CAPITOLUL I ANTIHISTAMINICE

Sunt antagoniti competitivi ai histaminei. Nu mpiedic eliberarea histaminei, nu inactiveaz histaminaza ci blocheaz receptorii
histaminergici, datorit asemnrii structurale cu histamina, mpiedicnd fixarea acesteia pe receptori. Corespunztor celor dou tipuri
de receptori histaminergici exist dou grupe de antihistaminice ! i ". #n manifestrile alergice sunt importanate mai ales efectele
histaminei ob$inute prin activitatea receptorilor !. %ceste efecte pot fi combtute, prin antihistaminice !.
ANTIHISTAMINICE H1
Baze fizico chimice &edicamentele anti ! sunt antihistaminicele clasice, cu structura general' care con$ine gruparea etilamin,
prezent i n molecula histamine.
%ceast grupare se gsete i alte amine natural (acetilcolina,
adrenalina i noradrenalina, serotonina) i n structura multor
antagoniti (anticolinergice, ganglioplegice, adrenolitice, anestezice
locale, antispastice). *e aceea multe antihistaminice, pe lng ac$iunea
principal, de antagonizare a efectelor histamine au i unele din
ac$iunile acestor antagoniti iar substan$ele din grupele respective sunt
i antihistaminice.
+ruparea etilamin este prezent n form liniar, la cele mai multe antihistaminice, dar la unele se gsete ntr,o structur ciclic. #n
formula general - poate fi azot, oxigen sau carbon, rezultnd respectiv'
a) *eriva$i de etilenamin.
b) *eriva$i de etanolamin (eteri aminoalchilici).
c) *eriva$i de alchilamin.
- poate fi azot fcnd parte dintr,un nucleu fenotia/inic, cnd rezult'
d) *eriva$i de fenotiazin. 0rintre antihistaminice mai sunt cuprinse i substan$e cu alte structuri.
*e atomul reprezentat prin - se leag 1nucleul2 antihistaminicicelor, 34 i 35, avnd cel pu$in dou grupri aril sau arialchil i
greutatea molecular mai mare dect !67. 8ntroducerea unui substituient n para, la unul din inelele nucleului crete ac$iunea. 3! i 3"
sunt deobicei metil, care confer activitatea optim dar pot fi i radical pirolidinic.
Clasificarea antihistaminicelor ! se face dup structura chimic'
Etilendiamine' mepiramin, cloropiramin,
Fenotiazine' prometazin,
Etanolamine (eteri aminoalchilici)' clemastin, clorfenoxamin,
Alchilamine (propilamine)' feniramin,
Alte structuri' ciproheptadina, terfenadina, astemizol, acid spaglumic.
Antihistaminice H1 clasice (sedative) 9 au fost initial introduse in terapeutica. ele sunt inca prescrise, deoarece efectul lor sedativ poate
fi uneori benefic (de exemplu, in pruri,tul nocturn).
*intre acestea fac parte' Clorfenoxamina 9 dra:euri. 0rometazina 9 (3omergan, dra:euri, sirop, fiole). ;eniramina 9 comprimate. Nilfan
9 comprimate. Clemastina (<aveg/l 9 comprimate, fiole). Ciproheptadina (0eritol 9 comprimate, sirop).
%vand o molecula lipofila, acest tip de antihistaminice ! trec usor bariera hemato,encefalica, producand somnolenta.
Antihistaminicele H1 de ge-neratia a-II-a, nesedative'
%stemizol (ismanal), Cetirizina (=/rtec), >oratadina (Claritine), <erfenadina (<eldane). +eneratia a 88,a, avand o lipofi,lie scazuta,
penetreaza greu prin bariera hemato,encefalica (lipofobe) si au o afinitate redusa pentru receptorii ! din sistemul nervos central, ceea
ce inseamna ca nu au efect sedativ si au, astfel, o toleranta imbunatatita comparativ cu antihis,taminicele clasice, putand fi administrate
si ziua.
*isocierea de receptorii ! a antihistaminicelor de generatia a 88,a este mai lenta comparativ cu prima generatie de antihistaminice !,
prin urmare au un efect clinic prelungit si, astfel, ritmul de administrare va fi la !","5 ore, deci o mai buna complianta. %nti! clasice
tind sa fie inlocuite de anti! moderne, fara efect sedativ.
Baze farmacocinetice %ntihistaminicele ! se absorb repede dup administrare oral sau parenteral dar au biodisponibilitate limitat
datorit efectului primului pasa: hepatic. 0icul seric se realizeaz dup " , 4 ore, cu varia$ii individuale mari. >egare de proteine ?7 9
@7A. Biotransformare nalt cu eliminare urinar. %stemizol i terfenadina au circuit enterohepatic cu eliminare important n fecale.
Cnii metaboli$i i pstreaz activitatea (terfenadina i astemizolul), iar al$i metaboli$i au chiar activitate mai mare dect a substan$ei
ini$iale. Cnele antihistaminice ! sunt inductoare enzimatice. >a copii epurarea poate fi mai rapid. #n insuficien$a hepatic, dimpotriv
epurarea este mai lent.
Ci de administrare , 0referabil p.o., se pot administra i.m. i i.v.
Cnele sunt active i topic (cutanat i pe mucoase). Se evit aceast modalitate de aplicare din cauza sensibilizrii i fotosensibilizrii i
a efectelor iritante, mai ales pe mucoase (antazolina ca i colir este mai pu$in iritant).
Baze farmacodinamice %u dou tipuri de ac$iuni'
a) *e antagonizare a fecetelor ! ale histaminei.
b) Dfecte proprii.
0rimele nu apar dect dac administrarea substan$elor este concomitent cu existen$a n organism a unei cantit$i de histamin liber
care produce efectele ei specifice evidente. %ctivitatea antihistaminicelor de exprim n numrul de doze letale de histamin contra
crora prote:eaz experimental. Substan$ele difer ntre ele prin intensitatea efectelor anti!, durata ac$iunii, tipul i intensitatea
efectelor proprii.
%nti! inhib intens ac$iunnea histaminei asupra muchilor netezi viscerali mpiedicnd spasmul bronic, intestinal, uterin. 8nhibarea
contrac$iilor intestinale produse de histamin apare la concentra$ii de anti! mai mici, n compara$ie cu alte antispastice (neurotrope sau
musculotrope). #n schimb anti! au efecte slabe asupra contrac$iilor produse prin spastice neuro, sau musculotrope.
%c$iunile vasculare ale histaminei sunt numai par$ial antagonizate de anti!, ntruct vasele con$in receptori " a cror activare are
efecte asemntoare cu !. %nti! nu influen$eaz practic secre$ia gastric spontan, nu inhib dar uneori accentueaz efectul stimulator
al histaminei asupra acestei secre$ii, prin activarea anhidrazei carbonice.
%u ac$iune antialergic inhibnd fenomenele dependente de receptorii !, ndeosebi cele vasculare (dilata$ie, permeabilitate) dar nu pe
cele celulare, infiltrative. #n doze mari diminu sau ntrzie fenomenele inflamatoare, slbind rezisten$a fiziologic la infec$ii.
*intre aciunile proprii ale anti! importante sunt efectele inhibitoare asupra SNC ale deriva$ilor de etanolamin i fenotiazin. %cestea
sunt active n ru de micare, parEinsonism, poten$eaz anestezicele generale, hipnoticele, analgezicele, anticonvulsivantele. %lte efecte
ale anti!' parasimpatolitice, adrenolitice, antiserotonice, anestezice locale. Cnele dintre aceste efecte sunt utile terapeutic, altele
reprezint efecte adverse.
Baze farmacotoxicoo!ice %ntihistaminicele produc relativ frecvent efecte adverse care sunt n general uoare i chiar dispar dup
ntreruperea tratamentului. *eprimarea SNC se manifest prin astenie, somnolen$, ame$eli, tulburri de concentrare. 0entru a combate
aceste efecte se administreaz doza mai mare seara iar n timpul zilei se asociaz cu cafein. Cnele anti! pot produce stimularea SNC
cu euforie, nelinite, insomnie, confuzie, tremurturi, halucina$ii.
%ceste tulburri apar mai ales n supradozare la copii (probabil efecte anticolinergice). 0ersoane cu leziuni cerebrale pot prezenta
convulsii la supradozarea anti!. %nti! mai produc' tulburri digestive (hipoxie, hiposaliva$ie, vome, diaree, constipa$ie). reac$ii
alergice, mai frecvent dup aplica$ii locale. tulburri sanguine (leucopenie, agranulocitoz, anemie hemolitic). %nti! cu efecte
anticolinergice pot produce hiposaliva$ie, tahicardie, greutate la mic$iune, tulburri de vedere. Cele cu efecte antiserotoninice
(ciproheptadina, Eetotifen) produc creterea apetitului.
8ntoxica$ia acut. %ntihistaminicile ! pot provoca intoxica$ii acute, voluntare sau accidentale, ultimile ntlnite mai ales la copii.
;enomenele dominante sunt somnolen$ sau somn, pn la com i ac$iuni de tip anticolinergic (midriaz, tahicardie, hiperemia
tegumentelor). Cneori fenomenele de inhibi$ie a SNC pot fi precedate de simptome de excita$ie, pn la convulsii.
"armacotera#ie %nti! reprezint un tratament simptomatic-patogenic al manifestrilor alergice. Dfectele lor sunt cu ct participarea
histaminei la manifestrile respective este mai mare. #n msura n care intervin i alte autacoide, efectele anti! sunt mai mici. %nti!
nu influen$eaz procesul de sensibilizare, nu se opun reac$iei antingen,anticorp. Nu au efecte evidente asupra reac$iilor alergice
inflamatorii. 8nfluen$eaz predominant reac$iile alergice imediate, modificnd mai ales tulburrile de permeabilitate capilar.
#n polenoze (febra de fn, coriza spastic sezonier, rinita spasmodic periodic, guturai de fn) efectele sunt adesea intense dar uneori
sunt necesare doze mari. %ntihistaminicele scad hipersecre$ia nazal i frecven$a strnutului dar influen$eaz mai pu$in congestia
mucoasei. Cneori , chiar dac un antihistaminic este inactiv la un bolnav, o alt substan$ poate fi eficace.
&ai mult dup o perioad de eficacitate un antihistaminic poate deveni inactiv. #n acest caz se schimb substan$a. Cnd, dup un timp,
aceasta nu mai are efect, se poate reveni la prima. %ntihistaminicele sedative sunt mai eficiente n rinita alergic. Dfectele bune se ob$in
cu antihistaminice ! n urticarie, edem angioneurotonic, afec$iuni pruriginoase (prurit anal sau vulvar, prurit din ictere, dermatite de
contact, n$epturi de insecte, alergii la medicamente). 0ot fi utile pentru prevenirea unor efecte nefavorabile ale extractelor alergenice,
n cursul hiposensibilizrii. Nu se ob$in efecte evidente n virozele cilor respiratorii superioare, n criza de astm, boala serului (diminu
fenomenele cutanate, nu influen$eaz tulburrile articulare), dermatita atopic i de contact.
%ntihistaminicele ! cu efect antiemetic sunt active n ru de micare. %lte indica$ii' vome postoperatorii i de sarcin, sindrom
&FniGre, n preanestezie (anti! cu efecte sedative), sindrom parEinsonian, prurit n boala odgEin, la bolnavi cu radioterapie.
