MIJLOACE SI METODE MODERNE DE

PREGATIRE A ECHIPELOR
REPREZENTATIVE SCOLARE DE VOLEI

PROF. BUJOR NICOLETA

1
Mijloace si metode moderne de pregatire a echipelor reprezentative de volei.
Pentru a micsora diferentele dintre echipele reprezentative ale unitatilor
scolare din sportul de masa si cele din sportul de performanta trebuie sa avem in vedere
eficientizarea tuturor formelor de pregatire:

 selectia
 pregatirea tehnica ;
 pregatirea tactica ;
 pregatirea fizica ;
 pregatirea psihologica;

Selecţia empirică - realizată pe baza unor criterii unilaterale, de cele mai multe ori se
soldează cu numeroase erori, succese întâmplătoare şi un progres neînsemnat, în ciuda
faptului că procesul de instruire poate fi corect conceput şi efectuat.
Selecţia ştiinţifică - presupune o activitate complexă, abordată într-un concept unitar în
dinamica căruia aspectele medico-biologice, psihologice, pedagogice au o importanţă
variabilă, uneori secundară, alteori decisivă.
Selecţia în volei - în selecţie trebuie să se pornească de la cunoaşterea a două
modalităţi: individul şi particularităţile jocului, ordonate după greutatea lor specifică în
cadrul obţinerii performanţei, realităţi ce vor trebui să prefigureze cerinţe de ordin
morfologic, funcţional, psihologic, pedagogic.
Experienţa practică ne demonstrează că un voleibalist, după doi ani, poate
fi în plenitudinea posibilităţilor psihologice şi intelectuale şi poate da maximum de
randament, numai dacă i s-a asigurat o pregătire anterioară de durată şi de nivel
corespunzător, virtuozitatea dobândindu-se în timp, prin acumularea de experienţă de joc.
Pornind de la acest deziderat al stadiului obligatoriu al acumulărilor de durată, studiile,
experimentele şi practica concluzionează că vârsta potrivită pentru începerea unei
activităţi voleibalistice organizate şi susţinute ar fi între 11-13 ani şi chiar mai timpurie.
În reuşita procesului de selecţie ori de câte ori este vorba despre calităţile
care ţin de caracteristicile ereditare stabile (dimensiuni longitudinale ale corpului, viteza
şi îndemânarea generală) exigenţa selecţionărilor trebuie să fie foarte mare de la bun
început.

2
Criterii de selecţie:
Necesitatea abordării în cadrul selecţiei a unor criterii obiective unanim
recunoscute şi verificate, izvorăşte din necesităţile bazelor ştiinţifice pe care trebuie
aşezată întreaga acţiune de selecţie. Apreciez că pentru reuşita acţiunii de selecţie
profesorul trebuie să ţină seama de următoarele criterii:
a. criterii medico-biologice;
b. criterii somatice;
c. capacitatea motrică;
d. potenţial neuropsihic.
a.Criterii medico-biologice- se impune efectuarea unui examen medical la
servicii specializate urmărind:
 aprecierea stării de sănătate;
 aprecierea integrităţii funcţionale, globale;
 precizarea niveluli de dezvoltare fizică generală în funcţie de sex şi
vârstă cu ajutorul următoarelor examene:
 antropometric, pentru determinarea staturii, lungimii membrelor
inferioare şi a anvergurei;
 somatoscopic;
 examenul mobilităţii articulare.
b. Criterii somatice- principalele date somatice care ne interesează în problema selecţiei
sunt cele care pot fi puţin influenţate de mediu şi anume:
 statura (înălţimea) – pe bună dreptate sunt semne de întrebare
asupra căror criterii să ne oprim mai ales în etapele primare ale selecţiei, pentru a putea
prognostica o înălţime finală optimă. Dintre acestea specialiştii recomandă corelarea
indicatorilor de creştere cu vârsta biologică, care exprimă mai fidel nivelul maturizării
decât vârsta cronologică. Pentru determinarea vârstei biologice se recomandă simptomele
secundare ale pubertăţii: osificarea pumnului şi încheieturii mâinii neîndemânatice şi
vârsta dinţilor. Pe baza acesteia se pot aprecia cu obiectivitate ritmurile maturizării
(întârziată, accelerată) şi determina înălţimea posibilă prin raportarea la nivelul mijlociu
de dezvoltare fizică a generaţiilor în creştere.

3
  ereditatea – nu este un indiciu absolut sigur deşi în majoritatea
cazurilor copilul împrumută aspectul somatic al părinţilor. În cazul
unui potenţial genetic redus la înălţimea părinţilor poate fi corelată
şi înălţimea rudelor apropiate.
 tipul constituţional - trebuie să fie longilin, cu dimensiuni mici ale
bazinului cu membre lungi. Având în vedere că anvergura are
implicaţii atât în privinţa înălţimii punctului de lovire a mingii cât
şi mărirea suprafeţei de acţionare a jucătorului, se consideră că
aceasta trebuie să atingă valori în jur de 100%-106% faţă de
înălţimea vârstei adultului. Important este ca înălţimea şi lungimea
membrelor superioare să fie mari şi foarte mari.
c. Capacitatea motrică - cunoscut fiind caracterul perfectibil al calităţilor pe care le
reclamă practicarea voleiului, exigenţa trebuie să fie sporită de la început pentru aceste
calităţi care, dacă nu se găsesc în “zestrea ereditară” este inutil să aşteptăm ca ele să se
dezvolte ulterior în măsura necesară.
 calităţile motrice - care interesează în mare măsură procesul de
selecţie sunt: viteza sub toate formele de manifestare;
îndemânarea generală şi specifică.
Deţinătorii unor indici ridicaţi de viteză sunt avantajaţi întrucât zona
posibilităţilor de substituire a calităţilor motrice destul de restrânsă în eforturile care
pretind manifestarea complexă a tuturor (cum este cazul voleiului) se întinde mai mult în
direcţia vitezei decât în direcţia forţei sau rezitenţei. Substratul morfo funcţional al vitezei
se maturizează în jurul vârstei de 15 ani dar predicţia calităţilor de viteză se poate face
începând de la 12 ani când aceştia realizează aproximativ 80% din viteza pe care o vor
avea la 16 ani.
 capacitatea de însuşire a deprinderilor motrice se examinează în
toate perioadele selecţiei, profesorul trebuind să urmărească în principal capacitatea
copilului de a-şi însuşi temeinic acţiunile specifice.
Sunt copii care-şi însuşesc foarte repede deprinderile dar cu insuficientă
stabilitate, existând riscul unei dezorganizări comportamentale în condiţii de întrecere,

