Modalitati de selectie a

sportivului de performanta
I.Consideratii generale:
• Selecţia pentru sportul de performanţă reprezintă o activitate complexă, specifică, desfăşurată în mod sistematic, continu care are
la bază datele obiective furnizate de ştiinţa sportului şi prin care se urmăreşte depistarea şi punerea în valoare a potenţialului fizic,
motric şi psihic a viitorilor sportivi, printr-un sistem de criterii de natură motrică, biologică, psihologică şi sociale care dirijate
tehnic, metodic şi pedagogic, conduc la depistarea în special al copiilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea în viitor a unei
discipline, ramuri sau probe sportive şi care are ca finalitate realizarea performanţei sportive, în urma unui proces de antrenament
atent elaborat, condus şi verificat permanent de către antrenor.
• Selecţia în sport prezintă o importanţă decisivă în acest proces final ce urmăreşte depistarea viitorilor sportivi capabili de a
obţine performanţe sportive cât mai valoroase. Astfel, în literatura de specialitate se consideră de exemplu, că din cca. 60.000 copii,
testaţi (selecţionaţi) şi care urmează apoi un proces de pregătire, antrenament, numai 1 (unul) poate deveni cu timpul un mare
performer, un participant la Jocurile Olimpice sau la Campionatele Mondiale .
• În sport, o selecţie eficientă este realizată în timp, de cuplul antrenor-medic sau cu rezultate şi mai sigure „de echipa”
(psiholog, biochimist, fiziolog, kinetoterapeut, metodolog, informatician ş.a.) care asigură pregătirea sportivă prin antrenamentele
respective ca şi procesul de refacere a organismului după efort.
•
II.Principalele criterii ale selectiei:
• La baza selecţiei sunt stabilite şi folosite următoarele criterii: somato-fiziologice; motrice; biochimice şi psihologice.
A. Criterii somato-fiziologice
• Înălţimea (talia) este unul dintre factorii importanţi fiind caracteristica antropometrică decisivă pentru majorittea disciplinelor,
probelor, posturilor dintr-o echipă, care împreună cu proporţiile diferitelor segmente ale corpului sunt, în general, determinate
ereditar.
• În legătură cu condiţiile de sănătate pe care trebuie să le îndeplinească viitorii performeri, Institulul Naţional de Medicină
Sportivă precizează care sunt principalele modalităţi de stabilire a acestor criterii de selecţie, privind:
a) Starea de sănătate se va stabili printr-un examen clinic pe aparate, cât mai complet.
b) Starea funcţională ce priveşte integritatea funcţională: endocrino-metabolică; neuromusculară; neuropsihică; hepato-renală;
hematologică; cardiorespiratorie (Dintre toate organele şi sistemele, aparatul cardiovascular şi cel respirator sunt cele care se
adaptează cel mai repede la efortul fizic, răspunzând cu promtitudine solicitărilor impuse);
• În selecţia sportivă este importantă şi estimarea vizuală a aspectului exterior.
• In etapa initiala a selectiei un rol important il are stabilirea dezvoltarii fizice prin efectuarea unui examen
antropometric care consta in determinarea : statura(inaltimea corpului), greutatea ; bustul; lungimea
membrelor inferioare; anvergura; perimetrul toracic în repaus în inspiraţie profundă şi expiraţie forţată;
diamerul biacromial şi bitrohanterian;
A. Criterii motrice
• Motricitatea reprezintă un criteriu de bază, obiectivat printr-un sistem de probe şi norme de control, cum
sunt:
• Aprecierea nivelului de pregătire fizică generală este expresia gradului de dezvoltare al fiecărei calităţi
motrice în parte şi al tuturor la un loc şi se face prin cele 8 probe ale testului internaţional de capacitate fizică
al Federaţiei Internaţionale pentru Educaţie Fizică (F.I.S.P.) cunoscut sub denumirea de „Standard Fitness
Test“ care este un test folosit şi pe plan internaţional, pentru determinarea capacităţii fizice (motrice) şi care
cuprinde probe şi norme (pentru fete şi băieţi, pe grupe de vârstă de 6-14 ani, pentru băieţi şi 6-12 ani, pentru
fete).
• C. Criterii biochimice
• Acestea constau din investigaţii mai complexe, de specialitate privind mai ales VO2 MAX (consumul
maxim de oxigen), care exprimă capacitatea de efort.
D. Criterii psihologice
• Principalii factori de care trebuie să se ţină seama sunt:
❖ cunoaşterea particularităţilor psihologice;
❖ corelaţia existentă între aptitudini şi atitudini;
❖ utilizarea de teste pentru: psihomotricitate; atenţie; voinţă-tenacitate; inteligenţă; sociabilitate; personalitate.
 III. Etapele activităţii de selecţie şi principalele
caracteristici
• Specialiştii români printre care medicul I.Drăgan -1989 (12), propun ca etape ale selecţiei menţionând şi principalele lor
caracteristici, următoarele trei faze, etape în desfăşurarea selecţiei care astfel însoţeşte dealungul parcursului sportiv pe performerul
respectiv: selecţia iniţială, selecţia secundară şi selecţia finală.
a) Etapa selecţiei iniţiale (primare, prealabilă sau a copiilor):
❖ asigură depistarea copiilor cu aptitudini de excepţie, deosebite capabili de-a obţinerezultate deosebite în sport;
❖ se realizeaza la vârsta de 4-10 ani, în funcţie de accesibilitatea disciplinelor sportive;
❖ se urmăreşte cunoaşterea:
• a). sanogeneza copiilor-starea lor de sănătate ce reprezintă un criteriu eliminatoriu. Bolile cardio-vasculare,
anomaliile congenitale, bolile endocrine, ale sistemului nervos, afecţiunile hepato-renale, auditive, vizuale, tulburările de
comportament etc. sunt incompatibile cu sportul de performanţă.
• Condiţiile prealabile impuse de antrenamentul sportiv vizează:
- participare voluntară, nu forţată;
- controlul medical general iniţial;
- controlul medical general periodic;
- să nu vină în contradicţie cu obligaţiile şcolare.
• b) dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor;
• c) cunoaşterea antecedente sportive şi genetice ale părinţilor, fraţilor şi surorilor;
• d). cunoaşterea influenţelor mediului socio-economic.
• b) Etapa selecţiei secundare (pubertară, intermediară sau selecţia juniorilor):

