UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI”

FACULTATEA DE MECANICĂ DIN IAŞI

- APLICAȚIE DE CALCUL -

Motoare cu Ardere Internă

Profesor îndrumător:
Asist. Dr. Ing. Tudor Ulian

1
 PROIECTAREA ANSAMBLULUI PISTON

Pistonul este elementul care preia forţa de presiune a gazelor şi o transmite către mecanismul
motor. Împreună cu segmenţii asigură etanşarea faţă de gazele de ardere, delimitează spaţiul în care
evoluează fluidul motor în vederea producerii de lucru mecanic, preia şi transmite cea mai mare parte din
căldura degajată prin ardere şi controlează cantitatea de ulei de pe oglinda cilindrului. Funcţionarea
pistonului se face în condiţii de presiune şi de temperatură ridicate, fiind supus unor solicitări mecanice şi
termice care provoacă fenomene de oboseală.

Fig. 1 Dimensiunile principale ale pistonului. Fig. 2 Dependenţa dimensională dintre

segment şi canalul de segment
Adoptarea alezajului pentru motorul proiectat:
𝐷 =. . . . . . . . [𝑚𝑚]
Calculul dimensiunilor principale ale pistonului:
Grosimea peretelui capului de piston:
𝛿 = 0,08 … 0,10 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Lungimea pistonului:
𝐿 = 0,8 … 1,1 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Înălţimea pistonului:
𝐻𝑐 = 0,55 … 0,75 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Lungimea mantalei pistonului:
𝐿𝑚 = 0,5 … 0,8 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]

2
 Diametrul bosajelor pistonului:
𝑑𝑢 = 0,3 … 0,5 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Distanţa între bosaje:
𝐵 = 0,3 … 0,4 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Grosimea pistonului în zona canalelor de segmenți:
𝑠 = 0,05 … 0,10 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Grosimea radială a segmentului de comprimare:
𝑎 = 0,04 … 0,045 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Grosimea radială a segmentului de ungere:
𝑎 = 0,038 … 0,043 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Jocul radial al segmentului de comprimare:
∆𝑎 = 0,50 … 0,95 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Jocul radial al segmentului de ungere:
∆𝑎 = 0,90 … 1,40 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Diametrul interior:
𝐷𝑖 = 𝐷 − 2 ∙ (𝑠 + 𝑎 + ∆𝑎) =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Înălțimea de protecție a segmentului de foc:
𝐻1 = 0,06 … 0,12 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Înălțimea segmentului:
ℎ = 2 … 3 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Jocul axial față de canal
∆ℎ = 0,03 … 0,08 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Înălțimea canalului segmentului de foc:
𝐻 = ℎ + ∆ℎ =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Distanța dintre canale:
𝐻2 = 0,035 … 0,045 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Diametrul bolțului:
𝑑 = 0,24 … 0,28 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Lungimea bolțului:
𝑙 = 0,8 … 0,87 ∙ 𝐷 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Diametrul interior al bolțului:
𝑑𝑖 = 0,64 … 0,72 ∙ 𝑑 =. . . . . . . [𝑚𝑚]
Alegerea materialului pistonului:
Aliajele de aluminiu sunt diferenţiate în funcţie de elementul principal de aliere în:
- aliaje cu siliciu (siluminuri);
- aliaje pe bază de cupru (aliaje Y);
- aliaje pe bază de magneziu.
Aliajele de aluminiu au avantajul unei densităţi mult mai reduse decât în cazul oţelului şi fontei,
precum şi a unei conductivităţi termice superioare care conduce la micşorarea temperaturii pistonului.
Datorită coeficientului mai redus de dilatare, se preferă aliajele eutectice (ATC Si12 CuMgNi; KS
1275; MAHLE 124; NURAL 3210) şi hipereutectice cu Si (ATC Si18 CuMgNi; KS 2811; MAHLE 138; NURAL
1761). Având şi calităţi antifricţiune pe lângă stabilitatea termică foarte bună, aliajele hipereutectice se
utilizează mai ales pentru pistoane solicitate greu mecanic şi termic, cum sunt cele ale motoarelor
supraalimentate.

