Nume, prenume

An, serie, grupă

Titlu (ales de student; titlul este opțional)

-lucrare pentru evaluare parțială la atelierul „Tehnici de lectură”

Introducere: precizarea temei și a ideilor de demonstrat (exemplu ipotetic: reperarea și analiza

unor trăsături ale postmodernismului în fragmentul de proză)

Curprins: dezvoltarea succesivă a argumentelor pentru demonstrație, în paragrafe diferite (ex.

un paragraf pentru discuția despre regimul neconvențional al dialogului, altul pentru probarea
tematizării ironice a autorului/ naratorului/ cititorului, altul pentru discuția despre
intertextualitate, altul despre tema memoriei și modurile în care este abordată – fiecare dintre
acestea cu exemple din text și corelații cu texte teoretice, adică, în cazul bibliografiei noastre,
exemple din Lintvelt, Deleuze și Guattari, Andrei Codrescu, Erich Auerbach)

Încheiere/ concluzii: reluarea tezei de demonstrat, arătând, succint, cum anume argumentele
dvs. au servit scopului lucrării.

Ghid de citare: „Și totuși, adesea depunem eforturi pentru a ne pune în mișcare imaginația...”1

Pentru același autor, aceeași lucrare, aceeași pagină, citată imediat după prima notă, folosiți
Ibidem: „Sentimentul de posesivitate rezultă și din faptul că tocmai cititorul este cel care dă viață
romanului”2
Același autor, aceeași lucrare, altă pagină: „Acest tip de orgoliu, cu variațiile lui, reprezintă acel
sentiment comun...”3
1
Orhan Pamuk, Romancierul naiv și sentimental, trad. Rebeca Turcuș, Ed. Polirom, Iași, 2012,
p. 108
2
Ibidem
3
Idem, p. 109
Un autor și o publicație pe care le întâlniți citate în altă lucrare și doriți să citați acel citat: apud:
„problema relației pe care naratorul o întreține cu povestirea”4

Trimitere/ aluzie la o lucrare, din care nu o citați explicit: „vezi” – abreviat v. exemplu: viziunea
lui Lyotard asupra condiției postmoderne...5

Trimitere la o altă sursă, pentru confruntare/ comparație: „confer” – abreviat cf. exemplu: pe
lângă modelul „instanțelor textului narativ” al lui Lintvelt, cel al lui Wayne Booth 6, referitor la
tipuri de naratori, are trăsăturile x, y, z.

Revenire la o lucrare citată anterior: op. cit.: „Romancierul nu inventează mai întâi un
protagonist cu suflet special...”7

Bibliografie: (în ordine alfabetică; titlurile de capitole – între ghilimele; titlurile de publicații
(volume, reviste etc.) – cu caractere cursive (italice) )

1. Lintvelt, Jaap, „Introducere”, în Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere,

traducere de Angela Martin, Editura Univers, București, 1994
2. Lyotard, Jean-François, Condiția postmodernă, trad. Ciprian Mihali, Ed. Idea
Design&Print, Cluj-Napoca, 2003
3. Pamuk, Orhan, Romancierul naiv și sentimental, traducere de Rebeca Turcuș, Ed.
Polirom, Iași, 2012

4
Percy Lubbock, The Craft of Fiction, 1965, p. 251, apud Jaap Lintvelt, Încercare de tipologie
narativă.Punctul de vedere, trad. Angela Martin, Editura Univers, București, 1994, p. 51
5
v. Jean-François Lyotard, Condiția postmodernă, trad. Ciprian Mihali, Ed. Idea Design&Print,
Cluj-Napoca, 2003
6
cf. Wayne Booth, „Tipuri de narațiune”, în Introducere în teoria literaturii, coord. Antoaneta
Tănăsescu, EUB, 2002, pp. 212-237
7
Orhan Pamuk, op. cit., p. 68
A nu se folosi surse neacademice precum wikipedia, referate.ro, prezi, scribd etc.,
deoarece informațiile pe care le puteți găsi acolo:
- nu au un autor individualizat, nu sunt semnate de către un individ (validat de către o
comunitate academică);
- sunt informații prelucrate din diverse surse academice sau nu, acuratețea lor poate fi
oricând pusă la îndoială;
- folosesc, de cele mai multe ori, un mecanism al „reciclării” ideilor și textelor, nu al
gândirii critice.