#n prescrierea anti! se va avea totdeauna n vedere efectele asupra SNC. Substan$ele sedative ale SNC (fenotiazine, clorfenoxamina) se
folosesc ca ,,antihistaminice de noapte2, nainte de culcare i la bolnavi care stau la pat. Sunt preferate n cazurile cu hiperexcitabilitate
neuropsihic. Substan$ele fr efecte sedative sunt numite ,,antihistaminice de zi2 i sunt recomandate n tratament ambulator
(cloropiramina, feniramina). <rebuie subliniat c exist bolnavi care reac$ioneaz diferit la antihistaminice, n ce privete efectul asupra
SNC. *e exemplu clorfenoxamina, puternic sedativ, la mul$i bolnavi, nu produce deloc sedare la unii, n timp ce feniramina, bine
suportat n general, determin n unele cazuri efecte sedative intense.
"armacoe#idemioo!ie Contraindicaii' primul trimestru al sarcinei. %ntihistaminicele ! care produc fenomene de deprimare SNC,
cu somnolen$, ame$eli, diminuarea reflectivit$ii, nu vor fi administrate la conductorii auto i la cei care au nevoie de integritatea
coordonrii neuromotorii n exercitarea profesiunii (mecanici de locomotiv, dispeceri, instalatori de cabluri electrice, conductori
automacarale, coari, zidari care lucreaz pe schele). %lte contraindica$ii' insuficien$ hepatic, renal, stri depresive. Nu se folosesc
extern preparate topice cu antihistaminice ! datorit riscului crescut de sensibilizare.
Intoxicatia acut cu antihistaminice AH1 Dste favorizat de larga utlizare, ca automedica$ie, a acestor medicamente. surprinztor,
intoxica$ia acut cu %! este (totui) relativ rar. indicele terapeutic ridicat ofer o siguran$ crescut n utilizare i reduce astfel riscul
apari$iei intoxica$iilor acute severe.
8ntoxica$ia sever se caracterizeaz prin' edem cerebral, com profund, hipotensiune, colaps. poate fi urmat de deces. *ebutul
simptomatologiei este evident la 47 minute , " ore, iar moartea se poate produce la ",!? ore sau uneori la cteva zile de la intoxica$ie.
!ratamentul intoxicaiei cu antihistaminice H1. %spirare i splturi gastrice, dac medicamentul se mai gsete n stomac. 3epaus la
pat, ntr,o camer linitit. ;enomenele de excita$ie central, inclusiv convulsiile, necesit diazepam sau fenobarbital i. m., tiopental
sodic sau clorpromazin. Strile hipotensive grave se trateaz cu substituen$i de plasm. *ac este necesar se instituie respira$ie
controlat.
Interac$i%ni %ntihistaminicele ! pot accentua' efectele deprimante centrale ale anestezicelor generale, antidepresivelor (nu 8&%H
selectiv %), hipnoticelor, sedativelor, tranchilizantelor, clonidinei, rezerpinei, opioidelor, alcoolului. efectele parasimpatolitice ale
anticolinergicelor, antidepresivelor triciclice, antiparEinsonienelor, anticolinergice, disopiramidei. %nti! diminu efectele
anticoagulantelor de sintez, androgenilor, progesteronului (induc$ie enzimatic). %socierea anti! cu fenotiazine accentueaz efectul
sedativ i cel anticolinergic. 8&%H (inhibitor de monoaminoxidaz) produc creterea efectelor antihistaminicelor.

ANTIHISTAMINICE H
1
A& Caracteri'tici !enerae
IAntihi'taminicee H
1
(AH1) au fost primele antihistaminice introduse n terapie (antihistaminice clasice).
I Specificitatea blocJrii receptorilor H1 este suficient de mare, comparativ cu receptorii H
*
si H
+
.
I 8n schimb blocheazJ efectele altor mediatori chimici pe receptorii lor specifici (colinergici, adrenergici, triptaminergici).
I Considerate ca grup, %! au proprietJti farmacodinamice si utilizJri terapeutice comparabile, desi existJ diferente clare ale
potentelor relative ale reprezentantilor lor, precum si diferente legate de latenta si durata de actiune.
I 0rincipala distinctie ntre diversele %! ia n considerare efectele pe sistemul nervos central. Se disting astfel %! cu efecte sedative
(generatia veche) si %! lipsite practic de efecte pe s.n.c. (generatia nouJ, antihistaminice KKde ziKK).
B& ,eatii 'tr%ct%r- chimic-.acti/itate
I Contin un rest de etilaminJ, prezent si n molecula histaminei, dar si a altor mediatori chimici si antagonisti ai acestora.
I Se disting L grupe mari de %!'
, alchilamine. , etanolamine. , etilendiamine.
, piperazine. , piperidine. , fenotiazine
C& "armacocinetic-
I CJi de administrare'
, se preferJ administrarea internJ.
, la nevoie pot fi in:ectate i.m., sau i.v..
, mai rar, se aplicJ pe'
, tegumente.
, mucoase'
, nazalJ (azelastinJ, doxilaminJ, levocabastinJ).
, ocularJ (antazolinJ, levocabastinJ).
, aplicarea localJ pe tegumente si ocularJ se evitJ datoritJ riscului de iritare si de hipersensibilizare
I %bsorbtia pe cale digestivJ este bunJ.
I *istributie'
, %! din generatiaKKvecheKK se distribuie larg n organism (si n s.n.c.). %
!
din noua generatie nu penetreazJ prin bariera
hemato,encefalicJ, ceea ce explicJ lipsa efectelor sedative.
I &etabolizare'
, Cele mai multe %! se metabolizeazJ n ficat. n insuficienta hepaticJ severJ se metabolizeazJ mai lent.
, Cnii metaboliti sunt activi (ai terfenadinei, loratadinei, astemizolului).
, Cnele %! sunt inductoare enzimatice. administrarea de duratJ le poate
diminua efectul (tolerantJ).
, 8nhibitorii enzimatici (eritromicina, Eetoconazol) potenteazJ efectele %!.
0 Parametri farmacocinetici1
, Dfectul apare dupJ aproximativ 47 minute si este maxim dupJ !," ore.
Clorfenamina are actiune rapidJ, astemizolul mai lentJ.
, *urata efectului este de'
I 5,? ore pentru clorfenaminJ, mepiraminJ, tripelenaminJ.
I aproximativ !" ore' prometazinJ, oxatomidJ, clorfenoxaminJ, clemastinJ.
I !",!5 ore' loratadinJ, cetirizinJ, terfenadinJ.
I peste "5 de ore la astemizol.
2. Efecte farmacoo!ice
I BlocheazJ efectele contractile ale histaminei pe musculatura netedJ din bronsii, intestin si uter.
I 8nhibJ vasodilatatia histaminicJ rapidJ, dar nu componenta vasodilatatorie tardivJ.
I 3educ permeabilitatea venoasJ crescutJ prin histaminJ si in acest fel diminuJ formarea edemului, papulei si pruritului.
I 8n conditii clinice efectul antihistaminic este evident numai cnd existJ o activitate crescutJ a histaminei.
I %stfel in reactiile alergice inhibJ pruritul, formarea edemului, si mai putin bronhospasmul si vasodilatatia.
I Dfectul partial, incomplet al %! in reactiile alergice(mai ales in cele severe, de tip imediat) se explicJ prin participarea la aceste
reactii a numerosi mediatori ai inflamatiei (leucotriene, 0%;, citoEine, enzime).
I %! clasice prezintJ efecte si pe alte sisteme de mediatori chimici, avnd actiuni'
, anticolinergice (&,colinolitice)
, antidopaminergice
, alfa,adrenolitice
, antiserotoninice
, de modificare a eliberJrii histaminei
, inhibitie (Eetotifena, dar si azelastina, loratadina,terfenadina, mechitazina).
, eliberare.
I *e asemenea au efecte'
, anestezice locale (la concentratii mai mari ca si cele ale blocante!)
, antitusive.
I <oate aceste efecte KK secundareKK (colaterale) actiunii antihistaminice pot fi utile terapeutic sau se pot manifesta ca reactii adverse.
I %dministrate la omul normal, %! clasice au efecte minime sau moderate pe ma:oritatea aparatelor si sistemelor functionale cu
exceptia sistemului nervos central.
, <oate clasele chimice de %! din vechea generatie au n mJsurJ mai mare sau mai micJ efecte deprimante pe sistemul nervos
central.
, %ntihistaminicele
!
din noua generatie (KK de ziKK) nu pJtrund n sistemul nervos si nu produc sedare.
, Dfectul sedativ apare att ca urmare a blocJrii receptorilor ! centrali, ct si prin efecte nespecifice ale acestor %!.
, Similar celorlalte efecte secundare ale antihistaminicelor
!,
sedarea poate fi terapeutic beneficJ ,sau poate apare ca efect advers.
, &ai rar si mai ales la copii, se observJ fenomene de stimulare nervoasJ.
E& Efecte ad/er'e
I 8n functie de obiectivul terapeutic, unele efecte farmacologice ale %! pot fi benefice terapeutic sau se prezintJ ca reactii adverse.
I Dfectele adverse ale %!'
, au de cele mai multe ori gravitate redusJ.
, diminuJ n intensitate sau dispar n cursul tratamentului.
, impun rar ntreruperea administrJrii.
8. Dfectul teratogen
, a fost observat la sobolani dupJ unele piperazine (ciclizinJ, clorciclizinJ, meclizinJ).
, a fost mentionat si la doxilaminJ.
, la om, nu s,a stabilit o corelatie certJ ntre administrarea acestor %! si aparitia malformatiilor congenitale dar se considerJ
riscantJ administrarea lor n sarcinJ.
88. Cele mai frecvente efecte adverse ale %! se observJ pe sistemul nervos central.
a) *intre acestea, cea mai comunJ manifestare este actiunea deprimantJ.
, se manifestJ n mod obisnuit prin sedare, somnolentJ, obosealJ.
, este variabilJ, n functie de reactivitatea individualJ.
, este accentuatJ de etanol si alte deprimante ale sistemului nervos central.
, are repercursiuni asupra activitJtilor fizice si psihice,n care atentia si coordonarea motorie sunt pe prim plan.
, apare la toate clasele chimice, dar este mai frecventJ si mai exprimatJ la etanolamine si fenotiazine.
, este minimJ sau absentJ la %! din generatia nouJ (KKde ziKK) care nu pJtrund n sistemul nervos central.
b) ;enomenele de stimulare nervoasJ
, Constau n'
, neliniste, iritabilitate, insomnie.
, uneori manifestJri psihotice.
, tremor, incoordonare motorie, atetozJ, ataxie.
, %par mai ales n caz de supradozare sau intoxicatie acutJ, dar uneori si la doze terapeutice.
, %u o incidentJ mai crescutJ la copil.
, Se pot manifesta la acelasi subiect, ntr,o anumitJ succesiune, mpreunJ cu efectele sedative.
, %par mai frecvent la alchilamine.
, 3eactiile psihotice pot fi cupate de neuroleptice, (fenotiazine,butirofenone) desi fenomenele de stimulare nervoasJ, pot fi produse
chiar de fenotiazinele cu efecte %! ( prometazinJ).
c) %lte efecte minore, pe sistemul nervos central'
, ameteli, cefalee, tinnitus.
, tulburJri de vedere, diplopie.
d) ;enotiazinele (cu actiune antidopaminergicJ importantJ) produc efecte extrapiramidale de tip parEinsonian.
888. Dfectele adverse digestive, reprezintJ ca frecventJ al doilea grup.
, Constau n '
, greturi, vJrsJturi, disconfort epigastric.
, tulburJri de tranzit (diaree sau constipatie).
, inapetentJ.
, stimularea apetitului si cresterea n greutate (ciproheptadinJ, astemizol)
8M. ;enomenele adverse cardio,vasculare au o frecventJ redusJ.
, Se manifestJ prin'
, palpitatii, senzatie de slJbiciune.
, senzatie de compresiune toracicJ.
, hipotensiune.
, aritmii ventriculare grave, la doze mari de terfenadinJ si astemizol.
M. Dfecte antimuscarinice'
, reducerea secretiilor exocrine si KK uscJciunea mucoaselorKK.