3
 Pentru MAS-urile cu turaţie mai înaltă (sport) se recomandă utilizarea aliajelor cu Mg, datorită
masei specifice reduse. Aceste aliaje prezintă însă inconvenientul unor rezistenţe mecanice şi la coroziune
reduse.
După turnarea pistoanelor din aliaje de aluminiu se aplică tratamente termice de călire şi
îmbătrânire.
Tabelul 1 Caracteristici ale unor aliaje de Al pentru pistoane
Mărimea caracteristică Aliaje eutectice Material ales
ATC Si12CuMgNi; KS 1275;
Notaţie STAS sau echivalentă
MAHLE 124
Obţinere semifabricat turnat în cochilă matriţat
Densitate  [kg/dm3] 2,7
Coeficient de dilatare p [1/K], la 20...200 [°C] (20,5...21,5) 10-6
Conductivitate termică p [W/(mK)], la 20°C 142...155 146...159
20° 200...250 300...370
Rezistenţa la rupere prin tracţiune r [MPa] la: 150° 180...230 250… 300
250° 100...150 110...170
20° 190...230 280...340
Limita de curgere c [MPa] la: 150° 180...220 230...280
250° 70...110 90...120
Alungire specifică As [%] la 20 [°C] 0,3...1,5 1...3
Rezistenţa la oboseală. 20° 80...120 110...140
Ciclu altern. simetric de încovoiere 150° 70...100 90...120
-1 [MPa] la: 250° 50...70 60...70
20° 90…125
Duritate Brinell la: 150° 70…90
250° 30…40
20° (7,5...7,9)  104 7,9  104
Modulul de elasticitate E [MPa] la:
250° 7,2  104 7,3  104
Coeficientul contracţiei transversale  0,32…0,36
Calculul de verificare a capului de piston
Solicitările la care este supus capul
pistonului sunt de natură mecanică, generate de
presiunea gazelor din cilindru şi de forţele de
inerţie, şi de natură termică, apărute în timpul
procesului de preluare şi evacuare a unei
fracţiuni din căldura gazelor de ardere.
Indiferent de natura solicitărilor, în
calculele de verificare, capul pistonului se
asimilează cu o placă plană, de grosime constantă
, încastrată pe contur într-un perete circular, ca
în fig. 3.

Fig. 3 Distribuţia eforturilor termice în placa circulară

(fundul pistonului)

4
Calculul eforturilor termice
Factorul principal de care depind eforturile termice unitare este neuniformitatea repartiţiei
temperaturilor în capul pistonului, exprimată prin diferenţa temperaturilor extreme, T. Influenţa
grosimii capului este neglijabilă. Distribuţia temperaturilor pentru diverse zone ale pistonului este redată
în tabelul 3.
Tabelul 3 Distribuţia de temperaturi

Tipul motorului În centru La periferie Umărul ultimului segment Zona inferioară a fustei