• Se realizează la vârsta de 11-13 ani, fete şi la 12-14 ani, băieţi şi se urmăreşte:

• dezvoltarea fizică şi psihică;

• dezvoltarea calităţilor motrice;

• asigurarea unei stari de sănătate bună;

• asigurarea motivaţiei pentru pregătirea sportivă;

• dezvoltarea calităţilor moral-volitive.

• creşterea nivelului de dezvoltare a capacităţii de efort;
• fiind o perioadă propice pentru dezvoltarea deprinderilor motrice creşte preocuparea pentru pregătirea tehnică;

• se recomandă antrenament separate (fete, băieţi) şi individualizat;

• în cazul unor neîmpliniri, concretizate prin rezultate sportive slabe, trebuie să se asigure orientarea către o altă disciplină, ramură sau probă sportivă ori post (de exemplu: de la înot
spre polo; de la patinaj viteză la hochei pe gheaţă; de la probele de alergare de viteză spre proba de săritura în lungime etc.);

a) Etapa finală (post-pubertară sau selecţia sportivilor):

• Se realizează la vârsta după 13 ani,fete şi 14 ani,băieţi) cînd se urmăreşte:
• un randament specific superior (rezultate sportive cât mai bune);

• creşterea capacităţii de efort (aerob-anaerob);

• sanogeneza-o sănătate bună;

