STIMULAREA FISCALĂ A PROCESELOR ECONOMICE: DIRECȚII

ȘI METODE DE PERFECȚIONARE ÎN ȚĂRILE TRANSFRONTALIERE

TAX STIMULATION OF ECONOMIC PROCESSES: DIRECTIONS
AND METHODS OF IMPROVEMENT IN CROSS-BORDER COUNTRIES
Ada ȘTAHOVSCHI, dr. conf.univ, USM
Marilena DONCEAN, cercet. șt. gr. III dr.,
Institutul „Gh. ZANE”, Academia Română, filiala Iași
Publicat p. 368 – 372.
Abstract. În practica fiscală la nivel mondial, cel mai răspândit instrument fiscal de
stimulare a procesului investițional de capital fix este creditul fiscal pentru investiții. În același
timp, există diverse tratamente ale procesului de utilizare și definire a acestei scutiri fiscale.
Pentru reducerea nivelului de influenţă fiscală a impozitelor asupra statului economic este
necesară lărgirea ariei de acţiune a stimulării fiscale a diferitelor procese economice. Creditul
pentru investiții fiscale poate fi folosit și ca instrument de realizare a politicii regionale,
conferindu-i un caracter progresiv pentru companiile care investesc în regiunile defavorizate.
Cuvinte cheie: Stimulare fiscală, procese economice, credit fiscal pentru investiții,
impozitare.

Abstract. In worldwide fiscal practice, the most widespread fiscal instrument for
stimulating the investment process of fixed capital is the fiscal investment credit. At the same

time, there are various treatments of the process of using and defining this tax relief. In order to
reduce the level of fiscal influence of taxes on the economic state, it is necessary to widen the

area of action of the fiscal stimulation of different economic processes. The fiscal investment
credit can also be used as an instrument for the realization of regional policy, giving it a
progressive character for companies investing in disadvantaged regions.

