. Sincer, îmi păsa mai
mult să merg către Kate decât de amenințarea reprezentată de ei
Nu credeam că avea să încerce să mă împuște în public. Nu părea
stilul Cybermark, oricât de malefici ar fi fost.
M-am îndreptat către ieșirea care ducea către 8th Avenue.
Kate era aproape. La nici o stradă depărtare. Sute de oameni erau
pe străzile dintre noi dar ei reprezentau protecția noastră. Trebuia
să ajung la ea.
— Price Lewis?
M-am întors la auzul vocii unui bărbat Dintr-odată m-au
încadrat doi bărbați în uniformă, iar aerul de autoritate din
posturile lor era evident.
Bărbatul care a vorbit a ridicat o insignă.
— Agent Martino, FBI. Trebuie să veniți cu noi
Am făcut ochii mari. Nimeni nu mă strigase pe numele întreg
timp de un an.
— Cum...
— Voi explica totul într-un minut. Să mergem.
Agentul a dat din cap înspre o mașină neagră ce aștepta în
curbă și m-a prins de braț.
M-am tras de lângă el
— Nu. Trebuie să ajung la Kate. Este aici.
A ridicat o sprânceană.
— Te referi la Kate Lewis, soția ta?
Înainte să apuc să-i spun că era în pericol, s-au auzit
împușcături. Din josul străzii veneau strigăte, prea multe deodată
pentru a-i distinge vocea lui Kate.
M-am aruncat cu totul înainte, iar inima îmi bătea să-mi
sară din piept. Încă două împușcături rapide și mai multe țipete.
Kate. Doamne. Unde era? Venele mi-au fost inundate de
adrenalina în timp ce un val de oameni venea în goană înspre noi,
fugind de pericol. M-am aruncat în acea direcție, când o mână
puternică m-a prins și m-a tras înapoi.
— Nu așa de repede, Lewis, a zis agentul. Trebuie să rămâi
cu noi.
Am încercat să scap, dar în acel moment au sărit trei pe
mine și m-au oprit.
— Lăsați-mă în pace!
M-am zbătut cu toată puterea, dar mă puseseră la pământ.
— Kate este acolo. Trebuie să ajung la ea. Nu este în
siguranță.
— Nu te mai zbate, Lewis, la naiba, a zis un alt agent printre
dinți în timp ce încerca să mă țină nemișcat.
Nu. N-am să mă opresc niciodată din a lupta pentru a o
proteja. Mi-am eliberat o mână și am lovit prima față pe care am
văzut-o. Agentul Martino.
— La naiba!
A căzut cu mâna peste ochi.
Înainte să apuc să folosesc această oportunitate pentru a
scăpa, m-a lovit ceva tare în cap. Durerea era orbitoare,
strivindu-mi determinarea disperată.
În câteva secunde, totul s-a întunecat, iar sunetul haosului
din jurul nostru s-a depărtat.
*
Simțeam că-mi arde corpul. Valuri de căldură îmi pârleau
pielea la fel ca soarele. Soarele neobositor de pe insulă. Vederea
îmi era inundată de o lumină albă și strălucitoare, slăbind cât să
văd peisajul familiar de pe Leiloa.
Ce făceam aici?
Valurile oceanului agitat se loveau ritmic de mal. Bucăți de
plajă care deveniseră acasă pentru mine se întindeau în jurul meu.
Doar că acesta părea un deșert în care mai degrabă mureai, Aveam
gura uscată, gâtul secat. Nu puteam sâ-mi mișc membrele.
Apoi mi-am auzit numele pe buzele ei, încet, precum cântecul
unei păsări din depărtare. L-am auzit din nou, mai puternic de data
asta. Am închis ochii, adunându-mi gândurile în jurul acestui
sunet, de parcă aș fi putut să o aduc mai aproape cu puterea minții.
Apoi am simțit-o. Mâinile reci de pe bustul meu gol. Stătea
deasupra mea precum un înger din rai. Am clipit și am deschis
ochii, simțind că mi se prăbușește pieptul.
Kate. Îngerul meu.
— Iubito, am șoptit, cu gâtul vindecat doar de prezența ei.
