ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

ŞCOALA MASTERALĂ DE ECONOMIE ŞI BUSINESS

APROB:
ŞEFUL CATEDREI
__________________
TESTUL NR. 1
Pentru examen la DREPT FISCAL INTERNAŢIONAL
Bulat Andrei
Grupa DPV-221

1. Comentaţi art. 2 din Convenţie referitor la impozitele care fac obiectul convenţiei.
Vor fi considerate ca impozite pe venit şi pe capital toate impozitele, stabilite pe venitul
total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau pe capital, inclusiv impozitele pe
cîştigurile din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale
ale indemnizaţiilor sau salariilor, plătite de către întreprinderi, precum şi impozitele din
aprecierea capitalului.

2. Comentaţi art. 3 referitor la definiţiile generale.

a) termenul “persoana” include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de
persoane;
b) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată, în
scopuri fiscale, ca o persoană juridică;
c) termenul “întreprindere” se aplică la desfăşurarea oricărei activităţi de întreprinzător;
d) termenii “întreprindere a unui Stat Contractant” şi “întreprindere a celuilalt Stat
Contractant” înseamnă o întreprindere care este gestionată de un rezident al Statului
Contractant si, respectiv, o întreprindere care este gestionată de un rezident al celuilalt Stat
Contractant;
e) termenul “trafic internaţional” înseamnă orice transportare efectuată cu o navă maritimă
sau aeronavă, exploatată de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un Stat
Contractant, cu excepţia cazului în care nava maritimă sau aeronava este exploatată numai
între locurile situate în celălalt Stat Contractant;
f) termenul “ autoritate competentă” ;
g) termenul “ naţional”, referitor la un Stat Contractant, înseamnă:
(i) orice persoană fizică care posedă naţionalitatea sau cetăţenia acestui Stat Contractant;
(ii) orice persoană juridică, societate civilă sau asociaţie, al căror statut reiesă din legislaţia în
vigoare a acestui Stat Contractant;
h) termenul “activitate de întreprinzător” include prestarea de servicii profesionale şi a altor
activităţi cu caracter independent.

3. Comentaţi art. 5 referitor la definiţia reprezentanţei permanent.

Termenul “reprezentanţă permanentă” înseamnă un loc fix de afaceri prin care activitatea de
întreprinzător a unei întreprinderi este desfăşurată, integral sau parţial.
 Termenul “reprezentanţă permanentă”, în special, include: a) un loc de conducere; b) o
filială; c) un oficiu; d) o fabrică; e) un atelier, si f) o mină, o sondă petrolieră sau de gaze, o
carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

4. Comentaţi art. 7 referitor la impozitarea profiturilor din activitatea de

întreprinzător.
1. Profiturile unei întreprinderi a unui Stat Contractant vor fi impozitate numai în acest Stat,
cu excepţia cazului în care întreprinderea desfăşoară activitate de întreprinzător în celălalt
Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo. Dacă întreprinderea
desfăşoară activitate de întreprinzător în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi
impozitate în celălalt Stat, dar numai acea parte din ele care este atribuită acelei
reprezentanţe permanente.
2.În cazul în care o întreprindere a unui Stat Contractant desfăşoară activitate de
întreprinzător în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, în
fiecare Stat Contractant acestei reprezentanţe permanente i se vor atribui profiturile care le-
ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, desfăşurând
activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi acţionând complet
independent cu întreprinderea, a cărei reprezentanţă permanentă este.
3. La determinarea profiturilor unei reprezentanţe permanente vor fi admise spre deducere
cheltuielile, efectuate pentru scopurile reprezentanţei permanente, inclusiv cheltuielile de
conducere şi cheltuielile generale de administrare astfel suportate, indiferent de faptul, că s-
au efectuat în Statul în care este situată reprezentanţa permanentă sau în altă parte.
4. În măsura, în care într-un Stat Contractant se obişnuieşte ca profiturile, atribuite unei
reprezentanţe permanente, să fie determinate în baza repartizării proporţionale a profiturilor
totale ale întreprinderii către diversele sale oficii, nimic nu va împiedica acest Stat
Contractant să determine profiturile care urmează a fi impozitate printr-o asemenea
repartizare obişnuită; totuşi, metoda de repartizare adoptată va fi aceea, ca rezultatul să fie în
conformitate cu principiile enunţate în acest articol.
5. Nici un profit nu va fi atribuit unei reprezentanţe permanente, din simplul motiv, că
această reprezentanţă permanentă achiziţionează mărfuri sau produse pentru întreprindere.
6. În sensul paragrafelor precedente, profiturile atribuite reprezentanţei permanente vor fi
determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, cu excepţia cazului în care există motiv
temeinic şi suficient de a proceda altfel.

