PARTICULARITĂŢILE FORMĂRII PREŢURILOR ÎN UNELE

RAMURI A ECONOMIEI NAŢIONALE DIN R. MOLDOVA

1. MECANISMUL FORMĂRII PREŢULUI IN COMERT.

Preţurile de comercializare sunt preţuri la care se vând produsele prin unităţile
comerciale specializate sau prin magazinele proprii de desfacere ale unităţilor
producătoare. Sunt două categorii de preţuri de comercializare: preţurile cu ridicata
( en gros ) şi preţurile cu amănuntul ( en detail ).
Preţurile cu ridicata (PR) se aplică la comercializarea produselor în cantităţi
mari, de către societăţile comerciale specializate pentru desfacerea mărfurilor en
gros. Aceste unităţi cumpără cu ridicata de la producătorii interni sau autohtoni
bunurile la preţuri cu ridicata, inclusiv TVA, şi le vând la un preţ de comercializare
ce cuprinde adaosul comercial dimensionat astfel încât să permită acoperirea
cheltuielilor de circulaţie şi realizarea unui profit.
Preţurile de vânzare cu amănuntul (PA) trebuie să asigure comerciantului
recuperarea preţului cu ridicata plătit furnizorului, adaosul comercial cuvenit
vânzărilor cu amănuntul şi TVA calculată asupra sumei elementelor menţionate
mai sus.
Adaosul comercial este menit să acopere, pe lângă costuri, şi timpul de
realizare a mărfurilor, care diferă în funcţie de tipul produsului. De exemplu, în
cazul mărfurilor perisabile diferenţa dintre preţul de comercializare şi cost nu este
substanţială (adaos de 1-10%). Însă, datorită vitezei înalte de rotaţie pentru astfel
de mărfuri este posibilă desfăşurarea mai multor cicluri de realizare în cadrul unei
scurte perioade de timp şi înregistrarea unui volum de vânzări mare. În cazul
mărfurilor cu o perioadă de realizare mai mare diferenţa dintre preţul de realizare şi
cost este semnificativă, adaosul comercial atingând 45-50% şi chiar mai mult
pentru a acoperi costurile legate de realizarea îndelungată

Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu

amănuntul este înregistrată ca plătitor TVA

1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp)

2) PPcu TVA = PPfărăTVA x (1 + cotaTVA)
3) PRfărăTVA = PPfărăTVA x (1 + cotaACr)
4) PRcuTVA = PRfărăTVA x (1 + cotaTVA)
5) PAfărăTVA = PRfărăTVA x (1+cotaACa)
6) PAcuTVA = PAfărăTVA x (1 + cotaTVA)

Semne convenţionale: PP-preţul producătorului

PR-preţul cu ridicata
PA-preţul cu amănuntul
ATC-costul total mediu
Mp-marja de profit
ACr-adaosul comercial cu ridicata
ACa-adaosul comercial cu amănuntul
Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu
amănuntul nu este înregistrată ca plătitor TVA

Relaţiile 1,2,3 şi 4 rămîn valabile, dar se schimbă relaţia 5 iar 6 se elimină.

1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp)
2) PPcu TVA = PPfărăTVA x (1 + cotaTVA)
3) PRfărăTVA = PPfărăTVA x (1 + cotaACr)
4) PRcuTVA = PRfărăTVA x (1 + cotaTVA)
5) PAfărăTVA = PRcuTVA x (1 + cotaACa)

Dacă produsul figurează pe lista mărfurilor supuse accizelor, suma accizului

se adaugă la preţul producătorului fără TVA. Accizele se calculează:
a) fie ca o cotă fixă în lei sau în Euro pe unitatea de masură specifică (de
exemplu pe litru, pe gradul de concentraţie, pe cifra octanică etc). În acest
caz preţul se va determina astfel:
PPfără TVA = ATC x (1 + Mp);
PPfără TVA cu acciz = PPfără TVA + ACZ;
ACZ = (cota ACZ în mărime absolută x № unităţi de măsură specifice) / Q;
PPcu TVA = PPfărăTVA cu acciz x (1 + cota TVA);
Semne convenţionale: ACZ-acciz,
Q-cantitatea producţiei

b) fie ca o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare.

Mecanismul determinării preţului va fi diferit doar reeşind din modul de
calculare a accizului.
PPfără TVA = ATC x (1 + Mp);
PPfără TVA cu acciz = PPfără TVA + ACZ;
ACZ = cota ACZ x PPfără TVA
PPcu TVA = PPfărăTVA cu acciz x (1 + cota TVA).

Atunci când produsul parcurge celelalte etape de realizare, ca bază pentru

determinarea preţului ulterior va servi preţul producătorului, inclusiv accizul. De
ex: PR fără TVA = PPfărăTVA cu ACZ x (1 + cota ACr).

2. INFLUENȚA IMPOZITELOR DIRECTE ȘI INDIRECTE ASUPRA

FORMĂRII PREȚULUI
Pentru mărfurile importate pe teritoriul R. Moldova este stabilită următoarea
schemă de determinare al preţului în vamă (PV).
Primul element al preţului este preţul extern (Pext), la care se importă bunul
respectiv, determinat după una din regulile INCOTERMS.
Al doilea element este taxa vamală (TV), aplicată sub formă de cotă
procentuală la Pext. Dacă taxa vamală este stabilită în mărime absolută la o
unitate de măsură, prin simple operaţii matematice se poate calcula suma TV ce
revine la unitate de marfă.
 TV = cota TV x Pext
Următorul element este taxa pentru proceduri vamale (TPV) care reprezintă
0,2% din preţul extern. TPV urmează a fi delimitată de taxa vamală, fiindcă nu
are natură de impozit şi reprezintă plată pentru efectuarea procedurilor vamale.

