Influenţa stilurilor parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra socializării

la adolescenţi

1
 CUPRINS
Argument.................................................................................................................pg.3
Capitolul I Adolescenţa.........................................................................................pg.5
1.1 Delimitări conceptuale............................................................................pg.6
1.2 Profilul psihologic al adolescenţei..........................................................pg.8
1.3 Criza –problema cea mai controversată a adolescenţei.........................pg.10

Capitolul II Contribuţia familiei în socializarea adolescentului.....................pg.13

2.1 Familia .Definire şi caracteristici..........................................................pg.14
2.2 Stiluri educative parentale.....................................................................pg.15
2.3 Socializarea -delimitări conceptuale.....................................................pg.23
2.4 Procesul învaţării sociale.......................................................................pg.25
2.5 Agenţii şi instanţe socializante..............................................................pg.29

Capitolul III Ataşamentul...................................................................................pg.34

3.1 Ataşamentul.Delimitări conceptuale.Tipuri.Caracteristici...................pg.35
3.2 Teorii ale ataşamentului.......................................................................pg.38
3.3 Dezvoltarea ataşamentului în cadrul interacţiunii mamă-copil............pg.43

Capitolul IV Demers investivigativ....................................................................pg.50

4.1 Obiectivele cercetării.............................................................................pg.51
4.2 Ipotezele cercetării...............................................................................pg.51
4.3 Metodologia de cercetare......................................................................pg.55
4.3.1Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor de lucru..pg.55
4.3.2 Subiecţii cercetării..............................................................................pg.57
4.3.3 Variabilele cercetării..........................................................................pg.58
4.3.4 Procedura si design-ul experimental..................................................pg.59
4.3.5 Rezultate şi interpretări......................................................................pg.60
Concluzii.................................................................................................................pg.96
Bibliografie.............................................................................................................pg.98
Anexe....................................................................................................................pg.100

2
 Argument

Adolescenţa aduce cu ea acea dorinţă a individului de a-şi depăşi propria

copilărie , de a nu mai fi dependent de părinţi şi de a-şi răspunde la întrebări legate de
viitoarea viaţă de adult .
Adolescenţa este privită ca o perioadă în care dezvoltarea atinge punctul ei critic ,
când nivelul expectaţiilor sociale , a diversităţii cerinţelor pentru relaţiile interpersonale
sunt mult mai intense decât celelalte vârste . Adolescenţa este o perioadă de transformări
pe plan social, fizic şi psihic. Transformările fizice care încep la pubertate sunt adesea
foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o mare metamorfoză . Aceste transformări
pot determina sentimente de jenă, timiditate, refuzul comunicării etc. Emoţiile se
manifestă în această perioadă cu un mare dinamism, având loc treceri bruşte de la stări de
fericire la stări de descurajare sau deprimare, de la sentimentul de putere la cel de îndoială
şi de scădere a stimei faţă de sine. Perioada adolescenţei este o perioadă de restructurare
afectivă şi intelectuală a personalităţii.
Adolescenţa este un câmp extrem de dinamic, este o perioadă contradictorie în care
poate să înceapă să se manifeste sentimentul de durere, de tristeţe a depăşirii copilăriei,
este o perioadă suprasolicitantă pentru toţi adolescenţii, cu atât mai mult pentru cei care
au anumite predispoziţii sau cauze însoţite de condiţii spre devianţă şi delincvenţă.
Dat fiind faptul că adolescenţa reprezintă o perioadă de tensiune , ce se manifestă
între sentimentul de dependenţă faţă de trecut şi cel faţă de viitor , între dorinţele unui
individ ce se află într-un cerc al influenţelor şi cel care încearcă să-şi conştientizeze
propriul sine , acestă cercetare porneşte de la întrebarea :
-Această perioadă considerată dificilă în dezvoltarea individului , are în spate o
serie de factori care contribuie mai mult sau mai puţin la dezvoltarea sociabilităţii
adolescentului?
Pentru a putea răspunde la această întrebare s-a ţinut cont de o serie de factori
educaţionali : stilul educativ al părinţilor , care conform literaturii de specialitate are o
mare influenţă în dezvoltarea individului , dar şi o serie de factori personali şi
interpersonali : tipul de ataşament , gradul de sociabilitate .
Familia este micromediul social în care începe socializarea individului , este
principala sursă , care oferă individului cele mai generale modele de comportament

3
social . Familia dispune de un ansamblu de condiţii propice educaţiei , pe care nici un alt
factor nu le are , acel climat spiritual bazat pe afectivitatea absolut necesară dezvoltării
omului în prima etapă a vieţii sale .
Având în vedere faptul că maturizarea socială a individului suferă influenţa
directă , nemijlocită a relaţiilor interpersonale şi a climatului socio-afectiv existent în
microgrupurile în care trăieşte şi se dezvoltă , cauzele insuficienţei maturizări sociale a
unor indivizi trebuie căutate în perturbarea acestor relaţii şi în carenţele educative şi
socio-afective din grupurile respective .
Referindu-ne la tipul de ataşament , se poate spune că adolescenţii care au
dezvoltat un ataşament sigur faţă de părinţii lor sau faţă de persoana în grija căruia sunt ,
reuşesc uşor să relaţioneze social , gândesc în general pozitiv despre ei înşişi şi nu cunosc
sentimentul de anxietate , depresie sau stres emoţional .
Studiul a urmărit interrelaţionarea factorilor enumeraţi mai sus,dar cu predilecţie
s-a pus accentul pe o anumită caracteristică a personalităţii adolescentului , care cunoaşte
o dezvoltare semnificativă în această perioadă : sociabilitatea .
In primul capitol , lucrarea abordează conceptul de adolescenţă cu tot cea ce
implică el , delimitări conceptuale , caracteristici , funcţii .
În cel de al doilea capitol se tratează caracteristicile procesului educativ şi factorii
care influenţează acest proces , în special stiluri parentale.Tot aici este definită şi
încadrată şi noţiunea de socializare , sunt prezentate căile prin care se dezvoltă la copii
tendinţa de sociabilitate şi sunt descrise cele mai importante instanţe socializante : familia
, grupul de similaritate , şcoala , mass media .
In capitolul trei se prezintă conceptul de ataşament , care are o influenţă
semnificativă asupra gradului de socializare al individului .
Capitolul patru , conţine studiul practic realizat , pentru care s-a folosit un lot de
150 de subiecţi , din clasele a XI-a şi a XII-a , de la Grup Şcolar „Mihail Sadoveanu”
-Borca .
Concluzionând , putem spune că acest studiu îşi propune să găsească anumite
relaţii între factorii de natură educativă şi cei de natură personală psihologică , în vederea
clarificării unor anumite comportamente care cunoc o ascensiune în perioada
adolescenţei. .

4
 Capitolul I Adolescenţa

1.1 Delimitări conceptuale

1.2 Profilul psihologic al adolescenţei

1.3 Criza problema cea mai controversată a adolescenţei

5
Capitolul I Adolescenţa

Motto: "Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vietii , ci şi singura perioada când
putem vorbi despre viaţa in sensul complet al cuvântului" .
Michel Houellebecq

1.1 Delimitări conceptuale

Adolescenţa este subiectul privilegiat şi controversat al psihopedagogilor ,
generator de opinii şi discuţii contradictorii. Unii o consideră “vârstă ingrată”, alţii,
dimpotrivă , “vârsta de aur”; pentru unii ea este “vârsta crizelor , anxietăţii, nesiguranţei ,
insatisfacţiei”, în timp ce pentru alţii este “vârsta marilor elanuri” ; este “vârsta
contestaţiei , marginalităţii şi subculturii”, dar şi “vârsta integrării sociale ; este “vârsta
dramei , cu tot ce are ea ca strălucire , dar şi ca artificiu” – decretează unii, ba nu,
ripostează alţii, este “vârsta participării la progresul social”; cei mai mulţi o consideră ca
fiind în totalitate o “problemă moral-psihologică”, dar sunt şi unii care cred că este
aproape în exclusivitate o “problemă socială”. Cuvântul „adolescenţă” provine din limba
latină de la „adolesco-ere” care înseamnă a creşte, a căpăta putere, a se maturiza.
Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenţă derivă din complexitatea în sine a
acestei etape din viaţa omului, cu o dinamică excepţională în timp, cu multideterminări şi
multicondiţionări , dar şi din poziţia oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în
sistemul perioadelor evolutive ale vieţii . Locul lui în sistemul relaţiilor sociale este mai
bine conturat şi precizat decât cel al puberului . Totuşi adolescentul oscilează din punct de
vedere al comportamentului între copilărie şi maturitate , fiind însă întors mai mult cu faţa
spre adult . La ieşirea din copilărie şi începutul adolescenţei , ca şi în tot decursul acestei
perioade , avem în faţa noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalităţi cu trăsături în
plină formare .
Adolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane , perioadă de
numeroase şi profunde schimbări biologice , fizice , psihice , morale , etc, perioadă a
dezvoltării , în care dispar trăsăturile copilăriei , cedând locul unor particularităţi
complexe şi foarte bogate , unor manifestări psihice individuale specifice . Pe planul
dezvoltării biologice , adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei conformaţii
apropiată de cea a adultului ; în schimb , în plan psihologic, transformările sunt extrem de
rapide , spectaculoase şi de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcţii , cu
evoluţii mai lente la nivelul altora . Diversitatea dezvoltării psihice generează noi

6
conduite şi noi modalităţi de relaţionare cu cei din jur , forme originale de înţelegere şi
adaptare . Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent , dimpotrivă , tensionat ,
adeseori cu existenţa unor conflicte şi trăiri dramatice , cu frământări interne pentru
găsirea surselor de satisfacere a elanurilor , a aspiraţiilor şi cu tendinţa de a evita teama
faţă de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor . Adolescentul este un
nonconformist şi un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale , un original în
adaptarea soluţiilor urmărite , în modul de a privi şi de a se adapta la lumea
înconjurătoare .
După dicţionarul de psihologie adolescenţa poate fi definita ca „perioada de
dezvoltarea a organismului uman care urmează pulbertatea şi precede starea de adult . ”
J.J.Rousseau a considerat că „adolescenţa este etapa unei a doua naşteri a omului .” În
perioada adolescenţei se dezvoltă conştiinţa de sine , capacitaţiile de integrare în
competiţii loiale , capacitatea de a învaţa exercitarea de rol si de statute speciale în cadrul
grupurilor de clase şcolare ,apoi în viaţa socială , sportivă , culturală .
Adolescenţa se situează dupa debutul pulbertaţii 14 ani şi sfârşitul are loc spre
18-20 ani cu tendinţe de prelungire care încep stadiile tinereţii adulte . Limitele sunt
precise pentru ca debutul şi durata adolescenţei variază relativ , în condiţii geografice de
mediu socio-cultural , dar mai ales socio-educativ”.( Ursula Şchiopu dicţionar de
Psihologie) . Adolescenţa este considerata totodată ca o perioadă în care se manifestă
fenomene de revoltă , adolescentul având un caracter nonconformist . Faţă de normele
sociale adolescentul poate avea o identitate negativă sau pozitivă şi acest lucru poate
creea senzaţia unei instabilităţi a personalităţii sale( Ursula Şchiopu Dictionar de
Psihologie) .
Perspectivele teoretice asupra dezvolării personalitaţii adolescentului aduc în
prim plan teoriile lui Freud , lui Erikson , a lui Marcia .
Teoria lui Freud vorbeşte despre instalarea stadiului genial , al patrulea şi ultimul
stadiu psihosezual în adolescenţă . Pulssiuniile sexuale adormite pe durata perioadei de
latenţă se trezesc sub efectul schimbărilor fiziologice , iar pulsiunile vor fi orientate către
partenerii de sex opus . Principalul scop psihosexual al acestui stadiu corespunde
deschiderii către sexualitatea adultă .
În deschiderea pe care o face referitor la dilema adolescentului în identitate şi
difuziunea rolului , Erikson subliniază că pentru a ajunge la maturitatea identităţii
sexuale şi profesionale fiecare adolescent trebuie să-şi reexamineze identitatea şi rolurile
pe care trebuie să le asume .

7
 El trebuie să dobândească o percepţie de sine integrată în ceea ce este şi ce doreşte
să fie şi a rolului sexual corespunzător .
Aproape toate cercetările actuale privind formarea identităţii adolescentului se
bazează pe descrierea stadiilor de identitate propuse de James Marcia .Căutarea lui ,
căutarea identităţii în adolescenţă se împarte în două componente :
-autochestionarea ;
-angajarea ;
Autochestionarea este o perioadă de luare a deciziilor în care vechile valori şi
alegerile anterioare sunt puse în discuţie . Rezultatul procesului de chestionare constă
într-o formă de angajare către un rol sau o ideologie specifică
Adolescenţa este etapa în viaţa umană care face trecerea de la copilărie la etapele
adulte . Această etapă este încărcată în transformări biosomatice şi mai ales psihologice ,
în această perioadă fiinţa umană încercând un efort de adaptare complex la diversitatea
structurii vieţii sociale , profesionale , politice , culturale , ideologice şi economice .
”Dat fiind faptul că adolescenţa reprezintă o perioada de tensiuni ce se
manifestă între sentimentele de dependenţă faţă de trecut şi cel de independenţă faţă de
viitor , între dorinţele unui individ ce se află într-un cerc al influenţelor şi cel care
încearcă să-şi conştientizeze propriul sine apare fireasca nevoie de identitate . Din punct
de vedere psihologic , adolescentul cunoaşte destul de bine motivaţia activităţilor sale
dar nu poate folosi rezultatele acestora ce-i sunt necesare câştigării unui sens matur al
propriului sine”(Valerică Mihăilă –Identitate şi adolescenţă pagina 46).
Din perspectiva psihologică adolescenţa se defineşte ca fiind „un sistem de
reguli , datorii şi roluri sociale menite să plaseze individul adolescent într-un câmp sau
spaţiu social”.

1.2 Profilul psihologic al adolescenţei

„ Adolescenţa este perioada în care copii nu mai vor să semene cu mama şi cu tata
, ei doresc să fie ei insuşi”(Nicholas ,P.Michael Schwartz.-Terapia de familie . Concepte
şi metode.Ediţia a sasea)
Ei luptă pentru a deveni persoane autonome şi pentru a deschide graniţele familiei
şi totuşi ei luptă mai mult decât trebuie . Părinţii au vieţiile lor sadisfăcute de mulţumirea
proprie sau cel puţin tolerantă a aerului proaspăt care pluteşte în familie în acest moment
. În etapa de lansare şi intrare în scenă a copiilor , părinţii trebuie să lase copii şi să-şi

8
vadă de propriile vieţi . Acesta ar putea fi un timp liberator de împlinire , dar ar putea fi
şi criza de la mijlocul vieţii(Nicholas,1986) . Părinţii trebuie nu numai să rezolve
schimbările din viaţa copiilor ci şi din propriile lor vieţi , schimbările lor în relaţie cu
proprii lor părinţi care îmbatrânesc , sau nu mai vor cu nici un preţ să acţioneze niciodată
ca părinţi .
Ca perioadă de tranzacţie între copilărie şi maturitate , adolescenţa se
caracterizează printr-o serie de măsuri generale şi specifice care condiţionează şi
determină procesul de cristalizare a personalităţii tânărului . Fiind o perioadă dependentă
economic şi afectiv , care se opune participării afective cu drepturi depline la activităţile
sociale , adolescenţa reflectă atât particularităţile climatului familial si educaţional , cât
şi transformările complexe ale mediului social .
În această perioadă adolescentul se confruntă cu o serie de probleme sociale ,
cărora le sunt asociate structuri mentale şi atitudini specifice , deosebite de cele ale
adultului. „ Pe plan psihologic , adolescenţa este marcată de activarea şi înflorirea
instinctului sexual , de conturarea intereselor profesionale şi sociale , a dorinţei de
libertate şi de autonomie , de amplificare în viaţa afectivă . Inteligenţa se diversifică ,
puterea de abstractizare a gândirii creşte , aptitudinile particulare se precizează .
Funcţia adolescenţei este de a recunoaşte , în toată paleta de virtualităţi existente
posibilităţile fiecăruia care le vor permite indivizilor să îşi aleagă o cale , să se angajeze
în viaţa adultă . Dar este şi aceea de a descoperi mai îndeaproape fiinţele umane , pe sine
însuşi şi pe ceilalţi şi de a stabili noi raporturi cu anturajul : distanţarea faţă de părinţi ,
apropiere , dragoste cu cei de o seamă . Adolescenţii constitue un ansamblu social
deosebit de bogat în virtualităţi şi de dinamic .
Se dezvoltă limbajul , imaginaţia , creeativitatea , ceea ce aceentuează şi mai mult
dinamismul , sensibilitatea , entuziasmul şi deschiderea spre valori şi idealuri sociale
specifice vârstei . În ceea ce priveşte relaţiile cu părinţii , adolescenţii au în faţă două
sarcini aparent opuse:
-dobândirea autonomiei;
-păstrarea legăturii de ataşament .
Aceste două procese pot fi observate în cursul relaţiei adolescent-părinţi .
Achiziţionarea autonomiei se manifestă printr-o creştere a conflictelor între părinţi şi
adolescenţi . Menţinerea legăturii se traduce prin continuitatea ataşamentului faţă de
părinţi .

9
1.3 Criza- problema cea mai controversată a adolescenţei

Fiind situată între perioada copilăriei şi cea adultă , adolescenţa oferă un profil
psihologic şi comportamental dimensionat , în principal ,de contradicţia dintre faptul că
adolescentul tinde la statutul de adult şi faptul că adultul încearcă să-i menţină în
continoare statutul de copil . Pornind de aici unii autori au semnalt aşa zisul fenomen de
criză a personalităţii adolescentului sau criză de originalitate a acestuia .
Stenley Hall considera adolescenţa ca „ o perioadă de criză puternică , care prin
ruptura cu vârsta copilăriei , produce tulburări fiziologice , dezechilibrate şi situaţii de
inadaptare socială , adolescentul refuzând să mai fie guvernat şi solicitând propria
autonomie . Constituită din multiple anomalii afective şi deviaţii comportamentale , criza
adolescenţei se referă la negarea de către tânăr a identitătii , care să-l plaseze in lumea
adultului .”
Variind în funcţie de mediul social şi de condiţiile de viaţă ale adolescentului şi
reflectând tensiunile adaptării sale la un nou statut social , criza adolescenţei apare
deseori pe fondul unei instabilităţi a personalităţii şi a identificării negative a
adolescentului cu normele şi valorile etice . Revoltându-se contra tabuurilor şi
interdicţiilor care i s-au impus în perioada copilăriei , viitorul adult îşi formează o
constiinţă normativă şi motivaţională orientată către negarea şi respingerea modelelor
adultului şi implicit căutarea şi afirmarea de modele proprii .
O astfel de criză este pe departe de a fi patologică şi nu este comună tuturor
adolescenţilor , ci se manifestă în raport cu o serie de condiţii socio-culturale de la
individ la individ .
„Cuvântul criză care i se aplică de obicei vârstei pubertare nu este totdeauna
justificat , dar este suficient să lucrezi într-un centru psihopedagogic pentru a vedea şi a
ţine seama de frecvenţa şi varietatea dificultaţiilor de adaptare , obsesiile consecutive ale
tulburărilor de creştere , fixarea activităţii la stadiul infantil ,agresivitatea , fuga , visul ,
reacţiile de eşec , ,,comportamentul antisocial , mergând până la delicvenţă , nu sunt decât
câteva din manifestările posibile ale tulburărilor puberale”.(Maurice Debesse-„La
psycologie de l”adolescence”-pag 49) . Sensul cel mai frecvent acordat crizei
adolescenţei este cel de dezechilibru .

10
 „Dezechilibrului” i s-au atribuit în timp şi spaţiu conţinuturi variate , cel mai
stiinţific rămâne cel de „allometru”de modificare profundă a vitezei şi ritmului evoluţiei
diferitelor constituante ale personalităţii , de decalaj în dezvoltarea principalelor laturi ale
personalităţii : biologică , psihologică , sociologică.Această criză este specifică stadiului
adolescenţei , ea nu apare în orice trecere de la un stadiu la altul .
Cauzalitatea socială a crizei adolescenţei exprimată prin nonconformist cunoaşte
în hebeologia contemporană două formulări dominante:
-societatea tehnicizată de astăzi intensifică agresivitatea adolescenţilor ;
-specificul luptei adolescenţilor pentru un nou rol şi statut în societatea contemporană dă
naştere la numeroase conflicte între adolescenţi şi adulti , alimentând criza .
Dacă ne referim la a doua variantă putem să spunem că nerecunoaşterea de către
adulţi a noului statut-rol revendicat de adolescenţi , generează fenomenul de
„marginalitate” care la rândul său crează situaţia de criză . În acest context adolescentul
respinge nu numai limitele societăţii în care trăieşte , ci are o atitudine negativă de
respingere a întregii societăţi .
Conflictele , între adulţi şi adolescenţi pot genera familia sub două aspecte.Este vorba
de disocierea familială care dă naştere unui adolescent depresiv aflat in continuă căutare
de afectare , de înţelegere din partea celor din jur , de greşelile educative ale unor părinţi
cum sunt hiperprotectivismul , slăbiciunea , incapacitatea de a iubi .
„Criza de originalitate a adolescentului se referă la ansamblul conduitelor
adolescentului prin care el caută să armonizeze aspiraţiile , atitudinile , conştiinţa de sine .
Ca atare această criză se referă la ceeea ce îi este specific adolescentului , la modul în
care evoluează dezvoltarea personalităţii sale.” (Ursula Schiopu-Criza de originalitate la
adolescenţi –pagina 12)
Acestă criză de originalitate este concepută ca o spargere a admosferei calme ,a
familiei şi a dependenţei adolescentului faţă de adulţii din anturajul său.Conduita
opozantă a adolescentutlui este de cele mai multe ori absurdă şi disproporţionată faţă de
coordonatele situaţiei în care se exprimă . Însă treptat acest caracter se v-a atenua , în
special datorită faptului că i se recunoaşte un nou statut în familie , acela de adult în
devenire şi îi este acceptată o mai largă manifestare a independenţei .
„ Unii autori vorbesc despre transformări profunde , care se produc în spiritul
adolescentului , de sentimentul de revoltă , tendinţele de introspecţie , de singurătate şi de
confuzie , de exaltare . (Adolescenţii-Ion Dumitrescu-pag 47.)

11
 Toate aceste puncte de vedere exprimă o poziţie în problema pe care o
analizăm , sensul cauzalităţii sociale al crizei.Această opoziţie o putem sistematiza astfel :
ne aflăm în faţa unui fenomen natural al personalităţii adolescentului ; caracterul lui ;
conţinutul şi forma de exprimare , ca şi frecvenţa depind de atitudinea adulţilor faţă de
adolescent .