4
după cum sunt şi elevii care îşi perfecţionează mai îndelung unele deprinderi dar temeinic
având o constanţă, un randament şi o mare stabilitate la factorii perturbatori.
d. criteriul psihologic – selecţia psihologică constă în depistarea însuşilor psihice
necesare obţinerii succesului privite în contextul bio-psiho-social al personalităţii.
Dezvoltarea psihică nu poate fi apreciată cu aceeaşi uşurinţă şi obiectivitate ca
dezvoltarea somatică sau motrică. Aceasta cu atât mai mult cu cât în fazele primare ale
selecţiei profesorul trebuie să facă această apreciere.
Particularizând puţin şi revenind la selecţia realizată de profesorul de
educaţie fizică pe elevii de clasa a-V-a si a-IX-a, lucrurile se schimbă puţin.Dacă selecţia
s-ar face “ca la carte” ar trebui ca profesorul să aloce 2-3 ani selecţiei primare sau de
orientare.Acest lucru nu este posibil deoarece elevul stă la gimnaziu sau in liceu doar 4
ani , iar profesorul nu ar putea realiza o “forma finală” a acestuia risipind 2 ani pe o
pregătire de iniţiere în jocul de volei.De aceea se impune o proiectare didactică a
procesului de instruire astfel încât în cei 4 ani elevul să treacă prin toate fazele învăţării.
Selecţia trebuie începuta în luna septembrie şi continuata tot anul şcolar.
Scopul selecţiei este: depistarea şi recrutarea copiilor cu aptitudini fizice şi motrice
specifice. Dupa o pregatire initiala urmeaza o serie de probe fizice si specifice:
Probe fizice
 Deplasare 6 x 4 m .
 Săritura în lungime de pe loc .
 Detentă cu élan.
 Deplasare 8 x 6 m .
Probe specifice
 pase de control cu două mâini de sus – execuţii globale;
 serviciul de sus din faţă - execuţii globale;
 jocul cu efectiv redus
În anul I de pregătire nu poate fi vorba de obiective de performanţă
propriu-zise, ci de unele comportamente de bază ale viitoarelor obiective de performanţă.
Depistarea a 2-3 jucători de perspectivă, a 2-3 viitori ridicători
coordonatori de joc, având în vedere importanţa lor în echipă, precum şi faptul că

5
pregătirea lor presupune un număr mai mare de antrenamente se impune rapid din rândul
elevilor deja selecţionaţi.
Competiţiile interne efectuate în cadrul unitatii scolare ajutat foarte mult în
depistarea acestor elevi.

Pregatirea Tehnica

Poziţiile fundamentale, deplasările şi opririle specifice paselor şi preluărilor

 explicaţia şi demonstraţia;
 exersarea pe loc a poziţiei fundamentale, observarea şi corectarea
ei;
 alergare uşoară alternând cu sărituri şi opriri în poziţia
fundamentală;
 deplasarea în poziţie medie: 3 paşi adăugaţi spre dreapta,
întoarcere 1800 şi deplasare 3 paşi adăugaţi spre stânga;
 deplasarea normală (stânga, dreapta, înainte, înapoi) la semnalul
sonor, oprire în poziţia fundamentală;
 elevii, în perechi faţă în faţă, executând deplasări în oglindă (un
elev execută, celălalt îl imită, la semnal rolurile se inversează);
 elevii, ţinând mingea în mâini aleargă oprindu-se în poziţie
fundamentală medie, în dreptul unor semene trasate pe sol; alergarea
continuă până la perete, iar după atingerea lui cu mingea se pasează
următorului prin aruncare cu amândouă mâinile.
Pasa cu doua maini de sus

Pasa cu două mâini de sus - pasa cu două mâini de sus, reprezintă primul dintre
procedeele tehnice de bază, care este cuprins în procesul de pregătire.Pe măsură ce elevii
reuşesc să şi-l însuşească, se crează posibilitatea de organizare a jocului bilateral cu
efective şi pe terenuri reduse.
Deşi execuţia corectă a pasei de sus se realizează prin lovirea mingei din
poziţia fundamentală, experienţa practică ne arată că acest lucru este destul de greu

6
 realizabil în mod integral. Din acest motiv se recomandă ca mai întâi să se înveţe lovirea
mingiei cu degetele printr-o acţiune a braţelor corespunzătoare. Pentru grăbirea
procesului de instruire, pasarea mingii se va realiza prin exersarea individuală la perete
timp de 10 minute la fiecare lecţie.
Mijloace:

Pasa de sus cu două mâini înainte

 formarea corectă a “cupei” fără minge şi cu minge ţinută în degete;

 simularea pasării mingii de pe loc şi precedat de deplasare şi
oprire, fără minge şi cu minge ţinută, pe care o aruncă în sus;
 din poziţie fundamentală, pasarea mingiei aruncată de partener
(pasa va fi însoţită şi de întinderea picioarelor);
 pase “de control” de pe loc şi precedate de deplasare, transmiţând
mingea în sus la diferite înălţimi, însoţit de îndoirea şi întinderea picioarelor în
funcţie de înălţimea imprimată mingii;
 pase la perete: de pe loc, cu deplasări laterale, de la distanţe
variabile şi cu traiectorii diferite, transmiţând mingea peste linii trasate pe
perete la 2m, la 3m de la sol;
 pase în doi, intercalate cu deplasări specifice şi oprire;
 pase în cerc cu schimb de locuri.

7
  simularea pasării mingii de pe loc, precedată de deplasare şi oprire,
urmată de întoarceri în diferite direcţii;
 în poziţie fundamentală, un partener împinge mingea succesiv în
cupa palmelor colegului său;
 mingea ţinută în cupă, simularea pasării mingiei (în sus), aruncând
şi prinzând mingea (atenţie la sincronizarea acţiunii braţelor şi a picioarelor);
 pasarea controlată a mingii aruncate la partener;
 pasarea unei mingi suspendate la diferite înălţimi (de exemplu, la
panoul de baschet);
 pase la perete peste o linie trasă pe acesta, în funcţie de traiectoria
pe care dorim să o dăm mingii (se efectuează de la diferite distanţe);
 pase de control de pe loc şi din deplasare, în direcţii diferite
alternând traiectoriile scurte cu cele înalte şi lungi;
 pase în doi, cu diferite traiectorii ale mingiei, care este trimisă în
diferite direcţii;

Exercitii cu un grad ridicat de dificulate

 suveica în doi: elevul cu mingea efectuează o pasă lungă şi aleargă

lângă partener, acesta i-o înapoiază prin pasă scurtă, pe care o primeşte
înapoi, după care cel care s-a deplasat se retrage cu spatele pe poziţia
iniţială. În acelaşi timp elevul care a primit mingea efectuează o pasă de
control, după care exerciţiul continuă în aceeaşi formă.
 suveica în trei: doi elevi unul după celălalt, primul având o minge.
În faţa acestuia se află un al treilea. Elevul cu mingea efectuează pasă
înainte şi aleargă înapoia celui caruia i-a pasat.

