Definirea si rolul auditului financiar -contabil

Auditul ,definit conform Normelor Nationale de Audit ,reprezinta examinarea profesionala a

unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin rapoartele la
un criteriu (standard,norme) de calitate in vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii.

Auditul poate mai mult decat oricare dintre disciplinele de studiu din sfera contabilitatii,se
constituie, intr –o materie interdisciplinara .Procesul de audit implica utilizarea nu numai a
cunostintelor intr –o materie interdisciplinara.Procesul de audit implica utilizarea nu numai a
cunostintelor din contabilitate,dar si a celor din alte domenii,cum ar fi din domeniul juridic,al
eticii,analizei economice financiare,matematicii,informaticii etc.,cunoscand-o promovare pentru
orice profesionist contabil.De regula ,auditorul nu este solicitat pentru a contabiliza tranzactiile unei
entitati patrimoniale,ci pentru a verifica ,in toate aspectele semnificative,conformitatea reflectarii in
stiintele financiare prezentate de conducerea unitatii auditate a tranzactiilor economice cu anumite
principia,postulate si criteria de inregistrare,raportate etc.

Din acest motiv,auditul(care arata ceea ce trebuie sa faca auditorii) si profesia de auditor (cadrul
care asigura desfasurarea procesului de audit) ocupa un loc din ce mai important in mediile de
afaceri de pretutindeni.

Complexitatea activitatii de audit deriva din faptul ca ,fie si in conditiile in care acesta este
reglementata in detaliu,nu exista o ,,reteta’’ universal valabila care ,odata aplicata ,sa asigure un
audit complet si un rezultat garantat.Nu numai in literature de specialitate,dar inca din prefata la
Normele Nationale de Audit,se precizeaza:,,Este posibil sa fie stabilite norme de audit complet si
serviciiconexe care sa se aplice de o maniera universal la toate studiile cu care un auditor se poate
confrunta;in consecinta auditorul trebuie sa considere normele adoptate ca principia fundamentale
care trebuie urmarite in activitatea lor.Procedurile necesare pentru punerea in lucru a acestora sunt
lasate la judecata fiecarui membru si variaza in functie de circumstantele fiecariu caz’’.Cu alte cuvinte
rationamentul auditorului va prevala in ultima instant,acest principiu fiind ridicat la rangul de norma
profesionala .

Intelegerea a ceea ce este un audit si a modului in care se desfasoara conditioneaza intelegerea

rolului auditului si a responsabilitatiilor profesionale ale auditorilor,atunci cand acestia presteaza o
astfel de activitate.Pentru ca cineva sa stapaneasca in profunzime metodele si tehnicile puse in
practica de auditori,va trebui sa inteleaga in primul rand mediul economic ,social si institutional in
care se desfasoara procesul de audit.Peste tot in lume,auditul,intocmai ca in contabilitatea,a aparut
si s-a dezvoltat urmare a unor necesitatii impuse de dezvoltarea afacerilor in ansamblul lor.Din acest
motiv si auditorul trebuie sa se conformeze cerintelor generale ale mediului institutional si de afaceri
in care opereaza.

In ultimele decizii conceptual de audit s-a rafinat tot mai mult, ajungandu-se in mod natural in
crearea unui domeniu de sine statator,cu obiective proprii dar si cu metode si tehnici specific, a caror
utilizare sa asigure atingerea acestor obiective.Pe de alta parte ,ca in orice alt domeniu ce se bazeaza
pe economic sau social,diferitele tipuri de audit ,scopul acestora,sau chiar mijloacele si tehnicile
utilizate sunt intr-o continua evolutie si adaptare la transformariile din mediul existent,ceea ce
implica o pregatire profesionala continua din partea auditorilor.

Prin audit financiar se intelege examinarea efectuata de un profesionist competent si independent

(censor,contabil sau contabil autorizat cu studii superioare) in vederea exprimarii unei opinii
motivate asupra:

-verificarea respectarii cadrului conceptualal contabilitatii(postulate,principia,norme si reguli de

evaluare ),general acceptate ,a procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii(autori interni
sau statutari) .

-verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare,imaginea lor fidela,clara si

complete pe intreg exercitiul financiar.Legea Contabilitatii nr 82/1991 va fi aplicata impreuna cu
Cadrul general de amortizare a reglementarilor contabile .Cadrul general de intocmire si prezentare a
situatiilor financiare ,elaborate la IASC ,Standardele de Contabilitate Internationale si
Nationale.Auditul trebuie sa urmareasca daca procedurile de culegere si preluare a datelor sunt bine
stabilite si daca se aplica in permanenta.

Auditul financiar contabil consta in verificarea si certificarea conturilor anulate de catre un

profesionist competent si independent,in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra relatii datelor
cuprinse in documentele anuale de sinteza (bilant contabil ).

Practica a dovedit ca exista un conflict potential de interese intre cei ce culeg, prelucreaza si
sintetizeaza informatiile contabile si utilizatorii acestor informatii.Utilizatorii de informatii contabile
manifesta o lipsa de incredere in informatiile furnizate de contabilitate ,deoarece producatorii de
informatii contabile nu sunt ,de regula, independent fata de operatiunile effectuate si situatiile
anuale de sinteza prezentate ,fapt ce pune la indoiala impartialitatea si obiectivitatea aparatului
financiar contabil din intreprinderi.

Ca urmare ,intre activitatea producatorilor de informatii si utilizatori de informatii este necesara sa

se interpuna activitatea auditorilor (expert contabil,contabili autorizati cu studii superioare,societatii
de expertiza, cenzori etc.) care au menirea de a restabili o incredere rezonabila intre producatorii si
utilizatorii formatiilor contabile.Prin aceasta auditul contabil la protejarea intereselor diferitelor
categorii de beneficiari de informatii contabile.

Odata cu cresterea volumului si complexitatii lucrarilor contabile, sporeste riscul de erori in

preluarea datelore,iar implicatiile acestor dezinformati asupra utilizatorilor de informatii devin tot
mai grave.Este elocvent in acest sens impactul negative pe care l-au generat in ultima perioada
neregulile in producerea si furnizarea informatiilor contabile din cadrul unor societati financiare si
bancare,nereguli care au dus la incalcarea principiului prudentei si prin aceasta au influentat deciziile
miilor de locuitori care in present isi vad periclitate economiile depuse la aceaste societatii.

Campul de aplicare nelimitat de contabilitatii militeaza in favoarea unei deontologii profesionale

care raspund la trei imperative,prudent,regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare.Acesta
presupune o imagine fidela a patrimoniului, a contului de profit si pierdere si fluxurilor de
trezorerie.Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor aratate mai sus.
Bunele practice contabile constau in adaptarea de catre entitatiile care fac obiectul auditului a
dispozitiilor care enunta principiile contabile admise in domeniul informatiei contabile si financiare si
al publicitatii acestora care sa corespunda nevoilor utilizatorilor.

Promovarea bunelor practice contabile poate fi inteleasa din punct de vedere al urmatoarelor
elemente cu character contabil,financiar si organizatoric:

-cadrul contabil de baza;

-principii si reguli contabile;

-situatii financiare;

-control intern ;

-audit intern

Practicile contabile bune contribuie nu numai la pregatirea si prezentarea informatiilor contabile

si financiare de calitate ,dar si la pregatirea informatiilor de gestiune de calitate ,favorizand astfel
luarea de decizii de gestiune sanatoase si ,in consecinta o buna gestiune financiara .

Cadrul contabil de baza ,numit si metoda contabilitatiiface referire la principiile contabile care
determina momentul efectuarii unei operatiuni (tranzactii,sau al desfasurarii unui fenomen economic
al carui efecte vor fi inregistrate in contabilitate si reflectate in situatiile financiare.

Regularitatea contabilitatii presupune respectarea regulilor procedurilor contabile si a principiilor

general acceptate prevazute de legea contabilitatii nr. 82/1991 si de Cadrul general de intocmire si
prezentare a situatiilor financiare elaborate IASC ,precum si de Standardele de Contabilitate
Internationale si Nationale.Principiile contabile sunt enumerate Standardele Nationale de
Contabilitate.

