rwclucere din limba frrmceza:

:\'IWLAE SPINCESCU
Cnntrol · traducere ~i note de sub sol:
ALEXANDRU l\IADGEARU

La civilisations byzantine
©Editions Albin Michel, S.A.-Paris, 1950
 LOUIS BREHIER

CIVILIZ_Z\ TIA BIZANTINA

BDITUHA STIINTIFICA
.~ .B{lCure~ti, 1994.
Comanda de stat.
Pre~ul ~u amanuntul. este eel. imprimat pe coperla.

Redactor: CORINA BU:>E

Coperta : PETHE HAGIU

Coli de tipar 35,25.

Bun de tipar /J.Xl.1994.

c. 115 S.C. UNIVERS"CL S.A.

ISBN 973-14-0133-$
PrefaJa

I (J,ta ultima parte a remarcabilului triptic oonsacrat

Bizanfului in colectia ,Evolufia omenirii". Prin aceasta
lucrare, Louis Bn3hier a acordat istoriei bizantine intreagct
irnpo'rtanta pe care o rnerita ?i care, pina la el, nu mai
jusese pusa intr-o lumina atit de vie. Dupa evenimentele
?i institutiile care au facut obiectul primelor doua. volume *,
in paginile de fafa sint prezentate citJilizatia, viafa rnateriala,
viaja spirituala ?i intelectuala Sttb toate aspectele. Bizan,tul
se btwun'i, astjel, ile locttl ce i se cuvine in inilelumgata ctez-
voltaTe a sp'iritului uman.
lJescrierea obiceinrilor, a modului de viafa, redate aici,
nu, j1tseser(~ ounosctde, pina la scrierea acestei carti, decit din
stndii de cletali1t ?i rckaineau, ca atare, numai la indemina
specialii}Wor. Cititorul poate acurn sa urmarectsca U?OT
'uid,ta de .fa111ilie - de la 1ta?tere pina let moarte - (]atorita
descrierii inteTescmte a loctiinfei, a costumafiei, a aTtei culi-
naTe, a ceremoniilor ,9i a tuturor rafinamentelor acestei cit,ili-
zaj'ii inat~ntate. Se vor putea cunoa;'ite, de ctsernenea, modttl
de viaja al 1-mparattdtti, preocuparile sale zilnice. Vom
vedea metropola cu palatele, .cu bisericile, cu pietele sale,
rejeatw intortocheata a strazilot' 1 cartierele sarace 1}1:, de ase-
menea, hipodTmnul, caTe pasiona intreaga populatie, de let
imparat pina la ultirnele patur£ sociale.
Dttpa Constantinopol, vom 'Gizita oral}ele de provincie :
Alea;an(lria, Antiohia, Trapezunt1tl, I~fes•ul, Tesalonicul.
Acestea sint prezentate cu int1·eaga lor orig1:nalitate l}i majori-
tatea au un trecut l}i un prestigiu cu care, la inceput, Bizan-
jttl nu se putea minclri. Urmeaza 'Gict,ta ntrala : condijii .;;i
obiceimi ale Jaranilor, unelte $i in(leletniciri · agricole, pmni-
cultuTa, cult1tra vitei de vie, c-re;9terea animalelor, apiculttt'f'o,,

* vol. 1, Viafa ~i moartea Biwn!zzlui.

vol. 2, lnstilufiile lmperiului Bi:qntin.

5
 vinrltoarea. . . Abu nilenta prodvselor . permitea practicarea
co mertul-u.ii 9i exportnl. I ndustriile de lux erau dezvolta.te
·in mod deosebZ:t : stofe de in brodate en l1Ur ~i argint, covoare,
t(tpisen"i ~i miitlisnrile, cctre sosetfu din Ohinct pentrtt atelierele
impcriale.
Literatnra bizantinii nu cste altceva decit civilizatia
Alexctndr·iei ndttsa in JJizant si contimwtii de Bizant. Re- ·
toricc.t, dreptul, istoria, teatr'u(, epopeea, lirismnl, fil~zofia,
~tiinfele ... erm.r culti·vate let un irwlt nivel, intr-.o vrerne in
care cea rnai mm:e parte a occi1lentalilor traian in ignoranta.
Ohiar ~i invatarnint11.l a fost asignrat fiiTc'i nici o intt'erupere.
Pe £le alta parte, arta bizantina, pornin1l de la arta elenistica,
f!i-a dez'Voltat, putin cite pnfhi, originalitatea, in special
in arh1"tectura, nnde chiar de ln prima ineercctre a -rez1tltat
o wpodopera : Sfinta Sofia. .Ji ozaicul, ,acmstii tapis erie
straZ.ucitoare fixata pe 1je~nim:e", a ajtms la o fntmuseJe
extraordirwra. A poi, .fresca reda senti mente nobile, reprodtwe
viafa, portretul ,descoper£1 mnul, sub aspect j1:zic ~i moral".
"Datorita Bizantulni, li;nba \~1: cultura greaccl s-au plistrat
de-a htngul 'intregului Ev JJi ediu ~i lui ii revine un merit
imens in rena~te-rea ~lmanismuiui occidental. Dupa anul1453,
carhtran:i bizan#ni, piiras1·nd I mperiul din Orient, a1t foT-
nwt in Itcclia ~i in Franfa prirnele generatii de f!._leni{Jti, 'Ltn
Bc'Lwhlin, nn Erasmus, un Guillaume Bude. In curind,
s-ew desahis peste tot cU1'<'1WI'1. cle Z1:mba greacii, fn A ngl1:a, la
Lo'a cu·in; impulsll.l era dat. ·
In contimtarea bibliografiei date de autor, vom gasi un
811pliment jJe care a bincV01:t Sa-l alcat1tiasc~, pentTU ediJia
de .fujri, Jean flri1.11"llard, (l,irectur de st,udii let Bcole Pratique
des Hantes Et11des.

PAUL CHALUS
secretar ger:crnl al Centrului International de Sintezii

NoW: Aceastii lucrate constituie eel de al XXXII-lea volum din

Bibiiotcca de Sinleza Istorica ,L'Evolulion de L'l lmnanite" fondatii
de I fenri Berr~ si culldnsii, du pii moarLeu acestuin, de Ccntru! lnter-
na\kiial de Sinte'J:a, al ci\rni creator a fost.
NOTA ASUPRA VIETH ;;I OPEREI
LUI LOUIS BREHIER

Louis Bn\hier s-a nascut la Brest la 5 august 1868, dintr-o vcche fami-
lie de proprietari 'rurali ~i de me~te~ugari din departamentul La Manche.
Tatal sau era cadru universitar, agrcge, de gramatica, fost mai int!i cen-
zor, apoi director de studii Ia colegii ~i licce din Brest, Bar-le-Duc, Cler-
mont, Cahors ,Poitiers ~i in cele din urma la Paris.
Louis Brchicr era eel mai mare dintre cinci baieti. Cel de a! doilea a
ajuns lil1 mcllic rcnumit. Cel mai tinar a devenit filozoful Emile Brcbier,
profesor !a Sorbona ~i membru al Institutului Fran\ei in sec~ia de :;>tiinte
Morale ~i Po.lilice. A ocupat aici locul lui Bergson.
Studiilc jJe care le-a urmat Louis Brehicr, in pofida numeroaselor sale
schimlJ:'\ri de clomiciliu, au cunoscut o serie de succcse : prcmiul de onoare
penlrn relorid la 'Poiliers, bacalaureat in litere, agrege de istorie la.virRta
de 2-1 ani, doctor in litere Ia Sorbona, membru al Institutului Frantei iu
ann] HJ:J7. Cariera :m a fost simpla: profesor de istorie la liceele din 3\Ion-
tauban, Bonrges, Heims, Saint-Quentin, i~r in 1899 a tinut un curs cle
geografie :;;i isloric anUcil. ~i a Evului Medin la Facultatea de litere din
Clermo·nd-Ferrand. A profesat in acest ora~ timp de 35 ani. In anul 1946
s-a retras la Heims linga eopiii ~i milnero~li sai nepop ~i aici a scris trei
volume despre istoria ~i eivilizapa bizanlina. A tcrminat ultimul volum
en puPn timp lnainte de moartea sa in anul 1951.
Pcntru a ob[ine cantitatea cxtraorclinara de informa\.ii de care avea
nevoie, efectuase numeroase calatorii ~i misiuni ~tiin(ifice, intr-o' Yreme·
in care deplasarilc Ia mari dis tan tc intimpinau inca multe cliflcnltati.
In 1910, a vizilat Venetia, Aleda, Constantinopolul. In Hl12, Homa,
Sicilia, ltalia mericlionala, apoi Grecia, ·penlru a stmlia sculplura lJizan-
tina. In 1014 \'enc~ia ~i Tirolnl.
In 1930, a efectnat ultima sa mare caliltorie : i\Illntele A thos, impreunii cu
prielenul san Millet, nn savant bizantinolog. Ei au parcurs ciilare pe eatiri
timp de o luna de zile celebra peninsula, poposind Ia numeroasele milnas-
tiri pcntru a studia tezaurele clc arla bizantina cdc acestora. Drumul sau
la intoarcere a fost cu peripefii. Se urease la bordnl unei ~alupe pen tru a

7
 ~,jnugc la vapornl care trcbuia ·sa-l rcacluca la Atcna, d1J.r mica ambarca-
tJunc era cit pc-aci oii naufragiczc in. timpul furtunii.
b ~!lr~it, dupii cum scria, in anul 1956; doctorul Canque, Prc~edinte
al Socieh'ipi ,l'rictcnii Cnivcrsitiipi din Clermont", ,La congrese1e inter-
nalionalc, cl a reprezcntat Franta pcsle tot uncle necesitatca impunea
Oicml eel mai competent ln matcric de stndii bizantinc san orientalisticc.
Aslfcl, a vorhit rind pe rind in fata savantilor reunip Ia Bruxelies, la
Bruges, la Belgrad, la Bucure~ti, la Havenna ~i !a Homa, dind, dar ~i
prelu!nd, controlind opiniile sale in prezen}a oamcnilor san a· faptelor.
El niciodatii nu scria ~i nu vorbca in afara experien~ei proprii eyi a confrun-
Hirilor f;alc cu rcalitatca".
Sa ci tarn ~i acea,lii frazii a acclnia~i prietcn devotat: ,!rni · voi aduce
me;·cu aminte de congrc~ul Asoc\atiei Guillaum~ Bude. A fost o lnclntare
sa dcscopJr reginnea Provence cu asemenea ernditi, viizind rind pe rind
:Kimes, Avignon, c\.rles, Aigues-:'llories ~i Saintcs-Maries-de-Ja-Mer. Bre-
hicr, menm sprini.cn, in prim-plan, cum sc spunc, cu o mcmorie vasta
'~i credincioasii, Jmcurindu-sc de o autoritatc superioara in mijlocnl elitei
de un1a111~ti, prini.Tc care sc afla 9i Paul -valery~'.
Opera lui Louis Brehier cuprinde peste douazeci de lucriiri, citeva
su·~, de articole ~i de rcccnzii, buletincle din Revue lzistorique, colaborarea
la m<cle dic~icnarc ~i cnciclopedii. Ea a fost scrisii ~i rezumatii in diseursul
tinnt c!c Eclouard Salin, c!nd acest.a i-a urmat la Academic des Inscrip-
tio;:s ct Bclles-Leltrcs.
18\ic!- l.e Schisme oTienlrd dll XI-e siccle. Paris, E. Leroux, 1899, 312
1)agini.
18(.'[<- De Graecanzm jndiciornm origine. E.· Leroux in 8, 110 pagini.
1GD1- l.'l~ggple de 1 798 d 1901. I'aris, Combet, 1901, in- 8, XII, 334
pagini (Academia de ~tiin\e Morale, Premiul Audiffred 1902).
190l- Bibliographie de l'hisloire de Bgzance. Dezvoltarea studii'lor de
htorie llizaritinii din sceolul al X VIII-lea plnii in sccolul al XX-lea
(Revue d'Auuergne, Clermond-Ferrand, 1901, p. 3-36).
1 C·04 - La Querclle des Images. Parls, Blond, 190,!, in- 16, 64 pagini.
HJ\J4- Les origines dn Crucifix dans I' art religieux. Paris, Blond, 1904,
in.- 16, 6:l pagini.
1HA - Un discours iw!dit de Psellos. _Accusation dll patriarclze _ivlichel
Cerulaire devunl le Sgnode (imul 1059). Paris, E. Leroux, 1904,
in - 8, 83 pagini. (Extras din Revue des Etudes Grecqu.es, XVI.,
190iJ, XYH, 1904) prima erlitare a C0dicelui F,:ris gr. 1182,
1~l2- to 14\l.

Hu;- Les f'glises byzantincs. Paris, Blond, 1\l06, in- 16, 63 pagini.
Les Basiliques chn!tiennes. Les Egliscs romanes. Les Eglises gothi-
qnes. 3 volume, in- 16, Blond, 1904, 64, 67 ~i, respeetiv, 64 pa-
gini. (Academia Francezii, Prcmiul Charles Blane, 1906).

8
1907- Les Croisades, I'Eglise ei l'Orienl (iU }\foyen Ag'e. Paris, Gahalda,
prima edipc, 1907, in- 12, 373 pagini; ediVa a Y-a, 1928, :300
pagini. (Academia Francrza, Fremiul Montyon 1928).
1908- lnva\i'imint. Le II avail historique (in colahorarc cu G. Desdevises
din Dezert). Paris, Bloud, HJOS, in- 16.
1910- Clermond-Ferrand, Royal et le Puy-de-Dome. (Ora~e de arta ce-
lebre). ln colafiorare cu G. Desdevises din Dezert. Paris, Laurens,
prima editie in anul 1910, in- 4, 14R pagini ~i ilustratii; editia
a II-a in 1926.
1912- Studii regionalc. L'Auvergne (Antologic a provinciilor franceze).
Paris, Laurens, 1912, in- 4, 247 pagini; editia a II-a in 1923.
1913- Etudes sur l'hisloire de .Ia sculpture byzantine. N ouvellcs etudes wr
l'histoire de Ia sculpture bi:antine. Paris, Tipografia Ka\ionalii,
1911 9i 1913, in- 8, 92 ~i 6S pagini, 22 :;;i, respcctiv, 23 plan~e.
(Raport asupra misiunilor arhe;Jogice.din anii 1910 ~i 1912. Ex-
tras din Nouvelles Archives des missions scientifiques, fasc .. 3 ~i 9).
1916- La Cathedrale de Reims: Une oeuvre frangaise. Paris, Laurens,
in- 8°, 277 pagini, 56 ilustratii, editia a doua in anul 1920.
1918- L'Art chretien. Son developpement iconographique des origines a
nos jours. Paris, Laurens, in- 4, prima editie in 1918, 156 pagini
~i 241 ilustratii. (Academic des Inscriptions. Premiul Fould 1918),
Editia a dona, 192S, 480 pagini, XVI plan~e ~i 2S1 imagini.
1920- Les survivances du ~ulte imperial a By::ance. (In colaborare cu
Mgr. Battifol). Paris, Aug. Picard, 1920, in- S 0 , p. 35-73.
1923- Tile Greek Cl!Urch; its relations with the West up io 1054. Attempts
at reunion of the greek and latin Cllurclles. (In The Cambridge Me-
dieval History, t. IV, Cambridge 1923), in 8°, cap. lX (paginile
246- 273) ~i XIX (paginile 594- 626).
1924 - H isloire "anonyme de Ia Premiere Croisade. (Gesia Francomm).
Text ~i traducere in limba franceza. (Clasicii Istoriei Frantei ln
Evul 1Yledin). Paris, Champion, 1924, in- 12, XXXVI- 258
pagini.
1924- L'Art Byzaniin. Paris, Laurens, 1924. (Patriile artei) in-S 0 , 204
pagini, 105 ilustratii.
1930- L'Ari en France. Des invasions /Jatbares d l'epogue romane. Paris,
Renaissance du livre, 1930, 211 pagini ~~ XVI plan~e (Colectia
,A travers l'Art franc;ais").
1932- Riom, JYiozat, Volvic et 1'ournoel. (Ora~e de arta, celebre). In cc-
laborare cu G. Desdevises din Dezert. Paris, Laurens, 1932·.
Dar lui !i ram!nea de scris marea trllogie a Lumii bizantine:
* Viaja §i moartea Bizanjului (februarie 1947)
** InstiiuJiile Imperiului bizantin (ianuarie 1949)
*** Civiliza!ia bizanlinii(octombrie 1950).

9
 A cesle trei marl vohm!c eraU: necesarc, c1L1pii cum scria Eclouard Salin,
,pcntru a face ca ~tiinta sa profite de extraorclinara eruditie a autorului;
pentru a conferi L umii bizantine locul ce i se cuvinc".
~i el adauga: ,Cincl a apamt, in anul 1950, CivilizaJia bizanlina, Louis
Brehier avea optzeci ~i cloi de api,, Totu~i nici o urma de oboseala nu se ohserva
in aceasta importanta lucrarc, despre care nu s-a.r exagera dadt s-ar spune
cii bogii\ia ~i precizla dctaliilor pe care lc con \ine snnt exceptional()".
El a avut astfel bucuria de a vedea aparind cartea sa, dm in acela9i
timp, cu o oarccare melancolie pe c~~re o scria pe cxcrnplarul ce ni l"a oferit :
,Copiilor · 9i nepotilor mei, le dedic ultimul meu volum, implinire a
operei intrcgii mcle vieti de ccrceti\.tor".

JEAN C\LDHON
i\lcmbru al Acarlemiei din Helms
INTRODUCERE

Expunerea in ordine cronologica a destinelor Bizantu- ,

lui ~i descrierea transformarilor institutiilor sale politice
n)l s1nt suficiente pentru a da o imagine completa a locului
pe care lumea bizantina, prin civilizatia sa, n ocupa in
istoria universala. Cum trMau locuitorii Imperiului, care
erau obiceiurile lor, uneori mai puternice decit legile,
cum concepeau ei viata materiala, religioasa, morala, in-
telectuala, cum au evoluat la acest popor neoelenic, ames-
tecat cu clemente straine, dezvoltarea ~tiintei, literaturii,
artei de-a lungul secolelor. Aceste fapte, de o importanta
primordiala, constituie civilizatia unui popor. Institutiile
ne indica istoria statului, a formarii, a dezvoltarii, a dedl,-
derii sale : civilizatia constituie istoria poporului insu~i.
Ea ne descopera temperamentul, idealurile, viata lui in
realitatea concreta. De exemplu, istoria institutiilor ne
ex.pune statutul juridic al factiunilor din arena precum ~i
detaliile cerenwniilor p~latine ~i ale vietii oficiale a basi-
leului, sau chiar organizarea ecleziastica ; istoria civiliza-
tiei ne va permite sa asistam la o reuniune pe hi"gpdrom,
sa descoperim viata privata a stapinilor Marelui Palat,
precum ~i practicile religioase ale credincio~ilor.
Krause inca din anul 1869, Hesseling in 1907, Gelzer
(H.) in 1909, Runciman in 1933, pentru a nu-i cita de*cit
pe ace~tia, au publicat despre civilizatia bizantina carti
remarcabile 1*, dar ei au inclus sub acela~i titlu istoria
civilizatiei precum ~i pe cea a institutiilor ; acest~a detin,
de altfel, locul principal in lucrarile respective. In fond,
istoria civilizatiei bizantine n-a fost niciodata prezenta,ta
separat ~i in ansamblul ei. Opera intelectuala a Bizantului,
literatura, arta s-au constituit de nmlta vreme in discipline

* Notele sint trecute la sfir~itul volumului.

11
 autonome, asupra carora interesul a crescut in iuncvie de
noile descoperiri. Istoria poporului, ~1 modului sau de viata,
a obiceiurilor traditionale, a ocupatiilor sale, a culturii
diferitelor clase, a ramas inca de stabilit. Pina acum ea
nu a fost' cunoscuta decit din :studii de detaliu, pierdute
in xnasa articolelor din reviste, sau din publicatii colective
apa!·ute la ocazii jubiliare.
In ~west al treilea volum al L~tmii bizantine, am incer-
cat sa expunem in mod sistematic, eel putin in liniile sale
n'lari, istoria civilizatiei bizantine. N:u trebuie sa ascundem,
~e altfel, dificultatile pe care le prezinta acest program.
In timp ce izvoarele istoriei cronologice ~i constitutionale
, ale Bizantului sint grupate, cele ale civilizatiei sint dis-
persate la infinit. AlMuri de informatii pe e<tre le putem
extrage din toate documentele scrise, descoperirile arheo-
logice imbogatesc in fiecare zi cuno~tintele noastre asupra
vieW intime :'IJ populatiei. Descoperirea de obiecte casnice,
dintre cele mai banale, poate sa clarifice un intreg aspect.
On atit mai mult, descoperirea operelor de arta, a docu:..
mentelor de arhiva ; papirusuri, diplome imperiale sau
particulare ale bibliotecilor manastire~ti pre cum ~i diferite.
inscriptii aduc marturii de inalta valoare care permit sa
se aprecieze opera civilizatoare a Bizantului.
.Inainte de a intreprinde aceasta misiune, ar fi nedrept
sa nu recunoa~tem ajutoarele oferite de . citeva capitole
referitoare la viata ~i expansiunea intelectuala a Bizan-
tului, din lucrarile citate mai sus. Pe. de alta parte, socie-
tatea bizantina a fost descrisa cu o adevarata ·iscusinta in
cartne deja cunoscute ale lui Augustin Marrast 2 , iiDr mai
aproape de noi, in fermecatoarele Figttri biiantine ale lui
Charl~ Diehl 3 ~i in pov~$tile pitore~ti ~i colorate ale lui
Gustav Schlumberger 4 • In Grecia, Fedon Koukoules a
ini~iat, in Anuarul Societatii de Studii Bizantine din Atena,
o serie de studii admirabil documenta'Ge si dintre cele mai
captivante asupra obiceiurilor societatH 'bizantine 5 • Vom
avea adesea ocazia sa citam din aceste pretioase lucri'l,ri,
primele care s-au preocupat pina in prezent sa exploreze
in mod sistmnatic acest domeniu, putin cuno sent.
 Cartea intii
VIATA PARTICULARA ·

.
"r
 CAPITOLUL INTII

Fan1ilia

in pofida conceptiilor noi, datorate cre~tinisinului, fa-

milia antica grec\)-romana a ramas in Bizant celula sociala.
Ea formeaza o societate perfecta, compusa di:Q. parinti,
_ eopii, servitori liberi, sclavi care traiesc sub autoritatea lui
pater familias. Autonomia sa este afirmata prfn fo1osirea.
numelui de familie mo~tenit.