, lacrimalJ.
, nazalJ.
, bronsicJ (cu iritare, tuse si dificultatea eliminJrii secretiilor cu vscozitate crescutJ)
, bucalJ si faringianJ (xerostomie, disfagie).
, diminuarea secretiilor gastrice si intestinale.
,constipatie.
,disurie.
, tahicardie.
, disurie.
, tulburJri de vedere.
, fenomene psihotice.
M8. 3eactii alergice'
, Se observJ mai ales dupJ aplicare localJ.
, %par (rar) si dupJ administrare oralJ si parenteralJ'
, reactii cutanate (urticarie) (dar si fotosensibilizare).
, febrJ.
, leucopenie, agranulocitozJ, anemie hemoliticJ.
, Cnele %! pot elibera histaminJ.
M88. 8nhibitia testelor cutanate la alergeni
, Ca si glucocorticoizii, antihistaminicele
!
se retrag inainte de efectuarea acestor teste.
"& Intoxicatia ac%t- c% antihi'taminice AH1
I Dste favorizatJ de larga utlizare, ca automedicatie, a acestor medicamente.
ISurprinzJtor, intoxicatia acutJ cu %! este (totusi) relativ rarJ.
I8ndicele terapeutic ridicat oferJ o sigurantJ crescutJ n utilizare si reduce astfel riscul aparitiei intoxicatiilor acute severe.
I8n cursul intoxicatiei acute dominJ simptomatologia nervoasJ. deprimare siNsau stimulare.
I>a adult supradozarea si intoxicatia acutJ provoacJ deprimarea sistemului nervos central, cu somnolentJ, letargie sau comJ, urmate de
fenomene de stimulare, convulsii, depresie postictalJ.
I>a copil, cel mai adesea fenomenele de excitatie nervoasJ sunt dominante.
ICnele simptome sunt similare celor din supradozarea cu anticolinergice (atropinJ)'
, pupile fixe si dilatate.
, congestia fetei.
, tahicardie.
, xerostomie.
,hiperexcitabilitate nervoasJ, convulsii tonico,clonice, halucinatii.
,hipertermie (mai ales la copil).
I8ntoxicatia severJ se caracterizeazJ prin'
, edem cerebral.
, comJ profundJ.
, hipotensiune, colaps.
, poate fi urmatJ de deces
I*ebutul simptomatologiei este evident la 47 minute ," ore, iar moartea se poate produce la ",!? ore sau uneori la cteva zile de la
intoxicatie.
I<ratamentul intoxicatiei acute are n vedere'
, eliminarea %! (spJlJturJ gastricJ).
, sustinerea functiilor vitale. *e remarcat riscul mai redus al depresiei respiratorii comparativ cu alte clase de medicamente
neurotrope.
, antagonizarea convulsiilor (nu se utilizeazJ barbiturice cu duratJ lungJ de actiune).
3& Indicatii tera#e%tice
8. Ctilizarea fireascJ, cea mai largJ este n reactiile alergice si anfilactoide n care histamina are o participare consistentJ.
a) 8n reactiile anafilactice grave (soc anafilactic, angioedem, bronhospasm) efectul %! este slab, fJrJ valoare terapeuticJ. Dste iluzorie
si totodatJ gresitJ ideea tratJrii acestor boli numai prin %! deoarece ele nu blocheazJ actiunea numerosilor mediatori eliberati n
cursul reactiilor alergice.
!) 8n socul anafilactic, n angioedem, %!pot fi administrate i.v. , eventual, numai dupJ tratamentul cu adrenalinJ si glucocorticoizi.
I8n cazul reactiilor anafilactice si anafilactoide la %!, se poate ncerca prevenirea acestora prin administrarea anterioarJ a %!. Cnele
preparate contin n acelasi recipient antihistaminicul
!
si medicamentul cu risc alergic (penicilina + cu clemizol sau cu clorfenaminJ).
") 8n astmul bronsic, contributia terapeuticJ a %
!
rJmne controversatJ.
ICu certitudine, nu sunt medicamente utile n criza de astm bronsic, iar n tratamentul de fond, efectele sunt de cele mai multe ori
nesemnificative.
ISi n acest caz, %! sunt ineficiente fatJ de mediatorii inflamatiei implicati n patogeneza astmului bronsic.
ICneori %! pot avea chiar efecte defavorabile n astmul bronsic'
, unele pot produce ele nsele bronhospasm(rar nsJ).
, reduc volumul,cresc vscozitatea si mpiedicJ eliminarea secretiilor bronsice.
IDventualul beneficiu terapeutic se poate realiza prin'
, posibilul efect bronhodilatator.
, profilaxie fatJ de agentii bronhospastici (alergeni, substante iritante).
IMaloarea terapeuticJ este n schimb mult mai ridicatJ la %! cu efecte de blocare a eliberJrii histaminei mastocitare (EetotifenJ).
I8n aceste conditii, n astmul bronsic, %!'
, nu se retrag la pacientii ce prezintJ concomitent rinitJ, con:unctivitJ sau dermatoze alergice.
, nu sunt contraindicate, dacJ nu au produs reactii adverse anterior, la pacientii respectivi.
b) 8n reactiile anafilactoide si n cele alergice de tip imediat, cu componentJ exudativJ importantJ,dar limitatJ ca teritoriu, (rinite si
con:unctivite alergice, dermatoze alergice, alergii alimentare) %! au o valoare stabilitJ prin eficacitatea lor n general bunJ .
IDfectul este simptomatic, paliativ prin reducerea moderatJ a intensitJtii reactiilor alergice.
I3ezultatele sunt mai bune n utilizare preventivJ , anterior expunerii la alergeni , sau la nceputul bolii (n polenoze) cnd ncJrcarea cu
alergeni este mai redusJ.
IDficacitatea lor poate fi crescutJ prin asociere cu decongestante ale mucoaselor si cu terapii de desensibilizare.
!) Con:unctivita alergicJ (sezonierJ), rJspunde favorabil la %!. %cestea se administreazJ oral sau chiar sub formJ de colir (antazolina
si levocabastina). %ctioneazJ asupra pruritului si lJcrimJrii.
") 3inita alergicJ. Sunt influentate rinoreea, pruritul si strJnutul.
I;orma sezonierJ rJspunde mai bine la %! ca si forma cronicJ.
I 3inita vasomotorie si rinita comunJ (guturai) sunt mai putin influentate de tratamentul cu aceste medicamente.
, prin efectul antimuscarinic, unele %! pot reduce temporar rinoreea,dar nu afecteazJ reactia vasomotorie.
4) 8n alergiile alimentare ,%! se pot utiliza cu rezultate bune
5) *ermatoze alergice
I Crticaria acutJ rJspunde favorabil la %!. *intre simptome, pruritul este semnificativ influentat. mai putin eritemul si edemul.
ICrticaria cronicJ este incomparabil mai putin controlatJ prin antihistaminicele
!
, comparativ cu forma acutJ. %socierea cu %" poate
creste eficacitatea.
I*intre formele de urticarie fizicJ, urticaria colinergicJ poate fi influentatJ, iar n urticaria la rece, %! se pot utiliza profilactic.
I*ermatita atopicJ
Dfectul cel mai bun l au %! cu actiune sedativJ importantJ (trimeprazina) ce se administreazJ seara. Sedarea ar fi terapeutic chiar
mai importantJ dect actiunea antipruriginoasJ.
I*ermatita de contact . Sunt utile n primul rnd pentru efectul antipruriginos.
I8n reactiile cutanate dupJ muscJturi de insecte si n cele provocate de unele plante (iederJ), %! au efecte n general bune.
c)3eactiile alergice de tip 888 (boala serului) beneficiazJ de tratamentul cu %!. %cestea au efect notabil asupra edemelor si urticariei,
dar influenteazJ mai putin febra si artralgiile.
IIEfectele exprimate ale AH1pe snc" extind considerabil arealul terapeutic al acestor medicamente.
a) 0entru efectul lor deprimant, sedativ, se utilizeazJ'
!) 8n asociere cu alte medicamente, frecvent ca automedicatie pentru realizarea sedJrii sau chiar pentru inducerea somnului
(prometazina, difenhidramina, mepiramina).
")8n nevroze , ca si tranchilizante (hidroxizina).
4)8n anesteziologie (mai ales fenotiazinele)
, pentru efectul lor sedativ'
, pre, si postoperator.
, uneori n cursul travaliului.
, ad:uvante pentru analgezie.
5) Dfectul sedativ contribuie, partial la diminuarea pruritului.
b)0entru efectul antivomitiv, prezent la etanolamine (anticolinergic) si fenotiazine (antidopaminergic si anticolinergic) se indicJ n'
!) Oinetoze (difenhidraminJ, dimenhidrinat).
") Sindrom &eniGre.
4) Mrsturi de diverse etiologii (mai ales fenotiazinele).
c)Cnele etanolamine, prin efectele lor antimuscarinice (clorfenoxamina) au un rol minor n tratamentul bolii 0arEinson sau a
fenomenelor parEinsoniene apJrute dupJ neuroleptice.
III Antihistaminicele H
1
au un evident efect antipruriginos.
I %pare dupJ administrare oralJ sau chiar localJ.
I Se produce prin'
, efect antihistaminic, local.
, efect anestezic local.
, efect sedativ.
I0entru efectul antipruriginos, %! se administreazJ sistemic, evitndu,se totusi aplicarea localJ (cutanatJ, ocularJ).
ISunt indicate pentru acest efect n'
, bolile alergice mentionate anterior.
, dermatoze nealergice.
8M. 3ar, %! se utilizeazJ ca antitusive.
I Dfectul antitussiv se realizeazJ prin actiuni'
, antihistaminice
!.
, anticolinergice(&).
, anestezice locale.
, sedative.
I *esi poate fi remarcabilJ , actiunea antitusivJ are dezavanta:ul iritrii cJilor respiratorii, a KKuscciuniiKK acestora si a blocJrii
eliminJrii secretiilor bronsice prin cresterea consistentei acestora.
H&Cond%cerea tratament%%i c% AH1
I*esi relativ omogene prin activitatea lor de blocare a receptorilor
!
, %! (clasice )posedJ un remarcabil grad de diversitate a
efectelor farmacologice si un numJr mare de preparate ce pot fi alese de medic si acceptate de pacient.
I %vnd la ndemnJ acest disponibil pentru selectie, cei mai multi medici, familiarizati cu avanta:ele si dezavante:ele fiecJrui %!,
aleg pentru diferitii lor pacienti, preparatul cel mai potrivit, n functie de situatia clinicJ, de eficacitate si de efectele adverse.
I0entru efecte rapide se preferJ clorfenamina.
IDfecte de lungJ duratJ se obtin dupJ astemizol, terfenadinJ, cetirizinJ, loratadinJ.
I8n afectiunile alergice, cele mai indicate sunt medicamentele cu specificitate maximJ pe receptorii
!
si cu efecte minime sau nule pe
alti receptori.
I>a pacientii tratati ambulator, ce executJ activitJti solicitante se prescriu %! fJrJ efecte deprimante pe sistemul nervos
(antihistaminice KKde ziKK , din KKnouaKK generatie).
I%ctiunea sedativJ prezentJ la %! vechi (KKde noapteKK) este utilJ n bolile cu prurit intens (feroce), sau pentru inducerea somnului.
I8n Einetoze se preferJ etanolaminele, piperazinele,fenotiazinele.
I0entru efectul antivomitiv se aleg fenotiazine si piperazine.
I>a copii si vrstnici se utilizeazJ %! cunoscute pentru eficacitatea si tolerabilitatea lor la aceste vrste.
I<ratamentul cu %! poate avea o duratJ de zile, dar uneori de luni sau chiar de ani.