• dezvoltarea abilităţilor motrice de bază şi mai cu seamă cele specifice;
• creşterea rezistenţei psiho-fizică (stres, febră de start,atenţie şi concentrare marita)
IV. Particularităţile de creştere şi dezvoltare ale copiilor, juniorilor şi valorificarea lor
în antrenamentul sportiv
• După cum se ştie, copilul nu este un „adult în miniatura” (Piaget, Claparéde) şi, ca atare, trebuie tratat diferenţiat în
procesul de antrenament.
• Fiecare etapa de creştere şi dezvoltare a copilului, are reguli specifice particularităţilor de vârstă, care trebuie
bine cunoscute de profesor, de antrenor, de toţi cei ce conduc pe tehnicienii sportivi.
• În timp ce creşterea reprezintă, după cum se cunoaşte, expresia fenomenelor cantitative legate de mărirea
dimensiunilor corporale, dezvoltarea semnifică procesele calitative ce marchează atingerea unor niveluri superioare
de funcţionalitate.
• Creşterea şi dezvoltarea reprezintă complexul dinamic de procese biologice prin care trece organismul
omenesc în evoluţia sa până la maturitate (M. Ifrim-40) Creşterea este un proces cantitativ, de înmulţire celulară şi
somatică, întruchipat de sporirea în greutate, volum şi dimensiuni ale corpului.
• Factorii care determină procesele de creştere şi dezvoltare sunt :
•
• a) interni: ereditatea şi mecanismele neuroendocrine genetic determinate;
• b) externi: în perioada intrauterină (starea de sănătate a mamei şi evoluţia normală a sarcinii); apoi factorii
geoclimatici, alimentaţia, noxele din mediul ambiant şi activitatea motrică şi socială.
• În timpul creşterii şi dezvoltării, diversele elemente corporale prezintă diferenţieri de la o vârsta la alta.
V. Criterile, normele şi probele de selecţie
• Importanţa acordată acestei activităţi de selecţie ca proces continuu, prin care se urmăreşte depistarea şi iniţierea
tinerilor talentaţi, menţinerea lor condiţionată în secţiile pe ramură de sport, în vederea perfecţionării măiestriei încă
de la această vârstă a juniorilor şi apoi ca seniori, ca sportivi angrenaţi în activitatea sportivă de performanţă, a
constituit una dintre problemele de bază ale federaţiilor sportive naţionale şi astfel, toate federaţiile sportive care
încă din anii ’80, şi-au elaborat cu ajutorul Centrului de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport, în funcţie de
specificul fiecărei discipline sportive criterii, probe şi norme de selecţie .
• Criterii comune tuturor disciplinelor sportive:
A. Criterii de selecţie:
• a.1 Criterii medico-biologice
• Criteriile medico-biologice cuprind starea de sănătate şi datele referitoare la dezvoltarea somato-
funcţională a corpului.
o Starea de sănătate este stabilită printr-un examen clinic cât mai complet.
o Starea funcţională: endocrino-metabolică, neuromusculară, neuropsihică, hepato-renală, hematologică, cardio-
respiratorie.
o Controlul medico-sportiv de-a lungul etapelor de selecţie
• a.2 Dezvoltarea fizică

• În etapa iniţială a selecţiei se va urmări:

o nivelul de dezvoltare fizică generală a copiilor în funcţie de sexul şi grupa devârstă din care fac parte;

o aspectele de dezvoltare fizică favorizante pentru obţinerea performanţei, înscopul de a fi dirijat pentru probele respective;
o deficienţele fizice care contraindică sportul de performanţă.

• Toate acestea se realizează prin examene specializate.

• a.3 Dezvoltarea motricităţii

• Dezvoltarea motricităţii este condiţionată după cum se cunoaşte de factori interni (ereditatea şi marile funcţiuni ale organismului) şi externi (educaţie, condiţiile de viaţă, mediu ,
solicitările organismului la diversele lui activităţi) şi acţionează cu intensitate mărită în copilărie şi la adolescenţă.

• a.4 Dezvoltarea psihică

• În activitatea de selecţie a copiilor se va urmări:

o Afectivitatea

o Voinţa

o Memoria
o Imaginaţia

o Aptitudinile, vocaţia şi chiar talentul

A. Sistemul de probe şi norme de control:

• Pentru verificarea nivelului şi a ritmului de dezvoltare al calităţilor motrice, eficienţa procesului de selecţie şi pregătire a copiilor, juniorilor se folosesc probe şi norme de control
cum sunt:

• b.1. Probe şi norme de control pentru selecţionarea elevilor talentaţi în grupele de pregătire sportivă
• b.1.1. Aprecierea nivelului de pregătire fizică generală.
VI. Principalele aspecte organizatorice ale selecţiei sportive

