Bioetica PPT 1

UNIVERSITATEA DE STAT DE
MEDICINĂ ȘI FARMACIE
‘’NICOLAE TESTEMIȚANU’’ DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Categoriile de bază ale eticii.

Etica profesională şi particularităţile ei în medicină.
Etica medicală şi nivelurile ei.
Categoriile fundamentale ale eticii medicale.
Realizat de: Banaga Nadina

Grupa:M2022
Facultatea de Medicină Nr.1
Profesor: Federiuc Victoria
Chișinău, 2022
Categoriile de bază ale eticii
Ca categorii morale principale sunt considerate:
Categoriile eticii sunt noţiunile cele mai generale care reflectă
Binele și răul momentele esenţiale şi
principale ale moralei. Ele formează un sistem integru şi un conţinut teoretic al eticii.
Specificul categoriilor etice constă în faptul că înVirtutea
afară de momentul gnoseologic ele mai
conţin şi elemente axiologice şi normative.
Datoria
Conștiința
Cinstea
Demnitatea fericirea
Etica profesională
”etică profesională” - o totalitate de norme, prescripţii, porunci, aprecieri, teorii ştiin ţifice istorice şte
constituite despre comportamentul corect al reprezentantului unei anumite profesii, despre calit ăţile lui
morale, care rezultă din funcţia socială a profesiei, determinat ă de specificul datoriilor profesionale.
Normele eticii pedagogice, medicale, juridice etc. reflect ă într-o formă specifică şi concretă principiile
generale ale moralei privind activitatea reprezentan ţilor acestor profesii.
Etica profesională ţine de viziunea muncii, de exercitarea func ţiilor sociale şi de serviciu.
Conceperea contemporană a eticii profesionale s-a extins considerabil. Ea reglementeaz ă şi acele feluri
de activitate care propriu-zis nu sunt profesionale şi nu-s legate de viziunea muncii, dar depind de
funcţiile sociale. În prezent tot mai des se vorbe şte despre morala sportivului, morala militar ă, morala
conducătorului.
Oamenii ce îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice îşi elaborează tradiţii specifice şi se
asociază în baza unor principii de solidaritate profesional ă în stare să păstreze reputaţia grupului
profesional dat.
Aşa, de exemplu, cerinţele eticii medicale în genere sunt comune pentru reprezentan ţii tuturor
specialiştilor din sfera ocrotirii sănătăţii, deşi drept rezultat al specializ ării în etica medicală a apărut
categoria de deontologie în chirurgie, neurologie, psihiatrie etc., care reflect ă cerin ţele morale
suplimentare referitoare la fiecare specialitate.
Pentru unele tipuri de activităţi profesionale se
înaintează cerinţe mari.
De exemplu, activitatea profesională în domeniul

sănătăţii publice, culturii, învăţămîntului, administrării
publice, care constituie o muncă nemijlocită cu
oamenii, are o importanţă socială majoră, însă rezultatul
acestei activităţi nu poate fi controlat direct.
Prestigiul moral şi social al acestor profesii întotdeauna

a fost destul de înalt ca rezultat al încrederii mari a
societăţii faţă de ele. Însă, oferind împuterniciri depline,
societatea atribuie acestor profesii şi cerinţe morale
sporite.
Fiecare principiu al eticii profesionale se manifestă ca o

integrare a cerințelor etice a le societății în cauză plus
cerințele morale specifice legate de particularitățile,
predestinați și rolul fiecărei profesii.
Etica profesională este menită:
să stimuleze conştientizarea, conceperea de
către reprezentanţii anumitor profesii ale Etica profesională are anumite particularităţi. Principalul pentru
locului, rolului şi destinaţiei sale sociale, ale fiecare profesie şi grupuri de profesii similare este:
obligaţiunilor şi datoriilor sale;
să înveţe a aprecia critic faptele şi acţiunile A. importanţa socială a moralei pentru exercitarea datoriei
sale, comparându-le cu cerinţele morale profesionale, aprecierea categoriei de bază a moralei profesionale
profesionale; concrete (conţinutul ei lasă o amprentă asupra sistemului de norme
şi reguli morale ale acestei profesii):
să formeze calităţi morale necesare;
să îndemne la autoperfecţionarea morală şi B. rolul specific al unor cerinţe morale, care au o semnificaţie
sporirea culturii sentimentelor. deosebită pentru profesia în cauză;
C. executarea cerinţelor morale concrete şi existenţa anumitor reguli,