, n aceastJ situatie se poate schimba un %! cu altul, din cauza'
, ineficientei.
, aparitiei unor efecte adverse semnificative.
, aparitiei tolerantei.
8.0recautii si contraindicatii
ISunt contraindicate'
, n hipersensibilitatea la medicamentul(ele) respectiv(e).
, n tratamentul ambulator la pacientii cu activitJti ce implicJ atentie si coordonare motorie importantJ (conducJtori auto, dispeceri,...)
(%!din KKvecheaKK generatie).
, anterior efectuJrii testelor cutanate de hipersensibilitate.
Se impune prudentJ'
, n insuficentele, hepaticJ si renalJ, grave.
, la gravide.
, eventual la femei, se recomandJ tratament cu anticonceptionale, pe perioada tratamentului cu %!, pentru a evita sarcina.
, la copii si vrstnici, dacJ nu existJ o experientJ terapeuticJ anterioarJ cu medicamentul respectiv.
, n epilepsie.
INu sunt active'
, n socul anafilactic, angioedem si au actiune inconsistentJ n astmul bronsic (practic contraindicate ca monoterapie n aceste boli).
4&CLASI"ICA,EA AH1&
%! sunt cuprinse n L clase ma:ore.
0rincipalele lor caracteristici sunt mentionate n tabelul !.
I&Achiamine
I %ctiuni antihistaminice
!
specifice.
I Dfecte anticolinergice moderate.
I Sedare moderatJ, dar relativ frecvent stimularea s.n.c.
!. ;DN83%&8N%.
". B3H&;DN83%&8N%.
4. *D-<3HB3H&;DN83%&8N%.
5. C>H3;DN%&8N% (C>H3;DN83%&8N%).
C>H3;DN83%&8N
P
cpr 5 mg.
C>H30DN%&8ND
3
cpr 5 mg.
N%;%=H>
P
solutie oftalmica (asociere cu nafazolina ' clorfenamina 7,76 A).
0%3%CD<%&H> sinus ( asociere, 4 mg).
38NH%>D3S8N (maleat .asociere " mg).
38NH%>D3S8N forte.
Dfectul apare la !6,L7 de minute si dureaza 5,!" ore. Se administreazJ la adult ", 5 mg de 4,5 oriNzi. >a copil. 7,46 mgNEgNzi n 5
prize.
6. *D-<3HC>H3;DN83%&8N%.
Cnii derivati ciclici pot fi asimilati alchilaminelor.
L. *8&D<8N*DN%(maleat)
;DN8S<8>
3
sol. int. 7,!A
gel 7,!A.
;DN8S<8>
3
retard cpr. ",6 mg.
I *upJ administrare oralJ (picJturi) absorbtia este rapidJ. 0reparatul retard este format dintr,un nvelis cu eliberare rapidJ si un miez cu
eliberare lentJ. *acJ n mod obisnuit t
!N"
seric este de L ore, dupJ administrarea preparatului retard , t
!N"
este de !! ore. &etabolizare
importantJ . eliminare prin bilJ si urinJ ca metaboliti si 6,!7 A nemodificatJ. Dliminare negli:abilJ prin lapte.
I %plicatJ pe tegumente, penetreaza rapid. Dfectul antihistaminic se instaleazJ n cteva minute si este maxim la ",5 ore.
I8ndicatiile terapeutice sunt mai ales n domeniul dermatologiei, medicamentul avnd un efect antipruriginos remarcabil. Se
administreazJ n dermatita atopicJ, n alte dermatoze pruriginoase alergice si nealergice, n arsuri solare, ntepJturi de insecte. 8n
pruritul feroce sau cu leziuni cutanate extinse, tratamentul se face att pe cale internJ ct si local.
I>a adult si copil peste !" ani se administreazJ 4,L mgNzi n 4 prize. >a copil se poate administra din prima lunJ, sub formJ de picJturi.
I&edicamentul prezintJ o bunJ tolerabilitate.
Q. <3803H>8*8N%.
?. ;DN8N*%&8N%.
@. %=D>%S<8N%(%>>D3+H*8>
3
. cpr. filmate " mg. spra/ nazal)
I *erivat de azepinftalazinonJ.
I 0e lngJ actiunea anti !'
, inhibJ eliberarea histaminei din mastocite.
, inhibJ biositeza leucotrienelor.
, inhibJ generarea speciilor reactive de oxigen n neutrofile.
I Se indicJ pe cale intranazalJ n rinitele alergice.
I Spre deosebire de alte %! are efecte favorabile n tratamentul de fond al astmului bronsic.
II& Etanoamine
I Se caracterizeazJ prin
,sedare pronuntatJ.
,efecte antimuscarinice marcate.
!.*8;DN8*3%&8N%
I Dfecte antihistaminice, anticolinergice si sedative marcate.
I %re si efecte anestezice locale.
I Se indicJ att n bolile alergice, ct si n Einetoze, sindrom &eniGre si ca sedativ, hipnotic.
". *8&DN8*38N%<
-%>8N%<
3.
dr:. retard 7," g
sirop !L,6 mgN6m>. flacon !77 m>.
I Dste cloroteofilinat de difenhidraminJ.
I 3emarcabil efect n Einetoze si sindroame labirintice.
I Bine suportat se administreazJ la copii'
, 4,!" luni , 4x! linguriteNzi.
, !,!" ani , 4x" linguriteNzi.
, adulti , 7," g de ",4oriNzi.
4. B3H&*8;DN8*3%&8N%
5. C>H3;DNH-%&8N%
C>H3;DNH-%&8N%
P
dr:. 7,7" g.
ICa si celelelalte etanolamine are efecte %!, anticolinergice, sedative si miorelaxante centrale pronuntate si este de
asemenea un anestezic local.
I Dfect rapid, ce se mentine 4,L ore.
I <ratamentul se individualizeazJ
, la adulti se indicJ "7 , 57 mg de ",4 oriNzi.
, la copil ntre ",!" ani dozele se reduc corespunzJtor.
6. D<H>H-%&8N%
% 4
3
dr:. 7,76 g
L. C%3B8NH-%&8N%
Q. *H-8>%&8N%
*erivatii ciclici urmJtori sunt similari etanolaminelor.
?. C>D&%S<8N%( fumarat)
C>D&%S<8N
P
cpr 7,77! g.
<%MD+R>
3
cpr. 7,77! g. fiole " mgN " m>. sirop 7,7LQA .
I %ntihistaminic puternic, cu efect relativ prelungit (!" ore) .
I %ctiuni sedative si anticolinergice moderate.
I Dfect antivomitiv marcat.
ISe administreazJ "x! mgNzi,iar n urgente medicale "mg. i.m.sau i.v.,lent
@. SD<%S<8N%
>H*D38-
3
cpr 7,77! g
!7. HC<%S<8N%
3
III& Etiendiamine
I Cnele dintre cele mai specifice %! .
I Dfecte sedative relativ reduse, activitate anticolinergicJ minimJ.
I *intre efectele adverse se remarcJ cele pe aparatul digestiv' dureri epigastrice, greturi, inapetentJ.
!. ;DNBDN=%&8N%.
". &D083%&8N% (pirilamina)
Dste una dintre cele mai specifice %!, cu efecte anticolinergice nesemnificative.
4. C>H3H083%&8N% (clorhidrat)
N8>;%N
P
dr:. 7,7"6 g.
I DtilendiaminJ clasicJ, cu efect sedativ moderat.
I Se administreazJ p.o. 7,7"6 g de ",5 oriNzi, iar la nevoie si i.m. sau i.v. (lent) 7,7"g.
5. <380D>DN%&8N% (tripellenamine)
I %! selectiv.
I %dministratJ i.v. mpreunJ cu pentazocina (opiaceu) la toxicomani, produce efecte euforice.
*erivatii ciclici urmJtori contin gruparea etilendiaminJ.
6. C>D&8=H>.
L. %N<%=H>8N%.
IDfectul iritant la aplicare localJ este mai redus comparativ cu alte %!.
I Se utilizeazJ n asociere cu decongestantele n con:unctivitele alergice.
S0D3S%>D3+
3
,sol. oftalmicJ 7,76 A mpeunJ cu tetrahidrozolina.
I5& Pi#erazine
!. C8C>8=8N%.
". C>H3C8C>8=8N%.
I %! consacrat, cu efecte sedative reduse, cu duratJ lungJ de actiune.
4. 8*3H-8=8N%.
I Dfecte sedative pronuntate, efecte anticolinergice marcate.
I CtilizatJ pentru efectul antipruriginos.
I Se indicJ frecvent n nevroze ca si tranchilizant.
8*3H-8=8N
P
dr:. 7,7"6 g.
5. &DC>H=8N% (&DC>8=8N%)
D&D<HS<H0
3
cpr. "6 mg.
I Dfect anticolinergic moderat, efect antivomitiv marcat.
I %ctiunea apare dupJ o orJ si dureazJ pnJ la "5 de ore.
I CtilJ n Einetoze, afectiuni nsotite de prurit.
I *ozele n Einetoze ("6,!77 mg) se administreazJ cu o orJ anterior
cJlJtoriei. 8n labirintite se poate a:unge la "6,!77 mgNzi.
6. BCC>8=8N%.
I Dfect de lungJ duratJ.
L. H-%<H&8*%.
<8NSD<
3
cpr. 7,74 g.
I %bsorbtie rapidJ din tractul digestiv.
I >egare masivJ (@!A) de proteinele plasmatice.
I 0e lngJ efectele %!'
, inhibJ degranularea mastocitarJ.
, blocheazJ efectele serotoninei si ale leucotrienelor (nu are nsJ efecte anticolinergice).
I Se indicJ n afectiuni alergice "x7,74 gNzi sau "x7,7L gNzi.
I Dfecte adverse'
, sedare moderatJ, cresterea apetitului, efecte extrapiramidale.
Q. CD<838=8N%.
%>D38*
3
cpr. 7,7! g
=R3<DC
3
cpr. 7,7! g
I %partine generatiei KK noiKK de %!'
, efect sedativ redus
, fJrJ actiune anticolinergicJ si antiserotininicJ.
I %bsorbtie digestivJ bunJ. se leagJ n proportie mare de proteinele plasmatice.
I *oza uzualJ !7 mgNzi.
I 0rudentJ la copii si vrstnici.
?. C8N%38=8N% (C8NN%38=8ND) si
@. ;>CN%38=8N%
, au multiple alte actiuni farmacodinamice.
5& Pi#eridine
I Clasa de antihistaminice
!
cu cei mai numerosi reprezentanti ai antihistaminicelor KK de ziKK.
!. DB%S<8N%
ODS<8ND
3
cpr. 7,7! g
I >ipsitJ de efecte sedative si antimuscarinice.
I Se administreazJ !7,"7 mgNzi n urticarie acutJ, rinitJ alergicJ.
I 3isc de producere a aritmiilor ventriculare n asociere cu macrolide si azoli antifungici si la pacientii cu interval S< prelungit.
". C%3DB%S<8N%
( metabolit al ebastinei)
4. C%B%S<8N%
5. >DMHC%B%S<8N%
I Se foloseste local sub formJ de colir si pulverizatii intranazale.
8S<8&D<
3
flac. presurizat 7,6 mgN! m>.
6. B%&808N%
SHMDN<H>
3
, SHMDN%>
3
cpr. filmat 7,76 g
SHMDN<H>
3
gel 7,7" gN! g
I %ntipruriginos si antiinflamator cu actiune sedativJ.
I Se administreazJ p.o. 7,76 de 4,5 ori pe zi.
I *upJ aplicare localJ efectul apare la 6,"7 minute si dureazJ ",5 ore.
I 0rudentJ la aplicare cutanatJ pe suprafete lezate, extinse.