Principiile si regulile contabile au ca scop sa indice cum vor fi inregistrate efectele tranzactiilor
(operatiuniilor) si fenomenelor in situatiilor financiare.Principiile contabile generale admise sunt:

-principiul permanentei metodelor contabile;

-principiul continuitatii activitatii;

-principiul prudentei ;

-principiul independentei exercitiului;

-principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;

-principiul necompensarii;

-principiul importantei;

-principiul predominarii realitatii asupra aparentei.

Situatiile financiare se definesc ca ansamblul documentelor cu character financiar ,care sunt

publicate de catre entitate auditata si care fac obiectul unui audit.Situatiile financiare cuprind
un bilant ,o situatie (cont) a veniturilor si cheltuielilor pe o anumita perioada ,un tablou de finantare
,cat si note si alte documente explicative care fac parte integranta din situatiile financiare.

In functie de natura entitatii auditate ,situatia veniturilor si cheltuielilor se poate prezenta sub
forma contului de profit si pierdere sau cont de executie bugetara.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza utilizatoriilor acestora informatii despre

echilibrul financiar si performante, precum si despre evolutia acestora in legatura cu entitatea
auditata. In cadrul sectorului public , obiectivele include si furnizarea de informatii despre
conformitatea operatiunilor cu baza lor legala.

Situatiile financiare trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici care sa faca informatiile ,pe
care acestea le contin , folositoare utilizatoriilor lor,si anume:
intengibilitatea;pertinenta(relevanta) ;fiabilitatea;semnificatia;(materialitatea);importanta
relative;oportunitatea;coerenta;comparabilitatea.

Sinceritatea urmareste publicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor contabilitatii.Persoana

desemnata cu intocmirea situatiilor financiare este obligate sa analizeze operatiunile inregistrate
in documentele primare inainte de a fi inregistrate in contabilitate din punct de vedere legal si al
eficientei lor.

Pentru auditor, sistemul informational reprezinta principal sursa de informare, dar si unul din
obiectivele sale.

Importanta auditului financiar contabil consta in sporirea credibilitatiii informatiei din situatiile
financiare ,pentru viitoarele decizii ale utilizatoriilor de informatii.Faptul ca verificarea bilantului
contabil se face de un auditor independent, un bun profesionist ,cu calitatii morale deosebite
concura la realizarea uneia dintre calitatiile informatiei contabile si anume credibilitatea ei.

Pentru o firma ,auditul reprezinta o vedere critica de ansamblu pentru evaluarea unei situatii
financiar –contabile determinate.

Evaluarea critica a situatiilor financiare se face de un profesionist independent,care trebuie sa-si

indeplineasca misiunea fara a tine seama de posibilele conflicte de interese existente intre
utilizatorii externi de informative si unitate auditata .

Existenta unui cadru contabil de baza a principiilor contabile si a unor situatii financiare bine
intocmite si adaptarea activitatii si cerintelor entitatii si utilizatorilor nu sunt suficiente pentru a
asigura fiabilitatea situatiilor financiare intocmite sau calitatea gestiunii financiare.Este la fel de
important ca managementul entitatii sa organizeze,sa aplice sis a functioneze un control intern de
calitate.
 Conducerea entitatii este responsabila de organizarea si functionarea controlului intern menit sa
asigure:respectarea regulilor externe (legi,norme),cat si interne (decizii si hotarari ale
conducerii);elaborarea , prezentarea si tinerea unui system informational si de indicatori
financiari si de gestiune fiabil.

Controlul intern functioneaza in cadrul unui mediu de control ,care la randul lui influenteaza
eficacitatea procedurilor de control intern .Totusi ,un mediu de buna calitate nu este
suficient ,prin el insusi ,pentru a asigura eficacitatea sistemului de control intern.Totusi ,un mediu
de buna calitate nu este suficient ,prin el insusi ,pentru a asigura eficacitatea sistemului de control
intern .

Auditorul extern (in special,institutia suprema de audit ) poate contribui in mod semnificativ la
asigurarea calitatii controlului intern prin :

a) Analiza mediului de control prin exprimarea criteriilor aferente celor mai bune practice
pe linia organizarii si gestiuni;

b) Analiza detaliata a procedurilor de control intern prin exprimarea procedurilor ce conduc

la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare la nivelul caracteristicilor de calitate
ceruta

c) Analiza calitatii comunicarii intre auditori si conducerile entitatilor audite, in legatura cu

problemele si punctele sale intalnite in analiza controlului intern si in analiza situatiilor
financiare;

d) Identificarea unor practice bune in material controlului intern in comunicarea lor in

interiorul si exteriorul organizatiilor auditate prin intermediul rapoartelor seminariilor
publicatiilor etc.