A zâmbit dulce, aplecându-se pentru a mă săruta. Am savurat
atingerea moale doar pentru un moment, înainte de a mă ridica
înspre ea, vrând mai mult din gura ei delicioasă. Am sărutat-o
precum un om pe moarte și ea s-a transformat în umbră și apă.
Singura mea speranță. Salvarea de pe marea neiertătoare.
S-a urcat ușor pe mine. M-a mângâiat cu degetele pe piept, iar
sânii i-au ieșit din rochia albă transparentă, menită mai mult să
ațâțe, decât să ascundă. Le-am ascuns finețea perfectă cu mâinile,
care nu mai erau grele, părând a fi trezit de o forță magnetică
intensă care exista între corpurile noastre. Cum era posibil să-i
poftesc carnea așa cum o făceam? I-am strâns și i-am ciupit tare
sfârcurile. A închis ochii suspinând, iar întrebarea mea a dispărut
odată cu briza.
Și-a întors șoldurile, frecându-se de zona intimă. Mi-am dus
mâinile de la sâni, la partea de sus a coapselor, ridicând materialul
delicat alb, până i-am văzut păsărică goală. Înainte să apuc să o
bag în penisul meu plin de dorință, l-a apucat și l-a mângâiat de la
bază, la vârf. Mi-am ridicat șoldurile cu fiecare mângâiere. Apoi s-a
lăsat în jos cu un zâmbet timid.
 — Lasă-mă să am grijă de tine.
Am suspinat, pentru că nu încetase să mă mângâie. Și
pentru că nu puteam să ignor dorința uriașă de a o poseda pe
deplin, de a-i umple păsărica perfectă în acest moment. Dar înainte
să apuc să zic ceva, buzele ei erau pe mine, Limba făcea cercuri
perfecte în jurul penisului meu, rotindu-se în jurul vârfului, unde
lingea și sugea. Perfecțiune, Gura ei. Corpul ei, Fiecare centimetru
suculent al ei...
*
— Lewis!
Plăcerea și fantezia s-au încheiat abrupt la auzul numelui
meu care lăsa ecouri aprige printre pereți. M-am trezit clipind și
strâmbându-mă, fiind într-o cameră mică și întunecată. Silueta
unui bărbat mi-a atras atenția. M-am întors, dar mișcarea mi-a
provocat o durere ascuțită în cap, atât de violentă, încât m-am
rotit jos din pat și am vomitat într-o toaletă de lângă mine.
Apoi mi-am amintit totul. Cineva mă lovise. Probabil cu
arma. Porțile a ceea ce acum îmi dădusem seama că era o celulă
s-au deschis în lateral și fiecare mișcare de metal pe metal îmi
reverbera în creier. Fără îndoială, suferisem o comoție de la
lovituri. Dar chiar și cu durerea și greața, aveam doar un gând
clar.
M-am uitat în sus la gardianul musculos.
— Unde este Kate?
A ridicat din umeri.
— Agentul Martino te așteaptă. El deține toate răspunsurile,
dacă există. Ridică-te, copile.
M-am șters la gură și m-am ridicat. M-a condus în altă
cameră unde, așa cum promisese, era agentul Martino.
Avea o rană vânătă serioasă pe pomete. A zâmbit timid.
— Lewis. Ne întâlnim din nou. Cum te simți?
Adevărul era că mă simțeam de parcă aveam nevoie de un
medic și Indiferent de cât de gravă era situația în care mă aflam,
aveam dreptul la unul. Dar aveam un singur obiectiv. O teamă
chinuitoare mai mare decât durerea și creierul încețoșat.
— Unde este Kate? Ar putea fi cu ei încă. Ați căutat-o?
Nu puteam să-mi ascund disperarea din voce. Expresia lui
Martino nu s-a schimbat.
 — Stai jos.
Am ezitat un moment înainte să cad în scaun. S-a așezat în
fața mea, încovoiat, cu brațul atârnat lejer de spătarul scaunului.
Am rezistat tentației de a-mi da ochii peste cap la rutina lui de tip
dur.
— Ai zis că-mi explici totul, am început.
— Și apoi mi-ai tras una. Ce naiba?
Am dat cu pumnii în masă.
— Știi unde este soția mea sau nu?