L. %C38M%S<8N%
Q. %=%<%*8N%
?. >H3%<%*8N%
>%<H3DN
3
cpr. 7,7! g
C>%38<8ND
3
cpr. 7,7! g
sirop ! mgN! m>.
I %! KK de ziKK.
I *uratJ lungJ de actiune.
@. <D3;DN%*8N%
8S<%*8N
3
, cpr. 7,7L g. sirop 7,74 gN6 m>.
<D3;DN%
3
, cpr. 7,7L g. sirop 7,74 gN6 m>.
<D38*8N
3
, cpr. 7,7L g. sirop 7,74 gN6 m>.
<D38*8N
3
, forte, cpr. retard 7,!" g.
I 0iperidinJ din generatia a ",a (KKde zi KK)
, fJrJ efecte sedative si anticolinergice.
, legare masivJ de proteinele plasmatice (@QA).
, duratJ lungJ de actiune (!","5 ore).
, actiune de tip ireversibil pe receptori !.
I Se administreazJ "x7,7LgNzi.
I Dfecte adverse' aritmii cardiace ventriculare (vezi astemizol si elastinJ).
!7. %S<D&8=H>
8S&%N%>
3
cpr. 7,7! g.
sol. uz intern !mgN! m> (!77 m>)
8S<%>HN+
3
:unior, cpr. 7,776 g.
I %! KKde ziKK (nu pJtrunde prin bariera hemato,encefalicJ).
I %ctiune de tip ireversibil pe receptori !.
I Dfect lent, dar de lungJ duratJ (T "5 ore).
, t
!N" .
"7 ore. metaboliti !L7,5?7 ore.
I Nu are la dozele obisnuite efecte anticolinergice.
I >a doze mari, efecte antiserotoninice (crestere n greutate).
I *ozele obisnuite ' !7 mgNzi la adult.
>a copii T " ani, " mgN!7 EgNzi.
I 0rincipalele efecte adverse'
, stimulare apetit, cu crestere n greutate.
, aritmii ventriculare grave.
!!. C803HD0<%*8N%
C803HD0<%*8N%
P
cpr. 7,775 g.
0D38%C<8N
3
cpr. 7,775 g.
0D38<H>
3
cpr. 7,775 g. sirop " mgN 6 m>.
I &edicament cu multiple actiuni farmacodinamice pe lngJ efectele %!'
, antimuscarine.
, antiserotoninic.
, blocant pe canale de calciu.
, sedativ central.
I *upJ administrare oralJ, absorbtie bunJ. &etabolizare completJ. metabolitii eliminati pe cale renalJ si digestivJ. Dfectul dureazJ 5,L
ore.
II CtilizJri terapeutice'
I principala indicatie terapeuticJ este n bolile alergice'
, rinite si con:unctivite (prin actiunea anticolinergicJ utilJ si n rinita comunJ).
, dermatoze pruriginoase'
, urticaria acutJ si angioedemul se trateazJ cu mi:loace mai energice.
, urticaria la alergici ar rJspunde foarte bine la administrarea ciproheptadinei.
, urticaria pigmentosa bulosa.
, diferite forme de anorexie.
, sindromul serotoninic.
, sindromul carcinoid.
, investigational n unele boli endocrine (sindrom Cushing sindrom galactoree , amenoree).
II 0osologie'
, >a adult p.o., 5 , "7 mgNzi (maximum 4" mgNzi).
, Copii' ",L ani 4x" mgNzi (maximum ? mgNzi).
Q , !5 ani 4x5 mgNzi (maximum !L mgNzi).
I Dfecte adverse'
, similare celor ale %! cu proprietJti sedative si & colinolitice.
IContraindicatii
, copii sub " ani.
!". 08&D<8-DN%
H>* =%*8<DN
3
.
!4. OD<H<8;DN%
( v. inhibitori ai degranulJrii mastocitare).
5I& "ENOTIA6INE
I ;enotiazinele ca si grup terapeutic se ncadreazJ printre medicamentele neuroleptice.
I %u actiuni farmacodinamice multiple'
, antihistaminice (%!).
, anticolinergice (& si N).
, antiserotoninice.
, alfa,adrenolitice.
, anestezice locale.
I Cnele dintre ele au marcate efecte %!.
!. 03H&D<%=8N%
3H&D3+%N
P
dr:. 7,7"6 g ( 7,747 g maleat).
sirop 7,!"5 A (!"6 m>).
fiole 7,76 gN" m>.
0DND3+%N
3
sirop o,!A.
I 0rezintJ actiunile mentionate ale fenotiazinelor.
I *intre antihistaminicele mentionate, prezintJ cea mai intensJ activitate & colinoliticJ. %re un marcat efect sedativ.
I %bsorbtie bunJ digestivJ, dar disponibilitate redusJ ("6A).
I Dfectul se instaleazJ relativ lent si dureazJ ntre 5 si !" ore.
I *istributia este largJ n toate compartimentele organismului, inclusiv n s.n.c..
I 8ndicatii terapeutice'
, Dste un %! cu intense efecte sedative,chiar hipnotice (KKde noapteKK).
, Se utilizeazJ n afectiuni alergice nsotite de prurit (pentru efectul sedativ, administrare seara). 8n aceste conditii,
ca si n ntepJturi de insecte si arsuri superficiale se poate folosi sub formJ de cremJ "A, aplicatJ local.
,0entru efectele deprimante nervoase se indicJ'
, ca si sedativ si hipnotic (uneori).
, n Einetoze si ca antivomitiv si n vJrsJturi de diverse etiologii.
, n anesteziologie (premedicatie).
I0osologie'
, ca medicament %!, se ia seara la culcare 7,7"6 g. Cneori sunt necesare !," doze si n cursul zilei , la mese.
IDfecte adverse'
, sedare excesivJ, somnolentJ.
, tulburJri extrapiramidale.
, excitatie nervoasJ (mai ales la copil).
, hipertensiune sau hipotensiune arterialJ.
, icter.
, leucopenie, exceptional agranulocitozJ.
, eruptii cutanate, fotosensibilizare.
". %>8&D&%=8N%
<D3%>DND cpr. 7,776 g.
I &ultiple efecte'
, sedativ.
, antiserotoninic.
, anticolinergic, antiemetic, spasmolitic.
, antidopaminergic.
, antitusiv.
I Dfectul ncepe la !6 , "7 de minute si dureazJ L , ? ore.
I Se administreazJ p.o. 6 ,57 mgNzi n mai multe prize. >a copil 7,6 , !,7
mgNEgNzi, divizat.
I Dfecte adverse'
, atropinice.
, alergice (cutanate, agranulocitozJ).
, reactii extrapiramidale.
4. *8D<%=8N%.
5. 8S<%N<8N
3
.
6. &DC8<%=8N% (&DSC8<%=8ND).
L. <38&D03%=8N%
IDfecte sedative pronuntate.
I 0referintJ n administrare unicJ. seara pentru efectul antipruriginos (si sedativ) n dermatita atopicJ, la copil.
%ntihistaminicele blocheazJ efectele histaminei pe receptori. 0rimele medicamente antihistaminice utilizate antagonizau numai
unele efecte ale histaminei. ulterior s,a vJzut cJ aceste tipuri de efecte sunt determinate prin actiune pe receptori numiti
!.
&edicamentele antihistaminice
!
sunt reprezentate printr,un mare numJr de compusi. Specificitatea pe receptorii este naltJ
comparativ cu receptorii
"
si 4. 8n schimb cele mai multe medicamente anti,
!
actioneazJ si pe receptorii altor mediatori chimici
(&,colinergici, triptaminergici, alfa,adrenergici) si au si alte proprietJti farmacodinamice.
8n acest fel, atribuirea proprietJtii de antihistaminic tuturor proprietJtilor farmacologice ale acestor medicamente este fortatJ.
Dfectele lor reprezintJ multiplele actiuni la nivel celular.
%ntihistaminicele
!
posedJ suficiente proprietJti comune si acest fapt explicJ discriminarea observatJ experimental intre aceste
medicamente si serul fiziologic.
"A,MACOCINETICA
A#sor#tie,&a:oritatea se absorb bine dupJ administrarea per os.
$istri#utie U Cele mai multe si mai ales cele mai vechi sunt distribuite larg ( si n snc). 0entru cele recente un deziderat important il
constituie limitarea pJtrunderii in snc. Nu existJ suficiente informatii asupra distributiei in piele si mucoase.
%iotransformare , &a:oritatea acestor medicamente se metabolizeazJ in ficat si se eliminJ prin urinJ. Cnii metaboliti isi pJstreazJ
activitatea (terfenadina si astemizolul),iar alti metaboliti au chiar activitate mai mare dect a substantei initiale. Cnele antihistaminice

!
sunt inductoare enzimatice. >a copii epurarea poate fi mai rapidJ. 8n insuficienta hepaticJ, dimpotrivJ epurarea este mai lentJ.
Ci de administrare , 0referabil p.o.
Se pot administra i.m. si i.v.
Cnele sunt active si topic (cutanat si pe mucoase). Se evitJ aceastJ modalitate de aplicare din cauza sensibilizJrii si fotosensibilizJrii
si a efectelor iritante, mai ales pe mucoase (antazolina ca si colir este mai putin iritantJ).
E"ECTE "A,MACOLO3ICE
Bocheaz- efectele histaminei pe musculatura netedJ'
,bronsicJ
,intestinalJ
,partial pe muschiul neted vascular(inhibJ vasoconstrictia si vasodilatatia rapidJ).
,ed%c permeabilitatea capilarJ si totodatJ formarea edemului, papulei si producerea pruritului.
%supra reactiior aer!ice efectele antihistaminicelor
!
sunt variabile in functie de tipul acestor reactii ,de specie si depind in
ultimJ instantJ de importanta participJrii histaminei in aceste procese. >a om inhibJ pruritul si formarea edemului si mai putin
hipotensiunea si bronhospasmul.
Pe 'i'tem% ner/o' centra1
<oate antihistaminicele
!
ce pJtrund la acest nivel produc sedare . efect determinat de interactiunea cu receptorii
!
. %paritia
efectelor deprimante pe snc este variabilJ dela un subiect la altul si depinde si de clasa chimicJ (etanolaminele au un efect sedativ mai
pronuntat). >ipsa efectelor sedative se explicJ prin caracterele farmacocinetice (impenetrarea in snc).
Cnele antihistaminice pot avea uneori, pe lngJ efectele sedative si efecte excitante pe sistemul nervos central. Stimularea poat
aparea chiar la doze obisnuite si constituie , de asemenea, o caracteristicJ a intoxicatiilor acute. Convulsiile sunt frecvente, mai ales la
copii. &ai putin relevante sunt efectele anti
!
pe cord si pe vase. %ntihistaminicele
!
nu influenteazJ efectele histaminei

pe
secretia gastricJ.
%lte efecte ale antihistaminicelor nu au legJturJ cu blocarea receptorilor
!
. 0ot apare la una sau mai multe grupe de anti
!
.

%stfel, chiar si efect% 'edati/ se produce si prin influentJ pe alte structuri dect receptorii !. *e asemenea efectele de tip
#'ihomimetic apar att prin efecte anti
!
ct si anticolinergice .
Caracteristic este faptul cJ antipsihoticele (neuroleptice) exacerbeazJ efectele anticolinergice, dar cupeazJ efectele de tip
anti
!
.
%nti
!
au si acti%ni antim%'carinice& &epiramina are cele mai reduse efecte de acest fel. <erfenadina si astemizolul sunt practic
lipsite de efecte antimuscarinice.
0rin efectee antido#aminer!ice prezente la fenotiazine se explicJ(alJturi de efectul antimuscarinic), acti%nea anti/omiti/-&
Dfectele antiserotoninice determinJ uneori stimularea apetitului si cresterea in greutate.