12
Capitolul II Contribuţia familiei în socializarea adolescentului

2.1 Familia .Definire şi caracteristici

2.2 Stiluri educative parentale

2.3 Socializarea delimitări conceptuale

2.4 Procesul învaţării sociale

2.5 Agenţii şi instanţe socializante

13
 Capitolul II Contribuţia familiei în socializarea adolescentului
2.1 Familia.Definire şi caracteristici

Primi în ordinea cronologică care au menirea de a socializa individul sunt

părinţii , iar instituţia ca atare este familia . Familia este o unitatea socială , un sistem
deschis , care este supusă unor schimbări rapide , radicale , parentale . În ceea ce priveşte
structura familiei , se înregistrează reducerea ei la două generaţii .
Familia reprezintă primul mediu în care copilul învaţă să cunoască şi să se
recunoască ca membru al societăţii şi fiind primul contact social pe care îl are cu grupul
familial, modul în care acesta se desfăşoară influenţează în mare măsură comportamentul
copilulul ajuns la adolescenţă . Rolul cel mai important al familiei constă în educarea şi
formarea tinerilor în vederea integrării în viaţa şi activitatea socială , iar Nicolae Mitrofan
în “Dragostea şi căsătoria” (1984, p. 144) precizează: “cuplul conjugal , prin întregul său
sistem de acte comportamentale , constituie un veritabil model social care , fiind dealtfel
primul în ordinea influenţelor din partea modelelor sociale existente, are o influenţă
hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viaţă , a modului de
comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale .”
Familia modernă este familia nucleară alcătuită din cuplu şi eventual doi copii .
Ea a înlocuit familia patriarhală , în cadrul căreia conveţuiau la o laltă trei , patru
generaţii. Privită ca nucleu social , familia este prima care influenţează dezvoltarea
omului , punându-şi amprenta pe întreaga personalitate .
Familia socială şi alte câteva microgrupuri sociale(strada , cartierul , grupul de
prieteni) , constitue medii de viaţă cu ponderi diferite de influenţare asupra copilului .
Comportamentul lui nu poate fi înţeles decât totalizând ansamblul acestor influenţe .
Complexitatea şi varietatea de situaţii care pot apărea într-o familie şi conduitele specifice
pe care aceste situaţii le solicită sunt in genere mai mari decât se crede . În varietatea de
influenţe reciproce şi adaptări reciproce din interiorul familiei , părinţii joacă un rol
decisiv . Schema fundamentală a grupului familial , a creşterii copiilor , se formează pe
modelul relaţiilor dintre părinţi şi copii . Dacă vorbim de socializare putem spune că
familia nu socializează copilul doar în cadrul său nuclear , ci rolul său este orientativ de

14
a-şi concentra atenţia asupra structurilor care pot interfera cu mediul social şi de a facilita
desfăşurarea procesului socializării primare .
”Acest proces constă în interacţiunea cu cei de acasă în învăţarea din exemplul
celor apropiaţi , învăţare care are drept rezultate şi valori ce odată instituite rămân
valabile o viaţă întreagă . ”(Valerică Mihăilă-„Identitate şi adolescenţă”pag 58)
Un cuplu de părinţi compus din personalităţi suficient integrate şi echilibrate ,
solidare şi în genere satisfăcute , persoane având un anumit grad de inteligenţă , tact ,
intuiţie şi stabilitate emotivă constitue prin sine un factor de educaţie complex şi eficient .
Grupul familial joacă un rol deosebit de important şi în dobândirea coerenţei
personale . El ajută la descoperirea comportamentelor sociale şi fundamentale , cât şi la
individualizarea si socializarea copilului . Toate aceste aspecte subliniază câteva dintre
direcţiile principale pe care experienţa părinţilor , mentalitatea , atitudinile morale ,
comportamentale le transmit subiectului prin acţiuni educative .

2.2 Stiluri educative parentale

Cercetările psihologilor au fost interesate începând cu perioada anilor 1920 de

modul în care părinţii influenţează dezvoltarea socială şi instrumental-competiţională a
copiilor .
Parentalitatea este o activitate complexă ce include o serie de comportamente
specifice , această muncă individuală sau comună influenţând foarte puternic viaţa
copiilor . Majoritatea cercetărilor care au încercat să descrie acest concept au pornit de la
definiţia dată de Diana Baumerind (Curs psihologia cuplului şi a familiei 2008) .
În concepţia acestei autoare , constructul stilurilor parentale este folosit penru a
surprinde variaţii în aşteptările părinţilor de a-şi controla şi socializa copii . Două puncte
sunt criticabile în înţelegera acestei definiţii . Primul stil parental înseamnă să descrii
variaţii normale ale paternalităţii . Cu alte cuvinte tipologia stilurilor parentale propusă
de Baumerind nu ar fi trebuit să includă părinţii devianţi , acest fapt putând fiind observat
doar în casele abuzive , neglijente . În al doilea rând , Baumerind dezvoltă noţiunea de
parentalialitate normală în jurul conceptului de control , mai ales a pierderii controlului .
Cu toate că părinţii pot fi diferiţi în felul cum încearcă să-şi controleze sau să-şi
socializeze copii , în măsura în care ei fac acest lucru îşi asumă rolul primar prin care îşi
influenţează , îşi educă , sau îşi controlează copiii .

15
 Baumerind identifică cinci stiluri de îndrumare parentală , în funcţie de două
componente : gradul controlului şi manifestările afective ale părinţilor în relaţiile cu
copiii .

1. Stilul autoritar (autoritar-subiectiv)- combină controlul puternic adesea autoritar

şi arbitrar , cu nivelul scăzut al activităţii .
Aceşti părinţi sunt foarte puţin deschişi informaţiilor venite dinspre copiii . Ei
sunt creatorii regulilor , sunt cei care disciplinează şi planifică . Potrivit acestor părinţi ,
principala calitate a unui copil este ascultarea , obedienţa .
Deşi pot simţi afecţiune , rareori o exprimă verbal sau comportamental .
Consecinţele negative pot fi abuzul fizic , emoţional , ostilitatea crescută , stima de sine
scăzută , împedicarea competenţei sociale .

2. Stilul permisiv-combină controlul scăzut cu afectivitatea ridicată.

Graniţa dintre părinţi şi copii este foarte permeabilă , datorită lipsei de valori şi
regulilor necesare vieţii familiale . Părinţii nu constitue o sursă educativă importantă
pentru copii , nu sunt agenţi activi de formare . Pentru că îşi exprimă afecţiunea faţă de
copii , aceştia pot avea încredere în sine şi o stimă de sine ridicată, dar lipsa îndrumării
parentale diminuează capacitatea de cooperare a copiilor în situaţii sociale.
Copiii pot fi autonomi şi creativi , pot avea dificultăţi în subordonarea intereselor
celor colective .

3. Stilul neglijent combină controlul scăzut cu lipsa afectivităţii.Este cazul

părinţilor centraţi pe propriile interese personale sau profesionale , care fug de
responsabilităţile parentale . Graniţele dintre sistemul parental şi cel al copiilor sunt rigide
datorită refuzului de a se implica în activitatea parentală .
Dezavantajele acestui stil parental pot fi : slaba specializare a copilului ,
neglijarea emoţională , nivelul scăzut al stimei de sine , capacitatea scăzută de conformare
la reguli , norme .

4. Stilul supraprotector –combină controlul ridicat cu nivelul crescut al

afectivităţii , ambele utilizate într-o manieră intruzivă .
Părinţii îşi controlează copii , activităţile în care aceştia se implică , iar afectiv se
implică în trăirile lor emoţionale , pe care le manipulează . Subsistemul parental este

16
 foarte puternic ei încercând să menţină graniţe variabile şi semipermeabile , prin care să
obţină ascultarea din partea copilului . Adeseori tind să-şi sufoce copiii cu propria iubire .
Dezavantajele pot fi : dependenţa exagerată a copilului , interiorizarea
problemelor , care se pot manifesta negativ prin depresie , agresivitate pasivă ,
autoagresivitate sau prin tulburări nevrotice , de alimentaţie şi lipsa independenţei la
vârsta adultă .

5. Stilul autoritar democratic- combină controlul ridicat cu afectivitatea

crescută , ambele utilizate într-un mod raţional şi echilibrat .
Orice restricţie este explicată copilului,controlul este ferm , obiectiv
.Afectivitatea este cea care creează o relaţie caldă , armonioasă, lipsită de excese
emoţionale . Acest lucru îngăduie dezvoltarea independenţei şi a autonomiei . Nu
întâmplător acest stil educaţional este cel mai adecvat . Cu toate că în aparenţă stilul
democratic are numai avantaje, totuşi e bine să menţionăm faptul că un copil crescut în
acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl poate întâlni la şcoală, în
grupurile de prieteni, armată etc). El ar putea fi considerat ,,bleg” pentru că nu va executa
foarte promt sarcinile solicitate , sau , dimpotrivă , ,,impertinent” pentru că ,,discută
ordinele”. Diferenţele dintre stilurile de îndrumare parentală are celor doi părinţi sunt
frecvente , diferenţele moderate fiind utile în negocierea unui stil parental unitar .
Stilul sau modelul parental se referă la acţiunile şi atitudinile figurilor parentale
faţă de copil . Carlor Perris afirma că pregătirea pentru viaţă începe imediat după naştere
şi, în mare măsură, această pregătire este opera mamei. Perris acordă figurii materne un
rol principal în socializarea copilului. Autorul descrie paisprezece modele parentale, din
perspectiva relaţiei părinte-copil :
- modelul parental abuziv : caracterizat în sensul pedepselor aplicate nemotivat şi
exagerat .
- modelul parental privativ : caracterizat prin privare de daruri, lucruri necesare ,
alimente .
- modelul parental punitiv : caracterizat prin severitate, duritate , furie din partea
părintelui .
- modelul parental umilitor : caracterizat prin pedepse sau comentarii de faţă cu
alţii.
- modelul parental rejectiv : caracterizat prin ignorarea nevoilor copilului,
apropiere ,consolare.

17
 - modelul parental supraprotectiv : caracterizat prin griji sau neâncredere din
partea părinţilor .
- modelul parental supraimplicat : caracterizat prin ,amestec în deciziile şi
autonomia copilului .
- modelul parental tolerant : caracterizat prin respectarea opiniilor contrare ale
copiilor .
- modelul parental afectuos : caracterizat prin tandreţe , căldură în gesturi , cuvinte
, îmbrăţişări .
- modelul parental orientând performanţa : caracterizat prin note bune , orientare
profesională , carieră .
- modelul parental generator de culpabilitate : caracterizat prin sugerarea
culpabilităţii prin gesturi , mimică şi cuvinte .
- modelul parental stimulativ : caracterizat prin încurajare , sprijinire , premierea
copilului .
- modelul parental favorizând pe ceilalţi : favorizarea unui alt frate sau soră .
- modelul parental favorizând subiectul : favorizarea copilului în faţa fraţiilor ,
surorilor .
În cartea lui C.Ciofu „Interacţiunea părinte-copil” , capitolul „Tipuri de dominare
parentală”, stilurile parentale apar definite ca moduri de disciplinaritate a copiilor de
către părinţi . Astfel , apar cinci variante de atitudini :
-părinţi normali ;
-părinţi hiperprotectori ;
-părinţi indulgenţi ;
-părinţi severi ;
-părinţi agresivi .
În ceea ce priveşte cele cinci stiluri parentale , ele pot fi descrise astfel :

1. Părinţii normali
Au un stil optim de acţiune cu copilul , combină autoritatea şi fermitatea cu
recunoaşterea drepturilor . Aceşti părinţi răspund pozitiv şi îndeplinesc cererile rezonabile
ale copiilor . Se porneşte de la ideea că un copil nu are numai datorii , ci şi drepturi .
Metoda considerată optimă implică responsabilităţi din partea partenerilor , autostimă şi
nu naşte niciodată agresivitate , violenţă sau negativism din partea copilului .

18
 2. Părinţii hiperprotectori
Superprotecţia parentală apare în cazurile în care există încă un contact excesiv
între mamă şi copil ; deşi copilul ar fi trebuit de mult să îşi dezvolte un anumit grad de
independenţă . Acest contact constă în prelungirea nedorită a îngrijirilor şi serviciilor care
sunt prestate de către mamă , la vârsta la care ar fi trebuit să apară elemente de
autoângrijire .
Copilul superprotejat este anxios , iar mamele îşi arogă atitudini hiperprotectoare
de infantilizare . Mamele acestor copii sunt restrictive şi limitează mult tendinţele
copilului de a căpăta autonomie . Această hiperdependenţă de mamă a copilului
hiperprotejat va fi distinsă de ataşamentul selectiv . Ataşamentul selectiv exprimă
securitate emoţională ,autonomie socială , pe când hiperprotecţia maternă generează în
principal lipsa de autonomie . Mamele copiilor anxioşi sunt mai restrictive şi mai severe ,
limitându-le mult autonomia socială prin extensia supracontrolului matern .
Se disting cinci categorii de factori care conduc la hiperprotecţie familială :
-Factori legaţi de copil ;
-Factori legaţi de mamă ;
-Factori legaţi de căsătoria părinţilor ;
-Răspuns la sentimentele de ostilitate ale mamei ;
-Tulburări emoţionale ale părinţilor .

1. Factorii legaţi de copil

De obicei , copilul hiperprotejat s-a născut după o lungă perioadă de sterilitate ;

mama hiperprotectoare este de obicei , mai în vârstă de 30 de ani şi are un singur copil .
Copilul unic are risc major de a deveni hiperprotejat . Altă categorie de factori are în
vedere evenimentele nedorite în legătură cu naşterea copilului şi anume sarcină
complicată , naştere prematură , patologie neonală care a necesitat intervenţie terapeutică.
Astfel , boala gravă a nou-născutului generează anxietatea părinţilor , conducând la
sindromul de copil vulnerabil .

2. Factorii legaţi de mamă

De cele mai multe ori mamele copiilor supraprotejaţi nu sunt angajate în vreo
activitate cu utilitate socială . Adeseori ele sunt lipsite de căldura sufletească şi

19
afecţiunea soţului . Intenţiile acestor mame sunt totdeauna bune ,ele nerealizând răul pe
care îl produc copilului , limitându-i acţiunile independente .

3. Factori legaţi de căsătoria părinţilor

Familia copilului superprotejat suferă lipsă de comunicare între parteneri .

Relaţiile dintre aceştia sunt simbolice , iar lipsa sadisfacţiilor vieţii conjugale este
compensată de mamă prin creşterea excesivă a relaţiilor cu copilul .

4. Răspuns la sentimentele de ostilitate ale mamei

Această situaţie paradoxală se naşte atunci când mama nutreşte sentimente de

respingere şi insadisfacţie faţă de copil , care nu corespunde expectanţelor sale . Mama nu
poate accepta existenţa acestor sentimente pe care le consideră monstruoase şi le
deghizează într-o atitudine pe care o consideră acceptată social şi anume , hiperprotecţia .

5. Tulburări emoţionale ale părinţilor

Bolile psihiatrice ale părinţilor pot genera hiperprotacţia copilului . Părinţii îl

consideră hiperdependent , chiar atunci când nu există acest tip de manifestări .

3. Parinţii indulgenţi

Aceştia se află în antiteză cu părinţii hiperprotectori , pentru că ei nu reuşesc să

impună un anumit control în activitatea copilului , ei acceptă şi se supun fără
discernământ cererilor lor . Acestă atitudine parentală favorizează dezvoltarea
agresivităţii şi negativismului la copil , situaţie ce survine în familiile disarmonice în
cazul unui ataşament inadecvat părinţi-copii .
Controlul parental lipsit de autoritate exacerbează la copil tendinţele de
agresivitate cu cele două tipuri de manifestare majoră : crizele de mânie şi negativismul .
Crizele de mânie sunt tulburări de comportament apărute ca urmare a conflictului dintre
personalitatea copilului , în plină afirmare şi atitudinea permisivă a părinţilor .

20
Negativismul se înscrie în acelaşi tip de manifestări , se exprimă printr-o atitudine
nejustificată de refuz , rezistenţă faţă de orice fel de ofertă .

4. Părinţii severi sau foarte autoritari

Aplică un tipar de eliminare complet diferit de cel indulgent , ei nu lasă iniţiativa

copilului şi îl obligă să se supună fără comentarii unor măsuri educaţionale aspre , uneori
chiar absurde . Relaţia părinte-copil nu are caracterul unui dialog . Tatăl hotărăşte ce e de
făcut şi nu urmăreşte introducerea autodisciplinei , autostimei şi a conştiinţei de sine a
copilului.Aceste măsuri de severitate evidentă nu aduc nici un fel de avantaje în ceea ce
priveşte educarea copilului , ci din contră , aceste măsuri coercitive duc la creşterea
agresivităţii şi ostilităţii copilului , producând tensiuni şi conflicte inutile părinţi –copii .
Această categorie de părinţi are tendinţa să comande copilului acţiuni care sunt
uneori în contrast cu ceea ce ştie , ceea ce poate şi ceea ce îl interesează pe copil .

5. Părinţii agresivi

Sunt mult mai puţini la număr , nu ţin cont în nici un fel de responsabilitatea şi
sentimentele specifice parentalităţii şi îşi transformă proprii copii în victime ale
agresivităţii . Copilul maltratat este victima agresivităţii nebănuite şi disimulate a familiei
. Se defineşte drept copil maltratat orice copil care a suferit agresiuni fizice repetate din
partea părinţilor .
„Copilul victimă a agresivităţii este copilul special diferit de ceilalţi din jur ,
purtătorul unor malformaţii , deficienţe motorii , retardat mintal , tulburări de
comportament , la rândul lor consecinţa unor interacţiuni inadecvate părinţi-
copii”(C.Ciofu-„Interacţiunea părinşi copii”.pag 132) .
În lucrarea „Frică , supărare , agresivitate”, autorul Dr.Ranschburg Jeno prezintă
patru tipuri de atitudini parentale :

-atitudine caldă-indulgentă ;
-atitudine rece-indulgentă ;
-atitudine caldă –autoritară ;
-atitudine rece-autoritară ;

21
 1. Atitudinea caldă-indulgentă

Cercetările au demonstrat că un copil crescut într-un mediu educativ caracterizat

prin atitudine caldă-indulgentă , se orientează pozitiv faţă de lume , este activ , ambiţios şi
prietenos , are spiritul flexibil , creativ . Acest copil nu s-a îndoit ,este iubit şi nu a simţit
dragostea părintească ca o povară . Deci , afecţiunea , conduita centrată pe copil nu se
identifică cu atitudinea afectogenă şi de asemenea nici indulgenţa nu înseamnă că totul i
se permite copilului . Într-un astfel de mediu sunt restricţii şi dacă copilul le încalcă
atunci se acordă şi mustrări , dezaprobări .
Într-un experiment realizat de Lewin , s-a constatat că acei copii care sunt crescuţi
într-un mediu cald-indulgent ,se joacă cu păpuşi care reprezintă adulţii ,adică acceptă în
jocurile lor roluri de adult mai frecvent decât cei care sunt subiecţii altor tipuri de
atitudini educative . Acest aspect este foarte important , doar dacă se acceptă , că jocul cu
roluri constitue expresia tendinţei de identificare cu adultul , atunci , ea confirmă că
atitudinea parentală caldă-indulgentă asigură cea mai puternică tendinţă de identificare
de modele cu adulţii .
Acest tip de atitudine poate dezvolta o agresivitate prosocială , utilă atât pentru
individ , cât şi pentru societate .

2. Atitudine rece-indulgentă

Această formă de atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivităţii

infantile , dar aceasta este o agresivitate antisocială , cu originea în conflictele interioare .
Părintele , datorită antipatiei sale faţă de copil , refuză încercările de apropiere ale
copilului şi nu se interesează de copil . Părintele care adoptă această atitudine , educativă ,
aplică periodic copilului , mai ales cînd vrea să se justifice în faţa altora , pedepse fizice .
La antipatia părintelui ,copilul răspunde tot prin antipatie şi agresivitate , a căror
apariţii în comportament nu este deloc inhibată de către atitudinea indiferent indulgentă a
părintelui .

3. Atitudine caldă-autoritară

În această formă de atitudine este inclus tipul de părinte hiperafectuos ,

hiperprotector . Personalitatea copilului se poate forma diferit în funcţie de gradul de

22
consecvenţă a atitudinii autoritare a părintelui . De obicei , agresivitatea deschisă este
interzisă , iar copilul îşi orientează spre interior sentimente ostile formate faţă de părinte
şi se dezvoltă în direcţia anxietăţii . În cazul în care părintele interzice doar agresivitatea
infantilă , nu şi agresivitatea copilului faţă de colegi , copilul are posibilitatea să-se
orienteze în afară de agresivitate . Există situaţii în care restricţiile sunt foarte rigide şi pot
apărea la copil simptome anxioase . Aceşti copii sunt mai puţin creativi decât cei ai
părinţilor calzi-indulgenţi şi gândirea , comportamentul lor social prezintă un caracter
foarte conformist . Maccoby preciza că un astfel de copil , în clasă chiar şi în absenţa
prefesorului se comportă exemplar .
Băieţii şi fetele reacţionează diferit la atitudinea caldă-autoritară . Fetele suportă
mai uşor atitudinea parentală de acest tip , adică , ele produc mai puţine simptome
anxioase sub influenţa ei .

4 .Atitudine rece-autoritară

Faţă de sentimentele părintelui , copilul reacţionează prin tendinţă agresivă , dar

el nu are nici o posibilitate de a se deasfăşura . De cele mai multe ori , aspectul autoritar
al atitudinii este echivalent cu faptul că atitudinea rece , antipizantă a părintelui , este
ascunsă .
În timp ce părintele restrânge viaţa copiluli între limite puţin suportabile şi îi
reprimă orice mişcare spre libertate , părintele accentuează mereu că îşi iubeşte copilul .
Contradicţia este de neânţeles pentru copil , datorită ingratitudinii sale , începe să i se
intensifice din ce în ce mai mult conştiinţa culpabilităţii şi îşi întoarce agresivitatea
împotriva propriei sale persoane , în timp apărând tulburări interne care în demersul
anilor îşi pun amprenta din ce în ce mai intens asupra personalităţii copilului .
Stilurile parentale reprezintă un indicator foarte puternic al funcţionalităţii
parentale pantru că prezice bunăstarea copiilor din aspectul larg al mediului şi
comunităţii în care trăiesc . Oricum în ciuda unei lungi şi solide tradiţii de cercetare în
cea ce priveşte stilurile parentale , o serie de probleme rămân încă neânţelese .
Pentru că stilurile parentale reprezintă mai mult o tipologie decât o combinaţie
liniară între responsabilităţi şi cerinţe , fiecare părinte este mai mult sau mai puţin diferit
în ceea ce priveşte implicarea sa .

23
 2.3 Socializarea . Delimitări conceptuale.
„Socializarea este conceptul folosit la descrierea şi exlicarea modului în care
copiii dobândesc un comportament necesar adecvării lor la cultura şi societatea din care
fac parte .Este procesul prin care o persoană dobâdeşte reguli de conduită sistemul de
credinţe şi atitudini ale unei societăţi sau grup social , astfel încât să poată funcţiona în
cadrul acestuia . ”(Ann Birch 2000)
În copilărie procesul de socializare este influenţat în cea mai mare parte de părinţi
care acţionează ca modele pentru o conduită acceptabilă .Ei asigură suportul afectiv şi
decid care dintre aceste comportamente vor fi interzise şi care vor fi permise . Dar din ce
în ce mai mult rezultatele cercetării indică importanţa raporturilor copiilor cu alte
persoane în afară de părinţi , de exemplu cu fraţi şi bunici .
Socializarea nu este unidirecţională , ceea ce este impus copiilor de către alte
persoane . Majoritatea părinţilor cu mai mulţi copii sunt capabili să identifice diferenţele
dintre copii lor . Ceea ce are efect asupra unui copil nu este obligatoriu să aibă efect
asupra celuilalt . Se poate vorbi , aşadar de componenta bidirecţională a procesului de
socializare .
Socializarea reprezintă procesul prin care individul în interacţiune cu semenii săi ,
acumulează deprinderi , cunoştinţe , norme , valori şi atitudini comportamentale.
Societatea într-o serie de mecanisme şi agenţii sociale (familia , şcoala , mass-
media)transmite bagajul cultural existent noilor generaţii , precizându-le un anumit
comportament considerat normal în cultura respectivă . Socializarea este şi procesul
determinat în formarea identităţii de sine .
Conceptul de educaţie se apropie cel mai mult de socializare . Faţă de educaţie ,
chiar şi cea informală , nesocializată , socializarea este un concept mai cuprinzător , în
primul rând pentru că se înglobează şi învăţarea de către un membru al unui grup sau al
unei culturi de conţinuturi axiologice şi comportamentale pe care respectivul grup sau
respectiva cultură nu ar dori să le transmită . În al doilea rând în socializare însuşirea de
cunoştinţe şi valori se poate realiza chiar fără ca cei de la care învaţă să ştie că ei sunt
surse de educaţie .
Socializarea se referă cu precădere la copilărie şi adolecsenţă , la însuşirea unor
deprinderi , valori , norme de bază , dar cu deosebire în societăţile complexe şi
dinamice , traiectoria de viaţă a individului înseamnă schimbarea de statusuri şi roluri ,

24
deci nevoia de restructurare a cunoştinţelor şi conduitelor , de aceea socializarea se
întinde pe tot parcursul vieţii .
Prin socializare nu numai că o fiinţă biologică devine o fiinţă socială , a unei
culturi , însuşidu-şi o limbă , obiceiuri , valori şi norme specifice , ci ea devine o
fiinţă umană în general . Socializarea este deci umanizare .
Traseul inserţiei individului în viaţa socială planetară nu este unul linear şi
uniform . Aborarea clasică din ştiinţele socio-umane distinge două mari faze :

1.Socializare primară ,
2.Socializare secundară .

