Facilităţi fiscale de stimulare a investiţiilor

şi efectele acestora

Herghiligiu Roxana

Master: Finanţe-asigurări, anul 2, grupa 3

Iaşi
2011
 Cuprins

1. Facilități fiscale pentru stimularea investiţiilor ................................................................................. 3

1.1. Tipuri de stimulente investiţionale ........................................................................................... 3
1.2. Definițiille stimulentelor fiscale tipice:...................................................................................... 4
2. Impactul stimulentelor asupra investiţiilor ....................................................................................... 7
2.1. Concluzii din literatura de specialitate: ..................................................................................... 7
3. Impactul stimulentelor fiscale asupra investitorilor ........................................................................ 10
3.1. Sectorul de orientare şi stimulente......................................................................................... 10
3.2. Limitări OMC privind utilizarea stimulentelor legate de export ............................................... 11
3.3. Implicaţiile politice ................................................................................................................. 11
4. Utilizarea stimulentelor fiscale....................................................................................................... 12
4.1. Bunurile publice ..................................................................................................................... 12
4.2. Externalităţile pozitive............................................................................................................ 12
4.3. Cocurenţa fiscală internaţională ............................................................................................. 13
4.4. Implicațiile politice ................................................................................................................. 14
5. Costurile de gestionare şi administrarea stimulentelor................................................................... 14
5.1. Distorsiunile create în mod nejustificat prin favorizarea investiţiilor noi ................................. 15
5.2. Costurile de obţinere a stimulentelor fiscal ............................................................................ 15
5.3. Costurile de administrare a stimulentelor............................................................................... 17
5.4. Implicaţiile politice ................................................................................................................. 17
6. Opţiuni pentru politica de stimulare .............................................................................................. 18
6.1. Cea mai bună politică pentru stimulentele fiscale................................................................... 18
6.2. Reforma stimulentelor fiscale................................................................................................. 19
6.2.1. Oferirea ajutorului imediat investitorilor ........................................................................ 19
6.2.2. Trecerea de la vacanţele fiscale ...................................................................................... 20
6.2.3. Reforma Administraţiei stimulentelor fiscale .................................................................. 21
Concluzii ................................................................................................................................................ 22
Bibliografie ............................................................................................................................................ 23

2
 1. Facilități fiscale pentru stimularea investiţiilor
De obicei, doar un procent mic din numărul mare de intervenţii guvernamentale întro
economie modernă sunt orientate în mod specific spre investiţii. Cu toate acestea, multe alte
intervenţii vor afecta deciziile de investiţii, uneori întrun mod pozitiv iar, uneori,întrun mod
negativ.

De exemplu, imposibilitatea absolută de punere în aplicare a unui impozit pe venit cu

adevărat cuprinzător înseamnă că, chiar în cadrul unui ,,sistem fiscal generalizat” anumite
sectoare sau activităţi se vor bucura de rate efective mai mici decât altele. Cotele efective mai
mici de impozitare crează un stimulent pentru investiţii în aceste sectoare sau activităţi.

Mixul de taxe va afecta, de asemenea, deciziile de investiţii: în cazul în care sistemul de

impozitare va impune o povară efectivă mai mare asupra forţei de muncă decât asupra
capitalului, aceasta va încuraja investiţiile în activităţi de capital-intensive, investiţii care nu ar fi
fost făcute în alte condiţii.

Stimulentele fiscale pentru investiţii reprezintă intervenţii selective, care în mod deliberat şi
selectiv vizează deciziile de investiţii sau de producţie în anumite industrii, localităţi sau
activităţi.

1.1. Tipuri de stimulente investiţionale

Stimultentele fiscale pentru investiţii:

 pot fi furnizate direct de către guvern, prin anumite forme de stimulente fiscale, care
implică cote efective de impozitare mai mici (fie prin reducerea ratelor de impozitare
sau prin îngustarea bazei de impozitare, probabil, prin oferirea de credite de investiţii
fiscale sau de cheltuieli imediate) sau subvenţii directe

 pot include în locul subvenţiilor indirecte sau alte forme de ajutor indirect pentru
anumite activităţi.

3
 Subvenţiile directe pot avea avantaje faţă de stimulente fiscale, deoarece1:

 sunt mai uşor de ţintit;

 sunt mai puţin probabil să aibă efecte colaterale imprevizibile asupra sistemului
impozitului pe profit şi de planificare fiscală;

 pot oferi un beneficiu imediat fluxului de numerar (prin contrast, stimulentele fiscale pot
oferi doar asistenţă limitată la proiectele noi cu fluxurile de numerar negative timpurii);

 permit identificarea cu uşurinţă a beneficiului cu beneficiarul;

 sunt mai uşor de auditat;

 este mai uşor să se facă prognoza costurile lor.

Cu toate acestea, subvenţiile directe, în special la capitalul străin, pune probleme politice
evidente. Stimulentele pentru investiţii au nevoie de un sprijin mare în cazul în care plătitorii
obisnuiţi de impozite se percep ca fiind incorect trataţi. Orice percepţie de nedreptate poate duce
la o pierdere a respectului pentru sistemul de impozitare sau chiar pentru guvern, cu implicaţii la
o scara mai mare.

1.2. Definițiille stimulentelor fiscale tipice:2

Vacanţe fiscale: Scutirea temporară a unei firme noi sau a unei investiţii de la anumite
taxe specifice, de obicei, impozitul pe profit. Uneori, cerinţele administrative sunt, de asemenea,
ignorate, în special necesitatea de a îndosaria declaraţiile fiscale. Oferta vacanţei parţiale a redus
obligaţiile mai degrabă decât scutirea completă.

Zone speciale: Un număr limitat de zone geografice în care firmele calificate pot localiza
şi, astfel, beneficia de scutire din diferite domenii de aplicare a impozitelor şi / sau cerinţelor
administrative. Zonele sunt adesea destinate exportatorilor şi sunt situate în apropiere de un port.
În unele ţări, cu toate acestea, companiile de calificare pot fi declarate ,,zone”, indiferent de
locaţia lor.