Și-a scuturat capul și inima a început să-mi bată atât de tare,
încât abia mai auzeam ce zice.
— Îmi vei spune tot ce știi, Lewis. Apoi îți spun și eu unde
este soția ta.
Aproape că am rămas cu gura căscată, dar am închis-o
repede. Voiam să-l pocnesc din nou și să-i spun exact unde poate
să-și bage autoritatea lui de FBI. Dar ce puteam face dacă eram
așa de neajutorat, nu știam unde este sau dacă este în siguranță?
— Te-am urmărit de câteva săptămâni, a zis. Ești alunecos.
Trebuie să recunosc.
M-am strâmbat
— M-ați urmărit pe mine?
— Sigur. Am stat în apropierea proprietății din Leiloa. V-am
urmărit sperând ca soția ta să ne ducă la tipii pentru care lucrați.
— Lucrăm? Ce naiba zici acolo?
— Cybermark Enterprises. Îți spune ceva?
Mi-am încordat maxilarul.
— Vezi tu, Lewis, lucrez la cazul Cybermark înainte ca tu să
dispari. Oamenii din departamentul lor de contabilitate au căzut
ca muștele.
— Știu.
— Ne-am gândit noi că știi, sau cel puțin am crezut că soția
ta știe. Am urmărit câteva piste care ne-au condus la prietenii tăi,
Sven și Krister. Nu am fost surprinși să aflăm că erau stabiliți
lângă vechiul tău apartament Dar trebuie să-ți spun că am fost al
naibii de surprinși să te găsim viu pe o insulă din Pacific,
 — Acei criminali blonzi nu sunt prietenii mei, ce naiba! Au
început să o urmărească pe Kate de când am luat legătura cu ea.
— Da? Vrei să-mi explici de ce ți-ai înscenat propria moarte
dacă nu ai nimic de-a face cu acești criminali?
Am rămas cu gura căscată. Cum de era posibil așa ceva?
Cum de au înțeles totul atât de greșit?
— Au încercat să mă omoare.
A ridicat o sprânceană.
— Le-am urmărit compania și am observat niște sume
ciudate. Nu m-am putut abține. Voiam să știu mai multe, așa că
am luat legătura cu ei. M-au invitat la sediul lor din Elveția și apoi
m-au suit într-un avion nenorocit, o capcană pentru a mă omori.
— Corpul pilotului a fost găsit. Nici urmă de al tău.
Am ridicat din umeri.
— O parașută.
A dat din cap.
— Nu am fost implicat în asta. Eu...
Mi-am frecat fruntea, incapabil de a domoli durerea unică și
emoțională care mă cuprinsese.
— Nu mai puteam sta fără Kate. Am luat o decizie, încă nu
sunt sigur că a fost una bună. Dar nu mai puteam trăi fără ea
nici măcar o zi, cel puțin nu înainte ca ea să decidă dacă voia să
trăiască ascunsă cu mine sau nu.
Agentul Martino s-a aplecat, a scos un carnețel și un pix din
haină și a bătut cu vârful pixului pe hârtie.
— Să începem cu ce știi despre Cybermark.
Am încuviințat, deși mă durea capul.
— Nu sunt sigur că știu mai multe ca tine. Am un istoric
financiar care nu se potrivește și o listă de contabili morți.
A lăsat pixul jos și și-a ciupit baza nasului.
— Vei avea nevoie de mai mult de atât pentru a scăpa de aici.
Ți-ai înscenat moartea și deții acte false. Soția ta a încasat
asigurarea de viață. Asta este fraudă. Acestea sunt infracțiuni.
Lista acuzațiilor lui Martino însemna atât de mult pentru el și
atât de puțin pentru mine.
— Acești bărbați omoară oameni! Mi-am înscenat moartea
pentru a-mi proteja soția. Ne-ar fi ucis pe amândoi. Doamne, încă
vor să facă asta. Printr-un miracol, am supraviețuit din avionul
prăbușit care ar fi trebuit să mă omoare. Câteva luni am muncit
cu brațele, apoi am cumpărat o barcă, am învățat să pescuiesc și
m-am gândit dacă să-i risc viața lui Kate luând legătura cu ea.
Orice ar fiice acești tipi, nu au nicio legătură cu mine. Jur.