8
 Suveica in trei.

 pasa în formaţie de cerc: se formează un cerc din 4-6 elevi, având

în centrul cercului alţi 4 colegi, fiecare cu o minge, dispuşi spate în spate.
La semnal elevii din centru execută pasa înainte, în timp ce colegii lor se
deplasează cu un pas adăugat, pasându-le înapoi mingile.

 formatia de lucru :pe trei siruri asezat sub forma de triunghi

;executa pasa inainte si deplasare la coada sirului unde a pasat.

Pasa de sus in triunghi.

 formatia de lucru:pe perchi fata in fata,pase in doi peste fileu.
 formatia de lucru:pe perechi fata in fata cu marirea distantei de
lucru la 6 m si introducerea unei pase de control.
 formatia de lucru:pe perechi,fata in fata,la distanta de 3-4m.Unul
sta pe loc,executand pasa lunga si pasa scurta,celalalt deplasandu-se inainte
–inapoi continuu(se inverseaza rolurile dupa un numar de repetari.

9
 Pasa de sus pe perechi peste fileu.

 formatia de lucru:6x6 pe tot terenul.Jucatorul din zona I serveste

de la linia de 6m cu pasa de sus(de preferinta in linia a-II-a a terenului
advers).Jucatorii aflati la primire executa cele trei lovituri(preluare,pasa,si
trecerea mingii peste fileu)numai cu pasa de sus,dupa care executa o rotatie
completa in sensul acelor de ceasornic.Idem in terenul celalalt pana cade
mingea.Se repune mingea in joc din terenul de unde a cazut mingea.

Pasa peste cap

Pasa peste cap – acest procedeu tehnic reprezintă o variantă a pasei cu două mâini de sus,
diferenţa că mingea se transmite peste cap, la diferite distanţe, cu traiectorii variate, în
funcţie de situaţia de joc. Execuţia se realizează printr-o uşoară extensie a trunchiului
înapoi, iar braţele efectuează o mişcare de jos în sus cu palmele lăsate pe spate. Privirea
urmăreşte mingea.

Pasa peste cap.

10
Mijloace:
 pase de control succesive, urmate de pasă peste cap, întoarcere
rapidă şi reluarea exerciţiului;
 pasă peste cap din minge aruncată, pe direcţia şi la distanţe
diferite;
 câte trei în formaţie de şir, la distanţă de 3 m unul faţă de celălalt,
unul din jucătorii aflaţi la una din extremităţi are o minge. Acesta
pasează mingea la elevul din centru, care execută pasă peste cap
la partener şi se întoarce cu faţa la acesta, reluând exerciţiul în
acelaşi mod.

Exercitii cu un ridicat grad de dificultate

 formatia de lucru:pe perechi,cu o minge asezati la o distanta de

1.5-2m unul de celalalt,cu spatele la un perete.A paseaza lui B,B
paseaza peste cap in perete,se intoarce si paseaza peste cap
mingea ricosata din perete la A.,care dupa 1-2 pase de control,cu
intoarcere 180 grade,reia exercitiul.


Pasa peste cap pe perechi la perete.

 formatia de lucru : cate 4,in formatie de romb.Elevii A si D

paseaza inainte catre elevul B respectiv C,care trimite mingea
peste cap(dupa un numar de repetari se schimba locurile)

11
 Pasa peste cap in formatie de romb.

Preluarea cu doua maini de jos

Preluarea cu două mâini de jos - preluarea cu două mâini de jos reprezintă un procedeu
tehnic apărând din necesitatea creşterii eficienţei intervenţiei la mingiile venite cu grad
ridicat de dificultate şi aproape de sol, distanţă la care nu mai poate fi lovită prin pasa de
sus. Astfel de situaţii întâlnim, de regulă, la preluarea mingii din serviciu şi din atac. În
toate situaţiile, punctul de lovire al mingii fiind foarte jos, poziţia de intervenţie la mijloc
este foarte joasă, de multe ori execuţia fiind realizată prin fandare sau plonjon.
Poziţia jucătorului: stând cu picioarele depărtate, unul dintre acestea puţin
mai înainte, cel din spate având călcâiul puţin ridicat, genunchii puţin îndoiţi (poziţia
medie). Braţele se află întinse oblic înainte spre în jos, la nivelul şoldurilor, pregătind
intervenţia la minge. Mişcarea de lovire se face numai pe “manşetă”, prin acţiunea de
balans a braţelor din articulaţiile umerilor. În cazul când mingiile vin puternic, lucrul
braţelor se reduce mult, în anumite situaţii ele fiind într-o poziţie statică.

12
 Preluare cu doua maini de jos.

Mijloace:

 exerciţii de simulare;
 loviri succesive individuale;
 preluare din mingi aruncate de partener;
 preluare din minge aruncată în perete;
 preluare din mingi pasate de partener, cu două mâini de sus pe
direcţii şi de la distanţe diferite;
 preluare din atac cu autoridicare de la partener (în afara fileului);
 preluarea din serviciu, în afara fileului şi peste fileu;
 preluare din atac cu autoridicare şi din atac normal, peste fileu.

Exercitii cu un ridicat grad de dificultate

 formatia de lucru:pe doua linii fata in fata,pasarea mingii de la un

elev la altul prin inainte si prin lateral spre dreapta.

Preluare cu doua maini de jos,inainte si lateral.

13
  formatie de lucru pe doua cercuri concentrice,fata in
fata,intercalati,pasarea mingiei in stea.

Preluare cu doua maini de jos oblic inainte.

 formatia de lucru:6x6 pe tot terenul.Jucatorul din zona I serveste de

la linia de 6m cu preluare de jos (de preferinta in linia a-II-a a terenului
advers).Jucatorii aflati la primire executa cele trei lovituri(preluare,pasa,si
trecerea mingii peste fileu)numai cu preluare de jos,dupa care executa o
rotatie completa in sensul acelor de ceasornic.Idem in terenul celalalt pana
cade mingea.Se repune mingea in joc din terenul de unde a cazut mingea
jos.

Serviciul
Serviciul – serviciul este un procedeu tehnic cu ajutorul căruia mingea se pune în
joc. La nivel de performanţă, la acest scop se adaugă (prin modul de execuţie) şi intenţia
de marcare a unui punct.
Acest procedeu tehnic se poate realiza sub următoarele variante:
 serviciul de jos, din faţă sau din lateral;
 serviciul de sus din faţă;
 serviciul de sus din lateral;
Mă voi referi în rândurile de mai jos la procedeul cel mai des folosit.