I. Numele de familie
IJ:t Constantinopol au fosl de h1 inceput in vigoare
dou{t obiceiuri diferite: traditi~u elena, care consta la
origine in desenmarea · fiecarui individ printr-un nume
propriu, urmat de acela al tata.lui sau sau al unui stramo:;;
din partea tatalui: Demosthenes Demosthenous, Theo-
phrastos Theodorou etc., dar ·care prime~te, incepind din
antiehitate, ad~lga,rea unei poreele 6 ; obiceiul· roman
pi'\stmt de imigrantii latini in ora~ul intemeiat de impara-
tul Constantin ~i continind praenomen-ul : Petrus, nomen
gentiliaittm : 1\Iareellinus, cognomen : Felix Liberius (se-
colul al VI-lea) 7 • !ncepind din aceasta epoca apar obiceiuri
noi. Pe de o parte, nomen gentiliciurn, care era purtat de
sclavii eliberati, a disparut 8, iar numele unic este uneori
mmat de mentiunea tarii de origine 9 • Pe de alta parte,.
folosirea de porcde se inmulte~te. Elc nu aveau ht 1nceput
<Jee]J. yaloare individuala, a~a cum o demonstrea,z<'J, expre-
1Siile c~tre le dPscmneaza :l:uf.Ls(:}'l 6 l:nb(.~.YJv ::=:rL3o:/\t~,
rzA&cnoc; 0 hrWVUf.LOV @p~X"f)c; (Symeonzis Semidalis Ghela-
sios poreelit traeul)1°, dar dupa anullOOO, incep sa devina
ereditare ~i majoritatea familiilor se distingeau printr-un
nume care le apartinea ca o proprietate a lor 11 •
Obiceiul primitiv (nume individual urmat de nn nume
patern) s-a pastrat, dar numele tat~Uui este urn~t de cu-

14
vintul pmtlos (fiul) : Arghyropoulos, Strategopoulos etc. u
Ceea ce predomina, ca in occident, sint poreclel~ de origine
populara, uneori grosolane, stabilite de secole: diformi-
tat'i : nAo:-:-un63wc; (picior plat), zs~Aac; (buza groasa),
Kscpet.Aic; (cap mare) 13 ; defecte : cpo:yac; (miilcau) ; trasaturi
jizice: p.;xupoc; (negru) 14, /,zux6c; (alb), nupp6c; (ro~covan);
diminutit'e de nume de · botez : Nikolitzes, Theofilitzes,
Gregoras; nume de animale: airoulos (motan), pardos
(leopard), choiros (porq); nume de meserii: Paleolog
7t!X),rxto/,6yo:; era sinonim cu negustor de haine vechi iar
Focas, de fabricant de vetre de lut E-cp<ilx~IX) 15 •
Aceasta concordanta intre evolutia numelor de familie
in Bizant ~i in Occident prezinta interes, deoarece dove-
de~te, in fond, caracterul european al societaW bizanti!le,
in pofida contributulor orientale pe care le-a primit. In
Asia ~i in special la arabi, nu se constata aceasta evolutie
favorabila autonomiei familiale.

H. Logodna ~i casatoria

1nceputullegal al familiei este casatoria, transformata

de cre~tinism, care a conferit consimtamintului reciproc al
celor doi soti valoarea unei taine. Se ~tie cu cita greutate
a. impus bis~rica conceptia sa despre trainicia legaturii
astfel contractate popoarelor germanice stabilite in Occi-
dent, in timp ce Asia mentine::jJ poligamia.
In Bizant, legea civila, care recuno~tea divortul prin
consimtamint reciproc, era in dezacord cu legislatia ecle-
ziastica, care, in practica, a reu~it sa prevaleze. Pe un
papirus din secolul al VI-lea,. se poate citi un act de divort
intre Fl. Kallinikos ~i Aurelia Oyra, care atribuiau nein-
telegerile lor unui gem:u rat~ ~i cad de acord sa ingrijeasca
in eomtm de fiul lor, Anastasios 16 ; dar ulterior, legea
civila a pus numeroase piedici acestei practici 17 •
Inovatia cea mai importanta, datorata Bisericii, a fost
valoarea de lege conferita logodnei binecuvintate de catre
un preot. Ruperea nejustificata a logodnei de catre una din
parti era pedepsita cu amenzi pecuniare ~i cu pedepse
spirituale 13 • De aici, au luat na~tere abuzuri ciudate:
familiile logodeau copiii la virsta frageda, din motive de
interese ~i a fost nevoie ca legea civila sa interzica logodna
unui copil inaintea virstei de ~apte ani, in timp ce virsta
legaU!, a casatoriei era de doisprezece ani pent:r:u fete ~i

15
paisprezece ani pentru biHe~i 19 • .Acordul era incheiat :prin
in~elegeri scrise cind era vorba de minori. tn Cipru, logod-
nicii depuneau jur:;tmint pe moa~te in fa~a unor marto:ri ;
ei faceau, de asemenea, schimb de cruciuli~e sau micute
relicvare (C:yx6/,m1X), drept garan~ie a in~elegerii lor zo:
Ceea ce reiese din izvoare este, in primul rind, faptul
ca, urmind pova~a sfintului loan Hrisostom ( Gura de Aur),
parin~ii se grabeau sa-~i casatoreasca copiii 21 , iar, ca
urmare, unirile liber-consim~ite de catre cei doi sot>i erau
tot mai rare. Ele se pregateau fara ~tirea celor in cauza,
care emu obliga~i sa se supuna vointei patinte~ti ~i existau
chiar petitori, mai ales femei, care se angajau, printr-un
salariu reglementat de lege, sa aranjeze casatorii 22 •
Nunta. Odata fixata ziua. casatoriei, familiile trirniteau
invitatii, ale caror formule s-au pastrat 23 • 0 ceremonie
importanta o constituia impodobirea camerei nuptiale, in
ajunul casatoriei. Ea era acoperita cu tapiserii scumpe, se
expuneau obiecte pr~tioase, in timp ce coruri cintau im-
nuri specifice acestei ocazii 24 •
tn ziua casatoriei, invitaw se imbracau in ve~mintealbe,
care, dupa un vechi obicei, erau obligatorii25 • Mirele (vup..c
cp~o<;), insotit de muzican~i, venea sa-~i caute mireasa ('iV f-"SDYJJ
care i~i facea aparitia, minunat impodobita ~i cu obrazul
fardat. El ii ridica voalul, deoarece se presupunea ca o
vede pentru prima oara. .Atunci incepea ceremon<ia de
nunta. In mijlocul purtatorilor de torte, de cintareti, de
cimbali~ti, mireasa inconjurata de femei, de parintii sM,
de prieteni, se indrepta agale spre biserica, ·in timp ce in
calea ei se presarau de la ferestre trandafiri ~i violete 26 •
Ritualurile principale erau cununarea celor doi soti ~i
schimbul de verighete. De obicei, cununiile erau ~inute de
un na~, paransymph-os, care, in casatoriile imperiale, a~ter­
nea o draperie de stofa scumpa pe capetele casatoritilor 27 •
Observam ca, in afara de ceremonia religioasa, obiceiu-
rile antice s-au men~inut. tn acest fel intra mireasa in casa
sotului ei, inso~ita de muzicanti ~i de cintareti, dar, sub
influenta bise:ticii, cintecele populare de nunta erau ]nlo-
cuite adesea de cintece religioase 28 • La fel, banchetlli de
nunta era inseparabil casatoriei, dar femeile ~i barhatii
mincau separat. Mesele insa erau incarcate cu toata vesela
pretioasa de care dispunea familia ~i ora~iile de nunta nu
incetau pina noaptea. Tinerii casatori~i erau c.ondu~i atunci
in camera nup~iala, iar in dimineata urmatoare l)a.rin~ii

16
 - - - - - - - - - - - - - - - - - -

~i pl'ietenii veneau sari trezeasd din somn, cintindu-le

cintece potrtvite evenimentului 29 •
· Contraete ~i donaf.ii. So~ii, mai ales in~pind din seco-
lul al XI-lea, erau uniti fie p1·in angajmnente verbalc, fie
prin contracte scrise de notari, in prezent?u unor martori.
Potrivit dreptului roman, so"tul nu putea instraina zestrea
soyiei, dar putea sa o transmita mo~tenitorilor sai 30 •
Ea consta nu numai in bunnri imobiliare, ci ~i in mone4e
de aur, mobilier, sclavi, uueori ehiar ~i din recolta anului.
La rindul sau, sot-ul facea so~iei o donatic, care constituia
partea de avere lasati"\, acesteia daca devenea .vaduva ~i
care consta adesea in bijuterii ~i alte obiecte 31 •

Ill. Viata de familic

Familia bizantina avca intotdeauna aspectul unci

monarhii la seara redusa, cu toate ca legile au sH1bit autori~
tatea paterna, devenita o simpla putere de protectie 32 •
Sub influenya cre~tinismului, situatia sociala a sotiei a
fost ameliorata in mod simyitor. De la Justinian, la impa-
ratii din familia Comnenilor, legile i-au asigurat femeii o
protectie eficace, interzicind casatoriile temporare, redu-
cind numarul cazurilor de divort ~i punind la loc de cinste
casatoria 33 • :Ximic nu e mai curios in aceasta priYinta
decit efuziunile lirice ale lui Leon al VI-lea, in preambulul
legilor sale cu prtvire Ia: caracterul sacru al casatoriei ~i
asupra frumusetu ceremonialului ce insotea nunta 34 •
Dar, 'casa.torh1 implica egalit~1tea conditiilor ~i nu pe
Ce!1 a puterilor. Femeia, spunea a.cela~i print, trebuie sa-~i
aminteasca faptul ca, a fost creata dintr-o coasta a lui
Adam ~i ea ea nu este decit un aliat al barbatului, un ajutor
al acestuia. El este men.tbrul principal, ,eapul unui trup
unic" format prin easatorie 35 • .

Ace::JJsti1 subordonare a sotiei nu se deosebe~te de con-

ceptiile occidentale din aceea~i epoca, dar exista o linie
care separa cele dona civilizatii : inchiderea femeil bizan-
tine in gineceu (ftpartamentul rezervat acesteia), uncori sub
paza eunucilor. La drept vorbind, Grecia antica cuno~tea
deja .obiceiul sepaTarii sexelor, iar eunucii nu lipseau nici
la Roma~. Familia bizantina nu este in aceasta privinta
mai oTientala, mai asiatica decit aceea a antichitatii gre-
ce~ti. Biseriea insa~i reglement~1 cu severitate raporturile·

2-c. 115 17
 intre cele doua sexe, dar interdictiile, ca acelea ale Con-
ciliului in TTullo din anul 692, se aplicau vieW exterioare
~i nu organizarii hmiliei 36 • Cum s-a spus pe buna dreptate,
obiceit~Tile au fast mai putemice decU legile.
Fara indoiala, imparatesele ~i principesele au frapat
in toate timpurile prin comportarea lor foarte libera. Este
suficient sa amintim unele exemple ca acelea ale .Athenaisei
Evdokia in secolul al V-lea, al Teodorei in timpul lui
Iustinian, al Sklerenei, favorita lui Constantin Monoma-
chul, al principeselor de la curtea Comnenilor, care se
i.!;ltreyineau in mod liber cu savanti, poeti, medici. Dar,
cind ie~eau din casa, fe-t;ele lor erau acoperite cu voal ;
ele nu-~i faceau apari"t;ia nici la banchetele solemne, nici
chiar, incepind dintr-o anumita epoca, in loja imperiala de
la hipodrom 37 • .Cazul lor era de altfel de excepyie, iar
IJreceptele morale erau mult mai severe la persoanele obi~­
lmite 38 •
Se intelege de la sine ca, inBizant, ca de altfel peste-tot,
existau casatorii in care autoritatea sotului nu atirna prea
greu in fata voin"t;ei feminine . .A~a era casnicia lui Teodor
Prodromos, poet flamind, casatorit cu o femeie de familie
buna, care ii adusese o frun:oasa zestre, compusa din case,
aur ~i argint.
In curin'd, trindavia ~i purtarea lui urita sfir~ira prin
a o exaspera pe sotie; cind se intorcea beat, ea il batea, il
certa, ba chiar ii incuia u~a casei. Cu toate acestea, ca o
femeie cumsecade ce era, se ocupa de casa, avea grija de
copii, i~i tesea singura rochiile de in ~i bumbac, in timp ce
nedemnul ei sot cutreiera circiumile, Ea ii repro~a cu ama-
raciune ca nu i-a facut niciodata cadouri, ca nu i-a dat
yreo rochi~ noua de Pa~ti, ca a obligat-o sa ,posteasca"
1)rea des ~i ca a lasat casa sa cada in ruina 39 •
De fapt, opinia publica nu era in favoarea femeii. Fara
a mai vorbi de glumele proaste, de proverbele populare 40 ,
chiar ~i in literatura, ea este de regula ponegrita.
Kekaumenos a scris ca este periculos sa fii in raporturi
proaste cu 0 fenieie, dar este ~i mai ran sa fii prieten cu ea,
mai ales daca este frumoasa, deoarece in acest caz ai de
luptat eu trei adversari : diavolul, gratia 9i cuvintele sedu-
catoare 41 • Femeile insele nu ave::m o 11arere bunrt despre
sexul slab., Pentru Kasia, care a replicat, totu~i., atit de bine
l?~ complime:n:tul caraghios al lui Teofil 42 , femeia consti-
tuie o nenorocire, chiar daca cste frumoasa; iar daca este
mita, pentru ea aceasta reprezinta eel mai rau destin ~ 3 •

18
 !nsa.~i Anna Comtlena avea o pa.rere proasta despre
femei : ele sint bunc, zicea ea, de bocitoare, din cauza.
usurintei cu care varsa lacrhni. dar afacerile Rerioase nu le
pl:h esc. Ele s1nt crt ni~te vase gaurite, atunei cJIHl c vorba
de a pastra un secret. Pe mama ~i bunica sa, Anna Dala.s-
sena, ea le considera exeepFonale ~i o Hiuda pe Irene Du-
kas, aflata in pericol de a fi captura.ta de turci, pentru ci1
nu a, manifestat niei un gcst de la~itate cum fac femeile de
obicei 44• Un vocrn destul fie mediocru, Oghndn femeilor,
stabile~te pern·t:-;itatea feminina mentionata in Biblie, in
literatura laidl ~i in proverbcle JlOJmlare ~5 •
Prin urnnre; nu este de mirare ca instruirea femcilor a
fost adesea neglijata ~i aproape intotdeauna inferioara
aceleia a barbaWor. Femeile. de litere, care pot fi citato in
Bizan~, sint putine: Anna/ CoJimena, cea mai cunoscuta,.
nu ~1re citu~i de putin rivale 4 H. In cl~1sa de mijloc, eclucatia
fctelor era rednsa, ht lucrul m~mual si la lectura Sfintei
Scripturi, cu uneie 110~iuni de ~tiint(t de carte '1 ".
Oasa em locul obisnuit de activitate al femeilor si ele
nu ie~eau de aici deeit foarte rar. Mihail Attaliates', de-
scriind un .cutremur .de pa,mint; po\,.estc~te ca fiind cevar
anonnal faptul ci1 se ved~au pe r;trazi femei ,care 1S,i pier-
rlusera orice pudoare" 48 • In-caminul san, Teoetist3J, mama
lui Teodor Studitul, femeie austera, modest(\, S,i l'ezervata,
imbracata intotdeauna in culori inchise, conducea en o
mina ferma, dar de temut, pc cei trei fii ~i pe fiica sa, apli-
cindpropria-i educatie pentru a-i cre;;;te bine ~i a-i face sa
.
studieze cit mai mult 49 • . .
D:waJ femeile trelmi:om sa iasa din easa, ele i9i acopereau
capnl cu un voal eolorat care incadm partea de sus- a fetei
a poi cadea pe spate, intorcinclu-c;e J1Tin fa~a 50 • Pa,trjciul *
Constantin, care o cres.tea el irtsu~i pe fiica sa Teofano,
interzicea ca aceasta sa, fie lasata sa iasa fara a fi insotiH
_de numcro~i servitori 51 . Una din ocaziile de a ie~i din casa,
in afara participarii 1a slujhele religioase, era frecvcntarea
bililor publice, care erau acdea~i cu ale barlmtilor, dcH'.
aecesihile pentru fieeare dintrc sexe la ore diferite. Acest

* PATRICIU. Demnitate creata de Constantin eel l\Iare, care a

desnintat vcchile ordine senatorial ~i ecvestru; titlu onorific, acordat
pentru servicii exceplionale, inclusiv conduciHorilor barbari. In
vremea lui Iustinian a devenit dcmnitatca cea mai lnalta. Dup:l sec. al
VII-lea, a devcnit gradul superior In ierarhia. eunucilor de la: curtea impe-·
rialii. Titlul a dispiirut pri~ sec. al XI-lea.

19
obicei era inLr-atit de inriidikirmt incit costumele de baie
figurau in trusourile. celor care se casatoreau 52~ .
Departe de a fi atenuata, aceasta schimnicie a, femeilor
ma,i er8J inc:), in vigoare pina in ultimele zile ale Biz~1ntului.
Francesco Filelfo, secretar allegatiei venetiene la Constan-
tinopol in airull420, scria ca grecoaicele vorbeau o limba
mai curata decit sotii lor, deoarece ele nu aveau niciodata
contact cu strainii ~i nici cu compatriotH lor. ,Ele nu ies
niciodata, exceptind timpul nop~ii, decit cu fata aeoperita
~i insotite de servitori; eind merg la biserid1 sauviziLeaza
rude foarte apropiate" 5 3.
EunucH.· !n Bizant, o earacteristica a conditiei femeilor
em folosirea de eunuci, singurii barbati. admi.;;;i sa patrunda
in ~tpartamentele lor. Se cuno~tea rolul lor important la
Marele Palat ~i in stat pina in secolul al XII-lea, dar mult
mai putin locul pe care i1 detineau la persoanele parti-
culare 54• ~A..du9i in m::J,re ~parte din regi~IH0a Caucazului, ei
cost::m foarte nmlt, iar legi aspre interzieeau c::.tstrarea
copiilor ~i a sclavilor nascuti in interiorul imperiului; dar
reinnoire3, lor frecventa demonstreaza, ca acestea erau foarte
prost a plicate 55 • Se poate trage conc1uzia ei1 eunucH
trebuie sa fi fost destul de nrunero~i, eel pupn in famUiile
bogate 56 • Opinia publica le era de altfel nefavorahila ~i ei
erau obiectul glmnelor deplasate pe care ni le pastreaza
proverbele populare ~i piesele satirice ca ~1f essa eunuwlui,
parodie a oficiului divin, unde apare un preot care i~i da
fiica de nevasta unui eunuc 57.
Servitorii. ~i sclavii. Potrivit rangului social al stapi-
nului, in afara eunucilor, gospodaria mai cupriridea inca un
numar (,lestul de mare de servitori de ambe sexe, din patura
sociala a celor liberi sau dezrobiti, uneori adevatati para-
ziti, amintind de client;ii romani ~i de sc1avii propriu-zi~i.
In toate timpurile, predicatori, ca sfintul loan Hrisostom
'in secolul al V-lea, sau in secolul al XIV-lea Isidor din
Tesalonic, s-au ridicat i~potriva vanitatii celor mari,
care, pentru a trai, au nevoio de un personal a tit de nume-
ros sau i~i dau aere cu ostentatic pe strazile ora~elor cu o
suita de lingu~itori ~i paraziti 58 • 0 familie mediocra ca a
lui Teodor Prodromos compusa din cei doi so~i, patru copii
l}i o mama batrina, nu avea xna( putin de einci valeti ~i o
doica 59 ,

20
 Sclavajl1l nu a incetat sa exfste pina la sfir~itului Jih'u-
lui Medin d<Jx, in comp8Jratie cu sclavajul roman, a devenit
mai suportabil 'in privinta severitaW legilor 60 , precum ~i
in practica. Eliber~"rea sclavilor era privita ca un lucru
bun: Grigore din Nazianz a eliberat toti sclavii si:ti·,prin
testamcntul pe care 1-a lasat 61 • In secolui'al IX-lea, Teodor
Studitnl a interzis folosirea de sclavi in manastiri 62 ; dar
nuse intimpla la fel peste tot, caci sfint8J Teodora din Tesa-
lonic doneaza manastirii in care intra, 0 suta de aurei *
si trei scl:JJVi 63 •
' Ji"ara indoiala, sclavajul a ajuns sa fie considerat o stare
anormala, dar cu toate ca legea facilita tot mai mult eli-
berarea sclaviJor, nimeni n-a pus vreodata problema sa-l
suprime. SM1pinul avea asupra sclavului putere absoluta
~;~i putea sa-l pedepseasca fika urmari grave. Teoctista,
despre care a fost vorba, i~i trata bine servitoarele, qar
nu le ierta nici o abatere ~i insotea :m.ustrarile sale cu palme,
apoi cuprinsa de rernu~cari, le cerea iertare in genunchi 64 •
Nu toti stapinii de sclavi aveau acelea~i scrupule, cum o
arata povestea fratelui Sfintei Teofano, care a lovit un
sch.JN cu o asemenea violenta incit a lesinat el insusi 65 •
Departe de a disparea, scla~ajul era in Orie-!._lt la sfir~itul
Evului Medin mai infloritor ca niciodata. In secolul al
XI-lea, marii proprieta\). posedau sclavi cu miile ~i ii pu-
neau sa lupte in armata lor 66 • Razboaiele nesfirsite alimen-
tau comer~ul de sclavi. In. acest mod, Almugavarii **,
re,·olta~i impotriva imperiului, vindeau ca sclavi pe nu-
mero~ii lor prizonieri greci, pe care negustorii din~ Barce--
lona veneau sa-i cumpere la Teba'in Beotia 67 • In anul
1448, intorcindu-se de la Constantinopol, Pero Tafur
aduce cu el sclayi pe care i-a cumparat la Caffa 68 •

Copiii. Eveniment de familie prin excelenta, na~terea

unui copil era insotita de practici ~i obiceiuri de origine
antica, mai mult sau mai putin modificate de cre~tinism.

