Acupunctura

Romac Razvan
Dobrovolszky Alexandru
Acupunctura este o practică bazată pe metode tradiţionale care
datează din secolul 2 î.Ch. în China. Această terapie se bazează pe
teoria meridianelor energetice astfel se introduc ace de diferite
dimensiuni care duc la ameliorarea durerii sau produc ameliorări
ale organului lezat. Punctele de acupunctură sunt situate pe
meridiane şi în afara meridianelor, cele de pe meridiane fiind cele
mai importante datorită efectelor pe care le provoacă.
Stimularea unui punct duce la acţiunea asupra unei zone aflate la
distanţă, care nu este în relaţie din punct de vedere vizual cu
punctul înţepat. Punctele au mărimi diferite în funcţie de localizare,
acestea putând avea de la câţiva milimetri şi până la câţiva
centimetri. S-a evidenţiat o scădere a rezistenţei electrice sau a
impedanţei la nivelul punctului, odată cu înţeparea punctului apare
o senzaţie ce se propagă de-a lungul meridianelor, fiind
asemănătoare cu curentul electric. În cazul unei afecţiuni, boli,
punctele devin sensibile, sensibilitate care dispare odată cu
eradicarea afecţiunii care a produs-o.
Meridianale energetice

 n total există 12 meridiane energetice principale, 8

meridiane extraordinare. Cele 12 meridiane principale
traversează corpul şi sunt asociate cu un organ. Meridianele
au rolul de a transporta “ki-ul, qi-ul şi forţa vitală în toate
direcţiile, pe toată suprafaţa corpului. Mai exact acest
transport se realizează prin perechi de câte 2 filamente
energetice, ele fiind situate la suprafaţa pielii şi a muşchilor
şi în profunzime. Aceste meridiane au fost asociate dat fiind
faptul că acupunctura îşi are originea în China cu
elementele primordiale şi anume apa, pământul, metalul,
lemnul şi focul. În funcţie de curgerea energiei au fost
împărţite în meridiane Yin şi meridiane Yang.
Există 6 meridiane Yin ce au ca reprezentanţi inima, pericard, splină,
rinichi şi ficat şi meridianele Yang reprezentate de intestin gros,
intestin subţire, triplu încălzitor, stomac, vezică urinară şi vezică
biliară. Primele 3 organe ale meridianelor Yin şi Yang sunt meridiane
ale mâinilor şi ultimele 3 ale picioarelor. Meridianele Yin au un sens de
curgere al energiei de jos în sus şi transformă, stochează şi distribuie
energia ki în tot corpul, iar cele Yang au sensul de sus în jos având
rolul de hrănire a organismului şi de eliminare a rezidurilor.
Meridianele Yin pornesc fie din vârful degetelor de la picioare, fie din
punctele de emergenţă şi se termină în vîrfurile degetelor mâinilor.
Bolile de lungă durată afectează organele şi meridianele cu energie Yin
şi energia Yang este afectată în fazele incipiente sau acute a unei boli.
Meridianele extraordinare sunt alcătuite din Vasul Guvernor,
Vasul de Concepţie şi 6 meridiane ciudate. Aceste energii
urmăresc coloana vertebrală, energia Yin urcând pe Vasul
Guvernor până în creştetul capului şi energia Yang coboară
pe Vasul de Concepţie până în burtă. Canalele secundare au
rolul de a drena şi a face legătura între merdianele principale,
stabilind un echilibru prin umplerea sau golirea energiilor.
Punctele de acupunctură
 Pentru localizarea punctelor de la suprafaţa corpului se foloseşte un
sistem de măsură ce are ca unitate de măsură “cun-ul”, dimensiunea fiind
furnizată de dimensiunile bolnavului. Un “cun” este distanţa dintre plicile
celor două articulaţii interfalangiene ale degetului mijlociu, astfel:
(lăţimea falangei distale a policelui este egală cu un cun)
-linia ce trece prin cele patru degete ale mâinii la nivelul articulaţiei
interfalangiene proximale a mediusului este egală cu 3 cun
-12 cun reprezintă distanţa de la linia de inserţie a părului capilar până la
linia de inserţie posterioară
-3 cun de la linia de inserţie capilară anterioară la glabelă
-9 cun, distanţa dintre cele două mastoide
-distanţa de la baza anterioară a axilei până la a XI-a coastă este 8 cun
-8 cun, stern la ombilic
-distanţa ombilico-pubiană, 5 cun
-9 cun, de la proeminenţa marelui trohanter la mijlocul rotulei.
La fel ca localizarea punctelor, profunzimea şi înţeparea
punctelor diferă de la persoană la persoană cât şi de la
regiune la regiune. Acolo unde pielea este superficială şi în
partea superioară a corpului, punctul este superficial şi cu cât
boala este mai veche, cu atât punctele vor fi înţepate mai în
profunzime.
Mod de inserţie

Acele se introduc cu mâna dreaptă care ține acul între index și police,
mediusul este ținut sub index la rădăcina acului; cu mâna stângă se
acționează asupra punctului. Există mai multe metode de ac ționare
asupra punctului. Unghiul de introducere al acului diferă în func ție
de locul și efectul dorit în tratament, putând fi introdus sub 3
unghiuri diferite: pe verticală, inser ție oblică (se folose ște în zonele
în care se găsesc organele importante), inser ția laterală (în zone cu
tegument mai delicat). Acele se manipulează diferit, cele mai
frecvente metode de manipulare fiind împingerea și trac țiunea;
rotația acului în sensul orar și antiorar; gratajul acului imprimându-se
acului și mișcări anterioare; vibrarea acului care se realizează prin
mișcări rapide de tracțiune și pulsiune. Extragerea acelor se
realizează prin mișcări de rotație, zona comprimându-se apoi cu un
tampon de vată. O extragere rapidă, brutală a acelor poate duce la
hematoame și senzații de disconfort.
Superioritatea acupuncturii în faţa tratamentului
convențional, siguranța acestei terapii din punct de vedere al
efectelor adverse cât și costul mai redus al tratamentului este
susținut de Sherman K. şi colaboratorii (2009). Potrivit
studiului lui Inoue M. şi colaboratorii (2006) acupunctura a
avut un efect rapid şi a contribuit la flexibilitatea coloanei
vertebrale. Acupunctura aduce îmbunătățiri pe plan
funcțional și poate fi folosită în paralel cu tratamentul
convențional.
Ammendolia C. şi colaboratorii (2008) susţin şi ei că tratamentul
prin acupunctură aduce îmbunătăţiri din punct de vedere funcţional
şi al ameliorării durerii, efectele fiind ca cele ale unui tratament
convenţional şi că poate fi folosită în paralel. Acupunctura folosită
ca adjuvant a dat rezultate bune faţă de tratamentul convenţional şi
fizioterapie, în urma unui studiu realizat de Manheimer E. şi
colaboratorii (2008).
În alt studiu, Haake M. şi colaboratorii (2007) au urmărit 1162 de
pacienţi care au suferit 10 sesiuni de acupunctură tradiţională, falsă
sau tratament convenţional, de 2 ori pe săptămână. Tratamentul
convenţional a fost compus din administrarea de medicamente,
terapie fizicală şi exerciţii. După urmarea tratamentului prin
acupunctură s-a sesizat o îmbunătăţire care a persistat cel puţin 6
luni de la încheierea tratamentului. Concluzia care a ieşit în urma
studiului a fost aceea că tratamentul prin acupunctură, indiferent de
natura lui, a fost de două ori mai eficient decât tratamentul
convenţional.
Vă mulţumim!