S-a auzit un ciocănit în ușă. Agentul Martino s-a ridicat, a
deschis puțin ușa și a vorbit în șoaptă cu cel de afară. Și-a băgat
capul înapoi în cameră.
— Mă întorc. Nu am terminat aici.
M-am ridicat repede.
— Unde este Kate? Ai promis că-mi spui.
— Nu mi-ai zis tot.
— E soția mea! Spune-mi unde este!
Mi-am auzit propriul ecou în cameră. Mi s-a făcut pielea de
găină din cauza necunoscutului. Ar putea fi în pericol sau rănită.
Cine trăsese acele focuri în stradă? Oare reușise să meargă
undeva în siguranță? Doamne ajută, ar putea încă să se ascundă
de ei. Sau și mai rău, ar putea fi moartă de mâinile acelor frați
blonzi și acești tipi în uniformă mi-ar ascunde acest lucru doar
pentru a afla mai multe de la mine înainte să mi se prăbușească
lumea.
Martino m-a ignorat și a plecat. Am respirat neregulat, dar
nimic nu mă putea calma în afară de o altă lovitură în cap. În
ritmul acesta, aveam să sufăr de hiperventilație. Mi-am prins
părul în pumni și am început si mi plimb prin cameră. M-am
mustrat singur. M-am rugat. Am încercat din răsputeri să-mi fac
un plan, dar habar nu aveam ce puteam face în situația mea
actuală.
Apoi, din fericire, Martino s-a întors. Îi mai dispăruse din
îngâmfare. De fapt, părea chiar dezamăgit, de parcă cineva-i
aruncase înghețata pe jos.
M-am oprit și m-am uitat la el. Abia atunci am observat că
avea un plic în mână, care nu fusese acolo înainte.
— Ce se întâmplă?
— Stai jos.
— Spune-mi unde este soția mea.
 Mi-am încleștat pumnii, ospătându-mă cu viziunea în care-i
foloseam pentru a obține răspunsurile necesare.
Și-a ridicat mâna, de parcă voia să-mi alunge dorința
nerostită.
— Kate este reținută la secție. Este bine.
Ușurarea a fost atât de intensă – ca o schimbare bruscă de
presiune din tot corpul – încât tot ce am putut face a fost să cad
în scaun, cu fața în mâini. Slavă Domnului. Slavă Domnului.
După un moment, mi-am ridicat privirea către agent.
— Cum rămâne cu focurile? Am auzit împușcături.
A dat din cap.
— Am avut o echipă pe urmele lui Sven, unul dintre frați, și
una pe urmele tale. Am doborât șoferul, iar când Alejandro
Dominguez a scos pistolul la băieții noștri, l-am doborât. A murit
din cauza rănilor. Frații au fost arestați. Am găsit-o pe Kate după
ce s-a dezlănțuit totul, venea să te caute pe tine. Am interogat-o
în timp ce tu erai inconștient.
— Și?
A ridicat din umeri cu o expresie aproape plictisită pe fața și
așa inexpresivă.
— Povestea ei se potrivește cu a ta.
Deși eram extaziat de ușurare știind că era în siguranță Kate,
încă nu eram în afara pericolului. Nu dacă Martino chiar credea
că sunt cumva implicat în epidemia de crime atroce a celor de la
Cybermark.
— Și acum ce facem? Ce trebuie să fac ca să te conving că nu
sunt implicat în asta?
S-a aplecat și a deschis dosarul.
— Nu este nevoie de nimic. Dar voi avea nevoie de cooperarea
ta împotriva celor de la Cybermark dacă vrei să scapi de
închisoare pentru actele false.
M-am încruntat.
— Îți spun tot ce știu. Dar ce s-a schimbat?
— Partenerul meu tocmai a terminat cu Sven și Krister. În
mod normal, putem convinge pe cineva să vorbească pentru a-și
salva pielea. Dar de data asta lucrurile au decurs diferit. Se pare
că frații sunt foarte apropiați. Știi, când nu aruncă oamenii pe
 fundul lacului. Amândoi s-au oferit să-și asume responsabilitatea.
Au ciripit precum canarii pentru a se salva unul pe altul. Chiar
adorabili.
