Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacău

Facultatea de Inginerie
Conversie CHIMIE

DISCIPLINA: CHIMIE TEHNOLOGICĂ

SULFUL

Îndrumător: Cursant
Șef lucr. dr. ing. ANA-MARIA ROȘU Mircea-Sabin OLTEAN

Bacău
08 Iunie 2018

1
 CUPRINS

1. Metode generale de obținere a

nemetalelor______________________3
1.1 Metoda disocierii termice
_________________________________3
1.1.1 Metoda disocierii termice ____________________________3
1.1.2 Disocierea termică a unor oxizi, peroxizi sau săruri ale
oxiacizilor _________________________________________3
1.2 Metoda dezlocuirii prin oxidare ___________________________3
1.3 Metoda dezlocuirii prin reducere pe cale umedă sau uscată____4
1.3.1 Reducerea pe cale uscată_____________________________4
1.3.2 Reducerea pe cale umedă____________________________4
1.4 Obținerea metalelor prin electroliză________________________4
1.5 Metode speciale de obținere a nemetalelor___________________4
2. Obținerea sulfului din minereuri______________________________4
3. Bibliografie________________________________________________6

2
 1. Metode generale de obținere a nemetalelor

Puține nemetale se găsesc în stare liberă în natură – O 2, N2, S, C. Celelalte nemetale se

găsesc sub formă de combinații, iar izolarea lor se face pe mai multe căi:
- Metoda disocierii termice a unor combinații
- Metoda dezlocuirii prin oxidare chimică
- Metoda dezlocuirii prin reducere pe cale uscată sau pe cale umedă
- Metoda electrolizei soluțiilor apoase sau a topiturilor unor combinații chimice
- Metode speciale de separare a nemetalelor aflate în stare liberă în aer sau în
diferite tipuri de roci

1.1 Metoda disocierii termice

În practică prezintă interes numai acele combinații care prin descompunere termică nu
consumă o cantitate mare de energie, iar odată descompuse, elementele nu se recombină la
răcire, putând fi izolate.
1.1.1 Disocierea termică a sulfurii metalice
600
2FeS2  2S + 2FeS
2CuFeS2  Cu2S + 2FeS + S
4FeAsS  As4 + 4FeS
1.1.2 Disocierea termică a unor oxizi, peroxizi sau săruri ale
oxiacizilor
tC
(NH4)2S2O8  (NH4)2SO4 + SO2 + O2
Persulfat de amoniu

1.2 Metoda dezlocuirii prin oxidare

Reacțiile de dezlocuire sunt reacții redox cu transfer de electroni, ce pot avea loc atât
pe cale uscată cât și pe cale umedă. Această metodă este întâlnită în special la obținerea
halogenurilor, a sulfului din compușii lui, a azotului din amoniac sau din săruri de amoniu, a
hidrogenului din apă.

3
 1.3 Metoda dezlocuirii prin reducere pe cale umedă sau uscată

1.3.1 Reducerea pe cale uscată

 este întâlnită la obținerea fosforului prin metoda Scheele sau Wohler
1.3.2 Reducerea pe cale umedă
 se folosește la obținerea hidrogenului din acizi prin metode active sau
prin obținerea unor metale sau nemetale capabile să formeze anioni hidroxilici
complecși cu hidroxizii alcalini în mediu apos.

1.4 Obținerea nemetalelor prin electroliză

Electroliza acizilor, bazelor și sărurilor în soluție apoasă dă posibilitatea de a se obține

H2, O2, Cl2 etc.

1.5 Metode speciale de obținere a nemetalelor

Aceste metode se aplică în special la obținerea azotului, oxigenului și a gazelor inerte

din aerul atmosferic, și la obținerea carbonului și sulfului din zăcăminte naturale.
Sulful din minereuri se poate extrage prin două metode care se bazează pe
proprietatea lui de a avea punctul de topire mai scăzut decât punctele de topire ale
impurităților care-l înso-țesc.
O metodă veche constă în topirea minereurilor de sulf în cuptoare cu vatră înclinată
(cu ajutorului aburului supraîncălzit în autoclave).
O altă metodă constă în extragerea sulfului cu ajutorul sondelor, folosindu-se abur su-
praîncălzit la 160 - 170C sub presiune. Printr-un tub exterior se trimite aburul supraîncălzit,
prin tubul al doilea iese sulful topit din zăcământ, iar prin cel de-al treilea, central, se suflă aer
cald comprimat pentru aducerea sulfului la suprafață. Puritatea sulfului obținut este de 99,6%.

2. Obținerea sulfului din minereuri

4
 Sulful natural se separă din rocile care îl conțin prin topire. Pentru purificare se disti-
lează apoi prin retorte de fontă. Vaporii se conduc în camere mari de zid, în care se
condensează Dacă temperatura din aceste camere este mai mică decât punctul de topire al
sulfului rombic (cca 112C), acesta se depune pe pereți sub formă de pulbere, numită floare
de pucioasă. Dacă temperatura trece de punctul de topire (din cauza eliberării căldurii de
condensare) sulful se depune lichid și apoi este turnat în forme (pucioasă în bastoane).
Sub temperatura de topire, sulful cristalizează în două forme polimorfe: sulful rombic
(sulf ), stabil până la 95,5C și sulful monoclinic (sulf ), stabil între 95,5C și punctul de
topire al sulfului monoclinic (119,2C). Transformarea între cele două forme polimorfe ale
sulfului este reversibilă (forme enantiotrope).
Transformarea polimorfă nu este instantanee ci are loc în câteva ore sau zile. De
aceea, sulful rombic, încălzit repede, se topește la cca 112C, transformarea în sulf
monoclinic în aceste condiții nefiind completă. Căldura de transformare polimorfă este mică
(0,174 Kcal/atom – g sulf).
Sulful, atât cel rombic cât și cel monoclinic, este solubil în sulfură de carbon și în alți
solvenți organici.
Sulful rombic se obține, sub formă de cristale galbene mari, prin evaporare lentă, la
aer, a unei soluții de sulf în sulfură de carbon. Sulful monoclinic cristalizează din topitură sub
formă de ace lungi. Pentru a obține sulf monoclinic se topește sulful într-un creuzet, se
răcește încet la aer până începe cristalizarea, apoi se scurge partea rămasă lichidă. Cristalele
de sulf monoclinic, lucioase și transparente în momentul preparării lor, devin opace dacă sunt
păstrate câteva zile, la temperatura camerei. La această temperatură are loc transformarea în
microcristale de sulf rombic, fără să se schimbe forma exterioară a cristalului monoclinic
(pseu-domorfism).

5
 3. Bibliografie
1. Ana-Maria Roșu, Chimie tehnologică, note de curs, Universitatea “Vasile
Alecsandri” din Bacău, 2018
2. C. D. Nenițescu, Chimie Generală, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1972