obiceiuri, deprinderi, aptitudini în conştiinţa reprezentanţilor unor
sau altor profesii.
Deci etica profesională trebuie să fundamenteze teoretic esenţa şi

semnificaţia anumitor profesiuni.
Etica medicală
Etica medicală constituie o parte specifică a eticii generale. Ea se ocup ă cu studierea rolului principiilor morale
în activitatea lucrătorilor medicali, constituie teoria despre valorile morale ale acţiunilor şi comportamentului
cotidian al medicului.
Obiectul eticii medicale este morala medicală, sfera relaţiilor morale reale în activitatea medicală.
Etica profesională în sfera medicinei constituie un sistem de norme şi reguli morale care reglementează
comportamentul medicului şi al lucrătorilor medicali şi care într-o formă specifică reflectă funcţiile sociale ale
medicinei, relaţiile dintre medic-pacient, medic-medic şi medic-societate.
Etica medicală
Morala medicală este social determinată de:
calităţile personale ale medicului;
Etica medicală, ca parte componentă,include şi teoria caracterul orînduirii sociale;
despre datoria morală a medicului – deontologia de sistemul ocrotirii sănătăţii dominant;
medicală. Normele deontologiei medicale sunt de prestigiul social al lucrătorilor
predestinate de a reglementa doar relaţiile dintre medic medicali ;
şi pacient, pe când normele eticii medicale de condiţiile lor de muncă.
reglementează şi relaţiile dintre medic şi colectiv,
societate, relaţiile dintre lucrătorii medicali. Particularităţile concret-istorice ale moralei
medicale
sunt determinate şi de:
totalitatea elementelor suprastructurii;
de nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii în
genere;
de nivelul ştiinţei şi tehnicii medicale în
special;
Etica medicală
Primele norme general-medicale elementare, note despre cerinţele morale faţă de medici se refer ă încă la China şi
Egiptul antic.
Într-o formă mai sistematizată normele comportamentului medicului sunt expuse în operele medicilor din India
antică (sec. VIII–VI î.e.n.). De la medic se cerea ca el să fie milos, compătimitor, binevoitor, să păstreze stăpânire
de sine, să fie cumpătat, răbdător, părinte pentru bolnav, păzitor pentru convalescent, prieten pentru om sănătos.
De asemenea se cerea ca el să inspire permanent speranţa de salvare.
O popularitate deosebită în toate timpurile o aveau poruncile morale ale medicului din Grecia Antică Hipocrate,
expuse în vestitul „Jurământ”.
Se modifică relaţiile sociale, concepţiile despre lume, unele cerinţe morale ale eticii medicale, însă conţinutul
general-uman al acestor imperative, condiţionate de funcţia socială a medicului şi medicinei, rămâne veşnic.
Problemele morale ale medicinei
Etica medicală şi nivelurile ei
Etica medicală este un compartiment al bioeticii, deoarece problemele morale ale medicinii constituie numai o parte
a problemelor bioeticii și o parte foarte important ă.
În literatura ştiinţifică, în colectivele medicale ea e numită în mod diferit: „Etica medicală”, „Etica medicului”,
„Deontologia medicală”. Momentul nominalizat ne vorbe şte despre dezvoltarea insuficient ă a acestei direc ţii
ştiinţifice.
Medicina este un sistem social aliniar, deschis, auto reglator, func ţia specific ă a c ăruia const ă în asigurarea
funcţionării normale a societăţii din punct de vedere al s ăn ăt ăţii membrilor ei. De aceea limitarea problemelor
etice medicale doar la factorul moral al activit ăţii lucr ătorilor medicali nu e justificat ă.
Prin medicină NU trebuie să se înţeleagă doar activitatea practică a lucrătorilor medicali, medicina include şi
teoriile ştiinţifice, concepţii, moduri de gândire etc.
Problematica eticii medicale are câteva niveluri:
PRIMUL NIVEL
Îl formează problemele etice ce ţin de
interacţiunea medicinei şi societăţii. În acest caz e AL TREILEA NIVEL
vorba de așa probleme cum sunt locul medicinei Conţine asemenea probleme specifice ale
în progresul socio-moral al omenirii, importanţa lucrătorului medical, cum ar fi interac ţiunile dintre
şi scopul medicinei, viitorul ei etc. Acest nivel medic şi pacient, medic şi rudele pacientului, medic
este numit „Etica medicinei”. şi colegii de lucru, problema tainei medicale,
AL DOILEA NIVEL greşelilor medicale etc. Aici avem de-a face cu
E bazat pe faptul că în sfera medicală activează problematica deontologiei, adică cu problemele
diferiţi oameni. De aceea contradicţiile social- datoriei profesionale, riscului etc. Acestui nivel al
politice, idealurile umane şi principiile morale ale eticii medicale îi corespunde în mare măsură