1
Dr Smelt Simon, Investment Incentives, Paper for the EOCD on Behalf of the New Zealand Treasury, 1998, pag 3
2
Klemm Alexander, Causes, benefits, and risks of business tax incentives ,Springer Science -Business Media, LLC,
2010, www.springerlink.com, pag 7

4
 Credit fiscal pentru investiţii: Deducerea unei anumite fracţiuni dintro investiţie de la
obligaţia fiscală. Normele diferă în ceea ce priveşte creditele în exces (credite în plus faţă de
obligaţiile fiscale) şi includ posibilitatea ca acestea să poată fi pierdute, reportate sau rambursate.

Indemnizațiile pentru investiţii: Deducerea unei anumite fracţiuni a unei investiţii din
profitul impozabil (în plus faţă de depreciere). Valoarea unei indemnizaţii este produsul
indemnizaţiei şi rata de impozitare. Spre deosebire de un credit fiscal, valoarea acesteia va varia
astfel între firme cu excepţia cazului în care există o rată de impozitare unică. Mai mult decât
atât, valoarea este afectată de modificările aduse ratei de impozitare, cu scăderea impozitelor ce
duce la reducerea valorii indemnizaţiei

Deprecierea accelerată: Deprecierea la un program mai rapid decât disponibilele pentru

restul economiei. Acest lucru poate fi implementat în mai multe moduri diferite, inclusiv
indemnizaţii pentru deprecieri mai mari în primul an, sau creşterea ratelor de depreciere. Plăţile
fiscale în termeni nominali nu sunt afectate, dar valoarea lor actuală netă este redusă şi
lichiditatea firmelor este îmbunătăţită.

Cote reduse de impozitare: Reducerea ratei de impozitare, de obicei, reducerea ratei

impozitului pe venitul corporativ.

Scutiri de taxe diferite: Scutire de la anumite taxe, de multe ori cele colectate de la
frontieră, cum ar fi tarifele, accizele şi TVA-ul pe inputurile importate.

Stimulentele de finanţare: Reducerile ratelor de impozitare care se aplică furnizorilor de

fonduri, de exemplu, reţineri fiscale reduse asupra dividendelor.3

Politicile de stimulare au diferite costuri şi beneficii pentru guverne. Aici stimulentele

fiscale sunt definite ca orice deviere de la sistemul fiscal general care se aplică la anumite tipuri
de investiţii pentru a reduce răspunderea lor fiscală. Stimulentele nefiscale sunt cheltuielile
directe şi alte eforturi depuse de către autorităţi în vederea reducerii costurilor pentru investiţii.

Atunci când se aleg politicile de stimulente, guvernele trebuie să echilibreze costurile lor
probabile şi beneficiile potenţiale. Factorii care se iau în considerare includ:

3
Klemm Alexander, Causes, benefits, and risks of business tax incentives ,Springer Science -Business Media, LLC,
2010, www.springerlink.com, pag 6

5
  Venituri mai mari din creșterea (posibilă) a investiţiilor;

 Beneficiile sociale-crearea unor noi locuri de muncă, externalităţi pozitive, efecte

semnificative din creşterea investiţiilor;

 Pierderi de venituri din investiţiile care ar fi fost făcute şi fără stimulente.

 Costurile indirecte ale stimulentelor (cum ar fi costurile administrative şi de scurgere).

Pentru pentru facilitățile fiscal, un stimulent de investiţie este benefic în cazul în care4:

Pierderea
veniturilor din
Investiţiile răspund Costurile
investiţiile care ar
puternic la indirecte ale
Beneficii sociale fi fost făcute şi
stimulentele fiscale +  + stimulentelor
din creşterea fără existenţa
şi veniturile cresc ca fiscale
investiţiilor stimulentelor
si rezultat
fiscale

Cu alte cuvinte, reducerea taxelor pentru un anumit sector poate induce investiţii de
capital care cresc veniturile din acest sector şi generează beneficii sociale, dar reduc venituri
guvernamentale şi impun costuri indirecte asupra economiei. Deci, acest tip de politici de
stimulare are succes dacă veniturile pierdute şi costurile indirecte sunt mult mai mici devât
veniturile şi beneficiile sociale generate de investiţia suplimentară.

În cele din urmă, inegalitatea definită mai sus cu privire la costurile şi beneficiile politicii
de stimulare se bazează exclusiv pe considerente economice. Din motive politice, guvernele
adoptă uneori politici de stimulare care nu satisfac această inegalitate.

4
James Sebastian, Incentives and Investments: Evidence and Policy Implications, The World
Bank, 2009, pag. 3.

6
 2. Impactul stimulentelor asupra investiţiilor

2.1. Concluzii din literatura de specialitate:

Hassett şi Hubbard (2002) oferă o bună revizuire a literaturii de specialitate cu privire la

eficienţa politicii fiscale (în general) şi stimulentelor fiscale (în special) în promovarea
investiţiilor. Ei descoperă că:

 Politica de taxe afectează investiţiile: cu o creştere de 1.0 la sută în costul de utilizare al

capitalului, investiţiile scad cu 0.5 - 1.0 la sută (pentru o elasticitate de -0.5 la -1.0).

