Jocul de noroc problematic

Oricine a cumpărat un bilet de loterie, de loz în plic sau a pariat pe

rezultatele competițiilor sportive, a participat la jocuri de noroc. Acestea sunt
comune în majoritatea culturilor din întreaga lume. Mulți oameni se bucură de
jocurile de noroc ca
activități recreaționale
fără a-și provoca
pagube materiale și
neajunsuri de altă
natură, lor sau altor
persoane. Totuși, există
persoane care nu își pot
controla impulsul de a
juca, inclusiv în situații în
care această activitate
afectează într-un mod negativ, foarte semnificativ, viața lor, a familiilor și a
apropiaților.
Se apreciază că între 2 și 4 procente din populația Statelor Unite ale
Americii este afectată de probleme asociate jocului de noroc (pentru România nu
există date statistice). Ignorate, problemele legate de jocurile de noroc pot evolua
către un diagnostic psihiatric bine definit, denumit joc de noroc patologic.
Aproximativ 1,3 – 1,9% din populația SUA, și 0,5 – 2% din populația Uniunii
Europene este afectată de tulburarea de joc de noroc patologic.
Practicarea jocurilor de noroc începe, frecvent, în familie, fiind adesea
acceptată sau chiar încurajată de părinți. Cu cât o persoană începe să practice jocuri
de noroc la o vârstă mai timpurie, cu atât riscul de a prezenta probleme asociate
acestora în etapele ulterioare ale vieții este mai mare. Între trei și opt la sută dintre
adolescenți sunt afectați de jocul de noroc problematic.
Problemele legate de jocurile de noroc sunt chiar mai frecvente decât cele
cauzate de consumul de alcool. Acestea sunt mai frecvente la persoanele de sex
masculin, la tineri și în populațiile defavorizate (speranța că jocurile de noroc le
poate îmbunătăți soarta face persoanele din această ultimă categorie să fie mai
vulnerabile la dezvoltarea unor probleme legate de jocurile de noroc).
O persoană trebuie să solicite ajutor specializat, psihiatric sau psihologic,
sau trebuie îndrumată să solicite un astfel de sprijin când se constată existența
următoarelor semne:
• se gândește intens la jocuri de noroc;
• pariază bani de care ar avea nevoie în alte situații;
• continuă să joace, să parieze, chiar dacă este conștient că nu se va simți bine după
episodul de joc sau că va avea probleme materiale sau interpersonale;
• este neliniștit când nu poate să joace sau când se gândește că ar trebui să renunțe;
• simte nevoia de a paria sume din ce în ce mai mari de bani pentru a trăi aceleași
emoții;
• în situația în care pierde bani, se reîntoarce la sala de jocuri pentru a recâștiga
sumele pierdute („vânarea pierderii”) și, eventual, de a câștiga mai mult;
• consumă cu jocurile de noroc timpul pe care ar trebui să îl petreacă la serviciu, la
școală sau cu familia;
• minte pentru a ascunde adevărata măsură în care jocurile de noroc îi afectează
viața;
• ratează oportunități profesionale/educaționale sau de relaționare din cauza
jocurilor de noroc.
În cazul unei discuții deschise, uneori, o astfel de persoană ar putea să accepte că,
deși se străduiește foarte mult, nu se poate opri din a juca.
Printre personalitățile a căror viață a fost afectată de jocurile de noroc se numără
Tiger Woods, Victoria Coren-Mitchell, Charlie Sheen, Michael Jordan, Tobey
Maguire sau 50 Cent.
Persoanele afectate de această tulburare pot beneficia de sprijinul specialiștilor în
sănătate mintală astfel încât miturile legate de miza minimă sau de recâștigarea
pierderilor să fie înlocuite cu alte convingeri, mai adaptative.