— Va fi suficient pentru a-i doborî pe cei de la Cybermark?
A ridicat din umeri
— Este un început. Va trebui să punem lucrurile cap la cap
cu ajutorul lor. Și al vostru.
— Când pot s-o văd pe Kate?
Și-a dat ochii peste cap, oftând zgomotos.
— Doamne sfinte. Acum înțeleg de ce ai ieșit din mormânt
pentru a fi cu femeia asta.
— Habar n-ai tu!
Sigur, eram ușurat, dar nimic nu va fi bine până când nu o
voi avea în brațele mele. Până când nu o atingeam și o țineam
lângă mine. Nevoia de a-i spune din nou cât de mult o iubeam și
de a-i cere iertare pentru că nu am putut s-o protejez mă măcina.
Am dezamăgit-o, dar nu aveam să mai fac asta niciodată.
Agentul a scos un reportofon din buzunar și l-a pus pe masă
între noi.
— Bine, Lewis. Îmi vei spune totul, începând cu primul
moment în care ai dat peste Cybermark, până când au început să
te urmărească pe tine și pe Kate. Trebuie să știu tot dacă vrem să-
i doborâm pe nemernicii ăștia.
— Ș i apoi?
— Apoi poți să-ți vezi soția și să vă continuați viața. Cum
sună asta?
Am făcut un gest către aparatul de înregistrat.
— Pornește-l. Hai s-o facem.
Epilog
Kate
 Mi-a spus mereu că am cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-a
văzut vreodată...
Price se înfrupta dintre picioarele mele, sugând și împingând,
până când am explodat în al treilea orgasm. Am strigat în timp ce
briza oceanului bătea prin fereastra uriașă, învăluindu-mi pielea
într-un strat răcoros.
Soțul meu s-a ridicat, penisul tare mă împungea în coapsă, și
mi-a apucat buzele când se împingea în mine.
Desăvârșire.
Desăvârșire pură așa cum simțeam mereu cu Price, dar acum
era și mai profundă, după ce trecusem prin atâtea împreună.
Sărutul era alimentat de pasiune și dorință, dar mai ales de
iubirea și încrederea pe care le împărtășeam din abundență. Se
arunca în mine, atingându-mi fiecare nerv din interior,
contopindu-se în corpul meu cum doar el putea.
Când am întrerupt sărutul intens, gâfâiam amândoi, îi
curgeau broboane de transpirație de pe frunte în timp ce se uita
la mine cu ochii lui negri și încețoșați de dorință.
Nu. Iubire.
— Te iubesc, Kate. Kate a mea, a zis el gâfâind.
— Și eu te iubesc, iubitule. Pentru totdeauna.
A continuat să alunece în mine, făcând dragoste la fel de
intens ca întotdeauna, dar ceva ce aveam să-i spun mai târziu
făcea această ocazie și mai specială.
M-am uitat în ochii lui aprinși, nu ne luam deloc privirea
unul de la altul, și mi-am înfășurat picioarele în jurul corpului
său bronzat și musculos, încercând să-l împing mai adânc în
mine. Când mi-a atins clitorisul, am tresărit într-o fericire pură,
climaxul ducându-mă peste minunatele dealuri verzi din Bali,
unde era acum casa noastră.
— Așa, dulceață, a gemut.
— Vreau să termini pentru mine.
— Așa... Ah!
M-a împins adânc.
Am simțit fiecare spasm al penisului în timp ce mă umplea,
fiecare bătaie a inimii când corpurile ni s-au prăbușit împreună,
fiecare picătură de transpirație de pe corpul lui pe care o primeam
cu bucurie pe al meu.
 Am rămas împreunați pentru câteva momente atemporale
până când s-a dat la o parte. M-am târât în brațele lui,
ghemuindu-mă cu capul pe umărul lui. Se potrivea atât de bine
pe el.
Briza încă mai bătea ușor, ridicând perdelele care ne
înconjurau patul din vila cu vedere la ocean. Casa noastră era
mică și confortabilă, cu două dormitoare în afară de al nostru,
bucătărie și sufragerie. Doar atât. Tot ce aveam nevoie. Tot ce
voiam. Destul de mică pentru a ști mereu unde este celălalt. Am
promis amândoi să nu-l pierdem din vedere pe celălalt niciodată,
dacă era posibil.