Serviciul de sus din faţă - poziţia este stând cu mingea ţinută pe palmă în dreptul bărbiei,
iar braţul de lovire, îndoit uşor din cot, se ridică deasupra umărului. Mingea se aruncă pe
verticală la distanţă de 0.5 m în acelaşi timp cu efectuarea unui scurt elan înapoi al

14
braţului de lovire. Mingea se loveşte cu braţul întins şi palma căuş, înapoia şi în mijlocul
acesteia, imprimându-i o traiectorie întinsă.

Mijloace:
 serviciul la perete (peste o linie trasată pe acesta, mărind progresiv
distanţa;
 serviciul în perechi, în afara fileului;
 serviciul peste fileu de la diferite distanţe faţă de acestea;
 serviciul în structuri combinate cu preluarea şi ridicarea mingii.
Execrcitiu cu un grad ridicat de dificultate:
 seviciu dirijat pe zone.
Lovitura de atac
Lovitura de atac – este procedeul tehnic care are un singur scop, transmiterea
mingii în terenul advers în aşa fel încât să nu mai poată fi recuperată de adversar
realizând astfel un punct.
Lovitura de atac este cel mai complex procedeu tehnic şi are mai multe
variante de execuţie. Procedeul drept – pe direcţia elanului, procedeul întors, procedeul
din pasă în urcare din pasă scurtă, simulare de atac şi minge plasată.
Lovitura de atac, în funcţie de situaţia de joc, se execută: de pe loc, cu elan
de 1-2 sau mai mulţi paşi. Elanul clasic este cel de doi paşi. Acest procedeu tehnic are
următoarele faze:
-elanul,bătaia şi desprinderea, zborul, acţiunea braţelor şi lovirea mingiei,
aterizarea.

15
Mijloace :
 exerciţii pentru însuşirea desprinderii de pe loc şi cu elan
de 1-2 paşi;
 acelaşi cu executarea lucrului de braţe simulând lovirea
mingiei;
 sărituri pe loc, aruncând şi prinzând mingea din săritură
cu braţele
întinse deasupra capului;
 lovirea mingiei la perete prin aruncare;
 exersarea elanului pe semne trasate cu creta pe sol;
 efectuarea loviturii de atac şi cu elan, la minge ţinută de
un partener (care stă pe un scaun ) la minge fixată în
golul din scara fixă, din minge suspendată, din minge
aruncată la fileu.
Exercitii cu un ridicat grad de dificultate.
 trei jucatori; pasa ,atac dirijat,preluare la ridicator.

Atac dirijat.

16
  lovitură de atac din pasă cu traiectorie medie, jucătorii
(ridicător – trăgător) fiind situaţi în două zone apropiate.

 Atac din minge autoridicata,preluare la atacant,cu

deplasare pe fiecare zona.

Atac din minge autoridicata.

 Pasa ,atac dirijat pe zone, peste fileu.

 Pasa,atac dirijat peste fileu in zona I a terenului
advers(mutind tija 40 de cm in interiorul terenului).
 Atac dirijat peste fileu cu evitarea blocajului individual si
colectiv.
 Elan cu bataie pe un picior cu intoarcere in aer si
schimbarea directiei de atac.

Blocajul
Blocajul constituie primul procedeu tehnic de apărare care se execută în
apropierea fileului. El se poate executa de pe loc sau cu elan scurt, de regulă cu paşi
adăugaţi. Poziţia braţelor “de aşteptare” aflându-se cu palmele în dreptul pieptului.în
timpul săriturii, palmele se poziţionează pe direcţia probabilă a mingiei.Acestea se
introduc peste fileu, dar cu condiţia de a nu le coborî prea mult înălţimea şi să fie retrase
fără a atinge

17
plasa.Jucătorul de la blocaj execută o săritură mică, în funcţie de modalitatea de
executare a atacului.
Blocajul se execută individual sau colectiv, în 2-3 jucători.în timpul
săriturii jucătorii trebuie să se menţină în aer un timp cât mai îndelungat (plutire), mărind
astfel timpul de barare a loviturii de atac adverse.

Blocajul.

Mijloace:
 exerciţii de simulare a blocajului, deplasându-se pe lângă fileu, cu
pas adăugat;
 săritură la blocaj, la două mingi fixate în scară fixă situate la
distanţă de 1-2 scări; se efectuează deplasări spre dreapta şi spre stânga.

 blocaj de mingi ţinute în terenul opus deasupra fileului.Deplasarea

se face cu paşi adăugaţi şi oblic înainte.

Pe perechi faţă în faţă unul ţine mingea la nivelul fileului

celălalt execută săritură cu punerea palmelor pe minge

18
  pe perechi (la fileu) : blocaj la mingi atacate cu autoridicare de
către partener.Se execută de pe loc şi cu deplasări diferite.
blocaj individual şi în grup, la atacul organizat pe zonele 2 şi 4 din terenul opus.

Pregatirea tactica

Exerciţiu complex 1x1 pe teren 3/3 m cu serviciu de sus şi cu preluare

 se repartizează elevii pe terenuri
 serviciul se execută fără a călca linia de fund la 3 m de plasă
 fiecare pereche cu o minge – un elev serveşte în terenul advers, cel
de-al doilea elev face preluarea, după care prinde mingea, se deplasează la linia de fund şi
serveşte
 se va preciza regula: minge în teren şi afară din teren
 La executarea serviciului se urmăresc: aşezarea elevului
fără a călca linia de fund, aruncarea mingiei înainte de lovire, lovirea
propriu-zisă a mingii şi deplasarea în teren.
 La preluarea din serviciu se urmăresc: deplasarea, oprirea
sub traiectoria mingii care vine, lovirea corectă a mingii pe antebraţe sau
cu degetul de sus şi transmiterea mingii în sus şi înainte.
Joc şcoală 1x1-pe teren 3/3 m
 joc cu serviciu; autopreluare şi pasă cu trimiterea mingii
peste plasă în terenul advers de unde se încearcă menţinerea mingii în joc
cu preluare şi pasa peste plasă;
 când se greşeşte mingea este repusă în joc (servită) de
jucătorul care se află mai aproape de minge sau care este în posesia ei; nu
se joacă pe puncte;
 la executarea serviciului se urmăreşte aruncarea mingii cu
mâna neîndemânatică şi lovirea mingii cu cealaltă mână, urmată de
deplasarea în teren pentru a juca mingea în continuare;

19
  la preluare şi pasă se urmăresc :deplasarea sub minge, care
vine de peste plasă şi lovirea mingii de sus sau de jos cu intenţia de a nu o
lăsa să cadă
 se opreşte jocul tuturor elevilor după fiecare 2-3 minute şi
se fac precizări, corectări concrete la toate componentele: reguli, loviri,
etc; pe parcurs se vor face şi corectări individuale fără a opri jocul tuturor
elevilor.