• Eficienţa activităţii de selecţie, depinde nu numai de stabilirea criteriilor, probelor şi normelor pentru fiecare
etapă de desfăşurare a acesteia (iniţială, primară şi finală) cât şi de modul de organizare, desfăşurare a acestei
acţiuni.
• Pentru organizarea şi conducerea selecţiei trebuie să se aibă permanent în atenţie:
• stabilirea clară a obiectivelor urmărite, la nivelul unităţilor sportive, a secţiilor, pentru fiecare tehnician
implicat în acest proces;
• instruire temeinica a tuturor celor implicaţi în procesul de selecţie
• Analiza periodica a rezultatelor obtinute in selectie si pe aceasta baza stabilirea masurilor care se impugn in
perfectionarea procesului de selectie
VII. Criterii şi indici de selecţie pentru sportul de performanţă
• În prezent în sportul contemporan de înaltă performanţă se pune problema să depistăm talente, să-i atragem pe
cei mai talentaţi tineri la o anumită vârstă, care printr-o prognoză judicioasă a dezvoltării biologice şi un
proces de antrenament raţional, condus şi dirijat ştiinţific, tânărul de azi să ajungă performerul de mâine.
• Numai talentul fără al doilea element (pregătirea sportivă de excepţie în contextul unei pregătiri
multilaterale – fizice şi spirituale) nu duce la înalta performanţă (exemple din păcate sunt numeroase), după
cum o pregătire optimă ştiinţifică fără talent, dotare biologică nu te poate duce pe culmile gloriei sportive,
decât în mod excepţional, şi/sau conjunctural. De aceea selecţia medico – biologică apare ca o componentă a
performanţei, prin rolul ei în depistarea precoce a talentelor pentru celelalte componente ale selecţiei, criteriul
biologic fiind deseori prioritar.
• Desigur că aceste criterii obiective de selecţie reprezintă azi rodul unor prelucrări statistice a numeroase
date obiective, în centrul lor aflându – se ,,modelul biologic’’ al performerului de azi şi de mâine. Viaţa ne
arată cu claritate că acest model biologic variază cel puţin de la un de deceniu la altul, aşa cum variază
metodica antrenamentului sau însuşi biologia sportivului. De aceea în abordarea corectă, aplicativă a selecţiei
trebuie să se dea dovadă de multă mobilitate, clarviziune şi în acelaşi timp prognoză riguroasă cu atât mai
mult cu cat datele ştiinţei evoluează într-un ritm accelerat.
• Se înţelege astfel că selecţia dirijată în sport, reprezintă un sistem complex ce se aplică atât copiilor cât şi
tinerilor urmăreşte să evidenţieze acel potenţial complex care sub influenţa unui antrenament ştiinţific să
conducă la marea performanţă în condiţiile neinterferării negative a creşterii, instruirii şcolare şi sanogenezei
A. Principalii indicatori în selecţie
• a.1 Factorul genetic îl putem evidenţia într – o oarecare măsură din anamneza medico – sportivă, care cuprinde atât
antecedentele heredocolaterale ale copilului sau tânărului supus selecţiei cât şi ale părinţilor; configuraţia morfologică, nivelul
cultural, educaţional, atitudinea faţă de sport, antecedentele familiale sportive etc. reprezintă posibilităţi curente accesibile în
această selecţie. Evidenţierea cromatinei sexuale ( corpusculii Barr ) ne dă diagnosticul de sex din punct de vedere genetic.
• Starea de sănătate reprezintă indicatorul cu cea mai mare stabilitate de-a lungul diverselor etape de selecţie.
• Sloganul de bază trebuie să fie: ,,să alegem pe cei mai sănătoşi dintre sănătoşi’’, iar indicatorul de sănătate trebuie tratat cu
maximă severitate, mai ales iniţial. Se înţelege în acest context că boli ale sistemului cardiovascular, anomalii congenitale, boli
endocrine sau ale sistemului nervos cu tulburări de comportament, afecţiuni hepato – renale, boli de sânge ş.a., defecte ale organului
vizual, auditiv etc. trebuie excluse apriori de la selecţia sportivă.
• a.2 Criteriul morfologic
• Biotipul constituţional ar reprezenta un alt indicator cu care operează atât biologii cât şi pedagogii înselecţie.Astăzi
există biotipul morfologic favorabil probei respective, care merge chiar la detalii (circumferinţa palmară, anvergură, alonjă,
lungimea membrelor inferioare,dimensiunile plantare etc.). Biotip morfologic mai înseamnă şi constituţie favorabilă eforturilor de
