Capitolul 4

Anihistaminicele în tratamentul bolilor alergice

1. Introducere
Antihistaminicele sunt utilizate în tratamentul bolilor alergice de peste 50 de ani, fiind extrem de eficiente
prin blocarea efectelor produse de histamină, principalul mediator al reacției alergice. Antihistaminicele de
„primă generație”, cum ar fi hidroxizina, difenilhidramina și clorfeniramina, au avut ca efect advers
important sedarea. Acest efect este mai puțin manifest în cazul noilor antihistaminice de „a doua generație”,
cum sunt cetirizina, loratadina și agenții mai noi, levocetirizina, desloratadina, rupatadina și bilastina (fig.
4.1).1 Unele antihistaminice sunt recomadate utilizării la sugarii de șase luni și mai mari, în timp ce altele pot
fi utilizate de la vârsta de 12 luni sau la vârste mai mari. Unele antihistaminice sunt utilizate împotriva
senzației de greață sau pentru proprietățile sedative (fig. 4.2 ).1

Figura nr. 4.1. Evoluția H1-antihistaminicelor

2. Farmacologie
Antihistaminicele acționează prin legarea de receptorii de histamină de pe suprafața celulelor, blocând
efectele histaminei. Există patru tipuri de receptori de histamină (H 1 -H4 ), dintre care H1 și H2 sunt cel mai
larg exprimați.1 Receptorii de histamină H1 se găsesc pe o varietate de celule, inclusiv din structura căilor
respiratorii, fibrele musculare netede vasculare, celulele endoteliale, celulele epiteliale, eozinofilele și
neutrofilele.1,2 Prin blocarea receptorilor H 1 de către antihistaminice, histamina nu se mai poate lega de
aceștia, astfel încât se blochează efectele pe care le-ar putea activa. Există un echilibru între formele active și
inactive ale receptorului. Prezența histaminei stabilizează receptorul în forma lui activă în timp ce
antihistaminicele stabilizează forma inactivă a receptorului. Deci antihistaminicele H 1 (antiH1) acționează ca
antagoniști de receptor.1 Spre deosebire de antihistaminicele de primă generație, care traversează bariera
hemato-encefalică și produc sedare, antihistaminicele de a doua generația au o capacitate redusă de
traversare a barierei hemato-encefalice și nu produc sedare în majoritatea cazurilor. Loratadina este
metabolizată în ficat, în timp ce cetirizina, desloratadina și fexofenadina nu sunt metabolizate în mod
extensiv. Cetirizina este eliminată în urină, în timp ce fexofenadina este excretată în materiile fecale.
Reducerea dozei trebuie luată în considerare la pacienții cu disfuncție hepatică severă sau disfuncție
renală.1,2
Caracteristicile antiH1 de primă generație și ale celor de a doua generație diferă substanțial:
a) Caracteristicile antiH1 de primă generație
• Eliminarea rapidă (hepatic)
• Dozare (3-4 zile)
• Acțiune puternică dar scurtă (4-6 h)

83
 • Fără specificitate pentru rH1
• Metabolizare intensă hepatică
• Impact major asupra sistemului nervos central (SNC) (GM mică)
• Interacțiuni multiple cu alte medicamente
b) Caracteristicile antiH1 de a doua generație:
• Eliminarea mai lentă (hepatic, renal)
• Dozare (1-2 zile)
• Acțiune susținută (24 h)
• Specificitate crescută pentru H1-receptori
• Activitate anti-inflamatorie
• Fără impact major asupra SNC (non-sedative)
• Interacțiuni cu cimetidina, eritromicina, ketoconazol, grapefruit

Figura nr. 4.2. Clasificarea H1-Antihistaminicelor

 Antihistaminicele sedative
Antihistaminicele sedative, de primă generație, au acum un rol minor în terapia bolilor alergice. Datorită
efectelor adverse nefavorabile ale acestor antihistaminice au făcut ca Rețeaua Globală și Europeană de
Alergie și Astm să recomande ca eliberarea lor să se facă numai pe baza prescripției medicale. 1,3 Principala
reticiență în prescrierea lor este legată de proprietățile sedative și interferența cu somnul REM. 1,3,4 Studiile
au arătat că antihistaminice sedative determină scăderea performanței școlare la copiii cu rinită alergică,
comparativ cu cei sănătoși respectiv cu cei tratați cu antihistaminice non-sedative. 3,5 Prometazina duce la
modificări comportamentale severe și alte efecte adverse la copiii cu vârsta mai mică de doi ani, ceea ce a
dus la emiterea unei avertizări cu privire la acest medicament din partea SUA Food and Drug Administration
(FDA) încă din 2004.1,3,8 Antihistaminicele sedative pot avea și efecte anticolinergice care pot fi deosebit de
problematice la pacienții vârstnici, mai susceptibili la efecte adverse cum ar fi xerostomie, retenție urinară și
delir.1,6
Antihistaminicele sedative sunt încă preferate de unii, întrucât sunt disponibile sub formă parenterală. Cu
toate acestea, pentru prometazină există riscul de afectare tisulară severă, inclusiv gangrenă, atât la
administrarea intramusculară cât și la cea intravenoasă. 7,8 Antihistaminicele sedative se pot administra în
sarcină, unde pot fi utilizate pentru oricare dintre indicațiile comune pentru antihistaminice, având cele mai
puternice dovezi de siguranță. Acestea au fost administrate la un număr mare de femei însărcinate și femei
la vârsta fertilă, fără a fi dovedită creșterea numărului de malformații sau afectarea fetusului. O excepție
este prometazina pentru care au fost raportate efecte adverse în studiile pe animale (la doze foarte mari). Cu
toate acestea, femeile gravide trebuie avertizate despre celelalte aspecte ale siguranței, cum ar fi sedarea și
trebuie să ia în considerare că nu ar trebui să conducă în timpul utilizarii acestor medicamente.