Jocul temă - 1x1 pe teren 3/3 m

 joc cu serviciu, preluarea şi trecerea mingii peste plasă, obligatoriu din
a 2-a lovitură se joacă contratimp două reprize egale. După prima repriză
se schimbă terenurile şi scorul merge mai departe.în finalul timpului de joc
câştigă cel care are cele mai multe puncte;
 se introduc regulile: câştigarea serviciului,câştigarea punctului, minge
în teren,fileu;
 se urmăreşte încadrarea acţiunilor de joc în jocul pe puncte odată cu
învaţarea, respectarea şi aplicarea regulilor de joc de fiecare jucător în
parte.Nu se apreciează calitatea loviturilor (ţinuta, condusa, dubla);
Exerciţiul complex 2x2 pe teren 4,5/4,5 m
 cu o minge se execută: pasă la coechipier care, tot sub formă de
pasă, înapoiază mingea pentru a putea fi trecută peste plasă din a treia
lovitură;
 trecerea mingii peste plasă se va face cu intenţia ţinerii mingii în
joc de către echipa adversă şi reînapoierea ei după trei lovituri (preluare de
jos sau de sus, pasă şi trecerea mingii peste fileu);
 când se greşeşte mingea este repusă în execuţie din terenul în care
se găseşte.Se va urmări ţinea mingii în joc cât mai mult timp cu trei
lovituri la fiecare fază;

20
  se vor urmări în mod deosebit: deplasarea şi oprirea sub traiectoria
mingii care vine, urmată de ridicare, întâmpinarea şi lovirea ei cu
antebraţele sau degetele;

Exerciţiul complex 2 x 2 pe teren 4,5 / 4,5 m cu organizarea celor trei

lovituri
Joc şcoală 2x2 pe teren 4,5/4,5 m)
 se execută serviciul de sus, preluare, pasa şi trecerea mingii peste
plasă cu 2 mâini de sus numai din a treia lovitură, la fiecare fază.Când se
greşeşte mingea este pusă în joc din terenul mai apropiat;
 nu se joacă pe puncte;
 elevii vor căuta să ţină mingea în joc cu trei lovituri;
 profesorul demonstrează şi explică după dispunerea echipelor în
teren jocul şcoală cu accent pe executarea mai corectă a serviciului, a
preluării şi a pasei;
 după începerea jocului, profesorul urmăreşte exerciţiile şi după 3-4
minute opreşte jocul făcând corecturile ce se impun;

21
 Joc şcoală 2 x 2 pe teren 4,5 / 4,5 m cu serviciul preluare, pasă şi trecerea
mingii peste fileu

Jocul tema 2x2 pe teren 4,5/4,5 m:

 alegerea echipelor de 2 jucători şi desemnarea căpitanilor de
echipă;
 mingea este pusă în joc sub formă de pasă de către jucătorul din
stânga către jucătorul din dreapta care stă în apropierea plasei, de unde o
înapoiază paralel cu plasa primului jucător pentru a o trece peste plasă spre
jucătorul din terenul advers din planul depărtat;
 când s-a greşit mingea este repusă în joc din terenul unde se află de
către jucătorul din stânga, care continuă în succesiunea de mai sus;

Exerciţiul 2x2 pe teren 4,5 / 4,5 m organizarea celor trei lovituri

 se va urmări ca jucătorul din stânga să execute preluarea deplasare

spre plasă, trecerea mingii peste plasă pentru a executa o nouă preluare;

22
  după 2 minute se va face o rotaţie la comanda profesorului
preluând noile sarcini ale postului respectiv;
 se corectează execuţiile individuale.

Exercitiul complex 3x3, pe teren 4,5/6 m:

 se joacă cu 2 echipe a trei jucători fiecare pe teren redus 4,5/6 m cu
serviciu, preluare, pasă, şi trecerea mingii peste plasă din a treia lovitură;
 fiecare echipă se aşează în teren (2 elevi la plasă şI al treilea în
linia a doua),
 serviciul va fi executat de către jucătorul din linia a doua în terenul
advers de unde se va face pleluarea spre jucătorul din dreapta din linia I
care ridică mingea coechipierului aflat la plasă, iar acesta o trimite peste,
la adversarul din linia a doua.Acesta continuă execuţia – preluare, pasă,
trecerea mingii peste, până se greşeşte.

Exerciţiul complex 3x3 pe teren 4,5 / 6 m

Joc scoala 3x3 pe teren 4,5/6 m:

 se organizează cu echipe de trei jucători pe teren 4,5/6 m cu
preluare, pasa şi trecerea mingii peste plasă lovită cu o mână de sus;
 plasele vor fi aşezate la înălţimea de 2 m;
 mingea este pusă în joc de către jucătorul din linia a doua sub
forma unei pase dată din dreapta din linia I pentru ca acesta să o poată
ridica paralele cu plasa, la o înălţime de 2-3 m deasupra plasei, spre cel de-
al treilea coechipier aflat în stânga.Acesta va trece mingea peste plasă

23
 numai lovind-o cu o mână de sus cu palma, cu intenţia ca mingea să poată
fi jucată de adversarul său din linia a doua, preluând mingea din atac (de
sus sau de jos) acesta o va dirija spre coechipierul din dreapta din linia I
care o va ridica celui de-al treilea coechipier pentru a o trece peste plasă,
numai cu o mână de sus până se greşeşte.
 serviciul va fi executat de către jucătorul din linia a doua în terenul
advers de unde se va face pleluarea spre jucătorul din dreapta din linia I
care ridică mingea coechipierului aflat la plasă, iar acesta o trimite peste,
la adversarul din linia a doua.Acesta continuă execuţia – preluare, pasă,
trecerea mingii peste, până se greşeşte.
Exercitiul complex 4x4 pe teren 4,5/8 m:
 se joacă cu serviciu, preluare, pasă şi lovitura de atac;
 mingea este pusă în joc prin serviciu executat de sus de către
jucătorul din linia adoua din dreapta.Serviciul va fi executat la o distanţă
de linia de fund de unde apreciează fiecare executant că nu va greşi.Echipa
adversă preia serviciul şi dirijează mingea spre coechipierul din linia I din
dreapta pentru a o ridica celuilalt coechipier din linia linia I, lovind-o cu o
mână de sus să o trimită peste plasă.La trecerea mingii peste plasă se preia
spre jucătorul din dreapta de la plasă până se greşeşte.Când se greşeşte
mingea este pusă în joc prin serviciu de către jucătorul din dreapta din
linia a doua din echipa care intră mai repede în posesia mingii;
 se rotează după circa 2 minute, la comanda profesorului, pentru a
se asigura trecerea prin toate zonele a fiecărui elev;
 ambele echipe se vor strădui să ţină mingea în joc cât mai mult
timp, motiv pentru care lovitura de atac nu va fi executată cu toată forţa;
 pentru corectări individuale sau generale se poate opri jocul ori de
câte ori se consideră necesar;