* Moneda romana de aur. (n. trad.)

** ALMUGAVARI. Mercenari" catalani condu~i de Roger de Flor,
care s-au pus la dispozitia lmparatului Andronic al II-lea Paledlogul,
pentru a lupta contra turcilor (1303-1304). Ulterior, s-au dedat la jafuri
~i dezordini ~~ au intrat in conflict cu imparatul, care nu le platise. sumele
solidtate. Uciderea lui Roger de catre basileul Mihail al IX-lea a dezlantuit
razbunarea a. (1305). 1n urmatorii ani, partea balcanica a Imperiului a fost
pt;stiitli de campaniile a. In cele din urma, a. au cucerit ducatul· franc al
Athenei ~i au intemeiat acolo un principat ara_gonez;

21
 Existau mijlaace pentru a u~llra pracrearea, araguri eiu-
date care nu erau lipsite de perieal, aetiuni magice sau
fil:wterii 69 . ~~strologii prevesteau se:xul eopilului ~i ii Bta~
bileau horasca1ml la na~tere 7°.
:Moa~e, in general fara cuno~Unte rnedicale, dar ~tiutoa.re
de retete supe1 s1 itiaaseasistaulana~tere 71 • Copilul adus pe
lume era seufundat intr-a sealdataare ~i infa~at cu fe~e, cun1 o
arata icoanele cu N a9terea lui Hristos, a Feeiaarei, a Sfin tuh1i
loan Botezatorul. Fe~ele ( cpo:crx.~o:~) trebuiau sa fie din lina
9i copilul nu era seas din ele decit dupa patruzeci sau ~aizeci
de zile 72 • Problema alaptiirii COI)ilului de di.tre mama era
ml>lt discutata in Bizant, precum ~i in alte parti. Oameni
im:portanti ca Eustathias din 'l'esalonic, se plingeau ca
mamele .ineredinteazii copiii unardaiciiarPsellas,in Elogi·ul
mamei sa.le, relateaza o rugaciune urind nou-nascutului sa
nu suga niciadata la alt sin decit la eel al mamei sale 73 •
Folosirea biberonului nu era bine vazuta. Viata Sfintului
Teodor Tiron, dupa un _manuseris din secah:il al X-lea,
prezinta un tin~tr vaduv obligat sa-~i creasca el imm~i
copilul cu o fiertura de griu ~i de arz lungita cu apa ~i cu
miere, turnata intr-un ·vas in forma de pahar. La apa.ri-
tia primilar dinti, ii tHtdea piine de griu, umezind buzele
copilului cu vin alb, a poi fructe moi ~i legmne, dar }Jrun-
cul nu gusta nici un fel de earn~ pina nu era clestul. de
v~nros~ · ·
Copilul era dus la biseJ;iea pentru a fi botezat la o
sapta~nina ·dupa na~tere, eel pu~in ineepind eu secolnl al
VI-lea, epoca in care botezul eopiilor nu mai era pm; in
discutie, ba chiar devenise obligatoriu 75 • Ritualul cansta
intotdeauna in trei scufundari, dar sint do-vezi ca exista
botezul prin stropirea ea1)ului eu :>.gheasrna in<,:a din secolnl
al VI-lea, sau }Joate ehiar mai diDainte 76 • Inainte de a
ofieia botezul, preotul ii dadea copilului numele ales de
catre na~, c:;,re statea in apropierea finului sau, eu 0 lumi-
nare aprinsa ]n mina. Se alegea de preferinta numele mmi
sfint sau al unei sarbatori (Epiphanios, Paschasios), sau
al unei virtuti (Sofia, Elpis) 77 , sau care implica protectia,
divina (Teofilact, Teodora, Te~dor). Uneari se ?.nwstetau
eu ceremonia botezului ~i unele superstitii, dnd se recurgea
la luminari aprinse dirora li se dadea,u nume : cea care fie
.stingea ultima era cansiders,ta c3J raspuns al oraeolulu.i ia.
Dupa terminarea botezului so revenea acasa cu mare
pampa, uneori cu luminari aprinse, intonind cJnteeul n::H-
gios : ,Tu e~ti botezat intru Hristos" 79 •

22
 ii'dma cducatie. Aceasta avea. loc pentru ambelt~ sexe
in a1)artamentni femeilor (gineeeu). 'l'eoctista tinea aici fiii
:-;ui pina la virsta de 7 ani ~i ii instrnia ea insa~i 80 • Marna
lui Psellos, Teodota, procedeaza la .fel. Ea inter7-ieea st\r-
vitoarelor sale sa spuna copiilor pove~ti fantastice, pli11e
de mon~tri 1nspaim1ntatori, povestindu-le ea insa~i ·· epi- ·
soade din Biblie, care i-au incintat pe copiii din tOate
tim.purile : Isaac surmnindu-se, tatalui sau, Iacob birit\cu-·
vintat de l1aban pentru ea o asculta pe mama sa, copilul
lis us supus pa.rintilor sai in casa din N azaret. Psellos
memora toate aceste povestiri ~i dovedea ca poseda ase-
nwnca aptitndini incit f:o fost dat la ~coala la virsta de 5
ani a terminat-o la 8 ani, fiind capabil sa invete Iliacltt
pe rost 81 • Mai mode~ti, majoritatea copiilor inv(t\-fLU
fabdele lui Esop.
Dar studiul ~i pove~tile a.l terna.u cu joaca. Dupa. Sfin-
tul Ioan Hrisostom, bai(jtii RC jucau cu trasuri, cu maga-
ru~i f'~UU cu cai de argila, cu cu"ute de pamint sau de pili!tri:i .
.Aqieele, mingile, sistrele, fluiercle, flautele, titirezulaveau,
de asemenea, mult succes. Joculcu cinci pietre(ne:y"t'oc.Ad}~),
descris intr-1u1 comentariu al lui Tzetzes, nu este altceva
decit ~otronul nostru. Feti~ele aveau papu~i (y~y~a, yufLq>oc.~)
de ceara, de pamint ars, de gips, pe .care le imbracau cu
cea mai mare grija 82 • Nieiodati-t ,nu se aminte~te in texte
de e';Qrcitii fizice sau de jocnri violente, dar inforro.atia
noa:o;tra este departe dE~ a. f1 eompleta. Gustul bizantinilor
pcutru vinatoare ~i, cum vom vedea ceva mai departe,
pentru un joe care ar corespunde jocului de polo actual,
insa caJare, pa.re sa demonstreze. ca, ]n dasele suspuse,
cal ·pu~in antrenamentul pentru aceste exerciW tre1mie sa
fi exista,t .inea din .copilarie. ·

. l"uncrarillc ~i cuHul morfilor. Dt~~i legea romana, care

interzicea inhumarea in incinta ora~elor, nu a fost ahrogata
dec1t de Leon al VI-lea 83 , multa vreme ea nu mai era
aplieat.a, iar dorinta de a face inmormintari in aproviereu,
sfintilor sporise numarul cirnitirelor din jurul biseriei-
lor 81 . ·

Pe de alta parte, obieeiurile funcrare, practicate eu zel

la. toate clasele sociale, pnrt<1u ineiJ., amprenta antichiU.ttii
paglne. Astfel, exista obiceiul bocitoarelor platite, fernei
eu parul despletit care cintau sau deelamau poeme funebre
( myrolog hia), com puse dinainte . .Aceasta mi'mifesta;re teartra-
la de durere avea loc probabil chiar in biserica ~i uneori
23
 mult,imea prezenta i se alatura ; dupa aceea, }naintc ea
sic:riul sa fie dus la groapa, cei prezenti, la invitatia peo-
tuluj, veneau sa dea defunctului ultimnl sarnt 83 • Se
poa.te cita aceea~i origine ~i pentru r~lte obieeiuri 86 ,
cea. mai importanta, adrnisa de biserica, com;ta in intilniri:
ale ruddor ~i prietenilor la o data fi:xa in jurul morm'in-
tului, pentru f~ relua bocetele ~i a ftducc daruri, uncori
prt~jituri ~ 7 , in timp ce in SiTia ~i in .Armenia continua sf'~ se
sacrifice tauri ~i berbeci }Je morminte, J:n poficb dezapro-
bruii clerului 88 • Psellos, intorcinclu-se pe nea~teptate la,.
Constantinopol, ~i-a gasit rudele ~i prietenii reunit.i ]n
::1eest moclla eimitir, in jurul mormintului surorii sale, des-
pre care nu ~tia ca, amurit 89 •
In timp ce in Occident aceste adunari aveau loc in eea
de a treia, a ~aptea ~i a patruzecea zi clupa inmorminta:m,
dupa un obicei imprumutat de la evrei, in Orient) acear-;ta,
tripla comemorare era celebrata in cea de a treia, a nona ~i
a patruzecea zi. Poporul impusese bisericii ceremonia
din ziua a noua, care nu era justificata prin nici un prece-
dent biblic. Respectarea celei de a patruzecea zi nu eTa
justificata nici de Biblie, nici chiar de obiceimile pag!ne
de origine elenica. Bazindu-se pe un text al lui Vettius
Valens, care scria in Antiohia in.secolul al II-lea al erei
noast:re, Franz Cumont ~ demonstrat ca acest obicei da-
teaza din \remea religiei astrologice din Babilon. Numercle
3, 7 ~i 40 fiind numere perfecte, marcheaza incheierea unui
ciclu lunar 90 • Luna este caJauzitoarea vietii uterine : ea
regleaza fenomenele ciclice ale sanatatu femeilor, vegheaza
la formarea ovulelor ~i, de asemenea, la descompunerea
lor. Obiceinl triplei comemorari ~1 morWor a, fost a,testat
la sfir~itul secolului al IV-lea de Constitu,tiile apostoli(~e,
redactate in .Antiohia, care recomandau rugaciunile ~i
wmenile ~i aclmiteau mesele funei·are 91 • Exegeti, savanti 1
teologi ~i al~ii au fommlat explieaW ale acestui obicei, fi'i,ra
a merge insa pina la adevarata sa origine. Poporul credea
ca sufletul mortului raminea pe piimint pina in ziua a treia,
era judecat in ziuaa nona ~i se prezenta in cea de a patra-
zecea zi in fata lui Dumnezeu, care ii fi:xa o a~teptare phJ~
la vi·emea invie:rii 9 2.
Cu privire la doliu, e;cceptind doliul irnperial, informa-
Wle sint sumare. Imparatul il purta in alb, iar supu~ii
in negru; co:!J!emomrea din cca, de a patruzecea zi insernna.
l}i terminarea doliului, dar oamenii din popor renuntau la

24
ei dupa ziua a nona; Alte semne de doliu constau in t~Herea
j)i:iQ'Ului, a~ezarefb pe p~un1nt, sf!~ierea ve~mintelor 93 •

.i\Iormintele ~i eimithtJle. 'Irupurile mortilor erau in-

ehL'le in sarcofage de piatra., de marrnura, de porfir, decorate .
Sf•;u nu cu sculpturi, potrivit rangului social nl defuncvilor.
Cele mai gramlioase ernu ale 1nrpara-tilor, pastrale h~ bi-
seiica Sfintilor Apostoli 94 •
~)arcofagele 'irnpodobite cu scene evanghelice erau
:rezcrvate martirilor, sfintilor ~i familiilor de rang inalt.
Din cole. deseopcrite la Constantinopol, cnm este ee1chrul
:fragment de h1 manastirea Ps;tmathia 95 , sint puttne,
1;e t.:;llld 11oma 9i 1\avenna au furnizat serii bogate.
In tcatc timp1uile, rrlnrile :personalitati au· fost · ingro-
11ate in morminte monumentale, a~ezate in biserici, ca
it<3c·l<l al coman!lantuloi n1ercenarHor franei, JVIihail rror-
nikc8, eontemporan cu Aw1ronic al II-lca, h11 Kahtic-Gea-
Ini ''''· S-a, descoperit, de asernenea, h1 Constantinopol in
1914, .in cartierul Hebdomon, un nwrmint snbteran (hi-
pog·eu) *, ascmarrator cclor eeR0 co~1struiau in Siria in .onm't-
re;, martiriiOl' £!7. 1\ra o rotoruli'\, ts:1patrt 1n ~iBt ~i fasonata,
cu un diarnctJ·u de 15 meil'i, fiind int'crisL:L intr-o cruce
greaea, ea,re o impa.rtea in patru camere, cindva. acoperite
de 1w1ti semicilindrice; in stllpii sustiniltori erau scohite
ca;viiat,i, loc~r,z.i, pentru a adapostj Bttrcofagele, numeroti!Jte
cRlitero grcce~ti. Alto morminte erau a~ezate in gropi ~i,
in mm dintre ele, s-a dcscoperit un sarcofag monolit din
:mamrurll, alba, dccorat JW cde patru h::turi. Irnportanta
i:iCL:.Stui hipfigeu :pare Sa demonBLreze ca el apartinea lWei
m~im1stiri 98 •
Thlforminte1e oamenilor simpli, mult mai modeste, erau
sr~rate in p8Jmint. !n anii Hl:35-l937, sap:'iturile arhcolo-
gicD ale Universitatii Seotiene Saint-Andrews, conduse
de profesornl J. H. Baxter,. pe amplasamentul 1\farelui
Palat din Constantinopol, au scos la iveala, in apropierea
fofit~"i J'.Tonetarii imperiale, nn Yl:'l'it.abil chnitir de un ea,rac-
ter llopular, instalat in aecst loc, aproape de o biserica,
dupit abandonarea Mardui Pal<~~ de dtre imparatii din
familia Comnenilor 99.
Mormintele erau insenmate adesea prin stele funerare
din piatra Ban din marrnuri1, ·pc care era gravata o inserip-
tie, eare exprima venerarea mortilor de ci:itre cei Yii. 0

* Constructie subterana facuta pentru a adaposti morminte (n. trad.).

25
stela descoperita la Constantinopol (in cartiorul '}'op- H9une)
permite sa se observe su!J acrotere, unite IJI'intr-un mic
arc, un medalion gol care trebuie sa fi continut portretul
defunctului, un oarecare Amachis, apothekarios (intendent
al mrui antrepozit) 100 , frigiuJn pl'in na~tere; mort la vireta
de cincizeci de ani101. Unmedalioninmozaicde lalifuzPuldin
Istanbul ~i o epigrama a·lui Manuel Philes confirrnt\, obi-
ceiul impodobirii mormintului cu un portret 102 •
Inscriptiile, in 'general foartc Simple, nu redan, ::tde-
sea, decit numele defun,ctului, calitatea sa de credlnrios
~i 1Hi.lxi de viata fericita. ·

[ln felul ucesta cxista un mare numar de epitafuri din secolele nl Y-lea
~i al Vl-lca descoperite la Constautinopol ~i in Asia l\Jiea: ,Scphnas spre
fericita amintire, federat* In oastea imperiala, credincios". ,Hcrmiones
Thcodoules Domnos, neofit (botezat recent), in virsta 'de douiizeci de ani
1;>i fccior" (Constantinopol). ,Loc de veci (oifcr~t;) al robu!ui lui Dumnezeu,
Florentianos ~i al iubitei sale sotii; t>i odilmcsc aici" (Amaseea Pontulni}-
,Aici odihne~te robul lui Dumnezeu Eugenis dececlat in indictionul"'* XII
la 12 iunie, In ziua de simhata" Ancy~a (Ank~ra), 12 iunie 56-.11° 8 .]

Alaturi de inscriptii descoperite pe accasta calc, nu-

meroase epitafuii biz3Jniine ne-au parvenit prin texte
~i in special prin Antolog1·a Pala,t1:na, ale direi cih'ti a
VII-a ~i a VIII-a contin exclusiv epigrame funerare: eele
din cartea a VIII-a in intregime, mai pui;in una~ sint
cornpuse de Sflntul Grigore din Nazianz (mort \n anul 389),
iar cele~ din c~u'tea a VII-a li apartin lui Agathias din ~Hyri­
na 104• In. fata acesteLabundente de epitafuri, este Hresc
sa se creada ca este vorba de simple jocuri, de poezii de
salon compuse in cercuri literare. Ceea ce justifica aeest
punct de vcdere sint tocmai subiectele tratate :· l'aul
Silentiarius *** scrie un epita,f lui Homer (VII, 4), Aga-
thi as, pecel al unei potirnichi Inincate de un motan (\II,
204). 0 Tnare parte~ din aceste epigrame sint imitayii dupa
poeti alexandrini. In sfiqit, in mijlocul acestei soC'ietiiti
cre~tine, intr-o epoea in care paginismul era hiirWi'v de

* FOEDERAT. Soldat de origine barban'\ inrolat in armata imp.e.ri~la

Inipal, existau formapuni conduse de ~efi proprii, cu stalut de trupe aliate:
Din sec. al VI-lea f. sint inrolati individual~~ comanda\i de ofj\eri hizantini.
** INDICTION. Pcrioada de 15 ani folosita in fixarea impozitelor,
stabilita de catre Constantin eel i\Iare in ~J1::. A dcvcnit ~i un mijloc de
cronologie (inceputul unui ciclu de 15 ani fiincl 1 scptembl'ic).
*** SILENTIARIUS. Curte:m insiircinat cu tinerea ordinii ~i iini~tii
In aduniirile solemne ~i In procesiuni!e' impcriale. Li se incredintau ~i ;nisi-,
uni diplomatice.

26
legi 1 este uim5tm locul pc ertre 1nitologia il det,ine in aceste
tex~e. Nn este vorba aiei deeit de Erebos *, de Acl1eron,
de Minos, de Parcde care scurteaza zilele oarnenilor, de
nmzele care il piing pe un tinar muzician (YII, 612), iar
IuE u I<:igipteanu1 InergT pin~'\ la a;-i implom pe Pluton
f;'i P ·bsfQna s:l-i primeaBcrt prit•tenii cu bunavoint{t (VII,
58).
In aeela:;;i timp, eredinta ere~tina a acestor autori,
pasiutHti dupilmHologia pi:Jgilli'l, se descopera uneori prin-
tr-n Inm1rcr1 nea~teptatii. Etd!:'.ramele lor se gascsc de
altJ:d anwstecate .cu texLe de illspiratie pur cre~tina : a~a
esto epitaful lui Diogene ~ompus de unchiul :;:i mn:Qn.imul
sau, eviscopul de Amisos (Samson) ,eare ii va ·. o.btine
lH'it rugaciuniio sale lm loc tn cornl ferici\ilor" (VII,G13);
la ttl cste epit~1ful Sfi:nt11bi Ioan Milosthul, patriarhul
.Alexandriei (@9-f:i19), scris de· discipoJul s~'iu S()ft:pnios
(Y~I, 679) 105 • Bste el~r ca. aici avem d:"_:a face em epitafuri
rea:,, C1tre au putut h SCl'ISe jW morrmnte.
J<:pigramele p~~ teme rnitologice nn ui'cra, de a.lU'el,
nimit deosebit, dac{u avem _in vedere instruirea ve care o
llrimeau 8Jutorii ·acestora, cre:;;tinl san pagini, in ~come
puhli(•e, ineev1nd cu UnivenMRtea lui Teodosie a] IT-lea,
de Capitolium. De mulLa vreme Parin~ii Biseridi, pre-
emu Sfintul Vasile, recunoscuseri:i necesitaLea J3entru
11 de a stndi~:t antiehiLatea Plena. Frin urmare. nti va
fi c;nrprinziitor sii intilnim in epiLafurile cornpuse ile Chi·
gor:e din N~czianz, ca ~i de sueceSOTii sai din :'ecolul al
VI-left, aeelea~i reminiscen~e mitologice, acelea:;;i aluzii 18,
Er0hcs, la Hades, la virsta do irnr, la m11zc. S-a mers pina
la ~,-i lH'eziee nmti profaJJator de m.orminte Cava fi IJCdep-
Sit t:lc: catre Erinii ** (VIII, 199). Pentm el, ca ~i puntru
toti literatii bizantini din toate timpurile, aceasta era o
simpla figura retorica 106 •
Epigramele funerare ale Sf in t ului Grigore, consae1;ate
rudfior si prietenilor sai, Bint interesante si nneori einotio-
nante, OElinonstrind cit de puternice erau aceste sentimei1te
de familie in societatea provinciala din Cappadoeia. .Auto-
rul ,,-ol'1)este C11 0 adevarata tandrete deSm'e tatiil sau, fost
(lpbcop de Naz;ianz, desp1·e marna sa No~ma, a ean1i viata
~i nwarte au fost ca ale unei sfinte, de lJrieLenia sa pcntru

,,- Zei ai infernului in mitologia grehca (n. lrad.).