 Taxele cresc costul de utilizare al capitalului, astfel încât orice reducere uniformă a
acestui cost ar trebui să încurajeze investiţiile in capital. Dar este puţin probabil ca
stimulentele vizate să reducă în linii mari costul de capital;

 Cele mai multe stimulente pentru investiţii se concentreze pe investiţii în echipamente, pe

crearea de distorsiuni inter-active între tipurile de capital. Aceste distorsiuni ar putea
depăşi beneficiile unor astfel de stimulente, cu rezultatul net reprezentând că stimulentele
atrag investiţii mai slabe. În Thailanda, de exemplu, firmele care au beneficiat de
stimulente financiare au avut rate mai slabe decât cele care nu au beneficiat;

 Creşterea economică este mai mare în ţările care investesc mai mult în echipamente, în
principal din cauza lucrătorilor care invaţă mai bine aptitudinile prin operarea cu diferite
tipuri de echipamente. Astfel, subvenţiile pentru echipamente sunt bune pentru creştere,
deoarece acestea generează externalităţi pozitive;

 Stimulentele pentru investiţii nu sunt bune pentru multe firme care se confruntă cu
constrângeri financiare şi care nu se pot dezvolta pentru a profita de stimulente fiscal;

 Inflaţia scăzută, care este rezultatul altor factori decât al unei decizii de politică a
stimulentelor de atribuire, serveşte ca o subvenţie bună pentru investiţii;

 Stimulentele temporare pot avea un impact mai mare pe termen scurt decat cele
permanente.

7
 ,,Bloom (2009) arată cum schimările incerte asupra productivității viitoare pot afecta reacția
firmelor la stimultentele investiționale. Într-un model cu costuri ajustate fixe, o descreștere a
incertitudinii majorează nivelul productivității la care firmele doresc să realizeze noi investiții. O
descreștere a incertitudinii fac ca firmele să fie mai puțin pe marginea investiției și deci mai puțin
influențate de stimulentele fiscale. Este aproape imposibil ca efectele estimate ale cash-flow-ului
să fie influențate de incertidudine având în vedere faptul că cash-flow-ul este scăzut atunci când
gradul de incertitudine este mare”5.

Utilizând Modelul Cererii de Capital, Chirinko și Wilson (2008) au descoperit că formarea

capitalului propriu este majorată substanțial de taxele care induc reducerea prețurilor capitalului
propriu și, și mai interesant descreșteri substanțiale datorate taxelor care induc reduceri în
prețurile capitalului în statele competitive.

Efectul diferentelor în prețutile capitalului in diferite state este mic din punct de vedere
economic, sugerând că unitățile sunt mai puțin mobile decât capitalul global6

5
Edgerton Jesse, Investment incentives and corporate tax asymmetries, , Elsevier B.V, Washington, 2010,
www.sciencedirect.com, pag. 948.
6
Chirinko S. Robert, Wilson J. Daniel, State investment tax incentives: A zero-sum game?, Elsevier B.V,
Washington, 2008, www.sciencedirect.com, pag 2378

8
 21 Concluzii asupra stimulentelor fiscale-investiţiilor-implicaţiilor politice7
Cercetare Concluzii Implicaţiile politice
Mooij and Enderveen Investiţiile în ţările dezvoltate Stimulente pentru investiţii sunt
(2003), răspund puternic la susceptibile de a lucra în ţările
Desai, Foley, and stimulente. dezvoltate
Hines (2004)
Klemm and Van Investiţiile au răspuns la Stimulentele au un impact mic
Parys (2009) stimulente în unele ţări în asupra investiţiilor în ţările în curs
curs de dezvoltare, dar de dezvoltare.
elasticitate a fost mai mică
decât în ţările dezvoltate.
Investment Climate Investiţiile nu sunt puternic Politica de stimulare ar trebui să ia în
Advisory influenţate de reducerea considerare puterea climatului
research ratelor de impozitare în ţările investiţional al unei ţări.
cu climat de investiţii slab.
Grubert and Mutti Investiţiile orientate spre Stimulente specifice sunt o
8
(2003), export, mai ales cele mobile- modalitate de cost-eficienţă pentru a
Rolfe and White sunt mai sensibile la încuraja astfel de investiţii.
(1991), Wells stimulente fiscale.
(1986)
Hassett and Hubbard Stimulente pentru investiţii Trebuie acordată atenţie la eficienţa
(2002) crează denaturări costurilor stimulentelor pentru
semnificative prin încurajarea investiţii.
investiţiilor ineficiente.
Inflaţia scăzută este cel mai Un mediu bun macroeconomic
bun stimulent pentru funcţionează mai bine decât
investiţii. stimulentele pentru investiţii.
Stimulente temporare au un Stimulentele ar trebui să fie folosite
impact mai mare pe termen doar temporar. Vacanţele fiscale,
scurt decat cele permanente. dacă sunt folosite, ar trebui să aibă o
dată de sfârşit, după care acestea să
nu mai fie disponibile pentru nimeni.

7
James Sebastian, Incentives and Investments: Evidence and Policy Implications, The World Bank, 2009,
pag 8
8
Tr. Din engl ,,cost effective”

9
 3. Impactul stimulentelor fiscale asupra investitorilor

3.1. Sectorul de orientare şi stimulente

Atractivitatea stimulentelor variază în rândul investitorilor. Investitorii foarte mobili sunt
sensibili la stimulente - stimulente-fiscale în special (Figura 3.2). Dar investiţiile lor oferă puţine
legături pentru economiile locale. O investiţie extrem de mobilă implică localizarea sediilor
financiare ale companiilor multinaţionale în paradisuri fiscale sau jurisdicţii cu fiscalitate
redusă.. Astfel de investiţii, spre deosebire de sediile operaţionale, furnizează o valoare adăugată
locală mică ţărilor gazdă. Exportatorii sunt, de asemenea, sensibili la stimulentele fiscale.

Prin contrast, investitorii orientaţi spre pieţele interne sunt mai puţin sensibili la
stimulente (figura 3.1). O parte mai mare a investitorilor orientaţi spre pieţele de export nu ar
investi fără stimulente în raport cu investitorii orientaţi spre pieţele interne.

Figura 3.1: Investitori care nu ar fi investit fără stimulente fiscale 9

Figura 3.2: Investițiile mobile și stimulentele fiscale10

9
James Sebastian, Incentives and Investments: Evidence and Policy Implications, The World Bank, 2009,
pag 16
10
Idem 9

10
 Şansele sunt mai mari ca firmele de operare din zonele libere, să dorească să facă export
şi să vrea stimulente fiscale. În Nicaragua 98 % din investitorii din interiorul zonelor libere nu ar
fi investit fără stimulente, comparativ cu doar 41 % din cei care operează în afara zonelor.