24
Joc şcoală 6x6 pe teren 9/9 m
 se constituie echipe de 6 jucători;
 se joacă cu serviciu, preluare, pasă, atac, şi blocaj individual la
corespondent;
 se execută serviciul; echipa de la primire face preluare către
jucătorul din zona 3, acesta va pasa la jucătorul din zona 4 sau zona 2 care
va trece mingea peste plasă cu o mână sau 2 de sus, jucătorul advers
corespondent va efectua blocajul iar coechipierii lui se vor retrage pentru
preluare fiind orientaţi cu faţa către zona în care se efectuează atacul.Jocul
se continuă cu organizarea celor trei lovituri până se greşeşte.Echipa care
câştigă serviciul rotează regulamentar.
Exercitii cu un ridicat grad de dificultate :
 6 jucatori aflati dispusi pe zone.Un jucator stand pe o lada de
gimnastica ataca spre terenul advers.Jucatorii aflati la primire efectueaza
preluarea catre zona 2,pasa catre zonele 3 sau 4,atac cu evitarea blocajului.
 Se constituie echipe de 6 jucatori.Profesorul arunca mingi din
lateral spre una din echipe.Se joaca pana cade mingea urmand ca
profesorul sa arunce urmatoarea minge in terenul unde s-a pierdut punctul.

Pregatirea fizica
Voleiul actual reclama ca pregatirea sa fie desavarsita in asa fel incat
jucatorii sa suporte in conditii optime si fara repercusiuni eforturile mari ale jocului
modern.Realizarea acestei cerinte este posibila numai in conitiile unei pregatiri fizice
superioare,determinate de atingerea unui inalt nivel de dezvoltare si pregatire a
calitatilor fizice:viteza,forta,indemanare si rezistenta.
Precizez de la inceput ca pregatirea fizica speciala nu poate si nici nu
trebuie (in cadrul antrenamentelor) sa inlocuiasca pregatirea fizica multilaterala
(generala).Impartirea ei in cele doua componente-generala si specifica-este numai din
punct de vedere didactic,deoarece in practica ele se imbina permanent.
In alegerea metodelor si mijloacelor pentru pregatirea fizica trebuie sa se
tina seama de:

25
  Timpul pe care il avem la dispozitie pentru realizarea acestei
componente a antrenamentului;
 Sarcinile care stau in fata colectivului cu care lucram;
 Varsta,sexul,satrea de sanatate si gradul de pregatire anterioara;
In functie de fiecare situatie concreta este necesar sa alegem cele mai utile metode pentru
realizarea cu eficienta a obiectivelor propuse.Atrag atentia ca articulatiile si ligamentele
ar trebui sa fie lucrate concomitent cu dezvoltatrea musculaturii,in caz contrar pot apare
unele accidente se cunosc.

Exercitii pentru intarirea articulatiilor si ligamentelor

 Mers pe varfuri;
 Joc de glezna in diferite ritmuri;
 Mers cu rulare pe calcai,talpa,varf;
 Ridicarea pe varful unui picior sau pe ambele picioare cu si fara
ingreunare;
 Alergare pe varfuri;
 Alergare laterala;
 Exercitii cu haltere mici in diferite planuri,trunchiul fiind in
diferite pozitii.
 Exercitii cu mingi medicinale,pentru brate ,trunchi
,picioare;
 Sarituri cu departarea si apropierea picioarelor;
 Exercitii cu rezistenta (cu partener);
 Alergare inainte,inapoi,lateral,prin apa,nisip sau zapada,alergare in
teren variat cu trecere peste obstacole,sarituri,catarari.
Se recomanda sa existe permanent preocupari pentru inarirea articulatiilor
umarului ,cotului,pumnului si degetelor,deoarece alaturi de celelalte,acestea au un rol
deosebit in ridicarea maiestriei sportive ale jucatorilor de volei.

26
 Exercitii pentru dezvoltarea fortei generale si specifice

 Tractiuni in brate,din atarnat;

 Flotari cu inclinarea corpului la diferite unghiuri;
 Aruncari si prinderi cu mingea medicinala (de la umar,de
deasupra capului),inainte si peste cap,cu o mana si cu doua
maini;
 Genuflexiuni pe un picior,pe ambele picioare,cu greuatati
in maini sau pe spate;
 Sarituri pe un picior,pe ambele picioare cu si fara greutati;
 Exercitii la scara fixa pentru abdomen;
 Sarituri in inaltime de pe loc si cu elan,cu bataie pe un
picior si pe ambele picioare;
 Sarituri in lungime de pe loc si cu elan;
 Exercitii pentru musculatura abdomenului si a spatelui
,cu bancade gimnastica sau cu alte aparate ajutatoare;
 Sarituri cu genunchii la piept;
 Lupta cocosilor cu sarituri succesive intrun picior;
 Lupta cocosilor din pozitia ghemuit;
 Tractiuni la franghie;
 Lucru pe perechi-tractiuni,impingeri,rasuciri,etc;
 Organizarea de antrenamente in circuit si pe intervale
pentru pregatirea combinata a calitatilor motrice.

Exercitii pentru dezvoltare vitezei si indemanarii generale si specifice

 Sprinturi scurte(cu fata sau cu spatele la directia de deplasare);

 Alergare usoara alternata cu accelerari pe distante scurte;
 Joc de glezna cu viteza crescuta;
 Exercitii combinate de deplasare in teren in mare viteza(pas
simplu,pas dublu,alergare laterala,sarituri);

27
  Stafete combinate(alergare,oprire,intoarcere,saritura,ocolirea
unui obstacol),executate in mare viteza;
 Rostogoliri inainte sau laterale,urmate de preluarea mingii
aruncate de profesor sau partener;
 Pe perechi,fata in fata,de o parte si de alta a fileului,saritura cu
 atingerea palmelor deasupra plasei,aterizare,intoarcere si
preluarea mingii aruncata de profesor sau partener-2,3 executii
in mare viteza;
 Acelasi exercitiu cu preluarea mingiei din plonjon lateral pe
spate;
 Pase de control succesive pe loc cu coborare in pozitie joasa si
revenire,cu coborare in sezand si revenire,cu coborare pina in
culcat,pe spate si revenire,din mers,din alergare,cu trecere peste
obstacole,etc.;
 Jocuri dinamice:”Alunga pe al treilea”,”Cursa pe
numere”,”Crabi si Crevete”,”Buchetelele”,”Leapsa (cu diferite
variante)”,”Folosestete de 4 mingi”,etc;
 Sarituri cu coarda-diferite variante.