84
Antihistaminice de nouă generație sunt probabil la fel de sigure în sarcină, dar nu au fost utilizate de multe
femei, astfel că acestea nu au aceleași dovezi de siguranță.1
 Antihistaminicele de nouă generație
Antihistaminicele H1 de nouă generație sunt non-sedative și toate s-au dovedit eficiente. 9 Prin urmare, se
poate alege medicamentul care funcționează cel mai bine sau forma de prezentare cea mai potrivită. Pentru
suspensiile pediatrice, alegerea poate fi determinată de aroma preferată.
 Forme de prezentare
Formele de prezentare ale anithistaminicelor variază, în funcție de mai multe aspecte, inclusiv în funcție de
forma de boală pentru care sunt recomandate:
a) Rinita alergică: pentru rinita alergică ușoară există forme de prezentare orală și intranazală (ex azelastina
- indicată la copii peste 5 ani) a antihistaminicelor. Pentru formele medii și severe de rinită alergică există
și spray nazal care conține atât antihistaminic cât și corticosteroid.
b) Conjunctivita alergică: pentru conjunctivita alergică se recomandă forma topică de antihistaminice,
stabilizatorii de membrană mastocitară sau preparatele cu efect dual. Unele produse topice (așa cum
sunt: ketotifen, azelastina, olopatadina) au efecte duale, antihistaminice și de stabilizare a membranei
mastocitului. Cromoglicatul de sodiu are efect stabilizator al mastocitelor, prevenind degranularea lor.
Antihistaminicele topice produc ameliorare imediată a simptomelor oculare pe când stabilizatorii de
membrană mastocitară asigură protecție pe termen lung 1,10 Nostamine este utilizat în rinoconjunctivita
alergică la copiii peste 6 ani. Un alt antihistaminic sub formă de picături oftalmice este olopatadina,
recomandat copiilor cu vârsta peste 3 ani.
c) Urticarie: antihistaminicele non-sedative pot fi utilizate în profilaxia urticariei fizicale cât și în tratarea
formelor cronice spontane.
d) Reacția alergică acută: antihistaminicele nu au niciun rol în tratamentul anafilaxiei, deoarece acestea
necesită administrarea de urgență a adrenalinei. Antihistaminicele parenterale pot agrava hipotensiunea
și anafilaxia.
e) Răceală și gripă: antihistaminicele nu au rol în simptomatologia răcelii sau a gripei.
f) Prevenția răului de mișcare: ciclizina este un antihistaminic sedativ pentru prevenirea răului de mișcare.
Alte antihistaminice, cum ar fi prometazina pot fi utilizate pentru a trata senzația de greață și vomă
provocate în contextul răului de mișcare.
 Tahifilaxia
Există un mit răspândit în comunitate că administrarea de antihistaminice pe termen lung face ca ele să fie
mai puțin eficiente și că este mai bine să faci schimb între diferitele tipuri de antihistaminice pentru cel mai
bun efect. Nu există dovezi convingătoare că tahifilaxia apare la antihistaminicele H 1 de nouă generație.
Schimbarea tratamentului antihistaminic nu este recomandată de marile societăți științifice. Studii multiple
au arătat că eficacitatea noilor antihistaminice în ameliorarea efectul de eliberare a histaminei la nivel
tegumentar rămâne neschimbată de la 3011 până la 180 de zile.12 Există riscul ca pacienții să interpreteze
episoadele de intensificare a simptomelor ca și o scăderere a eficienței antihistaminicului. Există situații în
care poate fi recomandată preventiv o creștere a tratamentului necesar, așa cum ar fi, înainte de contactul
cu un factor declanșator cunoscut sau în săptămânile anterioare debutului sezonului polenic de primăvară.
Această creștere a tratamentului poate fi obținută prin creșterea dozei de antihistaminic obișnuit al
pacientului fără a fi necesar introducerea unui nou antihistaminic care poate provoaca reacții idiosincratice. 1
 Efecte adverse și supradozaj
Antihistaminicele noi, non-sedative, au foarte puține efecte adverse. Cetirizina este cea mai potentă în a
provoca sedare,13 în special la doze mai mari. Deși foarte rar, au fost descrise reacții de hipersensibilitate
idiosincratică pentru fiecare dintre aceste antihistaminice. Alte efecte adverse raportate sunt durerile de
cap, oboseala, somnolența, insomnia și erupțiile cutanate.1
Antihistaminicele sedative au fost asociate cu un prag scăzut de apariție a convulsiilor. Raportări de convulsii
la pacienții care au luat antihistaminice non-sedative au fost primite de autoritățile de siguranță a

85
medicamentelor, dar legătura cu antihistaminicele nu a fost confirmată. 14 Supradozajul de antihistaminice
noi, non-sedative poate duce la tahicardie, somnolență, agitație, efecte gastro-intestinale și dureri de cap.
Un ECG este recomandat. Supradozajul de antihistaminice sedative poate provoca sedare severă precum și
semne anticolinergice. Pot apărea convulsii și anomalii ale conducerii cardiace. 15

3. Principalele antihistaminice de a doua generație non-sedative

Antihistaminicele sunt eficiente pentru ameliorarea efectelor cauzate de eliberarea de histamină. Au un rol
esențial în tratarea rinitei alergice, a conjunctivitei alergice și a urticariei. Antihistaminicele de primă
generație au provocat sedarea așa că acum au fost înlocuite de cele noi, non-sedative. Principalele
antihistaminice de a doua generație sunt redate în Tabelul 4.1 care sumarizează: formularea, vârsta de
administrare, indicații, contraindicații și principalele efecte adverse.
Tabelul 4.1. Principalele antihistaminice de a doua generație non-sedative
Medicament Formulare Vârsta de Indicații Contraindicații Efecte adverse
administrare principale
Cetirizină Cp 10 mg Adulți și adolescenți - rinite alergice -alergie la -vertij, dureri de cap
(Zyrtec) >12 ani: 1×1 cp/zi sezoniere și cetirizină -somnolență
(10mg) perene -insuficiență -astenie
- urticarie renală severă cu -gură uscată
Copii 6-12 ani: 2×1/2 cronică Cl creatinină -greață
cp/zi (2x5 mg) idiopatică <10 ml/min -diaree
-faringită
-rinită
Sol 10 Adulți și adolescenți - rinite alergice -alergie la -somnolență
mg/ml >12 ani: 1×20 pic/zi sezoniere și diclorhidrat de -vertij, dureri de cap
(1x10 mg) perene cetirizină, -diaree
- urticarie hidroxizină sau -greață
Copii 6-12 ani: 2×10 cronică derivați de -gură uscată
pic/zi (1x5 mg) idiopatică piperazină -oboseală
-insuficiență
Copii 2-6 ani: 2×5 renală severă Cl La copii:
pic/zi (2x2,5 mg) creatinină <10 -faringită
ml/min -rinită
Levocetirizină Cp 5 mg Copii >6 ani și -febra de fân, - alergie la -dureri de cap
(Xyzal) adolescenți: 1×1 cp/zi -rinită, levocetirizină -somnolență
(1x5 mg) -urticarie - insuficiență -uscaciunea gurii
renală severă -oboseală
- copii <6 ani
Sirop 5 Adulți și adolescenți -febra de fân - alergia la -dureri de cap
mg/ml >12 ani: 1×20 pic/zi -rinită levocetirizină/ -somnolență
(1x5 mg) -urticarie cetirizină -uscaciunea gurii
- anurie -oboseală
Copii 6-12 ani: 1×20
- copiilor sub 2
pic/zi (1x5 mg)
ani
Copii 2-6 ani: 2×5
pic/zi (2x2,5 mg)
Loratadină Cp 10 mg Adulți și copii >12 ani: - rinite alergice - alergie la Adulți și copii >12
(Claritine) 1x1cp/zi (10 mg) sezoniere și loratadină ani:
perene - copii cu vârstă < - somnolenţă
Copii între 2-12 ani: - conjunctivite 2 ani - dureri de cap
greutate corporală alergice -sarcină și - creşterea
>30kg: 1x1cp/zi (10 - urticarie alăptare apetitului
mg) cronică -insomnie
idiopatică
Copii între 2-12 ani:

86
 - alte dermatoze - dureri de cap
alergice - nervozitate
- oboseală
Sirop 1 Adulți și copii >12 ani: - rinite alergice -alergie la Adulți și copii >12
mg/ml 1x10 ml/zi (10 mg) sezoniere și loratadină ani:
perene -la copii cu vârstă - somnolenţă
Copii 2-12 ani: -conjunctivite < 2 ani - dureri de cap
-greutate corporală> alergice -creşterea apetitului
30 kg: 1x10 ml/zi (10 - urticarie - insomnie
mg)
Copii între 2-12 ani:
-greutate corporală ≤
- dureri de cap
30 kg: 1x5ml/zi (5 mg)
- nervozitatea
- oboseala
Desloratadină Cp 2,5 mg Adulți și adolescenți - rinită alergică hipersensibilitate -fatigabilitate
(Aerius) orodispen- >12 ani: 1x2cp/zi (5 - urticarie la desloratadină, (oboseală)
sabile mg) loratadină -uscaciunea gurii
-durere de cap
Copii 6 ani-11 ani: copiilor cu vârstă
1x1cp/zi (2,5 mg) < 6 ani
Cp 5 mg Adulți și adolescenți - rinită alergică hipersensibilitate - fatigabilitate
>12 ani: 1x1cp/zi (5 - urticarie la desloratadină, (oboseală)
mg) loratadină - uscaciunea gurii
- durere de cap
Sirop 0,5 Copii 1-5 ani: 1x2,5 - rinită alergică hipersensibilitate Copii <2 ani:
mg/ml ml/zi, (1x1,25 mg) - urticarie la desloratadină, -diaree
loratadină -febră
Copii 6-11 ani: -insomnie
1x5ml/zi (1x2,5 mg/zi)
Sol 0,5 Adulți și adoleșcenți - rinită alergică hipersensibilitate Adulți și
mg/ml >12 ani: 1x10ml/zi (5 - urticarie la desloratadină, adolescenți:
mg) loratadină -oboseală
-xerostomie
Copii 6-11 ani:
-cefalee
1x5ml/zi (2,5 mg)
Copii sub 2 ani:
Copii 1-5 ani:
-diaree
1x2,5ml/zi, (1,25 mg)
-febră
-insomnie
Bilastina Cp 10 mg Copii 6-11 ani sau - rinită, Nu asociat cu: -rinită
(Borenar) orodispen- greutate corporală>20 - febra de fân, ketoconazol, -conjunctivită
sabile kg: 1x1 cp/zi (1x10 - urticarie eritromicină, alergică
mg) (Blocheaza rH1) diazepam, -cefalee
ciclosporină, -durere gastrică
ritonavir,
rifampicină
Cp 20 mg Adulți și adolescenți -rinită, similar -cefalee
>12 ani: 1x1cp/zi - febra de fân, -somnolență
(1x20 mg) - urticarie
(Blocheaza rH1)
Sirop 2,5 Adulți și adolescenți - rinită, similar -rinită
mg/ml >11 ani: 1x4 ml/zi (10 - febra de fân, -conjunctivită
mg) - urticarie alergică
(Blocheaza rH1) -cefalee
-durere gastrică
Rupatadina Cp 10 mg Adulți și adolscenți -rinită, Nu asociat cu: -somnolență
(Tamalis) >11 ani: 1x1 cp/zi (10 -urticarie - Ketoconazol sau -cefalee
mg) eritromicină -amețeli

87
 -deprimante ale -uscaciunea gurii
SNC sau -slabiciune
medicație pe -oboseală
bază de statine
-suc de grefe
(creste
concentratia de
tamalis)
-in intoleranța la
lactoza (contine
lactoza)
-IH,IR
-nivel scazut de
K/ritm cardiac
anormal
Sirop 1 Copii 2-11 ani: - rinită similar - cefalee
mg/ml - greutate corporală - urticarie - somnolență
10-25 Kg: 1x2,5 mg/zi
(2,5 ml)
- greutate
corporală>25 Kg: 5
mg/zi (5 ml)
Ketotifen Cp 1 mg Adulți: 2x1cp/zi (2 mg) - profilaxia hipersensibilitate - poate provoca
(Ketof) crizelor de astm la ketotifen somnolență
Copii >6 ani: 2x1cp/zi bronsic alergic - exacerbarea
sarcină si alăptare
(2 mg) - rinite astmului bronşic
- conjunctivite - amețeală
- uscăciunea gurii
- greaţă
-vărsături
-tulburări de apetit
-dureri de stomac
-constipaţie
Copii:
-agitaţie
-iritabilitate
-insomnie
-nervozitate
Sirop Adulţi, adolescenţi şi - profilaxia hipersensibilitate -agitație
1mg/5 ml copii de 3 ani: crizelor de astm la ketotifen -iritabilitate
-primele 3-4 zile 1x5ml bronșic alergic -antecedente de -insomnie
/zi (1 mg) - rinită convulsii sau -nervozitate
-apoi 2x5ml/zi (2x1 - conjunctivită epilepsie
mg) - dermatită -asocierea cu
atopică antidiabetice
Copii 6 luni-3 ani:
- urticarie orale
2x2,5 ml/zi (2x0,5
-sarcina și
mg/zi)
alăptarea

Principalele recomandări ale antihistaminicelor de generația a doua non-sedative în populația pediatrică

sunt prezentate mai jos.

1. Levocetirizina (Xyzal)
a) Levocetirizina (Xyzal) sub formă de picături orale 5mg/ml

88
Xyzal (levocetirizina) sub formă de picături orale 5mg/ml este indicat în tratamentul simptomatic al rinitei
alergice (inclusiv în rinita alergică persistentă) și în cel al urticariei, la copii cu vârsta peste 2 ani și adulți.
Substanţa activă din compoziţia Xyzal este diclorhidrat de levocetirizină. Astfel, în 1 ml picături orale soluţie
(echivalentul a 20 de picături) sunt 5 mg diclorhidrat de levocetirizină.
Posologie:
- La copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani, doza zilnică recomandată este de 2,5 mg și trebuie
administrată în 2 prize de 1,25 mg (5 picături de două ori pe zi);
- La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, doza zilnică recomandată este de 5 mg (20 de picături);
- La adolescenții peste 12 ani și adulți se administrează tot doza de 5 mg (20 de picături pe zi).
Durata de administrare diferă în funcţie de patologia alergică:
- Rinita alergică intermitentă (simptome persistente <4 zile pe săptămână sau pe o perioadă mai scurtă
de 4 săptămâni pe an) – trebuie tratată în conformitate cu evoluţia bolii şi antecedentele sale;
tratamentul poate fi întrerupt dacă simptomele dispar şi apoi reluat la reapariţia simptomelor.
- Rinita alergică persistentă (simptome persistente > 4 zile pe săptămână și pe o perioadă mai lungă de 4
săptămâni pe an) pacientului i se poate propune tratamentul continuu în cursul perioadei de expunere
la alergene. Există experiență clinică în utilizarea levocetirizinei pentru perioade de tratament de cel
puțin 6 luni.
- Pentru urticaria cronică şi rinita alergică cronică, experienţa clinică se extinde până la un an pentru
utilizarea cetirizinei (racemat).
Contraindicații: xyzal (levocetirizina) este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă
(levocetirizina) sau la hidroxină și la cei cu insuficiență renală severă, cu un clearance al creatininei sub 10
ml/min. Precauții: la pacienţii cu insuficiență renală dozele se ajustează în funcție de clearance-ul creatininei.
Principalele reacții adverse sunt: cefalee, somnolență, uscăciunea gurii și oboseală. Reacțiile adverse cu o
frecvență mai redusă sunt astenia și durerile abdominale. Față de reacțiile adverse observate la adulți, în
studiile clinice la copii și la adolescenți s-au putut observa frecvent reacții adverse suplimentare: diaree și
constipație. În următorul tabel sunt prezentate principalele reacţii adverse cu frecvenţa de 1% sau mai mare
(frecvente:>1/100, <1/10) la tratamentul cu levocetirizină 5 mg sau cel placebo (Tabel 4.2).

