SISTEMUL OSOS

Sistemul osos (cu rol pasiv) si sistemul muscular (cu rol activ) formeaza impreuna sistemul locomotor si vor realiza impreuna miscarea.
Acestea impreuna asigura:
• Miscarile corpului
• Misscari ale segmentelor acestuia
• Locomotia
Sistemul osos reprezintă totalitatea oaselor din organism. Scheletul reprezintă totalitatea oaselor aşezate în poziție anatomică.
După forma lor, oasele pot fi:
oase lungi - predomină lungimea (exemplu: humerus, radius, ulna, femur, tibie, fibula);
un os lung prezintă: diafiza (corpul osului) şi epifize (capetele osului);
oase late - predomină lățimea şi înălțimea (exemplu: parietal, frontal, occipital, stern, scapula, coxal);
oase sesamoide - se află în grosimea unui tendon (ex. rotula/ patela se află în
tendonul cvadricepsului femural);
oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale (exemplu: carpiene, tarsiene);
oase alungite - predomină lungimea, dar nu au diafize şi epifize, așa cum au oasele lungi (exemplu: coastele, clavicula).
După regiunile corpului în care se dispun oasele, se disting:
1. scheletul capului;
2. scheletul trunchiului;
3. scheletul membrelor
SCHELETUL CAPULUI
1. Scheletul capului - adăposteşte
segmentele periferice ale
analizatorilor, primele segmente ale şi
stemului respirator şi digestiv şi
cuprinde:
neurocraniul - cutia craniană,
formată din 8 oase late
(4 oase neperechi
frontal, occipital, sfenoid, etmoid și
2 oase perechi - parietale, temporale);
viscerocraniul format din 14
oase
(6 oase perechi - maxilare,
palatine, zigomatice, nazale, lacrimale,
cornetele nazale inferioare şi
2 oase nepereche: vomer și
mandibula)
SCHELETUL TRUNCHIULUI
2. Scheletul trunchiului este format din coloană
vertebrală, stern, coaste.
Coloana vertebrală - reprezintă scheletul axial,
este compusă din 33-34 de
vertebre şi este situată în partea mediană și
posterioară a corpului.
Rolul coloanei vertebrale:
• ax de susţinere a corpului;
• protejarea măduvei spinării;
• executarea diferitelor mişcări ale trunchiului şi
capului.
Coloana vertebrală cuprinde cinci regiuni:
1. cervicală - formată din 7 vertebre;
2. toracală - formată din 12 vertebre;
3. lombară - formată din 5 vertebre
4. sacrală - formată din 5 vertebre care se
sudează şi alcătuiesc osul sacru;
5. coccigiană-formată din 4-5 vertebre care se
sudează şi alcătuiesc osul coccis.
• Vertebra tip prezintă următ
oarele componente:
• corpul vertebral situat
anterior:
• arcul vertebral posterior;
este legat de corpul vertebral
prin doi pediculi vertebrali c
are prin suprapunere delimite
ază orificiile intervertebrale p
rin care ies nervii spinali;
• orificiul vertebral-
formează prin suprapunere c
analul
vertebral (rahidian) ce adăpo
steşte măduva.
 Coloana vertebrală prezintă
curburi în plan sagital și frontal.
În plan sagital:
lordoze -au concavitatea posterior
(regiunile cervicală și lombară);
cifoze - concavitatea privește anterior
(regiunile toracală şi sacrală).
În plan frontal sunt numite scolioze și
pot avea convexitatea la stânga sau la
dreapta.
Sternul este un os lat, situat
anterior, pe linia mediană a toracelui.
Este format din manubriu, corp,
apendice xifoid (rămâne cartilaginos
până în jurul vârstei de 40 de ani).