"* Divinitati dzlmnatoare in n;ilologia greacii, c:re pedepscau fil.Tii·
delerJ'e muritorilor (n. trad.). ·

27
Sfintul Vasile, r;,i de toti cei pe ca,re i-a ccmoscut. Num~rul
e:xagerat al textelor dedicate aceleia~i persm1ne (52 pentru
mama. sa) ne impiedid1 sa credem ca epitafurile ·sale au
putut fi gravate pe morminte. Acela~i lucm se poate spune
9i des pre epigrame in care el blameaza agapele rituale tinnte
la mormintele martirilor 9i cf,re degenerau 1n orgii (VIII,
166 la 176), ca ~i pe acelea privitoare la profanarea cinli-
tirelor, nelegiuire, se pare, foarte raspindita in Cappadocia:
nwrminte deschise pentru a gasi in ele aur, biserici eon-
struite din piatra luata de la morminte. A_ceste blesteme
au putut fi inscrise pe stelele funerare dn1 cimitire, dar nu
pe morminte.

IV. PI'oprietatea de famiUe

Proprietatea, definita prin dreptul roman ~i prin legis-

latia imperiala, constituia baza economica a familiei.
Tatal, in geneml, nu era unicnl detina.tor al proprietatii
(regim dotal, 1)arte de averc lasata so~iei de sotul decedat,
copii emancipati etc.) dar el era singurul in mil_surto sa
redacteze actele care il priveau : testamente, donatii, in-
chirieri, dezrobiri de sclavi. etc. Cu ajutorul acestor acte
~i in special cu al testamentelor ne putem face o idee des1)re
averile familiale. Din pacate, marturiile care ne-an parve-
nit nu se refera decit la marile averi ~i nu ne permit s~t ne
imaginam veniturile familiilor mai putin bogate. '
Sfintul Grigore din Nazianz, care nu fusese niciodata
casatorit, a redacta.t testamentul sau inainte de iulie 381,
pe vremea cind avea loc al doilea Coneiliu ecumenic la
Constantinopol. Bunurile S2vle constau din schwi, domenii
funclare, mo~ia parinteasca, din Sazianz, teren pentru
cre~terea animalelor domestico; turme de oi, herghelii de
iepe etc. :M:ai poseda de asemenea alte dcma domcnii, ye~­
mintc de aba, de matase, de postav, tnnici ( stichru1:a),
mantii (pallia), bunuri lasate ca mo~tenire pentru dia,r;::~Jni
~i pentru laici 107 • Averca sa mobiliara consta din 135
solidi (monede de aur), impartiti intre mai nmlti legat:rcri,
dar aceasta suma nu reprezenta decit o mica parte, dupa,
cum o arata rentele lasate mo~tenire rudei sale Hessina,
pentru a-:i permite sa traiascrt impreuna cu cele dona :fiice
in tr-o cas a rurala 1°8 •

28
 fPrefata unei Novelle a lui Iustin;an arata ce pntea sa reprczinte !n
secolul a! VI-lea averea unni mcmbru a! elasci senatoriale 109 • Este Yorba
de testarnentul lui Hlerios, oir [;lcriosis.simus, a oiirui executarc a dus ·Ia
netntelegeri in Ire mo~tenitori. Ace~tia slnt eei patru fii ai sai, Constantin,
Anthemios, I\allipios, Alexandru, care poarta titlul de vir clarissirrms*.
Gel mai mare, Constantin, privilcgiat, a !un t casa piir!ntcasca din Constan-
tin opal, inca o cnsii in Antiohia ~i domcniul suburban In Copariis. Ceilalti
trei nu PU primit dcc!t tcrcnuri suhurhnne;, case pentru stiiplni (praelo-
ria), c,ladiri pcntru exploatare (aedes), priivalii ~i ateliere (officfnoe),
griidini, rezervor de apa, rmmej (h!lppodronms'~ Acestora le.era inter:-:isii
instriiinarca domcniilor mo9tenite pe ca~e crau obligati sa lc ·transmitii
mai dcparte urma~ilor lor, iar daca lllml dintrc ei murca fiirii a avea copii,
partca sa revenPa celorlalti frai.i. Tn plus, prin codicil, Hierios ho~ara~te
cii domcniul din Coparia, dat lui Constantin, va rewni fiului accstuia,
Hierios, care va fi emancipat la moartea testatorului. Se poate desprinde
din aceste dispozi~ii dorinta de a asigura unci familii bunuri perpetue ~i
inalienabilc]. ·

In secolul 8,1 VIII-lea,, o familie bogata era aceea a

lui. Teofanes Marturisitorul. Parintii sai, Isaac ~i T.eodota,
posedau o insula in Marea Egee cu numero~i sclavi. El
avea v\rsta de trei ani la moartra tatalui si'Lu, care fusese
facut strateg al themei** J\'Iarii Egee. La virsta de 10 ani,
conform practicii aminti:te mai sus, a fost ·logodit cu o
bogata mo~tenitoare, Megalo, pe care a luat-o de sotie
cind avea 18 ani, pentru a o asculta, pe mama sa. Dar cei
doi soti intra fiecare in cite o rnanastire si Teofanes s-a
retras 'in cea de la Polichnion, care facea parte din ave-
rea mo~tenitrt de el, dUJ.la aceea, a fondat alta la Kalony-
~noR, pe unterencareapi1Xyinusc, deasemenea, tata}ui SaU.
In acest eaz avem un exemplu de un domeniu fondat in
parte pe seculariz<.rea de manastir.i, cu titlu de charis-
tikia110. ·
..~.-l.Jte mari a;veri, mai ~"los clupa rena~terea comertului
maritim in sccolele al X-lca ~i ~tl XI-lea, proveneau din
afacerL De exemplu cea a lui Mih~1il Attaliates, care a
povestit t=5l insu~i pTopria sa istorie in Diataxis· (regula-

* VJH CLARISSIMUS. Titlu onorific acordat in sec. aJ III-lea sena-

toriior romani, dar care s-a devalorizat treptat dupii sec. a! IV-lea, ajun-
gind sa fie folosit de funct.ionarii subalterni. ·In vrcmea lui Justinian, titlu!
ajunge pe ultimul loc In ierarhia celor trei grade ale demnitiiplor. VIR
GLOHIOSISSIMt.:s. Titlu creat de Justinian (eel mai inalt in ierarllie,
rezcrvat patriciilor, consulilor etc. Ulterior a deciizut ~i el). ·
** T~EME. UnWiti administrativ-militarc ale Imperiului, rezultate
din irnpartirca fiicutii de Hcraklios in scopul descentralizarii ap:lriirii
statului. Erau conduse de cite un strateg, care depindea direct qe imparat.
El avca ~i atrilmtii civile, inclusiY judiciare.

29
 mf'nt), redactat pentru fundatiilo' :;;ale caritabile111 • El
s-a nascut la Attalia, in prinml sfort al veacului al XI-lea,
din parinti de o conditio destul de modesta. J\!Iai tirziu, a
trebuit sa cedeze partea lui de mo~tenire fra~ilor ~i surori-
lor sale. Pe la anul 1034 a venit la Oonstantinopol sa-~i
faca studiile.

[S-a casiltorit de doua ori ~i una ctintre sotiile sale i-a ad us o proprie-
tatc la Flodesto; pare sil nu fi avut ctecit uh fin, Teodor, care a fost notar
impe1:ial. Jurist ~i om de afaceri renumit a facut avere prin operatiuni
iinanciare ~i a devcnit in felul acesta independent. Bunurile sale constau
mai ales din case de inchiriat. El a constrnit numeroase asemenea case,
care-i adticcau mari veniluri, pe terenul mo~tenit de la sotia sa in H.odosto,
pe care cutremurele de pamint ~i incursiunile du~manilor le distrusescril.
Acest earlier, situat in partea de apus a ora~ului, era in apropierea nnui
port foarte prosper, frecventat de venetieni. Ca o favoarc, sub donmia
lui l\lihail al VII-lea, fiind antJ;ypaios* $i jlldecator al dromon**-ului, el a
obtinut in anuL 1074 o scutire to tala de impozite pentru . proprietatile
,:de din Hodosto ~i din hriprejurimi112].

0 avere mai modesta, da~· care asigura un venit destul

de important, a fost aceea a lui Teoclor Karabas, prohabil
un preot casatorit, al carui testament exista, fiind reclac-
tat in anul1314 in prezenya a 18 preoti din aceea~i locali-
tate ~i a doi cMugari din manastirea de la Peribleptos 113 .*
[Cilsiltorit de dona ori, el a donat copiilor din prima casatorie ?estrea
mamei lor ~i a imparpt bunurile sale intre cea de a dona sope, copiii sili
~i mai multi fii adoptivi. Averea sa se compnnea din ~ase case cu nnul sau
,1ouil etaje, in vccinatatea milnastirii l'eribleptos, stapinite in comun cu
uepotul sau Ioan din Atlalia, ceva mai departe alte lucuinte, dintre care
una avea curte en o fintina si un rezervor de apa, alte doua avind o curte
comuna, 'o alta cu un singu~ ctaj avind a co peri~ sub forma de cupola ~ i
ccloane. El de\inea in afara de acestea, plantatii de vita de vie, cicrczi de
vite, turme de oi, vinuri in pivnite, griu ~i alte cereale in hambare, o tra-
sura (xouC()(A"'J"r~pwv), nn magar, galcp pentrn scoaterea apei din fintina,
ccanne, cuferc pentru imbri\caminte de lina, patnt euverturi de matase,
douii relicvarii de argint, o centura de argint aurit valorind 8 nornisme,
dona inele de aur ~i dona de argint, o sumil de 52 duca\i, in sfiqit ipoteci
in valoare de 17nomisrne a supra a dona caseJ

Daca, a~a cum s-a presupus, acest testament aplu·tine

unui preot de tara, ol dovede~te o veritabila avere. Fara

* ANTHYPATOS. Demnitatea apare in sec. al VII-lea ~i cste le-

gati\ de tit1ul de hypaios-dcmnitate cu care Iustin·ian a inlocuit-o pe
. cea de con~ul. A. ar fi deci echivalent cu un proconsul.
** JCDECATOH.II HIPODHOMULCI. Instanta creata in vremea
lui Yasile I. Era situata sub porticnrile din jurul bipodromului. Se ocupa
·de procesele intre demnitari ~i func\ionari.

30
1ndoi<tli'l, acest r numeroase car:;e trc buie sa fi fost locuinte
~i"iri1ne$ti iar trasura, un car ucces~r lucrarilor agricole.
Exista, ]n acela~i tinip o CD,sa pentru sti:'upini, impodobit;'!J
en coloane 9i acO:perit cu o cupola. :M:obilierul era sumar
9i nu este menVionata nici o carte. Este interesa:nt de con-
statnt ca muner;ci ul consta din ducati venetieni, caro aveau
rn·ioritate in acea epoca, in detrirnentul rnonedei imperi-
ale.
Aceste citeva marturii asupr~ proprietaHi fa,miliale
arata ca paturile SOCiale instarite din ora~e CUllll>ar::>vU
eu placere domenii run1le care le asigurau aprovizionarea.
Se pm1te vedea, pe de alta parte, ca Iocuintele de inchiri~1t
emu nmneroaRe in ora9e, incepind din secolul al XI-lea,
cemt ce lasa s;'\. so rresupuna ci:\, ,mica burghrzien 9i clr.-
sele nevoia~e lccuiau in apartaml'ntele pe can• le inchiri-
au acestor:=t proprietarii ~i uneori speculantii.

CAl'ITOLUL II

Viata 1nateriaUi
Dupa ce. am deseris viata (le f;:Hililie, relatiile clintre
memhl'ii Sai, chdinile pastrate ]JCntru a Sal'ba.tori eveni-
mentele. mLrC rnarcau trecutul Sau, este IlCCeSa,r Sa adUrtfHU
m.artmtile care neinformeaza asupra trebuintelor esentiale
ale . atJestor mici grupuri sociale : locuinta, costumul,
llmna, cu elemente de lux mai mult sau mai putin accen-
tuate, in functie de conditHle soeiale.

I. Locuinta
Casele bimi eonservate din regiunea bazaltica a Siriei
centrale, evacuate de locuitmii lor in fa~a invaziilor
arahe 9i abandoua,te in mod definitiv, au ramas intacte,
iar cea, mai mare parte sint dahtte dupa en1 seleucida*

*ERA SELEUC_IDA. Are ca an de inceput 312 i.e.n. (data intrarii

~iumfalc
a lui Seleukos in Babilonia). Folosita ln Orient..

31
 cu inscl'iptii grcce~ti. Construite intr-un n1immat apareiaj
cu imbinari vioaie, cu galcrii, cu balcoane acoperite, cu
terase, cu bueatarii subterane, cu grajduri incapatoare,
ele a testa existenta unei vieti confortabile ~i opulente, dar,
en zidurile lor grease ~i strapunse de putine fercstr'e spre
;;trada, ele nu ne pot oferi o idee exacta despre locuinta
biza,nt.ina114 .
Jntreaga aeLiYibte a casei avea loc intr-o curte inte-
rioara care marginea apartamentele de h1 mai multe etaje.
Singura u~a spre strad~1 era precedata de un mic · pridvor
flancat pe o 1mrte de un turn care servea ca locuinta pentru
roriar, iar de ecalalt:'i, parte, de o locuinta n'zcryata oas-
petilor115. Totul se asemana oarecum cu a~ez{crile unei
m8J18stiri. Pe strilzile cu portieuri, obi~nuite in Sirian6,
casele nu faceau co,rp comun cu galeriile. ·
Foarte deosebite emu casele bizantine pe earelecunoa~-
. tem din monumentele 1mpcdobite cu figuri, ca bordura
mozaicului din Yakto, descoperit in anull932 ~i care repre-
zinHi eladiri publiee ~i case particulare din Antiohia seco-
lului al V-leam.
In loc sa 8o izoleze de stratL1., casele erau prPvazute
.en ferestre, cu· lungi deschideri dreptunghiulare in zid,
unemi chiar cu o galerie descoperita ce aminte~te de a~ezl:JJ­
rea unei ease din Serdjilla (Siria Oentrala). Fiecare easa,,
pnrb numele fonclatorului ei. Cea clemunita To Aeov-rLou
casa lni Leon, avea fatl1Jda de euloare verde, prevazuta
eu dona u~i recLangnlare : era im"81ita cu un aeoperi~ de
olane ro~ii cu dubla panta ~i impodobita cu coloanc, care
sustineau o arhitrava. _Casa ltti .A.rd('l,bur avea mai multa
})restanta : era. o cladire din caramida ro~ie cu o fer.eastra
prevazuta cu bare de aceea~i culoare. Acoperi~ul; in dona
ape, se termina intr-un fel de l)iramida. in partea stinga
se afla o sal a lung-a, maseata de o cladire rruti mic8, ·lli. se
1mtcau observa doua cupole. Archtlmr se afla la Antiohia
in ealitate de rnag·ister militum per Orie·ntern (450-457).
Mai poseda o casa· linga Constantihopol, pe promontoriul
Sosthenos, cumpamta de Hierios, al earui testament l-am
semnalat dejaus.
La poalel~ unui deal de linga Antiohia, acoperit de
culturi in terase, in mijlocul unni peisaj proaspat, cu un
m·izont montan, sapaturile au scos la iveala ruinele unei
vile din secolul al III-lea, modlficata dona secole maitirziu.
Salile sale incapatmwe ~i curtea cu exedre erau pavate cu
frumoose mozaicuri, dintre care multe ayeau un fond

32
 aurit119. Er3, un adevarat palat de tip oriental, emnpus
. din dona parti separate printr-un culoar central, pc o
pfl,rte fiind situate apartamentele iar pe cealaltii sMile
de receptie.
Aceste locuinte bogate nu ne pot da vreo idee ~i des-
pre locuinvele caselor de mijloc. In ora~ele inari se con-
stnJ.i~m case cu cinci etaje (in mod exceptional cu 7 sau
cu 9), incepind din secolul al V-lea. Etajele erau inchiriate
la o:o:uneni mai putin instariti ~i adesea se iveau neinteleger~
intre locatari. Tzetzes se plingea de vecinii care, ca tirmare
a spargerii tuburilor de scurgere, evacuau apele menajere
pe 1'1carP 20 •
!ncepind aproximativ din secolul al IX-lea, casa bur-
gheziei instarite, cu dona sau trei etaje, era construita,
fie din apareiaj alternat cu caramizi ~i cu piatra aparenta,
fie din piatrrL acoperita cu stuc, adesea policrom, cum se
vede pe n1.ozaicul din Yakto ; mannura nu se folosea decit
l)entru palate. Fatada principala, dind uneori spre o
strada cu porticuri, putea fi ornamentata la marginea aco-
})eri~ului ~i pe corni~ele proeminente care separau etajele;
bakoane ie~ite in afara permiteau sa se priveasca spre
straclli121 • ]ierestrele erau de forma dreptunghiulara sau
curbate, prevazute cu mici ochiuri de sticla fixate in rama
de gips ; acestea erau in general prevazute cu zabrele.
Acoperi~urile erau in forma de terasi1 sau in doua ape.
Cele dona tipuri de acoperi~ coexista in reprezenU1rile de
ora~e, in mozaicuri sau in picturile din manuscrise122 ~i,
cum s-a vazut, in Siria., deasupra caselor im1)ortante se
inl'!Jtau cupole.
lJ~a de la intrare, in forrn}1 de balta sau rectangulara,
era adesea din panouri defier, impodobita cu piroane cu
cap mare. Se vedeau de asemenea la fataclele caselor bogate,
sci:iri exterioare impunatoare din piatra sau din marmura,
care conduceau spre o u~a sub forma de trapa123 . Se
vede ca,, cu toate precautiile necesare, casa bizantina nu
mai era izolata ~i la clistanta ,de viata ora~ului, ci avea,
precum casele occidentale din secolul al XU-lea, largi
deschideri spre lumea exterioara. Aceasta o demonstreaza
~i regulamentele stradale, care interziceau · deteriorarea
caHor publicel 24.
1n interior, camerele erau dispuse la diferite etaje
in jurul unei sali mari, triclinium, plasata la parter sau
la primul etaj, dar a carei inaltime era egala cu c()a a cla-
dirii respective. Aceasta era sala de receptie, rezervata

3 -c. 115 33
 bal'batilor. Gineceul era la unul din etajele superioare.
Etajele ~i acoperi~ul erau sustinute de coloane din rharmura
sau din lemn, dupa posibilitMile locatarului. Se acorda
de altfel o mare importanta ornainenta;t,iei : pardoseli
pavate cu marmura sau cu mozaic, zi.quri cu lambriuti de
marmura sf1u decorate CU picturi .laice Sa1J- 'religioase,
plafoane din cedru etc. Camerele nu erau separate uneori
dec it ]Jriri panouri de scindura125 . Casele p.opulare erau
in $itrpanta, cu birneacoperite cu trestie. Un contempora.n
al lui Eustathios din Tesalonic, Pediadites, descrie sta-
rea jalnica a colibelor taranilor · din Corfu, unde ~WOI)C­
ri~ul era din stuf lega.t cu iarba. Podeaua acestor case
saracacio8JSC era din pamint batut, presarat CU 8Coici,
ia,r lit ceJe de conditie mijlocie era din lemn san caramic1a126 •
In mult'e case, ca ~i in manastiri, exista o sala rezer-
vat.l, incalzitului ( f.l'X'(c~pd 9 v ), in afara lmcatariei 1mde
caminul, a~ezat foarte jos, era incalzit cu lemne. Unele
:?uYOftu ~i cuptor pentru coacerea piiniL Fumul era evacuat
pri:n burlane cu patru Iaturi 127 . Prezenta latrinelor in toate
easele est e a testata prin legi ~i de catrenumero~i Sc:lriitm'il28 •
ln sfi:r~it, casa era inconjurata de dependinte~qare dove-
desc sptritul practic al locatarilor, preocupati de confortul
lor si avea numerosi servitori. JYia.i intii e:xista
curie~, cu ie~ire spre strada ~icomunica printr-o alta.
u~a cu vestibulul : aceasta era destul de sratioasa pentru
a se putea desfa~ma 111 ea exercitH de calari!;J· 1n mijlocul
curtii sc DJfla un rut sau un rezeryor de ara. In continuare
exista o gradina, in care se gaseau uneori bi:iHe particulare.
Gra,jduri ~i staule pentru vite se gaseau chiar h't ca,sele
cele maisamcel29.
Evlavia locuitorilor se manifesta prin numel'oase
repl'ezentari ale crncii pe ziduri, }Je u~i ~f chiar pc acopex;i-
~uri, dar coneiliilc biserice~ti interziceau sa fie reprezentata
pe pardoseli 130. Inscriptii pioase se gas.ean pe pt"Tet,ii
vesi<~bululuil 31 • Multe locuinte bogate detineau o capela
provriel 32 ~i chiar familiile cele ma.i modeste aveau ieon·os-
ltt81ll lor, paraelis nnde er;.m atirnate sfintele imagini1 33 •
To?vte iriformatiile date de scriitori sint confinnate prin
modul de aranjate a caselor stravechi ale caroi' pa,rti sau
ruine mai exista inca . .Astfel, casa nobiliara din :ilfelnik
(Ma.cedonia), care dateaza din secolul al X-lea, este eon-
sbruita in ~1pareiaj altcrnat, pietre ~i cara,mizi foi'lniiHl
figuri geometrice. Ea este flancata de un turn de apaxare
patrat. !n interior, o mare sala avin'd inaitimea cit cUi-

34
 direa propriu-zisa iar in junil ei sint dispuse pe doua
etaje camere lat<erale. Ferestrele sint arenite ~i se. vad.
rutaele unei scari din piatra1 34.
La :Th'listra, ruinele palatului locuit de despo~i lasa sa
se vada la primul etaj o sala care ocupa toata lungimea
· · cladirii, cu o inaltime dubla fata de cea a parterului ;
in mijloc, o ni~a era rezervata tronului, peretii erau din
zidarie acoperiUt cu stuc, fatada hnpodobita cu balcoane,
iar ferestrele arcuite1 35 . .A1te case, datind dinaintea cuce-.
ri1'ii otomane, au fost gasite mai mult sau mai putin trans-
for·mate, la Constantinopol (casa in apropierea de Kum-
Kapu, cu balcon acoperit ~i sMi boltite l~ toate etajele,
case din Fanar, din care una fusese ocupata de bailul
Venetiei) 13 6 ~i la 'l'rapezunt (destul de asemanatoare
cu de la JVIelnik,. cu un acoperi~ cu patru versante ~i
o mare, impartita ulterior in doua incaperi)1 37 . J>ala-
tul unui mare demnitar ne este descris de catre fondatorul
sau1 Teodor. JVIetochites, mare logothet* al lui .AndroniC
al H-lea. Un superb palat, care cuprinde o capela,: gra-
dini minunate cu ape ti~nitoare aduse cu mari cheltujeli
din imense rezervoare, era situat in centrul unui maret
J;>i bogat domeniu. Dar 'l'eodor, compromis in razboiul
dintre .Andronic al II-lea ~i Andronic al III-lea, yazu
}Xtlatul sau distni.s. din ordinul invingatorului, in anul
1328 138 ..