3.2. Limitări OMC privind utilizarea stimulentelor legate de export

Stimulente de export sunt supuse disciplinei OMC în care sunt clasificate ca subvenţii la
export şi afectează condiţiile schimburilor comerciale. Ele sunt în mod expres nişte subvenţii
interzise de OMC. Totuşi, există o scutire mică pe venituri pe ţară prevăzute la articolul 27 în
acordul standard de măsuri compensatorii. Acestea includ,

 Ţările cel mai puţin dezvoltate: 33 de membri OMC + 12 la aderare;

 Ţările cu venituri medii: 18 membri OMC cu PNB / cap de locuitor 1000 dolari (1990
dolari SUA);

 Ţări cu venituri medii: 23 de membri OMC cu progame,, achiziţionate”; (din faza finală
în 2015)

3.3. Implicaţiile politice

Analiza sondajelor investitorilor are trei implicaţii politice:

 Pentru a atrage investiţii, guvernele ar trebui să acorde prioritate îmbunătăţirii climatului

de afaceri din ţările lor.

 Stimulente specifice ar trebui să fie furnizate sectoarelor în care există dovezi că astfel de
stimulente afectează investiţiile mobile. Dar aceste stimulente ar trebui să fie legate de
creşterea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă, ambele oferind beneficii sociale.

11
 4. Utilizarea stimulentelor fiscale

4.1. Bunurile publice

Atunci când nivelul de bunuri publice este foarte scăzut, beneficiul marginal dintro sumă
suplimentară din bunul public este mai mare decât costul marginal. Prin urmare, este optim să se
investească în mai multe bunuri publice. Pe de altă parte, un stimulent pentru investiţii ar putea
crea investiţii private, care la rândul lor, generează beneficii pentru economie. Scopul este de a
compara costurile de oportunitate ale fondurilor publice cu veniturile fondurilor utilizate pentru
stimularea investiţiilor.

De exemplu:

 Turism. Într-o ţară cu infrastructura rutieră slabă, un dolar cheltuit pe drumurile care duc
la şi de la o zona turistica este de natură să creeze mai multe activităţi economice decât
un dolar în concesii fiscale prevăzute la o companie de turism.

 Producţie. Într-o ţară cu o infrastructură slabă şi mulţi lucrători necalificaţi, un dolar

cheltuit pe drumuri, porturi, telecomunicaţii, sau educaţie este de natură să atragă mai
multe investiţii decât un dolar în concesii fiscale prevăzute la o firmă de producţie.

Un alt aspect este faptul că unele bunuri publice nu vor fi furnizate de către piaţă sau, dacă
vor fi furnizate, vor fi insuficiente. În astfel de cazuri ar trebui să se acorde din nou stimulente
fiscale dacă acestea pot corecta eficient lipsa de bunuri furnizate.

4.2. Externalităţile pozitive

Activitatea economică duce adesea la externalităţi pozitive pe care guvernele doresc să le
sprijine şi să le încurajeze, prin utilizarea de stimulente fiscale. Exemple de astfel de externalităţi
includ:

 Investiţii în tehnologii, cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea sau industriile high-tech care

upgradează abilităţile lucrătorilor;

 Proiecte de infrastructură care să încurajeze creşterea afacerii;

 Investiţii care să creeze locuri de muncă în zonele cu rata şomajului ridicată;

12
  Tehnologie de mediu prietenoasă;

 investiţia ,,ancoră” - cei care asigură efecte de multiplicare prin semnalizare şi prin
crearea de legături în economia locală.

Astfel de investiţii pot avea efecte pozitive, de multe ori pe termen lung asupra economiei
sau asupra protecţiei mediului, ceea ce face mai uşoară justificarea cheltuielilor cu stimulentele
fiscale.

4.3. Cocurenţa fiscală internaţională

Concurenţa fiscală creează o cursă la partea de jos, în ţările care concurează una
împotriva celeilalte pentru a oferi mai multe stimulente generoase. Există dovezi conform cărora
concurenţa fiscală are loc între ţările în curs de dezvoltare şi are succes în atragerea investiţiilor
,,Footloose”11 (Klemm şi VanParys 2010). Ţările care atrag astfel de investiţii pot suferi de
,,blestemul câştigătorului”-au dat prea mult în schimbul investiţiilor. Mai mult decât atât, în timp
ce o ţară poate câştiga sau pierde o anumită investiţie, în concurenţă impozitul agregat scade
veniturile pentru toate ţările, în cazul în care investiţia ar fi fost făcută,(o situaţie asemănătoare
cu ,,dilema prizonierului”).

În cele din urmă, investiţiile footloose răspund la stimulente fiscale, dar de multe ori se
mută la o altă jurisdicţie fiscală favorizată după ce stimulentele fiscale au fost epuizate. Mulţi
investitori negociază, de asemnea, cu guverne diferite pentru a obţine cel mai bun pachet de
stimulente fiscale, şi, în general, guvernele acceptă. De exemplu:

 O companie de textile internaţională extrem de mobilă este în căutarea ţării cu cele mai
mici costuri din care să își exporte mărfurile. O politică de stimulare ar putea oferi
facilităţi fiscale numai pentru exporturile acestei societăţi.

 Companiile miniere nu sunt mobile, deoarece acestea au nevoie de resursele naturale ale
unei ţări. Deci, chiar dacă aceştia exportă produsul lor, lor nu ar trebui să li se acorde
scutiri de taxe, deoarece acestea trebuie să fie în ţară pentru a accesa resursele naturale.

11
Klemm Alexander, Van Parys Stefan, Empirical Evidence on the Effects of Tax Incentives,
2010, pag 20.

13
 Prin urmare, atunci când analizează posibilitatea de a ,,corecta” eşecurile de piaţă, guvernele
nu ar trebui să se lase duse de val atunci când concurează cu ţările vecine. Există un rol puternic
pentru organismele internaţionale, precum FMI, Banca Mondială, şi OCDE pentru a asigura
coordonarea şi pentru a evita concurenţa fiscală dăunătoare, astfel încât toate ţările să poată
câştiga.

