Cina Domnului

şi ne ilustrează numai corpul şi sîngele lui Cristos.

TEXT: Luca 22:1-20; Cf. 1.Corinteni 11:23-28 TITLUL: Cina
Domnului
TEMA: Cina Domnului
Autor: Alfred P. Gibbs
Luca 22:1-20; Cf. 1.Corinteni 11:23-28
Versetul de aur: Marcu 10:45
I. Împrejurările, v.1-6.
1. Sărbătoarea Paştelui, v.1,7, al cărui antitip urma să fie El. Cf.
Ex.12:3-13; 21:24; 1Cor. 5:7; Io. 1:29; 1.Pt.1:18.
2. Teribila tranzacţie, v.2-5. Ce schimb îngrozitor! Cf. Mc.8:37. Tu
pe ce-L schimbi?
3. Noaptea hotărîtoare – noaptea trădării Lui. Umbrele întunecate
ale grădinii Ghetsemane şi ale Golgotei Îi stăteau în faţă. Avînd
toate acestea în faţă, El a instituit masa memorială.
II. Locul, v.7-13. În camera de sus.
1. Trimiterea, v.7-8. Ceea ce spune El ia fiinţă.
2. Dezvăluirea, v.9-13. O altă dovadă a omniscienţei Sale.
3. Omul din oraş, v.10-12. (1) Era un servitor, v.11. „Stăpînul“. Eşti
tu stăpîn? Cf. Lc. 16:13; Ef. 6:6; Fil. 1:1, etc. Cine este stăpînul
tău? Rom.6:16. (2) El a avut loc pentru Cristos în casa lui, v.12. Tu
ai? Lc.19:5. Este El în inima ta? Ap. 3:20; Ef. 3:17; Col.1:27; Io.
14:23.
III. Persoanele.
1. Cristos, Domnul gloriei, Creatorul tuturor lucrurilor, Fiul etern
al Tatălui etern. Io. 17:24; 1:1-3; Evr. 1:1-38.
2. Discipolii. Săraci, deficienţi, slabi, toţi urmînd să-L
părăsească; Mt.26:56. Totuşi, El îi iubea, şi ei Îl iubeau. Tu Îl
iubeşti? Io. 14:23. Această cină e numai pentru cei născuţi din
nou. Iuda a ieşit după cina Paştelui. Vezi Io. 13:30.
IV. Scopul – spre amintire, v.15-20. Fă deosebire între cina
Paştelui şi cina Domnului. Observă Mt. 26:17-25 – Paştele,
v.26-28 – cina Domnului.
1. Pîinea, simbolul:
(1) Zdrobirii lui Cristos prin biciuire, cuie şi suliţă, la fel cum grîul
este zdrobit între pietrele de moară (cea de sus şi cea de jos).
(2) Morţii Sale, ca a „bobului de grîu“. Io. 12:24; Evr. 2:11.
(3) Focului mîniei lui Dumnezeu. Pîinea e băgată în
cuptor.Aceasta ne vorbeşte despre suferinţele nevăzute ale lui
Cristos. Ps. 88:7.
(4) Unirii lui Cristos cu cei care sunt ai Lui. Ei sunt una. Este o
singură pîine, şi ea vorbeşte despre unirea credinciosului cu
Cristos în:
(a) Substanţă. Io. 17:21; Evr. 2:11. (b) Destin; Io. 17:24.
(c) Unire eternă; Ap. 19:9.
2. Paharul – aminteşte de:
(1) Viaţa dată; Io. 10:18, Is. 53:12.
(2) Viaţa luată; Evr. 9:22; Lev.17:11.
(3) Viaţa primită; Io. 6:55.
(4) Viaţa în plinătatea ei de bucurie. Io. 15:11; Ps. 104:15.
Subliniază că pîinea şi rodul viţei nu sunt decît simboluri