H. MOBILIERUL

Mobilierul care umpiea apartan1entele ne estecunoscut

mai ales din reprezentari figurative, adesea greu de datat,
cacio pictura din secolul al XI-lea sau al XII-lea, repro-
d ucind .un interior, poate fi copia un,ui origina.l mai v:echi.

* LOGOTHET, Inalt functionar al statului, similar cu un· ministrn

modem. Functia se constitttie incepind din vremea lui Iustinian. Existau:
un logothet al finantelor publice (logothetes lou ghenikou loghisleriou),
un altul al· armatei (care se ocupa cu distribuirea soldelor), un logothet
,al turmelor", care raspundea de domeniile private ale imparatului. In
timpul Comnenilor apare,un logothetes ton sekreton (,a! birourilor"); insar-
cina_t cu controlul fin::mtelor ~i al administratiei. Mai tirziu, acesta devine
marele logotliet, asimilabil unui prim-ministru. Un caz special era eel al
.logotheiu/ui dromului (dromos '=,drum", ,cursa"). El era ~eful diploma-
tiei, dar raspundea ~i de functionarea po~tei,. de activitatea poliJiei ~i de
legiiturile cu strainii stabiliti pe teritoriul Imperiului. Funcpa sa a aparut
in ·sec. al VIII-lea. ·

35
 :In l'lus, in artele figurative ale epocii Paleologilor, se e.on-
stata introducerea sistematica de ·clemente arhitectonice
si de accesorii antice.
' Frumoasa lucrare a generalului de Beylie asu}Jra ·
Lomtinfei bizantine prezinta un intreg repertoriu de desene
de mobila: scaune, mese, duhtpuri, obiecte diverse e:xtrase
dinmozaicuri sau din picturile descoperite in manusmise
din toate epocile1 39 ; nu ne putem referi h1 acestea decit
eu prec::J,utic ~i corelind cit mai nmlt cu putinta atcsl:ai'ea
l~r vcu ac~ea a scriitorilor sau a pieselor care au ajuns
pm~~ la nor.
Un fmute frumos mozaic mural de la biserica din
Dafhe (sfir~itul secolului al XI-lea), al carui subiect este
X a$te're(t .Pecioarei, rPprezinta un interior somptuos al
unei case aristocmtiee140 . Se poatc vedea aici un pat
acoperit cu o bogata tapiserie impodobita c11 desene
r0prezentind legende: Lauza este acoperita 1)e jumat~•te
cu o cuvcTtura brodata. 0 senitoa.re agita deaRupra
cavnlui ei un evantai de pene141 ~i doi din tovara9ii sai,
imbraca\i elegant, aduc mincaruri in cu'pe. 0 ll11Dilil9a,
cu }Wosopul pe brat toarna a-pa dintr~un ceainic inlighearml
de cupru in care este introclm; copilul nou nitscut.
in anumite descrieri se vorbe~te despre dula,puri
ince,str:1te in perete (-ro~ xcxp'f1apw:,), ~i s-au gasit unelein ..
ca::;e]e din Ha,uran 9i la Oonstantinopol, la p::tlatul Tekfur-
Sera.i, in forma de ni~al 4 2.
Dulapurile mobile se pare, dupa reproduceri, ca nu se
fohme::m deeit ca biblioteci. Ele erau preva.zute cu n~;fturi,
pe <mre cartile erau a9ezate, orizontal, avertu doua u~i cu
incuietoare ~i deasupra un fronton1 43 .
Crt 9i in Occident, pentru pastrare:>, obiectelor de im bra.:.
ca1ninte ~i a obiectelor pretioase se foloseau cufere. La
Expozitia de arta bizantina din anull931 se rmtea vedea
un panou al unui cufar provenind din Cairo (seco1ele
VI- VII) 14'1. Bl este confectionat din placi de lemn fixate
intr-o rama, unele netede, altele impodobite cu oma-
mente sculptate : animale alergind in voluta, tulpina
onclulata, incadrata de pati·u lei, entrelacsuri etc. Cufa-
rul, rnai mic, al catedralei din Terracina se remarci1 prin
· ornamentatia sa zoomorfa, cu animale reale §i fantaBtice
cu scene de vinatoare sub arcuri in semicere sprijinite pe
c.oloane sub forma de fus in elice, avind capitelurile ~i
bazele asemanatoare. .Acest decor in stil oriental il11i:lica
un obiect important, dar a carui datare este nesigWf'am.

36
 Se cunosc mai ales casete destinate pastrarii bijute-
riilor sau obiectelor de n1ici diinensiuni, ca ladita de lemn
pictat din coleetia Volkonsky l s0colul a] :XfTl-lea) 146 ,
ca inJ.portanta serie a elegantelor cutii de filde~ uncle, in
rame executate din rozete, uneori din rnonede, apar
teme rnitologice, episoade din viata lui Adam ~i a Evei,
subiecte specifice, vinatori, gladiatori etc. Toate aceste
opere rafinate, din secolele al X-lea ~i al XI-lea, nu se
gaseau, bineinteles, decit in casele aristocrate ~i sflr~eau
prin a imbogati tezaurele bisericilor14 7 • Ounoa~tem mai
bine mobilele de baza ~i, in primul rind, mesele care erau
folosite pentru mincare, rotunde, patrate, sau dreptun-
glliulare. Forma rotunda parea mai solemna : a~a era mal'la
impe1·iala pentru banchete de la Tricliniumul celor N oua-
sprezece paturi* 148 . Alaturi de mese de lernn, exist?.u altele
din materiale pretioase nu nup1ai in Palatul Imperi:>ol,
ci J7i in locuintele celor bogati149 . In familia marelui proprio-
tar paflagonian, care era Sfintul Filaret, intilnim o masa
rot"Qnda, antica,. incrust8,ta cu filde~, aur ~i argint, atit
de mare incit puteau sa se a~eze la ea 36 de invitatil50 .
Dar masa patrata. sau dreptunglliulara, adoptata de
J-3iseriC~1 bizantina Ci.l, altar pentru liturghie, pare Sa fj ayut
o fulosinta curenta151, atat cea cu patnt picioare, simple
sau unite prin RiJinghii, cit ~i cea sprijinita pe arcaiJuri.
Scaunele var'i?vu de la cele cu spatar, adevarate fotolii
(ka.th.edr8 )1 52 , folosite pentru servirea mesei, pintl la ba.nci
f;li' simiJle taburete, ca,re trebuie sa fi fost cele mai obi~­
nuite. Exist::m, ue- ::-~semenea, scaune joase faxa spatrur,
sprijiniie pe ~ase picioare patrate, reunite prin arcuril 53 .
Paturile, cum ne-a denwnstrat-o mozB.icul de la Dafne
citat mai sus, emu sprijinite pe patru picioarc ~i ridicate
Uf5or ,spre ci:'tpatii ; cele care par ridicate, ~i la care se putea
ajunge cu ajutorul unui taburet, sint prevazute la cap ~i
Ia, picioare cu tablii de inaltimi inegale; altele sint in
intr·t:~gime plat e. Picioarele, dcstul de groase, nu pot fi
dceit din lemn ~i sint in general foarte ornamentate. Patu-
·rile celor sruraci emu mizerabUe, dcspre ele ne putem forma
o ideea din reprezentarea rniracolului cu vindecarea
Ologului 154 .
Huminatul casnic era asigurat fie cu opaite en ulei
xo:vo-Yjl.o:, /,uxvtov fie cu faclii 9i luminari ( xzp~wv) 15 i'.

>\< TRICLIKICM-CL CELOR 19 PATCRI. Incilpcre In Palatul.

Jrnpcr}al In care se ·pneau banclwte, la care mescnii se a~ezau pe patmile
cure putcau cuprinde, Iiccare, cite 12 persoanc.

37
Thlarile mi.1zee det.in numeroase opaite de pamint ars,
ro~u, ne:-:muJtuit, c;:n·e dateaza din secolele al VL-lc<.L ~i
al VII-lea ~i provin din Siria, din Palestina, din Bgipt ~i
din Africa. Jme sint mu,rcate cu medalioane sigilafp en
inseripfii ~i diverse ornamente. Un opait descoperit Ja
Beirut este decorat cu panni a~ezati fata-nfata, de fiecare
parte a unui hom* asirian156 . Lampilepoarta adesea insOriptii
I)iOa>:ie, ca : ,,Lumina lui Hrisios striUuce~te pentru toti''157 •
Anumite opaiye aveau un recipient rotund, fara tearte,
cu un cioc foarte marc. ornat en volute. Gasim acelll si ,,
tip de opait cu o toarta in form_a de ineL Altele avenu u~1
recipient apro8pe oval iar ]n ].oc de toarta un miner plin.
Cele ImLi yechi nu aveau in partea concava a cliscului
decit un sing·ur orificiu de aerisire care servea la intr-odu-
cerea nleiuh.ii ~i a aenlui de bronz, o~. sau filde~ en e21re se
ridica fitiluP5s.
'J'inute in 1nin~t san agavate, ac{,lste lampi se puteau
adapta la m1 candelal>ru sustinut pe trei })icioare15ll, san
ht o lustra eireulari'i de hron?. in formi'L de dise, pre,~azut
cu orificii (polycandilon), sustinut de lanturi. Aceste
lustrf' ser-,-ean, fa,r:'J. indoialit, ht iluminatul bisericilor ~i
se fiieeau unc>mi din aur sau din argint, dar dimensinnile
irwder:;te ale unor::t dintre aces tea, pe car.e le poseda muz.eele;
ne permit sa vresupunem ca se gaseau ~i in cnse parti-
culPTe1C0.
C'andelabrele, in general eu trei picioare, ~i mwori
impodobite en emailuri, pute~w face parte din rnobiliernl
ca:;,t>lor hogate, dar se puteau vedea mai ales in biserici,
de~i niei o lege civilit san hisericeasc{L nu irupiedica per-
soanele 11articulare sa foloseascr~ facliile ca simple lmni-
nilri. S-a yazut, de altfel, ca un sfe~nic figura printre
bagajde · ba.~ilcului eare pleca la r{\zboil 61 . Se foloxeau
de a:::~emenea, Lortele, de 'exemplu la Teodor Prodromos 162 •
Trebuie incluse, de asemenea, in mobilier toate obiec-
tele, -vase de 1mcatarie, o~iccte de toaleta, necesarc yietH
de zi en zi a unci familii. IIJtr~un poem dedicat binefaca-
torului :'ian; sebastocratorul**163 , Teodor Prodromos enu-
mera tmcte cheltuielile necesare repararii ustensilelor si
va:WJor Sfule (te hucaii'\ric ~j pe care llU lemai poate SUporta.

* HDl\1 Ornament In forma de trifoi, de origine asiro-babilc;miana.

*'' Sl~VASTOKHATOR. Din Seuuslosf Augustus = ,Preaslavitul".
Tillul eel mai iualt al icrarhiei impcriale, crc:1t de Alexios Comnenul in
anu11 001 pentru Jratelc san Isaac. Dupil aparipa titlului de despot (in
11 G:J), rangnl des. a trecut pe locul al doilea.

38
Trebuie sa-i (lea mereu bani pentru oah ( xouxou f.U'I) de
fiert apa, pentru ciurul de cernut griul sau faina, pentru
torta, pentru luminari incoliicite (se cuno~tea, de ase~
me:riea amnarul cu iasca) 164 , fara a rm!Ji vorbi de rezervele
de combustibil ~i alimente necesare -intr-o gospodiirie.
La aceasta enumerare se pot adiiuga obiectele de toaleta '
(s-a descoperit un instrunwnt de curatat urechile, din aur,
datind din secolul al X-lea, cu o inscriptie care cxprima
UI'ari .pentl'U proprietarul SaU) 165 , arzatoare de parfum
din bronz, ajurate, provenind din Egipti 66 , balante ~i greu-
tat,P67, orologii (clepsidre cu nisip sau hidraulice) 168 : Un
text din Cartea ceremoniilor, enumerind obiectele pe care
le dl,lCCa CU el un basileu in razboi, arata Ca nu erau uitate
ni~i. scaunele amenaj?vte pent!u necesitiitile naturale169 .

III. Costumul

S-a va.zut, de exemplu, din mai multe testanHmte, ca

imbriicamintea era destul de rezistenta pentru a putea fi
transrnisii <le la o generatie la alta : ea era considerata ca
un ca:pitttl, de care se tinea se8ma la evaluarea unol;' averi.
I1~ormele costumului antic s-au piistrat multa vrenw,
dar transformate datoritii folosirii tesaturilor de matase,
ale c~iror pliuri rigide nu Inai aveau supletea postavului
san a inului. Mantiile, 11recum hlamida, uneori brodata
cu aur, nu m11i erau drapate ci ca.deau rigid. De aici, o
decenttt strainii antichitiitH pagine : imbraciimintett nu
mai deseneazaforma corpului, ci se alunge~te din ce in ce ·
mai mult, ajungind sa fie aptoape la fel pentru ai11bele
sex e. A lJar mode bar bare, mai ales folosirea blanurilor
de aniinale, interzise inutil printr-o lege a lui Honorius 17 o.

Perioada vee he. 1n secolele al V-lea ~i al VI-lea, iinbra-

canlintea principala era intbtdeauna tunica de :~=ostav ~Sau
de in (stiahar1:on ), unica, imhriicaminte de lucru a munci-
toriior, cum o dovecle~te nJ.ozaicul din Yaktom, uncle me~­
tr~nga,rii o poarta scurta, strinsa la ~olduri cu o centlua
~i a,tirnata mnnai pc umarul sting; nmi tlrziu, un muncl-
tor manual nu ~wea a,Jta imbraciiminte decit o buca,ta
de stofa care ii acoperea, corpul intre briu ~i genunchi,
un fel de indispensa bili foarte strimti.
Tunicile celor instariti erau confectionate adesea din
mat~se ~i in culori variat~ : in mozaicul de la Yakto se vad

39
 urta far:l mlneei, incUeind o condiPe rnudesUt, altele cu
:mineci impodobite en benzi ( clau1:) verticale san ori:zon-
tale 172 . Dup~t o moda. m·ientfllla, tunicile de lux erau deco- '
r~1te cu benzi de am· cusute sau tesute in sto{a (para(Jmt-
dia ). Denumirea aceasia a fost data tunicii inse~i, careia
o lege a lui Valens ii rezerva folosirPa numai de catre anu-
mit i denmitari ~i sotiile acesiora (36\l) 1 7 3 ~i pecan' o vedem
purtatrt inc~L in secolul al :X-lea decatre ostiarii (u~ieri) la
ceremoniile pftlatine 174 . Peste tuniei erau puse mantH de
diYCl'SC forme. Un pcrsonaj din mozaicul de la Y~1kto
})Qartii o bogata mantic de culoare ro~ie (lcwernc~) peste
tunica sa alba eu benzi orizonLale 17 '5 . Ca.maSW!-ul (zO:[Lo:-
co:;), pe eare Grigore din Nazianz illasa mo~tenire unui
cHacon, era o marc mantie plu~at~t in partca interioRI'a ~i
cu fire lungi de var pe pa,rt-ea esterioari11 76 . Amnnite mn,ntii
(pallia sigilliona) erau impodobite cu figuri brodate san
te,'mte, ale caror subieete enm 1mprnmutate din Scripturr~,,
cum este toga unui semttor din secolul al VI-lea pe care era
1esut intregul ciclu al vietii'lui Hristos 177 .
0 mantie de originc veche rcprezinta planeta, o hnensa
cu,~ertura rotund:"i, prevazuta in centru cu o deschizatura
pentru trecerca capului, in timp ce marginile erau ridi(Jate
en :tjntorul bratelor. Ea este de origine romax1a, men~io­
nata de Pliniu eel Batrin ~i de Varron ~i cunoscuta. sub
ell\ er~ele rmme de pacnula, casnla, 1>njula, planeia., Jlheno-
lion. Inaintc de a deveni epitrahil ecleziastic, e~. a fost o
imi)tacaminte ciyila, imbr8.eKminte de ploaie sau de "~:oiaj,
pre\~~(zuta uneorl cu o glng~t. Era pnrtaM de oamenU din
popo'r iar uneori, dupa Procopius, chiar de schtvi' 178 .
Aceac;ta ec>Lcimhracaminteili perwnajelor infi'iti~ate in mo-
zaicul de la Sa,ut' Apollinare -N uovo din Ravenna, 1n ciclul
,~ietii publico f?i al minuflilor lui Hristos. •
( :ostunml f<'minin consta <lintr-o tunica lungf~ piw1 la
ciUeiie,. cu. mincci adesea Jn·odate, peste care uncori era
anmcat m1 v~oa1 (pallo). In mozaicul de la Yakto, acest
voal este ro~u ~i a~ez~tt pe un coif alb. 0 alta ferneie poarta
o rochie galhena, lunga, cu talie joasa ~i un voal ro~ietic
caz1nd in plinri pe umi\,rul dnipt. Ett tine domina nn ·copil
imhracat intr-o tnnic~t eu mincei, strinsa pe talie ~i impodo-
"hiHi cu clat·i ca tunicilc din .Antinoe 17 9 .
Splendid ole nwzaleuri de la Ravenna ne ,ajuta sa CU-
noastem costunml de curte de pe vremea lui Iustiniau si a
Teodorei. lj9 Sant' .Apollinare N novo, martirii, care' se
indn·apt~'l in prceesiune sprc }'f:cioara, poarta tunica lunga
de culoare alba, inwodobita cu dona rinduri de frunze ~i,
·t~

40
 intre acestea, de o banda laH'~ de purpura ~i aur ou desene
variate ~i un mantou cu mineci scurte, intretes1fl,t cu aur,
drapat Ill bie pentru a Eisa Sa BC vada tunica ~i impodobit
pe la, margini cu perle intercalate cu smaralde. Perlele ~i
pietrele pretioase sint semanate din a,bundenta ~i pe cin-
gatoarea care stringe talia, pe marele guler care incon-
joara rochia la marginea gitului, pe legatur:<J care tineparul
ridic~t in virful capului, de unde porne~te un voal diafan
care coboara peste umeri 180 . La San' Vitale, cei din suJta
Teodorei poarta un costum tot atit de bogat ~i dcstul de
asemanator, dar tunicile ~i mantiile, dispuse ca la Sant'
Apollinare, sint de cele mai diverse ~i din cele mai calde
culori. Temele geometrice, stelele, floricelele care le deco-
reaz2'.:, difera pentru fiecare dintre ele ~i amintesc de .deco-
rarer. tesaturilor egiptene 1s1.