forţă (tip android, musculos) sau de rezistenţă (tipul mediu, subponderal, hipotrof din punct de vedere muscular), de viteză-forţă
explozivă (longilini cu trenul inferior lung, cu musculatura efilată etc.) sau din jocurile sportive (tipul atletic complet)
• Indicatorii funcţionaliai capacităţii de efort psihofizic reflectă mai mult consecinţa procesului de antrenament decât rolul jucat
de un factor obiectiv, condiţionat genetic în mare parte aşa cum se considera. De aceea se operează cu acest indicator de selecţie la
nivel de înaltă performanţă pentru aprecierea gradului de antrenament şi a formei sportive.
• Din punct de vedere didactic se admite că se opereză această selecţie cel puţin la treiniveluri temporale:
1) selecţia primară (iniţială);
2) selecţia secundară (pubertară);
3) selecţia finală (olimpică).
1. Selecţia primară(iniţială)- corespunde primului contact al copilului cu antrenamentul din disciplina sportivă
respectivă. Această selecţie are loc, de regulă, la 5 – 6 ani, vârsta preşcolară, în unele sporturi (gimnastică sportivă, înot,
patinaj artistic, schi etc., la 8 – 10 ani în alte sporturi (atletism, fără probele de forţă, jocuri sportive, scrimă etc. ) şi
10 – 12 ani la alte sporturi (box, haltere, judo, lupte etc.). Să nu se înţeleagă că la 10 – 12 ani suntem pentru
practicarea boxului, halterelor etc. din punct de vedere competiţional; însă – pe baza unei riguroase selecţii – suntem
pentru familiarizarea cu unele elemente din antrenamentul specific pe fondul unei pregătiri multilaterale, în
conconrdanţă cu cerinţele fiziologice ale creşterii.
2. Selecţia secundară, pubertară are loc în jurul pubertăţii, localizată ca vârstă între 12 – 16 ani, ceea ce presupune
un stagiu de antrenament de minimum 4 ani.
• Dacă la secţia primară se iau în consideraţie andecedentele familiale (părinţi, fraţi, surori), structura
neuropsihică a copilului şi antecedentele patologice, starea de sănătate şi starea fizică, motivaţia pentru sport
etc., la selecţia secundară, care reprezintă adevărata selecţie pentru sportul de performanţă, trebuie să luăm în
consideraţie micromodelul biologic al performerului, ceea ce presupune, pe de o parte, efectele biologice a cel
puţin 4 ani de antrenament sportiv cu amprentele respective, şi, pe de altă parte, prognoza dezvoltării care să
ne dea o oarecare certitudine că micromodelul de azi, scăpat de pubertate, pote atinge ,,macromodelul
biologic’’ de mâine. Acest micromodel are în vedere atât indicatorii morfologici, de structură, cât şi funcţionali
şi de capacitate de efort, toţi factorii favorizanţi ai performanţei din proba respectivă.
1) Selecţia finală, olimpică, pentru marea performanţă reprezintă ultima etapă de selecţie în sport. Se poate
afirma – şi nu fără temei – că la caest nivel de selecţie operează cu prioritate performanţa sporivă, iar
modelul biologic al compionatului pentru moment nu poate fi întotdeauna generalizat şi fixat ca obiectiv
pentru cei care vin din urmă, grăbiţi întotdeauna să-l ajungă pe acesta şi de ce să nu-l întreacă.
• Este foarte adevărat că în liniile generale performanţa constituie la acest nivel de selecţie unul din
indicatorii de bază, dar nici cei biologici nu pot fi ignoraţi, ajungând din nou la entitatea selecţiei, proces
complex multidisciplinar, integrat.
• Astfel, în condiţiile selecţiei pentru participarea la un campionat, mondial sau continental, la Jocurile
Olimpice, unde competiţia durează mai multe zile, se cere uneori o aclimatizare la altitudine, la fus orar,
sau la condiţiile climatice deosebite ori o rezistenţă psihofizică deosebită pentru competiţia care durează
mai multe zile, indicatorii biologici de selecţie devin la fel de importanţi, ca şi performanţa sportivă luată
ca element singular. Şi astfel indicatorii biologici care reflectă o bună robusteţe fizică (capacitate
aerobă şi anaerobă) sau psihică (rezistenţă la stres, psihoreactivitate, menţinerea unui randament crescut
în condiţii de stres, atenţie concentrată etc.) ca să nu mai vorbim de nivelul stării de sănătate, devin
