10/27/2008

PIAȚA VALUTARĂ - 2

Lect. univ. drd. Lucian Botea

lbotea@rau.ro

Speculația valutară
Speculația valutară este operația de vânzare-cumpărare
care nu are o bază economică, efectuându-se numai în
scopul de a realiza un câștig din negocieri.

Speculația valutară poate fi:

– speculație activă la vedere;
– speculație activă la termen;
– speculație pasivă la vedere sau la termen.

1
 10/27/2008

Arbitrajul valutar
Arbitrajul valutar este asemănător speculației dar acesta
este efectuat de bănci și cu sume mult mai mari.
Arbitrajul are o pondere mare în activitatea băncilor
deoarece astfel acestea pot valorifica lichiditățile pe care
le au și în același timp se pot proteja împotriva riscului
valutar.

Arbitrajul valutar se poate realiza astfel:

– arbitraj direct (simplu);
– arbitraj la termen;
– arbitraj combinat;
– arbitraj valutar combinat cu arbitrajul dobânzilor.
3

Piața eurovalutelor

Termenul de eurovalute se referă la disponibilitățile

exprimate într-o monedă străină aflate în bănci care
funcționează în afara teritoriului statelor emitenete a
monedei respective.

Ex. Disponibilitățile în USD aflate într-o bancă din Londra;

EUR este eurovaluta pentru o banca din Tokyo.

Operațiunile cu eurovalute nu sunt supuse în totalitate

reglementărilor din țara care a emis eurovaluta
respectivă și nici din țara unde sunt depuse.
4

2
 10/27/2008

Piața eurovalutelor – cont.

Operatorii cu eurovalute au o libertate mai mare în
afaceri, de unde derivă și următoarele avantaje oferite la
deschiderea unui cont în eurovalută:
• posibilitatea de a obține profituri mai mari pentru că
băncile au o marjă de manevră mai mare decât în mod
normal, dobânzile plătite sunt mai mari pentru
eurovalute.
• fondurile depuse au o siguranță mai mare pentru ca nu
pot fi atinse de influențele conjuncturale dintr-o țară
sau alta.
• deschizand conturi in eurovalute, se obtine o
comoditate mai mare in afaceri.
5

Piața eurovalutelor – cont.

Disponibilitățile în eurovalute pot să provină din:
• sumele care se încasează în monedă straină sau în
hârtii de valoare și care sunt depuse ca atare la băncile
comerciale făra să fie imediat convertite în monedă
națională;
• sumele transferate la bănci din afara țării emitente;
• sumele provenite din schimburi monetare naționale în
diferite valute și depuse ca atare la bănci;
• credite acordate de băncile comerciale în eurovalute.

3
 10/27/2008

Piața eurovalutelor – cont.

Bancile care fac operațiuni cu eurovalute pot purta și
denumirea de eurobanci.

Piețele pe care se desfășoară operațiuni cu eurovalute se

numesc și europiețe.

Apariția și extinderea europiețelor a sporit mobilitatea

folosirii fondurilor, a condus la creșterea folosirii
fondurilor private în tranzacții internaționale, iar ca efect
negativ a micșorat posibilitățile de control asupra mișcării
internaționale de capital.
7

Vă mulțumesc!