MAS, răcit cu apă 250...280 200...240 130...160 110...130

MAS, răcit cu aer 280...320 240...290 200...240 130...160

Există trei ipoteze constituite în variante de calcul al eforturilor unitare termice, diferenţiate prin
modul de răcire al pistonului: nerăcit, răcit mediu şi răcit intens.
Adoptarea uneia dintre cele trei soluţii de răcire este determinată de valoarea raportului dintre
puterea efectivă şi suprafaţa tuturor capurilor pistoanelor, denumit putere specifică, Ps.
Adoptarea datelor pentru motorul proiectat:
Puterea efectivă a motorului:
𝑃𝑒 =. . . . . . . [𝑘𝑊];
Numărul de cilindri:
𝑖 = 4;
Calculul puterii specifice, Ps:
4 ⋅ 𝑃𝑒
𝑃𝑠 = =. . . . . . . [𝑘𝑊/𝑚𝑚2 ]
𝑖 ⋅ 𝜋 ⋅ 𝐷2
În funcție de valoarea puterii specifice rezultate în urma calcului se va adopta soluția de răcire a
pistonului:
Având în vedere ca avem în cadrul proiectului piston din aliaj de aluminiu, se va adopta soluția:
piston nerăcit.
Diferența de temperaturi pe direcție radială este:
𝑅𝑖2
∆𝑇𝑟 = 10−3 ∙ 𝑞𝑟 ∙ =. . . . . . . [𝐾]
4 ∙ 𝛿∗ ∙ 𝜆
unde,
𝑄𝑝 𝜉⋅𝑃𝑒 ⋅𝑐𝑒 ⋅𝐻𝑖
𝑞𝑟 = 𝑞 = = 103 ⋅ =. . . . . . . [𝑊/𝑚2 ] – densitatea fluxului de căldură;
𝜋⋅𝑅2 3,6⋅𝑖⋅𝜋⋅𝑅2
𝜉 = 0,02 ÷ 0,025 – fracțiunea din căldura dezvoltată prin ardere pentru pistonul nerăcit;
𝑘𝑔
𝑐𝑒 = 0,275 ÷ 0,394 [𝑘𝑊ℎ] – consumul specific efectiv;
𝑘𝐽
𝐻𝑖 = 43890 [𝑘𝑔] − puterea calorică inferioară;
𝑟
𝛿 ∗ = 𝛿 + 4𝑓 =. . . . . .. [𝑚] – grosimea medie a capului de piston in centru;
𝑟𝑓 = 0,005 [𝑚] – raza de racordare a fundului de piston;
𝐷
𝑅𝑖 = 2𝑖 =. . . . . .. [𝑚] – raza periferiei capului pistonului;
𝜆𝑝 – conductivitatea termică a materialului pistonului.
Diferența de temperaturi pe direcție axială este:
𝑞𝑎 ∙ 𝛿 ∗
∆𝑇𝑎 = = 0 [𝐾]
𝜆