hotărâtori în selecţionarea unui sportiv pentru asemenea evenimente sportive. Iată deci că există o
adevărată selecţie şi la acest nivel.
• Dintre doi sportivi cu rezultate foarte bune se va prefera, penru concursurile tip turneu, pe acela cu
o sănătate optimă, cel cu unele sechele, chiar dacă are o prformanţă uşor superioară faţă de colegul său,
putând capota, recidiva şi compromite competiţia.
• B. Tipul constituţional
• Caracterizarea şi cunoaşterea tipului constituţional are importanţă deosebită în perioada de selecţie şi în măsură mai mică în perioada când
sportivii au ajuns la maturitate, fără a putea renunţa total la anumite date pe care le furnizează aceste măsurări.
• Caracterizarea tipului constituţional prezintă importanţă metodică doar atunci când datele obţinute se coroborează cu cele rezultate din
măsurările asupra capacităţii motrice şi ca atare antrenorul trebuie să compare aceste date şi să tragă concluzii practice.
• Caracterizarea tipului constituţional se face prin:
➢ măsurări antropometrice;
➢ somatometrie.
• Măsurătorile se efectuează de către personalul medical de specialitate, care utilizează pentru aceasta aparate şiutilaje aflate în dotarea
cabinetelor medico-sportive.
• Datele furnizate de antropometrie se referă la:
• talie;
➢ greutate;
➢ armonie în dezvoltare (proporţii segmentare) corespunzător cerinţelor specifice probei sau ramurii de sport.
• Fiecare din aceste date influenţează în mod diferit performanţa,în funcţie de ramura de sport.
• Măsurările efectuate în perioada de pregătire a sportivilor de performanţă se vor orienta spre:
➢ cunoaşterea modului în care evoluează greutatea sportivului în raport cu talia. Pentru fiecare ramură (probă) există un raport favorabil-
special- între greutate şi talie.
➢ Proporţia segmentelor.
• Cei mai importanţi parametri, legaţi de tipul constituţional de care trebui să ţinem cont în selecţie şi
pregătirea sportivă sunt:
• morfologici – se are în vedere talia, greutatea, anvergura, dimensiunile diferitelor segmente corporale
(lungimi, perimetre), proporţiile şi forma lor, diverşi indici de proporţionalitate, masa activă şi ţesutul adipos
corporal, compoziţia chimică tisulară, apa liberă şi intracelulară, structura histologică şi histochimică a fibrei
musculare;
• fiziologici – se referă la forţa musculară globală şi segmentară, la tonusul muscular, mobilititatea articulară,
acuitatea vizuală, simţul cromatic, câmpul vizual, acuitatea acustică, simţul kinestezic ( estimare prin metoda
Weil ), simţul echilibrului (estimare prin metoda Rombert şi Rombert modificat), tipul de sistem
nervoscentral, determinarea emisferei cerebrale dominante (prin testul Purdue – Pegboard), excitabilitatea
neuromusculară (estimată prin examene EEG, EMG, curbă intensitate / durată etc.), viteza de reacţie, de
execuţie, de repetiţie (estimate prin metodele Csinadi, Tapping), coordonarea neuromotrică, funcţiile
endocrine, în special hormonul de creştere hipofizar, hormonii suprarenali, tiroidieni şi sexuali ( androgeni-
estrogeni), funcţiile cardiorespiratorii (inclusiv capacitatea aerobă-anaerobă), hepato-renală şi altele. Dat
fiind gradul de condiţionare genetică a acestor parametri funcţionali se impune ca la determinarea lor să se
opereze şi cu nivelul de condiţionare genetică, alături de prognoza dezvoltării lor sub influienţa dezvoltării
sportive, pentru aefectua o selecţie riguros ştiinţifică.
• Concluzionând, tematica abordată în această lucrare este, aparent, saturată de o literatură pe
cât de diversificată, pe atât de abundentă. Din păcate, în mare măsură aceasta este opţională,
declarativă şi lipsită de soluţiile pe care le caută asiduu antrenorii. Expunerea criteriilor
motrice, îmbinarea lor cu cele morfologice, funcţionale, psihologice, la care se adaugă vârsta
optimă, standardul de sănătate sunt tot atâtea argumente care pledează în favoarea acestor
informaţii, destinate deopotrivă antrenorului sau instructorului sportiv. Conştientizarea
importanţei realizării selecţiei pe baze ştiinţifice, aplicând criteriile enumerate mai sus,
creează cadrul propice iniţierii unei activităţi sportive ce are ca finalitate obţinerea
performanţei