societăţii în conştiinţa lor se reflectă în mod denumirea „Deontologia medicală”.
diferit, ce şi conduc la diferite decizii. Apare
necesitatea de a determina ştiinţific trăsăturile
morale ale medicului, formele de comportare în
diferite situaţii morale, caracterul interac ţiunilor
părţilor subiective ale datoriei morale,
responsabilităţii, cinstei etc. Acest nivel poate fi
etichetat „Etica medicului”.
medicale
În afară de normele şi principiile morale deja cunoscute, care au în medicină o manifestare
specifică, pentru etica medicală sunt importante asemenea categorii cum ar fi:
autoritatea profesională a medicului;
încrederea pacientului;
greşelile medicale;
taina profesională (confidenţialitatea).
Aceste categorii reflectă particularităţile atmosferei morale în practica medicală şi joacă rolul
poziţiei-cheie în reglementarea normativă morală în relaţiile medicilor cu bolnavii.
Autoritatea medicului
Depinde de pregătirea profesională personală;
Presupune un anumit prestigiu, reputaţie, faima acestuia;
Facultatea medicului de a diagnostica corect boala şi a acorda ajutor calificat bolnavului;
Posedarea intuiţiei, care joacă un rol foarte important în recunoaşterea proceselor patologice;
În unele specialităţi, o semnificaţie aparte o are tehnica manuală şi diferite deprinderi;
Măiestria comunicării şi rezolvării corecte a multor probleme etice referitoare la relaţiile cu pacien ţii;
Cunoştinţe variate atât în domeniul filosofiei, economiei, dreptului, cât şi în domeniul tehnologiilor
contemporane, comunicării, psihologiei;
Vocaţia.
Autoritatea medicului
Incompatibilă cu duritatea, apatia, indiferenţa pentru oameni.
Obţinerea încrederii pacientului - condiţie absolut necesară pentru activitatea rodnică a medicului.
Din această cauză el are nevoie şi de cunoştinţe în domeniul filosofiei, psihologiei generale şi medicale,
al bioeticii, noosferologiei, cognitologiei, tehnicii informaţionale, medicinei informatice, informatiz ării
sociumului etc.
Autoritatea medicului produce un efect psihoterapeutic puternic.
Chiar dacă un oarecare medic nu ţine la demnitatea şi autoritatea sa, el astfel discrediteaz ă autoritatea
colegilor săi, medicinei în întregime. Scăderea autorităţii morale a medicinei (şi a medicilor) subminează
bazele relaţiilor de încredere între bolnav şi medic, posibilităţilor de vindecare, a tratamentului în
genere.
Încrederea pacientului
Încrederea - act de bunăvoinţă, constituie un fel de realizare a datoriei morale a pacientului fa ţă de lucr ătorul medical, în fine,
asta constituie reflectarea poziţiei morale a pacientului privind interac ţiunea lui cu medicul.
Bolnavul este nevoit să se adreseze medicului datorită dezvolt ării procesului patologic. Nu numai con ţinutul anamnezei, dar
şi viaţa bolnavului, viitorul lui trebuie să fie deschise, transparente pentru medic.
Rezultatul actului medical foarte mult depinde de măiestria medicului şi cuno ştin ţele lui, dar și de sinceritatea, încrederea
bolnavului într-un mod simplist, schematizat şi anume: dacă eşti bolnav şi te adresezi medicului atunci fii bun şi r ăspunde
fără orice ruşine la toate întrebările, dezbracă-te până la piele pentru examinare şi f ăr ă îndoială acceptă tratamentul prescris.
Omul bolnav este o personalitate şi are particularităţile sale psihologice. Deşi el răspunde benevol şi con ştient la toate
întrebările, face viaţa sa personală neîngrădită pentru medic, toate acestea cer de la bolnav anumite eforturi morale.
Medicul trebuie să cucerească încrederea pacientului. Dacă pacientul nu manifest ă încredere, atunci el nu-i sincer, nu
povesteşte medicului toate detaliile bolii, iar aceasta se reflect ă asupra calit ăţii diagnostic ării şi tratamentului.
Greșelile medicale
Greşelile medicale sunt erorile apărute în procesul exercitării îndatoririlor de serviciu ale lucrătorilor medicali şi prezint ă
consecinţa rătăcirii lor conştiincioase şi nu conţin elemente constitutive ale delictului sau altor abateri. Spre deosebire de infrac ţiune
şi încălcare a normelor de serviciu, greşelile medicale nu întotdeauna pot fi prevăzute şi preîntâmpinate de către medic
Greşelile în profesia de medic au loc ca şi la reprezentanţii altor profesii, însă datorită particularităţilor acestei activităţi ele pot
căpăta o mare rezonanţă socială. Având de-a face cu sănătatea şi via ţa pacien ţilor s ăi, medicul poart ă o responsabilitate moral ă
majoră faţă de ei şi societate.
Greşelile medicale pot fi clasificate drept:

tactice (alegerea incorectă a metodelor de investigaţii, aprecierea incorect ă a rezultatelor examin ării, gre şelile referitoare la
indicaţii şi contraindicaţii în privinţa unor sau altor metode de tratament)
tehnice (efectuarea incorectă a intervenţiilor de diagnosticare şi curative, perfectarea incorect ă a documentelor medicale).
De asemenea deosebim greşeli:
în diagnosticare
tratament
profilaxie
Cauzele greşelilor pot fi obiective (30–40%) şi subiective (70–80%)

Erori concrete
Cele mai frecvente erori sunt divergențele diagnozelor la internare și celor din spital (10-40%),
a diagnozelor clinice și morfologice.
Necoincidența diagnozelor se întâlnesc la tumori, tuberculoză, pneumonii, ateroscleroză.
Greși în acordarea ajutorului medical.
Polipragmazia-administrarea nejustificată a mai multor medicamente concomitent.
La erorile tratamentului se referă administrarea incorectă a medicamentelor(în doze excesive
sau minimalizate), combinarea medicamentelor incompatibile, ignorarea reacțiilor adverse
posibile.
Erori referitoare la profilaxie- vaccinarea și dispensarizarea incorectă.
Taină medicală
Noţiunea „taină medicală” a apărut în antichitate şi există în medicină cel puţin – 2600 de ani.
În etica medicală noţiunea de „taină medicală” este organic legat ă cu no ţiunile „încredere” şi „datorie”. Crezul
moral al medicului este datoria profesională. Taina medicală constituie o manifestare a datoriei profesionale a
medicului.
Păstrarea tainei medicale devine un răspuns etico-moral al medicului echivalent încrederii bolnavului şi un fel
de achitare, răsplată pentru încredere. Această obligaţiune primordială a medicului de a p ăstra cu sfin ţenie taina
medicală este prevăzută de articolul 16 al legii Republicii Moldova despre ocrotirea sănătăţii: medicii şi alţi
lucrători medicali nu au dreptul de a divulga informaţia despre boală, viaţa intimă şi familial ă a bolnavului.
Ridicarea tainei medicale la rang de normă juridic ă constituie o apreciere social ă destul de înaltă a acestei
noţiuni.
Taina medicală interzice divulgarea informaţiei despre boal ă nu numai celor din jur, dar în unele cazuri şi însuşi
bolnavului. Asta se efectuează în legătură cu problema introgenilor, despre care s-a vorbit mai sus. În unele
cazuri se aplică „minciuna salvatoare”, folosită încă de pe timpul lui Hippocrates referitor la pacienții cu
prognoza nefavorabilă.
Divulgarea tainei
Divulgarea tainei poate avea loc verbal, prin diferite documente la care, dup ă toate regulile, bolnavul şi rudele nu
trebuie să aibă acces. Însă aşa ceva poate să se întâmple în instituţiile medicale, unde se neglijează ordinea.
Datoria medicului de a respecta taina medical ă nu are sens atunci când asta contravine intereselor societ ăţii. Spre