Tabelul 4.2. Principalele reacții adverse ale levocetirizinei

Termeni preferați (WHOART) Placebo Levocetirizina 5
(n=771) (n=935)
Cefalee 25 (3,2%) 24 (2,6%)
Somnolență 11 (1,4%) 49 (5,2%)
Uscăciunea gurii 12 (1,6%) 24 (2,6%)
Oboseală 9 (1,2%) 23 (2,5%)

Tabelul 4.3. Reacții adverse ale levocetirizinei la copii

Aparate, sisteme și organe și termeni Placebo Levocetirizină
preferați (n=83) (n=159)
Tulburări gastrointestinale
Diaree 0 3 (1.9%)
Vărsături 1 (1.2%) 1 (0.6%)
Constipație 0 2 (1.3%)
Tulburări ale sistemului nervos
Somnolență 2 (2.4%) 3 (1.9%)
Tulburări psihice
Tulburări ale somnului 0 2 (1.3%)

89
Reacţiile adverse mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100) sunt: astenia şi durerile abdominale. Incidența
reacțiilor adverse de tip sedativ cum sunt: somnolența, fatigabilitatea și astenia, a fost mult mai mare (8,1%)
în grupul tratat cu levocetirizină 5 mg, comparativ cu grupul tratat cu placebo (3,1%). Reacţiile adverse ale
levocetirizinei la copii sunt prezentate în Tabelul 4.3.
La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani au fost efectuate studii dublu-orb, placebo-controlate, în care 243
de copii au fost expuși zilnic la 5 mg levocetirizină pe perioade variabile, de la mai puțin de 1 săptămână și
până la 13 săptămâni. Următoarea incidență a reacțiilor adverse a fost raportată în proporție de 1% sau mai
mare pentru levocetirizină sau placebo (Tabel 4.4).

Tabelul 4.4. Reacții adverse în cazul levocetirizinei comparativ cu placebo

Termen preferat Placebo Levocetirizină 5 mg
(n=240) (n=243)
Cefalee 5 (2.1%) 2 (0.8%)
Somnolență 1 (0.4%) 7 (2.9%)

Tabelul 4.5. Reacții adverse ale levocetirizinei raportate după punerea pe piață
Clasificarea pe sisteme și organe Reacții adverse
Tulburări ale sistemului imun hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie
Tulburari metabolice și de nutriție creșterea apetitului
Tulburări psihice agresivitate, agitaţie, halucinații, depresie, insomnia, ideație suicidară
Tulburări ale sistemului nervos convulsii, parestezii, amețeli, sincopa, tremor, disgeuzie
Tulburari acustice si vestibulare vertij
Tulburări cardiace palpitaţii, tahicardie
Tulburări oculare tulburări vizuale, vedere înceţoşată
Tulburări respiratorii, toracice şi dispnee
mediastinale
Tulburări gastro-intestinale greață, vărsături
Tulburări hepato-biliare hepatită
Tulburări renale și urinare disurie, retenție urinară
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului edem angioneurotic, erupţie cutanată provocată de medicament, prurit,
subcutanat erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Tulburări musculo-scheletice şi ale mialgie
ţesutului conjunctiv
Tulburări generale și la nivelul locului de edem
administrare
Investigaţii diagnostice creşterea greutăţii corporale, modificarea testelor funcţiei hepatice

În plus față de reacțiile adverse raportate în studiile clinice și enumerate anterior, din experiența de după
punerea pe piață a medicamentului au fost raportate o serie de reacții adverse redate în Tabelul 4.5 (datele
sunt insuficiente pentru a susține o estimare a incidenței lor în populația de tratat).
Siguranţa tratamentului cu levocetirizină la copiii atopici a fost demonstrată în studiul Simons FER on Behalf
of the Early Prevention of Asthma in Atopic Children (EPAAC) Study Group, studiu cu o durată de 18 luni.
Obiectivul acestui studiu randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, cu grupuri paralele multicentric a fost de
a determina siguranța administrării levocetirizinei pe termen lung la copiii atopici. Studiul a inclus 510 copii
cu vârsta cuprinsă între 12-24 de luni cu dermatită atopică, nivel crescut de IgE specific față de polen sau praf
de casă şi istoric familial alergic. Ca medicaţie s-a folosit levocetirizină picaturi – 0,125 mg/kg de 2 ori/zi
(n=255 copii) şi placebo (n=255 de copii). Rezultatele au relevat prezența uneia sau a mai multor reacţii
adverse la levocetirizină într-un procent de 96% comparativ cu placebo 95,7%. Efectele adverse importante
la levocetirizină au apărut în procent de 12,2%, iar în cazul placebo de 14,5%. Efectele adverse atribuite
medicaţiei au fost identificate la un procent de 5,1% în lotul cu levocetirizină şi de 6,3% la placebo. Efectele

90
adverse care au dus la întreruperea medicaţiei au fost în procent redus, de 2% în cazul levocetirizinei şi de
1,2% la pacienţii trataţi cu placebo. Astfel, în urma studiului a fost confirmată siguranța administrării
levocetirizinei pe termen lung la copiii atopici.16

b) Levocetirizina (Xyzal) sub formă de comprimate filmate de 5 mg

Levocetirizina (Xyzal) sub formă de comprimate filmate de 5 mg este indicat în tratamentul simptomatic al
rinitei alergice (inclusiv rinită alergică persistentă) și în tratamentul urticariei.
Posologia recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat/zi) la copiii cu vârsta peste 6 ani. Această formă
farmaceutică nu permite ajustarea dozelor pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani, în cazul lor
recomandându-se tratamentul cu forma farmaceutică de soluție orală.
Contraindicații: xyzal sub formă de comprimate filmate este contraindicat în cazul pacienților cu
hipersensibilitate la substanța activă (levocetirizină) sau la hidroxină și în cazul pacienților cu insuficiență
renală severă cu un clearance al creatininei sub 10 ml/min.
Reacțiile adverse care pot apărea mai frecvent sunt: cefalee, somnolență, xerostomie și fatigabilitate. Cu o
frecvență mai redusă, pot aparea astenia și durerea abdominală.
Pentru determinarea eficacității și siguranței administrării levocetirizinei sub formă de comprimate ca
tratament al simptomelor rinitei alergice intermitente (RAI) la pacienții consultați de medicul de familie s-a
realizat un studiu deschis, multicentric, necontrolat placebo, nerandomizat. În acest studiu au fost incluși
1290 de pacienți cu RAI care nu au primit tratament cu antihistaminice anterior sau care nu au răspuns la
tratamentul primit anterior sau au acuzat reacții adverse în urma terapiei cu un alt antihistaminic. Evaluarea
s-a realizat inițial și apoi la 4 săptamani de tratament. A fost luată în calcul evoluția scorului total a 4
simptome: strănut, rinoree, prurit ocular și nazal. Concluziile studiului au fost că levocetirizina a demonstrat
o îmbunatățire în controlul simptomelor RAI și a fost preferată de pacienți în comparație cu alte
antihistaminice pe care le utilizaseră anterior (fig. 4.3).17

Figura nr. 4.3. Controlul simptomelor la administrarea de levocetirizină

Un alt studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, a urmărit comparativ eficacitatea clinică, debutul
și durata acțiunii levocetirizinei și desloratadinei asupra simptomelor rinitei alergice prin sensibilizare la
polen de ambrozie în Unitatea Experimentala Ambientala (EEU). Acest studiu a inclus 373 de pacienți cu RAI
care au fost expuși la polen de ambrozie în două zile consecutive în EEU. Medicația administrată a fost:
levocetirizină 5 mg comprimate (n=141), desloratadină 5 mg comprimate (n=140) și placebo (n=92).
Aministrarea medicamentului s-a realizat la ora 10:00 AM în fiecare din cele două zile consecutive și s-a
urmărit evoluția scorului complexului de simptome majore (CSM) (fig. 4.4) și gradul de ameliorare al
simptomelor față de momentul inițierii tratamentului (fig. 4.5). 18 Concluziile studiului au evidențiat că
levocetirizina induce un grad superior de ameliorare a simptomelor comparativ cu desloratadina, la pacienții
cu RAI la polenul de ambrozie. De asemenea, s-a observat că levocetirizina acţionează mai rapid în
ameliorarea simptomelor comparativ cu desloratadina la acești pacienți.