5
 unde,
𝑘𝑊
𝑞𝑎 = 0 [ 𝑚2 ] – densitatea fluxului de căldură pe direcție axială.
Valoarea eforturilor termice unitare create de variaţia Ta va fi introdusă cu semnul “–” pentru
fibra exterioară (punctele 1 şi 3 din fig. 3), deoarece solicită fibra superioară la compresiune, şi cu semnul
“+” pentru fibra interioară (punctele 2 şi 4 din fig. 3), care este solicitată la întindere. Relaţiile complete
pentru calculul eforturilor termice unitare sunt prezentate mai jos.
− pentru secțiunea 3 − 4 conform fig. 3:
o efortul radial la periferie (margine) pe cele două fibre va fi:
𝛼𝑝 ∙ 𝐸 𝛼𝑝 ∙ 𝐸
𝜎𝑟, 𝑚𝑎𝑟3 = − | ∙ ∆𝑇𝑟 ± ∙ ∆𝑇𝑎 | =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
2(1 − 𝜇 + 𝑘) 2(1 − 𝜇)
𝛼𝑝 ∙ 𝐸 𝛼𝑝 ∙ 𝐸
𝜎𝑟, 𝑚𝑎𝑟4 = + | ∙ ∆𝑇𝑟 ± ∙ ∆𝑇𝑎 | =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
2(1 − 𝜇 + 𝑘) 2(1 − 𝜇)
− efortul tangențial la periferie (margine) pe cele două fibre:
𝛼𝑝 ∙ 𝐸(𝑘 − 𝜇) 𝛼𝑝 ∙ 𝐸
𝜎𝑡, 𝑚𝑎𝑟3 = − | ∙ ∆𝑇𝑟 ± ∙ ∆𝑇𝑎 | =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
2(1 − 𝜇 + 𝑘) 2(1 − 𝜇)
𝛼𝑝 ∙ 𝐸(𝑘 − 𝜇) 𝛼𝑝 ∙ 𝐸
𝜎𝑡, 𝑚𝑎𝑟4 = + | ∙ ∆𝑇𝑟 ± ∙ ∆𝑇𝑎 | =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
2(1 − 𝜇 + 𝑘) 2(1 − 𝜇)
− pentru secțiunea 1 − 2 conform fig. 3:
o efortul radial și tangențial în centru pe cele două fibre:
𝛼𝑝 ∙ 𝐸(3 − 𝜇 + 𝑘) 𝛼𝑝 ∙ 𝐸
𝜎𝑟, 𝑐1 = 𝜎𝑡, 𝑐1 = − | ∙ ∆𝑇𝑟 ± ∙ ∆𝑇𝑎 | =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
4(1 − 𝜇 + 𝑘) 2
𝛼𝑝 ∙ 𝐸(3 − 𝜇 + 𝑘) 𝛼𝑝 ∙ 𝐸
𝜎𝑟, 𝑐2 = 𝜎𝑡, 𝑐2 = + | ∙ ∆𝑇𝑟 ± ∙ ∆𝑇𝑎 | =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
4(1 − 𝜇 + 𝑘) 2
unde,
𝛿∗ 𝑅2 +𝑅 2
𝑘 = 𝑅−𝑅 +𝛿 ∗ ∙ (𝑅2 −𝑅𝑖2 + 𝜇) = . . . . . .. [– ]
𝑖 𝑖
p [1/K] – coeficientul de dilatare termică a materialului capului de piston;
Tr [K] – densitatea fluxului de căldură pe direcţie axială;
E [MPa] – modulul de elasticitate a materialului capului de piston;
 – coeficientul lui Poisson (al contracţiei transversale) pentru materialul
capului de piston.

Calculul eforturilor produse de presiunea gazelor

Ipoteza de calcul presupune că placa circulară din fig. 3 este încărcată cu o sarcină uniform
distribuită, sarcină creată de diferenţa de presiune ∆𝑝 = 𝑝 − 𝑝0 pe suprafaţa interioară și exterioară a
capului pistonului. Aceste eforturi vor atinge valoarea maximă în cazul în care presiunea 𝑝 atinge valoarea
maximă 𝑝𝑚𝑎𝑥 și minime când presiunea în cilindru este egală cu valoarea 𝑝0 la sfârșitul cursei de admisie.
Pentru calculul acestor eforturi se va păstra în continuare convenţia de semne de la calculul eforturilor
anterioare.
unde,
𝑝𝑎 = 𝑝0 − ∆𝑝𝑎 =. … … . . [𝑀𝑃𝑎] – presiunea din cilindru la sfârșitul cursei de admisie;
𝑝0 – presiunea fluidului proaspăt la intrarea în motor;
∆𝑝𝑎 = 0,04 … 0,19 ∙ 𝑝0 =. … … . . [𝑀𝑃𝑎] – căderea de presiune;
𝑝0 = 0,1[𝑀𝑃𝑎]
𝑝𝑚𝑎𝑥 =. … … . . [𝑀𝑃𝑎] – presiunea maximă din cilindru,

