PRISACARIU LUMINITA

Administrație Publică, AN I, GRUPA 106

TEMA SEMINAR

1. Tudor locuiește într-o familie extinsa, de trei generații : părinții, copilul și bunicii.
2. La acea adresa se afla o singura gospodărie familială.
3. Comportamentul deviant este orice comportament care se abate de la norma sau
de la standardele acceptate de societate. Acesta poate include si
comportamentul criminal, dar poate include și alte forme de comportament care
încalcă normele sociale, cum ar fi consumul de droguri, nonconformismul sau
alegerile neconvenționale în ceea ce privește stilul de viață.
Prin prisma acestei definiției, comportamentul lui Tudor poate fi considerat
deviant. Mutarea motocicletei de la locul accidentului pentru a da vina pe șoferul
mașinii reprezintă o fraudă și o ilegalitate și este o încălcare a normelor legale și
morale. În plus, provocarea unui accident și apoi încercarea de a se sustrage
responsabilității pentru acesta este act iresponsabil.
4. Este posibil ca atitudinea tatălui față de lege să fi contribuit la comportamentul
deviant al tânărului. Atunci când părinții sau alte persoane, care au rol de model
in viața unui copil, au atitudini negative sau disprețuitoare față de lege și de
autoritatea juridică, pot transmite un mesaj copilului că legile și regulile nu sunt
importante sau nu se aplică în cazul lor. Acest lucru influențează implicarea
copilului în comportamente deviante, deoarece este posibil ca acesta să nu vadă
aceleași consecințe pentru încălcarea legilor ca ceilalți. În plus, dacă tatăl a
exprimat frecvent că el crede că legile sunt pentru avocați și polițiști și nu pentru
oamenii obișnuiți, iar această atitudine a fost transmisă fiului, este posibil ca fiul
să fi dezvoltat o atitudine similară față de legi și să fie mai predispus să se
angajeze în comportamente deviante, crezând că poate încălca regulile fără a se
confrunta cu consecințe grave. Acesta este doar un factor posibil iar pentru a
avea o imagine completă a comportamentului tânărului ar fi necesar o cercetare
mai amănunțită, a dinamicii familiei și a altor factori de mediu care ar fi putut
contribui la comportamentul deviant al acestuia.

Procesul de învățare a comportamentului deviant se numește teoria asocierii

diferențiale. Conform acestei teorii, oamenii învață comportamentul deviant prin
interacțiuni cu alte persoane care se angajează în acte deviante. Această teorie
sugerează că comportamentul deviant este învățat în același mod ca orice alt
comportament, printr-un proces de observare, imitație și întărire.