Coastele:
sunt arcuri osteocartilaginoase, situate în partea laterală a toracelui; sunt 12 perechi:
coaste adevărate - primele 7 perechi, se articulează direct cu sternul;
coaste false - perechile VIII, IX, X; se articulează prin intermediul cartilajului coastei VII;
coaste flotante/libere - ultimele două perechi; nu se articulează la stern.
Sternul, coastele şi coloana vertebrală toracală alcătuiesc cutia toracică
SCHELETUL MEMBRELOR

Scheletul membrelor superioare este

alcătuit din scheletul centurii scapulare şi din
scheletul membrului superior liber.
Scheletul centurii scapulare:
• clavicula -os lung în forma de ,,S" culcat, se
articulează lateral cu scapula şi
medial cu manubriul sternal;
• scapula sau omoplatul - os lat, are formă
triunghiulară, este aşezat cu baza în
sus, lateral se articulează cu humerusul.
Scheletul membrului superior liber:
• brat-humerus
• antebrat-radius şi ulna
• mână - 8 carpiene, 5 metacarpiene, 14
falange
SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE
Scheletul membrelor inferioare este alcătuit din
centura pelviană şi din scheletul membrului
inferior liber.
Scheletul centurii pelviene este alcătuit din
oasele coxale care se articulează an-
terior între ele formând simfiza pubiană, iar
posterior cu sacrul, formând bazinul
(pelvisul osos).
Scheletul membrului inferior liber:
coapsa -femur;
gamba - tibia așezată medial, mai voluminoasă şi
fibula asezată lateral. Rotula este un os
triunghiular, cu baza în sus, situat în tendonul
muşchiului cvadriceps femural; fata posterioară
se articulează cu epifiza distală a femurului;
picior-7 tarsiene, 5 metatarsiene, 14
falange.
ROLURILE SISTEMULUI OSOS

❖ rol de pârghii ale aparatului locomotor;

❖ rol de protecție a unor organe vitale:
• cutia craniană pentru encefal;
• canalul rahidian pentru măduva spinării;
• cutia toracică pentru inimă şi plămâni;
• bazinul osos pentru organele pelvine;
❖ rol antitoxic - oasele rețin numeroase
substanţe toxice (mercur Hg, plumb Pb,
fluor F) şi le elibereaza treptat, fiind
eliminate renal;
❖ rol în metabolismul calciului, fosforului şi
electroliților - oasele reprezintă principalul
rezervor de substanțe minerale;
❖ rol de sediu principal al organelor
hematopoietice (organe care produc
elementele figurate ale sângelui - conțin
măduva hematogenă)
CRESTEREA OASELOR
- oasele cresc atât în lungime, cât şi în grosime.
Creșterea în lungime a osului: se realizează prin osificare de cartilaj la nivelul cartilajelor diafizoepifizare; celulele
acestor cartilaje prolifereaza numai spre diafiza;
caracterizează oasele lungi (exemplu: femur, humerus).
Creșterea în grosime a osului este realizată de zona internă, osteogena a periostului (membrana care înveleşte
osul). După ce procesul de creştere a încetat, epifizele rămân acoperite cu un strat subțire de cartilaj hialin numit cartilaj
articular. În jurul vârstei de 20-25 de ani, cartilajele sunt înlocuite de țesut osos, iar epifizele se sudează la diafize
 NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE
DEFORMARI OSOASE
CAUZE:statul îndelungat în picioare, poziții vicioase, boli infectioase, lipsa sau turtirea discurilor intervertebrale
MANIFESTARI:
a) cifoza – accentuarea convexității toracale a coloanei vertebrale
b) scolioza-devierea laterală a coloanei vertebrale
c)lordoza-accentuarea concavității lombare a coloanei vertebrale

FRACTURI
CAUZE:ruperea totală sau parţială a unui os, în urma unui traumatism

MANIFESTARI:durere vie, persistentă, accentuată la mişcare, deformarea regiunii, echimoze (vânătăi)

ENTORSE
CAUZE:traumatisme în urma cărora ligamentele se întind, îndoaie, răsucesc fortat, fără ca oasele să iasă din articulații
MANIFESTARI:dureri vii, umflarea încheieturii, mişcările sunt dificil sau chiar imposibil de realizat

LUXATII
CAUZE:traumatisme în urma cărora suprafeţele articulare ale oaselor se deplasează din articulație, ligamentele se
întind puternic sau chiar se rup
MANIFESTARI:umflarea articulației, durere, aspect anorma
 MASURI DE PREVENIRE

❖ poziție corectă în bancă

❖ aportul adecvat de calciu
❖ purtatea greutăților echilibrat
❖ evitatea ortostatismului prelungit, a frigului,
umezelii
❖ evitarea excesului ponderal
❖ mersul pe bicicletă
❖ înotul
❖ evitarea ridicării de greutăți mari