Key words: Fiscal stimulus, economic processes, investment tax credit, taxation.
INTRODUCERE
În practica fiscală mondială cel mai răspândit instrument fiscal de stimulare a procesului de
investire a capitalului fix este creditului investiţional fiscal. În acelaşi timp, există variate tratări
ale procesului de utilizare şi definire a acestei înlesniri fiscale. Spre exemplu, în unele state
europene, creditul investiţional fiscal este definit ca dreptul la amînarea perioadei de achitare a
impozitului datorat statului, în procesul căruia organizaţiilor, în baza anumitor temeiuri, li se
oferă posibilitatea diminuării, în anumite proporţii, a plăţilor fiscale cu echitatea ulterioară în rate
a sumei creditului şi a ratelor aferente acestuia. Creditul investiţional fiscal poate fi acordat pe o
perioadă de un an pînă la cinci ani la impozitul pe profitul organizaţiilor, precum şi la impozitele
regionale şi cele locale.
IMPLEMENTAREA CREDITULUI INVESTIŢIONAL FISCAL
În scopul diminuării nivelului de influenţă fiscală a impozitelor asupra stării economice este
necesară lărgirea ariei de acţiune a stimulării fiscale a diferitor procese economice. Crearea
condiţiilor de intensificare a creşterii economice, de îmbunătăţire a climatului investiţional, de
susţinere a producătorilor autohtoni, pot fi favorizate prin utilizarea unor atare pârghii de reglare
fiscală, cum sunt cotele impozitului, înlesnirile fiscale, creditul investiţional fiscal etc.[2, p. 75-
76].
În ţările economic dezvoltate creditul investiţional fiscal este definit ca deducerea din suma
impozitului pe venit a cheltuielilor îndreptate spre efectuarea investiţiilor. În procesul utilizării
creditului investiţional fiscal pot apărea unele situaţii contradictorii: spre exemplu, obţinerea
înlesnirilor fiscale este legată, de obicei, de încheierea unor acorduri speciale cu organele fiscale,
ceea ce îngreunează accesul la obţinerea creditului dat. Agentul economic este pus în situaţia
solicitantului de credite, căruia acesta îi poate fi oferit sau refuzat. În asemenea situaţii nu legea,
ci organele fiscale decid: a acorda sau nu agentului economic creditul solicitat.
În alte state, de exemplu, în cele transfrontaliere, această procedură poate fi efectuată
în mod deosebit – există diferite condiţii de obţinere a creditului fiscal, precum şi proceduri
complicate de legalizare a dreptului de obţinere a înlesnirii date, însă nu există funcţionari
care ar fi abilitaţi de drepturi la luarea deciziilor la acordarea sau refuzul în acordare
acestei înlesniri. La soluţionarea acestei probleme sarcina organelor de resort constă doar
în determinarea corespunderii agentului economic respectiv condiţiilor înaintate poate a fi
acordată înlesnirea sau nu. În scopul diminuării riscului apariţiei unor situaţii de conflict,
considerăm binevenită stabilirea în legislaţia fiscală autohtonă a unor criterii bine
determinate cu privire la obţinerea creditului investiţional fiscal şi a dreptului de utilizare a
acestuia în situaţia respectării condiţiilor stipulate în lege, ceea ce ar permite evitarea
interpretărilor greşite a prevederilor legislative şi a subiectivismului [3, p.33].
Creditul investiţional fiscal poate fi utilizat şi în calitate de instrument de realizare a
politicii regionale, atribuindu-i un caracter progresiv pentru întreprinderile ce efectuează
investiţii în regiunile defavorizate. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că acordarea
înlesnirilor ar putea genera creşterea tensiunii sociale din cauză că înlesnirile acordate
conduc la diminuarea acumulărilor în veniturile bugetelor locale, din care se achită
retribuţiile salariale lucrătorilor sferei bugetare şi este finanţată de infrastructura socială a
raionului (regiunii).
 În scopul stimulării activităţii întreprinderilor nou create, aşa cum se practică în alte state,
considerăm binevenită stipularea unei astfel de prevederi, în baza căreia întreprinderea să fie scutită
de la impunerea cu impozitul pe venit pe o perioadă de recuperare, dar nu mai mare de trei ani.
Pentru a obţine majorarea investiţiilor capitale în economia ţării în baza utilizării concomitente a
resurselor bugetului consolidat şi a capitalului privat este oportun de diminuat cota impozitului pe venit
al persoanelor juridice pînă la nivelul care se consideră optimal pentru activitatea de întreprinzător şi, în
acelaşi timp, optimal pentru asigurarea prelevărilor bugetare necesare.
DUBLA IMPUNERE FISCALĂ
Un important mijloc de investiţii în capitalul fix în majoritatea ţărilor dezvoltate sunt
economiile populaţiei. Impozitele directe exercită o influenţă nemijlocită asupra unei atare
surse de mijloace pentru proiectele investiţionale, cum ar fi economiile populaţiei. Crearea
condiţiilor pentru atragerea mijloacelor băneşti disponibile ale populației pe piaţa de
capital este o sarcină importantă, întru-cât prin participarea unui număr important de
investitori particulari se garantează lichiditatea şi fiabilitatea pieţii în întregime. Dar pentru
aceasta este necesar să se asigure drepturile şi interesele legitime ale micilor investitori
prin următoarele măsuri [3, p.38]:
 transparenţa deplină în ceea ce priveşte activitatea emitenţilor hârtiilor de valoare;
 controlul din partea statului pentru activitatea emitenţilor şi participanţilor
profesionişti pe piaţa hârtiilor de valoare;
 crearea unui sistem efectiv de stimulare fiscală a activităţilor investiţionale.
Implementarea acestor măsuri în economia tărilor transfrontaliere pe lângă stimularea pe
toate căile a creşterii bunăstării populaţiei statelor, ar contribui la activizarea procesului de
investire şi în creşterea importanţei economiilor populaţiei în sursele de investiţii în capitalul fix,
ceea ce reflectă, de fapt una din tendinţele mondiale actuale.
Drept direcţie importantă de stimulare a investiţiilor capitale în statele transfrontaliere prin
intermediul impozitelor directe trebuie să devină stimularea dezvoltării activităţilor de leasing.
Analiza practicii mondiale a demonstrat că operațiunile de leasing în ultimii ani au devenit factor
esenţial de stabilizare şi dezvoltare a economiilor multor state. Leasingul-ului în statele
dezvoltate îi revine cca 30% din volumul total al investiţiilor de capital. Ritmul creşterii
volumului operațional de leasing în aceste state depăşeşte esenţial ritmul creşterii investiţiilor