1.Socializarea primară are loc în copilărie şi prin ea individul , născut doar cu

potenţialităţi pentru viaţa socială , devine membru afectiv al ei , devine viaţa socială .
In acest proces se interiorizează lumea socială , se cristalizează versiunea subiectivă a
realizării socio-umane obiective . Agenţii sociali care mediatizează această interiorizare
sunt în primul rând indivizi apropiaţi şi relevanţi pentru copil , persoane care au intrat în
literatura de specialitate sub numele de persoane semnificative sau altul semnificativ .
Întrucât copilul se naşte într-o structură socială dată , persoanele semnificative ,
dintre care părinţii ocupă locul central , îi sunt oarecum impuse spre definire . Aceşti alţi
semnificativi cu care copilul se şi identifică, intermediază realitatea pe care copilul o va
interioriza , modificând-o în raport cu propria lor poziţie în spaţiul social şi cu propria lor
experienţă de viaţă .
Treptat prin socializarea primară , copilul ajunge la transgresarea situaţiilor şi
persoanelor specifice , învaţă roluri , atitudini şi comportamente generale . De exemplu
dacă mama arată întotdeauna o atitudine negativă faţă de copil , atunci acesta se
murdăreşte în timpul mesei şi dacă acestă atitudine va fi manifestată şi de alte persoane
semnificative : tata , bunica , sora , generalitatea normei se va extinde în subiectivitatea
copilului . Pasul decisiv urmează când el îşi dă seama , că toată lumea din mediul său este
împotriva practicii vizate , este trecerea de la reacţiile faţă de roluri şi atitudinile unor
persoane semnificative concrete la unul pe care îl numeşte „altul generalizat .”

2.Socializarea secundară este legată de diviziunea socială a muncii şi de distribuirea

socială a cunoştinţelor . Ea presupune interiorizarea cerinţelor , informaţiilor , normelor
şi valorilor promovate de diferite instituţii specializate , formale sau informale .

25
 Socializarea secundară înseamnă şi trecerea de la lumea copilăriei la o lume mai
eterogenă . Aici funcţionează persoane semnificative , dar ele sunt mai fluctuante , iar
individul are un oarecare control asupra lor , în sensul că poate renunţa la unele în
favoarea altora , în vederea menţinerii identităţii proprii .
Intrarea în socializarea secundară poate coincide cu tranzacţia de la copilărie la
pubertate şi adolescenţă .

2.4 Procesul învăţării sociale

După cum au arătat mulţi cercetători , în special Schaffer ,copilul are o tendinţă
mult mai puternică de a reacţiona la oameni decât la alţi stimuli din mediul său , cum ar fi
licăririle de lumină sau zgomotele deşi reacţionrază la acestea , după cum ştie orice
părinte . La copil pare să existe o tendinţă de sociabilitate puternică şi foarte bine
conturată . Deoarece fiinţele umane , în comparaţie cu multe alte specii de animale , sunt
foarte sociabile şi în mod normal , nu-şi trăiesc viaţa complet izolate , acest lucru este de
aşteptat . Ceia ce ne interesează aici sunt căile prin care se dezvoltă la copii tendinţa de
sociabilitate .
Atunci când analizăm fenomenul de durată al dezvoltării copilului , putem observa
că acesta presupune un proces de socializare , în care copilul învaţă să se conformeze
normelor societăţii şi să reacţioneze adecvat . Deşi acest proces poate implica
expectanţele diferite de la o specie la alta , se pare că natura foarte sociabilă a copiilor
presupune o disponibilitate foarte mare de a învăţa şi de a răspunde la influenţele sociale.
În principiu există trei modalităţi principale de încurajare a socializării la copil ,
prin procesul de imitare şi identificare , prin educaţia directă , implicând pedepse şi
recompense şi prin transmiterea expectanţelor sociale . Mulţi teoreticieni ai învăţării
sociale consideră că procesul de imitare şi identificare este cel mai important dintre cele
trei .

Imitarea

De la început , copilul observă şi imită persoanele din jurul său : puştii care
încep să meargă , se detecteză adesea când sunt lăsaţi să facă unele lucruri pentru
oamenii mari . De asemenea copii mici se joacă de multe ori , adoptând roluri sociale şi

26
imitând adulţii pe care i-ai văzut în aceste roluri . Toate aceste roluri fac parte din
procesul prin care copilul învaţă o serie de comportamente pe care le poate utiliza mai
târziu .
Imitarea este descrisă drept o scurtătură de învăţare.Aceasta presupune copierea
unei anumite acţiuni sau a unui set de acţiuni şi permite copilului să dobândească o serie
de deprinderi fizice , foarte rapide şi foarte eficiente .Unii teoreticieni consideră uşurinţa
copiluliui de a învăţa prin imitare un tip generalizat de montaj de învăţare , în care copilul
este pregătit pentru a învăţa prin copierea acţiunilor altor persoane .
Prin imitare , copilul este capabil să înveţe mult mai mult decât ar putea să prindă
prin învăţarea directă .

Identificarea

Există şi un proces în două etape , care este implicat în învăţarea bazată pe

observaţie . Deseori , un copil va învăţa un stil mai general de comportament asumându-
şi un rol complet sau modelându-se după o altă persoană.Deşi acest lucru poate să
înceapă cu procesul de imitare , învăţarea se interiorizează rapid , astfel încât copilul
ajunge să se identifice cu persoana sau rolul respectiv . Identificarea apare într-o perioadă
mult mai mare de timp decît imitatea şi se crede că , în mare măsură , învăţarea rolului
social , cum ar fi învăţarea rolului despre sex , are loc prin procesul de identificare .
Datorită acestui lucru , teoreticienii învăţării sociale consideră că prezenţa
modelelor de rol este foarte importantă în dezvoltare.Ei susţin că în jurul copilului
trebuie să existe oameni pe care acesta să-i poate copia , ca să-şi poată forma o idee
despre felul în care o fiinţă umană reală se comportă într-un anumit rol social . Astfel de
model de rol îi oferă copilului un „fir roşu” care îl va ghida către un comportament
adecvat de viaţă .

Efectele întăririlor

Unii autori consideră că au investigat felul în care întăririle pozitive , cum ar fi

lauda sau încurajarea , pot influenţa învăţarea prin imitare . Patterson , Littman şi Bricher
au efectuat un studiu bazat pe o observaţie de zece săptămâni a copiilor de grădiniţă şi
au constatat că evenimentele care urmează unei fapte agresive sunt decisive în repetarea

27
comportamentului agresiv . Dacă purtarea agresivă este ignorată sau pedepsită printr-o
replică la fel de agresivă a unui alt copil,atunci este mai puţin probabil să se repete .
Dacă acţiunile agresive au consecinţe satisfăcătoare pentru agresori , precum
izbucnirea în plâns a celuilalt copil sau lăudarea agresorului de către prieteni se vor
repeta cu o probabilitate mai mare.
Imitarea şi identificarea pot fi mecanisme de învăţare pentru copii . Alte tipuri de
studii au investigat aspecte diferite de învăţare socială , precum efectele diverselor tipuri
de pedepse asupra copilului.Deşi copii învaţă foarte mult prin identificare şi imitare ,
există lucruri care sunt dobândite prin intermediul reacţiilor directe din partea adulţilor
şi deseori , aceasta este o modalitate importantă de pregătire a copiilor pentru a se
comporta conform exigenţelor societăţii .

Pedeapsa

Deşi fiecare societate modelează comportamentul copiilor săi prin recompense

şi laude sau prin amuzamentul şi atenţia adulţilor pe care copii par să le considere
recompense , există o altă latură a educaţiei pe care fiecare societate o utilizează :
pedepsirea purtării rele sau inadecvate social . În unele societăţi pedeapsa poate fi foarte
mică . Membrii unuia dintre triburile din Noua Guinee , samoanii , aveau convingerea că
maturinzându-se , copiii dobândesc în mod natural un comportament sociabil conform
expectanţelor . Comportamentul necorespunzător este foarte rar pedepsit direct , devreme
ce presupune că la maturitate , oamenii scapă de el .
În acelaşi timp copiilor nu li permite să fie o pacoste pentru alte persoane ; ca
urmare , dacă plâng sau se obrăznicesc , sunt înlăturaţi din compania celor în vârstă . Cu
toate că nu pare prea convingător , aceasta este o pedeapsă uşoară , deoarece
comportamentul neadecvat a produs copilului consecinţe cam neplăcute . Mead a
constatat că adulţii samoani erau stabili , prietenoşi şi foarte echilibraţi , poate că din
cauză că nu au fost pedepsiţi serios în copilărie .
În societatea occidentală , tipul de pedepse pe care le utilizează părinţii pare să
se coreleze foarte bine cu dezvoltarea unui simţ puternic al conştiinţei la copil . Un studiu
efectuat de către Mackinnon , în 1938 a arătat că studenţii care s-au dovedit a avea o
conştiinţă puternică , prin aceea că nu au copiat la un examen atunci când au avut ocazia ,
suferiseră pedepse psihologice de la părinţii lor în copilărie şi cei care au trişat deşi nu

28
aveau probabil conştiinţa puternică suferiseră pedepse fizice .Această diferenţă pare
destul de importantă şi necesită mici explicaţii .
Când vorbim despre pedepse fizice , nu sugerăm doar lovirea copiilor . Studiul
lui Mackinnon a inclus ca pedepse fizice şi interdicţia de a ieşi din casă , suprimarea
banilor de buzunar . Important este să existe o amendă prin care copilul să o plătească .
În pedepsirea biologică nu este necesar nici un fel de amendă , dar copilului îi este
reproşată rănirea pe care a produs-o părintelui , sau altor persoane ori este făcut să se
simptă vinovat sau responsabil de acţiunile sale .
Reacţiile sociale constitue aspectul important al acestul tip de pedeapsă . Copilul
simpte , că acţiunea sa i-a dezamăgit pe părinţi , că a cauzat inutil suferinţa alcuiva , dar
în afară de a-şi cere scuze nu poate face nimic în compensaţie .
Hill susţine că motivele pentru care pedepsele psihologice par să fie atât de
eficiente în producerea unei conştiinţe puternice la copii , au la bază actul de a-şi cere
scuze . Treptat acesta se interiorizează astfel încât în loc să spună doar îmi pare rău
copilul ajunge să îi pară rău cu adevărat şi mai târziu să se simptă vinovat şi responsabil .
Copilul dacă este pedepsit fizic poate vedea lucrurile mult mai superficial , ca pe o
amendă pe care trebuie să o plătească pentru un comportament inadecvat , dar nimic mai
mult , deci singurul efect al pedepsei fizice ar fi teama de a fi descoperit şi nu neapărat
dezvoltatea unei conştiinţe puternice .
Unii psihologici consideră pedeapsa drept o cale foarte ineficientă în
socializarea copiilor.B.F.Skinner susţinea cu putere că utilizarea întăririlor pozitive şi
negative este mult mai eficientă în educarea copiilor decât folosirea pedepsei.Aşa cum
arăta Skinner pedepsirea unui copil pentru că a făcut un lucru rău poate să –l oprească de
la a face acelaşi lucru,dar nu-l opreşte să facă alceva,la fel de rău , chiar mai
rău.Recompensarea unui copil pentru un comportament corect determină reluarea
comportamentului dorit cu o probabilitate mai mare,în acest fel copilul nu face nimic rău.

Importanţa explicaţiei

Pentru copii importanţa explicaţiilor , pentu a li se clarifica expectanţele

adulţilor şi motivele regulilor , este un espect al socializării care poate diferi de la un grup
social la altul.Într-un studiu longitudinal al paternurilor educaţionale , efectuat în
Nottingham , de Newson s-a constatat că părinţii din clasa muncitoare aveau tendinţa de
a da copiilor lor comenzi şi ordine mai directe fără explicaţii,în timp ce părinţii din clasa

29
mijlocie explicau în general copiilor ,lor motivele care stau la baza regulilor şi a
normelor . Aceste explicaţii par să încurajeze copilul,să se comporte sociabil .
În multe societăţi netehnologizate,copilului îi sunt explicate motivele unor
anumite obiceiuri şi reguli , astfel încât , la maturitate să fie conştient numai de felul
comportamentului adecvat , ci şi de motivaţiile lui . Deci este importantă şi latura
cognitivă a educaţiei .Un alt factor foarte important în dezvoltarea copilului este felul în
care înţelege ceea ce se întâmplă în jur şi raţiunea pe care o dă regulilor şi
comportamentelor observate .

2.5 Agenţii şi medii socializante

Mediul social care îl formează pe individ nu este amorf,iar elementele sale nu

sunt echiponderale în procesul socializării.Alături de opinia publică mai există şi alte
instanţe cum ar fi :biserica,armata,cu o influenţă notabilă în socializare.Dintre toate,patru
instanţe cele mai importante sunt considerate :
-Familia ;
-Şcoala ;
-Mass-media ;
-Grupul de similaritate ;

1. Familia
Familia este o unitate socială , un sistem deschis , care este supusă unor
schimbări rapide parentale , cu viaţa socială .
Familia nu socializează copilul doar în cadrul său nuclear,rolul său fiind mai mult
orientativ , de a-şi concentra atenţia asupra structurilor care pot intefera direct cu mediul
social şi de a le adapta structurii maleabile sau stabile identităţii copilului . Familia
răspunde de aceleaşi sarcini pe care orice instituţie socială o urmăreşte atunci când este
vorba despre procesul de socializare : de a facilita copilului achiziţia normelor ; valorilor
şi de prinderilor necesare dezvoltării sociale .
Familia facilitează desfăşurarea procesului socializării primare , proces ce constă
în interacţiuna cu familia , în învăţarea de la cei apropiaţi , învăţare care are drept
rezultat norme şi valori care odată instituite rămân valabile întreaga viaţă .

30
 Analiza procesului de construcţie a identităţii porneşte de la premisa negocierii
relaţiei părinte-adolescent .
Adolescenţii se confruntă cu distincţia dintre fructificarea experienţei părinţilor lor şi
modul de a privi realitatea socială . Apariţia acestei disfuncţii nu face imposibilă
manifestarea unui nou fond de maturitate atât de necesar adolescentului în procesul de
socializare primară .
Familia în procesul socializării primare , contribuie la procesul de primă achiziţie
a identităţii sociale de către copil . Acest proces reprezintă poarta de lansare către statutul
de mai târziu de membru al societăţii . Deşi familia încearcă să-şi manifeste autoritatea ,
adolescentul se poate confrunta cu :
-aversiunea faţă de părinţi şi orientarea către grupul de prieteni ;
-o atitudine critică faţă de instituţiile frecventate de către adulţi şi faţă de
reprezentanţii acestora ;
-o reviziune în plan comportamental şi atitudinal a ceea ce adolescenţii numesc
„rezistenţă în lumea adultă”. Acest concept a fost denumit de sociopsihologul Taifel ,
centrismul adolescentului , concept esenţial în procesul construcţiei identităţii sociale .
Adolescenţii care posedă un indice ridicat de centrism au tendinţa de a se
comporta în mod favorabil cu adulţii , iar grupul de prieteni cărora aparţin constitue
pentru ei o bază puternică pentru constituirea unei identităţi sociale pozitive .
Constituirea unei identităţi sociale pozitive constă în dorinţa de a avea privilegii
adulte începând cu vârsta de 15-17 ani , adică propriul program de venit şi de plecat de
acasă , controlul propriilor resurse financiare , propriile norme în relaţiile de prietenie cu
sexul opus şi chiar dorinţa de a locui independent . Dorinţa de a avea aceste privilegii
nu înseamnă că adolescenţii aspiră la statutl de adult , ci prin intermediul procesului de
imitaţie , ei încearcă să-şi copie aceste privilegii în bagajul lor social , neavând răbdare să
aştepte momentul social favorabil atingerii formale a acestui stadiu .
Pe de altă parte în dorinţa lor de a se distanţa de părinţi şi de a deveni
independenţi , adolescenţii , neavând suportul social necesar compensării acestei
distanţări , cad în extrema negativă . În aceste condiţii , familia nu constitue pentru ei o
soluţie alternativă , deoarece tendinţa multora dintre adolescenţi este de a respinge
autoritatea parentală .
În concluzie ,”singura zonă în care adolescentul acceptă autoritatea părintelui
este cea a instituţiei şcolare...”zona” în care adolescentul poate să-şi făureacă propria
identitate este cea exercitată în planul valorilor instituite în cadrul grupului de prieteni ,

31
dar şi acestea pot intra uneori în conflict cu lumea valorilor din universul adulţilor .
”(Valerică Mihăilă-„Identitate şi adolescenţă”-pag 61)

2. Grupul de simiaritate

Grupul de similaritate este extrem de important atunci când se vorbeşte despre

socializare , în special a adolescenţilor şi desemnează persoanele care au acelaşi statut ,
sunt egale sau foarte apropiate potrivit unui criteriu social .
Grupul de prieteni , se constitue ca grup suport în tendinţa de afirmare a Eului şi
a independenţei faţă de familie sau faţă de alte autorităţi , tendinţă caracteristică
adolescenţilor .
De-a lungul perioadei adolescenţei , interacţiunea cu grupul de prieteni acţionează
mult mai des fără supervizarea părinţilor comparativ cu perioada copilăriei . În
adolescenţă , raportul se inversează , adică grupul de adolescenţi se întâlneşte atunci şi
părinţii lipsesc sau nu au cunostinţă . O altă caracteristică a grupului de prieteni este aceea
a prezenţei prietenilor de sex opus , ceea ce stimulează schimbarea şi dinamica în cadrul
grupului .
Alături de aceeasta apare şi fenomenul grupurilor mici , numite de către sociologi
,”clici .”Clicile îşi dezvoltă propria lor minicultură care include propriul stil de a se
îmbrăca , de a vorbi , de a se comporta . Aceste transformări în dinamica de grup a
adolescentului îşi au originile în tranziţiile de ordin : biologic , social , cognitiv , pe care
acesta le parcurge . Rezultatul final este construcţia identităţii sociale .
Rezultă de aici că adolescenţii se influenţează unii pe alţii iar acest mecanism
pare să fie generat de două procese sociale :
-Procesul de imitaţie cu influenţe mai ales comportamentale ;
-Procesul de afirmare socială-are loc atunci când adolescentul este răsplătit pentru modul
în care sunt adoptate aceste norme de comportament .

3. Şcoala

Când intră în şcoală , altă instanţă importantă a socializării , copii se lovesc

pentru prima dată de impersonalitatea lumii . Şcolile suplinesc sau concureză familia în
transmiterea componentelor şi structurii sociale .

32
 Şcoala ca şi familia este acea instituţie a cărei misiune este de a socializa
individul . Implicarea socială , expectanţele adulţilor şi procesul de comparaţie socială
reprezintă un prim aspect al procesului de socializare în şcoală . De exemplu , profesorul
influenţează comportamentul elevului prin sistemul de încurajări , privilegii , atenţionări
şi prin cel mai important dintre acestea sistemul de notare .
Notele reprezintă cea mai concretă evidenţă a aprobării sau dezaprobării oficiale
pe care profesorul o acordă performanţei elevilor . Contextul clasei de elevi şi procesul
însuşirii normelor sociale este o altă caracteristică specifică şcolii ,văzută de unii
sociologi ca şi element al fazei de tranzaţie dintre familie şi profesie .
Procesul socializării din cadrul şcolii depinde foarte mult de tipul de clasă
socială din care face parte elevul şi de sistemul şcolar , educaţional în ansamblu .
Psihologia cognitivă a lui Jean Piaget subliniază importanţa relaţiei dintre mediul şcolar şi
maturizarea cognitivă a elevului . Psihologul american Erik Erikson aduce în prin plan
ideea că experimentarea diferitelor pattern-uri comportamentale într-un context
instituţional poate facilita procesul tranziţiei adolescentului către viaţa de adult .
Influenţa şcolii în cadrul procesului de socializare este dată de totalitatea
relaţiilor sociale , normelor şi regulilor pe care aceasta le institue şi care sunt acceptate de
adolescenţi înainte ca aceştia să fie motivaţi să o facă .

4. Mass-media

Mass-media , televiziunea în special a devenit un socializator eficient mai ales

pentru adolescenti . Adolescenţii par adesea să aloce o mai mare atenţie televizorului
decât o fac copii sau adulţii , în cazul unor programe , învăţându-i pe aceştia normele
pentru un comportament acceptat . Una dintre problemele studiate intens este însă relaţia
dintre violenţa prezentată la televizor şi stimularea comportamentelor agresive .
Cercetările scot în evidenţă faptul că tinerii care vizionează filme violente la televizor
au tendinţa de a se comporta agresiv , în special în situaţiile care duc la violenţă .
Cercetările au arătat că impactul este mai mare la bărbaţi decât la femei .

33
 Capitolul III Ataşamentul

3.1 Ataşamentul.Delimitări conceptuale.Tipuri.Caracteristici.

3.2 Teorii ale ataşamentului

3.3 Dezvoltarea ataşamentului în cadrul interacţiunii mamă-copil

34
Capitolul III
3.1 Ataşamentul.Delimitări conceptuale.Tipuri.Caracteristici.
„Ataşamentul înseamnă căutarea apropierii în faţa stresului . ” Ataşamentul poate
fi văzut în lipirea de corpul blând , cald al mamei şi îmbrăţişat în schimb privind în ochii
ei şi fiind privit cu dragoste ; îmbrăţişând-o şi fiind îmbrăţişat . Aceste experienţe sunt
profund reconfortate şi asigurate .
„Ataşamentul este definit ca fiind relaţia afectivă preferenţială , selectivă ce se
stabileşte cu una sau mai multe persoane de referinţă .”
„Teoria ataşamentului s-a născut ca un instrument important pentru descrierea
rădăcinilor adânci ale dinamicii relaţiilor strânse . În anii 1940 şi 1950 ,un număr de studii
au arătat că nou născuţii care au fost separaţi de mamele lor traversează o serie de reacţii
care pot fi descrise ca protest , disperare şi în cele din urmă ” detaşare ”(Terapie de
familie . Concepte şi metode , Michael P.Nicholas şi Richard C.Schwartz,pag.116-119)
Ataşamentul reprezintă tendinţa copilului de a căuta apropierea faţă de
persoanele care-l îngrijesc şi de a se simţi în securitate în prezenţa acestora . Teoria
ataşamentului a fost propusă de John Bowlby (1969) pentru a reprezenta dezvoltarea şi
adaptarea socială şi emoţională de la copil la adult şi integrează concepte din teoria
psihanalitică , etiologie şi psihologie cognitivă . El a conceptualizat ataşamentul ca o
construcţie care se întinde de-a lungul întregii vieţi , în care copilul conservă legături de
ataşament faţă de părinţii lui în timpul copilăriei şi până la vârsta adultă . Conform teoriei
ataşamentului , eşecul copilului de a-şi forma o legătură cu una sau mai multe persoane în
primii ani de viaţă este legată de inabilitatea de a dezvolta relaţii personale apropiate ,
intime , la maturitate .
Cele mai recente descoperiri în cercetările asupra ataşamentului se concentrează
asupra ataşamentului în timpul perioadei de tranziţie de la copilărie la vârsta adultă , adică
în timpul adolescenţei .
Au fost utilizate diverse metode pentru a evalua modelele de ataşament din
adolescenţă , printre care : observarea de secvenţe de interacţiuni părinţi-adolescenţi ,
autodeclaraţia .
S-au observat în ultima fază a adolescenţei modele de ataşament asemănătoare
modelelor de ataşament din copilărie (Kobak şi Sceery, 1988). Există un consens asupra
faptului că un ataşament precar este un factor care riscă să provoace probleme ulterioare ,
dar acest lucru nu este nici necesar nici suficient .