exemplu, medicul este obligat să comunice în organele respective despre cazurile depistate de boli infec ţioase şi
parazitare ce trebuie să fie înregistrate, să aplice tratamentul forţat în acele cazuri când acesta este prevăzut de
lege, să furnizeze informaţii despre bolnavi la cererea organelor judiciare şi de anchetare.
Datorită majorării numărului de persoane care au acces la informa ţia despre bolnav (medici de diverse
specialităţi, laboranţi, personalul regis- traturii şi statisticii medicale, alt personal medical) problema tainei
medicale depăşeşte limitele datoriei doar a medicilor. În afar ă de aceasta nivelul de cultur ă şi studii al pacien ţilor
condiţionează un interes sporit al lor referitor la diagnosticare, tratament etc.
În concluzie
Importanța eticii medicale apare mai ales din necesitatea de a reglementa activitatea
medicală într-un context precum cel de astăzi în care se desf ășoar ă progresele tehnologice
și descoperirile științifice și, prin urmare, se deschid noi posibilit ăți de ac țiune. Totodat ă, o
parte din importanța eticii medicale provine și din faptul c ă membrilor profesiilor
medicale și de îngrijire a sănătății li se acord ă puteri și privilegii care nu sunt acordate
non-membrilor.
Practic, ceea ce face etica este să stabilească care sunt cele mai valoroase și mai
respectabile comportamente, cum trebuie să acționeze medicul, astfel în cât s ă fie
respectate toate prevederile eticii și, totodată, să stabileasc ă care comportamente sunt
situate pe partea complet opusă.
Bibliografie
Bioetică: curs de bază : Manual / Teodor N. Ţîrdea ; Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie
"Nicolae Testemiţanu", Centrul Naţ. de Bioetică din Rep. Moldova, Catedra Filosofie şi Bioetică.
– Ed. rev. si compl. – Chişinău : Medicina, 2016 (Tipogr. "Print-Caro"). – 332 p.
Prelegere la bioetică
Etica profesională: Suport de curs / Viorelia Lungu; Univ. Tehnică din Moldova, Catedra Ştiinţe
Socio-Umane – Ch.: CEP UTM, 2011. – 192 p.
Vă mulțumesc pentru atenție!

Bioetica PPT 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bioetica PPT 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DE

Categoriile de bază ale eticii.

Realizat de: Banaga Nadina

De exemplu, activitatea profesională în domeniul

Prestigiul moral şi social al acestor profesii întotdeauna

Fiecare principiu al eticii profesionale se manifestă ca o

C. executarea cerinţelor morale concrete şi existenţa anumitor reguli,

Deci etica profesională trebuie să fundamenteze teoretic esenţa şi

Greşelile medicale pot fi clasificate drept:

Cauzele greşelilor pot fi obiective (30–40%) şi subiective (70–80%)

S-ar putea să vă placă și