6
 Astfel:
− pentru secțiunea 3 − 4 conform fig. 3:
o efortul radial la periferie (margine) pe cele două fibre va fi:
- pentru ∆𝑝 = 𝑝𝑚𝑎𝑥 − 𝑝0 =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
3 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟3 = − =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
16 ∙ 𝛿 2
2
3 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖
𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟 4 = + =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
16 ∙ 𝛿 2
- pentru ∆𝑝 = 𝑝𝑎 − 𝑝0 =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
3 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟3 = − =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
16 ∙ 𝛿 2
2
3 ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖
𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟4 = + =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
16 ∙ 𝛿 2
o efortul 7angential la periferie (margine) pe cele două fibre:
- pentru ∆𝑝 = 𝑝𝑚𝑎𝑥 − 𝑝0 =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑡,,𝑚𝑎𝑟3 = −𝜇 ∙ 𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟 = . . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑡,,𝑚𝑎𝑟4 = +𝜇 ∙ 𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟 = . . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
- pentru ∆𝑝 = 𝑝𝑎 − 𝑝0 = . . . . . . … [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑡,,𝑚𝑎𝑟3 = −𝜇 ∙ 𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟 = . . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑡,,𝑚𝑎𝑟4 = +𝜇 ∙ 𝜎𝑟,,𝑚𝑎𝑟 = . . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
− pentru secțiunea 1 − 2 conform fig. 3:
o efortul radial și tangențial în centru pe cele două fibre:
- pentru ∆𝑝 = 𝑝𝑚𝑎𝑥 − 𝑝0 =. . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
, , 3 ∙ (1 + 𝜇) ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟𝑐1 = 𝜎𝑡𝑐1 = − = . . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
32 ∙ 𝛿 2
3 ∙ (1 + 𝜇) ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟, 𝑐2 = 𝜎𝑡, 𝑐2 = + = . . . . . . . [𝑀𝑃𝑎]
32 ∙ 𝛿 2
- pentru ∆𝑝 = 𝑝𝑎 − 𝑝0 = . . . . . .. [𝑀𝑃𝑎]
, , 3 ∙ (1 + 𝜇) ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟𝑐1 = 𝜎𝑡𝑐1 = − = . . . . . .. [𝑀𝑃𝑎]
32 ∙ 𝛿 2
3 ∙ (1 + 𝜇) ∙ ∆𝑝 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟, 𝑐2 = 𝜎𝑡, 𝑐2 = + = . . . . . .. [𝑀𝑃𝑎]
32 ∙ 𝛿 2
Calculul solicitărilor produse de forțele de inerție
Se consideră valabile ipotezele de calcul din cazul anterior, cu deosebirea că sarcina uniform
distribuită va fi creată de forţa de inerţie a capului de piston, sarcină pe care o vom nota pj. Rămâne
valabilă convenţia privind orientarea pozitivă a axei vectorilor precum şi convenţia de semn pentru
relaţiile cu semn dublu. Sarcina uniform distribuită creată de forţele de inerţie se calculează ca raport între
forţa de inerţie a capului de piston şi suprafaţa acestuia, rezultând:
𝑝𝑗 = −𝜌 ∙ 𝛿 ∗ ∙ 𝑗 ∙ 10−6 [𝑀𝑃𝑎]
𝑝𝑗𝛼 = −𝜌 ∙ 𝛿 ∗ ∙ 𝑗𝛼 ° ° ∙ 10−6 = . . … … … [𝑀𝑃𝑎]
0° ,360° 0 ,360

𝑝𝑗𝛼 = −𝜌 ∙ 𝛿 ∗ ∙ 𝑗𝛼 ∙ 10−6 = . . … … … [𝑀𝑃𝑎]

180° ,540° 180° ,540°

𝑝𝑗𝛼, , = −𝜌 ∙ 𝛿 ∗ ∙ 𝑗𝛼, , 𝛼, +360° ∙ 10−6 = . . … … … [𝑀𝑃𝑎]