Transform area costu.mului. La contactul cu :popoarele

barbare ~icu cele orientale, apar in secolul al VII-lea mode
noi. Ve~mintelor care inca mai aveau o croiaH1 clasica,
largi ~i lungi, mai mult sau mai putin (}rapate, le urmeaza
imbracaminte/ strimta ~i mulata pe corp. Cel mai caracte-
ristic este skaramangos- ul strins pe corp,. prevazut cu un
gule1· ~iinchis la piept ~i sub talie, dar despicatJa spate
cu pul})ane care coboara pina la genul1chi.
Skaramangos-ul este in realitate un costum de calarie
care vine din tarile cavalerilor nomazi, din stepelc asiatic e.
Il g3osim deja reprezeiitat intr-un desen descoperit la Dura-
Europos ~i in dona picturi din templul zeilor palmirieni
(secolul al III-l{'a) 182 . El a fost adoptat de cavaleria sasa-
nida, iar in timpul razboai~lor cu per~ii a patruns in Bizant.
Este reprezentat pe obiecte provenind din Altai (statueta
de ciwaler in aur masiv, la :Muzeul Ermitaj ), uneori din
matase captu~ita cu zibelina §i pe tesaturi chineze~ti 1 83 •
Ins~colul al X-lea skaramangos-ul era purtat de demnitarii
de la, palat ~i de insu~r imparatul, mai ales cind calarea 184 ;
in aceasta situatie era VOl)Sit in nuantele cele mai delicate,
adesea impodobit cu aur, ~i a ajuns sa fie adoptat la toate
ceremoniile, pina la sfiqitul imperiului 1 85 .
Costumul popular a suferit aceea~i transformare, aceea~i
strimtare. Tunica, adinioara larga, devine o haina strimtrt
cu mineci co1ante. Un proverb spune ca saracia arata,
simplitatea (70: !J.o\la7tl.&) 186 . Acest termen de mona:plon
desenma o tesatura u§oara §i putin strimta .. Jambiere
strimte acopereau genunchiul sau chiar tot piciorul, iar

41
din secolul al V-lea se abaudonasera sandalele antice p-entru
pantofi <tfientali sau pentru botine 187 . Muncitorii purtau
de B",;emenea uu scurt mantou, himation, hypocann:sos1 88 •
Costumele claselor sus-puse constau in tunici, care
acopereau corpul in int:J,:egime ~i in lenje,rie de corp, care
cadea pini"\, b pamint. Intrc> costumatia celor dou:1 sexe
aproape ca nici nu existau diferente. Hutprand observa
ca, spre deosebire de franci, grecii poarta mantouri care
atirnr" pe 11amint, cu mineci lungi, iar parul lung ::wcen-
tueaza caracterul ferninin al acestui costum 189 . Cind, in
secolul al X-lea, basileul pleca in expedttie,lua cu el hnbra-
caminte de parada., destinata dB.iVUrilor : Skaramangos-uri.
de culori diferite ~i impodobite cu teme decorative teJ'lute
in i:it9fa ~i imprumutate din fauna (pauni, vulturi, lei) (se
dadea acestor ve~ininte numele subiectului ce le ornau),
in sflr~it colobict, imbracantinte de interior de dii'erite nu-
ante lBo.
Daca piesele costumului ramineau acelea~i, moda varia
destul de mult in decursul t impului. ·

Donatorul unui evangheliar, functionar· de thema din timpul lui

Vasile al II-lea, proximoscul * loan, de origine armeana, s-a reprezentat
lmbracat intr-o tunica azurie lunga pina la gcnunchi, cu .mincci lmagi ~i
strimte; pe dedesupt, un mantou grcu de purpura, impodobit cu ceapra-
zuri de aur, cu mineci largi ~i despicat in.partea de jos pentru a u~ura.
mersul: in sflrsit bustul este imbriicat cu un fel de vesta brodata cu aur,.
en mineci foa~te scurtc ~i increiite ca volana~ele plisate, ascmauatoare
cu o carcasa de aur, dar Adontz, care a publicat acest portrcl, vcdea in
aceasta partca supcrioara a mantoului1 91 ]. ·

Sub impamtii Comneni, imbracamintea atinsese milux

ce-i frapa pe cali:'ttori, ca Beniamin din Tudela 192 . Crorti-
carul francez Eude de Deuil, care i-a vazut pe ambasadorii
trimi~i de :Ylanuel Comnenulla regele Ludovic al VII-lea la
Ratisbonna (Regonsburg),scria ca ei purtau ve~mintebOgate
de matase, scurte, ajustate pe corp, cu mineci strimte, ,;ceea
ce-1 face sprinteni ~i dcgajati ea ni~te atleW' 193 . Este vorba,
!n acest caz, de o moda nona. Aceastaimbri:'waminte scurti:'t
scamana cu cea pe care o purta Andronic Corn:nenul in
annl 1182 : o roba viol eta din pinzit de Iberia, dcscheiata
in fati"L ~i ajungind pina la genunchi, neaco})erindu-i hratelo
clecit pina la coate 194 . Termenul de pouxoc; (romhos ),

'' PHOXIM OS. Ofi~er inferior, insarcinat cu transmiterea or\iluelor

con,mndan tului garzilor, imperiale,

42
prin care Niketas Choniates nume~te aceasta imbradi-
minte, ar veni din cuvintul genmtnic rock, ceea ce ar indica
un ve·~mint occidental asemaniHor bluzei 195 .
Aceasta moda trebuie sa fi fost trecatoare, caci pe
vrmnea Paleologilor hainele devenisera din nou lungi ~i
se api'opiau din ce in ce mai mult de n10delele orientale :
tunica aurita ~i bogata, mantie verde, larga, presa.rata cu
floricele purpurii (Teodor Metochites, pe timpanul in mo~
zaic de la Kahrie Geami, pe la anul1300) 196 ; caftan lung
de un verde.:bronz inchis strins in talie ~i impodobit en
medalioane,. impresurate cu grifoni a~ezati spate in spate
(megaducele * Apokaukos, 1341-1345, pe frontispiciul
unui· manuscris al lui Hipocrat) 197.
Dupa Nikefor Gregoras, edictele lui Andronic al II-lea,
cu privire la reglementarea costumului ~i a coafurii nobill-
lor, au fost uitate pe vremea succesorului sau Andronic al
III-lea (1328 -1341),-cind cei coche~i adoptau costume
straine : in curind nu se mai vazura decit haine si caciuli
dupa moda bulgar~, dupa moda tribala (sirba), dupa cea
siriana, italiana 198 • A~a era skaranikon-ul, ve~mint in mai
multe culori separate prin benzi ~i pe fond alb, conside-
rat ca fiind de origine persana 199 .

1\eo1lerirea capului. Bonetele, pu~in folosite in anticlli-

tatea clasica, in afar a de voiajuri, erau de folosin~a curenta
in Orient, de unde moda a venit in Bizan~. La sfir~itul se-
colului al X-lea_ proximos-ul loan purta peste parul sail
lung ~i blond o boneta supla, bleu deschis, fixata printr-o
panglica incruci~ata in partea din fata 200 • Mihail al VI-lea
(1056-1057.) a impus tuturor supu~ilor sai purtarea unei
bonete de in vopsita in culoarea ro~ie, pe care o purtase el
in tinere~e 201 . Boneta facea parte din insemnele denmi-
tariloi' ~i era, prin urmare, reglementata cu severitate.
Cei ee-l inconjoara pe Nikefor Botaniates pe frontispiciul
unui manuscris (1078-1081) poarta bonete ro~ii sau albe
prevazute 'cu ciucuri, care le ascunde fruntea 20 2.
Un capitol din Pseudo-Codinus descrie bonetele demni-
tarilor : ~esatura, forma, culoarea, dimensiunile, brode-
riile, impodohirea cu perle sau cu pietre pretioase, totul este
reglementat aici cu minu~iozitate zos. In secolul al XIV-lea,
m~ele dintre aceste palarii atingeau dimensiuni' extra-.

* 1\IEGADUCE. Comandant suprem al flotei (titlu creat in vremea

lui Ale:dos I Comnenul, dupa 1085).

43
vagantP, ca aeeca a lui Teodor J1Ietochites de la Kahrie
Gearni : este un fel de boneta inalta din matase. alba,
::;tri~ta ctt benzi ro~i i, din ee in ce mai l~te in partea. de
sus 204 Tonpha era o mitra paipal:':'t avind un :pompon
de pene atirnind in jurul mtpului; Iustinian o purta iri sta-
tuia sa din Forum Augustaeon 203 • Skiadion- ul era o boneta
comuna laicilor ~i cloricilor 206 . Kalyptm, in forma de pira-
mida, fusese imprumutata de. la turci, insa Andr~mic
Conmenul, uzurpatorul, o purkt dejl'!J, 207 . Xamelaulcion-ul
era o calota inalta, conic~i, inl]_)artita in seeFuni reunite in
virf printr-un nasture mare, cu un bord lat sprc spate i;\i
pe frunte, unde forma o viziera lunga. Este palaria pe care
o poarta .loan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) pe
bustul san de la Vatican, pe o medalie ~t lui PisaneUo ~i
pe ml relief de pe u~ile catedmlei Sfintul Petru dill Hon1a.
I~a biserica Pantanassa, a :Feeioarei-Hegina, din Mistra,
un personaj poarta aceea~i pi1li1rie, care este o pMarie civm1
fara earacter oficial .~i a eanli Ol;igine ptl'C Sa fie foarte
veche; a fost eon<parat:':'t cu paEtriile de fetru cu boruri
ridi.cate la spate ~i en virf in fava 208 , aflate la moda in
Fra,nfa secolului al XV-lea ; asemanarea este sigura ~i
acesta ar fi un import din Franta, probabil prin interme-
diul :M:oreei france zo9.

rruul ~i barha. In perioada veche, cla::;eJp privilP~[!,·iate,

urmind obiceiul romanilor, i~i radeau barba f7i ptirtau
parul scurt. Numai iilozofii purtau barba ~i se ~tip cite
glurne a provocat ce::JJ a im])i"\ratului Iulian. ·tntimpullu
Iustinian, Alba~trii au provoeat scandal purtind barba
~i mustati, l{tsind sa creasca parulla ceaH1 ~i scurtin'du-1
pe frunte dupa moda hunilor 210 • Primul imparat cab~ a
purtat barba, ceea ce i-a atms porecla de Pogonatos (Bar-
b081.d) a fost Constantin .al IV-lea. (668--685 ), de:;;i, pe
mozaicul de la Ravenna, el apare complet ras zn.
Puterea publica,, biserica ~i statul, acordau cea mai
mare atentie acestei probleme 21 ~. OoneiliUo se ridicau
impotrtva barba~ilor care i~i purtau parul impletit in.cozi
ca femeile sau cu bucle (obtinute cu ajutorul bigudiurilor),
atlrnind pina la briu 213 • AJtii i~i Yopseau 1)aml ~i p;crrba .
innegru cu ajutorul oualor de eorb 214 • Constantin al Y-lea

44 .
ar fi ordonat supu~ilor sai sa-~i rada barba 215 iar 'I'eofil,
care era chel, se spune ca ar fi luat aceea~i masu:ra in pri-
vinta parului, dar, cum a :1ratat Bury, era vorba de un
regulament militar 216. Cert este ca intotdeauna problema
barhii a ocupat un loc in disputele care au dus la schisma
dintre patriarhii Constantinopolului ~i Biserica romana 217 •.
La greci, bar~a reprezenta semnul demnitatii care deose-
bea barbatul de eunuc 218 • ,
Se radeau barba ~i parul criminalilor 219 , ~i intr-o cu-
rioasa conversatie, pe care Pero Tafur, la 'intoarcerea sa
din Orient, a avut-o la Ferrara cu loan al VIII-lea (sfir~i­
tul anului 1437), basileul ii repro~a spaniolului ca ~i-a ras
barba pe care o lasase sa creasca in timpul calatoriei sale,
spunindu-i ca ea este pentru un barbat un semn do demni-
tate ~i de onoare 22o.

(~ostumul fmninin.' Din perioada veche, costumul

feminin s-a schimbat mai pu~in decit eel al barbatHor,
de~i el nu mai avea aceea~i largime ~i punea mai pu\Jin
in evidenta formele corpului. Monumentele cu asemenea
reprezentari sint rare, pentru ca nu se cunosc decit por-
trete de imparatese ~i de, prin\Jese, in costumul lor oficial.
Ce le doua pi esc principale sint tunica ( stichar·ion) cu bar-
dura mai mult sau mai pu\Jin bogata ~i o mantie (hirna-
tion ), de forma variabila: cind o piesa patrata sau drept-
unghiulara, cind un segment de cere ( paenula), a carui
margine de sus se punea pe umar lasind-o sa cadit in fata.
Daca era suficienta stofa, se trecea pulpana de pe urm\rul
sting pe eel dre'pt ~i invers, marginea superioara acoperind
capul. Acest mod de aranjare a costumului a deven:i,t cu
timpul semnul femeii cinstite ~i a fost folosit pentru a o
reprezenta pe Fecioara Maria. Un alt fel de mantje, asem.a-
natoare cu hlamida 'masculina, era prinsa pe un umar cu
o fibula 221 .
Pe coroana trimisa de Constantin Monomachos unui
rege al Ungarit:i sint reprezentate doua virtu~i, Smerenia
~i Adevarul, precum ~i dona dansatoare in mi~care, flutu-
rind cite o e~arfa deasupra capului. Aceste patru figuri
poarta acela~i costum : o mantie scurta strinsi'JJ :pe talie cu
o centura impodobita cu pietre pre~ioase ~i o fusta lunga
})ina la picioare. Raina strinsa pe corp a dansatoarelor este
rnai, scurta iar fusta de o largime inai mare, dar. piesele
co.'ltumului sint acelea~i, culorile la fel de stralucitciare ~i
omam.entele la fel de bogate 222 •

45
 Toate aceste ve~minte erau (lin matase, din care se
cunosc rmti multe varietaM, dar femeile elegante foloseau,
de asemenea, inul adus din Egipt, din Pont sau.din J\Iace-
donia. Se cautau stofele fine, ~esaturile va.poroase (&vef.Lkcr~a)
in pofida repro~urilor faeute de prcdieatori im:potriva inde- .
ceutei costumelor prea transparente 2 23 •

Coafura feminiuJl. Intotdeauna, coafuri'!e eompHca,te

ale grecilor erau stigmatizate fara succes de la inaltimea
amvonului 224 . Femeile din Antinoe i~i netezeau parul pe
virful capului, coborindu-l in partile lateralo in cocuri
enonne 225 • In sccolcle al V-lea ~i al VI-lea a prcdominat
la ch1sele sus-pusc coafura in rulou pc frunte, sus1,!inut3, prin
conloarie"de perle fine ; s-a vazut in aceasta, fara. prea 1n1r1lte
dovczi, o peruca 22 u. Totu~i, in toate timpurilc, folosi:rea
de peruci era destul cle prezenta la ambele sexe 227 • La fel,
femeilor le-au pHicut intotdeauna parul coafat pe frunte
~i buclele atirnind in ciorchini la timple, separate ptintr-o
earaxe 228 . Pfmtl era uneori prius intr-un fileu, lucra,t din
~nur de aur sau de argint, sau prim> la ceafa cu piepteni
mari din filcle~ ~i din baga sau cu o pangliciJ., din in 229 •
SoHa lui Filaret (~:~ecolul r"l 'VIII-lea) purta pe cap un
phakiolion, un fel de turban 230 • !n sfiqit, oricare ar fi fest
coafura, ofemeiecumsecade, in afara loeuintei sa1e, tre1}\1ja,
int~tdeauna sa-~i acopere capul cu un voal 231.
lntre buintarca })arfumurilor, a car or fa bricare constituia
oeupa~iafavoritii a imparatesei Zoe 232 , ~i afar;clurilor intmu
in conrpletarea oblig~1torie a toa1etei feminine. 1Iocla era
cu sp:tincene subtiri, colorate in negru, insotind ochi ncgr'i,
miirit,.i cu kh6l ob1,!inut prin ~trderea incompleta a clivers<tJor
plante gmse 233 • !n secolul, al XV-lea, loan Evgenikos,,
JJOfl1ofylax * de Tesalonic, adresa, in mod inutil, o violenta
untstnl!re femeilor cal'e i~i dadeau cu ro~u pe buze ~i pe obraz
~i eu negru lle sprinecne ~i pe pleoapc; e1 spunca e~t se 2vS-
euwl e_u grija, pentru ca nimeni sa uu le deranjczc in tim-
pul ll!Cestei operatiuni 234 .

.Podoabe ~i bijuterii. Bijuteriile, perlel(~ fine ~i pieh'ele

}Jn;tim1se erau cu mult mai raspindite in soeietGJtea hizan-
tin~t decit in Occident. Pentru a in:tpiediea fug~t monedei
imperiale in India, I~ eon I ( 457-47 4) a publicat o lege

* NO.t.IOPHYLAX. (,Pazitor al legilor"). Functie cteata in 1045 de

Constantin al IX-lea :Monomachos. Conducator al ;>colii de Drept~i lnsiir-
cinat '.cu conservarea textelor juridice. ·

46
cu privire la lux care arata ca supu~ii sai impodobeau cu
perle, cu smaralde ~i cu _ametfste eapastrul, ~aua, chiar
pinala zaba1a cailor·, precum ~i centurile ~i fibulele cu care
i!;!i prindeau hlamidele 2 35 . ·

Monumentele'figurative arata ca cele doua sexe cautau

in egala masur~, giuvaeruri, care valorau de altfel, mai mult
:ptin prelucrarea lor artistica decit prin abundent~1 ina-
tm·i~"lel()r pretioase : aur in lame subtiri,- perle minuscule,
pietre fara valoare 236 • Colectiile publice sau particulare
detin rmmeroase exemplare de bijuterii care. eorespund
eu acelea de pe costumele reprezentate pe monumente.
A~fiJ sint cele din tezaurul de la Merssina (Asia Mica), co-
Here cu medalioane cu pandantive, cercei in fonn~i de para
'imimdobiti in filigran, cu diferite animale, descoperite
in mare numar in alte centre (vechiul Muzeu Ermi-
taj). Tezaurul de la Kerynia (Oipru, colectia Morgan) con-
tin~a o Qentura 9-eaur confectioilata din 16 medalioane,
dintre care cele mai mari reprezinta un imparat pe o cva-
driga (cu numele im})~ratului Mauricim; Tiberius, 582-
602!~ brMari de aur impodobite cu vita de vie ~i struguri,
coHere de frunze ajura,te, de care sint suspendatc cruciu-
lite1 cercei impcdobiti eu pasari afrontate 237 •
Acestea nu sint decit citeva modele de bijute:di atraga-
toare, care impodob,ef\;u costuinele. Trebuie adaugate la
acestea inelele din aur, frumo& incrustate cu frunz(l sau cu
:tnimale stilizate, eu ·inscriptii continind numele proprie-
tarilor lor 238 , obiecte cu specific religios (inelC' cu tome ico-
noghtfice, cruci de atirnat pe pit'pt, mici enkolpia sau re-
licva.rii) 239 ~i in sfir~;~it, fibule ..
· Fibulele ocupau mai putin loc in costumul bizantin,
compus mai ales din 11iese cusute l;li ajustate, decit in ve~­
mtratele drapate ale stramo~ilor, dar sefoloseau ca podoabe
t;~i se distingeau Tc<:pov"I'J agrafa in forma de arc ~i Tcopc:"I'J
(la Roma jibtila), disc, brc~a. Prima folose.a la fixarea
hlarnidei pf:l umar, in secolul al VI-lea 240 , cea de a doua
folosea ca inchi?Jatoare pontru a fixa o mantie pe piept.
Aceste fibule erau de aur, de argint, de bronz, seoase in
evi~enta de perle ~;~i pietre pretioase,-impodobite cu orna-
ment.P ~i chiar cu figuri; prevazute cu pandantive ca acela
eare Jlrinde hlamida lui Iustinian de pe mozaicul de la
San' \'itale din l~avenna. Ace:-;tea erau privitcj adesea ca
insigne ~i, cu toate ca hlamida a fost abandonata, in seco-
lul al XII-Iea, ele nu au disparut din costumul imperial.
La ilicoronarea imparatului Balduin, in anul 1204, ,i,-au

47
 atir-nat la gtt o piatrii mare fi .fonrte elegcmtii in locul agrafei,
peeM'e impiiratul .Manuel o cumparase cH 7' 200 de 1narcc· 241.

IV . .Masa

1\Iasa se lua in familie, dar -in cazul invitiirii de pcr~G-~~ne

straine, femelle nu luau parte 242 .

Ohiecinri pentnt mnsa .. Existau trei mese : rcp6~·sup.o:

, (progheurna), micul dejun yc:v1J.o: (gheuma), h11 mijloenl
zilei: (kC~cvov (deipnon ), cina, la sfir~itul zilei. Se m:J,i
numea &pw-:ov (ariston), masa de la prinz 243 .
Stapina casei ~tergea masa ~i o acoperea cu o fr.ta
de masit, fL~vcr&/,tov, mai mult san mai pntin eleganta ~~ 4 •
Pe masa se puneau ~crvetrle ( nwndylia), pre cum ~i cas-
trona~e pentru spalatnl rniinilor, ceea ce face?" dovada lUHli
bune educatii 245 . Obiceiul de a minca intins 11e un pat in
jurul unei meso rotunde sau in fori11a de sigma s-a pastrr~t
l~j casele bog~1te pina in secolnl al X-lea ~i a fost abandonat,
pa8trindu-se numai la banchetele solemne ale Palatului
Im1:;erial. Procopins o arata pe Teodont sosinu la un nohi1,
in timpul mesei ~i instalindn-8e pe un pat 246 . In acest eaz,
locnl de onoare era la stinga amfitriomilni 247 . •
Invitatu i~i schimbau incaJtarnintea inainte de a se
a~eza la masa. :::Je spnnea chiar ca Alexios Oomnenul, in
momentnl in care a afl:J,t de invazht lui Bohemond ( octom-
brie 1107), tocmai i~i desfacea ~ireturile de b pantofi
pentl'u ~1, 1nerge la m~1sa. ,~~i acum, cc spus el, sa ne ctfCZi~;n
la 'rt?.asii'' 248 •
A~ezati pe scaune san pe banci, mesenii rostean mi1i
intii o rng{tcinne ca.re corespuudea unei bineeut'intari, zii 9 •
Se int!mpla ca la mesele oamenilor mai putin instariti ::;a,
nu e:xiste uecit un blid de lemn sau de pamint din ca,re
fiemtre lmlj m1ncs,rea ·cu mina, de uncle s-a ivit necesik;,t€a
de a s~' spiHa pe miini inainte ~i dupa masa 250 . ~rotu~i,
lingurilc se cuno~tmm, dar cele care s-au .putut descoperi
(tezaurele de la Lampsakos ~ide la Kerynia) sint tacimnri
scmnpe Cle argint, decorate cu animalc ~i inscriptii inerus-
tate cu email negru. Probabil ca acestca nu erau de folo-
sinta curenta 251 .
'Exista, dovadru ca ~i furculita era cuno,;;cuta. 0 funm-
lit(t mare cu doi san trei dinti (fnscinulct) era, de folosinta
curenta in jertfele practicate la eyrei ~i la pagini. S-a1:.2
confectionat a poi altele mai mici, care se folosean la n1asa.

