Fiziologia peretelui vascular

- activitatea contractilăa muşchiului neted

- factori vasoactive derivaţi din endoteliu

 In celulele m netede cuplarea dintre excitaţie şi contracţie este asigurată de creşteri ale
concentraţiei citosolice de calciu.
 Spre deosebire de m scheletic, agenţii contractanţi şi relaxanţi ai m neted utilizează mecanisme
sensibilizante, respectiv desensibilizate ale aparatului contractil faţă de calciu.
 O diferenţă majoră faţă de m striat constă în faptul că, în m neted interacţiunea actină-miozină
este activată de către creşterea calciului citosolic printr-un mecanism dependent de filamentele groase.
 Pentru a interacţiona cu actina în m. neted miozina trebuie activată prin fosforilarea lanţurilor
uşoare de către o kinază specifică (MLCK), care este activată de complexul calciu-calmodulină.

Semnalele citosolice de calciu participă la orice activitate celulară, de la cuplarea excitaţiei cu răspunsul
(contractil / secretor) şi controlul metabolismului, al expresiei genice (diferenţiere / adaptare) şi al
diviziunii (proliferare)… şi până la alterări funcţionale şi moarte celulară fortuită (necroză) sau
programată (apoptoză).

ENDOTELIU
 neted, prevenire tromboze
 schimb sanguin-tisular
 metabolism lipoproteine circulante
 macromolecule ale matricei extracelulare
 factori de proliferare

MODULARE TONUS VASCULAR

 preluare & metabolism factori vasoactivi
 sinteza & eliberarea de factori vasoactive
 CaL → raspuns contractil in muschiul neted (diversi stimuli)
→ orice efect polarizant = efect antagonic.
NO, PGI2, EDHF (K+, EET, H2O2, ANP-C)
↓ Cac & sensibilitatea la Ca a mecanismului contractil
↓
toti hiperpolarizeaza !!!
(activeaza canale de K+: Kir, Kv, KATP, KCa)
↓
reducerea semnalului Cac prin inhibarea influxului prin CaL
↓
mecanism important pentru efectul relaxant
  NO este produs, alături de citrulină, din L-arginină sub acţiunea catalitică exercitată de nitric-oxid
sintază (NOS).

 NOS este prezentă în endoteliul vascular, muşchiul neted şi cardiac, neuroni şi multe alte tipuri de
celule. Ea poate fi constitutivă (cNOS) sau inductibilă (iNOS; NOS tip II). Forma iNOS nu este calciu-
dependentă, fiind activată de citokine (factorul de necroză tumorală, interleukine) şi de endotoxine
bacteriene lipopolizaharidice, cu posibile implicaţii în inflamaţie.

 Activitatea cNOS este stimulată de diverse substanţe ce acţionează la nivelul receptorilor

plasmalemali (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina, bradikinina, histamina, serotonina, ATP, ADP,
insulina, trombina, vasopresina, oxitocina, SP, peptidul corelat cu gena calcitoninei (CGRP), peptidul
vasoactiv intestinal).

 Ca urmare se produce o creştere a calciului citosolic, prin influx şi eliberare reticulară. La fel ca în
multe alte linii de semnalizare intracelulară, calciul crescut formează un complex cu calmodulina pentru
activarea NOS. NOS necesită cel puţin cinci co-factori pentru funcţionare optimă: NADPH,
tetrahidrobiopterina, FAD, FMN şi o grupare heminică (protoporfirina IX).

 Funcţiile NO la nivelul aparatului cardiovascular includ: vasodilataţia

dependentă de debit, vasodilataţia indusă de diverse molecule semnal (inclusiv
efectul moderator faţă de acţiuni vasoconstrictoare), rolul antitrombotic prin
inhibarea aderării plachetare şi anti-inflamator prin inhibarea aderării leucocitare,
efectul antiproliferativ, precum şi o participare complexă în tabloul radicalilor
liberi.

 Un mecanism implicat în multe din acţiunile menţionate ale NO este creşterea nivelului de cGMP
în celulele ţintă, prin activarea intracelulară directă a guanilat ciclazei solubile.