𝛼 , 𝛼, +360°
unde,
𝑟 1 1
𝜆= = … =. . … … … [−]
𝐿 4,5 3

7
 𝑆
𝑟= =. . … … … [𝑚𝑚]
2
𝜋∙𝑛
𝜔= =. . … … … [𝑟𝑎𝑑/𝑠]
30
𝑛 =. . … … … [𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛]
1
• pentru, 𝜆 ≤ 4 valorile extreme ale accelerației sunt:
− în punctele 𝑃𝑀𝐼:
𝑗𝛼=0∘ ,360∘ = 𝑟 ⋅ 𝜔2 ⋅ (1 + 𝜆) ⋅ 10−3 = . . … … … [𝑚/𝑠 2 ]
− în punctele 𝑃𝑀𝐸:
𝑗𝛼=180∘ ,540∘ = −𝑟 ⋅ 𝜔2 ⋅ (1 − 𝜆) ⋅ 10−3 = . . … … … [𝑚/𝑠 2 ]
1
• pentru, 𝜆 > 4 valorile extreme ale accelerației sunt:
– în punctele 𝑃𝑀𝐼:
𝑗𝛼=0∘ ,360∘ = 𝑟 ⋅ 𝜔2 ⋅ (1 + 𝜆) ⋅ 10−3 = . . … … … [𝑚/𝑠 2 ]
– în punctele 𝑃𝑀𝐸:
𝑗𝛼=180∘ ,540∘ = −𝑟 ⋅ 𝜔2 ⋅ (1 − 𝜆) ⋅ 10−3 = . . … … … [𝑚/𝑠 2 ]
1
– în apropiere de 𝑃𝑀𝐸 pentru 𝛼′ = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠( − 4𝜆) =. . … … … [°𝑅𝐴𝐶]
1
𝑗𝛼, , 𝛼, +360° = −𝑟 ∙ 𝜔2 (𝜆 + ) ∙ 10−3 =. . … … … [𝑚/𝑠 2 ]
8∙𝜆
Relaţiile pentru calculul al acestor eforturi sunt:
− pentru secțiunea 3 − 4:
o efortul radial la periferie (margine) pe cele două fibre va fi:
………
,,, 3 ∙ 𝑝𝑗 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟𝑚𝑎𝑟3 = − | | = {… … … [𝑀𝑃𝑎]
16 ∙ 𝛿 2 …
……………
,,, 3 ∙ 𝑝𝑗 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟𝑚𝑎𝑟4 = + | |= { … … … [𝑀𝑃𝑎]
16 ∙ 𝛿 2 ………
o efortul tangențial la periferie (margine) pe cele două fibre:
………
𝜎𝑡,,,𝑚𝑎𝑟3 = −|𝜇 ∙ 𝜎𝑟,,,𝑚𝑎𝑟3 | = {… … … [𝑀𝑃𝑎]
…
……………
,,, ,,, … … … [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑡𝑚𝑎𝑟4 = +|𝜇 ∙ 𝜎𝑟𝑚𝑎𝑟4 | = {
………

− pentru secțiunea 1 − 2:
o efortul radial și 8angential în centru pe cele două fibre:
………
3 ∙ (1 + 𝜇) ∙ 𝑝𝑗 ∙ 𝐷𝑖2
𝜎𝑟,,,𝑐1 = 𝜎𝑡,,,𝑐1 = − | | = { … … … [𝑀𝑃𝑎]
32 ∙ 𝛿 2 …
2 ……………
,,, ,,, 3 ∙ (1 + 𝜇) ∙ 𝑝𝑗 ∙ 𝐷𝑖
𝜎𝑟𝑐2 = 𝜎𝑡𝑐2 = + | |= { … … … [𝑀𝑃𝑎]
32 ∙ 𝛿 2 ………
unde:
𝑝𝑗 [𝑀𝑃𝑎] – sarcina uniform distribuită creată de forţa de inerţie a capului de piston;
𝜇 – coeficientul lui Poisson pentru materialul capului de piston;
𝐷𝑖 [𝑚𝑚] – diametrul periferiei capului de piston;
𝛿 [𝑚𝑚] – grosimea capului de piston.
Verificarea la oboseală a capului piston
Se observă că solicitările de natură mecanică variază cu unghiul de rotaţie al arborelui cotit, capul
de piston fiind astfel predispus la rupere prin oboseală. Pentru efectuarea calculelor de verificare a