48
 incepind dirt ant.ichitate 252 . Furculita s-a pastrat in Orient
. si a fest adusa in Bizant.
' Ba figureaza in mod c~rent pe mesele reprezentind vi::l.ta
publica, a lui Hristos, pe frescele bisericilm cappadociene
(Nunta din Oana, Oina cea dElt::l;in{t) 253 . Un regulament
arata folosirea ei eel putin la curte. 0 printesa imperiala
care se cas{ttorise cu dogele Venctiei aduscse in noua ei
patrie toate rafinanwntele de la em-tea din Bizant; in
special pentru a minca, ea folosea furculite de aur cu doi
dinti, dar a fost dez!tprobata cu severitate de principalul
.
propagator al reforrnci ecleziasticc, Pietro Damiani 254 •

Vesda !ji sticlaria. Picturi de pe manuscrise reprezinta

banchete la care mesele sint incarcate cu veseli't ~i obiecte
din sticla, platouri, farfurii, ce~ti, castroane, vase de toate
marimile, cupe, sticlute etc. 255 • Numele acestor obiect.e
sint date de catre scriitori ~i vadesc o mare varietate de
vase, unele de lux, altele obi~nuite 256 . Numeroasele sapa-
turi arheologice executate in ultimii zece ani la Omlstan-
tinopol ~i in teritoriul vcchilor provincii ale Imperiului au
permis sa se cunoasca mai bine aceasta ceramica, datorita
numeroaselor cioburi dezgropate 257 . Oa ~i in epoca romana,
se folosea pamintul ars nesmaituit pimtru vese]a obi~nuita
ca : oale, farfurii, amfore, flacoane, uneori din pamint
cafeniu cu reliefuri (terra sigillata), alteori eli figuri picta~e
in negru pe fond alb (anim8..le, capete de oameni) 258 • In
familiile instarite, yasele smaltuite, originare din Orient,
se pare ca erau singurele pe 1nese. Alaturi de piese de mu-
zeu, ca celebm cup~t a lui Constantin (Hristos tronind
intre imr1arat ~i Fausta) 259 , castronul, de culoareverde
deschis, ornat cu un rttzboinic alergind, cu lancea ~i scutul
'in fata 260 , sau ligheanul de l:;t Muzeul Louvru, la care
fondul.este ocupat de un cap grotesc cu barbie tripla 20 1,
s7au putut reconstitui, din ntii de cioburi descoperite, prin-
cipalele modele curente, remareabile prin varietatea colori-
tului lor ~i prin ornamentrutie : teme geometrice 1 impletituri,
spirale, table de ~l:l,h, frunze, animale reale sau fantas-
tiee, ma,i rar figuri de muneni. Anumite piese datind din
epoca macedoneana au un a.spect metalic ce le face sa se
asemenc cu faianta hispauo-maura 262 •
StieHiria era, de asemenea, remarcabila. Fabricile si-
riene pastreaza vechiul lor renume. I..~a sfir~itul seeolului
al XI~lea, c~tlugarul occidenta.l Teofil lauda superioritatea
sticlariei 1}izantine, frumoasele ~ale cupe ~i fiale din sticla

4-c. 115 49
colorata, impodobite eu frunze, cu :mimale · ~i oameni.
Din pacate, nu se cunosc decit piese de mare lux, dintre
care cea mai frumoasa colectie exista in tezaurul de la San'
Marco din Vene~ia; cea mai mare parte a pieselor fiind
montate in opere de orfevrarie 2 6 3 •
IUnduiala la masa. Hrana. Teodor Prodromos descrie
in mod ironic mesele sumare dar substantiale ale vecinului
sau, cirpaciul. In zori el merge sa cumpere ma~e ~i brinza
vlaha, bea patru pahare de vin pline ochi ~i incepe sa
lucreze. La prinz i~i arunca sculele ~i ii comanda nevestei
meniul : rasol, plachie de pe~te, tocana.' Se spala pe miini,
se a~aza, bea vin dulce dintr-un pallar mare, roste~te o
rugaciune ~i incepe sa manince. 264. . .
In casele instarite exista mai multa ceremonie. Se
serveau trei feluri sau gustari ( fJ.Lvcro~) :aperitive bune pen-
tru deschiderea apetitului (-rcZ npoa6pm01;), carne fripta
(-r6 cm-r6p.~V(Jov) desertul (-r6 So&Ax~ov)), constind in
fructe ~i dulciuri 265 • Un mozaic descoperit la Dafne.linga
.Antiohia 266 reprezinta platouri de argint ale unui ospa~
a~ezate pe o masa de marmura neagra aranjate astfel :
anghinarii mari ~i sosiera cu so~ alb; pulpe de pore la gra-
tar ; oua in cupe de email albastru, cu linguri~e cu (loada
lunga; pe~te, cu carnea alba zis capitan; jambon; ra~a
fripta; prajituri preparate din straturi de biscuiti ~i f.ructe
frumoase. Pe masa, piini rotunde ~i un mare cantaros *
de vin.
.Aceasta masa bogata, de o alura foarte moderm, nu
ne ofera informa~ii cu privire la mincarurile favorite l}i la
bucataria claselor burgheze. Iat1·osophistul (medic) Hierofil
(secolele XI-XII) a adaugat la un calendar de regim, de
inspira~ie hipocratica, un oarecare numar de retete carac-
teristice pe care le putem completa cu cele ce apar in
Batit·a impotriva egumenilor, pamflet atribuit lui Teodor
Prodromos 267 . Se vede, dupa aceste informa~ii, ca buca-
taria era foarte picanta, cu mult piper, scor~i~oara, mu~tar
~i usturoi, cum se arata ill' re~eta pentru friptura de pore
stropit cu vin indulcit cu miere. Placeau, de asemenea,
maslinele conservate in saramura, garum-ul, .sos preparat
cu singe de garus (pe~te de mare). Pe linga carnea de ma-
cela),'ie l}i carnea de pasare, se adauga in meniJ.lri friptura
de vinat. La un banchet imperial, ambasadorul Liutprand

* Vas de baut la greci ~i la romani, cu picior ~i toarte. (n. trad.)

50
prim~~te de ht N ikefor Fokas un ied umplut cu usturoi,
cu ceapa ~i cu praz, inotind in saramura 268 •
I'e~tii indicati de Hierofil sint. skorpias (seorpen pro-
vellilal ..,...- drac de mare), ro~ioara, chefalul, dorada cu
condimente aromate. Se prajeau in frtina de mu~tar, s·e·
ungeau cu un sos de nard ~i coriandru. Dupa cum rnentiona.
Satira !impotr·iva cgztmrn·ilor, sc 1nincau ficrti, eu un sos
gros de piure de batog. Aceea~i lucrare a testa consumul de
pe~tesar<tt. Scombridele (macrouri) ~i })alamida erau dis-
pret,uite ea ~i ca:viarul. Broa~tele, sturionii, limanii erau,
in sqhi:inh, foarte cautati iar tonul era privit ca' o hran&
comunv, 269 •
Hierofil sfatuie~te .sa se mani:iwe legume ~i salate
ala,turi de carne ~i nu recomanda decit iarba grasa fiart8,
cu sos de garum, laptuca, fructele rascoapte, varza, pepe-
nele, smochinele albe cu sare, bobul, o specie de trifoi,
fasplea tn1nsformata i!,l faina, lintea, sparanghelul, ciuper~
cile. Ca desert, el pro1mnea fructe uscate, stn1guri, mig-
dale, fis'tic, eonuri de brad, mere coapte ~i, pentr'u gur-
manzi, compot de gutui; rodii, cunnale, crema .cu 1niere ~i
cu naii:d 270 •
Ecgumenii i~i incheiau masa cu fLov6 xu6pov, un ghi-
v-eci. con1pus din eotoare de varzi1, pe~te srLr9,t ~i afumat
de Transoxiana, 14 oua, mai multe feluri de brinza, ulei,.
piper, 12 capa~ini de usturoi, 15 scrumbii useate, totul
stropit cu o strachina de vin dulce 271 • Zilele de post ~i mai
ales postul Pa~telor erau cu scrupulozitate respectate.
Ca o adcvamta eiudatenie, pe~tele }Jropriu..,zis era inter-
zis, ca alime.nt (de dulce), in tim}) ce crustaceele r;>i
scoicile erau considerate de })Oi-lt. Brinza era permi:,:a in
timpul saptaminii anterioara postului Pa~telor · npocpkyou
s~oofLoic; (saptamin3 brinzei) ~i interzisa ineepind din
prima duminica a postului mare 27 2 .
},1edieH, vatrun~i de doctrina lui Hipocrat asupra umo-
rilor, ·p~blicau calendare indicind pentru fiecare a not imp
~i chiar pentru fiec0xe lun:lJ mincarurile fav-orabile sau ·
noci ve. J:i"aima loT pare sa fi fost mare 27 3 •
In afara vinurilor indigene, se cautau virintile din Cipru.
din Si:ria, din Palestina, din Africa de Nor d. In secolul al
VI-lea, datorita coloniilor de sirieni, reputa~i~ vinurilor
de Gaza ajunsese pina, in Galia 274 , dar expansiunea Isla-
m11lui, incepind din secolul al VII-lea, a ruinat viticultm-a.
meditel'aneana. Penti·u ai conscrva vinurile din Greci~t

51
 se punean in ele smoala, ceara ~i chiar gips. Lintprand· de-
clara ca acest vin nn se pntea bea 275 . ·': ·

Piinea din faina curata de grin indigen xa.6a.F6c; &pcoc;,

era cantata peste tot ~i figunt aproape pe toate mesele
hizantine, in afara de acelea ale saracilor. Se deosebean
trei calitati de piine. Primele doua difereau dnpa firietea
sitei cu care se cernea faina, eea de a treia, dnpa culoarea
de tarite ~i continind fi"'~ina str~Liria, era considerata im-
pura 276 • Egumenii mincau. piine de gri~ (crs r.ui>&f_wov),
calugarii o piine grosolana din tarite (m-rspchov) sau
tavalita in cenu~a 277.

v. Baile
!n afam palatelor ~i a easel or foarte mari, unde ~xistau
hai private, l)ersoanele particulare continuau, ca in anti-
cl:litate, sa foloseasca bai publico uncle, a~a dupa cum am
. vazut, la anumite ore erau primite ~i femeile. Gustul foarte
pronuntat al bizantinilor pentru bai este atestat priii nu-
n1arul mare de terme construite in aproape toate epocile
de catre imparati, la Constantinopol ~i in ora~ele de pro-
vincie. Acestea purtau de obicei numelo fondatorului
lor 278.
Acest gust pentru baie era atit de accentuat ineit ado-
sea se imbaiau de mai multe ori pe zi, in secolele ?,1 V-lea
~i al VI-lea, ~i chiar ecleziasticii aveau acest obicei, con-
clamnat de medici ca Alexandru din Tralles 279 . .1\.poi,
incepind din secolul al VIII-lea a aparut o reactie accen-
tuata impotriva abuzului de. imbaiere, da.torita mai ales
progresului ascetismului. A ·renunta la bat a fostprivit
ca un lucru meritoriu, cu toate ca in incinta manastirilor
au continuat sa se construiasca b:1i 280 • In seeolul al XU-
lea a ajuns sa se c 0nsidere ca fiind ceva excesiv daca se
face}lu trei bM pe saptamina 28\ hn· calendarele de regim
recomandau de la 3 pina la 8 bai pe luna in funct;ie de
a.qot:tmp. Ora preferata pentru baie era 1n general 34 O})ta
;/san a nona in mijlocul zHei, iiw femeile se 1rnbaiau numai
't$ ora a zecea 282 . Organizarea termelor nu so schimbase
deloc din vremea romana. Celmai rnarelux era desfa~urat
in baile jmportante : fatade impodobite minunat cu eoloan.e
~i cu seulpturi, adesea cu seem~ mitologiee; in iiitei'ior,
moz;1icuri mur:1Je reprezent1nd scene de teatru sau pales-
trice, portrete de impil,rati sau de filosofi, a~tri sub forma

52
de oa.meni iar la tcrmele lui Zeuxippos 1 o intreaga, hin1~ <le
statui antic e 28·3. · ·
\estibuluri mari con<lueeau spre galeriile care fl~~r{e,au
salil~ principale, cu vestiare. ~i chiar cu closet e. Sp,a~iul
und~ se Htcea baie avea, ca vechile sali de aburi, forma unei
rotbnde acoperite en eupoUi (tholos). Apa era incalzita
intr-un recipient de bronz fixat 'intr-un cuptor de fiei: sau
de·· etre ignifuge. Vasul, din care apa curge3J in baie .J:ri:n-
tr-o ~cava terminata cu un cap de om sau de ani.Q:J.al, se
asemana cu un butoi mare, care con~inea intotdeauna apa
cal(lrt 284 • In sfir~iL, in scrieri se Yorbe~te do sali destin'ate
bailor de abur t;i incalziLe ea in epoca romana, cu ajutorul
unor focare S1].bterane (hipocaust-uri) 285 • Termele aveau,
de asemenea, piscine, fie cu apa calda fie cu apa rece, in
care se putea inota 286 • Aceasta institutie, care fU:nc'viona
admirahil pe vremea lui lustinian, mai exista inca in seco-
lul al X-lea, dar dupa aeeea i s-au pierdut urmele. ·
'·. ; ' '

OAPl1'0LUL Ill

Viata de zi cu zi a imparatilor

I. IntroduceJ•e
l{ia~a oficiaH1 a unui hasileu a fost descrisa in Istoria
inHtitupiilor *. Aici se poate vedea numarul impunator de
serba,ri t;i solemnitat,i la care se participa; dupa ritualul
unei adevarate liturghii, mai vechi decit aceea a Bisericii
~i c:.-~re a fost pil,strata pina ht sfiqitul imperiului .28 7. .
. In~elati de aparente ~i ~inind seama exclusiv de ritua-
ludledela curte, ca cele din Oarteaceremoniilor**, eminen~i
istorici, ca de exemplu Rambaud, au prezentat 'Via~a
um1i basileu ea pe o ceren10nic· ne'intrerupta, o viata ·cu
adeciirat pontifir)(tla, care. nu-i li",sa nici uu moment de
ragaz. 0 eticheta obligatorie ,i-ar fi dictat modul de folo-:-
sire a fieearei zile din an. El i~L petrecea viata in mijlocui

,* Yolumul 4 din tripticul Lumeo bi::anlina (n. tracl.).

,** CARTEA t:,;EREMONIILOH,• Tratat compilat de impara.t111Ccn-
stantin al VII-lea Porfirogenetul (945-959). Este .u:h important izv!J.r de
informatii asupra institutiilor bizantine ~i a vietii de la curtca impei:ialiL
 cintccdor religioase, al psalmilor ~i plJlcesiunilor~' 288 •
Apro}l'ierea facuta uneori intre viata zilnica a unui basileu
~i accea pe care o clucea I-'uclovic al XIV-lea la VersaHh''s,
este un adevarat anacronism. Eticheta de la curtea Fran-
tei ent de originc feudala : ea provenea din serviciile cas-
nice, considerate cu totul onorabile, pe care vasalii le
dato}(l.u suzeranultti lor. Doar ca o metafor.a s-a clat deYlU-
mir~a de l~turgb~e. acesto~· ~z~nte. . A v • •

In l'eahtate, nata oflcmla a mm1 unparat, ca fui!C~1e

publica,. nu~i ocupa nici toate clipele, nici macar toate
zilele. El nu era intotdeauna ocupat cu ceremoniile, cu con-
siliile, cu silentia (sfaturi de taina), ci, in afara preocupa-
rilor oficial~ el ducea o viata .de familie ca toti supUl;iii
sai. in Bizant nu se cuno~tea nici marea nici mica discri-
minare. Subalterni, eunuci, scl~vi.se foloseau, in
koiton-ului * de servicii rezervate la V
de vita nobila.
Fara indoiala, ceremoni.ile
moniilor san in Cctrtea fncla
pareau. sa fonneze un numar
din~1·e acestea au fost introd
perioade: difetite, 'iar altele au
rt:st, istoria viefii de la curtea
perioade, . separate pdn .inc
secolaL'al V-lea pina 'in secolul al ...,__.._L-vu...
consolidata prin preluarea etichetei de la em-tea """""""~"'
a con&tituit izvoruLceremonialului imperial, c8xe a at]~
pnnctuhnaximim.S:~tcolulalX-lea. Sub imparatii Oonmemh ·
in:flnen~a occidentt:Lla, datorita nmltiplelor contacte cu•
Oruciatii precuin ~i abandonarii :M:arelui Palat pentru
palat~l Blacherne, rvu avut ca rezultat shnplificarea eti-
. che(ei'"~~! suprimarea multor ceremonii. Aceasta mi~caJre
>~i mai accentuata sub Paleologi, pe masura ce se
l'iuau veniturile statului 2 89 .

I
""ltOITON. Dormitoml imperial.
** PSEUDO-CODINUS. Scris !n sec. al XIV-lea, tratatul Peri ton
offikion to'll palation a fost atribuit eronat unui au tor Gheorghios Codimui.
Ofera informapi despre ierarhia ~i d~nmitatile din ultima perioada a cl:lt.rtii
· imperiale bizantine.

54
 II. Din secolul al V~lea pina in secolul al XII-lea
•
Apartamentul imperial. in Marele Palat se l:J,flau' sali
de ceremonie destinate rcceptiilor (Chalke, Magnaura·, Tfi-
clinium-ul ce1or nouasprezeee paturi) ~i apartament'ele
instalate la palatul Dafne, inconjurate de ziduri inalte .
.Alte sali de receptie, cladite dincolo de palatul. Daifne ·
(Cht·ysotriehnium, Iustinianos) nu s-au confundat •nici-
odata cu locui nta. particular~ ~ famili~i wnp~riale.. ~· ',
secolul al VI-lea, Iustm1an contmua sa locmasca m
casa, relativ modesta, situata pe Propontida, unde loouise
inaintea·urcarii pe tron. El se scula ina.inte de rasa~itul
soarelui, se culc~, foarte tirziu ~i, far a, sa-i pese de :Vreo
eticheta, se trezea noaptea pentru a lucra sau a se plimba
meditind 290 • "
In secolul al X-lea, in· apartamentele impefiale se
o eticheta foarte simpla. Pttppias-ul (u~ierul)
dea u~ile palatului in zori de zi. Un cubicula1' * il
ea pe impl1ra,t lovind in u~a de trei ori cu o cheie.
esta, dupa ce se imbraca, intra in. sala tronului, un~e se
.· in fata unei icoajle, apoi acorda audiente consilieri-
Rai sau unor straini. tn momentul in care ii conce.dia,
pias-ul ;r,dranganea chcile pentru a-i face pe oaspeti
inteleaga ca .trebuie sa plece, iar la ora trei palatul se
incuia 291.

Renuntarea la ctichetl.i.. Libertatea de deplasare a

. unor imparati, care fe~au noapt.ea din palat, fara nici o
suitii, pentru a inspecta stra;r,ile din ConstantinojlOl, a
produ:'l uimire. Leon al VI-lea a vrut, in felulacesta, sa-se
convinga· el insu~i daca posturile de politie instalate la
intersectu pentru a aduna vagabonzii ~i a-i inchide pina
a dona zi, i~i ~aceau datoria c:u con~tiinciozitate. n~~it
din palat, a intilnit un prim })OSt ~i s.:.a rascumparat cu 1.2
galbeni. La ~-l doilea post s-a rascumparat din nou, dar la
al tl'eilea a fost dezbracat de hainc, batut ~i arestat. A
doua zi el a fost recunoscut de portarul inchisoriL~i a
putnt sa fie eliberat. tutors 1a palat, i-a pedepsit 'Pe'ceiJ
care 1-au \asat sa treaMt ~i i-a recompensat pc cei .cat.e~l
are:3tnsera 292 .

* CUBICULARI. Cameri~ti, slujba~i ai Palatului Imperial, ·i·ecru-

ta,tl dintre eunuci. Cubiculum insemna ,dormitor", dar, prin cxtc.nsie;
ter.n•emtl s-a aplicat intregului scrviciu de casii al Curtii.