 NO induce acumularea de cGMP atât în miocitele netede cât şi în celulele endoteliale. In miocitele
netede această acumulare iniţiază o secvenţă de evenimente care au ca rezultat defosforilarea lanţului uşor
al miozinei, cu relaxare vasculară consecutivă. Mecanismele dependente de cGMP cuprind
hiperpolarizarea prin activarea canalelor de potasiu, iar NO are efect direct de activare a canalelor de
potasiu dependente de calciu (KCa).

 Deşi mecanismele prin care cGMP promovează relaxarea muşchiului neted sunt încă discutate,
linia de acţiune acceptată include activarea PKG şi fosforilările prin care aceasta determină scăderea
calciului citosolic (prin diminuarea influxului şi stimularea extruziei), precum şi scăderea sensibilităţii la
calciu a aparatului contractil.

 Printr-un mecanism similar de activare a guanilat ciclazei, cu formare de cGMP şi efectele

consecutive, se produce în mare măsură acţiunea vasculară a compuşilor ce aparţin clasei numite generic
nitro-derivaţi vasodilatatoari (nitroglicerină, nitroprusiat de sodiu, nitraţi şi nitriţi).

Distribuţia tisulară a debitului sanguin

  Debitul sanguin este distribuit pe organe şi segmentele lor prin modificări de secţiune transversală
a arterelor.
 Arteriolele şi arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenţei
periferice.

 Reţeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor faţă
de sursa de oxigen şi nutrimente, adică minimalizarea distanţei de difuzie (max. 25 m de la o celulă
oarecare la cel mai apropiat capilar), prin 1010 capilare (sistemice).

 capilare: 4-9 m diam., 0,5 m perete, ~500 m2 s. totală perete

 Metarteriolele + sfincterul precapilar = ultimul etaj pentru distribuţia fluxului sanguin
 Vasomoţie… circulaţie prin fiecare capilar este intermitentă

Inervaţia vaselor
 Fibrele preganglionare simpatice (T1-L2) fac sinapsă în lanţul ganglionar paravertebral, iar fibrele
postganglionare formează nervi simpatici pentru viscere (inclusiv cordul) sau se alătură nervilor somatici
pentru a inerva vasele sanguine din piele, musculatura scheletică, etc.
 Impulsurile simpatice către vase sunt obişnuit însoţite de stimularea medulosuprarenalei, cu
eliberare susţinută de adrenalină şi noradrenalină, care asigură un efect prelungit şi modulat.
 Constricţia arteriolară prin stimulare simpatică este însoţită de constricţie venoasă, ce scade
capacitanţa (complianţa) venelor şi duce la mobilizarea sângelui din rezervorul venos, de fapt la o creştere
a returului venos, rezultând o redistribuire de volum sanguin în favoarea arterelor.
 Simpatectomia determină o presiune arterială scăzută mai ales datorită vasodilataţiei periferice,
fapt ce reliefează existenţa unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiţii bazale.
 Fibrele simpatice postganglionare eliberează NA, ce induce contracţia MNV prin stimularea 
adrenoceptorilor, precum şi doi cotransmiţători cu efect vasoconstrictor: ATP şi NPY.
 Fibrele simpatice vasodilatatoare inervează vasele din muşchiul scheletic şi sunt colinergice la
pisică şi adrenergice ( adrenoceptori post-sinaptici) la primate, fiind implicate în vasodilataţia ce
însoţeşte debutul efortului şi sincopa.
 Vasele umane sunt lipsite de inervaţie parasimpatică, cu puţine excepţii (tub digestiv, glande
salivare, organe genitale).
 Terminaţiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator
dependent de endoteliu, iar peptidul intestinal vasoactiv este co-transmiţător.
 Vasoconstricţia simpatică este mediată mai ales de adrenoceptori postsinaptici 1 (uneori şi 2) şi
de purinoceptori P2x în oarecare măsură.
 Contracţia neurogenă a muşchiului neted vascular este determinată de influxul de calciu prin ROC
controlate direct de receptori P2x şi de activarea eliberării de calciu IP 3-dependentă de către 1
adrenoceptori, cu o contribuţie majoră a CaL, ca rezultat al depolarizării.
 Eliberarea mediatorilor este inhibată de:
noradrenalină (prin acţiune pe adrenoceptori 2 presinaptici),
NO de origine neuronală (fibre de tip NANC) şi endotelială,
acetilcolină ce acţionează direct asupra receptorilor presinaptici muscarinici sau prin stimularea
eliberării endoteliale de NO,
factori implicaţi în autoreglarea metabolică şi inflamaţie.
 Ultimele două mecanisme sunt funcţional cele mai importante, realizând eficienţa vasodilataţiei
asupra tonusului simpatic.
 Eliberarea poate fi crescută de
 noradrenalină (adrenoceptori  presinaptici) şi angiotensina II.