4.4. Implicațiile politice

În măsura în care este posibil, guvernele ar trebui să:

 Utilizeze stimulentele pentru a încuraja sectorul privat să finanţeze bunuri publice sau
bunuri, cu un caracter privat puternic (cum ar fi infrastructura);

 Limiteze utilizarea de stimulente pentru activităţi puţin probabile să genereze beneficii

sociale;

 Utilizeze resursele salvate prin eliminarea stimulentelor pentru cheltuiala pe care sectorul
privat nu este dispus să o acopere.

5. Costurile de gestionare şi administrarea stimulentelor

Costurile care nu vor genera venituri in viitor pot implica12:

 Distorsiunile create prin încurajarea investiţiilor noi, care sunt în detrimentul celor
existente;

 Timpul şi banii cheltuiţi de întreprinderi pentru influenţarea guvernuluii de a oferi

stimulente fiscale;

 Timpul şi banii cheltuiţi de întreprinderi pentru calificarea în vederea obţinerii

stimulentelor fiscal;

 Venituri pierdute din activităţi ilegale, cum ar fi de la companiile care nu se califică

pentru scutiri de taxe, dar falsifica informaţii pentru a obţine aceste scutiri, sau venituri

12
James Sebastian, Incentives and Investments: Evidence and Policy Implications, The World
Bank, 2009, pag 15

14
 indirecte pierdute la societăţi care nu beneficiau de stimulente fiscale, dar utilizează ilegal
entităţile scutite de taxe pentru a obţine mărfurile.

 Costurile suplimentare pentru autorităţile responsabile de administrarea stimulentelor

fiscale.

Deşi aceste costuri sunt dificil de cuantificat, acestea pot depăşi cu mult costurile financiare
ale stimulentelor fiscale.

5.1. Distorsiunile create în mod nejustificat prin favorizarea investiţiilor

noi
Prin definiţie, stimulente pentru investiţiile noi dezavantajează investiţiile déjà existente.
Scopul stimulentelor investiţionale este crearea investiţiilor noi sau extinderea celor existente.
Dar, în dorinţa lor de a atrage noi investitori, factorii de decizie pot neglija investitorii existenti.
Pot fi dobândite multe câştiguri prin abordarea problemelor cu care se confruntă investitorii
existenţi în extinderea investiţiilor lor. Într-adevăr, în cazul în care investitorii existenţi nu sunt
luaţi în considerare, este mai puţin probabil ca investitorii noi să dorească să investească.

În plus, oferirea excesivă a stimulentelor investiţionale pot eroda baza de impozitare prin
exercitarea presiunilor asupra veniturilor investitorilor existenţi - creşterea sarcinilor fiscale,
precum şi crearea de distorsiuni. Un răspuns la o astfel de presiune este de a evita taxele dându-
se drept un nou investitor şi să beneficieze de stimulente investiţionale. Un exemplu comun este
abuzul de vacanţe fiscale de către investitorii care se reorganizează ca investitori noi atunci când
beneficiile lor expiră.

5.2. Costurile de obţinere a stimulentelor fiscal

Costurile de obţinere a stimulentelor fiscale nu sunt minore, atunci când stimulentele sunt
discreţionare şi investitorii trebuie să treacă printr-un proces de aprobare pentru a se califica
pentru ele. Acest proces poate necesita o perioadă considerabilă de timp şi bani de la investitori.
Anchetele climatului investiţional din Iordania, Mozambic, Nicaragua, Serbia au relatat că
obţinerea stimulentelor a întârziat proiecte sau a ridicat costurile pentru aproximativ o cincime
din investitori (tabelul 5.1.). Unele întârzieri au durat mai mult de un an. Dovezile anecdotice
sugerează că unele companii străine interesate să investească în Mali nu au mai investit acolo

15
pentru că niciodată nu au primit informaţii de la Ministerul de Finanţe cu privire la cererile lor
pentru obţinerea stimulentelor fiscale.

Unele agenţii de promovare a investiţiilor impun ca investitorii să fie aprobaţi înainte de a

primi stimulentele. De exemplu, autoritatea Gambiei pentru promovarea investiţiilor conferă un
statut special investitorilor, care sunt recompensaţi cu certificate speciale de investiţii care le dă
dreptul de a beneficia de pachetele de stimulare. Autoritatea de promovare a investiţiilor, de
asemenea, prevede că ,,în afară de aceste pachete de stimulare specifice, pot fi negociate şi alte
pachete cu Agenţia, în funcţie de natura strategică a investiţiilor”13.

Tabel 5.1. Costurile obţinerii stimulentelor investiţionale14

Mozambic Iordan Serbia Nicaragua

Obţinerea 22% au zis da (10% 18% au zis da (8% 2 % au zis da 27% au zis da (20%
stimulentelor a cu 1-3 luni, 8% cu 3- cu 3-6 luni; 2% cu 98% au zis nu cu 2-12 luni, 1% mai
întârziat 6 luni) 78% au zis 18 luni sau mai mult de 12 luni)
implementarea nu mult) 73% au zis nu
proiectului_ 82% au zis nu
Obţinerea 27% au zis da 5% au zis da 20% au zis da 15% au zis da
stimulentelor a fost 73% au zis nu 95% au zis nu 80% au zis nu 85% au zis nu
adăugată costului
proiectului?
Care au fost 15% pierderea Nici o problemă 12% au zis: taxele 26% au zis
adiţionale pentru managementul
principalele afacerii consultanţă timpului
6% au zis: 24% au zis taxele
costuri managementul legale
timpului 17% au zis pierderea
adiţionale? afacerii

În măsura posibilului, calificare în vederea obţinerii stimulentelor ar trebui să fie

automată, investitorii primind stimulentele, dacă îndeplinesc condiţiile cerute de impozitare şi de
alte legi. Costurile investitorilor cresc în cazul în care sunt nevoiţi să treacă printr-un proces de
aprobare. Mai mult decât atât, majoritatea agenţiilor de promovare a investiţiilor nu au
capacitatea de a administra stimulentele, mai ales stimulentele fiscale.