91
 Figura nr. 4.4. Evoluția scorului complexului de simptome majore(CSM)

Figura nr. 4.5. Ameliorarea congestiei nazale fată de momentul inițierii tratamentului

Studiul XPERT randomizat, controlat cu placebo, dublu-orb, care a inclus pacienți cu rinită alergică
persistentă, a demonstrat că levocetirizina îmbunătațește semnificativ scorul mediu al simptomelor pe
parcursul a celor 6 luni de tratament în comparație cu placebo. De asemenea, îmbunătățește calitatea vieții
și reduce semnificativ costurile pentru pacienți (fig. 4.6). 19

Figura nr. 4.6. Modificări apărute după o lună de tratament cu levocetirizină la pacienții cu rinită alergică
persistentă

92
Eficacitatea levocetirizinei la copii a fost dovedită clinic într-un studiu randomizat cu durata de 6 săptamani
la pacienții cu rinită alergică sezonieră (RAS). Concluziile studiului au fost că levocetirizina are un profil de
siguranță bun și că este eficace în reducerea simptomelor asociate rinitei alergice sezoniere (inclusiv
congestia nazală) la copiii cu vârsta între 6-12 ani. În rinita alergică sezonieră este necesar un tratament
continuu (în sezonul cu polen), folosind un antihistaminic potent care să controleze simptomele și să
îmbunatațească astfel calitatea vieții pacienților cu această afecțiune18 (fig. 4.7).

Figura nr. 4.7. Ameliorarea simptomelor de rinită alergică la copii în urma tratamentului cu levocetirizină

Pentru evaluarea beneficiului terapeutic al levocetirizinei în tratamentul urticariei cronice idiopatice s-a
efectuat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo pe perioada a 6 săptămâni la un număr de
100 de pacienți. Concluziile acestui studiu au fost că levocetirizina ameliorează simptomele din urticaria
idiopatică, controlează rapid și eficace simptomele și că are un profil de siguranță demonstrat clinic. 20
Gradul de ocupare al receptorilor histaminici H1 și farmacodinamica antihistaminicelor H1 de a doua
generație față de receptorii H1 au fost determinate într-un studiu in vitro. Procentele de inhibare produse de
fiecare antihistaminic studiat, au fost evaluate la 4 și 24 de ore după administrare. Au fost calculate
comparând ariile maculelor și papulelor induse prin test alergologic cutanat la pacienții care au primit un
medicament sau placebo.

Figura nr. 4.8. Calcularea gradului de saturație al receptorilor H1.

Medicamentele incluse în studiu au fost levocetirizina (comprimate de 5 mg), fexofenadina (comprimate de

120 mg) și desloratadina (comprimate de 5 mg). Calcularea gradului de saturație al receptorilor H 1 a permis
prognozarea mai exactă a acțiunii antihistaminice in vivo. Concluzia studiului este că levocetirizina are o
activitate antihistaminică potentă datorită gradului crescut de ocupare a receptorilor H 1 (fig. 4.8).21

93
2. Cetirizina (Zyrtec)
Cetirizina (Zyrtec) sub formă de soluție orală 10 mg/ml este indicată în tratamentul simptomatic al rinitei
alergice (sezoniere și perene) și al urticariei.
Posologie:
- La copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani doza recomandată este de 2,5 mg de două ori pe zi (2x5
picături/zi);
- La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani administrarea recomandată este de 2x5 mg/zi (10
picături/zi);
- La adolescenți cu vârsta peste 12 ani și adulți se recomandă administrarea a 1x10 mg/zi (20 de
picături/zi).
Contraindicații: zyrtec este contraindicat la pacienții care sunt alergici la diclorhidrat de cetirizină sau
hidroxizină și la cei care suferă de boală renală severă, cu un clearance al creatininei sub 10 ml/min.
Principalele efecte adverse care pot apărea sunt somnolență, amețeli, dureri de cap, faringită, rinită (la
copii), diaree, greață, gură uscată și oboseală. Alte efecte ce mai pot fi întâlnite sunt agitație, parestezii,
dureri abdominale, prurit, astenie sau stare de rău.
Studiile clinice au arătat că cetirizina administrată în dozele recomandate determină reacţii adverse minore
la nivelul sistemului nervos central (SNC), incluzând somnolenţă, fatigabilitate, ameţeli şi cefalee. În anumite
cazuri a fost raportată stimularea paradoxală a SNC. Deşi cetirizina este un antagonist selectiv al receptorilor
H1 periferici şi relativ fără activitate anticolinergică, au fost raportate cazuri izolate de dificultăţi la micţiune,
tulburări de acomodare vizuală şi xerostomie. Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei hepatice cu
creşterea concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice însoţite de creşterea bilirubinei. Majoritatea
acestor cazuri s-au remis la întreruperea tratamentului cu diclorhidrat de cetirizină. 20
Studiile clinice controlate dublu-orb care au comparat cetirizina cu placebo sau cu alte antihistaminice la
doza recomandată (10 mg pe zi pentru cetirizină), pentru care sunt disponibile date cuantificate privind
siguranţa, au inclus peste 3200 de subiecţi expuşi la cetirizină. Din rezultatele cumulate, în studiile controlate
cu placebo, pentru cetirizină 10 mg s-au raportat o serie de reacţii adverse, cu frecvenţa de 1,0 % sau mai
mare, redate în Tabelul 4.6.

Tabelul 4.6. Reacții adverse induse de cetirizină 10 mg

Reacţii adverse (OMS-ART) Cetirizină 10 mg (nr= 3260) Placebo (nr = 3061)
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare
Fatigabilitate 1,63 % 0,95 %
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli 1,10 % 0,98 %
Cefalee 7,42 % 8,07 %
Tulburări gastro-intestinale
Durere abdominală 0,98 % 1,08 %
Xerostomie 2,09 % 0,82 %
Greaţă 1,07 % 1,14 %
Tulburări psihice
Somnolenţă 9,63 % 5,00 %
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Faringită 1,29 % 1,34 %

94
Deşi din punct de vedere statistic, somnolenţa a fost mai frecventă decât în grupul placebo, aceasta a fost
uşoară până la moderată în majoritatea cazurilor. Studii clinice efectuate la voluntari tineri sănătoşi au
demonstrat în mod obiectiv că activităţile cotidiene nu sunt afectate la doza zilnică recomandată. 22
Reacţiile adverse observate cu o frecvenţă de 1,0 % şi peste, la copii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 12 ani
incluşi în studiile clinice placebo-controlate sunt redate în Tabelul 4.7.