 Controlul nervos este important pentru reglarea presiunii arteriale, distribuţia debitului sanguin, ca
şi pentru ajustarea presiunii capilare de către balanţa dintre contracţia sfincterelor pre- şi post-capilare.
  Aportul sanguin este eficient adaptat mai multor necesităţi tisulare:
- aport de O2 şi nutrimente (glucoză, acizi graşi, aminoacizi),
- îndepărtarea bioxidului de carbon şi ionilor de hidrogen,
- aducerea la celulele ţintă a diverselor substanţe bioactive,
- limitarea variaţiilor concentraţiilor ionice în interstiţiu.
 creştere de opt ori a activităţii metabolice poate duce la nivelul muşchiului scheletic la o creştere
de patru ori a debitului sanguin, în timp ce o scădere a aportului de oxigen la 25% determină triplarea
debitului
 Substanţele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin
includ: adenozina, ATP, CO2, acidul lactic, ionii de potasiu.

 Vasomoţia este constricţia periodică a metarteriolelor şi sfincterelor precapilare.

 Hiperemie reactivă înseamnă vasodilataţie postischemică.
 Hiperemie activă (funcţională) înseamnă vasodilataţie concomitentă cu o creştere a activităţii
tisulare.
 Autoreglarea, prin mecanisme metabolice şi miogene, constă în menţinerea debitului sanguin
bazal în condiţiile modificărilor de presiune. Intervalul de autoreglare (75 - 175 mm Hg), ca şi eficienţa
acesteia, variază de la un ţesut la altul.
 Implicarea NO în medierea vasodilataţiei de răspuns la modificări intravasculare şi stress de
forfecare.
 Angiotensina determină o arterioloconstricţie puternică (efectivă în domeniul picomolar), mai
ales prin stimularea eliberării de noradrenalină, cu creşterea rezistenţei vasculare periferice.
 Vasopresina (ADH), secretată de neuroni hipotalamici în sângele de la nivelul hipofizei
posterioare, nu are efecte vasculare în domeniul normal de concentraţie plasmatică.
 Serotonina, eliberată de celulele enterocromafine şi de plachetele sanguine, induces vasodilataţie
sau vasoconstricţie, în funcţie de receptorii ce predomină în membrana miocitelor netede vasculare din
teritoriul respectiv şi nu are deocamdată un rol clar în controlul local al debitului sanguin.
 Histamina, eliberată de către bazofile şi mastocite, este un mediator al reacţiilor alergice,
producând arteriolodilataţie şi permeabilizarea peretelui capilar.

 Bradikinina şi alte kinine relaxează muşchiul neted vascular, producând o foarte puternică
arteriolodilataţie, ce poate duce la scăderea presiunii arteriale, dar au ca efect şi creşterea permeabilităţii
capilare, atragerea leucocitelor şi contracţia muşchiului neted visceral.
 Kininele sunt implicate în inflamaţie şi posibil în hiperemia activă de la nivelul glandelor exocrine
(sudoripare, salivare, pancreatice) şi în controlul debitului sanguin tegumentar. Producerea lor este
inhibată de glucocorticoizi.
 Kininele plasmatice sunt bradikinina şi lizin-bradikinina, formate sub acţiunea kalikreinei
plasmatice şi tisulare din varietăţi de kininogen cu masă moleculară mare sau mică.
 Prekalikreina este activată de factorul XII al coagulării activat (formare promovată de plasmină) şi
de kalikreină însăşi. Kininele sunt inactivate de kininazele I (carboxipeptidază) şi II (enzima de conversie
a angiotensinei).