Dfectele alfa adrenolitice stau la originea hipotensiunii arteriale.
%ntihistaminicele
!
mai pot avea efecte anestezice locale, la doze mai mari de obicei dect cele obisnuite. Cnele au si efecte
antitusive si ,asa cum s,a mentionat ,si efecte antivomitive.
D;DC<D %*MD3SD
8n functie de obiectivul terapeutic unele efecte ale antihistaminicelor pot fi considerate att terapeutice ct si adverse ( vezi sedarea
snc).
Dfectele adverse sunt rar grave si de obicei se atenueazJ sau chiar dispar dupJ utilizare prelungitJ , dar uneori sunt att de neplJcute
nct impun intreruperea tratamentului.
Dfectul advers cel mai frecvent ntlnit constJ in deprimarea sistemului nervos central cu aparitia somnolentei, oboselii si chiar a
stJrilor confuzive. %cest efect este potentat de etanol si alte deprimante ale snc. Cneori sedarea este doritJ. %cest efect deprimant are
repercursiuni importante asupra activitJtii fizice si psihice, si chiar asupra sigurantei exercitJrii unor activitJti ce necesitJ reflexe promte
(conducJtori auto, lucrJtori la nJltime etc).
%><D D;DC<D. 0e snc , ameteli, tinnitus, incoordonare motorie, tulburJri de vedere, euforie, tulburJri psihotice, insomnii, tremor.
;enomenele de excitatie pe snc apar mai frecvent la copil si pot fi atenuate prin neuroleptice. 8n cazul intoxicatiilor, pe lngJ feno,
menele de excitatie se mai observJ convulsii, tahicardie sinusalJ, pupile fixe midriatice, flushing, xerostomie, retentie de urinJ,
simptome intlnite si in intoxicatia cu atropinJ. &oartea poate sur, veni prin colaps si stop cardiac, dupJ ",!? ore de la producerea
intoxicatiei. <ratamentul constJ in spJlJturi gastrice, sustinerea functiilor vitale. *in fericire respiratia este mai putin afectatJ.
8n ordinea importantei ca incidentJ de aparitie sunt efectee ad/er'e di!e'ti/e7 mai frecvente dupJ etilendiamine. %cestea constau
in inapetentJ, greturi, vJrsJturi, dureri epigastrice, tulburJri de tranzit. *e remarcat efectul orexigen, cu cresterea greutJtii corporale
observat dupJ ciproheptadina si astemizol.
Dfectele antimuscarinice constau in xerostomie, iritare si tuse prin reducerea secretiilor respiratorii, disurie cu retentie de urinJ,
tulburJri de vedere.
&ai pot aparea la antihistaminicele mai vechi, efecte pe cord (palpitatii, hipotensiune, senzatia de compresiune toracicJ, slJbiciune).
%stemizolul si terfenadina, mai ales dupJ doze mari, produc aritmii ventriculare.
%ntihistaminicele pot determina ele nsele reactii alergice. *upJ administrarea oralJ si parenteralJ se observJ eruptii cutanate, febrJ,
leucopenie pnJ la agranulocitozJ, anemie hemoliticJ.
3eactiile alergice apar mai frecvent dupJ aplicarea localJ cnd se mai observJ fotosensibilizare si iritare .
Dfectul teratogen este suspicionat pentru unele antihistaminice
! (doxilaminJ)
, fJrJ a fi dovedit indubitabil.
8nhibitia reactiilor de testare a alergenului este obisnuitJ si explicabilJ dupJ administrarea antihistaminicelor
!.

A3ONISTI AI HISTAMINEI
%gonisti neselectivi
BD<%=H>(Betazole clorhidrat.%metazole) ( 8S<%>H+, <DS<%=8*)
, derivat de pirazol cu actiuni asemJnJtoare histaminei
, utilizat uneori ca alternativJ pentru testarea capacitJtii secretorii gastrice
, se administreazJ s.c. sau i.v.
, efecte adverse similare histaminei.
INHIBITO,I AI ELIBE,8,II HISTAMINEI
Dliberarea histaminei din mastocite poate fi redusJ sau blocatJ prin'
, glucocorticoizi.
, agonisti
"
si
4
.
, unii antagonisti
!
(EetotifenJ, azelastinJ).
, agonisti ai receptorilor cuplati pozitiv cu adenililciclaza (prin cresterea concentratiei intracelulare a c%&0).
, inhibitori ai degranularii mastocitare (cromoglicat disodic si medicamente nrudite).
INHIBITO,I AI 2E3,ANUL8,II MASTOCITA,E
0 Sunt cunoscuti si sub denumire de'
, inhibitori ai eliberJrii mediatorilor mastocitari.
, stabilizatori ai membranei celulare mastocitare.
, stabilizatori ai mastocitelor.
0 Cele mai multe medicamente din aceastJ clasJ se utilizeazJ n tratamentul astmului bronsic si al altor boli alergice (rinite,
Eeratocon:unctivite, alergii alimentare).
0 %ceste medicamente nu au efecte antiinflamatorii intrinseci. Dfectul lor antiinflamator este indirect prin inhibitia eliberJrii factorilor
flogogeni sintetizati si eliberati n cursul reactiilor alergice (anafilactice) si anafilactoide.
0 *esi initial, eficacitatea lor clinicJ a fost atribuitJ inhibitiei degranulJrii mastocitare, ulterior s,a constatat cJ aceastJ actiune nu este
(strict) legatJ de efectul terapeutic.
, astfel, toate aceste medicamente au si alte actiuni farmacologice ce pot explica efectele terapeutice favorabile.
, pe de altJ parte, numeroase medicamente cu actiune stabilizatoare pe mastocite sunt lipsite de eficacitate n bolile alergice.
08nhibitorii degranulJrii mastocitare au efect eminamente preventiv.
, n administrare acutJ blocheazJ reactiile imediate prin expunere la antigeni.
, cu toate acestea n bolile alergice cronice beneficiul terapeutic apare lent, progresiv, n sJptJmni de zile.
, efectul terapeutic este mult mai evident si se observJ mai rapid n conditiile evitJrii expunerii la antigeni.
, aceste medicamente sunt ineficace n manifestJrile paroxistice ale bolilor alergice (criza de astm bronsic).
CLASI"ICA,EA INHIBITO,ILO, 2E3,ANUL8,II
MASTOCITA,E
I&%cizi 5 , oxocromomencarboxilici
!. Cromoglicat disodic ( cromolinJ)
". Nedocromil
4. <acromil
5. Dvicromil
6. <erbucromil
L. %mbicromil
Q. &inocromil
II& %cizi @ oxo, " xanten carboxilici
!. %cid xanoxic
". <ixanox
4. Sudexanox
III&*erivati acizi ai !,!7 , fenantroli
!. Bufrolina sodicJ
I5& Benzopiranopiridine
!. %mlexanox (%moxanox)
". <raxanox
5. *erivati de benzoclicoheptatiofen.
!. OetotifenJ
*intre aceste medicamente sunt cunoscute pentru relativ larga lor utilizare terapeuticJ'
, Cromoglicat disodic
, Nedocromil
, Oetotifena
!. C,OMO3LICAT disodic (C3H&H>8NV, %>D3+HC3H&
3
, C3H&HD-%>
3
, +%S<3HC3H&
3
, 8N*H03D-
3
,
8N<%>
3
, >H&C*%>
3
, >H&CSH>
3
, N%>C3H&
3
, H0<8C3H&
3
, 3RN%C3H&
3
, <%>DC&
3
, MDO;%NH>
3
, M8M8*38N
3
)
00ulbere albJ, higroscopicJ, solubilJ !'"7 n apJ. Solutiile acide diluate sunt stabile.
0 Se administreazJ pe urmJtoarele cJi'
, inhalatorie oralJ (pulbere, aerosoli)
, intranazal (pulbere, aerosoli, picJturi)
, intern ( pulbere din capsule)
, n sacul con:unctival (colir)
, cutanat
0 %bsorbtia n general redusJ'
, prin mucoasa digestivJ sub !A
, prin mucoasa respiratorie, Q , ?A
0 Se eliminJ nemetabolizat prin urinJ si bilJ (n proportii egale).
0 *urata de actiune este de 5,L ore.
0 &ecanism de actiune.
, blocheazJ degranularea mastocitarJ prin interferentJ cu mecanismele calcice.
,mpiedicJ recrutarea neutrofilelor si eozinofilelor n focarul inflamator.
, blocheazJ efectul 0%; pe eozinofile.
, are actiuni complexe pe limfocitele <
, augmenteazJ expresia receptorului 8> , ".
, nu afecteazJ productia de interferon si 8>,".
, antagonizeazJ efectele tahiEininelor (substante 0) si ale capsaicinei pe fibrele senzitive. 8n acest fel suprimJ reflexele
neuronale exagerate.
, inhibJ fosfodiesteraza.
, nu interfereazJ cu testele cutanate de sensibilitate la alergeni.
00Indicatii tera#e%tice
a)A'tm 9ron'ic
0Dste larg utilizatJ n tratamentul astmului bronsic. *e asemenea, n rinita alergicJ, con:unctivite alergice si chiar in alergiile
alimentare.
0Studii clinice pe un numJr redus de cazuri, sugereazJ efecte utile n mastocitoza sistemicJ si localizatJ (urticaria
pigmentosa), dermatita herpetiformJ, dermatita atopicJ, tusea dupJ inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei.
0 8n astmul bronsic este eficace n'
I astmul alergic
I astmul de efort
I astmul la (aer) rece
I astmul la substante iritante
I uneori bronhospasmul la aspirinJ
0 8n astmul alergic cronic, efectul se instaleazJ lent'
, se amelioreazJ functia pulmonarJ.
, scade frecventa si gravitatea crizelor.
, sunt prevenite crizele de dispnee prin expunere la antigeni.
, efectul deplin se observJ dupJ ",L sJptJmni (uneori chiar ?,!" sJptJmni).
, hiperactivitatea bronsicJ diminuJ dupJ ",4 luni.
, devine posibilJ reducerea dozelor de bronhodilatatoare si antiinflamatoare (glucocorticoizi) si uneori retragerea
(temporarJ) a acestora.
08n astmul bronsic, este mai eficace la copil (mai ales atopic) comparativ cu adultul.
08n astmul bronsic cromolina se administreazJ prin inhalatie oralJ sub urmJtoarele forme farmaceutice'
, pulbere (prin dispozitivul S08N%>D3
3
).
, solutie pentru aerosolizare (nebulizare).
, solutie n flacoane presurizate, dozate.
Cltimele douJ forme au o compliantJ mai bunJ si sunt nsotite de efecte adverse mai putine.
0 0osologie n astmul bronsic depinde de forma farmaceuticJ
, pulbere sub formJ de capsule. 5x"7 mgNzi.
- solutia presurizatJ,dozatJ . "x?77 ug(" inhalatii) de 5 ori pe zi.
9) ,inita aer!ic-
I Cromolina este mai eficace n forma sezonierJ dect n cea cronicJ.
I Si n aceastJ afectiune, efectul apare lent, dupJ cteva (4) sJptJmni.
I 8n mod evident n rinite sezoniere este mai eficace anterior expunerii la antigeni (polen).
ISunt influentate mai ales strJnutul, rinoreea, pruritul nazal si mai putin congestia nazalJ.
ISe administreazJ sub formJ de'
, pulbere (sub formJ de insuflatii) cu rezultate contradictorii.
, solutii presurizate dozate 5A (6," mgNdozJ)
, picJturi nazale.
I %vanta:e'
, sigurantJ n utilizare, prin lipsa efectelor adverse ma:ore.
I *ezavanta:e'
, ritmul de administrare (de pnJ la LxNzi)
, costul ridicat.
c) Con:%ncti/ita aer!ic-
I <ratamentul se face cu solutie 5A, cte !," picJturi n sacul con:unctival de 5 ori pe zi.