Tabelul 4.7. Reacții adverse induse de cetirizină vs. placebo la copii între 6 luni si 12 ani
Reacţii adverse (OMS-ART) Cetirizină (nr=1656) Placebo (nr =1294)
Tulburări gastro-intestinale
Diaree 1,0 % 0,6 %
Tulburări psihice
Somnolenţă 1,8 % 1,4 %
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rinită 1,4 % 1,1 %
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală 1,0 % 0,3 %

3. Desloratadina (Aerius)
a) Desloratadina (Aerius) soluție orală 0,5 mg/ml
Desloratadina (Aerius) sub formă de soluție orală 0,5 mg/ml este indicată în tratarea simptomatică a rinitei
alergice și a urticariei la copii cu vârsta peste 1 an, adolescenți și adulți.
Posologie:
- La copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani doza recomandată este de 2,5 ml (1,25 mg) o dată pe zi;
- La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani doza recomandată este de 5 ml (2,5 mg) o dată pe zi;
- La adolescenți (cu vârsta peste 12 ani) și adulți doza recomandată este de 10 ml (5 mg) soluție orală, o
dată pe zi.
Siguranţa şi eficacitatea medicamentului aerius 0,5 mg/ml soluție orală la copiii cu vârsta sub 1 an nu au fost
stabilite.
Contraindicații: aerius soluție orală este contraindicată în cazul pacienților cu hipersensibilitate la substanța
activă sau la oricare dintre excipienți.
Efectele adverse cel mai des întâlnite sunt cefalee, xerostomie și fatigabilitate, iar în cazul copiilor sub 2 ani
febră și insomnie. Alte efecte adverse întâlnite pot fi dureri abdominale, greață, vărsături și astenie (Tabelul
4.8).
Siguranţa desloratadinei sub forma farmaceutică de sirop, care conţine aceeaşi concentraţie de
desloratadină ca aerius soluție orală, a fost demonstrată în trei studii pediatrice. După cum au evidenţiat
rezultatele testelor de laborator, tratamentul a fost bine tolerat. În cazul administrării dozelor recomandate,
concentraţiile plasmatice de desloratadină au fost comparabile la copii şi adulţi astfel că, datele referitoare la
eficacitatea desloratadinei la adulţi pot fi extrapolate și la copii.23

b) Desloratadină (Aerius) sub formă de comprimate orodispensabile de 2,5 mg

Desloratadină (Aerius) sub formă de comprimate orodispensabile de 2,5 mg este indicat în tratamentul
simptomatic al rinitei alergice și al urticariei la copii cu vârsta peste 6 ani, adolescenți și adulți.
Posologie: doza recomandată în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani este de un comprimat
orodispensabil de 2,5 mg administrat în cavitatea bucală o dată pe zi. În cazul adolescenților peste 12 ani și
adulțiilor se recomandă administrarea de două comprimate orodispensabile de 2,5 mg o dată pe zi.

95
Contraindicații: aerius este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau oricare
dintre excipienții medicamentului.
Printre reacțiile adverse frecvent întâlnite se numără cefalee, xerostomie și fatigabilitate. Alte reacții care
pot apărea sunt dureri abdominale, greață, vărsături și somnolentă (Tabelul 4.8).

Tabelul 4.8. Reacțiile adverse induse de desloratadină

Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe
Tulburări metabolice și de nutriție
Tulburări psihice
Tulburări ale sistemului nervos
Tulburări cardiace
Tulburări gastro-intestinale
Tulburări hepato-biliare
Afecțiuni cutante și ale țesutului
subcutanat
Tulburări musculo-scheletale şi ale
ţesutului conjunctiv
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare
Investigaţii diagnostice
Categoria de frecvenţă Reacţii adverse observate la
administrarea aerius
Cu frecvență necunoscută Apetit alimentar crescut
Foarte rare Halucinaţii
Cu frecvență necunoscută Comportament anormal,agresivitate
Frecvente Cefalee
Foarte rare Ameţeli, somnolenţă, insomnie,
hiperactivitate psihomotorie,
convulsii
Foarte rare Tahicardie, palpitaţii
Cu frecvență necunoscută Prelungirea intervalului QT
Frecvente Xerostomie
Foarte rare Durere abdominală, greaţă,
vărsături, dispepsie, diaree
Foarte rare Creşteri ale concentraţiilor
plasmatice ale enzimelor hepatice,
creşterea bilirubinemiei, hepatită
Cu frecvență necunoscută Icter
Cu frecvență necunoscută Fotosensibilitate
Foarte rare Mialgii
Frecvente Fatigabilitate
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate(cum ar
fi anafilaxie, angioedem, dispnee,
prurit, erupţii cutanate şi urticarie)
Astenie
Cu frecvență necunoscută Creştere ponderală

Eficacitatea desloratadinei comprimate nu a fost clar demonstrată în studiile efectuate la pacienţii

adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani. Dar pentru că evoluţia rinitei alergice/urticariei idiopatice
cronice şi profilul desloratadinei sunt similare la pacienţii adulţi şi copii, datele referitoare la eficacitatea
desloratadinei la adulţi pot fi aplicate prin analogie și în cazul copiilor. Aerius a fost eficace în atenuarea
simptomatologiei asociate rinitei alergice sezoniere, după cum arată scorul total din chestionarul referitor la
calitatea vieţii pacienţilor care suferă de rinoconjunctivită. Cea mai importantă ameliorare s-a observat în
domeniile problemelor de ordin practic şi ale activităţilor cotidiene, care sunt limitate de aceste simptome. 21
Urticaria idiopatică cronică a fost studiată ca model clinic pentru condiţiile urticariene, luând în considerare
faptul că fiziopatologia lor este similară, indiferent de etiologie, şi că pacienţii cronici pot fi recrutaţi
prospectiv mai uşor. Deoarece eliberarea de histamină este un factor cauzal pentru toate afecţiunile
urticariene, este de așteptat ca desloratadina să fie eficace în ameliorarea simptomtologiei altor condiţii
urticariene, nu numai în urticaria cronică idiopatică, aşa cum se menţionează şi în ghidurile clinice. În două
studii clinice controlate cu placebo, cu o durată de 6 săptămâni, efectuate la pacienţi cu urticarie idiopatică
cronică, aerius a fost eficace în ameliorarea pruritului şi micşorarea dimensiunii şi a numărului de papule
urticariene până la sfârşitul primului interval de administrare a medicamentului. În fiecare dintre studii,
efectele de ameliorare au acoperit intervalul de 24 de ore dintre administrări. O ameliorare a pruritului de
peste 50% s-a observat la 55% dintre pacienţii trataţi cu desloratadină, comparativ cu 19% dintre pacienţii

96
cărora li s-a administrat placebo. Tratamentul cu aerius a redus semnificativ şi gradul de afectare a somnului
şi a activităţilor cotidiene, măsurate pe o scală, utilizată pentru evaluarea acestor parametri variabili. 20

4. Rupatadina (Tamalis)
Rupatadina (Tamalis) sub formă de soluție orală 1 mg/ml este indicat în tratamentul simptomatic al rinitei
alergice și al urticariei la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 11 ani.
Posologie:
- La copiii cu greutatea cuprinsă între 10 și 25 kg doza recomandată este de 2,5 ml (2,5 mg rupatadină)
de soluție orală o dată pe zi.
- La copiii cu greutatea egală sau mai mare de 25 kg doza de administrare este de 5 ml (5 mg
rupatadină) de soluție orală o dată pe zi.
Contraindicații: tamalis este contraindicat la pacienții cu alergie (hipersensibilitate) la rupatadină sau la
oricare dintre componentele medicamentului. Nu este recomandată administrarea la copii cu vârsta sub 2
ani. În cazul copiilor și adolescenților cu vârsta peste 12 ani este indicată administrarea de comprimate de 10
mg.
Reacțiile adverse mai frecvente sunt durerile de cap și somnolența. De asemenea, pot apărea ca reacții
adverse rinofaringită, infecție a tractului respirator superior, eozinofilie, neutropenie, amețeală, greață,
eczeme, transpirații nocturne și oboseală (Tabelul 4.9). 22
Tabelul 4.9. Reacțiile adverse induse de rupatadină
Termen din clasificarea SOC Rupatadină Rupatadină Placebo
2,5 mg 5 mg
Frecvență (n=147) (n=159) (n=249)
Infecții și infestări
Gripă 0 1(0,63%) 0
Mai puțin
frecvente Rinofaringită 1 (0,68%) 0 0
Infecție a tractului respirator superior 1 (0,68%) 0 0
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puțin Eozinofilie 0 1(0,63%) 0
frecvente Neutropenie 0 1(0,63%) 0
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee 2 (1,36%) 4(2,52%) 4 (1,61%)
Frecvente Somnolenţă 0 2(1,36%) 0
Mai puţin Ameţeală 0 1 (0,63% 1 (0,40%)
frecvente
Turburări gastro-intestinale
Mai puțin Greaţă 0 1 (0,63% 2 (0,80%)
frecvente
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin Eczemă 0 1 (0,63% 1 (0,40%)
frecvente Transpiraţie nocturnă 0 1 (0,63% 0
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puțin Oboseală 0 1 (0,63%) 0
frecvente