TPV = 0,002 x Pext

Dacă produsul importat figurează pe lista accizelor, elementul 4 va fi accizul
calculat în două moduri diferite.
În I caz, când accizul se aplică sub formă de cotă fixă în lei sau în Euro pe
unitatea de masură.
ACZ = cota ACZ / Q
În al II caz, când accizul se aplică sub formă de cotă procentuală la valoare
ACZ = cota ACZ x (Pext + TV + TPV)
Ultimul element este TVA la import
TVA = cota TVA x (Pext + TV + TPV + ACZ)

3.
PV cuTVA = Pext + TV + TPV + ACZ (dacă produsul figurează pe lista
4.
accizelor) + TVA la import

3. FORMAREA PREŢURILOR LA PRODUSELE AGRICOLE

În domeniul producţiei agricole, mai mult decât în orice alt sector productiv, acţionează o mare
varietate de factori extraeconomici, cum ar fi cei climatici şi de structură naturală a solului,
precum şi cei economici legaţi de procesul muncii, de investiţii etc. O particularitate însemnată
în agricultură este denumită ca „efectul King” după numele celui care l-a definit şi explicat
(Gregory King) încă din sec.XVII. Şi anume, în anii cu recolte bune preţurile produselor agricole
scad, determinând reducerea veniturilor producătorilor agricoli, şi invers, ceea ce nu este pe
departe un stimulent pentru investiţii. King lămureşte acest paradox prin caracterul inelastic al
cererii la produsele agricole.

În domeniul producţiei agricole, mai mult decât în orice alt sector productiv, acţionează o mare
varietate de factori extraeconomici, cum ar fi cei climatici şi de structură naturală a solului,
precum şi cei economici legaţi de procesul muncii, de investiţii etc. O particularitate însemnată
în agricultură este denumită ca „efectul King” după numele celui care l-a definit şi explicat
(Gregory King) încă din sec.XVII. Şi anume, în anii cu recolte bune preţurile produselor agricole
scad, determinând reducerea veniturilor producătorilor agricoli, şi invers, ceea ce nu este pe
departe un stimulent pentru investiţii. King lămureşte acest paradox prin caracterul inelastic al
cererii la produsele agricole.

O altă modalitate de susţinere este acordarea subvenţiilor de la buget unor

producători aflaţi în condiţii de producţie mai nefavorabile de climă şi sol. În ţările
dezvoltate, unde agricultura are o contribuţie minimală în PIB, se practică pe larg
subvenţionarea producţiei agricole prin preţ, adică recuperarea a unei părţi de
cheltuieli din fonduri special create de către stat. În ţările puţin dezvoltate, unde
agricultura asigură cca 60% din PIB, subvenţionarea producţiei agricole nu se
poate înfăptui, statul neavând mijloacele financiare necesare.
În al treilea rând, sprijinirea producătorilor agricoli se poate înfăptui prin
politica de creditare cu dobânzi reduse şi prin utilizarea unei politici fiscale
preferenţiale.
Încă o modalitate de susţinere a producătorilor agricoli este limitarea
suprafeţelor agricole şi scoaterea lor temporară din circuit. Se aplică pe larg în
SUA unde fermierul primeşte de la stat un venit mediu anual respectiv suprafeţei
care nu a fost semănată.

4. STABILIREA PREŢULUI LA PĂMÎNT ŞI RESURSE NATURALE

Pământul, ca şi oricare bun economic, este o marfă care se vinde şi se cumpără pe

piaţa factorilor de producţie. Preţul la pământ reprezintă suma de bani ce se
plăteşte pentru cedarea drepturilor de proprietate al unei persoane fizice şi/sau
juridice asupra unei suprafeţi de teren altei persoane în baza actului de vânzare-
cumpărare. El este influienţat de următorii factori:
1. cererea şi oferta de terenuri agricole – limitarea naturală a pământului
conferă ofertei un caracter rigid, ea fiind insensibilă la variaţia preţului.
Drept urmare, preţul la pământ evoluiază în raport cu cererea, cu numărul de
persoane disponibile să facă investiţii în agricultură,
2. sporirea cererii de produse agricole determină sporirea cererii de terenuri
agricole, ridicându-le preţul,
3. mărimea şi evoluţia rentei,
4. posibilitatea folosirii alternative a pământului: agricultură, silvicultură,
construcţii, fiind aleasă ca varianta ce oferă venitul maxim,
5. rata dobânzii – achiziţia unui lot de pământ presupune o investiţie deaceea,
dacă rata dobânzii este mai mare ca eficienţa aşteptată de la utilizarea lotului
respectiv, investitorul va prefera plasarea banilor la bancă, influenţând
cererea la terenurile agricole.
Potrivit Legii R.M. №1308-XIII din 25-07-1997 este stabilit preţul normativ
al pământului, preţ indexat în fiecare an de Legea Bugetului şi care poate varia în
dependenţă de regiune, gradul de amenajare ş.a
Preţurile la resursele naturale includ preţurile la apă, resurse minerale
(revizuite anual de Bugetul de stat) şi preţurile terenurilor ocupate de păduri,
stabilirea cărora ţine de prerogativa Departamentului de protecţie a mediului.