35
 În ceea ce priveşte dezvoltarea ataşamentului , la adolescenţă trebuie să se ţină
seama de câteva aspecte elementare : natura schimbărilor în relaţia copii-părinţi şi
influenţa acestora asupra ataşamentului , dezvoltarea de noi relaţii intime ale
adolescentului ( cu prietenii , cu un partener romantic) şi influenţa acestor legături noi
asupra relaţiei cu părinţii .
Deşi rezultatele unor cercetări arată că ataşamentul profund autodeclarat faţă de
părinţi scade odată cu maturizarea puberală , alte studii mai recente arată că doar anumite
componente ale relaţiei de ataşament se schimbă iar altele rămân stabile . Astfel gradul cu
care adolescenţii caută proximitatea figurii principale de ataşament în situaţii de stres
scade dar nu şi perceperea disponibilităţii figurii de ataşament (Lieberman , Doyle şi
Markiewicz , 1999) . Aceste concluzii lasă să se înţeleagă că menţinerea proximităţii
fizice a părinţilor şi nevoia de protecţie în situaţii ameninţătoare sunt mai puţin esenţiale
pentru adolescent , datorită capacităţilor lor mentale şi fizice (au de exemplu mecanisme
de adaptare mai complexe decât copii mici) dar că disponibilitatea figurii de ataşament
(credinţa că figura de ataşament este deschisă la comunicare şi receptivă la nevoile sale)
rămâne importantă . Este recunoscut faptul că frecvenţa şi intensitatea unor
comportamente de ataşament scad cu vârsta , dar calitatea legăturilor de ataşament este
văzută ca fiind relativ stabilă .
În ceea ce priveşte dezvoltarea de noi relaţii de ataşament în perioada adolescenţei
, este general acceptat faptul că această fază de dezvoltare cuprinde tranziţia de la o primă
concentrare pe părinţi ca figuri de ataşament , pe dezvoltarea ulterioară a unei game largi
de relaţii de ataşament . Timpul petrecut cu amicii de acelaşi sex şi varietatea activităţilor
petrecute cu ei sunt la cel mai înalt nivel în jurul vârstei de 9 ani şi scad pe măsură ce
adolescentul mai în vârstă petrece mai mult timp cu partenerii romantici . Totuşi părinţii ,
mai ales mamele , continuă să fie mai căutaţi decât cei mai buni amici în probleme de
securitate şi acest lucru se întâmplă până în ultima fază a adolescenţei (Fraley şi Davis ,
1997 ; Trinke şi Bartholomew , 1997) . În faza primară şi cea intermediară a
adolescenţei , relaţiile romantice sunt deseori tranzitorii şi părinţii , mai ales mamele ,
rămân principalii furnizori de securitate .
În ultima fază a adolescenţei , ca şi la vârsta adultă , relaţia romantică , după doi
ani , devine principala relaţie de ataşament , părinţii rămân importanţi dar secundari ca
figuri de ataşament .
Conform dicţionarului de psihologie Larouse , ataşamentul reprezintă
„ansamblul de legături care s-au stabilit între nou născut şi mama sa , începând cu

36
senzaţiile şi percepţiile sugarului vizavi de acestea şi reciproc , ale mamei faţă de copilul
ei .
Din ziua a treia după naştere sugarul este capabil să recunoască mirosul sânului
şi gâtul mamei şi să-l diferenţieze de al altei femei care are un nou născut de aceeaşi
vârstă . La fel este capabil să distingă vocea sa de gustul pielii sale , calitatea palpărilor ei
. Ataşamentul brusc , care se instalează imediat după naştere între mamă şi nou născut ,
se numeşte in literatura de specialitate „ bonding „ ,termen preluat din limba engleză .
Definirea în termeni medicali a cuvântului bonding ar fi cel de ataşament brusc
al părinţilor faţă de nou născut , adptarea lor iniţială la prezenţa copilului , care este
maximă în primele zece zile de viaţă .
În anul 1972 , Klaus şi Kennel au atras atenţia medicilor asupra existenţei acestui
fenomen psihologic . Se consideră că , primele zile după naştere , constitue o perioadă
optimă pentru realizarea interacţiunii mamă-copil , mama fiind pregătită biologic ,
psihologic şi social pentru aceasta . S-a vorbit despre o anumită perioadă a mamei , care
este plasată în primele săptămâni de naştere , timp în care adaptarea mutuală între mamă
şi copil are loc foarte repede .
Bonding-ul este un proces care se instalează imediat după naştere , proces prin
care părinţii devin brusc extrem de ataşaţi de nou-născut şi percep că este a lor pentru
întrega viaţă . Ca o reacţie la dragostea părinţilor , copilul îşi dezvoltă ataşamentul faţă de
părinţi , care ar putea fi definit ca gestul reciproc al copilului de a-şi iubi părinţii .
Ataşamentul copilului se dezvoltă progresiv şi este evident în jurul vârstei de un
an . Calitatea ataşamentului variază şi reflectă calitatea relaţiei mamă copil din perioadele
anterioare . Din partea copilului , se constată ataşament şi faţă de adulţi şi faţă de alţi
membri ai familiei care este direct proporţională cu calitatea răspunsului acestuia . În
ultimii ani s-a vorbit despre bonding şi despre calitatea relaţiei mamă-copil , despre tot
restul vieţii , care ţine de interacţiunea precoce mamă copil . Beneficiul unei legături
strânse mamă şi nou născut are ca rezultat o dezvoltare ulterioară mai bună a copilului .
S-a constatat că femeile care au petrecut 12 ore în compania nou născuţilor lor în
primele doua zile de viaţă au avut mai puţine incidente legate de calitatea relaţiei mamă-
copil . Lamb recunoaşte că acest contact strâns între mamă şi copil are un efect favorabil ,
dar pentru această perioadă scurtă de timp . Potrivit autorului , bonding-ul este necesar ,
dar nu suficient , pentru a asigura un comportament parental adecvat de durată .
În terenul , psihologiei infantile termenul de ataşament se referă la relaţia care se
creează între copil şi mamă sau mai precis persoana care îl îngrijeşte .

37
 Este vorba despre o relaţie fizică , cât şi o relaţie socială , ca şi cum copilul ar
înapoia sub formă de sentimente ceea ce a primit din partea părinţilor care l-au îngrijit
cu dragoste şi milă . Copilul are nevoie prin creearea acestui tip de ataşament de o
persoană care să-i devină familiară , care să-i asigure confort şi protecţie .
Ataşamentul copilului este comportamentul afectiv exprimat printr-o relaţie
dinamică şi valorică între individ şi o altă persoană , obiect , eveniment sau situaţie
externă . Ataşamentul se manifestă diferit în funcţie de vârsta şi mediul în care trăieşte
copilul .
Calitatea ataşamentului copilului este corelată cu cantitatea răspunsului parental ,
o relaţie care corelează permanent în funcţie de răspuns .

3.2 Teorii ale ataşamentului

Termenul de ataşament ar putea fi definit ca „o relaţie emoţională creată între

doi indivizi , în care fiecare investeşte energia emoţională unul în folosul celuilalt şi se
manifestă prin nevoia reciprocă de apropiere .”
„ Părinţii învaţă să-şi iubească copii si copii învaţă să-şi iubească părinţii”.(C.Ciofu-
Interactiunea părinţi-copii pag.37)
Cercetarile recente privind raportul dintre părinţi şi copii poartă amprenta teoriei
ataşamentului şi în special al lucrărilor lui J.Bowlby . Acesta a fost influenţat de către
gândirea analitică şi acordă mare importanţă majoră primelor relaţii ce se stabilesc între
mamă si copil , precum şi conceptelor evoluţioniste şi etologice . Copiii se nasc dotaţi cu
o înclinaţie naturală de a căuta legături emoţionale cu părinţii .
Cercetările lui Bowlby şi cele a lui Mary Ainsworth au la bază mai multe
concepte cheie :
-legătură afectivă ;
-ataşament ;
-comportamente de ataşament .
Legătura afectivă este definită de Ainsworth ca fiind „ legătura relativ durabilă
care acordă o mare importanţă partenerului datorită caracterului său unic şi de neânlocuit .
În legătura afectivă se doreşte pastrarea intimităţii partenerului .”
Ataşamentul este tipul specific de legătură afectivă care implică şi un sentiment
de securitate . El oferă o bază sigură pornind de la care se poate relaţiona cu restul

38
lumii . Relaţia pe care o întreţine un adult cu un prieten bun sau cu partenerul conjugal
are deobicei toate caracteristicile ataşamentului .
Ataşamentul şi legăturile afective nu pot fi observate direct pentru că sunt stări
inerte . Existenţa lor poate fi dedusă prin aşa numitele comportamente de ataşament ,
adică a manifestărilor care permit copilului sau adultului să menţină o anumită
proximitate cu persoanele de care este ataşat .
Nu există o legătură directă între intensitatea ataşamentului şi numărul de
comportamente de ataşament . Acestea sunt observate în special când persoana
respectivă are nevoie de îngrijire , de sprijin . Copilul mai mare sau adultul îşi manifestă
astfel de comportamente de ataşament atunci când este speriat , obosit , anxios . Pentru a
măsura intensitatea şi calitatea ataşamentului ceea ce contează sunt caracteristicile
acestor comportamente şi nu frecvenţa lor .
Ainsworth-curs psihologia vârstelor : a descris trei modele de ataşament care pot
fi prezentate în grade diferite :

1. Ataşamentul sigur : copilul are încredere că părinţii vor fi disponibili , receptivi

şi îşi vor acorda ajutor dacă se află în situaţii dificile sau de teamă .Cu această convingere
copilul are curajul să exploreze lumea . Acest model este menţinut şi dezvoltat de părinţi ,
ei fiind în primii ani disponibili şi atenţi la semalele copilului şi capabili să-i ofere linişte ,
alinare ori de câte ori are nevoie .

2. Ataşamentul anxios : copilul este nesigur dacă părinţii vor fi disponibili ,

receptivi şi gata să-i ofere ajutorul când sunt solicitaţi . Din cauza incertitudinii , copilul
trece prin anxietatea , teama de separare şi tinde să fie torturat în manifestarea de
exploatare a comportamentului său .
Acest model este menţinut de părinţi , care uneori sunt disponibili şi dispuşi să
acorde ajutor . Ameninţările cu bătaia sau abandonul sunt folosite în creşterea şi educarea
copilului . Acest model de ataşament îl observăm adesea la copilul iubitor care sacrifică
propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale adulţilor .

3. Evitarea anxioasă a ataşamentului : copilul nu are încredere că părinţii vor

reacţiona în mod pozitiv şi gata de a.-şi oferi ajutorul . Dimpotrivă , el se aşteaptă la
respingere , copilul încearcă să se descurce fără dragostea şi ajutorul celorlalţi , el luptă
pentru a deveni independent emoţional .

39
 Acest model de ataşament este văzut în relaţiile părinţi-copii în care copii au
devenit independent în mod prematur .
„Ataşamentul este procesul social diferit de cunoaştere , a cărui natură este
probabil înăscută la fiinţa umană . Anxietatea , boala , oboseala cresc ataşamentul şi el se
dezvoltă selectiv către persoanele care oferă siguranţă şi confort în situaţii de stres .
(Carmen Ciofu-Interacţiunea Părinţi –copii pag 39).
Ataşamentul selectiv are o stabilitate şi o dezvoltare maximă între 12-18 luni .
Orice schimbare a acestuia exprimă alterarea circumstanţelor familiale , având drept
consecinţă alterarea relaţiei părinţi –copii .
Ataşamentul selectiv trebuie deosebit de dependenţă , el exprimă o relaţie şi nu
caracterul individual a unui copil . Ataşamentul selectiv exprimă securitatea emoţională
şi autonomie socială spre deosebire de dependenţă , care este caracteristică copiilor fără
autonomie socială . Ataşamentul selectiv este întâlnit la toate vârstele nu numai în
copilărie , căci sentimentul de dragoste este caracteristic fiinţei umane . ”
Câteva cadre teoretice au fost avansate pentru a explica ataşamentul , cele mai
importante au fost :
-teoria psihanalitică ;
-teoria învăţării ;
-teoria etologică(biologică) .
Cea mai influentă teorie a fost de departe bazată pe apropierea etologică şi
dezvoltată de Bowlby şi Ainsworth .

1. Teoriile psihanalitice

Potrivit teoriei lui Freud dezvoltarea umană parcurge o serie de stadii

psihosexuale , dintre care primul este stadiul oral , care durează aproximativ un an după
naştere . În timpul acestei perioade , Freud consideră că bebeluşul este centrat asupra
experienţelor orale , una dintre primele sale surse de plăcere . În majoritatea
circumstanţelor , principalul furnizor al acestor plăceri este mama , pentru ea satisface
nevoile copilului de a fi alăptat , de a se alimenta . Astfel mama devine primul obiect
fundamental , al dragostei în viaţa copilului . Din acest motiv , Freud priveşte poziţia
mamei ca fiind unic , fără asemănare , constant stabilită pentru întrega viaţă , precum şi
cel mai puternic obiect al dragostei , prototipul tuturor relaţiilor de dragoste viitoare.

40
 În stadiile descrise de Erikson , în primul an copilul este implicat în stabilirea
încrederii şi din nou mamei îi este atribuit un rol de cheie în această realizare , deoarece
ea poate îngriji de nevoile copilului oferind o sursă de hrană şi confort demnă de
încredere .
În ambele teorii psihanalitice majore rolul hrănirii este foarte important în
reaplicarea ataşamentului .În ambele cazuri , relaţia timpurie cu mama este văzută ca bază
pentru progresul ulterior al copilului .

2. Teoriile învăţării

Teoreticienii învăţării consideră , că hrănirea este principalul determinant al

ataşamentului . De fapt teoreticienii învăţării recunosc o datorie conceptuală tradiţiei
psihanalitice în această privinţă , dar au un context teoretic diferit şi se consideră a fi mai
riguroşi în conţinuturile empirice . Teoreticienii învăţării susţin că multe dintre relaţiile
părinte-copil depind mai sigur de experienţele fiecăruia cu alţii decât de forţele
instinctului .
O teorie revizuită a învăţării asupra ataşamentului a fost dezvoltată de Hay .
Descrierea lui Hay a fost inspirată din teoria socială a învăţării şi în plus îmbină esenţa
descoperirilor privitoare la predispoziţiile biologice ale copiilor de a urma stimulii sociali.
Oricum ea adaugă sugestia că formarea relaţiilor dintre mamă şi copil implică
activităţi sociale conştiente , intenţionate din partea adultului . Ataşamentul din acest
punct de vedere , nu apare pur şi simplu de la sine natural , ci apare atunci când părinţii
în mod deliberat , îşi învaţă copii să îi iubească şi să înţeleagă relaţiile inter –umane . O
parte importantă a procesului de dezvoltare a ataşamentului constă în a învăţa unul
despre celălalt .
Teoria învăţării a influenţat acest domeniu prin faptul că s-a centrat asupra
efctelor pe care le au interacţiunile părinţi-copii .

3. Teoria etologică
Etologia este una dintre ramurile psihologiei animale . Ea studiază
comportamentul animalelor în mediul lor natural sau în condiţii foarte apropiate de acesta
. Domeniul etologiei s-a extins şi la moravurile umane . Psihologia modernă nu mai ia în
considerare omul izolat ca obiect de studiu , ci îl plasează în mediul său şi ţine seama de
toate faptele psihologice din unghiul psihosocial .

41
 Teoreticienii psihologi sunt preocupaţi să explice bazele biologice şi evolutive ale
comportamentului social . În unul dintre cele mai cunoscute studii ale sale , Lorenz
descrie cum puii unei anumite specii de păsări , aşezaţi în faţa unui obiect în mişcare în
timpul perioadei critice timpurii , se vor ataşa de aceasta şi îl vor urma în toate direcţiile
în care se v-a mişca . Lorenz numeşte acest fenomen imprimare . Acesta este întâlnit de
obicei între copii şi părinţii lor , dar Lorenz a arătat că alt obiect este prezent în timpul
acestei perioade critice , atunci copii se vor ataşa de acesta .
Deşi mare parte din studiile psihologilor au în vedere subiecţii non-umani , au
fost observate implicaţii evidente pentru studiul oamenilor care sunt , de asemenea
produse ale adaptării evoluţioniste . Ca şi celelalte specii , oamenii au nevoie să se
asigure că comportamentul lor este organizat pentru a contribui la supraveţuire şi
reproducere .
La o astfel de concluzie a ajuns şi Bowlby la origine psihanalist , care a iniţiat un
mare studiu pentru Organizaţia Mondială a sănătăţii , asupra efectelor separări mamei de
copil în copilăria timpurie . El a fost convins că pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului
este importantă să existe o relaţie caldă , intimă şi continuă a acestuia cu mama sa , în
care amândoi să găsească satisfacţie şi plăcere .
Observaţiile climatice au indicat că absenţa sau distrugerea relaţiei de ataşament
produc o suferinţă severă copilului şi uneori conduce la probleme emoţionale şi
comportamentale de durată . Bowlby a fost convins de faptul că ataşamentul dintre copil
şi persoana care îl îngrijeşte este fundamental pentru o persoană normală .

3.3 Dezvoltarea ataşamentului în cadrul interacţiunii mamă-copil

Primul contact al copilului cu lumea exterioară are loc , în mare măsură , prin
gesturile , mimica şi vorbele persoanei care are grijă de el . Deşi nu pare prea mult ,
aceste lucruri îi pot oferi copilului o experienţă destul de variată : ridicarea şi strângerea
în braţe sunt foarte diferite de faptul de a-i vorbi , iar zâmbetul constitue un tip de
stimulare total diferit de gâdilat . Din această diversitate de comportamente pe care le
manifestă părinţii (nu trebuie neapărat ca părintele să fie principala persoană care are
grijă de copil ,dar este mai uşor să folosim acest cuvând în expunere) , copilul începe să-
şi formeze cunoştinţele asupra lumii..

42
 Din cea de a doua lună de viaţă , sugarul zâmbeşte oricărei persoane care se
apropie cu căldură de el . Abia după vârsta de trei luni , sugarul începe să îşi recunoască
părinţii , să le zâmbească dacă aceştia îi zâmbeasc şi îi vorbesc . Începând cu vârsta de
şase luni ,copilul începe să dezvolte ataşamentul specific , faţă de anumite persoane ,
mai ales faţă de mamă , care de obicei este persoana care îl îngrijeşte şi hrăneşte . La
vârsta de şase-opt luni sugarul protestează dacă persoana de care este ataşat îl părăseşte .
La vârsta de nouă-zece luni se manifestă frica , în special în situaţiile în care
copilul este înconjurat de persoane străine şi mai puţin în prezenţa părinţilor .
Prin urmare spre vârsta de douăsprezece luni ,copilul a stabilit deja un ataşament
clar faţă de persoana care se ocupă de el . El îşi exprimă acest ataşament printr-un larg
evantai de comportamente de ataşament : zâmbeşte , plânge , se lipeşte , face referinţe
sociale şi recurge la baza de siguranţă şi de stres .
La vârsta de doi-trei ani , acest ataşament nu a scăzut din intensitate ,dar o parte
dintre aceste comportamente dispar cu timpul .Copiii de această vârstâ sunt suficient de
avansaţi în plan cognitiv pentru a-şi înţelege mama atunci când aceasta îi spune că pleacă
dar se va întoarce , anxietatea de separare se estompează .
De asemenea , între un an şi trei ani copilul începe să manifeste ataşament
selectiv faţă de alţi membri ai familiei : tată , bunici , fraţi . Acest ataşament îi conferă
securitate şi îi reduce anxietatea . După vârsta de trei ani copilul începe să se simptă
confortabil în compania unor persoane străine şi astfel scade mult anxietatea de separare .
La trei-patru ani copii sunt capabili să se îndepărteze din ce în ce mai mult de
baza de siguranţă . Pe lângă reducerea numărului comportamentelor de ataşament , pot fi
observate şi alte două modificări ale ataşamentului copilului la vârsta preşcolară . Mai
întâi relaţia cu persoana cheie , de obicei mama , suferă o nouă schimbare ce are la bază
un progres cognitiv .
Ataşamentul iniţial cerea ca bebeluşul să înţeleagă faptul că mama continuă să
existe chiar dacă nu este vizibilă . În mod similar , preşcolarul rezistă că relaţia însă-şi
continuă să existe chiar dacă partenerii ei nu sunt împreună . De aceea ei sunt mai puţin
tulburaţi de separare , putând însă deveni , dacă nu ştiu ce se întâmplă sau nu au fost
informaţi de situaţie .
Cea de adoua schimbare , mai importantă , este generalizarea modelului intern de
ataşament al copilului .După Bawlby , modelul copilului nu mai este o caracteristică a
fiecărei relaţii individuale , devenind mai degrabă o caracteristică a relaţiilor în general .
Copii de patru –cinci ani vor aplica mai frecvent modelul lor intern la noile relaţii pe care

43
le stabilesc , inclusiv cele cu ceilalţi copii . Ataşamentul copiilor preşcolari faţă de copiii
lor rămâne puternic şi central în experienţele lor , suferind modificări semnificative pe
măsură ce copilul realizează progrese în plan cognitiv .
Spre deosebire de copii preşcolari , copii şcolari nu manifestă comportamente de
ataşament cum ar fi luarea în braţe sau plânsul , decât în situaţii de stres , însă nu se poate
spune că la copilul de şapte-opt ani ataşamenul e slăbit . Pe durata anilor de şcoală
,copilul are în continuoare nevoie să fie securizat de către părinţii săi . El contează pe
prezenţa şi susţinerea acestora , fiind profund influenţaţi de judecăţile lor .
„Adolescentul pare că se înstrăinează de familie şi încetează să mai fie în mod
special influenţat de către părinţi , ci mai degrabă de restul societăţi colegi , prieteni . În
perioada adolescenţei tardive , rolul imortant îl preia un tânăr de sex opus faţă de care
adolescentul dezvoltă ataşamentul selectiv sub forma sentimentului de dragoste . Nu se
poate susţine şi generaliza observaţia că adolescenţii sunt scăpaţi de sub influenţa
familiei”. (Carmen Ciofu –Interacţiunea părinţi copii-pag 39)
Astfel nici creşterile de frecvenţă ale conflictelor familiale şi nici distanţarea faţă
de părinţi nu semnifică o dispoziţie sau atenuare a ataşamentului adolescenţilor faţă de
familia lor.
Unii autori au realizat studiul care sprijină această idee . Ei au pus opt întrebări
unor elevi şi studenţi de 9,15,17,şi 19 ani asupra relaţiilor cu mama lor , tatăl lor şi
prietenul lor cel mai bun . Întrebările erau legate de intimitatea relaţiei cu părinţii , de
ceea ce alimentează relaţia , adică de ataşament . Rezultatele au arătat că intimitatea cu
mama şi tatăl scade în perioada adolescenţei , în timp ce cea faţă de prieteni creşte .
Totuşi adolescenţii îi percep în continoare pe părinţi drept baza de siguranţă .
Cercetările indică faptul că relaţia centrală cu părinţii şi ataşamentul faţă de ei
continuă să fie foarte importantă la adolescenţă , chiar şi în condiţiile dobândirii unei
autonomii crescute .

Formarea comportamentelor de ataşament

Capacitatea părintelui de a instaura un sistem mutual de interacţiune de

comportamente de ataşament joacă un rol important în formarea legăturii părinţi-copii .
Iată o descriere a schimburilor observate între bebeluşi şi părinţii săi :
- copilul îşi manifestă nevoile prin plânsete sau zâmbete,iar atunci când este luat
în braţe se calmează.

44
 -Copii îşi privesc părinţii atunci când aceştia îl privesc ,
-Părinţii intră în acest joc folosind propriul lor repertoriu posibil înăscut de
comportamente ; ei iau copilul în braţe când acesta plânge , zâmbesc când el zâmbeşte şi
îl privesc când el îi priveşte .
Unii cercetători descriu acest fenomen ca un dans introductiv care constitue de
fapt dezvoltarea sincroniei . Toţi cunoaştem cum se desfăşoară această interacţiune ; cea
mai mare parte a adulţilor intră spontan în acest joc . Chiar dacă putem cu toţii să
executăm aceste mişcări de ataşament faţă de un număr mare de copii ; totuşi nu vom
creea o legătură cu toţii .
Pentru adult , elementul critic în formarea unei legături afective este posibilitatea
de a dezvolta o veritabilă reciprocitate , respectând acest joc până când cei doi parteneri
îşi răspund în mod armonios şi cu plăcere . Acest lucru ia timp şi necesită numeroase
repetiţii , iar unii părinţi şi copii par a fi mai înclinaţi spre aceasta decâlt alţii .