Un studiu controlat de confirmare randomizat, dublu-orb şi controlat placebo, efectuat la copii cu rinită
alergice persistente cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani, a demonstrat că rupatadina sub forma farmaceutică
de soluţie orală are un profil mai bun în reducerea simptomelor nazale (rinoree şi prurit la nivelul nasului,
gâtului, gurii şi/sau urechilor) comparativ cu placebo, după 4 şi 6 săptămâni de tratament. Mai mult, în
cadrul studiului s-a observat şi o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii, în comparaţie cu placebo.

97
Eficacitatea rupatadinei soluţie orală pentru tratarea urticariei cronice spontane la copii cu vârsta cuprinsă
între 2 şi 11 ani a fost demonstrată în cadrul unui studiu multicentric, randomizat, controlat activ şi placebo
în care au fost incluşi, în total 206 copii. A fost demonstrată o îmbunătăţire semnificativă din punct de
vedere statistic, comparativ cu placebo, la schimbarea valorilor medii ale scorului săptămânal de activitate a
urticariei la punctul final principal, evaluat după 6 săptămâni de tratament.
În alt studiu în care au fost incluse atât rupatadina, cât și desloratadina s-a observat că ambele tratamente
active au realizat ameliorări semnificativ mai mari din punct de vedere statistic faţă de placebo la reducerea
erupţiilor şi a pruritului. Procentajul de răspunsuri ale pacienţilor de peste 50% la scorul săptămânal de
activitate a fost observat la 61% dintre copiii trataţi cu rupatadină, comparativ cu 36% dintre copiii trataţi cu
placebo şi 54% dintre copiii trataţi cu desloratadină.24

5. Bilastina (Borenar)
Bilastina (Borenar) sub formă de soluție orală de 2,5 mg/ml este indicată pentru ameliorarea simptomelor
rinitei alergice intermitente și a altor forme de rinită alergică și pentru a trata urticaria și pruritul cutanat.
Posologie: doza recomandată la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani și greutatea de cel puțin 20 kg este
de 10 mg bilastină (4 ml solutie orală) o data pe zi pentru ameliorarea simptomelor rinoconjunctivitei
alergice și urticariei.
În cazul rinitei alergice tratamentul trebuie limitat la perioada de expunere la alergene. În cazul rinitei
alergice intermitente/sezoniere tratamentul poate fi întrerupt după dispariţia simptomelor şi reluat la
reapariţia lor. În cazul rinitei alergice persistente/perene, tratamentul poate continua pe întreaga perioadă
de expunere la alergene. În cazul urticariei, durata tratamentului depinde de tipul şi durata acesteia, precum
şi de evoluţia simptomelor.
Contraindicații: borenar este contraindicat la pacienții alergici la bilastină sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament.
Reacțiile adverse la bilastină atât la copii cât și la adult sunt cuprinse în următoarele două tabele (Tabelul
4.10 și Tabelul 4.1).

Tabelul 4.10. Reacțiile adverse induse de bilastină care pot apărea la copii
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100
persoane persoane
- rinită (iritație nazală) - ochi iritați
- conjunctivită alergică (ochi iritați) - amețeli
- cefalee - pierderea cunoștinței
- dureri abdominale - diaree
- greață (senzație de rău)
- umflarea buzelor
- eczemă
- urticarie (erupție cutanată)
- fatigabilitate

În studiile clinice efectuate la pacienţii adolescenți și adulți cu rinoconjunctivită alergică (sezonieră şi

perenă), bilastina 20 mg, administrată o dată pe zi timp de 14-28 de zile, a fost eficace în ameliorarea
simptomelor precum strănutul, rinoreea, pruritul nazal și ocular, congestia nazală şi chermosisul. Bilastina a
controlat eficient simptomele timp de 24 de ore.
În două studii clinice efectuate la pacienţii cu urticarie idiopatică cronică, bilastina 20 mg, administrată o
dată pe zi timp de 28 de zile a fost eficace în ameliorarea intensităţii pruritului a numărului şi dimensiunii
papulelor, precum şi a disconfortului pacienţilor provocat de urticarie. Pacienţilor li s-a ameliorat somnul şi
calitatea vieţii. Nu s-a observat o alungire semnificativă a intervalului QTc sau alte efecte cardiovasculare în

98
studiile clinice efectuate cu bilastină, chiar la doze de 200 mg pe zi (de 10 ori mai mari decât doza clinică) (fig.
4.9 și fig. 4.10).

Tabelul 4.11. Reacțiile adverse la bilastină care pot apărea la adolescenți și adulți
Frecvente: pot Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 Frecvență Reacții alergice ale
afecta până la 1 din 100 persoane necunoscută: care nu căror semne pot
din 10 persoane poate fi estimată din include
datele disponibile
- cefalee - traseu electric al inimii (ECG) anormal - palpitații (perceperea - dificultăți în
- somnolență - modificări ale funcției hepatice batailor inimii) respirație
- amețeli - tahicardie (batai - amețeală
- durere de stomac rapide ale inimii) - colaps sau
- oboseală pierderea
- apetit crescut cunoștinței
- batăi neregulate ale inimii - umflarea feței,
- creșterea greutății corporale buzelor, limbii sau
- greață (senzație de rău) gâtului
- stare de neliniște - umflarea și
- senzație de nas uscat sau disconfort nazal înroșirea pielii.
- dureri abdominale
- diaree
- gastrită
- vertij
- stare de slăbiciune
- sete
- dispnee
- senzație de gură uscată
- indigestie
- mâncărimi
- leziuni la gură (herpes oral)
- febră
- tinitus (țiuit în urechi)
- tulburări de somn
- modificări ale funcției renale
- creștere a nivelului de lipide din sânge

Figura nr. 4.9. Bilastina reduce semnificativ scorul simptomelor totale la pacienții cu urticarie cronică
spontană (UCS) (adaptat după Zuberbier T et al.; Allergy 2010;65:516-528)25

99
 Figura nr. 4.10. Incidenţa evenimentelor adverse asociate tratamentului la pacienţii cu urticarie a
fost comparabilă pentru bilastină, levocetirizină şi placebo (adaptată după Zuberbier T et al.; Allergy
2010;65:516-528)25

În studiile clinice controlate, la doza recomandată de 20 mg o dată pe zi, profilul de siguranţă al SNC la
administrarea bilastinei a fost similar cu placebo, iar incidenţa somnolenţei nu a fost diferit statistic de
placebo. Bilastina la doze de până la 40 mg pe zi nu a afectat performanţa psihomotorie în studiile clinice şi
nu a afectat performanţa şofatului într-un test de conducere standard (fig. 4.11) (fig. 4.12).