5. Comentaţi art. 9 privind impozitarea întreprinderilor asociate.

Articolul tratează ajustările de profituri, ce pot fi făcute în scopuri fiscale dacă tranzacţiile au
avut loc între întreprinderi asociate (mamă şi filiale şi societăţi care se află sub acelaşi control) în
alte condiţii decît cele de pe piaţă.
a) o întreprindere a unui Stat Contractant participă direct sau indirect la managementul,
controlul sau capitalul unei întreprinderi din celălalt Stat Contractant, sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la managementul, controlul sau capitalul
unei întreprinderi a unui Stat Contractant şi al unei întreprinderi din celălalt Stat Contractant,
şi în ambele cazuri condiţiile sunt stabilite sau impozitate între cele două întreprinderi în
relaţiile lor comerciale sau financiare care diferă de cele care ar fi stabilite între întreprinderi
independente, orice profituri care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre
 întreprinderi, dar care datorită acestor condiţii nu au fost obţinute, pot fi incluse în profiturile
acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
În cazul în care un Stat Contractant include în profiturile unei întreprinderi din acel Stat – şi
impozitează în consecinţă – profiturile pentru care întreprinderea din celălalt Stat Contractant a
fost supusă impozitării în acel celălalt Stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi
revenit întreprinderii din primul Stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două
întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt
Stat va efectua ajustarea corespunzătoare a sumei impozitului perceput pe aceste profituri. Pentru
determinarea acestor ajustări se vor lua în considerare şi alte prevederi ale prezentei Convenţii şi
dacă este necesar autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor consulta reciproc.
6. Comentaţi art. 10 privind impozitarea dividendelor.
“Dividende” în sensul general este, distribuirea profiturilor către acţionarii unor societăţi pe
actiuni, societăţi în comandită pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată sau ai altor societăţi
anonime pe acţiuni. În conformitate cu legislaţiile ţărilor membre ale OCDE, aceste societăţi
anonime pe acţiuni sînt entităţi legale cu personalitate juridică distinctă separată de cea a
acţionarilor lor. Din acest punct de vedere, ele diferă de societăţi civile deoarece acestea din
urma nu au personalitate juridică în majoritatea ţărilor.
Poziţia unui acţionar este diferită; acesta nu este un comerciant, iar profiturile societăţii nu
sunt ale lui, deci ele nu pot fi atribuite acestuia. El este impozitat personal numai în legătură cu
acele profituri care sunt distribuite de societate. Din punctul de vedere al acţionarilor,
dividendele sunt venituri aferente capitalului pe care aceştia l-au pus la dispoziţia societăţii în
calitatea lor de acţionari.
Astfel, având în vedere marile diferenţe existente între legislaţiile ţărilor membre OCDE, este
imposibil să se dea o definiţie completă şi exhaustivă a “dividendelor”. În consecintă, definiţia
menţionează numai exemple care pot fi întâlnite în majoritatea legislaţiilor ţărilor membre şi
care, oricum, nu sunt tratate diferit de catre acestea.
Este lăsat la latitudinea Statelor Contractante, prin intermediul negocierilor bilaterale, să ţină
seama de particularităţile din legislaţiile lor şi să cadă de acord cu privire la includerea în cadrul
definiţiei “dividendelor” a altor plăţi făcute de societăţile care cad sub incidenţa articolului.
1.Noua Zeelandă îşi rezervă dreptul de a impozita cu o cotă de 15% dividendele plătite de o
societate care este rezidentă în Noua Zeelandă în scopul impozitării.
2. Italia îşi menţine poziţia sa cu privire la procentul aferent controlului (25%) şi poate să fie de
acord numai cu o cotă a impozitului de 5% pentru un control direct a mai mult de 50%.
3. Spania îşi menţine poziţia sa referitoare la cota de impozit de 5% şi la determinarea
procentului minim de control.
4. Danemarca îşi rezervă dreptul ca, în anumite cazuri, să considere ca fiind dividende preţul de
vânzare perceput la vânzarea acţiunilor.