45
Capitolul IV Partea practică

4.1 Obiectivele cercetării

4.2 Ipotezele cercetării

4.3 Metodologia de cercetare

4.3.1 Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor

de lucru

4.3.2 Subiecţii cercetării

4.3.3 Variabilele cercetării

4.3.4 Procedura şi designul experimental

4.3.5 Rezultate şi interpretări

46
Capitolul IV

4.1. Obiectivele cercetării.

Lucrarea de faţă şi-a propus să evidenţieze rolul modelelor educative parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra gradului de sociabilitate al adolescenţilor, urmărind mai
multe obiective:
1. Identificarea nivelului de sociabilitate al adolescenţilor în perioada actuală,
perioadă în care computerul tinde să acapareze total timpul liber al adolescenţilor, lăsând
din ce în ce mai puţin timp pentru stabilirea relaţiilor de prietenie. S-a considerat că
modelele parentale şi stilurile de ataşament au un rol semnificativ în ceea ce priveşte
sociabilitatea .
2. Punerea în evidenţă a relaţiei dintre sociabilitate şi stilurile de ataşament . S-a
pornit de la ideea că sociabilitatea depinde de doi factori esenţiali , aflaţi în interacţiune:
stilul de ataşament al subiecţilor şi sexul acestora .
3. Evidenţierea gradului în care sociabilitatea subiecţilor este influenţată de
interacţiunea dintre sex şi modelele educative parentale şi cea dintre stilurile de ataşament
şi modelele educative parentale .

4.2. Ipotezele cercetării.

Ipoteza generală nr.1

Sociabilitatea variază în funcţie de stilul de ataşament , modelele parentale şi sexul
subiecţilor .
Ipoteza secundară 1.1.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de sexul subiecţilor , în sensul că nivelul de sociabilitate al fetelor va fi semnificativ mai
ridicat decât nivelul de sociabilitate al băieţilor .
Ipoteza secundară 1.2.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de stilul de ataşament al subiecţilor , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu

47
stil de ataşament sigur va fi semnificaiv mai mare decât cel al subiecţilor cu stil de
ataşament nesigur sau a celor cu stil de ataşament anxios .
Ipoteza secundară 1.3.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental abuziv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental abuziv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv .
Ipoteza secundară 1.4.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental privativ , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental privativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental privativ .
Ipoteza secundară 1.5.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental punitiv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental punitiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv .
Ipoteza secundară 1.6.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental umilitor , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental umilitor va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor .
Ipoteza secundară 1.7.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental rejectiv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental rejectiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv .
Ipoteza secundară 1.8.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental supraprotectiv , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care nu este prezent un model parental supraprotectiv va fi semnificativ mai ridicat decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv.

48
 Ipoteza secundară 1.9.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental supraimplicat , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care nu este prezent un model parental supraimplicat va fi semnificativ mai ridicat decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat .
Ipoteza secundară 1.10.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental tolerant , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este
prezent un model parental tolerant va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant .
Ipoteza secundară 1.11.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental afectuos , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care
este prezent un model parental afectuos va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos .
Ipoteza secundară 1.12.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental orientând performanţa , în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând performanţa va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental orientând performanţa.
Ipoteza secundară 1.13.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental generator de culpabilitate, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator de culpabilitate va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental generator de culpabilitate.
Ipoteza secundară 1.14.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental stimulativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care
este prezent un model parental stimulativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ.
Ipoteza secundară 1.15.

49
 Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental favorizând pe ceilalţi, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental favorizând pe ceilalţi.
Ipoteza secundară 1.16.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental favorizând subiectul , în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând subiectul va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental favorizând subiectul .
Ipoteza generală nr.2
Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament ,
modelelor parentale şi sexul subiecţilor.
Ipoteza secundară 2.1.
Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi
sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.2.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental abuziv şi
sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.3.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental
supraprotectiv şi sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.4.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental
generator de culpabilitate şi sexului subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.5.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental
favorizând pe ceilalţi şi sexul subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.6.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi
modelul parental abuziv al subiecţilor.

50
 Ipoteza secundară 2.7.
Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi
modelul parental umilitor al subiecţilor .

Ipoteza secundară 2.8.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi
modelul parental stimulativ al subiecţilor .

4.3. Metodologia de cercetare.

4.3.1. Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor de

lucru.

În această cercetare s-au utilizat teste standardizate, precum Inventarul pentru

măsurarea modelelor parentale de educare (E.M.B.U.) pentru evaluarea modelelor
parentale, Chestionarul pentru stilul de ataşament (C.S.A.) pentru evaluarea stilului de
ataşament şi Chestionarul pentru sociabilitate (B.C.S.) pentru măsurarea sociabilităţii .
a. Modelele parentale au fost apreciate cu ajutorul Inventarului pentru măsurarea
modelelor parentale de educare (E.M.B.U.) elaborat de către Carlos Perris de la
Universitatea Umea din Suedia.
Inventarul conţine 77 de întrebări la care se răspunde prin note de la 1 la 4 unde 1 =
niciodată , 2 = rareori , 3 = adesea şi 4 = totdeauna .
La interpretare cele 77 de întrebări sunt grupate în 14 subscale corespunzând la 14
modele (practici )educaţionale:
- abuziv ; privativ ; punitiv ; umilitor ; rejectiv ; supraprotectiv
supraimplicat; tolerant ; afectuos ; orientând performanţa; generator de
culpabilitate; stimulativ ; favorizând pe ceilalţi ; favorizând subiectul .
În vederea pretestării , am aplicat chestionarul pe un eşantion de 50 de subiecţi
cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani . Analiza statistică a rezultatelor a evidenţiat
un coeficient de consistenţă internă alfa Cronbach de 0,86 ceea ce înseamnă că scala
are o fidelitate bună/ridicată . Din pricina refuzului subiecţilor de a mai completa
încă o dată chestionarul , nu s-a putut realiza o corelaţie test-retest pentru a putea
determina stabilitatea rezultatelor .

51
 (Anexa 1).
b. Stilurile de ataşament au fost apreciate cu ajutorul Chestionarului pentru stilul
de ataşament (C.S.A.) elaborat de către Collins şi Read în 1990 .
Acest chestionar este un inventar dimensional cu 18 itemi , câte 6 pentru fiecare
prototip de ataşament , participanţii fiind rugaţi să aleagă pe o scală cu 5 trepte gradul de
descriptivitate pentru sine al itemilor , unde :1 = dezacord puternic, 2 = dezacord parţial,
3 = nu ştiu, 4 = acord parţial şi 5 = acord puternic.
Fiecare subiect obţine la acest chestionar trei scoruri (medii aritmetice ale
punctajelor pentru fiecare stil de ataşament în parte), stilul cu nota cea mai mare fiind
stilul de ataşament care corespunde subiectului:
1. stilul de ataşament sigur: având itemii 3, 4, 7, 13, 14 şi 17;
2. stilul de ataşament nesigur: având itemii 6, 8, 9, 10, 11 şi 12;
3. stilul de ataşament anxios: având itemii 1, 2, 5, 15, 16 şi 18.
În vederea pretestării , am aplicat chestionarul pe un eşantion de 50 de subiecţi cu
vârste cuprinse între 15 şi 18 ani . Analiza statistică a rezultatelor a evidenţiat un
coeficient de consistenţă internă alfa Cronbach de 0,65 , ceea ce înseamnă că scala are o
fidelitate bună/ridicată . Din pricina refuzului subiecţilor de a mai completa încă o dată
chestionarul , nu s-a putut realiza o corelaţie test-retest pentru a putea determina
stabilitatea rezultatelor . (Anexa 1).
c. Sociabilitatea a fost măsurată cu ajutorul chestionarului pentru sociabilitate
(B.C.S.) . În vederea pretestării , am aplicat chestionarul pe un eşantion de 50 de subiecţi
cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani . Analiza statistică a rezultatelor a evidenţiat un
coeficient de consistenţă internă alfa Cronbach de 0,63 , ceea ce înseamnă că scala are o
fidelitate bună/ridicată . Din pricina refuzului subiecţilor de a mai completa încă o dată
chestionarul , nu s-a putut realiza o corelaţie test-retest pentru a putea determina
stabilitatea rezultatelor. (Anexa 1).

4.3.2. Subiecţii cercetării.

Populaţia ţintă a studiului , din care s-a extras , prin eşantionare aleatoare , lotul de
150 de subiecţi , este formată din elevi de la Grupul Şcolar „Mihail Sadoveanu „ Borca ,
clasele XI – XII, utilizându-se eşantioane mici şi independente de subiecţi . Astfel , după
variabila sex , eşantionul cuprinde 64 băieţi şi 86 fete .

52
 Graficul 1: Ilustrarea grafică a eşantionului după variabila sex

Masculin
42.67%
Feminin
57.33%

4.3.3. Variabilele cercetării.

Pentru ipoteza generală nr. 1:

Variabile independente:

— invocate: ▪ sexul subiecţilor (feminin=0, masculin=1);

— stil de ataşament (sigur, nesigur şi anxios);
— model abuziv (prezent şi absent);
— model privativ (prezent şi absent);
— model punitiv (prezent şi absent);
— model umilitor (prezent şi absent);
— model rejectiv (prezent şi absent);
— model supraprotectiv (prezent şi absent);
— model supraimplicat (prezent şi absent);
— model tolerant (prezent şi absent);
— model afectuos (prezent şi absent);

53
 — model orientând performanţa (prezent şi absent);
— model generator de culpabilitate (prezent şi absent);
— model stimulativ (prezent şi absent);
— model favorizând pe ceilalţi (prezent şi absent);
— model favorizând subiectul (prezent şi absent);

Variabilă dependentă:
— sociabilitatea.

Pentru ipoteza generală nr. 2:

Variabile independente:

— invocate: ▪ sexul subiecţilor (feminin=0, masculin=1);

— stil de ataşament (sigur, nesigur şi anxios);
— model abuziv (prezent şi absent);
— model umilitor (prezent şi absent);
— model supraprotectiv (prezent şi
absent); absent);
— model generator de culpabilitate (prezent şi absent);
— model stimulativ (prezent şi absent);
— model favorizând pe ceilalţi (prezent şi absent);

Variabilă dependentă:
— sociabilitatea.

4.3.4. Procedura şi design-ul experimental.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada septembrie - decembrie 2009 în cadrul

orelor de dirigenţie ţinute de elevi , cu obţinerea în prealabil a acordului doamnei
directoare . Aplicarea a fost colectivă , subiecţilor asigurânduli-se anonimatul.
Chestionarele au fost aplicate sub forma unui inventar , în următoarea ordine:
C.S.A., E.M.B.U. şi B.C.S. (Anexa 2).
Design-ul experimental pentru ipoteza generală nr. 1. este:

54
 Sigur Nesigur Anxios
Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin
Abuziv Prezent
Absent
Privativ Prezent
Absent
Punitiv Prezent
Absent
Umilitor Prezent
Absent
Rejectiv Prezent
Absent
Supraprotectiv Prezent
Absent
Supraimplicat Prezent
Absent
Tolerant Prezent
Absent
Afectuos Prezent
Absent
Orientând Prezent
Absent
performanţa
Generator de Prezent
Absent
culpabilitate
Stimulativ Prezent
Absent
Favorizând pe Prezent
Absent
ceilalţi
Favorizând Prezent
Absent
subiectul

4.3.5. Rezultate şi interpretări.

Analiza şi interpretarea rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programului specializat

de statistică psihologică SPSS 11.5 for Windows . S-au efectuat următoarele analize
statistice :
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila sex (ipoteza secundară 1.1.).
▪ ANOVA one-way pentru compararea de medii în funcţie de variabila stil de
ataşament (ipoteza secundară 1.2).

55
 ▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model abuziv (ipoteza secundară 1.4.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model privativ (ipoteza secundară 1.5.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model punitiv (ipoteza secundară 1.6.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model umilitor (ipoteza secundară 1.7.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model rejectiv (ipoteza secundară 1.8.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model supraprotectiv (ipoteza secundară 1.9.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model supraimplicat (ipoteza secundară 1.10.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model tolerant (ipoteza secundară 1.11.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model afectuos (ipoteza secundară 1.11.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model orientând performanţa (ipoteza secundară
1.12.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model generator de culpabilitate (ipoteza secundară
1.13.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model stimulativ (ipoteza secundară 1.14.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model favorizând pe ceilalţi (ipoteza secundară
1.15.).
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabila model favorizând subiectul (ipoteza secundară
1.16.).
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2
x 3 (sex X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.1.).

56
 Sex
Feminin Masculin
Sigur
Nesigur
Stil de ataşament Anxios
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2
x 2 (sex X model parental abuziv) (ipoteza secundară 2.2.).

Sex
Feminin Masculin
Model parental Prezent
Absent
abuziv

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 2 (sex X model parental supraprotectiv) (ipoteza secundară 2.3.).

Sex
Feminin Masculin
Model parental Prezent
Absent
supraprotectiv
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2
x 2 (sex X model parental generator de culpabilitate) (ipoteza secundară 2.4.).

Sex
Feminin Masculin
Model parental Prezent
Absent
generator de
culpabilitate
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2
x 2 (sex X model parental favorizând pe ceilalţi) (ipoteza secundară 2.5.).

Sex
Feminin Masculin
Model parental Prezent
Absent
favorizând pe
ceilalţi
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2
x 3 (model parental abuziv X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.6.).

57
 Model parental abuziv
Prezent Absent
Sigur
Nesigur
Stil de ataşament Anxios

▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2

x 3 (model parental umilitor X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.7.).

Model parental umilitor

Prezent Prezent
Sigur
Nesigur
Stil de ataşament Anxios
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2
x 3 (model parental stimulativ X stil de ataşament) (ipoteza secundară 2.8.).

Model parental stimulativ

Prezent Prezent
Sigur
Nesigur
Stil de ataşament Anxios

Ipoteza generală nr.1

Sociabilitatea variază în funcţie de stilul de ataşament, modelele parentale şi sexul

subiecţilor .

Ipoteza secundară 1.1.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de sexul subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al fetelor va fi semnificativ mai
ridicat decât nivelul de sociabilitate al băieţilor.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii de sex masculin comparativ cu
subiecţii de sex feminin .

58
 Tabelul nr.1. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 86-F 16.05 2.95 2.457 .015
64-M 14.81 3.15
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.1. se observă că există diferenţe
semnificative între media fetelor şi cea a băieţilor la variabila sociabilitate, în sensul că
media fetelor este semnificativ mai mare decât a băieţilor la această variabilă . Deci
ipoteza se confirmă .
Interpretare psihologică:
Din punct de vedere calitativ aceste rezultate pot fi explicate prin faptul că în
copilărie procesul de socializare este influenţat în cea mai mare parte de părinţi care
acţioneză ca modele pentru o conduită acceptabilă . Din acest punct de vedere rezultatele
pot fi explicate prin faptul că la vârsta adolescenţei fetele sunt încurajate mai mult decât
băieţii , ele sunt mai ataşate de familie , înţeleg să se afirme mai mult pentru că găsesc în
socializare o modalitate de sprijin , au mai multă încredere în sine , comunică mai uşor cu
persoanele din jur , se integreză mai uşor în grupuri , manifestă comportamente sociale în
toate împrejurările , în timp ce băietii sunt mai retrasi , mai puţin comunicativi , mai puţin
preocupaţi de aceste aspecte , mai rezervaţi fată de familie . Astfel ,bărbaţii sunt educaţi
să fie mai sensibili , mai duri ,mai puţin preocupaţi de viaţa de familie , în timp ce fetele
sunt crescute în spiritul sensibilităţii , al participării cu tot sufletul la buna desfăşurare a
activităşilor familiale şi şcolare .
Ipoteza secundară 1.2.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de stilul de ataşament al subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu
stil de ataşament sigur va fi semnificativ mai mare decât cel al subiecţilor cu stil de
ataşament nesigur sau a celor cu stil de ataşament anxios.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele
obţinute de subiecţii cu stil de ataşament sigur comparativ cu subiecţii cu stil de
ataşament nesigur şi subiecţii cu stil de ataşament anxios .

59
 Ipoteza se confirmată, valoarea ANOVA obţinută fiind: F = 9.797 semnificativă la
pragul p  0.05 (p < 0.001) (Tabelul nr.2.). Prin urmare există diferenţe semnificative
între grupuri. (Anexa 3).
Tabelul nr.2. - Statistica principală ANOVA One-way pentru cele trei dimensiuni
ale variabilei stil de ataşament.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 167.642 2 83.821 9.797 .000
Within Groups 1257.752 147 8.556
Total 1425.393 149

Am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei stil de
ataşament există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul Bonferoni.
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p  0.05 (p = 0.001) în ceea ce
priveşte sociabilitatea între subiecţii cu stil de ataşament sigur şi cei cu stil de ataşament
nesigur şi (p = 0.001) între subiecţii stil de ataşament sigur şi cei cu stil de ataşament
anxios (Anexa 3). Astfel, subiecţii cu stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ
mai mari la sociabilitate (M1 = 17.02) comparativ cu subiecţii cu stil de ataşament nesigur
(M2 = 14.71) şi cei cu stil de ataşament anxios (M3 = 14.83) .
Interpretare psihologică:
Din analiza statistică se observă faptul că adolescenţii care au dezvoltat un stil
de ataşament au şi un nivel mai ridicat de sociabilitate . Acestă situaţie poate fi posibilă
datorită faptului că un grad mai ridicat de sociabilitate implică curajul de a explora
lumea . Acest lucru este puţin probabil să se poată reliza în cazul tipului de ataşament
nesigur . Conform teoriei,copilul dezvoltă un tip de ataşament sigur faţă de părinţii săi ,
are tendinţa de a deveni sociabil într-o mai mare măsură , deoarece stilul de ataşament
sigur dezvoltă la copil o mare încredere în sine şi în ceilalţi , o mai mare receptivitate
faţă de nou şi faţă de cei din jurul său.

Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficul de mai jos:

Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la sociabilitate în funcţie de
variabila stil de ataşament.

60
 17.5

17.0

16.5

16.0

15.5

15.0

14.5
Atasament sigur Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

Ipoteza secundară 1.3.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental abuziv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental abuziv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental abuziv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental abuziv.
Tabelul nr.3. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila model parental abuziv.

N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 75-A 15.68 2.83 .606 .546
75-P 15.37 3.34
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.3. se observă că nu există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental abuziv şi

61
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv variabila sociabilitate. Deci
ipoteza nu se confirmă.

Ipoteza secundară 1.4.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental privativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental privativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental privativ.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental privativ comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental privativ.
Tabelul nr.4. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila model parental privativ.

N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 62-A 15.54 2.79 .074 .941
88-P 15.51 3.30
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.4. se observă că nu există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental privativ şi
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental privativ variabila sociabilitate .
Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza secundară 1.5.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental punitiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental punitiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental punitiv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental punitiv.
Tabelul nr.5. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.

62
 N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 55-A 16.43 2.36 2.803 .006
95-P 15.00 3.34
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.5. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental punitiv şi
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv la variabila sociabilitate, în
sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental punitiv este
semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv la
această variabilă. Deci ipoteza se confirmă.

Ipoteza secundară 1.6.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental umilitor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental umilitor va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental umilitor comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental umilitor.
Tabelul nr.6. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.

N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 53-A 16.73 2.03 3.686 .00
97-P 14.86 3.37
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.6. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental umilitor şi
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor la variabila sociabilitate,
în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental umilitor este
semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor
la această variabilă. Deci ipoteza se confirmă.

63
 Ipoteza secundară 1.7.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental rejectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental rejectiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental rejectiv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental rejectiv.
Tabelul nr.7. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 57-A 16.26 2.28 2.316 .022
93-P 15.07 3.43
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.7. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental rejectiv şi
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv la variabila sociabilitate,
în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental rejectiv este
semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv la
această variabilă. Deci ipoteza se confirmă.

Ipoteza secundară 1.8.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraprotectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care nu este prezent un model parental supraprotectiv va fi semnificativ mai ridicat decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental supraprotectiv comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental
supraprotectiv.
Tabelul nr.8. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=

64
 standard
Sociabilitate 96-A 16.00 2.61 2.545 .012
54-P 14.68 3.67
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.8. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental
supraprotectiv şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv la
variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model
parental supraprotectiv este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent
un model parental supraprotectiv la această variabilă. Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.9.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental supraimplicat , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care nu este prezent un model parental supraimplicat va fi semnificativ mai ridicat decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental supraimplicat comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental
supraimplicat.
Tabelul nr.9. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 66-A 16.27 2.73 2.728 .007
84-P 14.94 3.24
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.9. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental
supraimplicat şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat la
variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model
parental supraimplicat este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent
un model parental supraimplicat la această variabilă . Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.10.

65
 Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental tolerant, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este
prezent un model parental tolerant va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental tolerant comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental tolerant .
Tabelul nr.10. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 78-A 14.74 3.05 -3.341 .001
72-P 16.37 2.92
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.10. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant şi
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental tolerant la variabila sociabilitate,
în sensul că media subiecţilor la care este prezent un model parental tolerant este
semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care nu este prezent un model parental
tolerant la această variabilă . Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.11.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental afectuos, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care
este prezent un model parental afectuos va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental afectuos comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental afectuos.
Tabelul nr.11. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila model parental afectuos.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 103-A 15.23 3.27 -1.900 .060

66
 47-P 16.17 2.55
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.11. se observă că nu există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos şi
cea a subiecţilor la care este prezent un model parental afectuos la variabila sociabilitate. .

Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza secundară 1.12.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental orientând performanţa, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând performanţa va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental orientând performanţa .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental orientând performanţa comparativ cu subiecţii la care este prezent un model
parental orientând performanţa .
Tabelul nr.12. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.

N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 91-A 14.47 2.78 -5.677 .00
59-P 17.15 2.85
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.12. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând
performanţa şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental orientând
performanţa la variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care este prezent
un model parental orientând performanţa este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la
care nu este prezent un model parental orientând performanţa la această variabilă . Deci
ipoteza se confirmă.

Ipoteza secundară 1.13.

67
 Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental generator de culpabilitate, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator de culpabilitate va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental generator de culpabilitate .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental generator de culpabilitate comparativ cu subiecţii la care este prezent un model
generator de culpabilitate .
Tabelul nr.13. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila model parental generator de culpabilitate.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 76-A 15.55 2.72 .104 .918
74-P 15.50 3.44
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.13. se observă că nu există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator
de culpabilitate şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental generator de
culpabilitate variabila sociabilitate . Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza secundară 1.14.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental stimulativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care
este prezent un model parental stimulativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental stimulativ comparativ cu subiecţii la care este prezent un model parental
stimulativ.
Tabelul nr.14. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=
standard

68
Sociabilitate 83-A 14.50 2.63 -4.730 .00
67-P 16.79 3.16
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.14. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ
şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental stimulativ la variabila
sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model parental
stimulativ este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este prezent un model
parental stimulativ la această variabilă . Deci ipoteza se confirmă .

Ipoteza secundară 1.15.

Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie

de modelul parental favorizând pe ceilalţi, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental favorizând pe ceilalţi .
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental favorizând pe ceilalţi comparativ cu subiecţii la care este prezent un model
parental favorizând pe ceilalţi .
Tabelul nr.15. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila sex.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 82-A 16.37 2.51 3.872 .00
68-P 14.50 3.41
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.15. se observă că există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând
pe ceilalţi şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi
la variabila sociabilitate, în sensul că media subiecţilor la care nu este prezent un model
parental favorizând pe ceilalţi este semnificativ mai mare decât a subiecţilor la care este
prezent un model parental favorizând pe ceilalţi la această variabilă . Deci ipoteza se
confirmă .

69
Ipoteza secundară 1.16.

70
 Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental favorizând subiectul, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând subiectul va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental favorizând subiectul.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T
Test) s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii la care nu este prezent un model
parental favorizând subiectul comparativ cu subiecţii la care este prezent un model
favorizând subiectul.
Tabelul nr.16. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru
variabila model parental favorizând subiectul.
N Media Abaterea t p=
standard
Sociabilitate 86-A 15.60 2.89 .349 .728
64-P 15.42 3.36
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.16. se observă că nu există diferenţe
semnificative între media subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând
subiectul şi cea a subiecţilor la care este prezent un model parental favorizând subiectul
variabila sociabilitate . Deci ipoteza nu se confirmă .

Ipoteza generală nr.2

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilul de ataşament,

modelelor parentale şi sexul subiecţilor.

Ipoteza secundară 2.1.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

sexul subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial . Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.17. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.18.