Pregatirea psihologica
În pregatirea psihologică se porneşte de la structurile şi procesele psihice
solicitate de jocul de volei. Calităţile constatate prin investigaţia psihologică vor permite
conturarea profilului psihologic al căror elemente vor trebuie să evidenţieze:
 gradul dezvoltării aptitudinilor (capacitatea de învăţare);
 percepţii specializate;
 spirit de observaţie şi particularităţile atenţiei;
 psihomotricitate; viteză, îndemânare, coordonare, priceperi şi
deprinderi;
 gândirea;
 capacitatea de decizie;

28
  motivaţia (nivelul de aspraţie, interesul, pasiunea faţă de
volei).
 tipul temperamental – preferat cel puternic echilibrat. Dintre
manifestările temperamentale interesează capacitatea de muncă şi rezistenţa faţă de
greutăţi, perseverenţa în depăşirea unor obstacole sau momente dificile.
 afectivitatea;
 sociabilitatea (gradul de adeziune la grup, atitudinea faţă de
profesor, preferinţele colectivului faţă de subiect). Deosebit de importantă este aprecierea
justă a calităţilor ce decurg din particularităţile activităţii nervoase superioare urmărindu-
se în special rezistenţa la emoţii negative şi comportamentl în întreceri.
Tipul somatic poate fi prognozat în linii mari ţinând cont de părinţi şi de
dezvoltarea fizică a copilului la vârsta selecţiei. Începând cu vârsta de 9-10 ani se poate
prevedea talia posibilă a copilului la maturitate. Calităţile motrice cu preponderenţă
genetice (îndemânarea, viteza şi detenta) trebuie urmărite încă de la prima etapă de
selecţie deoarece se dezvoltă mai greu prin antrenament faţă de forţă, rezistenţă generală
şi specifică care se adaugă mai uşor pentru a atinge nivelul cerut.
Particularizind si revenind putin la diferentele dintre elevii din sportul de masa si cei
din sportul de performanta acestea pot fi remediate printr-o proiectare didactica riguroasa.

Realizarea modelului de joc al echipei reprezentative şcolare

În primul an de pregătire recomad a fi învăţate treptat următoarele jocuri:
 jocul 2 la 2 pe teren redus, cu serviciul de sus, pasă
cu ambele mâini de sus şi cu trecerea mingiei peste
plasă obligatoriu numai din a treia lovitură;
 jocul 3 x 3 pe teren redus pe teren 4,5 / 6 m;
 învăţarea acestui joc va începe odată cu instruirea
pasei şi a serviciului de sus urmărind ca odată cu
învăţarea corectă a acestora, copiii să fie învăţaţi
corect să se folosească de ele în jocul 2 la 2 cu trei
lovituri obligatorii;
 învăţarea jocului 2 la 2 se va face treptat cu reguli

29
 privind câştigarea serviciului, a punctului,
efectuarea rotaţiei sau a aprecierii lovirii mingii cu
degetele.Până în luna decembrie elevii trebuie să
ştie să joace independent (să se arbitreze singuri),
cu trei lovituri şi cu reguli privind: rotaţia la
câştigarea punctului şi a setului.
Treptat se trece la dispunerea jucătorilor pe zone.Jocul 6x6 pe teren
normal se învaţă de la început în cadrul formaţiei de joc cu doi ridicători şi patru
trăgători, pe fondul căruia vor fi învăţate şi perfecţionate în continuare acţiunile de joc de
la câştigarea serviciului şi acţiunile de joc la câştigarea punctului.
Va fi învăţată ordinea la serviciu (rotaţia), aşezarea jucătorilor în teren
pentru preluarea serviciului advers la început fără schimb de zone, apoi cu schimbarea
zonelor.
În apărare trebuie introdus blocajul individual la atacul advers, urmat de
cele trei lovituri consecutive:preluarea din atac, pasa, lovitura de atac.
Caracteristicile ale jocului cu 4T +2R
Specializarea jucătorilor pe posturi şi pe zone în linia întâi şi linia a doua.
Organizarea atacului.
Acţiuni de bază :
 combinaţii cu intrare din zona I ;
 atac combinativ cu jucătorii din linia I şi cu jucătorul specializat din linia a
doua;
 ridicarea din săritură cu fentă, în urcare, întinsă şi medie peste cap;
Acţiuni secundare
 combinaţii cu preluarea directă şi ridicare din săritură;
 ridicare din pasare laterală şi cu o mână din săritură;
 atac pe întors şi din blocaj afară;
 preluare, pasă +atac normal din zonele 4-3-2; 8-10 execuţii pentru fiecare
zonă;
 jucători în formaţie de triunghi, preluare+pas +atac cu schimb de locuri;
4x12 minute;

30
  preluare din serviciu uşor urmată de pas+atac normal din zonele 4,3,2; 8-
10 execuţii pentru fiecare zonă;
 idem exerciţiul 3 cu şi fără blocaj 3x8 –10 execuţii;
 joc 2x2 cu preluare +pas+atac cu ţinerea mingii în joc;rotaţie după 5
atacuri consecutive (5-6 rotaţii);
 preluare din serviciu în 2-3 jucători urmată de pas – atac din linia a II-a, 8
execuţii;
 probe de control; 5-6 atacuri reuşite din 10 execuţii din preluare, din
zonele 4-3-2;
 lovirea mingii cu o mână de sus peste plasă, mingea fiind sprijinită în
mâna opusă braţului cu care o va lovi, 2x10 execuţii;
 lovirea mingii cu o mână de sus peste plasă din minge aruncată; 2x10
execuţii;
 lovirea mingii cu o mână peste plasă din minge aruncată. Lovirea se va
executa din săritură
Organizarea apărării.
Acţiuni de bază:
 cu un jucător la blocaj la atac combinativ, dublarea de către cel mai
apropiat jucător din linia întâi;
 cu doi şi cu trei jucători la blocaj,cu folosirea autodublării şi
participarea la dublaj pe limita culuarului;
 blocaj cu închidere (diagonală,drept);
 preluare cu plonjon lateral şi înainte;

Acţiuni secundare:
 sistem de apărare cu jucătorul din zona VI retras şi dublare de către
extrema din linia a doua, corespunzătoare blocajului (informativ apărare
pe culoare).
 blocaj la atac din pase joase, executate pe diagonală sau întors
(pentru jucătorul din zona 3) 2x10 execuţii;