I3ezultatele de scurtJ duratJ sunt favorabile. pe termen lung ( L luni , " ani) controlul simptomatologiei este nesatisfJcJtor.
d) Aer!ii aimentare
I Cromolina este eficace ntr,un numJr de cazuri n formele cu localizJri strict digestive, dar si n cele sistemice (57,67A).
ICromolina se administreazJ p.o. sub formJ de pulbere, extrasJ din capsule si dizolvatJ n apJ caldJ. Nu se amestecJ cu sucuri de
fructe, lapte sau alimente.
IDfectul este dependent de dozJ. sunt necesare doze mai mari , de 7,5,",5 gNzi p.o., de obicei restrictive financiar.
c) Ma'tocitoza
I Dficace n "N4 a cazurilor cu mastocitozJ generalizatJ si la o parte a pacientilor cu mastocitozJ localizatJ (urticaria pigmentosa).
I Cromolina se administreazJ p.o., n doze relativ mari (!L7 , ?77 mgNzi).
00Efecte ad/er'e ae cromoinei
, Cromolina este lipsitJ de efecte adverse ma:ore.
, nu au fost observate la animale efecte asupra fertilitJtii, efecte teratogene si cancerigene.
, foarte rar apar reactii anafilactice sau anafilactoide grave.
S,au mai descris eruptii cutanate, infiltrate pulmonare cu eozinofile.
, cele mai multe efecte adverse se produc prin iritare si sunt de obicei locale'
, pe cale inhalatorie, pulberea si mai rar solutiile aerosolizate pot produce uneori tuse si bronhospasm.
, pe cale intranazalJ , strJnut, iritare, rinoree, gust neplJcut.
, clorofluorococarbonii din solutiile presurizate pot produce aritmii cardiace.
00Contraindicatii
I ipersensibilitate la medicament si substantele ad:uvante.
I Criza de astm bronsic.
IHprirea tratamentului cu cromolinJ se face'
, in caz de bronhospasm, neinfluentat de beta adrenomimetice.
, n cazul aparitiei infiltratului pulmonar cu eozinofile dupJ administrare.
ISe impune prudentJ'
, n cazul utilizJrii flacoanelor presurizate cu (clorofluorocarboni), la pacientii cu aritmii cardiace siNsau cardiopatie ischemicJ
I 8n caz de insuficientJ hepaticJ si insuficientJ renalJ (eventual reducerea dozelor).
*&NE2OC,OMIL ( B38HN8>
3
, 83<%N
3
, <8>%*D
3
)
I Sarea disodicJ a acidului piranochinolindicarboxilic.
I Dfectele farmacologice si mecanismul de actiune similare cromoglicatului de sodiu.0robabil are n plus unele efecte pe celulele
implicate n procesul inflamator.
I %bsorbtia din tractul digestiv si cJile respiratorii este foarte redusJ.
00Indicatii tera#e%tice
, 8n primul rnd n astmul bronsic, dar si n rinitele alergice si con:unctivitele alergice, n administrare topicJ (inhalatii, colire).
I 8n astmul bronsic'
, preventiv n formele usoare si moderate .
, efect similar sau usor superior cromoglicatului , dar de obicei inferior glucocorticoizilor.
, 3elatia cu beta adrenomimeticele si teofilina'
, le poate reduce dozele si creste eficienta.
, le poate substitui.
, *esi poate reduce dozele de steroizi, foarte rar i substituie.
, efectul se dezvoltJ lent (aproximativ douJ sJptJmni).
, dozele initiale sunt de 4,6 mg (" inhalatii) de 5 ori pe zi.
ulterior dozele pot fi reduse la cele minime eficace (eventual de "xNzi).
, este eficace si n astmul de efort si la substante iritante.
, nu se recomandJ la copii sub !" ani.
, este ineficace n crizele de astm bronsic.
I 8n rinita alergicJ'
, se utilizeazJ pe cale intranazalJ si are efecte promitJtoare.
I 8n con:unctivitele alergice se administreazJ local.
00 Efecte ad/er'e1
, au incidentJ redusJ.
, cel mai frecvent efect advers , gustul neplJcut ( !4A) dupJ administrare prin inhalatie oralJ si chiar intranazal. efectul
poate fi tranzitoriu.
, mai sunt mentionate' greturi, cefalee, disconfort abdominal.
4. ;ETOTI"ENA (%S<%;DN
3
, DCCRC>8ND
3
, ;3DN%S&%
3
, OD<%3;DN
3
,
OD<H,+%>
3
, OD<H;
3
, 03H;8>%3
3
, <H<8;DN
3
, =%*8<DN
3
, =H>;DN
3
).
;orme farmaceutice' cpr. ! mg. cpr. retard " mg (6 mg). sirop ! mgN6 ml. sol. oftalmicJ.
00 "armacocinetic-
, %bsorbtie intestinalJ ?7,!77A, dar biodisponibilitate redusJ (67A), datoritJ primului pasa: hepatic.
, &etabolizare extensivJ.
, Dliminare renalJ L7A. 57A pe cale digestivJ.
, <
!N"
,T "!,"" ore.
0 0Efecte farmacoo!ice
, reduce faza tardivJ a obstructiei bronsice.
00 Mecani'm de acti%ne
, 8nhibJ eliberarea histaminei si leucotrienelor din mastocite.
, 8mpiedicJ formarea leucotrienelor.
- BlocheazJ efectele 0%; (factorul de activare al plJcutelor (trombocitelor)
,bronhoconstrictor.
,inductor al hiperactivitatii bronsice.
,asupra mobilizarii eozinofilelor
, Dfect antihistaminic
.
, Dfect anitserotoninic neselectiv.
, 3estabilirea sensibilitJtii receptorilor beta, adrenergici bronsici.
, 8nhibitia fosfodiesterazei.
, Blocant al canalelor (lente) de calciu.
0 0Utiizari tera#e%tice
, %stm bronsic
, %lte boli alergice
, rinite
, con:unctivite
, alergodermii
, alergii alimentare.
I 8n astmul bronsic'
, Dficacitate asemJnJtoare cromolinei.
, 0oate fi utilizatJ n forme usoare de astm bronsic la copil.
, Dfectul se instaleazJ lent (4,5 sau chiar L,!" sJptJmni).
, <reptat, poate reduce hiperreactivitatea bronsicJ.
, %melioreazJ calitatea somnului n astmul bronsic.
, Nu altereazJ clearance,ul muco,ciliar.
, Nu influenteazJ secretia hormonului de crestere(la copil).
, Nu este activJ n criza de astm bronsic.
, Nu este eficace n astmul de efort si astmul intrinsec.
I 0rincipalul avanta: al tratamentului cu Eetotifen l constituie administrarea oralJ. "x! mgNzi. 0reparatele retard (" mg) se iau seara.
00 Efecte ad/er'e
, apar mai ales la nceputul tratamentului.
, se observJ'
, sedare, somnolentJ.
, ameteli (rar).
, xerostomie.
, greatJ, anorexie.
, epigastralgii, constipatie.
, crestere n greutate.
00 Interacti%ni
, potenteazJ efectele sedativelor si hipnoticelor.
, asociatJ antidiabeticelor orale prezintJ risc crescut de trombocitopenie.
ANTIHISTAMINICE H*
A&3enerait-ti
I %" sunt medicamente apJrute ulterior %!.
I Selectivitatea blocJrii receptorilor " este remarcabilJ (n comparatie cu selectivitatea %!).
I %ctiunea farmacologicJ cea mai importantJ constJ n inhibitia secretiei gastrice acide.
I Dficacitatea deosebitJ si sigurantJ n utilizare au impus %" ca medicamente de prim rang n patologia stJrilor nsotite de
hipersecretie gastricJ.
I 8ndicate la milioane de pacienti cu boalJ ulceroasJ, cimetidina si ranitidina, cele mai prescrise %", au ocupat ani la rnd topul
celor mai (bine) vndute medicamente pe piata mondialJ a medicamentului.
B& Pro#riet-ti fizico.chimice.
I Sunt substante bazice. SJrurile cele mai cunoscute sunt clorhidratii.
C& ,eatii7 'tr%ct%r- chimic- . acti/itate farmacodinamic-&
I Compusii chimici initiali, contin n moleculJ ,ca si histamina, imidazol.
I 8midazolul poate fi nlocuit de alti heteroclicli, fJrJ alterarea proprietJtilor blocante ".
ICatena lateralJ nu impune rigori structurale deosebite pentru mentinerea efectelor %".
2& Ca'ificarea AH*
I 0rincipalele clase chimice de %"'
8. *erivati de imidazol'
!. Cimetidina
". Dtintidina
4. Hxmetidina
88. *erivati de furan'
!. 3anitidina
". Niperotidina
4. 3amixotidina
5. *onetidina
6. >upitidina
888. *erivati de tiezol'
!. Nizatidina.
". ;amotidina.
4. <iotidina.
5. <uvatidina.
8M. *erivati de oxazol'
!. C3C !@Q7
M. 0iperidinometilfenoxipropilamide
!. 3oxatidina
".%ceroxatidina.
4. >oxtidina.
5. >anitidina.
6. Sufotidina.
*intre aceste %", cimetidina, ranitidina, famotidina, nizatidina sunt larg utilizate n lumea ntreagJ. &ai nou apJrutJ n arsenalul
terapeutic este roxatidina.
E&"armacocinetic-&
( date referitoare la cele 5 %" mai cunoscute).
I CJi de administrare'
I Calea de administrare oralJ este, de departe cea mai utilizatJ.
I >a nevoie se pot administra i.m. sau i.v. (existJ forme farmaceutice parenterale pentru cele 5 %" mentionate mai sus).
0 A9'or9tia '
, Dste rapidJ dupJ administrare internJ.
, %ntiacidele pot reduce absorbtia %" (cimetidinJ).
I >egare de proteinele plasmatice redusJ.
I &etabolizare importantJ la nivel hepatic (redusJ n cazul nizatidinei).
, Cimetidina inhibJ sistemul enzimatic al citocromului 0,567, celelalte %" au efect redus sau nul asupra acestuia.
0 Eiminare'
, preponderent pe cale renalJ prin ultrafiltrare si secretie tubularJ.
, intrJ n competitie pentru transportul tubular cu creatinina (i creste valorile serice) si cu unele medicamente bazice
(teofilinJ, procainamidJ).
I Parametri farmacocinetici'
, Biodisponibilitate redusJ dupJ administrare oralJ datoritJ primului pasa: hepatic (cu exceptia nizatidinei).
;. Efecte farmacoo!ice
I %ceste medicamente antagonizeazJ in vitro si in vivo actiunile histaminei pe receptorii
"
'
, stimularea secretiei gastrice acide.
, componenta tardivJ a rJspunsului vasodilatator.
, stimularea cardiacJ (inotropism si cronotropism).
, efectul imunodepresor.
I %" utilizati terapeutic sunt antagonisti completi (puri).
I Dfectul de blocare pe receptorii " este competitiv ( reversibil) la ma:oritatea %". *erivatii de piperidinJ au in schimb , actiune
de tip ireversibil (insurmontabil).
I Cel mai important efect clinic al %" se produce pe secretia gastricJ'
, scad volumul si aciditatea acesteia.
, este afectatJ primordial secretia acidJ'
, bazalJ (diurnJ si nocturnJ).
, declansatJ de alimente.
, stimulatJ prin histaminJ, acetilcolinJ, gastrinJ, insulinJ, metilxantine.
, Concomitent inhibJ secretia factorului intrinsec Castle, fJrJ sJ modifice absorbtia vitaminei B!".
, Secretia de pepsinJ (pepsinogen) este redusJ ca urmare a scJderii volumului secretor.