71
 Tabel nr.17. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de stilul de ataşament şi sex.

Factorul sexul Factorul stil de Abatere

subiectului impartit. atasament impartit. Medie Standard. N
Feminin Atasament sigur 17.1818 2.62743 33
Atasament nesigur 14.4643 3.19122 28
Atasament anxios 16.3600 2.32522 25
Total 16.0581 2.95199 86
Masculin Atasament sigur 16.7059 1.92888 17
Atasament nesigur 15.1176 4.29945 17
Atasament anxios 13.5667 2.37346 30
Total 14.8125 3.15663 64
Total Atasament sigur 17.0200 2.40314 50
Atasament nesigur 14.7111 3.61576 45
Atasament anxios 14.8364 2.72005 55
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.18. - ANOVA. Efectele variabilelor stil de ataşament şi sex asupra

variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
SEX 26.627 1 26.627 3.351 .049
STILATAS 130.327 2 65.163 8.200 .000
SEX * STILATAS 75.819 2 37.909 4.771 .010
Error 1144.294 144 7.946

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom
insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.
Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.2.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi stil de ataşament .
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament anxios de
sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 4.394, p
< 0.001) , în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios de
sex feminin (M1 = 16.36) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al
subiecţilor cu stil de ataşament anxios de sex masculin (M2 = 13.56). (Anexa 4).

72
 În ceea ce priveşte subiecţii cu stil de ataşament sigur şi cu stil de ataşament nesigur
nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între
cei de sex feminin şi cei de sex masculin .
De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la
sociabilitate a subiecţilor de sex feminin (F = 7.633, p = 0.001) şi a celor de sex masculin
(F = 6.415, p = 0.003). (Anexa 4).
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii sunt de sex feminin , când aceştia au şi
un stil de ataşament nesigur obţin scoruri semnificativ mai mici la sociabilitate (M 1 =
14.46) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament sigur (M2 = 17.18) sau au şi
un stil de ataşament anxios (M3 = 16.36). Subiecţii de sex feminin, când au şi un stil de
ataşament sigur, nu obţin scoruri semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei
care au şi un stil de ataşament anxios .
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii sunt de sex masculin, când aceştia au şi
un stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ mai mari la sociabilitate (M1 = 16.70)
decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament anxios (M 2 = 13.56). Subiecţii de
sex masculin, când au şi un stil de ataşament nesigur, nu obţin scoruri semnificativ
diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament anxios .

Ipoteza secundară 2.2.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental abuziv şi

sexul subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial . Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.19. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.20.
Tabel nr.19. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de modelul parental abuziv şi sex.

Factorul
model
Factorul sexul parental
subiectului abuziv Abatere
impartit. impartit. Medie Standard N
.

73
 Feminin Absent 15.6000 3.15582 50
Prezent 16.6944 2.55029 36
Total 16.0581 2.95199 86
Masculin Absent 15.8400 2.11503 25
Prezent 14.1538 3.54325 39
Total 14.8125 3.15663 64
Total Absent 15.6800 2.83873 75
Prezent 15.3733 3.34007 75
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.20. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental abuziv şi sex asupra
variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
SEX 46.666 1 46.666 5.241 .023
ABUZIV 3.087 1 3.087 .347 .557
SEX * ABUZIV 68.170 1 68.170 7.656 .006
Error 1300.076 146 8.905

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom
insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.
Nu există un efect principal al variabilei modelul parental abuziv asupra variabilei
sociabilitate .
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental abuziv .
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul
parental abuziv de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte nivelul de
sociabilitate (t = 3.538, p = 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care este prezent modelul parental abuziv de sex feminin (M 1 = 16.69) este semnificativ
mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent modelul parental
abuziv de sex masculin (M2 = 14.15). (Anexa 5).
În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental abuziv nu
există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei
de sex feminin şi cei de sex masculin .
Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent
modelul parental abuziv şi cei la care nu este prezent modelul parental abuziv în ceea ce
priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.144, p = 0.036), în sensul că nivelul de sociabilitate

74
75
al subiecţilor de sex masculin la care nu este prezent modelul parental abuziv (M 1 =
15.84) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex
masculin la care este prezent modelul parental abuziv (M2 = 14.15). (Anexa 5).
În ceea ce priveşte subiecţii de sex feminin nu există diferenţe semnificative statistic
în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei la care nu este prezent modelul
parental abuziv şi cei la care este prezent modelul parental abuziv.

Ipoteza secundară 2.3.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

supraprotectiv şi sexul subiecţilor .

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial . Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.21. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.22.

Tabel nr.21. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental supraprotectiv şi sex.
Factorul model
Factorul sexul parental
subiectului supraprotectiv Abatere
impartit. impartit. Medie Standard N
.
Feminin Absent 16.0600 2.48596 50
Prezent 16.0556 3.53710 36
Total 16.0581 2.95199 86
Masculin Absent 15.9348 2.76809 46
Prezent 11.9444 2.12747 18
Total 14.8125 3.15663 64
Total Absent 16.0000 2.61171 96
Prezent 14.6852 3.67975 54
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.22. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental supraprotectiv şi sex

asupra variabilei sociabilitate.

76
 SS df MS F p.
SEX 143.489 1 143.489 18.022 .000
SPROTECT 127.592 1 127.592 16.025 .000
SEX * SPROTECT 127.025 1 127.025 15.954 .000
Error 1162.458 146 7.962

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom
insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.
Există un efect principal al variabilei model parental supraprotectiv asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.8.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental supraprotectiv .
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul
parental supraprotectiv de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte nivelul
de sociabilitate (t = 5.312, p < 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care este prezent modelul parental supraprotectiv de sex feminin (M1 = 16.05) este
semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent
modelul parental supraprotectiv de sex masculin (M2 = 11.94). (Anexa 5).
În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental supraprotectiv
nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate , între
cei de sex feminin şi cei de sex masculin .
Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent
modelul parental supraprotectiv şi cei la care nu este prezent modelul parental
supraprotectiv în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 6.172, p < 0.001), în sensul
că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care nu este prezent modelul
parental supraprotectiv (M1 = 15.93) este semnificativ mai mare decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care este prezent modelul parental
supraprotectiv (M2 = 11.94). (Anexa 5).
În ceea ce priveşte subiecţii de sex feminin nu există diferenţe semnificative statistic
în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei la care nu este prezent modelul
parental supraprotectiv şi cei la care este prezent modelul parental supraprotectiv .

Ipoteza secundară 2.4.

77
 Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental
generator de culpabilitate şi sexul subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.23. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.24.
Tabel nr.23. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de modelul parental generator de culpabilitate şi
sex.
Factorul model
parental
Factorul sexul generator de
subiectului culpabilitate Abatere
impartit. impartit. Medie Standard N
.
Feminin Absent 15.4565 3.14612 46
Prezent 16.7500 2.57951 40
Total 16.0581 2.95199 86
Masculin Absent 15.7000 1.95024 30
Prezent 14.0294 3.78582 34
Total 14.8125 3.15663 64
Total Absent 15.5526 2.72468 76
Prezent 15.5000 3.44924 74
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.24. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental generator de

culpabilitate şi sex asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
SEX 56.045 1 56.045 6.352 .013
CULPABIL 1.299 1 1.299 .147 .702
SEX * CULPABIL 80.246 1 80.246 9.095 .003
Error 1288.184 146 8.823

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom
insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.
Nu există un efect principal al variabilei modelul parental generator de culpabilitate
asupra variabilei sociabilitate.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental generator de
culpabilitate.

78
 Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul
parental generator de culpabilitate de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce
priveşte nivelul de sociabilitate (t = 3.657, p < 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate
al subiecţilor la care este prezent modelul parental generator de culpabilitate de sex
feminin (M1 = 16.75) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care este prezent modelul parental generator de culpabilitate de sex
masculin (M2 = 14.02). (Anexa 5).
În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental generator de
culpabilitate nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de
sociabilitate, între cei de sex feminin şi cei de sex masculin .
Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex feminin la care este prezent
modelul parental generator de culpabilitate şi cei la care nu este prezent modelul parental
generator de culpabilitate în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -2.065, p =
0.042), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex feminin la care este
prezent modelul parental generator de culpabilitate (M 1 = 16.75) este semnificativ mai
mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex feminin la care nu este prezent
modelul parental generator de culpabilitate (M2 = 15.45). (Anexa 5).
Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent
modelul parental generator de culpabilitate şi cei la care nu este prezent modelul parental
generator de culpabilitate în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.174, p =
0.033), în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care nu este
prezent modelul parental generator de culpabilitate (M 1 = 15.70) este semnificativ mai
mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care este prezent
modelul parental generator de culpabilitate (M2 = 14.02). (Anexa 5).

Ipoteza secundară 2.5.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a modelului parental

favorizând pe ceilalţi şi sexul subiecţilor .

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.25. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.26.

79
 Tabel nr.25. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de modelul parental favorizând pe ceilalţi şi sex.
Factorul model
Factorul sexul parental
subiectului favorizand pe Abatere
impartit. ceilalti impartit. Medie Standard N
.
Feminin Absent 16.2917 2.45780 48
Prezent 15.7632 3.49079 38
Total 16.0581 2.95199 86
Masculin Absent 16.5000 2.63140 34
Prezent 12.9000 2.57776 30
Total 14.8125 3.15663 64
Total Absent 16.3780 2.51730 82
Prezent 14.5000 3.41419 68
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.26. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental favorizând pe

ceilalţi şi sex asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
SEX 64.135 1 64.135 8.100 .005
CEILALTI 155.100 1 155.100 19.589 .000
SEX * CEILALTI 85.847 1 85.847 10.842 .001
Error 1155.985 146 7.918

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei sex asupra variabilei sociabilitate. Nu vom
insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 1.1.
Există un efect principal al variabilei model parental favorizând pe ceilalţi asupra
variabilei sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în
cadrul ipotezei secundare 1.15.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre sex şi modelul parental favorizând pe
ceilalţi.

Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii la care este prezent modelul
parental favorizând pe ceilalţi de sex feminin şi cei de sex masculin în ceea ce priveşte
nivelul de sociabilitate (t = 3.888, p < 0.001), în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care este prezent modelul parental favorizând pe ceilalţi de sex feminin (M1
= 15.76) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

80
este prezent modelul parental favorizând pe ceilalţi de sex masculin (M2 = 12.90). (Anexa
5).
În ceea ce priveşte subiecţii la care nu este prezent modelul parental favorizând pe
ceilalţi nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de
sociabilitate, între cei de sex feminin şi cei de sex masculin.
Există diferenţe semnificative între subiecţii de sex masculin la care este prezent
modelul parental favorizând pe ceilalţi şi cei la care nu este prezent modelul parental
favorizând pe ceilalţi în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 5.521, p < 0.001), în
sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care nu este prezent
modelul parental favorizând pe ceilalţi (M 1 = 16.50) este semnificativ mai mare decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor de sex masculin la care este prezent modelul parental
favorizând pe ceilalţi (M2 = 12.90). (Anexa 5).
În ceea ce priveşte subiecţii de sex feminin nu există diferenţe semnificative statistic
în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei la care nu este prezent modelul
parental favorizând pe ceilalţi şi cei la care este prezent modelul parental favorizând pe
ceilalţi.

Ipoteza secundară 2.6.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental abuziv al subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.27. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.28.

Tabel nr.27. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile

de subiecţi, în funcţie de modelul parental abuziv şi stil de ataşament.

Factorul stil de Factorul model

ataşament parental abuziv Abatere
impartit. impartit. Medie Standard N

81
 .
Atasament Absent 16.7742 2.20166 31
sigur Prezent 17.4211 2.71448 19
Total 17.0200 2.40314 50
Atasament Absent 13.2174 2.84376 23
nesigur Prezent 16.2727 3.73123 22
Total 14.7111 3.61576 45
Atasament Absent 16.7619 1.89486 21
anxios Prezent 13.6471 2.47267 34
Total 14.8364 2.72005 55
Total Absent 15.6800 2.83873 75
Prezent 15.3733 3.34007 75
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.28. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental abuziv şi stil de

ataşament asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
STILATAS 145.752 2 72.876 10.269 .000
ABUZIV 1.375 1 1.375 .194 .660
STILATAS * ABUZIV 235.784 2 117.892 16.613 .000
Error 1021.902 144 7.097

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.2.
Nu există un efect principal al variabilei modelul parental abuziv asupra variabilei
sociabilitate.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre model parental abuziv şi stil de
ataşament.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament anxios la
care este prezent modelul parental abuziv şi cei la care nu este prezent modelul parental
abuziv în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 4.940, p < 0.001), în sensul că
nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care nu este prezent
modelul parental abuziv (M1 = 16.76) este semnificativ mai mare decât nivelul de

82
sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care este prezent modelul
parental abuziv (M2 = 13.64). (Anexa 6).
Există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament nesigur la care este
prezent modelul parental abuziv şi cei la care nu este prezent modelul parental abuziv în
ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -3.089, p = 0.003), în sensul că nivelul de
sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care este prezent modelul
parental abuziv (M1 = 16.27) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al
subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care nu este prezent modelul parental abuziv
(M2 = 13.21). (Anexa 6).
De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la
sociabilitate a subiecţilor la care este prezent modelul parental abuziv (F = 11.418, p <
0.001) şi a celor la care nu este prezent modelul parental abuziv (F = 18.329, p < 0.001).
(Anexa 6).
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii au prezent modelul parental abuziv,
când aceştia au şi un stil de ataşament anxios obţin scoruri semnificativ mai mici la
sociabilitate (M1 = 13.64) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament sigur
(M2 = 17.42) sau au şi un stil de ataşament nesigur (M 3 = 16.27). Subiecţii la care este
prezent modelul parental abuziv, când au şi un stil de ataşament sigur, nu obţin scoruri
semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament
nesigur.
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii nu au prezent modelul parental abuziv,
când aceştia au şi un stil de ataşament nesigur obţin scoruri semnificativ mai mici la
sociabilitate (M1 = 13.21) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament sigur
(M2 = 16.77) sau au şi un stil de ataşament anxios (M 3 = 16.76). Subiecţii la care nu este
prezent modelul parental abuziv, când au şi un stil de ataşament sigur, nu obţin scoruri
semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament
anxios.

Ipoteza secundară 2.7.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi

modelul parental umilitor al subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

83
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.29. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.30.
Tabel nr.29. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de modelul parental umilitor şi stil de ataşament.
Factorul stil de Factorul model
ataşament parental umilitor Abatere
impartit. impartit. Medie Standard N
.
Atasament sigur Absent 16.8621 2.47450 29
Prezent 17.2381 2.34318 21
Total 17.0200 2.40314 50
Atasament Absent 17.2857 1.60357 7
nesigur Prezent 14.2368 3.69393 38
Total 14.7111 3.61576 45
Atasament Absent 16.2941 1.15999 17
anxios Prezent 14.1842 2.96698 38
Total 14.8364 2.72005 55
Total Absent 16.7358 2.03007 53
Prezent 14.8660 3.37154 97
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.30. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental umilitor şi stil de

ataşament asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
STILATAS 81.466 2 40.733 5.106 .007
UMILITOR 67.996 1 67.996 8.523 .004
STILATAS * UMILITOR 59.988 2 29.994 3.760 .026
Error 1148.795 144 7.978

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.2.
Există un efect principal al variabilei modelul parental umilitor asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.6.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre model parental umilitor şi stil de
ataşament.

84
 Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament anxios la
care este prezent modelul parental umilitor şi cei la care nu este prezent modelul parental
umilitor în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.825, p = 0.007), în sensul că
nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care este prezent
modelul parental umilitor (M1 = 16.29) este semnificativ mai mare decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament anxios la care nu este prezent modelul
parental umilitor (M2 = 14.18). (Anexa 6).
Există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament nesigur la care este
prezent modelul parental umilitor şi cei la care nu este prezent modelul parental umilitor
în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = 2.131, p = 0.039), în sensul că nivelul de
sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care nu este prezent modelul
parental umilitor (M1 = 17.28) este semnificativ mai mare decât nivelul de sociabilitate al
subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care este prezent modelul parental umilitor (M2
= 14.23). (Anexa 6).
De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la
sociabilitate a subiecţilor la care este prezent modelul parental umilitor (F = 7.540, p =
0.001). (Anexa 6).
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii au prezent modelul parental umilitor,
când aceştia au şi un stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ mai mari la
sociabilitate (M1 = 17.23) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament anxios
(M2 = 14.18) sau au şi un stil de ataşament nesigur (M 3 = 14.23). Subiecţii la care este
prezent modelul parental umilitor, când au şi un stil de ataşament nesigur, nu obţin scoruri
semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de ataşament
anxios.
În ceea ce priveşte subiecţii care nu au prezent modelul parental umilitor nu există
diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate, între cei cu stil
de ataşament sigur, cei cu stil de ataşament nesigur şi cei cu stil de ataşament anxios.

Ipoteza secundară 2.8.

Sociabilitatea variază în funcţie de acţiunea conjugată a stilului de ataşament şi
modelul parental stimulativ al subiecţilor.

Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorial. Mediile şi abaterile

standard pentru sociabilitate, precum şi loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în

85
calcul sunt prezentate în Tabelul nr.31. Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul
nr.32.
Tabel nr.31. - Mediile şi abaterile standard pentru sociabilitate, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de modelul parental stimulativ şi stil de
ataşament.
Factorul model
Factorul stil de parental
ataşament stimulativ Abatere
impartit. impartit. Medie Standard N
.
Atasament sigur Absent 15.9643 1.71015 28
Prezent 18.3636 2.51747 22
Total 17.0200 2.40314 50
Atasament Absent 12.5455 2.53973 22
nesigur Prezent 16.7826 3.28850 23
Total 14.7111 3.61576 45
Atasament Absent 14.5758 2.57428 33
anxios Prezent 15.2273 2.94282 22
Total 14.8364 2.72005 55
Total Absent 14.5060 2.63824 83
Prezent 16.7910 3.16485 67
Total 15.5267 3.09296 150

Tabel nr.32. - ANOVA. Efectele variabilelor modelul parental stimulativ şi stil de

ataşament asupra variabilei sociabilitate.

SS df MS F p.
STILATAS 185.675 2 92.838 13.651 .000
STIMULAT 216.039 1 216.039 31.766 .000
STILATAS *
STIMULAT 78.146 2 39.073 5.745 .004
Error 979.347 144 6.801

Vom analiza în continuare doar efectele semnificative statistic prezente în tabelul

ANOVA.
Există un efect principal al variabilei stil de ataşament asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.2.
Există un efect principal al variabilei modelul parental stimulativ asupra variabilei
sociabilitate. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 1.14.

86
 Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
sociabilitate este influenţat de interacţiunea dintre model parental stimulativ şi stil de
ataşament.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament sigur la care
este prezent modelul parental stimulativ şi cei la care nu este prezent modelul parental
stimulativ în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -4.007, p < 0.001), în sensul că
nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament sigur la care este prezent
modelul parental stimulativ (M1 = 18.36) este semnificativ mai mare decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament sigur la care nu este prezent modelul
parental stimulativ (M2 = 15.96). (Anexa 6).
Există diferenţe semnificative între subiecţii cu stil de ataşament nesigur la care este
prezent modelul parental stimulativ şi cei la care nu este prezent modelul parental
stimulativ în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate (t = -4.850, p < 0.001), în sensul că
nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care este prezent
modelul parental stimulativ (M1 = 16.78) este semnificativ mai mare decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor cu stil de ataşament nesigur la care nu este prezent modelul
parental stimulativ (M2 = 12.54). (Anexa 6).
De asemenea, există un efect al variabilei stil de ataşament asupra mediei la
sociabilitate a subiecţilor la care este prezent modelul parental stimulativ (F = 6.263, p =
0.003) şi a celor la care nu este prezent modelul parental stimulativ (F = 13.531, p <
0.001). (Anexa 6).
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii au prezent modelul parental stimulativ,
când aceştia au şi un stil de ataşament sigur obţin scoruri semnificativ mai mari la
sociabilitate (M1 = 18.36) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament anxios
(M2 = 15.22). Subiecţii la care este prezent modelul parental stimulativ, când au şi un stil
de ataşament nesigur, nu obţin scoruri semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu
cei care au şi un stil de ataşament anxios şi cei care au şi un stil de ataşament sigur.
În ceea ce priveşte condiţia în care subiecţii nu au prezent modelul parental
stimulativ, când aceştia au şi un stil de ataşament nesigur obţin scoruri semnificativ mai
mici la sociabilitate (M1 = 12.54) decât în cazul în care aceştia au şi un stil de ataşament
anxios (M2 = 14.57) sau au şi un stil de ataşament sigur (M 3 = 15.96). Subiecţii la care nu
este prezent modelul parental stimulativ, când au şi un stil de ataşament sigur, nu obţin
scoruri semnificativ diferite la sociabilitate comparativ cu cei care au şi un stil de
ataşament anxios.

87
 CONCLUZIILE CERCETĂRII

Lucrarea de faţă şi-a propus să evidenţieze rolul modelelor educative parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra gradului de sociabilitate al adolescenţilor, urmărind mai
multe obiective:
1. Identificarea nivelului de sociabilitate al adolescenţilor în perioada actuală,
perioadă în care computerul tinde să acapareze total timpul liber al adolescenţilor, lăsând
din ce în ce mai puţin timp pentru stabilirea relaţiilor de prietenie. S-a considerat că
modelele parentale şi stilurile de ataşament au un rol semnificativ în ceea ce priveşte
sociabilitatea.
2. Punerea în evidenţă a relaţiei dintre sociabilitate şi stilurile de ataşament. S-a
pornit de la ideea că sociabilitatea depinde de doi factori esenţiali, aflaţi în interacţiune:
stilul de ataşament al subiecţilor şi sexul acestora.
3. Evidenţierea gradului în care sociabilitatea subiecţilor este influenţată de
interacţiunea dintre sex şi modelele educative parentale şi cea dintre stilurile de ataşament
şi modelele educative parentale.
Astfel, am formulat prima ipoteză generală conform căreia sociabilitatea variază în
funcţie de stilul de ataşament, modelele parentale şi sexul subiecţilor.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de sexul subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al fetelor va fi semnificativ mai
ridicat decât nivelul de sociabilitate al băieţilor.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de stilul de ataşament al subiecţilor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor cu
stil de ataşament sigur va fi semnificaiv mai mare decât cel al subiecţilor cu stil de
ataşament nesigur sau a celor cu stil de ataşament anxios.

88
 - Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental abuziv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental abuziv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental abuziv.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental privativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental privativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental privativ.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental punitiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental punitiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental punitiv.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental umilitor, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental umilitor va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental umilitor.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental rejectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care nu
este prezent un model parental rejectiv va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental rejectiv.
-Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental supraprotectiv, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care nu este prezent un model parental supraprotectiv va fi semnificativ mai ridicat decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraprotectiv.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental supraimplicat, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la
care nu este prezent un model parental supraimplicat va fi semnificativ mai ridicat decât
nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un model parental supraimplicat.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental tolerant, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este
prezent un model parental tolerant va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental tolerant.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental afectuos, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care

89
este prezent un model parental afectuos va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental afectuos.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental orientând performanţa, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental orientând performanţa va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental orientând performanţa.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental generator de culpabilitate, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental generator de culpabilitate va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental generator de culpabilitate.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental stimulativ, în sensul că nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care
este prezent un model parental stimulativ va fi semnificativ mai ridicat decât nivelul de
sociabilitate al subiecţilor la care nu este prezent un model parental stimulativ.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental favorizând pe ceilalţi, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând pe ceilalţi va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental favorizând pe ceilalţi.
- Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de sociabilitate în funcţie
de modelul parental favorizând subiectul, în sensul că nivelul de sociabilitate al
subiecţilor la care nu este prezent un model parental favorizând subiectul va fi
semnificativ mai ridicat decât nivelul de sociabilitate al subiecţilor la care este prezent un
model parental favorizând subiectul.
Plecând de la definiţia conform căreia „Socializarea este conceptul folosit la
descrierea şi exlicarea modului în care copiii dobândesc un comportament necesar
adecvării lor la cultura şi societatea din care fac parte .Este procesul prin care o persoană
dobâdeşte reguli de conduită sistemul de credinţe şi atitudini ale unei societăţi sau grup
social , astfel încât să poată funcţiona în cadrul acestuia . ”(Ann Birch 2000)
Astfel, am formulat a doua ipoteză , conform căreia sociabilitatea variază în funcţie
de acţiunea conjugată a stilul de ataşament, modelelor parentale şi sexului subiecţilor.