13
http://www.gipfza.gm/Why_The_Gambia/Investment_Incentives.aspx (accesat 29 Decembrie 2010)
14
James Sebastian, Incentives and Investments: Evidence and Policy Implications, The World Bank, 2009,
pag. 10

16
 5.3. Costurile de administrare a stimulentelor
Orice politică de stimulare necesită o monitorizare constantă pentru a preveni scurgerea,
impunând o povară suplimentară asupra autorităţilor fiscale. Utilizarea excesivă a stimulentelor
fiscale complică administrarea, facilitează evaziunea, şi încurajează corupţia. Aceasta costă, de
asemenea, întreprinderile timp şi bani pentru a se conforma cu cerinţele de audit. În unele ţări
afacerile renunţă la stimulente din cauza costurilor indirecte ridicate realizate pentru obţinerea
acestor stimulente. De exemplu, multe firme canadiene au renunţat la stimulentele fiscale pentru
cercetare şi dezvoltare, deoarece procesele de aprobare şi de audit au fost mult prea costisitoare.

Referindu-se la introducerea unor vacanţe fiscale noi în zonele economice speciale din
India menite să încurajeze investiţiile noi, Raghuram Rajan, fostul economist șef al FMI a spus
că ,,Guvernul spune că numai noile investiţii vor beneficia, dar cine este el să judece ceea ce
reprezintă noile investiţii? Un inspector fiscal prost plătit?”El a adăugat că ,,Dacă se va crea
stimulente economice perverse şi apoi se vor baza pe birocraţi să stea în calea întreprinderilor
care le exploatează, rezultatul va fi ceva mai mult, şi un venit mult mai mic, dar birocratii vor fi
mult mai bogaţi”15

5.4. Implicaţiile politice

Când stimulentele pun presiune pe o administraţie, impun costuri suplimentare pentru
întreprinderi, şi crează oportunităţi pentru chiriaşi, sunt necesare politici pentru a atenua astfel de
probleme. Următoarele principii pot ajuta în ghidarea factorilor de decizie politică în astfel de
eforturi.

 Stimulentele ar trebui să fie acordate în mod automat. Eligibilitatea pentru

stimulentele prevăzute de lege trebuie să se bazeze pe criterii clare, nu acordate prin
permisiuni speciale sau prin certificare de către agenţiile de promovare a investiţiilor,
ministerele de comerţ, sau de alte agenţii guvernamentale. Această abordare asigură
luarea de decizii rapide şi timp de răspuns rapid pentru investitori - esenţială pentru
atragerea şi reţinerea de investiţii.

 Elaborarea politicilor bune şi administraţia fiscală, necesită ca stimulentele fiscale

să facă parte din codul fiscal. Guvernele ar trebui să plaseze stimulentele fiscale în

15
http://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2006/09/straight.htm (Accesat 29 Decembrie 2010)

17
 codul fiscal relevant, astfel încât autorităţile fiscal să le poată administra. Unele
stimulente fiscale sunt furnizate prin statute diferite şi, în cazuri extreme, prin intermediul
unor acorduri individuale cu investitorii. Aceste abordări crează confuzii cu privire
identitatea organismelor fiscale care administrează stimulentele fiscale. În cazul în care
clauzele relevante fiscale nu pot fi mutate în legislaţia fiscală, acestea ar trebui, cel puţin,
să fie oglindite sau copiate acolo. Făcând astfel, se permite, în mod clar, administraţiei
fiscale să administreze stimulentele fiscale şi să limiteze abuzul lor.

 Stimulentele necesită monitorizare adecvată şi mecanisme de control. Administraţia

fiscală trebuie să verifice dacă investitorii care primesc stimulentele fiscale îndeplinesc
cerinţele pentru ele. Pentru a le permite să facă acest lucru, ar trebui să fie obligatoriu ca
declaraţiile fiscale şi formularele relevante să fie depuse în mod regulat ca o precondiţie
pentru avantajele fiscale. Stimulentele fiscale nu ar trebui folosite ca o scuză pentru a
evita cerinţele de conformitate ale administraţiei fiscale. Mai mult decât atât, cerinţele
stricte de informaţii (inclusiv situaţiile financiare complete pentru afacerile conexe) şi
audit periodice trebuie să fie impuse societăţilor care doresc vacanţe fiscale.

6. Opţiuni pentru politica de stimulare

6.1. Cea mai bună politică pentru stimulentele fiscale

Un sistem fiscal bun asigură venituri previzibile pentru guvern, este stabil, şi
minimizează denaturările în deciziile de investiţii. Există un consens larg asupra faptului că o
rată rezonabilă si uniformă a impozitului pe o bază largă de contribuabili este politica de
sunet16.

Cu toate acestea, unii experţi au susţinut că guvernele ar trebui să aibă politici mai puţin
neutre, deoarece nu toate investiţiile sunt identice şi unele stimulente pot fi necesare. Silvani şi
Baer (1997) susţineau că în multe ţări în curs de dezvoltare un sistem de impozitare cu puţine
taxe, un număr limitat al ratelor pentru fiecare impozit, scutiri limitate, precum şi o bază largă s-
au dovedit mult mai uşor de administrat şi au condus la o respectare mai ridicată decât un sistem
de impozitare complex. Wallschutzky (1989) sugerează că un sistem fiscal ideal ar trebui să ţină

16
Tradus din engleză ,,sound policy”

18
legile fiscale cât mai simple posibil, să ţintească spre o taxa la nivel mondial, cu puţine excepţii,
credite, reduceri, sau deduceri, să nu încerce să atingă prea multe obiective sociale şi economice,
şi să fie monitorizate continuu.