31
  blocaj la atac din pasă în urcare pe diagonală sau întors (pentru
jucătorul din zona 3); 10-12 execuţii;
 jucătorii din atac se află în coloane în zona 2 şi zona 4;în zona 3 se
află ridicătorul care primeşte mingea din zona 6 pe care o va ridica spre
zona 4 sau zona 2 ; în terenul advers trei jucători la blocaj în zona 3,zona
4, zona 2. Se execută atac cu blocaj; 3x12 execuţii pentru jucătorul din
zona 3;
 jocul 2x2 ,3x3 4x4, cu blocaj obligatoriu; 2 seturi din trei;
 probă de control 5-6 blocaje reuşite din 10 execuţii, pe zone;
Dispozitiv şi acţiuni de bază la preluarea serviciului:
 cu patru jucători dispuşi în semicerc preluarea efectuându-se de doi
jucători specializaţi, cei din zona întâi asigură în principal suprafaţa din
apropierea fileului şi participarea la atacul combinativ.
 preluare - serviciu 1x1 pe zone (preluare din Z1,Z5,Z6) 2x10
execuţii pe fiecare zonă;
 serviciu – preluare 2x2 pe 1 / 2 teren; 2x15 preluări;
 serviciu – preluare 3x3 pe 1 / 2 teren; 3x10 preluări;
 serviciu – preluare în trei jucători, urmat de ridicarea şi atac din
zonele 4 şi 2; 2x15 preluări / joc;
 preluare în formaţie de joc; schimbare după 10 execuţii
corecte;probă de control – 6 reuşite din 10 execuţii
Dispozitivul la efectuarea serviciului:
 urmăreşte plasarea oportună a jucătorului în sistemul de apărare cu
jucătorul din zona 6 retras (specializarea pe zone) iar jucătorii din linia
întâi - schimbă în zona în care este specializat (ridicătorul în zona 2,
jucătorul de centru în zona 3 şi jucătorul de atac în zona 4).
 serviciul de sus pe zone (1,6,5), pe ultima 1/3 a terenului 6
seriix30;
 servicu +preluare 1x1 pe zone (joc); 2-3 seturi scurte până la 8
puncte;

32
  serviciu +preluare 2x2 pe 1 /2 teren (joc) 2x3 seturi scurte până la
8 puncte;
Dispozitiv si actiuni de baza la preluarea din atac
 preluare + pas + atac în triunghi;preluarea se face din atac executat
în forţă, liftat şI mingii puse, 3x10 preluări, se rotează la 10 preluări;
 4x4 cu ţinerea mingii în joc, preluare +pasă, atac peste fileu pe
jumătate de teren, rotaţii la 5-6 treceri consecutive ale mingii peste fileu;
 4x4 cu ţinerea mingii în joc, 2 seturi din 3;
 atac din zona 4 şi preluare din atac din Z1,Z6,Z5; 2x8-10 preluări
din fiecare zonă;
 probă de control – 3-4 preluări reuşite din 10 atacuri din fiecare
zonă;
Exerciţii ajutătoare:
 preluări din minge aruncate în faţă, lateral şi înapoi; 3-4 serii a 10-
15 executii;
 preluare +pasă +atac în formaţie de triunghi, 3 seriix 10-12
execuţii;
 preluări din mingi puse fata, lateral si înapoi; 3-4 serii a 10-15
execuţii;
Exercitii cu un grad ridicat de dificultate pentru formula de joc 5T+1R
 preluare din atac urmată de ridicare cu intrare din Z1 şi atac din
Z4, Z3,Z2; 2-3 serii a câte 10-12 execuţii;
 preluare din atac urmată de ridicare cu intrare din Z6 şi atac din
Z4, Z3,Z2; 2-3 serii a câte 10-12 execuţii;
 preluare din atac urmată de ridicare cu intrare din Z5 şi atac din
Z4, Z3,Z2; 2-3 serii a câte 10-12 execuţii;
 serviciu + preluare din serviciu cu ridicare şi atac în formaţia de
joc.Se urmăreşte pasarea mingii de ridicător în condiţiile de joc; 8-10 pase
pentru fiecare poziţie a ridicătorului;
 probă de control : 7 pase reuşite din 10 execuţii, pe zone.

33
 Proiectarea didactica
Procesul de învăţare este o activitate conştientă, sistematică, organizată,
orientată spre realizarea unor finalităţi precise.
Proiectarea activităţii didactice se referă la ansamblul activităţii de
anticipare şi pregatire a activităţii, fiind chemată să dea răspuns la 4 întrebări:
 ce voi face? obiective
 cu ce voi face? conţinuturi, resurse folosite
 cum voi face? strategii de predare şi realizare a obiectivelor
 cum voi sti dacă ceea ce mi-am propus s-a realizat?
Proiectarea didactică eficientă trebuie să întrunească următoarele
condiţii:
 să privească întreaga activitate educativă;
 să se desfăşoare pe etape, cu obiective şi conţinuturi proprii;
 să fie o acţiune continuă, sistematică;
 să se concretizeze într-o suită de decizii anticipative;
Proiectarea didactică are 3 cadre de referinţă:
 activitatea anterioară momentului în care este anticipat un anumit
demers didactic;
 situaţia prezentă (presupune cunoaşterea condiţiilor în care se va
desfăşura activitatea;
 activitatea viitoare şi rezultatele spre care acesta tinde;

In consecinta,programarea activitatii la nivelul echipelor reprezentative

trebuie sa cuprinda :
 un model de pregatire anual;
 un model de pregatire semestrial;
 model de pregatire pentru o lectie de antrenament

34
 CONCLUZII

In urma experientei acumulate de-a lungul a 22 ani de activitate pot formula

urmatoarea concluzie:
Putini colegi insista pe o selectie stiintifica,pe folosirea pasilor metodici
obligatorii in pregatirea jucatorilor si “arunca”echipa intr-o competitie dupa numai un
semestru de pregatire, crezind ca elevii vor invata din “mers”.Acest lucru poate avea
urmari neplacute asupra elevilor,ei sperand la un loc pe podium,cred ca acesta este
punctul maxim de succes pe care il pot atinge.Deziluzia creata de pozitionarea pe
ultimele locuri la finalul campionatului poate duce automat la ideea ca mai mult nu se
poate sau si mai grav la neparticiparea acestora in anul urmator.Aceasta parere eronata nu
poate fi schimbata decat prin depistarea adevaratelor motive care stau la baza
insuccesului(selectie la “ochi”,numar insuficient de antrenamente,mijloace si metode
selectionate necorespunzator in raport cu varsta,sexul,si nivelul de pregatire anterior,lipsa
bazei materiale adecvate,etc.)
Acest material propus se adreseaza profesorilor de educatie fizica si sport care isi
doresc o reusita,o performanta,la acest nivel (echipa reprezentativa scolara) in jocul de
volei.

35