90
 În concluzie, putem spune că gradul de sociabilitate al adolescenţilor nu poate fi
explicat de existenţa unui singur factor , ci de o corelaţie de factori . După cum s-a văzut
stilul educativ al părinţilor , nu poate influenţa singur nivelul de sociabilitate . Deşi teoria
sugerează că stilul educativ , este un factor important în manifestarea comportamentelor
specifice sociabilităţii , acest fenomen ar putea fi însă legat de factorii cu o influenţă mai
puternică , cum ar fi tipul de temperament .
Ataşamentul este factorul care s-a dovedit că influenţează gradul de sociabilitate
al adolescentului . Conform teoriei , ataşamentul este factorul care stă la baza dezvoltării
unui climat socio-afectiv pozitiv între copil şi părinţii săi , climat ce permite stabilirea
unei relaţii bazate pe încredere reciprocă , mai ales în cazul tipului sigur de ataşament .
Ceea ce corelează pozitiv cu sociabilitatea , este ataşamentul sigur . Dezvoltarea
acestiu tip de ataşament între copil şi părinţii săi , conduce la creşterea gradului de
sociabilitate al adolescentului , fapt demostrat în cazul analizei statistice.
Cercetarea , a avut la bază , elemente teoretice care spun că famila este prima
instanţă de socializare , a copilului . De aceea , am urmărit influenţa educaţiei în cadrul
unui comportament anume . Relaţiile urmărite , se pretează la investigarea influenţei şi a
factorilor de care nu s-a ţinut cont în cercetarea de faţă .

91
 BIBLIOGRAFIE

1. Badea Elena „Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului”, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1997.
2. Birch Ann(2000),Psihologia dezvoltării : din primul an de viaţă până în perioada
adultă ,Editura Tehnică ,Bucureşti
3. Banciu D., Rădulescu D.,Voicu M.,(Adolescenţii şi familia ,Editura ştiinţifică şi
Enciclopedică , Bucureşti)
4. Bowlby J.,-Attachment and loss:vol.2 Seoparation.Ney York , 1973
5. Brânzei P si colaboratorii: " Adolescenta si adaptare" Iasi, 1974
6. Bujor Emil „Psihosociologia familiei”, Editura Cantes, Iaşi, 2004
7. Cosmovici Andrei , (1998)Psihologie generală , Editura Polirom , Iaşi
8. Cosmonici Andrei " Adolescentul si timpul sau liber" Iasi, 1985
9. Ciofu Carmen(1989) , Interacţiunea părinţi-copii , Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică , Bucureşti
10. Debesse Maurice(1970) , Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă
(traducere din limba franceză) Editura didactică şi Pedagogică , Bucureşti
11. Dinică, M. , Adolescenţii într-o societate în schimbare , Editura Paidea
,Bucureşti 2004 .
12. Dumitrescu Ion (1980) Adolescenţii . Lumea lor spirituală şi activitatea
educativă . Craiova-Scrisul Românesc
13. Dr.Ranschburg Jeno , (1979)Frică , supărare , agresivitate , Editura Didactică şi
pedagogică , Bucureşti
14. Gherasim Loredana (2007) Ghid Introductiv SPSS 10.0 , Editura Eola Iaşi

92
15. Gerald R. Adams , Michael D. Berzonsky (2009) –Psihologia adolescenţei
,Editura Polirom
16. Hayes N.Orrell.(1977) , Introducere în psihologie , Editura All Educaţional ,
Bucureşti.
17. Hăvârneanu Cornel (2000) Metodologia cercetării în ştiinţele sociale ; Editura
Polirom , Iaşi
18. Iacob Luminiţa (2007) , Curs Psiholohia Vârstelor
19. Journal Of Personality And Social Psychology , vol71, nr 1 pag 94-109
20. Larousse (2002) Dicţionar de Psihologie , Editura Univers Enciclopedic ,
Bucureşti
21. Maurice Debesse , La psycologie de l'adolescence.
22. Mitrofan Iolanda şi Nicolae (1991) Familia de la A la Z , Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică , Bucureşti
23. Mitrofan Iolanda şi Mitrofan Nicolae (1996) Elemente de Psihologia Cuplului ,
Editura Şansa , Bucureşti
24. Mitrofan Iolanda (2003) , Cursa cu obstacole a dezvoltării umane : Psihologie ,
Patologie , Psihodiagnoză
25. Roland Doron , Francoise Parot(1999) , Dicţionar de Psihologie , Editura
Humanitas , Bucureşti.
26. .Rousselet Jean „Adolescentul, acest necunoscut”, Editura Literatură pentru
tineret, Bucureşti, 1969.
27. Stoian Mihai „Adolescenţa o primejdie?”, Editura Didactica şi Pedagogică,
Bucureşti, 1968.
28. Mihăilă Valerica „Identitate şi adolescenţă”, Editura Demiurg, Iaşi, 2002.
29. Turliuc Nicoleta (2001) Psihologia cuplului şi Familiei-cursurile anului III.
Psihologie , Invatământ la distanţă , Editura Tipo SRL , Iasi
30. Ursula Şchiopu (1997)Dicţionar Enciclopedic de Psihologie , Editura Babel ,
Bucureşti
31. Ursula Şchiopu şi Emil Verza (1989) Adolescenţa , personalitate şi limbaj ,
Editura Albatros Bucureşti
32. Ursula Şchiopu (1979) Criza de originalitate la adolescenţi , Editura Didactică şi
pedagogică , Bucureşti
33. Ursula Şchiopu , Emil Verza , (1981)Psihologia vârstelor(ciclurile vieţii) ,
Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti.

93
 ANEXE

Anexa1.

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******
_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

1. VAR00001
2. VAR00002
3. VAR00003
4. VAR00004
5. VAR00005
6. VAR00006
7. VAR00007
8. VAR00008
9. VAR00009
10. VAR00010
11. VAR00011
12. VAR00012
13. VAR00013
14. VAR00014
15. VAR00015
16. VAR00016
17. VAR00017
18. VAR00018
19. VAR00019
20. VAR00020
21. VAR00021
22. VAR00022
23. VAR00023
24. VAR00024
25. VAR00025
26. VAR00026
27. VAR00027
28. VAR00028
29. VAR00029
30. VAR00030
31. VAR00031
32. VAR00032
33. VAR00033
34. VAR00034
35. VAR00035
36. VAR00036
37. VAR00037
38. VAR00038
39. VAR00039
40. VAR00040
41. VAR00041
42. VAR00042
43. VAR00043
44. VAR00044
45. VAR00045
46. VAR00046

94
 47. VAR00047
48. VAR00048
49. VAR00049
50. VAR00050
_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

51. VAR00051
52. VAR00052
53. VAR00053
54. VAR00054
55. VAR00055
56. VAR00056
57. VAR00057
58. VAR00058
59. VAR00059
60. VAR00060
61. VAR00061
62. VAR00062
63. VAR00063
64. VAR00064
65. VAR00065
66. VAR00066
67. VAR00067
68. VAR00068
69. VAR00069
70. VAR00070
71. VAR00071
72. VAR00072
73. VAR00073
74. VAR00074
75. VAR00075
76. VAR00076
77. VAR00077

Reliability Coefficients

N of Cases = 50.0 N of Items = 77

Alpha = .8614

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******
_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

1. VAR00001
2. VAR00002
3. VAR00003
4. VAR00004
5. VAR00005
6. VAR00006

95
 7. VAR00007
8. VAR00008
9. VAR00009
10. VAR00010
11. VAR00011
12. VAR00012
13. VAR00013
14. VAR00014
15. VAR00015
16. VAR00016
17. VAR00017
18. VAR00018

Reliability Coefficients

N of Cases = 50.0 N of Items = 18

Alpha = .6550

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******
_

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

1. VAR00001
2. VAR00002
3. VAR00003
4. VAR00004
5. VAR00005
6. VAR00006
7. VAR00007
8. VAR00008
9. VAR00009
10. VAR00010
11. VAR00011
12. VAR00012
13. VAR00013
14. VAR00014
15. VAR00015
16. VAR00016
17. VAR00017
18. VAR00018
19. VAR00019
20. VAR00020
21. VAR00021
22. VAR00022
23. VAR00023
24. VAR00024
25. VAR00025

Reliability Coefficients

N of Cases = 50.0 N of Items = 25

Alpha = .6315

96
Anexa 2.

Chestionar C.S.A.

Vă rugăm să citiţi cu atenţie întrebările de mai jos şi să alegeţi pentru fiecare din ele
cifra care se potriveşte cel mai bine.
1 – dezacord
puternic 2 –
dezacord parţial 3 –
nu ştiu
4 – acord parţial
5 – acord puternic
1. Mă simt neplăcut să ajung să depind de alţii.
1 2 3 4 5
2. Oamenii nu sunt niciodată acolo unde ai nevoie de ei.
1 2 3 4 5
3. Mă simt în largul meu atunci când depind de alţii.
1 2 3 4 5
4. Ştiu ca ceilalţi vor fi acolo unde am nevoie de ei.
1 2 3 4 5
5. Îmi este greu să am încredere în ceilalţi.
1 2 3 4 5
6. Nu sunt sigur că pot avea întotdeauna încredere că ceilalţi vor fi acolo unde am
nevoie de ei.
1 2 3 4 5
7. Nu mă îngrijorez frecvent că voi fi abandonat.
1 2 3 4 5
8. Adesea îmi este teamă că de fapt partenerul/a nu mă iubeşte.
1 2 3 4 5
9. Mi se pare că ceilalţi sunt rezervaţi în a-mi deveni apropiaţi pe cât mi-ar plăcea mie.
1 2 3 4 5
10. Îmi este teamă adesea că partenerul/a nu vrea să rămână cu mine.
1 2 3 4 5
11. Îmi doresc o comuniune completă cu o altă persoană.
1 2 3 4 5
12. Dorinţa mea de comuniune îi sperie câteodată pe ceilalţi.

97
1 2 3 4 5
13. Mi se pare relativ uşor să mă apropii de ceilalţi.
1 2 3 4 5
14. Nu mă îngrijorez frecvent că cineva mi-ar putea deveni prea apropiat.
1 2 3 4 5
15. Mă simt oarecum stingherit să fiu apropiat cu ceilalţi.
1 2 3 4 5
16. Mă irită ca cineva să vrea să îmi devină prea apropiat.
1 2 3 4 5
17. Mă simt în largul meu când ceilalţi depind de mine.
1 2 3 4 5
18. Adesea iubitul/a meu (mea) vrea să fim mai intimi unul cu celălalt decât mă simt eu
bine.
1 2 3 4 5

98
 E.M.B.U.

Vă rugăm să citiţi cu atenţie întrebările de mai jos şi să alegeţi pentru fiecare

din ele cifra care se potriveşte cel mai bine.
Posibilităţi de răspuns:
NICIODATĂ =1
RAREORI =2
DESEORI =3
ÎNTOTDEAUNA =4

1) Aţi simţit că părinţii se amestecă în tot ceea ce faceţi?

1 2 3 4
2) Părinţii au dovedit prin gesturi şi prin cuvinte că vă plăceau?
1 2 3 4
3) Aţi fost răsfăţat de părinţi în comparaţie cu ceilalţi fraţi?
1 2 3 4
4) Aţi simţit că părinţii vă plăceau?
1 2 3 4
5) Părinţii obişnuiau să nu vă vorbească mult timp dacă făceaţi vreo prostie, greşeală?
1 2 3 4
6) Se întâmplă ca părinţii să vă părăsească chiar pentru mici pozne?
1 2 3 4
7) Părinţii încercau să vă influenţeze în a deveni ceva?
1 2 3 4
8) Se întâmplă să fiţi decepţionat de părinţi pentru că nu vă dădeau ce doreaţi?
1 2 3 4
9) Credeţi că fiecare dintre părinţi doreau să fiţi altfel în unele privinţe?
1 2 3 4
10) Vi s-a permis să aveţi lucruri care celorlalţi fraţi şi surori nu le erau permise?
1 2 3 4
11) Credeţi că părinţii v-au pedepsit just?
1 2 3 4
12) Credeţi că fiecare dintre părinţi au severi cu dv. ?
1 2 3 4

99
13) Dacă aţi făcut vreo greşeală aţi putut apoi să vă adresaţi părinţilor cerându-vă iertare
pentru a îndrepta lucrurile?
1 2 3 4
14) Părinţii au dorit întotdeauna să hotărască cum să vă îmbrăcaţi şi cum să arătaţi?
1 2 3 4
15) Simţeaţi că părinţii iubeau fraţii mai mult ca pe dv.?
1 2 3 4
16) Părinţii vă tratau rău în comparaţie cu fraţii dv.?
1 2 3 4
17) S-a întâmplat ca părinţii să nu vă permită să faceţi anumite lucruri aşa cum le era
permis altor copii de frică să nu se întâmple ceva rău?
1 2 3 4
18) S-a întâmplat ca în copilărie să fiţi bătut sau mustrat în prezenţa altora?
1 2 3 4
19) Părinţii obişnuiau să se intereseze de ceea ce faceţi seara?
1 2 3 4
20) Dacă aveaţi probleme aţi simţit că părinţii încercau să vă consoleze şi încurajeze?
1 2 3 4
21) În mod obişnuit părinţii îşi făceau griji nemotivate în privinţa sănătăţii dv.?
1 2 3 4
22) S-a întâmplat ca părinţii să vă aplice pedepse corporale mai severe decât meritaţi?
1 2 3 4
23) Părinţii deveneau furioşi dacă nu ajutaţi în casă la ceea ce vi se cerea?
1 2 3 4
24) Pentru că v-aţi purtat urât, părinţii apăreau trişti sau în alt fel încât să vă simţiţi
vinovat?
1 2 3 4
25) În măsura în care puteau, părinţii vă dădeau lucruri pe care şi alţi copii le aveau?
1 2 3 4
26) Aţi simţit greutate în a vă apropia de părinţi?
1 2 3 4
27) S-a întâmplat ca părinţii să povestească altora din cele ce aţi spus sau făcut astfel încât
să vă simţiţi ruşinat?
1 2 3 4

100
28) Aţi simţit că părinţii vă plăceau mai mult decât pe ceilalţi fraţi sau surori?
1 2 3 4
29) Aţi simţit că părinţii vă dădeau cu greu lucrurile de care aveaţi nevoie?
1 2 3 4
30) În mod obişnuit, părinţii s-au arătat interesaţi ca dv. să obţineţi note bune la şcoală?
1 2 3 4
31) Dacă aţi avut o sarcină grea de îndeplinit aţi primit sprijinul părinţilor?
1 2 3 4
32) Aţi fost tratat ca “oaia neagră” a familiei?
1 2 3 4
33) S-a întâmplat ca părinţii să dorească să fiţi ca altcineva?
1 2 3 4
34) Părinţii obişnuiau să spună: ”Tu care eşti aşa de mare nu ar trebui să faci aşa ceva”?
1 2 3 4
35) Părinţii obişnuiau să critice prietenii pe care îi preferaţi?
1 2 3 4
36) Aţi simţit că părinţii gândesc că nefericirile lor vin din greşelile dv. ?
1 2 3 4
37) Părinţii încercau să vă stimuleze în a deveni cel mai bun?
1 2 3 4
38) Părinţii v-au demonstrat că ţineau la dv. ?
1 2 3 4
39) Aţi simţit că părinţii aveau încredere în dv. astfel încât să vi se permită să faceţi
lucruri pe propria răspundere?
1 2 3 4
40) Credeţi că părinţii vă respectau părerile (opiniile) ?
1 2 3 4
41) Aţi simţit că părinţii doreau să fie împreună cu dv. ?
1 2 3 4
42) Credeţi că părinţii au fost răi şi înciudaţi faţă de dv?
1 2 3 4
43) Părinţii utilizau expresii ca: “Dacă nu vei face aceasta ne vei întrista” ?
1 2 3 4

101
44) Când vă întorceaţi acasă trebuia întotdeauna să daţi socoteală părinţilor de tot ce aţi
făcut?
1 2 3 4
45) Credeţi că părinţii v-au făcut adolescenţa interesantă, stimulativă, instructivă (de ex.
dându-vă cărţi bune, aranjându-vă plecarea în tabere, ducându-vă la spectacole,
cluburi etc.)
1 2 3 4
46) Părinţii vă premiau adeseori?
1 2 3 4
47) Foloseau părinţii expresii ca: “Aceasta este mulţumirea pe care o avem pentru că am
făcut atât de mult pentru tine şi pentru că ne-am sacrificat pentru binele tău” ?
1 2 3 4
48) S-a întâmplat ca părinţii să nu vă dea lucrurile de care aveaţi nevoie pe baza
principiului de a nu deveni răsfăţaţi?
1 2 3 4
49) S-a întâmplat să aveţi conştiinţa încărcată faţă de părinţi pentru că v-aţi purtat în felul
în care nu le plăcea?
1 2 3 4
50) Credeţi că părinţii aveau mari pretenţii de la dv. când era vorba de note, performanţe
sportive sau alte lucruri similare?
1 2 3 4
51) Aţi căutat consolare la părinţi când eraţi trist?
1 2 3 4
52) S-a întâmplat să fiţi pedepsit de părinţi fără să fi făcut nimic rău?
1 2 3 4
53) Părinţii vă permiteau să faceţi aceleaşi lucruri pe care prietenii dv. le făceau?
1 2 3 4
54) Deseori părinţii au spus că nu sunt de acord cu comportamentul dv. în casă?
1 2 3 4
55) Deseori părinţii vă criticau şi vă spuneau ce leneş şi fără rost v-aţi dovedit în faţa
altora?
1 2 3 4
56) În mod obişnuit părinţii se interesează ce fel de prieteni frecventaţi?
1 2 3 4

102
57) În comparaţie cu fraţii şi surorile dv. eraţi cel pedepsit pentru orice se întâmpla?
1 2 3 4
58) Părinţii vă acceptau aşa cum eraţi?
1 2 3 4
59) Părinţii erau deseori duri cu dv. ?
1 2 3 4
60) Părinţii v-au pedepsit chiar şi pentru fleacuri?
1 2 3 4
61) S-a întâmplat ca părinţii să vă bată fără motive?
1 2 3 4
62) S-a întâmplat să vă doriţi ca părinţii să-şi facă mai puţine griji faţă de ce făceaţi dv. ?
1 2 3 4
63) Deseori părinţii participau la preocupările, interesele sau hobby-urile dv. ?
1 2 3 4
64) Eraţi deseori bătuţi de părinţi?
1 2 3 4
65) Eraţi obişnuiţi să vi se permită să mergeţi unde doreaţi, fără ca părinţii să-şi facă griji
unde vă duceţi sau ce faceţi?
1 2 3 4
66) Părinţii au stabilit limite decisive în ceea aveaţi voie să faceţi, la care aţi consimţit
riguros apoi?
1 2 3 4
67) Părinţii vă tratau astfel încât să vă simţiţi ruşinat?
1 2 3 4
68) Fraţii dv. primeau lucruri care dv. nu vă erau permise?
1 2 3 4
69) Credeţi că frica părinţilor dv. că vi s-ar întâmpla ceva rău era exagerată?
1 2 3 4
70) Aţi simţit că între dv. şi părinţi există căldură şi tandreţe?
1 2 3 4
71) Părinţii au respectat faptul de a avea alte opinii decât ei?
1 2 3 4
72) S-a întâmplat ca părinţii să fie supăraţi sau reci cu dv. fără să vă spună motivul?
1 2 3 4

103
73) S-a întâmplat ca părinţii să vă trimită la culcare fără să vă dea de mâncare?
1 2 3 4
74) Aţi simţit că părinţii erau mândri când reuşeaţi în ceea ce întreprindeaţi?
1 2 3 4
75) Părinţii obişnuiau să vă favorizeze faţă de fraţii dv. ?
1 2 3 4
76) Părinţii vă luau adesea faţă de fraţii dv. chiar dacă eraţi vinovat?
1 2 3 4
77) Părinţii deseori vă îmbrăţişau?
1 2 3 4

104
 CHESTIONAR B.C.S.

Răspundeţi cu da sau nu la următoarele întrebări:

1. În mod obişnuit, faceţi un efort pentru a vă înţelege cu persoanele pe care nu le agreaţi? □

DA. □ NU.

2. În general, preferaţi o vacanţă zgomotoasă şi plină de evenimente în locul uneia paşnice şi

liniştite? □ DA. □ NU.

3. Vă place să mergeţi la petreceri, la discoteci şi la restaurante? □ DA. □ NU.

4. Vă faceţi uşor prieteni când mergeţi în vacanţă sau când călătoriţi? □ DA. □ NU.

5. Vă face întotdeauna plăcere să vă vedeţi prietenii, chiar şi atunci când aceştia vă vizitează
neanunţaţi? □ DA. □ NU.

6. Aţi iniţiat vreodată o conversaţie cu un străin când călătoreaţi cu trenul? □ DA. □ NU.

7. Vă place să organizaţi petreceri, să invitaţi pe alţii la masă? □ DA. □ NU.

8. Aveţi mulţi prieteni şi multe cunoştinţe? □ DA. □ NU.

9. Preferaţi serile ocupate şi antrenante petrecute acasă celor liniştite? □ DA. □ NU.

10. Vă plac jocurile la petreceri? □ DA. □ NU.

11. Îi cunoaşteţi pe cei mai mulţi dintre vecinii dv. după numele lor mic? □ DA. □ NU.

12. Vă place să luaţi parte la jocuri, chiar şi atunci când nu câştigaţi? □ DA. □ NU.

13. Sunteţi invitat la o cină. Gazda vă serveşte un fel de mâncare pe care îl consideraţi oribil. L-
aţi consuma totuşi? □ DA. □ NU.

14. Preferaţi oamenii în locul maşinilor? □ DA. □ NU.

15. Vă place să ajutaţi alţi oameni? □ DA. □ NU.

16. Trimiteţi felicitări de Crăciun persoanelor pe care nu le agreaţi? □ DA. □ NU.

17. Aţi fost declarat vreodată “viaţa şi sufletul unei petreceri”? □ DA. □ NU.

18. Vă place să întâlniţi persoane noi, necunoscute anterior? □ DA. □ NU.

19. Vă simţiţi confortabil când intraţi într-o încăpere în care nu cunoaşteţi pe nimeni? □ DA. □
NU.

20. Vă plac copiii? □ DA. □ NU.

21. Vă place mai mult să scrieţi o scrisoare decât să folosiţi telefonul? □ DA. □ NU.

105
22. Vă faceţi uşor prieteni? □ DA. □ NU.

23. Aţi încercat vreodată să ascundeţi faptul că sunteţi acasă, auzind că sosesc vizitatori ce nu
sunt bineveniţi? □ DA. □ NU.

24. În casa dv. sunt adesea mai multe persoane decât pot intra în mod confortabil? □ DA. □
NU.

25. Vă faceţi griji privind modul în care alte persoane gândesc despre dv.? □ DA. □ NU.

106
Anexa 3.
Descriptives

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval
N Mean Deviation Std. Error for Mean Minimum Maximum
Lower Upper
Bound Bound
Atasament
sigur 50 17.0200 2.40314 .33986 16.3370 17.7030 13.00 22.00
Atasament
nesigur 45 14.7111 3.61576 .53901 13.6248 15.7974 9.00 21.00
Atasament
anxios 55 14.8364 2.72005 .36677 14.1010 15.5717 10.00 19.00
Total 150 15.5267 3.09296 .25254 15.0276 16.0257 9.00 22.00

ANOVA

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 167.642 2 83.821 9.797 .000
Within Groups 1257.752 147 8.556
Total 1425.393 149

Post Hoc Tests

Multiple Comparisons

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni
Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament nesigur
sigur 2.3089(*) .60105 .001 .8533 3.7644
Atasament anxios 2.1836(*) .57157 .001 .7995 3.5678
Atasament Atasament
-2.3089(*) .60105 .001 -3.7644 -.8533
sigur nesigur
Atasament anxios -.1253 .58796 1.000 -1.5491 1.2986
Atasament Atasament
sigur anxios -2.1836(*) .57157 .001 -3.5678 -.7995
Atasament nesigur .1253 .58796 1.000 -1.2986 1.5491
* The mean difference is significant at the .05 level.