Auditul intern exercita in egala masura o influenta directa asupra calitatii controlului
intern si practicilor contabile ale entitatii.

Auditul intern include prin altele:

-examinarea ,evaluarea si urmarirea caracterului a decvat si eficacitatea sistemului contabil si

de control intern;

-examinarea informatiilor financiare si informatiei de gestiune;

-examinarea procedurilor de control intern ce vizeaza asigurarea caracterului economic ,eficient

si eficace al operatiunilor si calitatii controalelor de natura nefinanciara ;

-examinarea conformitatii operatiunilor cu legile si normele de natura generala ,contabila si

financiara.

Auditul extern ,pe parcursul desfasurarii misiunilor,dar si in afara acestora poate coopera si
participa impreuna cu autoritatile responsabile (ministerele,departamentele ,etc) la promovarea
bunelor practice contabile la nivelul entitatiilor patrimoniale.
 Auditul financiar –contabil este chemat sa exprime o opinie independent asupra conturilor
anuale asupra altor situatii si informatii menite sa apere in mod egal pe toti utilizatorii de
informatii contabile ,pe toti participantii la viata economic –sociala
(actionarii,stat,salariati,banci,organism bursiere ,debitori ,client, furnizori,creditori,contabilitatea
nationala si administratorii intreprinderii).

Specialistii care autentifica si legitimeaza informatiile furnizate de catre contabilitatea

respectand cerintele de independent si compatibilitate fata de operatiunile si personale pe care le
verifica si reprezentand garantii morale-profesionale sunt chemati sa-si indeplineasca misiunea
fara sa se lase influentati de interesele adeseori contradictorii ale utilizatorilor de informatii.

Managerii considera contabilitatea ca pe un mijloc de comunicare si informare ,ca un instrument de

gestiune si control .Daca nu sunt actionari importanti ,doresc ca situatiile de sinteza sa reflecte
realitatea ,dar in acelasi timp ,cauta sa prezinte un rezultat financiar confortabil pentru aprecierea
activitatiilor,urmarind totodata sa pastreze sursele de autofinantare pentru impiedicarea
distribuirii de dividente mari.

Actionarii si asociatii vor sa cunoasca situatia patrimoniului marimea profitului si modul lui de
repartizare .O societate comerciala care nu distribuie suficiente dividente pierde treptat
increderea actionarilor in eficienta plasamentului facut si ca urmare,acestia isi manifesta
nemultumirea fata de consiliul de Administratie sau incearca sa se dezangajeze fata de societatea
respective.In acelasi timp, distribuirea de dividente determina o diminuare a surselor de finantare
necesara dezvoltarii.

Organele fiscale sunt preocupate sa cunoasca marimea impozitului pe profit si a celorlalte

impozite sit axe datorate de catre contribuabili.Societatea comerciala aplica solutii contabile in
conformitate cu constrangerile fiscale fara a renunta la ,,ajustarea’’rezultatelor finale.

Bancherii incearca sa evalueze rentabilitatea intreprinderilor sis a aprecieze riscurile pe care le

ridica creditarea acestora.Furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea pe termen scurt a beneficilor le
permite livrarea cu un risc minim.Producatorii de informatii contabile care doresc sa contacteze
credite bancare (eventual si cu dobanda mai avantajoasa) sau sa se aprovizioneze pe credit
commercial ,sunt tentatii sa prezinte o situatie financiara sanatoasa,o lichiditate ridicata si rezultate
din exploatarea performante etc.Economostii din domeniul contabilitatii si expertii contabili nu
trebuie sa se lase antrenati in acest joc de interese ,ci sunt chemati sa asigure o informare corecta ,pe
baza de documente legal intocmite a tuturor partenerilor vietii economice.Menirea lor este de a
asigura prezentarea ,prin conturi anuale,a imaginii fidele ,claresi competente,asa cum s-a aratat mai
sus.