"Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi”

de Camil Petrescu
Camil Petrescu este autorul care a introdus în literatura română noul tip de
roman, axat pe analizarea trairilor interioare ale protagonistului, nu pe narațiune în
sine. Tot el dezvolta stilul anticalofilist considerând că “stilul frumos este opus
artei”. Personajele sale folosesc un limbaj simplu, deoarece autorul considera
vorbirea sofisticata a fi superficiala, artificială.
"Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” de Camil Petrescu este un
roman realist subiectiv psihologic care urmărește drama de conștiință a lui Ștefan
Gheorghidiu, un intelectual superior ce este pus în relație cu 2 factori ce influențează
dramatic viață omului: dragostea și războiul.
Romanul este realist subiectiv deoarece toate acțiunile și personajele sunt
trecute prin filtrul analizei lui Ștefan Gheorghidiu. Întreaga Carte I ne este prezentată
prin ochii personajului principal ce trece printr-o dramă psihologică care îi
influențează perspectiva asupra lumii. Realismul reiese și din limbajul folosit și din
înlănțuirea cauzală și temporală bine definită.
O altă trăsătură a romanului realist subiectiv prezenta în opera este înlocuirea
povestirii și a acțiunii cu analiza și introspecția. Accentul nu cade pe război în sine
sau pe povestea de dragoste, ci pe modul în care Ștefan experimentează aceste două
trăiri.
Anunțate încă din titlu, dragostea și războiul sunt și temele principale ale
romanului. Opera este împărțita, Cartea I abordând și analizând drama interioară a lui
Ștefan Gheorghidiu, dramă provocată de eșecul relației sale cu Ela. În Cartea a IIa
protagonistul experimentează ororile și teama Primului Război Mondial, drama sa
personală pierzându-se în cea colectivă. Astfel, "absolutul razboiului eclipsează
absolutul iubirii”. Cele doua părți sunt unite de experiența interioară a personajului
principal și formează un întreg.
Acțiunea începe în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei unde Ștefan
Gheorghidiu asistă la o discuție despre dragoste și fidelitate între ofițeri, pornită de la
un fapt divers din presă: un bărbat care și-a ucis soția infidelă a fost achitat de către
tribunal. Ceilalți ofițeri discutau calm și rațional pe subiect, dar Ștefan argumentează
cu pasiune, ca un om care suferise mult.
Cel de-al doilea capitol debutează abrupt: “Eram căsătorit de doi ani și
jumatate cu o colega de la Universitate și bănuiam ca ma înșală”. Ștefan se căsătorise
din dragoste cu Ela, o tânără orfană. Cei doi trăiesc fericiți, până când echilibrul
familiei este tulburat de către moștenirea primită de soț de la unchiul sau bogat. Ela
se simțea atrasă de viață mondenă la care bogăția îi oferă acces, în timp ce Ștefan este
dezgustat de aceasta. O scena semnificativa pentru tema (romanului) este aceea
când, în timpul unei excursii la Odobești, Ela ii oferă o atenție exagerata unui anume
domn G, care mai târziu ii va deveni amant. Este analizată acum gelozia lui Ștefan,
dar și dorința sa înșelată de a găsi absolutul în iubire. După o scurtă despărțire cei doi
soți se împacă, dar Ștefan ajunge din nou la concluzia că este înșelat.
Cea de-a doua a experiență care marchează evoluția lui Ștefan Gheorghidiu
este războiul. Camil Petrescu este mai interesat de detaliile neglijabile ale razboiului,
cum ar fi durerile de stomac și lipsa somnului, decât de anumite aspectele eroice ale
conflictului. Aici se observă diferența dintre romanul modern de razboi și cel clasic,
primul concentrându-se mai mult pe trăirile personajelor, decât pe acțiune în sine.
O altă secvență reprezentativă pentru tema operei este prezentata în capitolul
“Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”. Înconjurat de gloanțe, de morți și răniți,
drama personală a lui Ștefan se pierde în drama colectivă a armatei romane. Întors de
pe front și spitalizat la București, Ștefan se simte detașat de tot ce-l legase înainte de
Ela. El divorțează de ea printr-o scrisoare lăsându-i “tot trecutul”. Finalul operei
subliniază felul în care experiențele traumatice trăite formează caracterul unui om și
perspectiva asupra lumii. Ștefan, care in Cartea I petrece săptămâni intregi agonizand
cu privire la relația cu Ela este gata acum sa se despartă de ea printr-o simplă
scrisoare.
În concluzie, folosind tehnici precum anticalofilismul și introspecția, Camil
Petrescu reușește sa facă din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” o
adevarată capodoperă a literaturii române interbelice.