107
Means Plots
17.5

17.0

16.5

16.0

15.5

15.0

14.5
Atasament sigur Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

108
 Anexa 4.

Stilul de atasament. = Atasament sigur

Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 33 17.1818 2.62743 .45738
Masculin 17 16.7059 1.92888 .46782
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Std.
Sig Mean Error 95% Confidence
. Differe Differen Interval of the
F Sig. t df (2- n ce ce Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 1.078 .304 .660 48 .513 .4759 .72161 -.97496 1.92683
assumed
Equal
variances
.727 42.013 .471 .4759 .65426 -.84440 1.79627
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 28 14.4643 3.19122 .60308
Masculin 17 15.1176 4.29945 1.04277
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Std.
Sig Mean Error 95% Confidence
. Differe Differen Interval of the
F Sig. t df (2- n ce ce Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 1.490 .229 -.583 43 .563 -.6534 1.12017 -2.91240 1.60567
assumed
Equal
variances
-.542 26.722 .592 -.6534 1.20461 -3.12622 1.81949
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

109
 Stilul de atasament. = Atasament anxios
Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 25 16.3600 2.32522 .46504
Masculin 30 13.5667 2.37346 .43333
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Std.
Sig Mean Error 95% Confidence
. Differen Differe Interval of the
F Sig. t df (2- ce n Difference
tailed) ce

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances .681 .413 4.386 53 .000 2.7933 .63685 1.51596 4.07070
assumed
Equal
variances
4.394 51.586 .000 2.7933 .63564 1.51757 4.06909
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Sexul subiectului. = Feminin

Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence
N Mean Deviation Std. Error Interval for Mean Minimum Maximum
Lower Upper
Bound Bound
Atasament
sigur 33 17.1818 2.62743 .45738 16.2502 18.1135 13.00 22.00
Atasament
nesigur 28 14.4643 3.19122 .60308 13.2269 15.7017 9.00 19.00
Atasament
anxios 25 16.3600 2.32522 .46504 15.4002 17.3198 12.00 19.00
Total 86 16.0581 2.95199 .31832 15.4252 16.6910 9.00 22.00
a Sexul subiectului. = Feminin

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 115.076 2 57.538 7.633 .001
Within Groups 625.633 83 7.538
Total 740.709 85
a Sexul subiectului. = Feminin

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni

110
 Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament
2.7175(*) .70542 .001 .9939 4.4412
nesigur sigur
Atasament anxios .8218 .72796 .787 -.9569 2.6006
Atasament Atasament
sigur nesigur -2.7175(*) .70542 .001 -4.4412 -.9939
Atasament anxios -1.8957(*) .75546 .042 -3.7416 -.0498
Atasament Atasament
sigur anxios -.8218 .72796 .787 -2.6006 .9569
Atasament nesigur 1.8957(*) .75546 .042 .0498 3.7416
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Sexul subiectului. = Feminin

SEX: .00 Feminin

17.5

17.0

16.5

16.0

15.5

15.0

14.5

14.0
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.
Sexul
subiectului. = Masculin
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval Maximu
N Mean Deviation Std. Error for Minimum m
Mean

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 17 16.7059 1.92888 .46782 15.7141 17.6976 15.00 20.00
Atasament
17 15.1176 4.29945 1.04277 12.9071 17.3282 10.00 21.00
nesigur
Atasament
30 13.5667 2.37346 .43333 12.6804 14.4529 10.00 17.00
anxios
Total 64 14.8125 3.15663 .39458 14.0240 15.6010 10.00 21.00
a Sexul subiectului. = Masculin

ANOVA(a)

111
Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 109.089 2 54.545 6.415 .003
Within Groups 518.661 61 8.503
Total 627.750 63
a Sexul subiectului. = Masculin

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni
Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament
sigur nesigur 1.5882 1.00016 .352 -.8739 4.0504
Atasament anxios 3.1392(*) .88520 .002 .9600 5.3184
Atasament Atasament
sigur nesigur -1.5882 1.00016 .352 -4.0504 .8739
Atasament anxios 1.5510 .88520 .254 -.6282 3.7302
Atasament Atasament
-3.1392(*) .88520 .002 -5.3184 -.9600
sigur anxios
Atasament
nesigur -1.5510 .88520 .254 -3.7302 .6282
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Sexul subiectului. = Masculin

SEX: 1.00 Masculin

17.0

16.5

16.0

15.5

15.0

14.5

14.0

13.5

13.0
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

112
 Anexa 5.

Sexul subiectului. = Feminin

Group Statistics(a)

Std. Error
ABUZIV N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitat Absent 50 15.6000 3.15582 .44630
e. Prezent 36 16.6944 2.55029 .42505
a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 4.290 .041 -1.715 84 .090 -1.0944 .63800 -2.36318 .17429
assumed
Equal
variances
-1.776 82.816 .079 -1.0944 .61632 -2.32032 .13143
not
assumed
a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = Masculin

Group Statistics(a)

Std. Error
ABUZIV N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitat Absent 25 15.8400 2.11503 .42301
e. Prezent 39 14.1538 3.54325 .56737
a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 9.858 .003 2.144 62 .036 1.6862 .78661 .11374 3.25857
assumed
Equal
variances
2.383 61.768 .020 1.6862 .70771 .27136 3.10094
not
assumed
a Sexul subiectului. = Masculin

113
 ABUZIV = Absent
Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 50 15.6000 3.15582 .44630
Masculin 25 15.8400 2.11503 .42301
a ABUZIV = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate.Equal
variances 7.526 .008 -.343 73 .733 -.2400 .69953 -1.63415 1.15415
assumed
Equal
variances
-.390 66.694 .698 -.2400 .61491 -1.46747 .98747
not
assumed
a ABUZIV = Absent

ABUZIV = Prezent
Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 36 16.6944 2.55029 .42505
Masculin 39 14.1538 3.54325 .56737
a ABUZIV = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate.Equal
variances 6.630 .012 3.538 73 .001 2.5406 .71811 1.10940 3.97179
assumed
Equal
variances
3.584 69.019 .001 2.5406 .70893 1.12633 3.95487
not
assumed
a ABUZIV = Prezent

SPROTECT = Absent

114
 Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 50 16.0600 2.48596 .35157
Masculin 46 15.9348 2.76809 .40813
a SPROTECT = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate.
Equal
variances .000 .991 .234 94 .816 .1252 .53625 -.93952 1.18996
assumed
Equal
variances
.232 90.698 .817 .1252 .53868 -.94484 1.19528
not
assumed
a SPROTECT = Absent

SPROTECT = Prezent
Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 36 16.0556 3.53710 .58952
Masculin 18 11.9444 2.12747 .50145
a SPROTECT = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate.
Equal
variances 3.749 .058 4.526 52 .000 4.1111 .90832 2.28842 5.93380
assumed
Equal
variances
5.312 50.038 .000 4.1111 .77394 2.55664 5.66559
not
assumed
a SPROTECT = Prezent

Sexul subiectului. = Feminin

115
 Group Statistics(a)

Std. Error
SPROTECT N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 50 16.0600 2.48596 .35157
Prezent 36 16.0556 3.53710 .58952
a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 3.934 .051 .007 84 .995 .0044 .64908 -1.28632 1.29521
assumed
Equal
variances
.006 58.993 .995 .0044 .68639 -1.36902 1.37791
not
assumed
a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = Masculin

Group Statistics(a)

Std. Error
SPROTECT N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 46 15.9348 2.76809 .40813
Prezent 18 11.9444 2.12747 .50145
a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances .375 .542 5.503 62 .000 3.9903 .72511 2.54086 5.43982
assumed
Equal
variances
6.172 40.302 .000 3.9903 .64655 2.68392 5.29676
not
assumed
a Sexul subiectului. = Masculin

CULPABIL = Absent
Group Statistics(a)

116
 Sexul Std. Error
subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 46 15.4565 3.14612 .46387
Masculin 30 15.7000 1.95024 .35606
a CULPABIL = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate.
Equal
13.38
variances .000 -.379 74 .706 -.2435 .64310 -1.52488 1.03792
0
assumed
Equal
variances
-.416 73.862 .678 -.2435 .58477 -1.40870 .92174
not
assumed
a CULPABIL = Absent

CULPABIL = Prezent
Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 40 16.7500 2.57951 .40786
Masculin 34 14.0294 3.78582 .64926
a CULPABIL = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate.
Equal
variances 9.456 .003 3.657 72 .000 2.7206 .74400 1.23744 4.20373
assumed
Equal
variances
3.548 56.711 .001 2.7206 .76674 1.18505 4.25613
not
assumed
a CULPABIL = Prezent

Sexul subiectului. = Feminin

Group Statistics(a)

117
 Std. Error
CULPABIL N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 46 15.4565 3.14612 .46387
Prezent 40 16.7500 2.57951 .40786
a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 4.382 .039 -2.065 84 .042 -1.2935 .62628 -2.53890 -.04805
assumed
Equal
variances
-2.094 83.731 .039 -1.2935 .61767 -2.52185 -.06511
not
assumed
a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = Masculin

Group Statistics(a)

Std. Error
CULPABIL N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 30 15.7000 1.95024 .35606
Prezent 34 14.0294 3.78582 .64926
a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
19.27
variances .000 2.174 62 .033 1.6706 .76830 .13478 3.20639
6
assumed
Equal
variances
2.256 50.624 .028 1.6706 .74049 .18373 3.15745
not
assumed
a Sexul subiectului. = Masculin

CEILALTI = Absent
Group Statistics(a)

118
 Sexul Std. Error
subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 48 16.2917 2.45780 .35475
Masculin 34 16.5000 2.63140 .45128
a CEILALTI = Absent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate.Equal
variances .124 .725 -.367 80 .714 -.2083 .56730 -1.33730 .92063
assumed
Equal
variances
-.363 68.122 .718 -.2083 .57402 -1.35374 .93708
not
assumed
a CEILALTI = Absent

CEILALTI = Prezent
Group Statistics(a)

Sexul Std. Error

subiectului. N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Feminin 38 15.7632 3.49079 .56628
Masculin 30 12.9000 2.57776 .47063
a CEILALTI = Prezent

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate.Equal
variances 1.516 .223 3.754 66 .000 2.8632 .76265 1.34047 4.38585
assumed
Equal
variances
3.888 65.746 .000 2.8632 .73632 1.39294 4.33338
not
assumed
a CEILALTI = Prezent

Sexul subiectului. = Feminin

Group Statistics(a)

119
 Std. Error
CEILALTI N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 48 16.2917 2.45780 .35475
Prezent 38 15.7632 3.49079 .56628
a Sexul subiectului. = Feminin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 4.983 .028 .823 84 .413 .5285 .64221 -.74860 1.80561
assumed
Equal
variances
.791 63.982 .432 .5285 .66822 -.80643 1.86345
not
assumed
a Sexul subiectului. = Feminin

Sexul subiectului. = Masculin

Group Statistics(a)

Std. Error
CEILALTI N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 34 16.5000 2.63140 .45128
Prezent 30 12.9000 2.57776 .47063
a Sexul subiectului. = Masculin

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality
of t-test for Equality of Means
Variances
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances .428 .516 5.514 62 .000 3.6000 .65289 2.29490 4.90510
assumed
Equal
variances
5.521 61.302 .000 3.6000 .65203 2.29631 4.90369
not
assumed
a Sexul subiectului. = Masculin

Anexa 6.

Stilul de atasament. = Atasament sigur

120
 Group Statistics(a)

Std. Error
ABUZIV N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitat Absent 31 16.7742 2.20166 .39543
e. Prezent 19 17.4211 2.71448 .62275
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances .121 .730 -.922 48 .361 -.6469 .70124 -2.05680 .76309
assumed
Equal
variances
-.877 32.292 .387 -.6469 .73768 -2.14894 .85522
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Group Statistics(a)

Std. Error
ABUZIV N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitat Absent 23 13.2174 2.84376 .59296
e. Prezent 22 16.2727 3.73123 .79550
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 2.005 .164 -3.098 43 .003 -3.0553 .98622 -5.04424 -1.06644
assumed
Equal
variances
-3.079 39.252 .004 -3.0553 .99218 -5.06180 -1.04887
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Stilul de atasament. = Atasament anxios

Group Statistics(a)

Std. Error
ABUZIV N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitat Absent 21 16.7619 1.89486 .41349

121
 e. Prezent 34 13.6471 2.47267 .42406
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 5.554 .022 4.940 53 .000 3.1148 .63057 1.85009 4.37961
assumed
Equal
variances
5.259 50.403 .000 3.1148 .59228 1.92544 4.30425
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

ABUZIV = Absent
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval
N Mean Deviation Std. Error for Minimum Maximum
Mean

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 31 16.7742 2.20166 .39543 15.9666 17.5818 14.00 22.00
Atasament
nesigur 23 13.2174 2.84376 .59296 11.9877 14.4471 9.00 19.00
Atasament
anxios 21 16.7619 1.89486 .41349 15.8994 17.6244 14.00 19.00
Total 75 15.6800 2.83873 .32779 15.0269 16.3331 9.00 22.00
a ABUZIV = Absent

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 201.178 2 100.589 18.329 .000
Within Groups 395.142 72 5.488
Total 596.320 74
a ABUZIV = Absent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni
Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament
3.5568(*) .64471 .000 1.9765 5.1371
nesigur sigur
Atasament anxios .0123 .66210 1.000 -1.6106 1.6352

122
 Atasament Atasament sigur
nesigur -3.5568(*) .64471 .000 -5.1371 -1.9765
Atasament anxios -3.5445(*) .70707 .000 -5.2777 -1.8113
Atasament Atasament sigur
anxios -.0123 .66210 1.000 -1.6352 1.6106
Atasament nesigur 3.5445(*) .70707 .000 1.8113 5.2777
* The mean difference is significant at the .05 level.
a ABUZIV = Absent

ABUZIV: 1.00 Absent

17

16

15

14

13
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

ABUZIV = Prezent
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval
N Mean Deviation Std. Error for Minimum Maximum
Mean

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 19 17.4211 2.71448 .62275 16.1127 18.7294 13.00 22.00
Atasament
nesigur 22 16.2727 3.73123 .79550 14.6184 17.9271 10.00 21.00
Atasament
anxios 34 13.6471 2.47267 .42406 12.7843 14.5098 10.00 17.00
Total 75 15.3733 3.34007 .38568 14.6049 16.1418 10.00 22.00
a ABUZIV = Prezent

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 198.787 2 99.393 11.418 .000
Within Groups 626.760 72 8.705
Total 825.547 74

123
a ABUZIV = Prezent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni
Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament nesigur
sigur 1.1483 .92403 .654 -1.1167 3.4133
Atasament anxios 3.7740(*) .84510 .000 1.7025 5.8455
Atasament Atasament
sigur nesigur -1.1483 .92403 .654 -3.4133 1.1167
Atasament anxios 2.6257(*) .80729 .005 .6468 4.6045
Atasament Atasament
-3.7740(*) .84510 .000 -5.8455 -1.7025
sigur anxios
Atasament nesigur -2.6257(*) .80729 .005 -4.6045 -.6468
* The mean difference is significant at the .05 level.
a ABUZIV = Prezent

ABUZIV: 2.00 Prezent

18

17

16

15

14

13
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

Stilul de atasament. = Atasament sigur

Group Statistics(a)

Std. Error
UMILITOR N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 29 16.8621 2.47450 .45950
Prezent 21 17.2381 2.34318 .51132

124
 a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances .023 .881 -.542 48 .590 -.3760 .69360 -1.77060 1.01855
assumed
Equal
variances
-.547 44.580 .587 -.3760 .68746 -1.76099 1.00894
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Group Statistics(a)

Std. Error
UMILITOR N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 7 17.2857 1.60357 .60609
Prezent 38 14.2368 3.69393 .59923
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig. 95% Confidence
(2- Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df tailed) Difference Difference Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 5.033 .030 2.131 43 .039 3.0489 1.43073 .16354 5.93421
assumed
Equal
variances
3.577 20.315 .002 3.0489 .85231 1.27276 4.82499
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Stilul de atasament. = Atasament anxios

Group Statistics(a)

Std. Error
UMILITOR N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 17 16.2941 1.15999 .28134
Prezent 38 14.1842 2.96698 .48131
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

125
 Independent Samples Test(a)

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig 95% Confidence
. Mean Std. Error Interval of the
F Sig. t df (2- Difference Difference Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
14.85
variances .000 2.825 53 .007 2.1099 .74686 .61189 3.60793
2
assumed
Equal
variances
3.785 52.445 .000 2.1099 .55750 .99142 3.22839
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

UMILITOR = Absent
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval
N Mean Deviation Std. Error for Minimum Maximum
Mean

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 29 16.8621 2.47450 .45950 15.9208 17.8033 13.00 22.00
Atasament
nesigur 7 17.2857 1.60357 .60609 15.8027 18.7688 14.00 19.00
Atasament
anxios 17 16.2941 1.15999 .28134 15.6977 16.8905 15.00 18.00
Total 53 16.7358 2.03007 .27885 16.1763 17.2954 13.00 22.00
a UMILITOR = Absent

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 5.896 2 2.948 .707 .498
Within Groups 208.406 50 4.168
Total 214.302 52
a UMILITOR = Absent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni
Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament nesigur
sigur -.4236 .85975 1.000 -2.5534 1.7061
Atasament anxios .5680 .62363 1.000 -.9769 2.1128
Atasament Atasament sigur
nesigur .4236 .85975 1.000 -1.7061 2.5534
Atasament anxios .9916 .91686 .854 -1.2796 3.2628

126
 Atasament Atasament sigur
anxios -.5680 .62363 1.000 -2.1128 .9769
Atasament nesigur -.9916 .91686 .854 -3.2628 1.2796
a UMILITOR = Absent

UMILITOR: 1.00 Absent

17.4

17.2

17.0

16.8

16.6

16.4

16.2
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

UMILITOR = Prezent
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval
N Mean Deviation Std. Error for Minimum Maximum
Mean

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 21 17.2381 2.34318 .51132 16.1715 18.3047 15.00 22.00
Atasament
nesigur 38 14.2368 3.69393 .59923 13.0227 15.4510 9.00 21.00
Atasament
anxios 38 14.1842 2.96698 .48131 13.2090 15.1594 10.00 19.00
Total 97 14.8660 3.37154 .34233 14.1865 15.5455 9.00 22.00
a UMILITOR = Prezent

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 150.869 2 75.435 7.540 .001
Within Groups 940.388 94 10.004
Total 1091.258 96
a UMILITOR = Prezent

Multiple Comparisons(a)

127
Dependent Variable: Sociabilitate.
Bonferroni
Mean Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J)

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament nesigur
sigur 3.0013(*) .86003 .002 .9049 5.0976
Atasament anxios 3.0539(*) .86003 .002 .9575 5.1503
Atasament Atasament
sigur nesigur -3.0013(*) .86003 .002 -5.0976 -.9049
Atasament anxios .0526 .72563 1.000 -1.7161 1.8214
Atasament Atasament
-3.0539(*) .86003 .002 -5.1503 -.9575
sigur anxios
Atasament nesigur -.0526 .72563 1.000 -1.8214 1.7161
* The mean difference is significant at the .05 level.
a UMILITOR = Prezent

UMILITOR: 2.00 Prezent

17.5

17.0

16.5

16.0

15.5

15.0

14.5

14.0
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

Stilul de atasament. = Atasament sigur

Group Statistics(a)

Std. Error
STIMULAT N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 28 15.9643 1.71015 .32319
Prezent 22 18.3636 2.51747 .53673
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Independent Samples Test(a)

128
 Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig
. Mean Std. Error 95% Confidence Interval
F Sig. t df (2- Difference Difference of the Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 15.947 .000 -4.007 48 .000 -2.3994 .59882 -3.60337 -1.19534
assumed
Equal
variances
-3.830 35.372 .001 -2.3994 .62652 -3.67077 -1.12793
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament sigur

Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Group Statistics(a)

Std. Error
STIMULAT N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 22 12.5455 2.53973 .54147
Prezent 23 16.7826 3.28850 .68570
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Independent Samples Test(a)

Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig.
(2- Mean Std. Error 95% Confidence Interval
F Sig. t df tailed) Difference Difference of the Difference

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances 1.835 .183 -4.822 43 .000 -4.2372 .87875 -6.00932 -2.46499
assumed
Equal
variances
-4.850 41.206 .000 -4.2372 .87371 -6.00139 -2.47292
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament nesigur

Stilul de atasament. = Atasament anxios

Group Statistics(a)

Std. Error
STIMULAT N Mean Std. Deviation Mean
Sociabilitate. Absent 33 14.5758 2.57428 .44812
Prezent 22 15.2273 2.94282 .62741
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

Independent Samples Test(a)

129
 Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Sig
. Mean Std. Error 95% Confidence Interval
F Sig. t df (2- Difference Difference of the Difference
tailed)

Lower Upper
Sociabilitate. Equal
variances .067 .797 -.868 53 .389 -.6515 .75038 -2.15659 .85356
assumed
Equal
variances
-.845 40.905 .403 -.6515 .77101 -2.20871 .90568
not
assumed
a Stilul de atasament. = Atasament anxios

STIMULAT = Absent
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std.
Deviati 95% Confidence Interval for
N Mean o Std. Error Mean Minimum Maximum
n

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 28 15.9643 1.71015 .32319 15.3012 16.6274 13.00 19.00
Atasament
nesigur 22 12.5455 2.53973 .54147 11.4194 13.6715 9.00 17.00
Atasament
anxios 33 14.5758 2.57428 .44812 13.6630 15.4886 11.00 19.00
Total 83 14.5060 2.63824 .28958 13.9299 15.0821 9.00 19.00
a STIMULAT = Absent

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 144.268 2 72.134 13.531 .000
Within Groups 426.479 80 5.331
Total 570.747 82
a STIMULAT = Absent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

Bonferroni
Mean
(I) Stilul de (J) Stilul de Difference
atasament. atasament. (I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament nesigur
sigur 3.4188(*) .65781 .000 1.8103 5.0274
Atasament anxios 1.3885 .59324 .065 -.0622 2.8392
Atasament Atasament sigur
nesigur -3.4188(*) .65781 .000 -5.0274 -1.8103
Atasament anxios -2.0303(*) .63550 .006 -3.5843 -.4763
Atasament Atasament sigur
-1.3885 .59324 .065 -2.8392 .0622
anxios

130
 Atasament nesigur
2.0303(*) .63550 .006 .4763 3.5843
* The mean difference is significant at the .05 level.
a STIMULAT = Absent

STIMULAT: 1.00 Absent

17

16

15

14

13

12
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

STIMULAT = Prezent
Descriptives(a)

Sociabilitate.
Std. 95% Confidence Interval
N Mean Deviation Std. Error for Minimum Maximum
Mean

Lower Bound Upper Bound

Atasament
sigur 22 18.3636 2.51747 .53673 17.2475 19.4798 16.00 22.00
Atasament
23 16.7826 3.28850 .68570 15.3606 18.2047 10.00 21.00
nesigur
Atasament
22 15.2273 2.94282 .62741 13.9225 16.5320 10.00 19.00
anxios
Total 67 16.7910 3.16485 .38665 16.0191 17.5630 10.00 22.00
a STIMULAT = Prezent

ANOVA(a)

Sociabilitate.
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 108.207 2 54.104 6.263 .003
Within Groups 552.868 64 8.639
Total 661.075 66
a STIMULAT = Prezent

Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Sociabilitate.

131
Bonferroni
(I) Stilul de (J) Stilul de Mean
atasament. atasament. Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound

Atasament Atasament
sigur nesigur 1.5810 .87650 .228 -.5739 3.7359
Atasament anxios 3.1364(*) .88618 .002 .9576 5.3151
Atasament Atasament
-1.5810 .87650 .228 -3.7359 .5739
sigur nesigur
Atasament anxios 1.5553 .87650 .242 -.5996 3.7102
Atasament Atasament
sigur anxios -3.1364(*) .88618 .002 -5.3151 -.9576
Atasament
-1.5553 .87650 .242 -3.7102 .5996
nesigur
* The mean difference is significant at the .05 level.
a STIMULAT = Prezent

STIMULAT: 2.00 Prezent

19.0

18.5

18.0

17.5

17.0

16.5

16.0

15.5

15.0
Atasament sigur
Atasament nesigur Atasament anxios

Stilul de atasament.

132