I Ca urmare a scJderii aciditJtii intragastrice ,%" pot creste gastrinemia.
I %" au influentJ nesemnificativJ asupra secretiei pancreatice exocrine, ca si asupra altor secretii exocrine.
I %" nu afecteazJ functia sfincterului esofagian inferior si golirea gastricJ.
I %" au efect aditiv cu %! n antagonizarea vasodilatatiei histaminice.
3& Efecte ad/er'e
I ;iind printre cele mai utilizate medicamente (pe milioane de pacienti), %" sunt printre cele mai bine monitorizate medicamente n
planul farmacovigilentei.
I 3eactiile adverse'
, sunt rare.
, de obicei lipsite de gravitate.
, necesitJ foarte rar reducerea dozelor sau ntreruperea tratamentului.
, dispar la oprirea administrJrii medicamentelor.
I Dfectele adverse apar ca si o consecintJ a '
, reactiilor de hipersensibilizare.
, efectelor de tip blocant pe receptorii
"
( cele generate de hiposecretia gastricJ, efectele cardiovasculare).
, efectelor endocrine.
, interactiunilor medicamentoase.
I Cele mai des observate efecte nedorite sunt cele pe'
, sistemul nervos central.
, tractul digestiv, iar n cazul cimetidinei
, efectele endocrine si
, interactiunile medicamentoase.
8. 3eactii alergice
I Sunt rare si de gravitate redusJ.
!. &anifestJri generale'
, soc anafilactic, angioedem, laringospasm, bronhospasm.
". &odificJri cutanate'
, eruptii cutanate, urticarie, prurit.
, sindrom Stevens,Wohnson.
4. ematologice'
, leucopenie.
, trombocitopenie.
, pancitopenie.
5. epatice (foarte rare)'
, cresterea enzimelor de citolizJ
6. 3enale (cazuri izolate)'
, nefritJ interstitialJ.
88. ipoaciditate sau anaciditate gastricJ avnd ca si consecinte (posibile)'
!. 3iscul cancerigen'
, asocierea dintre administrarea %" si aparitia unor cancere a fost
fJcutJ datoritJ'
, unor observatii clinice izolate.
, studiilor experimentale de lungJ duratJ, pe diverse specii animale.
, posibilitatea formJrii de nitrati si nitrozamine n conditii de hipoaciditate.
, >a ora actualJ pare suficient de argumentatJ afirmatia cJ %" nu favorizeazJ aparitia unor cancere dar se impune continuarea
studiilor clinice n acest domeniu.
". 3iscul infectiilor digestive'
, mai ridicat la persoanele peste L6 de ani.
4. ipergastrinemie'
, posibil implicatJ n aparitia tolerantei
,n reactivarea simptomatologiei la ntreruperea bruscJ a tratamentului.
888. <ulburJri digestive'
, greturi si vJrsJturi.
, diaree. mai rar constipatie.
, xerostomie.
8M. <ulburJri nervoase'
, desi nu trec prin bariera hematoencefalicJ efectele adverse pe s.n.c. sunt printre cele mai des mentionate
,apar mai frecvent'
, dupJ doze mari.
, la vrstnici.
, n insuficientele renalJ si hepaticJ.
, la pacientii n stare criticJ.
, constau n'
, stJri de confuzie.
, comportament bizar, halucinatii, manifestri paranoice.
, convulsii.
, miscJri coreiforme.
, sindrom de trunchi cerebral ,reversibil (tulburJri auditive, de vedere, disartrie , parestezii).
M. &odificJri endocrine
, 0rezente ntr,un numJr de cazuri la cimetidinJ, mult mai rare la ranitidinJ, foarte rare sau neobservate la celelalte %".
, Se observJ mai frecvent la bJrbati si constau n'
, oligospermie.
, ginecomastie.
, reducerea libidoului, impotentJ.
, %ceste simptome au fost corelate cu efectele observate pe sistemele hormonale'
, blocarea receptorilor pentru androgeni . si, probabil n mJsurJ mai redusJ'
, inhibita metabolizJrii estradiolului.
, eliberarea de prolactinJ.
M8. Dfecte adverse cardiovasculare'
, Se observJ rar, mai ales dupJ administrare i.v..
, Constau n '
, tahicardie dar si,
, bradicardie, bloc %,M.
, hipotensiune arterialJ.
M88. Dfecte adverse prin interactiuni medicamentoase.
H& S%#radozarea 'i intoxicatia ac%t-'
I <oxicitatea redusJ a fost observatJ dupJ administrarea eronatJ a unor doze zilnice mari (6," , "7 g).
I Dvolutii fatale au fost observate dupJ doze mari, necunoscute(n caz de intoxicatii cu cimetidinJ si diazepam) (prin tulburJri
cardiace).
I <ratamentul constJ n'
, spJlJturJ gastricJ sau emezJ (n primele 5 ore de la ingestie).
, mJsuri simptomatice si de sustinere a functiilor vitale.
, diurezJ fortatJ nu creste eliminarea si nu este recomandabilJ.
8. 8nteractiuni medicamentoase
, &ai frecvente n cazul cimetidinei.
!. 8n etapa de absorbtie'
, %" reduc absorbtia medicamentelor cu pO
a
mic (4,5) ce se absorb n mediu acid (Eetoconazol).
, Biodisponibilitatea ar fi redusJ de antiacide (chestionabil), &,colinolitice, dar chiar si de proEinetice (metoclopramida).
". 8n etapa de biotransformare'
, Cimetidina interfereazJ cu sistemul oxidazelor mixte dependente de citocromul 0 567, inhibnd metabolizarea si
crescnd riscul de toxicitate pentru medicamentele metabolizate la acest nivel.
, &anifestarea ca efect advers, are relevantJ clinicJ mai ales n caz de tratament asociat al cimetidinei cu medicamente cu
indice terapeutic mic'
, anticoagulante orale.
, antiaritmice (lidocainJ, procainamidJ).
, anticonvulsivante ( fenitoinJ, carbamazepinJ).
, beta ,adrenolitice.
, teofilinJ.
, Contrar unor surse bibliografice mai vechi se pare cJ %" nu interfereazJ cu biotransformarea etanolului.
4. 8n etapa de eliminare, toate %" reduc transportul tubular (si excretia) medicamentelor bazice (teofilina, procainamidJ).
4& Indicatii tera#e%tice
I 0rofilul terapeutic si eficienta sunt asemJnJtoare pentru toate %".
I 0otenta este diferitJ . *in punct de vedere al utilizJrii clinice este acceptatJ urmJtoarea echivalentJ' cimetidinJ 7,? g. ranitidinJ 7,4
g. nizatidinJ 7,4 g. famotidin 7,75 g.
I Dfectele adverse sunt mai frecvente la cimetidinJ si mai rare la % " din generatiile mai noi (ranitidina si famotidina).
I 8n tratament cronic apare fenomenul de tolerantJ'
, apare chiar dupJ a doua dozJ.
, se dezvoltJ gradat.
, se stabilizeazJ la aproximativ o lunJ de la nceputul administrJrii.
I 8ntreruperea bruscJ a tratamentului cu %" poate reactiva simptomatologia ,n boala ulceroasJ).
I. 8ndicatii terapeutice legate de efectul antisecretor gastric.
!. Boaa %ceroa'-'
a) Ucer% d%odena (U&2&)
, 8n C.*. rata vindecJrii este legatJ de " factori'
, gradul de control al aciditJtii intragastrice pe "5 de ore.
, durata tratamentului.
, DxistJ mai multe modalitJti de administrare'
, patru doze pe zi.
, douJ doze pe zi.
, o singurJ dozJ, seara la culcare.
, Cltima modalitate asigurJ n C.*., vindecJri n aproximativ ?7A din cazuri dupJ 5 sJptJmni de tratament si de
@6A dupJ ? sJptJmni.
b) Clcerul gastric (C.+.)'
, durata tratamentului este similarJ ,iar rata vindecJrii apropiatJ sau usor mai redusJ.
". Sindrom =ollinger , Dllison'
, %" se utilizeazJ anterior interventiei chirurgicale sau n formele inoperabile.
, Sunt necesare doze mari , n 5 prize zilnice.
4. Clceratii de stress'
, administrare preventivJ.
5. Clceratii medicamentoase.
6. Sindromul de aspiratie pulmonarJ'
, preventiv, prin reducerea aciditJtii gastrice.
L. Dsofagita de reflux'
, se preferJ inhibitorii pompei de protoni.
88. CtilizJri n asociere cu %!
Q. Crticaria cronicJ.
?. &astocitoza.
@. Sindromul carcinoid gastric.
888. CtilizJri n surpadozJri si intoxicatii acute medicamentoase'
I 8n aceste situatii a fost utilizatJ investigational,cimetidina,
I 0rin inhibitia metabolismului medicamentelor este utilJ n situatia cnd se formeazJ compusi reactivi bazici prin
biotransformare, asa cum se ntmplJ n'
!7. 8ntoxicatia acutJ cu paracetamol.
!!. emoliza si methemoglobinemia dupJ dapsonJ.
O. Contraindicatii (prudentJ)'
, alergie specificJ.
, sarcinJ (prudentJ).
, vrstnici.
, insuficientJ renalJ si insuficientJ hepaticJ
, asocieri medicamentoase riscante.
>. Princi#aee medicamente AH*
8. C8&D<8*8N% ( %><3%&D<
3
,CD&8*8N
3
, C8&DD-%>
3
, 8S<H*8>
3
, <%+%&D<
3
)
0osologie
I 8n boala ulceroasJ se administreazJ de obicei 7,5 , 7,? gNzi seara la culcare timp de cel putin 5 sJptJmni , n C.*. si L sJptJmni n
C.+..
I 8n sindromul =ollinger , Dllison' 7,5 g de 5 oriNzi.
I *oza totalJ nu va depJsi ",5 gNzi.
I 8n insuficienta renalJ dozele se reduc n functie de clearance,ul creatininic.
I *e asemenea se reduc dozele n encefalopatia portalJ (cu 57A).
88. 3%N8<8*8N% (C>CH3%N
P
, C><8*8N
3
, +D3<HC%>&
3
, =%N<%C
3
)
0osologie
I 8n boala ulceroasJ, n dozJ unicJ vesperalJ 7,4 gNzi.
I 8n sistemul =ollinger , Dlleson se indicJ p.o. 7,!6 g de " sau 4 ori pe zi .la nevoie se poate creste pnJ la L gNzi p.o.. Cneori se
in:ecteazJ n perfuzie lentJ i.v. ! mgNEgNorJ.
I Ca si pentru cimetidinJ se reduce posologia n insuficienta renalJ.
3anitidine Bismutrex (complex al ranitidinei cu citratul de bismut), indicatJ n tratamentul complex (tripla terapie) n infectia cu
elicobacter p/lori.
888. ;%&H<8*8N% (;%&H+%S<
3
, +%S<3HS8*8N
3
, SC%&%N<D>
3
, C>;%&8*
3
)
0osologie
I *oza uzualJ n administrare unicJ zilnicJ este de 7,75 g.
I 8n sindromul =olinger , Dllison ' initial 7,7" g p.o. la L ore. *oza poate creste pnJ la 7,? gNzi. Se poate administra si i.v. n bolus
,sau n perfuzie lentJ.
I 8n insuficienta renalJ, la valori ale clearance,ului creatininic X !7 m>N!K, doza se reduce cu 67A
8M. N8=%<8*8N%
%-8*
3 cpr. 7,!6 g. 7,47 g. f. 7,5 g

I *oza uzualJ p.o. ' 7,4 g seara la culcare.
I *ozele se reduc n insuficienta renalJ.
M. 3H-%<8*8N%
3H-%ND
3
7,7Q6 si 7,!6 g.
I0osologie' 7,!6 g seara.