Știam că timpul avea să vindece aceste răni. Dar pentru
moment, eram mulțumită să știu că soțul meu nu era niciodată
mai departe de o cameră sau două.
M-am ridicat.
— Price.
— Da, iubito?
— Vino afară cu mine. Vreau să-ți spun ceva.
M-am ridicat, m-am înfășurat într-un sarong și apoi am ieșit
afară pe veranda dormitorului.
Am zâmbit și m-am cuprins cu brațele.
Viața era bună. Toți cei care ne amenințau erau fie morți, fie
încarcerați. Părinții lui Price se întorseseră acasă, iar Michelle...
Am râs tare. Nu știam sigur unde era Michelle acum. Dispăruse
cu Otis după ce au trecut de interogatoriul celor de la FBI. Ne
asigura în fiecare zi prin mesaje că e bine și fericită. Price ținea
legătura cu Otis, asigurându-se că sora lui era în siguranță și că
avea grijă de ea. Renunțase în sfârșit să mai mârâie de fiecare
dată când era menționat numele tânărului – deși încă nu știam
dacă acesta era numele lui adevărat Nu mi-aș fi imaginat
niciodată că lui Chelle i-ar plăcea bărbații mai tineri, dar viața
avea modalitățile ei de a schimba chiar și cele mai bine puse la
punct planuri. Eu și Price înțelegeam asta mai bine ca toți.
Price a venit cu mine, îmbrăcat doar cu o pereche de blugi
scurți. Nu m-am putut abține să nu mă minunez de soțul meu.
Eram împreună de atât timp, că uneori părea o eternitate, dar
încă îmi bătea inima tare când mă uitam la el. Și aveam să mă uit
la el mereu. Să-l văd. Să-l prețuiesc. Mi-am petrecut un an fără
el, destul de mult pentru a ști că nu mai voiam să trec prin
aceeași situație nici măcar o microsecundă. Primisem o a doua
șansă la fericire. La iubire. Nu aveam de gând să o stric.
— Este o seară minunată, a zis Price.
Am dat din cap, uitându-mă la oceanul de safir din fața
noastră, la nisipul de culoarea mierii și la soarele ce apunea ca o
mandarină.
Valurile loveau malul într-un ritm sincronizat natural,
apropiindu-se de adăpostul nostru și apoi retrăgându-se.
— Voiai si-mi spui ceva, Kate? m-a întrebat
M-am întors către el, luându-l de mâini.
— Da.
A zâmbit.
— Nu mă ține în suspans.
Eram puțin agitată și îi desenam cercuri în palmă în timp ce
mă uitam înspre apă.
— De ce nu sunt pescăruși aici?
— Probabil pentru că nu au ce să mănânce.
Mi-a dus mâna la buze și a sărutat-o.
— Dar mă îndoiesc că despre asta voiai să vorbim.
I-am urmărit conturul buzelor lui superbe. Nu aveam de ce
sa am emoții. Era ceva ce voiam dintotdeauna, ceva ce mă
temeam că nu o să am niciodată. Eram euforică. Nu doream
nimic mai mult decât copilul lui Price.
— Am încercat să fiu o soție bună, Price.
M-a prins de umeri și s-a uitat serios la mine.
— Ai fost cea mai bună soție, iubito. Mai bună decât aș fi
meritat în anumite momente.
— Mulțumesc pentru asta, am zis. Crezi că...?
Am inspirat adânc.
— Ce?
I-am luat obrazul neras în mână.
— Crezi că voi fi o mamă bună?
— Glumești? Vei fi cea... Stai. Ce?
S-a dat înapoi.
— Ești sigură?
 Am dat din cap, cuprinsă de fericire.
— Azi când am fost la cumpărături, m-am dus și la farmacie.
Am luat un test de sarcină. Îmi întârziase două zile, așa că...
M-a luat în brațe și m-a strâns tare la pieptul lui puternic.
— Este cea mai bună veste, iubito. Cea mai bună. M-a
sărutat.
Soarele a continuat să coboare și valuri să lovească plaja,
învăluindu-ne în melodia lor.
Ș i ne-am sărutat. Mult timp.