7. Comentaţi art. 11 privind impozitarea dobânzilor.

“Dobânda” se consideră remuneraţia primită pentru banii împrumutaţi, fiind o remuneraţie
care intră în categoria “veniturilor din capital circulant”. Spre deosebire de dividende, dobânda
nu suferă o dublă impunere economică, ceea ce înseamnă că aceasta nu este impozitată atât la
debitor, cât şi la creditor. Dacă nu este prevăzut altceva în contract, plata impozitului perceput la
dobândă cade în sarcina beneficiarului. În situaţia în care debitorul se angajează să suporte orice
impozit perceput la sursă, aceasta poate însemna că el este de acord să plătească creditorului său
o dobândă suplimentară corespunzătoare unui astfel de impozit.
Dar, ca şi dividendele, dobânda la obligaţiuni sau la titluri de creanţă sau la împrumuturi
atrage de obicei un impozit perceput prin deducere la sursă atunci când dobânda este plătită.
Anumite ţări nu permit ca dobînda plătită să fie dedusă din impozitul plătitorului cu excepţia
situaţiei în care beneficiarul are de asemenea reşedinţa în acelaşi Stat sau este supus impozitării
în acel Stat. În alte cazuri acestea interzic deducerea.
1.Mexicul îşi rezervă dreptul de a considera ca fiind dobândă şi alte tipuri de venit, cum ar fi
venitul obţinut din contracte de leasing financiar şi de factoring.
2. Canada şi Norvegia îşi rezervă dreptul de a elimina referirea la titlurile de creanţă purtătoare
ale dreptului de a participa la profiturile debitorului.
3. Italia îşi rezervă dreptul să supună dobânda impozitelor prevăzute de legislaţia sa ori de câte
ori beneficiarul acesteia are o reprezentanţă permanentă în Italia, chiar şi atunci când datoria în
legătură cu care este plătită dobânda nu este legată efectiv de o astfel de reprezentanţă
permanentă.

8. Comentaţi art. 12 privind impozitarea Royalty.

În principiu, royalty în legătură cu licenţele de folosire a patentelor, a unor proprietăţi
similare şi a unor plăţi similare sunt venituri din închiriere pentru beneficiar. Închirierea poate fi
făcută în legătură cu o întreprindere (de exemplu, folosirea dreptului de autor asupra unei lucrări
literare acordat de editor sau folosirea unui patent acordat de inventator) sau în mod independent
de orice activitate a donatorului.
Anumite ţări nu permit ca royalty plătite să fie deduse în scopul impozitării plătitorului,
cu
excepţia situaţiei în care beneficiarul este rezident al aceluiaşi Stat sau este supus impunerii în
acel
Stat. În caz contrar, aceste ţări interzic deducerea.
1.Mexic şi Spania îşi menţin punctul de vedere conform căruia plăţile legate de software se
vîncadrează în scopul articolului atunci cînd este transferată doar o parte a drepturilor legate de
software, indiferent dacă plăţile sunt făcute pentru utilizarea dreptului de autor asupra software-
ului în vederea exploatării sale în plan comercial sau dacă acestea sunt legate de software-ul
achiziţionat pentru utilizarea în activitatea de întreprinzător al cumpărătorului, în acest din urmă
caz, soft-ul nu este neapărat standardizat, dar adaptat cumpărătorului.
2. Grecia adoptă punctul de vedere conform căruia plăţile legate de software intră sub incidenţa
acestui articol, indiferent dacă plăţile sînt făcute pentru utilizarea (sau dreptul de a utiliza) un
software în vederea exploatării sale în plan comercial sau pentru utilizarea lor în interes personal
sau în activitatea de întreprinzător al cumpărătorului.
3. Republica Cehă îşi rezervă dreptul de a impozita cu o cotă de 10% royalty care, conform
legislaţiei cehe, au o sursă în Republica Cehă. Republica Cehă îşi rezervă, de asemenea, dreptul
de a supune plăţile pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza drepturile legate de software
unui regim fiscal diferit de cel prevăzut pentru drepturile de autor.
4. Australia, Japonia, Coreea, Mexicul, Noua Zeelandă, Polonia, Portugalia, Republica Ceha,
Spania şi Turcia îşi rezervă dreptul de a impozita royalty la sursă.
 9. Comentaţi art. 13 privind impozitarea câştigurilor de capital.
O comparaţie între legislaţiile fiscale ale ţărilor membre OCDE ne arată faptul că impozitarea
câştigurilor de capital diferă în mod considerabil de la ţară la ţară:

- în unele ţări câştigurile de capital nu sunt considerate a fi venituri impozabile;