8
acestuia se consideră motorul funcţionând la regimul nominal. Aceste calcule necesită determinarea
eforturilor unitare rezultante maxime şi minime. Eforturile rezultante se obţin prin însumarea algebrică a
eforturilor radiale şi tangenţiale pe fibra exterioară şi interioară la centru (punctele 1 – 2) şi la periferie
(punctele 3 – 4).
Valorile extreme ale eforturilor rezultante vor fi:
− maxime, când presiunea gazelor ia valoarea maximă 𝑝𝑚𝑎𝑥 (pe cursa de destindere, în vecinătatea
𝑃𝑀𝐼);
− minime, când presiunea gazelor ia valoarea minimă 𝑝𝑎 (la sfârşitul admisiei, în vecinătatea 𝑃𝑀𝐸).
Astfel eforturile rezultante maxime sunt:
– pe direcție radială:
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑟1 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
1 1 1
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑟2 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2 2 2
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑟3 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
3 3 3
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑟 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
4 4 4 4
− pe direcție tangențială:
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑡1 = 𝜎𝑟, 𝑡 + 𝜎𝑟,,𝑡 + 𝜎𝑟,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
1 1 1
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑡2 = 𝜎𝑟, 𝑡 + 𝜎𝑟,,𝑡 + 𝜎𝑟,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2 2 2
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑡 = 𝜎𝑟, 𝑡 + 𝜎𝑟,,𝑡 + 𝜎𝑟,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
3 3 3 3
𝜎𝑚𝑎𝑥𝑡4 = 𝜎𝑟, 𝑡4 + 𝜎𝑟,,𝑡4 + 𝜎𝑟,,,𝑡4 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
Astfel eforturile rezultante minime sunt:
− pe direcție radială:
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑟1 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
1 1 1
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑟 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2 2 2 2
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑟 = 𝜎𝑟, 𝑐 + 𝜎𝑟,,𝑐 + 𝜎𝑟,,,𝑐 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
3 3 3 3
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑟4 = 𝜎𝑟, 𝑐4 + 𝜎𝑟,,𝑐4 + 𝜎𝑟,,,𝑐4 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
− pe direcție tangențială:
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑡1 = 𝜎𝑐, 𝑡 + 𝜎𝑐,,𝑡 + 𝜎𝑐,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
1 1 1
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑡 = 𝜎𝑐, 𝑡 + 𝜎𝑐,,𝑡 + 𝜎𝑐,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2 2 2 2
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑡3 = 𝜎𝑐, 𝑡 + 𝜎𝑐,,𝑡 + 𝜎𝑐,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
3 3 3
𝜎𝑚𝑖𝑛𝑡 = 𝜎𝑐, 𝑡 + 𝜎𝑐,,𝑡 + 𝜎𝑐,,,𝑡 =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
4 4 4 4
Calculul la oboseală al capului de piston constă în determinarea valorilor coeficienților de
siguranță pentru fiecare dintre cele patru puncte, pe direcție radială și pe direcție tangențială. Pentru
aceasta se vor determina, pentru fiecare punct și direcție:
− amplitudinea eforturilor:
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎1𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎2𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎3𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎4𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎1 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎2 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2

9
 𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎3 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
𝜎𝑚𝑎𝑥 − 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑎4 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
− efortul mediu:
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚1𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚2𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚3𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚4𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚1 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚2 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚3 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
𝜎𝑚𝑎𝑥 + 𝜎𝑚𝑖𝑛
𝜎𝑚4 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 2
− coeficientul de asimetrie:
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠1𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠2𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠3𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠4𝑟 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠1 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠2 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠3 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 𝜎𝑚𝑎𝑥
𝜎𝑚𝑖𝑛
𝑅𝑠4 = =. . . … … . . [𝑀𝑃𝑎]
𝑡 𝜎𝑚𝑎𝑥

10