Având puţine excepţii limitează necesitatea de a verifica respectarea, de la caz la caz, a

condiţiilor în care se acordă derogări. Creşterea costurilor de administrare fiscală şi administraţia
fiscală devin complexe în cazul în care sistemul de impozitare este folosit pentru atingerea
scopurilor non-venit. În plus faţă de crearea unei baze înguste, reducerea echităţii, şi impunerea
diferenţelor de preţ, diferenţele de tratament măresc foarte mult cerinţele de informare pentru
administrarea fiscală, oferă oportunităţi pentru raportarea eronată şi complică cerinţele fiscale de
conformitate. Scutirea de taxe pentru obiectivele non-venit ar trebui să fie folosit foarte selectiv
şi numai după compararea eficacităţii lor cu cheltuielile alternative, subvenţiile, sau
instrumentele de reglementare, care pot atinge aceleaşi obiective.

Bazele de impozitare largi pot fi justificate prin economiile indirecte datorate reducerii
oportunităţilor de nerespectare.

6.2. Reforma stimulentelor fiscale

6.2.1. Oferirea ajutorului imediat investitorilor
Pe termen scurt şi pentru diferite motive, inclusiv politice, guvernele fac faţă presiunii de a
acţiona rapid pentru a demonstra că au un grup de lucru pentru a creşte investiţiile şi genera
locuri de muncă. Politicile de reformă pot da ajutor imediat investitorilor, fără a oferi stimulente
fiscale excesiv de generoase. Aceste politici includ:

 Stabilirea limitelor de timp privind stimulentele, trimiterea unui semnal investitorilor

potenţiali că există o fereastră limitată pentru beneficii;

 Promovarea investiţiilor în instalaţii şi maşini prin reducerea costurilor de capital;

 Stimulentele trebuie să fie disponibile automat, arătând investitorilor investitorilor că

guvernul face ca procesul de investiţie să fie unul mai prietenos;

 Anunţarea publică a investitorilor care beneficiază de stimulente, ajutând la creşterea

transparenţei;

19
  Urmărirea unui plan cu termene precise pentru a reduce barierele din calea investiţiilor.

6.2.2. Trecerea de la vacanţele fiscale

Vacanţele fiscale parţiale sau complete scutesc veniturile de impozite pentru un anumit
număr de ani. Acesta este un stimulent popular, dar ineficient, deoarece:

 Vacanţele fiscale sunt un ,,beneficiu pătură”17 care nu au legătură cu cantitatea capitalului

crescut în timpul vacanţei. O alternativă este de a stabili capitalul minimum de investiţii
şi cerințele de creștere a capitalului pentru a primi o vacanţă fiscal;

 Firmele au un stimulent pentru a-şi închide şi pentru a-şi vinde afacerea la sfârşitul
vacanţei fiscale numai pentru a redeschide o nouă investiţie, câştigând astfel o vacanță
fiscală nedeterminată;

 Vacanța de impozitare va permite firmelor să pâlnie profiturile, folosind preţurile de

transfer, de la o companie profitabilă existentă prin intermediul companiei de vacanţă
fiscală şi aşa va evita plata impozitelor.

 Cele mai multe investiţii de capital-intensive nu produc un profit până la câţiva ani după
începerea operaţiunilor. Astfel, scutirile de impozite pentru iniţierea unei afaceri pe o
perioadă de cinci ani sunt ineficiente. Într-adevăr, obligaţiile fiscale de multe ori lovesc
chiar atunci când o afacere începe să aibă profit.

Astfel, vacanţele fiscale sunt stimulente investitionale foarte contondente. Alte stimulente ar
putea oferi beneficii contribuabililor încurajând în acelaşi timp investiţiile. Astfel de stimulente,
cunoscute sub numele de stimulente pentru investiţii bazate pe performanță, includ:

 Credite fiscale pentru investiţii - deducerea unui procent fix dintro răspundere fiscală a
investiţiei. Normele diferă în ceea ce privesc creditele în exces faţă de obligaţiile fiscale
şi să includă posibilitatea ca acestea să fie pierdute, reportate, sau rambursate.

 Alocaţiile pentru investiţii - deducerea unui procent fix din profitul impozabil al unei
investiţii. Valoarea indemnizaţiei este produsul dintre nivelul indemnizaţiei şi rata de
impozitare. Deci, spre deosebire de un credit fiscal, valoarea acestuia va varia între firme

17
Tradus din engl. ,,blanket benefit”

20
 cu excepţia cazului în care există o rată de impozitare unică. Mai mult decât atât, valoarea
este afectată de modificările aduse ratei de impozitare, cu o reducere a impozitelor.

 Amortizare accelerată - permite amortizarea la un program mai rapid decât este disponibil
pentru restul economiei. Acest lucru poate fi realizat în mai multe moduri, inclusiv prin
alocaţii mai mari in primul an. În termeni nominali plăţile fiscale nu sunt afectate, dar
valoarea lor actualizată netă scade şi lichiditatea firmelor creşte.

6.2.3. Reforma Administraţiei stimulentelor fiscale

Mai multe practici rele care implică administrarea de stimulente fiscale ar trebui să fie
evitate. Unele ţări acordă stimulente, de la caz la caz, sau dau certificate de investiţii
investitorilor aprobaţi, care să le permită să solicite stimulente. Mai mult decât atât, aceste
acţiuni sunt ascunse de public. Astfel de practici discreţionare, netransparente sunt predispuse la
abuz şi pot să nu conducă la rezultatele dorite pentru guvern. Unele ţări oferă stimulente speciale
de investiţii, de asemenea, prin decret executiv. Chiar şi atunci când astfel de decrete sunt date de
către cea mai înaltă autoritate, cum ar fi preşedintele, această abordare este lipsită de controale
adecvate.

Chiar şi atunci când stimulentele fiscale sunt acordate pe baza legii, există pericolul ca
stimulentele să prolifereze în cazul în care sunt furnizate de către ministerele sectoriale.
Deoarece aceste ministere nu sunt responsabile pentru colectarea impozitelor, şi nu suportă
costurile stimulentelor pe care le atribuie. Cea mai bună abordare este de a acorda stimulente în
conformitate cu legislaţia fiscală.