Figura nr. 4.11. Bilastina 20 mg şi 40 mg au fost comparabile cu placebo în ceea ce priveşte afectarea
performanțelor psihomotorii 26,27,28

Figura nr. 4.12. Doze unice şi repetate (8 zile) de bilastină 20 şi 40 mg nu au avut nici un efect asupra
variabilei principale de evaluare a condusului (DSPL), în timp ce hidroxizina a determinat creşterea
semnificativă a DSPL 28,28,29
Datele non-clinice ale bilastinei nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenicitatea. După cum s-a observat într-un studiu de distribuţie la şobolani cu determinarea
concentraţiei de medicament prin autoradiografie, bilastina nu se acumulează în SNC. 30

100
4. Concluzii
Antihistaminicele H1 de prima generație traversează ușor bariera hemato-encefalică, provocând sedare,
somnolență, oboseală și afectare a concentrării și a memoriei, cu efecte negative asupra performanței la
învățătură la copii. Noile antihistaminice H1 de generație a doua sunt mai sigure, provoacă mai puțin sedare
și sunt mai eficiente pentru tratamentul bolilor alergice.31
Utilizarea de anti-histaminice H1 de primă generație ar trebui descurajată în practica clinică astăzi deoarece
sunt mai puțin eficiente decât antihistaminicele H1 de a doua generație, au efecte secundare nedorite și au
un potențial de a provoca reacții toxice severe care nu sunt întâlnite la anti-histaminicele H1 de a doua
generație. Singura excepție este în cazurile cu prurit sever, când ar putea fi de folos. La copiii cu urticarie sau
dermatită atopică al căror prurit este foarte sever, sedarea produsă de un anti-antihistaminic H1 de primă
generație, cum ar fi hidroxizina, este mai degrabă un beneficiu decât un risc.
În ceea ce privește antihistaminicele H1 de a doua generație, există mai multe medicamente eficiente și
sigure pentru tratamentul bolilor alergice. Dintre acestea, levocetirizina și fexofenadina sunt cele mai
potente. Desloratadina este mai puțin putentă, dar provoacă rar somnolență și are o durată lungă de
acțiune.

101
Bibliografie

102
1 .
Randall K.L, Hawkins C.A, Antihistamines and allergy, Aust Prescr. 41(2): 41–45,.2018; doi: 10.18773/austprescr.2018.013
2 .
Simons FE, Simons KJ, H1 antihistamines: current status and future directions. World Allergy Organ J. 2008 Sep;
1(9):145-55.
3 .
Church MK, Maurer M, Simons FE, Bindslev-Jensen C, van Cauwenberge P, Bousquet J, Holgate ST, Zuberbier T, Risk of
first-generation H (1)-antihistamines: a GA (2) LEN position paper. Global Allergy and Asthma European
Network.Allergy. 2010 Apr; 65(4):459-66
4 .
Boyle J, Eriksson M, Stanley N, Fujita T, Kumagi Y, Allergy medication in Japanese volunteers: treatment effect of single
doses on nocturnal sleep architecture and next day residual effects. Curr Med Res Opin. 2006 Jul; 22(7):1343-51.
5 .
Vuurman EF, van Veggel LM, Uiterwijk MM, Leutner D, O'Hanlon JF, Seasonal allergic rhinitis and antihistamine effects
on children's learning. Ann Allergy. 1993 Aug; 71(2):121-6.
6 .
Mintzer J, Burns A, Anticholinergic side-effects of drugs in elderly people. J R Soc Med. 2000 Sep; 93(9):457-62
7 .
Grissinger M P T. Preventing serious tissue injury with intravenous promethazine (phenergan). 2009 Apr; 34(4):175-6
8 .
US Food and Drug Administration. Information for healthcare professionals: intravenous promethazine and severe
tissue injury, including gangrene. 2009 Sep 16. Updated 2013 Aug 15.
9 .
Carson S, Lee N, Thakurta S. Drug class review: Newer antihistamines: Final report update 2 [Internet]. Portland (OR):
Oregon Health & Science University; 2010. [Google Scholar] [Ref list]
10 .
Leonardi A, Bogacka E, Fauquert JL, Kowalski ML, Groblewska A, Jedrzejczak-Czechowicz M, Doan S, Marmouz F,
Demoly P, Delgado L, Ocular allergy: recognizing and diagnosing hypersensitivity disorders of the ocular surface,
Allergy. 2012 Nov; 67(11):1327-37.[PubMed] [Ref list]
11 .
Roman IJ, Kassem N, Gural RP, Herron j, Suppression of histamine-induced wheal response by loratadine (SCH 29851)
over 28 days in man, Ann Allergy. 1986; 57(4):253-6.
12 .
Kłos K, Kruszewski JOtolaryngol Pol Does new antihistamines characterize tachyphylaxis phenomenon?].. 2007;
61(5):898-901.
13 .
Mann RD, Pearce GL, Dunn N, Shakir S Sedation with "non-sedating" antihistamines: four prescription-event
monitoring studies in general practice. BMJ. 2000 Apr 29; 320(7243):1184-6.
14 .
World Health Organization Convulsions with newer generation anti-histamines. WHO Drug Inf 2002; 16: 287 8.
15 .
Thomas SH., Antihistamine poisoning, Medicine, 2012; 40:109-10. 10.1016/j.mpmed.2011.12.012
16 .
Rezumatul produsului Xyzal®
17 .
Jorissen, M. ; Bertrand, Bernard ; Stiels, B. ; Vandenbulcke, K.. Levocetirizine as treatment for symptoms of seasonal
allergic rhinitis. In: Acta Oto-Rhino-Laryngologica Belgica, Vol. 2, no. 2, p. 55-62 (2006)
18 .
Day JH, Briscoe MP, Rafeiro E, Ratz JD - Int J Clin Pract 2004; 58: 109-18
19 .
Bachert C, Bousquet J, Canonica W, Durham S, Klimek L, Mullol J, Van Cauwenberge P, Van, Hammée G and the XPERT
Study Group - J Allergy Clin Immunol 2004; 114: 838-44
20 .
Nettis E, Calogiuri GF, Di Leo E, et al. Once daily levocetirizine for the treatment of allergic rhinitis and chronic
idiopathic urticaria. J Asthma Allergy. 2008;2:17-23. Published 2008 Dec 16. doi:10.2147/jaa.s3022
21 .
Gillard M, Benedetti MS, Chatelain P, Baltes E. Histamine H1 receptor occupancy and pharmacodynamics of second
generation H1-antihistamines. Inflamm Res. 2005;54(9):367-369. doi:10.1007/s00011-005-1368-3
22 .
Rezumatul produsului Zyrtec®
23 .
Rezumatul produsului Aerius®
24 .
Rezumatul produsului Tamalis®
25 .
Zuberbier T et al.; Allergy 2010;65:516-528.
26 .
Garcìa Gea C. et al.; J Clin Psychopharmacol. 2008; 28 (6): 675-85
27 .
Church M.K. et al.; Expert Opin Drug Saf. 2011; 10 (5): 779-83
28 .
Faes Farma Study CIM/06/100/01.
29 .
Bachert C. et al; Allergy 2010; 65 (Suppl. 93): 1-13
30
Rezumatul produsului Borenar®
31
Church MK, Church DS, Pharmacology of Antihistamines, Indian J Dermatol. 2013; 58(3): 219–224. doi: 10.4103/0019
5154.110832