- în alte ţări câştigurile de capital ce revin unei întreprinderi sunt impozitate, însă câștigurile de
capital realizate de o persoană fizică în afara cadrului activităţii sale obişnuite comerciale sau de
întreprinzător nu sunt impozitate;
- chiar şi atunci când câștigurile de capital realizate de o persoană fizică în afara cadrului
activităţii sale obişnuite comerciale sau de afaceri sunt impozitate, o astfel de impozitare se
aplică de obicei numai în cazuri specificate, cum ar fi profiturile din vânzarea proprietăţii
imobiliare sau câştigurile speculative (cele care apar atunci când un activ a fost cumpărat pentru
a fi revândut).
În plus, impozitele pe câştigurile de capital variază de la ţară la ţară. În unele ţări membre
OCDE, câştigurile de capital sunt impozitate ca fiind venituri obişnuite şi, de aceea, acestea sunt
adăugate veniturilor din alte surse.
Este lăsat la aprecierea legislaţieiinterne a fiecărui Stat Contractant să decidă dacă câştigurile
de capital ar trebui sau nu să fie impozitate şi, dacă acestea sunt impozabile, cum vor fi ele
impozitate.
1.Australia îşi rezervă dreptul de a impozita câştigurile obţinute din înstrăinarea unei proprietăţi.
2. Finlanda îşi rezervă dreptul de a impozita câştigurile obţinute din înstrăinarea acţiunilor sau a
altor drepturi legale deţinute în societăţile finlandeze, atunci când deţinerea unor astfel de acţiuni
sau a altor drepturi legale îl îndreptăţesc pe beneficiarul lor să se bucure de proprietatea
imobiliară
situată în Finlanda şi aflată în posesia societăţii.
3. Suedia doreşte să-şi rezerve dreptul de a impozita câştigurile obţinute din înstrăinarea
acţiunilor sau a altor drepturi legale deţinute în cadrul companiilor suedeze.
4. Japonia doreşte să-şi menţină dreptul de a impozita cîştigurile obţinute din înstrăinarea
acţiunilor sau a altor drepturi legale care fac parte dintr-o participare substanţială la o societate
japoneză.
5. Danemarca, Irlanda, Norvegia şi Marea Britanie îşi rezervă dreptul de a introduce într-un
articol special prevederi referitoare la câştigurile de capital legate de explorarea şi exploatarea
hidrocarburilor din off-shore, precum şi de activităţile conexe.

10. Comentaţi art. 15 privind impozitarea veniturilor din muncă salarială.

Este stabilită regula generală referitoare la impozitarea veniturilor din munca salariată (altele
decât pensiile), conform căreia impozitarea unor asemenea venituri se face în Statul unde este
desfăsurată de fapt munca salariată. Munca salariată este desfăşurată acolo unde salariatul este
prezent fizic atunci când desfăşoară activităţile pentru care este plătit venitul dintr-o muncă
salariată. O consecinţă a acestui fapt ar fi aceea că un rezident al unui Stat Contractant care
primeşte o remuneraţie, în legătură cu munca salariată, din surse situate în celălalt Stat, nu ar
putea fi impozitat în celălalt Stat în legătură cu acea remuneraţie numai pentru că rezultatele
muncii sale au fost exploatate în celălalt Stat.
1.Elveţia este de părere că comentariile de la paragraful 8 ar trebui să se aplice numai situaţiilor
de închiriere internaţională a forţei de muncă atunci cînd au loc aranjamente abuzive.
2. Irlanda, Norvegia şi Marea Britanie îşi rezervă dreptul de a introduce într-un articol special
prevederi referitoare la venitul obţinut din munca salariată legată de explorarea şi exploatarea
hidrocarburilor din largul mării, precum şi de activităţile conexe.
3. Grecia îşi rezervă dreptul de a introduce prevederi speciale cu privire la veniturile obţinute din
munca salariată exercitată din activităţile off-shore.

11. Comentaţi art. 18 privind impozitarea pensiilor.

Pensiile plătite în legătură cu munca salariată privată sunt impozabile numai în Statul de
rezidenţă al beneficiarului. Consideraţii politice şi administrative variate vin în sprijinul
principiului că dreptul de impozitare în privinţa acestui tip de pensie şi altor tipuri de remuneraţii
similare ar trebui lăsate Statului de rezidenţă. De exemplu, Statul de rezidenţă al beneficiarului
unei pensii este intr-o poziţie mai favorabilă decât oricare alt Stat să constate posibilitatea
generală a beneficiarului de a plăti impozite, care depind de venitul global obţinut şi de
circumstanţele personale cum sunt responsabilităţile familiale. Acestă soluţie evită de asemenea
aplicarea poverii administrative asupra beneficiarului unor astfel de pensii, necesitatea de a se
alinia la obligaţiile fiscale în alte State decât Statul de rezidenţă al beneficiarului.
Tipurile de plată care intră sub incidenţa articolului includ nu numai pensiile plătite direct
foştilor angajaţi dar şi altor beneficiari (de exemplu, soţul supravieţuitor, însoţitori sau copii ai
angajaţilor) şi alte plăţi similare, cum sunt anuităţile, plăţite luînd în considerare fosta relaţie de
angajare.
Alte probleme care apar din existenţa unor aranjamente foarte diferite care asigură
beneficii
la pensionare. Aceste aranjamente sunt adesea clasificate în una din cele 3 categorii existente:
- program de asigurări sociale
- program de pensii ocupaţionale
- program de pensii individual
1. Olanda aderă la opinia că plăţile din asigurări sociale pot în unele circumstanţe cădea sub
incidenţa articolului 15 dacă sunt plătite în timp ce relaţia de angajare continuă.

Examinator Armeanic Alexandru