particulare în fabricarea maşinilor şi utilajelor.
În sfera fiscală practic toate statele delimitează operaţiunile de leasing drept obiect aparte a
reglării fiscale. Dreptul fiscal a fiecărui stat oferă un set bine determinat de particularităţi care
definesc operaţiunea de leasing şi stabilesc o ordine specială în determinarea sau coordonarea
obligaţiunilor fiscale ale participanţilor la acest tip de operaţiuni. Prezenţa acestor particularităţi
permite organele fiscale să acorde participanţilor la leasing a unui regim fiscal anumit prevăzut
pentru aceste cazuri [4, p.345].
În scopul dezvoltării activităţii de leasing în statele transfrontaliere este binevenită
acordarea înlesnirilor fiscale atât ofertanţilor, cit şi beneficiarilor de leasing, depăşind
astfel limitele existente astăzi în procedura dată, când înlesnirile fiscale la impozitul pe
venit se acordă doar beneficiarilor de leasing.
O tendinţă importantă în dezvoltarea activităţii economice, care a început să se reliefeze în
activitatea corporațiilor transnaţionale prin anii „70” este nivelul înalt de aplicare a inovaţiilor.
Prioritar devine principiul: ”Investiţiile fără inovaţii nu au rost, întrucât contribuie doar la
menţinerea unei tehnologii depăşite şi nu asigură competitivitatea producției fabricate”.
Practica mondială a elaborat un sistem de stimulare economică a activităţii inovaţionale,
fapt determinat de rolul important pe care îl are procesul de cercetare-dezvoltare, care a devenit
un factor important de [3, p. 37-38]:
 creştere economică;
 creştere a competitivităţii industriei;
 crearea a locurilor noi de muncă;
 creşterea a potenţialului investiţional etc.
Un astfel de sistem prevede următoarele tipuri de înlesniri fiscale:
 diminuarea venitului impozabil în mărimea cheltuielilor alocate pentru activităţi de
cercetare - dezvoltare;
 stabilirea reducerilor din sumele impozitului datorat în mărimea unei cote
procentuale aferente sporirii cheltuielilor efectuate în scopul cercetării-dezvoltării;
 determinarea înlesnirilor fiscale pentru mijloacele prevăzute a fi finanţate pentru
cercetări fundamentale (de regulă,în cadrul universităţilor)şi pentru activităţi de
cercetare - dezvoltare prin efortul financiar al întreprinderilor din businessul mic şi
mijlociu.
Stimularea fiscală a activităţilor de cercetare - dezvoltare în economia de piaţă are
numeroase avantaje în comparaţie cu subsidiile bugetare, întrucât:
 păstrează autonomia sectorului particular şi responsabilitatea economică a acestuia
pentru alegerea corectă a direcţiilor de cercetare, elaborare şi implementare;
 solicită mai puţină procedură birocratică la toate nivelurile puterii de stat şi, în linii
mari, nu depinde de: procesul bugetar şi necesitatea aprobării alocărilor respective;
coordonarea intereselor diferitelor departamente; adoptarea deciziilor legislative etc.;
 deţine avantaje de ordin psihologic atât din punct de vedere al obținerii înlesnirilor
de către companii cu ajutorul forţelor proprii, cît şi din punct de vedere politic.
 Adeseori înlesnirile fiscale cu caracter general generează o opoziţie socială mai puţin
relevantă, decât subsidiile pentru anumite companii.
CONCLUZII
Considerăm oportună utilizarea în țările transfrontaliere a creditului investiţional fiscal, ce ar
permite agenţilor economici deducerea din impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător a
sumelor ce corespund unei cote procentuale din investiţiile capitale efectuate şi din cheltuieli
pentru pregătirea şi recalificarea cadrelor. Reieșind din faptul că investiţiile au un caracter de
lungă durată, acordarea înlesnirilor doar pe parcursul primului an de activitate nu se corelează cu
perioada recuperării acestora. O condiţie importantă, în opinia noastră, este utilizarea creditului
investiţional fiscal pe parcursul unei perioade anumite, care corespunde perioadei de utilizare
deplină a înlesnirilor.
Creditului investiţional fiscal prevede diminuarea sarcinii fiscale aferente impozitului pe
venitul provenit din activitatea de întreprinzător în proporţia cotei procentuale din venitul
orientat spre efectuarea investiţiilor capitale pe parcursul unei perioade anumite
De asemenea, în scopul majorării importanţei impozitelor directe în procesul de stimulare a
activităţii structurilor antreprenoriale este raţional, în opinia noastră, să se ţină cont de
următoarele măsuri:
 în vederea evitării posibilei duble impuneri în procesul redistribuirii profitului, este
necesară semnarea mai rapidă a acordurilor (convenţiilor) privind evitarea dublei impuneri cu
toate statele furnizoare de importante resurse investiționale ;
 în vederea stimulării procesului inovaţional în țările transfrontaliere prin implementarea în
procesul de producţie a proiectelor inovaţionale se propune a fi realizată pe calea acordării
creditului inovaţional fiscal, pe larg utilizat în practica fiscală internaţională, şi stabilirea
anumitor înlesniri fiscale în vederea stimulării corelării activităților instituţiilor de cercetare şi
întreprinderilor producătoare, precum şi în scopul soluţionării problemei privind dezvoltarea şi
finanţarea birourilor de cercetare şi construcţii;
 în scopul ridicării importanţei unor astfel de surse de investiţii, cum sunt mijloacele
populaţiei; creditele băncilor comerciale; leasingul etc. Se propune dezvoltarea sistemului de
stimulare a acestor surse prin intermediul înlesnirilor fiscale, ce reprezintă o tendinţă actuală
testată pe plan internaţional.
BIBLIOGRAFIE

1. Codul fiscal. Legea Nr. 1163-XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 62/522 din 18.09.1997, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
08.02.2007, ediţie specială, cu modificările ulterioare.
2. Corduneanu C. Sistemul fiscal în știința finanțelor. București: Editura CODECS, 1998. 663 p.
3. Manole T. Principiile impunerii şi problemele presiunii fiscale în Republica Moldova.
Administrarea publică. Chişinău, 2002. p. 29-40.
4. Ventila G. Fiscalitate. București: Editura Economică, 2006. 633 p.

Conferinta stiint internat.ediția XVIII, Dezvoltarea economicosocială durabilă a euroregiunilor şi a

zonelor transfrontaliere. Institutul de Cercetări Economice şi Sociale ”Gheorghe Zane”,filiala
Academiei Române, Iași, 28.10.2022. p. 368 – 372. ISSN 2971- 8740 ISSN- L 2971- 8740