În cele din urmă, atunci când stimulentele sunt oferite este esenţial ca:

 Acestea să se bazeze pe reguli şi să nu fie deschise (cu limite stricte de timp).

 Guvernele să producă declaraţii fiscale cprivind cheltuielile, astfel încât costul

stimulentelor să fie transparent.

 Stimulente să fi revizuite ocazional pentru eficacitatea lor.

21
 Concluzii
Indiferent de natura stimulentelor, un guvern decide să le ofere și să le structureze. Toate
eforturile ar trebui să fie făcute pentru a se asigura că stimulentele sunt:

 Accesibile – pierderile de venit nu ar trebui să submineze grav fluxurile de

venituri ale guvernului;

 Orientate – obiectivele pentru stimulente trebuie să se bazeze pe cercetare pentru

a confirma că vor aduce beneficii ţării în moduri în care nu ar fi fost posibile dacă
nu ar fi existat stimulentele, reducând astfel costurile şi veniturile;

 Simple – administrarea stimulentelor ar trebui să permit accesul facil şi

determinarea eligibilităţii.

 Revizuite periodic - stimulentele pentru investiţii ar trebui să fie revizuite periodic

pentru a determina relevanţa lor şi beneficiile economice în raport cu costurile lor
bugetare şi de altă natură, inclusiv a efectelor pe termen lung asupra alocării
resurselor.

Este dificil de a recomanda o politică pentru a evita o comeptiție fiscală și schimbul

consecvent de putere de la govern la corporație. O abordare uniform a politicii fiscal de către
țările care concurează pentru investițiile multinaționale pare imposibil de realizat în absența unui
regulament impus de către OECD. Răspunsul la prima întrebare a pusă de Sackelford și Sheylin
(2001) ,,Au taxele vreo importanță?” este că impozitele au o importnță semnificativă în deciziile
de investire.18

Acordarea de stimulente poat crea riscuri care ar putea avea implicaţii asupra climatului
investiţional şi conformităţii fiscal globale. De asemenea, încurajează activităţile de influențare a
guvernului şi de manipilarea a pieței. Creşterea transparenţei privind costurile şi beneficiile
stimulentelor fiscale ar ajuta, pe termen lung, politica viitoare. Oferirea condiţiilor echitabile de
concurenţă pentru toate întreprinderile prin intermediul unei rate de impozitare scăzută, uniformă
a fost cel mai bun stimulent pentru investiţii în multe ţări.

18
Killian Sheilla, Where’s the harm in tax competition? Lessons from US multinationals in Ireland, Elsevier B.V,
2005, www.sciencedirect.com

22
 Bibliografie
1. OECD, Checklist for foreign direct investment incentive policies, OECD, 2003

2. Chirinko S. Robert, Wilson J. Daniel, State investment tax incentives: A zero-sum

game?, Elsevier B.V, Washington, 2008, www.sciencedirect.com

3. Coorporation taxes in the new EU member states: a survey and evaluation, De

Economist 153, no 2, 2005, Springer, 2005, www.springerlink.com

4. Davies B. Ronald, Ellis J. Cristopher, Competition in taxes and performance

requirements for foreign direct investment, Elsevier B.V, 2006,
www.sciencedirect.com

5. Dr. Smelt Simon, Investment Incentives, Paper for the EOCD on Behalf of the New
Zealand Treasury, 1998.

6. Edgerton Jesse, Investment incentives and corporate tax asymmetries, , Elsevier B.V,
Washington, 2010, www.sciencedirect.com

7. Edmiston D. Kelly, Mudd Shannon, Valev T. Nevent, Incentive Targeting, Influence

Peddling, and Foreign Direct Investment, Kluwer Academic Pubishers, Olanda,
2004, www.springerlink.com

8. Ghebremichael Asghedom, Potter-Witter Karen, Effects of tax incentives on long-

run capital formation and total factor productivity growth in the Canadian
sawmilling industry, Elsevier B.V, 2008, www.sciencedirect.com

9. Gorg Holger, Molana Hassan, Montagna Catia, Foreign direct investment, tax
competition and social expenditure, , Elsevier B.V, 2008, www.sciencedirect.com

10. House L. Cristopher, Shapiro D. Matthew, Temporary investment tax incentives:

theory with evidence from bonus depreciation, American Economic Review 2008,
98:3, 737–76, http://www.aeaweb.org

11. James Sebastian, Incentives and Investments: Evidence and Policy Implications, The
World Bank, 2009

23
12. Killian Sheilla, Where’s the harm in tax competition? Lessons from US
multinationals in Ireland, Elsevier B.V, 2005, www.sciencedirect.com

13. Klemm Alexander, Causes, benefits, and risks of business tax incentives ,Springer
Science +Business Media, LLC, 2010, www.springerlink.com

14. Klemm Alexander, Van Parys Stefan, Empirical Evidence on the Effects of Tax
Incentives, 2010

15. Lhuillerz Stephane, Research and development tax incentives: a comparative

analysis of various national mechanism, BETA, Strasbourg, 2005

16. Niemann Rainer, Tax rate uncertainty, investment decisions, and tax neutrality,
Kluver Academic Publishers, Olanda, 2004, www.springerlink.com

17. Tsai Shih-Chuan, Dynamic Models of Investment Distortion, Springer Science -

Media Inc, Olanda, 2005, www.springerlink.com

18. Turnbull K Geofrey, The Investment Incentive Effects of Land Use Regulation,
Springer Science - Media Inc, Olanda, 2005, www.springerlink.com

19. Zhu Pingfan, Xu Weimin, Lundin Nannan, The impact of government‘s fundings and
tax incentives on industrial R&D investments – Empirical evidences from industrial
sectors in Shangai, , Elsevier B.V, 2005, www.sciencedirect.com

24