55
 · Accla~i impamt i-a luat prin surprindere intr-o
}Je caluga.rii cle Ia n1anastireft Ps<tmathia, al earei duhov-
nic, Eftimie em higumen. l'entru a intra, el <':i 1Jatut in
pd~trta cu ciocilnelul, ca. un ;;imiJlu trecator ~i <1, vrut >,;{~
Cilleze CU CalugUl'ii ZH 3 . .
· 'rrristrtl l\Hhail 8..1 1"•"-ln~ Paflagowiamtl (1034-1041 ),
sim'tindu-se inconju:rnt de comploturi, face8;, de asemeJc,r''~'J'
· expedi!>ii nocturne. El pleca din Jmlat calare pe erti ~i
g~tlopa pe striLoi. Locuitorii, care 1l cuno~teau, r<1m<lncac1
<icasa si c6nsfatnirilo secrete deyeneau in felul aecsht im-
po~ibil de org;mizat 294.

llasa impel'ialti. Numeroase marturii arata ca in roLH·a

ba:nchetclor solemne, fixate prin c~~lendfLrul de la cuJtte,
impi'iratul minca imi1l'euna cu familia~ t>a, fara alta cere-
lnonie decit aceea, ~t supu~ilor sai, servit, nu d(~ irml\)i dem-
nitai'i ci de catre schwi.
De altfel, nu s-a vazut C8, m~tS~1 imperiala, sr~ fi :fost
mai bogata decit cer" a oamenilor din popor. Cea ~1, lui
Iu2tinian era chi:at~mult m8.i saraca : el nu minca niciodata
carne ~i nn bea vin; se hri:\,nea ,cu ier1mri salbatice conser-
vate in sare f!i otet ~i poste~1 uneori dona zile consecutiv
in to:junul s}i.rb<1torilor 295 •• L~u fel, Nikefor Fokas, ea:re
duecrk la palat o ,.ht\·a de ascd, nu consimtea s(:, manince
carntYdecit at unci cind ii recomanclan sfetniciL lui spi:rri-
tua1Um6. Vasileal II-le?. traia ~n simplitatea unui soldat w 1•
·@a trasatma c?,racteristica, .aratind cit de putin se
a;;;ernanau obiceinrile bizantine cu etichekv dela Verss,mes,
imJJarat·ii cinau in farnilie em impara,te~1s21 .~i CO})iii
1ol' 298 , ~i rnai aJes, onoare pe C<tl'e I,tHlovic aJ :XIV-lea nu
iu f:'icut-o niciodat;\ nimanui, invitau supUi~ii sa ig l11['iJf:1a
imprenna eu ei. Este adevar~t ca negustorul de CCft,l'{L re
cal'e Nikefor I l-.a invitat 1ft cina, a. trebnit sa pla.teru~IL'a,
aceasta, favo:>.te aprm1pe cu intreaga s~t avere 299, drcr aie.l
rsto vorba de un car, ie~it din comun. Pe Mihs.il al III-lea
il vedem in cunml unei seene de dnatoare, a:)ezlndu-se la
masa cu Teodora, mama sa, nu1i multi senatori ~i eu SCll-
tit'Ylll sau Vasile, viitorul imp~irat :JOO, Leon al VI-lea 1-a
invitat la masa, in cea mai frumoasa saHt a palatului, Ile
Constantin Dukas, care scapase din inehisoarea din Bagdad,
unde, tatal san, A.ndronic, fusese masaerat :l01 . Nikef<~T
Fokas a primit pe J.,iutprand, ~1,mhasaclorul lui Otto eel
1f?,l'e, la Palatul Izvorului ~i l-a inYitat la cina ; in timrrnl
nH':sei, el a citit o omilie a Bfintului loan Hrisostom

56
 f;'c.tptele aposto1ilor :302 . Cit<1m in continuare masa
cue Nikefor Botm1iated, P,im\indu-~i tronul siiu Slilhit,
i-a nvitat pe marele domestikot;' (emnanclantul armatei de
usca.t), Alexios Omnuenul ~;~i pe fratele aeestuia, Ist~,ac,
~:}ezindu-1 pc unul la dreapta ~i pc ceHUalt la sting-a sa.
Alti invitati completau locurile la masa iar serviciul em
asigurat de eatre sclavi, sub conducerea ~efului ]WfSOllli-
lului 303 . ·
Uneori, nici mai mult nici mai putin decit la 1uicii
burghezi, un papagal inveselea invitatii ~i intr-o asemenea
impi·ejmaloe -viitorul I1eon al VI-lea a ic~}t din inchisoarea
in Ctre Vasile, tatal sli.n, il 1nc1liscsc 304 . In sfir~it, im}1ah1-
tii :< invitau f{tl'a vreo CC'remonif\ Sa Cineze la Supui)i.i" lor
:S2!,J.: ;'LCCeptau ospitalitatca. acestnra. r,-am citat pe Leon
ai \c I-lea a~ezindu-se la 1nas::t e{tlugiirilor de la Psa.mathia,
p~· i 2Jl'C i-a luat prin smprinderc intr-o seara 305 . J\C{~la~i
1n!}'oh"at aeccpta in a nul !lOK in 1.-ih,,tia unuL bogata~ Con-
8ta ntin Lips, sa asiste la inau:.nn·:1rca unei biserici 1w care
a cDnstrnit-o in apmpierC'a hic:ericii Sfintii AJ)OStoli ~i de-
juneazii cu el 30 G Mihail al III-lea, c~il{trincl in frun.tea
escortei sale, obscrva o biata fcmt;ie ie~ind de fa baic,
desc~lcea. de pe cal ~i ii cere sa-l }Winwasea R{l rnanlnce
piinc de t.arite ~i brinza picanta; femeia este jenata ca nu
a\-Hi: ])l'ovizii, dar Jnt}Jaratul J;reia roh1l de buc:'ltr~i." ·~i
eht<l:tr, dejuneazii cu gazdJ ~-:a :-;;i ;--;p intoarce pe picioare ht
1)(,.. 1 307

Imle ltltnif'iri personale. A~adar, in pofi.da unui cahm.-

dar incarcat en numeroase serbari si obligatii cerute de
condncerea impcriului, imp{lratilor le riimi;1e~ inca destul
timp pentru a face loc in viata lor unor ocupa"\Jii cu totul
personale, care vaTiau in functie~ de gustul acestorl-l:. !n
afara celebrarii sarbatorilor la biseriea, evlavia 11ers0-nala
deti.nea nn loe important in •ria~a majoritatii suveramlor.
:Marele ·Palat avea .sanctuarele sale, uncle preotii ca,pelei ·
ofk\au slujbele, iar unor 1milamti le placea sa intre in ·eorul
bhr,rieesc, ea Leon Armeanu1, asasinat in timp ee dnta,
in noaptca de 26 deccmbrie 820, sau Teofil care
dlr' el insu~i eoruri ~i. exreu\a inmuri compuse de el 308 •
, ca Nikefor Fokas ~i l\lihail al IV-lea, duct:au sub pur-
o viatii deascet :109 . Multi :o;uycrani datorau educ~tt·iei
11rintite gustul pentru litcratunl., pentru oratorio, 1wntru
teologie, pentru arta, pentru muzieii. Teodor:iu al II~lca
i~i petrecea o parte din noapte citind, iar pentru a pel'i:itite
servitorilor sai sa doarma, se folosea de 0 lanlpa pet'fec-

57
 tionata, func~ionind auto:tnat. El ~tia, d(~ ~semenea, sa
modelezc, sa picteze ~i sa caligrafieze 310 . In secolnl al
X-1ea, Constantin Porfirogeneh1l avea aeolea~i Jn·eomi}Jari,
dar cu o varictate de aptituclini mult mai mare: pictor,
orfevricr, sculptor, muzician, priceput in artele mcca,nice,
istoric, arhoolog de o cultura encielopedi(_la. 311 . I,ucYrn·ile
scrise de el insu~i san sub conducerea sa constituie ~i f~;-;tazi
unul din izvoarele esen\iiale ale cuno~tin~elor noastre des-
pre lumea bizantina 312 . Leon al VI-lea, tatal sau,
de t11:1emenea, un intelectual, dar de anverguri.'t mai
Cai.'~i al\ii impara\ii, el adauga gusturilor sale liter:'vre :pe
aceJa al ~tiintelor ocultc 313.
Har t;;i preocuparile mai frivole enn1 destu] de rnulte.
Astfel ca in nwi toate epocile Evului. Mediu, exist an la
Palatul imperial nebuni, pitici, bufoni care ii inve~:eleau
pe ·suverani prin nazbitiile lor ~i prin 1ibertatea kr de
lilnooj, ca nebunul lui Teofil, Denderis 314, ca favoritnl
lui. Constantin Monornachos, Roman J3oilas, a, carui
bilbliala eomica ~i nazdra;Yanii de un gu:-;t induielnic t11lu-
ceau veselia la curte 315.
· :AJti" imparati se recreau jucind zaruri. 0 epign1rna din
Antologia palatina descrie o pa,rtida a lui .('jenon la un .ioc
ce se asemana cu htblele 316 • In :-;.ecolul al XI-le~t, inc;~ra­
bilul Constantin al VIII-lea era atit de pasionat de acest
joe, 'lncit i~i 11etrecea cu el o parte din_ noapt(~ ~i-i f:1ce.a pe
amhasadori sa a~tepte pentru a nu 1ntreru}JC o }JaYlicH\,
inceputa 317 • •Jocul de ~ah, venit din India prin inteune-
' diul' Persiei era, de asemenea, cunoscut in Bizany, din
sect)lul al VI-lea 31 8 .
Cea mai mare rmrte a irrrpara\ilor gase~1u timp pent1n a
practica diverse sporturi chiar in ineinta 1\Jarelui Palat.
Se spune ca Teodosiu al II-lea, care se antrena la tiJi cu
arcnl ~i cu ai'ummrea suli\ei 319 , a introdns moda umxl }nc
de.origine iraniana cu mingc?", care se juea de-a eahore
~i · care nu este altul dec it polo, irnportat in acela~i tlm])
in Ohina, iar la Bizant sub numele de tzykam..'!ter·io': 220
Acest joe a devenit sportul favorit al imparatilol',])G e&~,~'0-l
practicau impreuna cu demnitarii, intr-un manej amena-
jat 'In intcriorul palatu1ui 321 . Jucatorii, pentru a J;n;r-:a
mingea, se folose~m de un eiocan (~e lernn tenninat in fori na
de :tach eta curhata (tzykam:on). In1paTti~i in doua eehipe,
ei i~iaruncaurind pc rind mingea 322 • StarlioP,ne rezucvate
acbr,iui joe existau la Eft's ~i h1 'l'rapezunt 323 .
· 'IInp~ratilor le pHiceau, de asemenea, oina 3 24 pre~um
~i &p~ctacolul de lupte atletice, boxul, pancratiul etc. 3 25

58 '
i::~Jrhipodromul situat la intrarea in Bosfor, in cartierul
Si'intul Mamas, pare sa fi fost rezervat acestor jocmi, cunt
o dfJYede~te exemplul lui Mihail al III-lea, ce condu<>ea
aici c~ue de lupta in uniforma Alba~tri1or 326 . Vina-
tmr/cea constituia intotdeauna divertismentul favorit 'al
nnjoritatii imparatilor. Mihail al III-lea, Vasile I, Roman
~l H-lea, Isaac Comnenul sint citati ca mari viiL:"ttori. ·
Imp{tratii aveau la indem.ina lor agrea1)ilul pare Philopa-
tion, situat in exteriorul Marelu.i Zid, ~ffil)Tejn:mit cu forti-
ficatii, impa.durit, l)Opnlat .cu aninmle de vinat, irigat 32 ?,
d~r ei plecau, de a,semenea, in ~tdevarate expeditii, escor-
tap: de cetate, in Tracia sau in Asia Mica. Roman alII-lea
eri!i vazut prczidind, dimineata, jocurile de la Hipodrom,
luind masa cu senatorii, apoiA jucind tzykanisterion: ~i
<Ji~U.gind mai nmlte particle. In sfiqit, seara pleca sa
vineze in Asia ~i se. intorcea la palat numai dupa ce ~t vi nat
patnt mistreti 328 . La fel de pasionat de vinatoare, Isaac
Conmenul c{tEtrea scotind tipcte, asmutindu-~i ciinii ~i
~inte~ vinatul din plina alergare, strapungindu-1 cu s{t-
geata. )~l vina, de asemenea, ~i eu ~oimul ~i lansa sulita
imnotriva ursilor si a mistretilor 329 . Denarte de a locui
tot~ tirrqml la' Palatul Imperi~l, suveranii se duceau ado-
sea Ba se oclilmeasca in numeroasele palate pe C:;J,re le ::liVC'<tu
la periferia ConstantinO})Olului, fie in apropierea :M:arelrii
Zid (Palatul Izvorului), fie in vecinatatei:'J Cornului cle Aur ·
(J,acul de Argint) sau pe malul european al Propontidei
(Hcbdomon) sau, in fata, pe coasta Asie.i (Ohalkedon, Hie-
ria, uncle s-a tinut consiliul iconoclast din anul 754f3 30 .
Ca ~i SU})Uf;ii lor, im}Jaratii vizita u izvoarele cu a pa ten:nala
din regiunea vulcanica, situata .la poalele Olimpului: 'din
Bitinia, intre Brusa ~i Eski-Sel:iir (Dorylaeum). Acolo se
gaseau Tennele P'ythice reeonstruite de Justinian, ·li!lde
Teodora se ducea cu o escorta de 4 000 de oameni' 331 .
Aceste bai au continuat sa fie vizitate. de imparati pin{v in
sc.colul al X-lra 3 32.

HI. De la Comneni la sfir~itul imperiului

Tnmsfonnai·l'a vh•1ii la palat. Urcarea pe tron a Cp{n'-
nenHor aduce cu sine mari Echimbari in vi2,ta oficialj'i a
basi}Pului, devenita din CB in ce mai putin 'acapat'a~):ta.
Eticheta nu clispare, pompa ccrernoniilor nu e n1.ai micf't,
d21r numarul acestora s-a reclus, iar concluita impal'atilor
~i r~ anturajului lor este mult mai libera,

59
 :Aceste schimbari s-au datorat contactelor rnai. free-
vente ~i mai strinse cu occidentalii, cu fmncezii, pe atunci
la. ~iare tree ere ~i putin grijulii fata de eticheta. Influenta
lora crescut ~i mai mult dupa cele doua casatorii succc,sive
ale'lui Manuel Comnenul cu printcse franceze, Bertha de
Sulzbach in 1146 ~i M()Jria de Antiohia in 1161.
Pe de alta parte, primii trei Comneni sint barbati :diz-
boirtjci; aflati mai rp.ult in campanii rnilitare de cit ,Ia Con-
stantinopol ; ei sint inconjura~i de niuuetoasele lor rude,
frati, nepoti etc., carom le-au dat cele mai inalte slujbe,
de l.mde o ·cordialitate mai mare int:re basil en ~i subo:nlo-
naW sai ~i o viata maisimpla decit cea de la curtea imrdiJ;:·a-
tHor macedoneni.

l)~datul Blachente. In, sfir~it, un everiiment, a c3rui

importanta nu se poate nega, este ab::mdonarea sanc!ua-
rului religici imperiale, a Marelui Palat, de catre Alexlos
Comnenul ~i mutarea curtH la Palatul Blacherne, situat
, la extremitatea dinspre continent a Cornului de.. Aur, pe
o irialtime de unde domiim ora~ul ~i cimpia, iar zidu] ex-
terior sc confunda cu Marele Zid. Somptuosul palat Tek-
fur-:-~?emi, cu o fatada atit de bogat decoraUi, trebuie sa.
fi fo~t cuprins in incinta sa, dar el se cunoa~tc numai din
descrierile lui Eude de Deuil, istoricul rcgelui Fra.,4ei
Ludovic al VII-lea, care a fost oaspete aici in ~tnul 1147,
~i de ca,tre Beniamin din Tudela, de Guillaume din Tyr
~i de alti calatori 333 . Calugarul teolog Iosif Bryenni<Jfl a
~inut in fata imparatului, intre anii 1416 ~i 1425, douazeci
~i u:pu de discursuri asupra TrinitMii ,· in divei;se sali ~~le
acestui palat, caruia manuscrisclele mentioneaza numele 0 34•
})ovezile sint unanhne asupra maretiei aJJartament•2lor
sale decorate cu picturi ,unde aurul straluce~te pe;,;.te
tot'', despre marea sa curte pavata eu n1arrnura: ,Nu
:;;tin; spunc Eude de Dcuil, ce-i da lui. mfoi nmlt pre\' fiau
frumusete, subtilitatea artei sau yaloarea materialuh;i".
Cel mai laudat era Marele Triclinium din porfir, unde a
avut loc Conciliul din 1166 335 , in continuarea caruia ma-
nusm'isele lui Bryennios citcaza apartamentul imptldal
(koiton), separat de camerele de rece11tie, o biseriea a Sfin-
tilor Apostoli, triclinium-ul lui Ilie ~i Secreton-ul * }J~b}a­
tului 336 . Spaniolul Pero TaJur, care a yazut acest palat
pela anul1439, il ga,sea prost intretinut, in afara aJJGii't,a-

* SEKRETON. Departamenlul financiar al administra~iei bizantine.

60
 rnentelor imperiale, undo suveranii locuiau, de altfel, in
cele ·mai,, modeste. conditii
( -' , 337 0

~latul Blacherne, pe vremea cind Oomnenii s-au

insta1at aici, era }Jentru ei ore~edinta mai agreabila; mai
confortabila, declt Marele Palat, cu labirintul sau de apar-
tamente ~i sali de receptie adaugate de-a lungul secolelor :
in acest cartier indepar\at ei se bucurau de un aer mai
curat, de o mai mare securitate ~i duceau o viata simpla
~i pHicutao Marele Palat taminea mai ales sanctuarnl mo-
narhiei im11erialeo Tot de aici pleca imj:~aratul h1 Sfinta
Sofia, in zimt incoronarii sale. 9i aici, in snJao Ohrysotricli-
nium, :Manuel Oonmenull-a primit in mod solemn pe regele
Amauty al Ierusalimului in a nul 1171, de~i i se pregatise
o primire cu nmre pompa h1 P~1latul Blacherne 3 38 _

Viafa lui Alexios ·Comnenul. Alexios Comnenul a locuit

la Palatul Rlacherne chiar de la urcarea sa pe tron (1 081) 0

Aici a; reunit el Senatul in anull9S3 ~i a tinut un conciliu

in Marele TJ:oiclinium in 1086 3390 In viata sa de familie, se
constata un curios amestec de eticheta, ~i nepasarco Emm-
ctll de paza intra in camera basileului inaintea trezirii sale,
cer~etoi'ii se apropiau de el fara a fi opriti, iar un du~man
al hasilcului a patruns in clonnitor }Jentru a-1 r~;sasina;
cloar dBJtorita curajului _unei servitoaJ;e, aceBta nu ~i-a_putut_
d11ce planul pina la capat a4oo
In relatiile sale cu strrtinii, Alexios \inca la pompa tra-
. ditimmli't ~i la respectarea eticlletei 341, dar in palatul sau
dum~~ o adevamti't viata de familie ~i in ace:J sta prtg,in~{1
nu se constata nici eel mai mic indiciu de claustrare ~
femeiloro Impa.ratcasa ~i fiicele sale stiiteau la capatiiul
lui Alexios bolnav, iar Anna Conmena jum1 rolul de arbitru
intre medicii ale caror pareri erau contradictorii 342 0

Cu. toate ca Alcxios a fost unnl dintre imparaW cei

mai activi care au conc.lus Bizantul, el avea numnoase
alte·!ndeletnieiri cind loeuia la, Constantinopol. iLa shtul
medicHor sai, facea exerciW fizice, calarea pc cal, juca polo
in m~nejul palatului ~i practica cu pasiune vinatoarea 343 •
Dimii;leata cind se scula, juca ~ah en vreuna dintrerudele
sale 341 El intretinea o ntemtjerie in care, printre ~1lte
0

animale se afla ~i un leu 345 Asista la jocnrile de la Hipo-

0

drom;, iar la unul din acest.e spectacole, fiindu-i frig, a

contractat boala ca,re avea sa-t rapuna via~a 346 In sfir-
0

~it, gasea timp sa, citeasca ~i sa studieze, mai ales teologie,

~i se ocupa cu solicitudine de ~eoala pe care o intemeiase

'61
:in apropierea bisericii Sfintul Pavel pentru copm prizo-
nierilor de razhoi sau ai familiilor nevoiat?e 347 • Dupa .oxem-
l)lul san, printi ~i printese citeau din autori greci, purtau
diseutii teologice ~i obi~nuiau sa aibil. uneori pootii lor
l)referati 348 . ·
Eruditia fiicei mari a lui Alexios, Anna Porfirogeneta,
nt; era prin urm3re un caz izolat, de~i era de un niv.el ex-
ceptional. ·
Manuel Cmnnenul. Curtea lui Alexios ~i cea a luiioan
Conmenul 11astmu o anumita nota de severita.te, care a
diSl)arut sub donmia lui Manuel (1143 -cll80 ), marcata prin
trlumful in Bizant al modelor ~i ideilor din OCcident.
In afara ceremoniilor oficiale, care cunosc sub COIHlucerea
. sa o deosebita stralucire, indeletnicirile personale au sporit,
iar varietatea.gnsturilor sale era decoucertanti:'L. Hazboinic
inainte de toate, i~i instruia el insu~i solda\ii ~i pxrta o
lance :;;i un scut atit de grele, incit il~su~i Raymond ilin
Antiohia se temea sa le mancvrrze 34 9. Ji placeau m~t~ aleR
turniruriledupa moda franccza, in prezenta doamntqor de
la curte,. :;;i cohora uneori in aren{t 350 • iJuea lungillf~rtide
de 1J()lo en oamenii sai de la curt<' 351 ~i avea o pasiunCJWn-
tru Yinatoarea ;de anima.Ie salbatice, cu eretele, cu ~oinml
l}i. 0hiar cu leoparzi dresati 352 • In acela~i timp, acest om
de actiune avea · o adevarata predilectie pentru lit'ere :;;i
~tiin\{t. Citea lucrari de geografie, de tactiea, de ·~tHnte
naturale ~i astrologie. Era priceput in medicina ~i cliirur-
gie : el 1-a ingrijit pe cumnatul sau, imparatul Com·~J,d al
III-ka, imholnavit in eruciada dtn 1U8; la o vinatoare
in 1mprejurimile Antiohiei in anul 1159, regelc Ierusali_.
nmlui, Baudoin al III-lea, luxindu-~i bmtul, Manuel a
coborit de pe cal ~i, in uimirea tuturor, i-a Etcut operatia
n~'Cesara 353 . Amintim, in sfiqit, ca era pasionat de·teolo-
gie ~i com1J1mea lucrari pe care le citea in sinoade ~i a caror
indrazneal:l ii infrico~8· pe contemporanii sM 354 . ·
VietH oficiale de la palat, Manuel ii prefera escapadele
la casele sale de vacanta de la Propontida, uncle se succe-
clau serbi"irilc combinate cu ospetc, cu concerte, cu dans,
cu exercitH de jonglerie :;;i mimica. N u exista nici o eticheta
la mesele intime la care :JVIanuellua parte cu fra ~ii :;;i cuverii
srti. Ei se distrau la farselefavoritului san, marele logothet
loan Kamateros, capabil sa goleasca di.ntr-o data o enorma
euprt de l)()rfir, datinu din vremea lui Nikefor :B'okas, ~i
m'Lre continea cinci litri Q.e vin. Aceste betH degenerau une-
ori in certuri ~i, intr-a zi, s-a intimplat ca irnparatulsa fie

62
 ranit 'de o sabie, pe cind vroia sa-i desparta pe cei ce se
incaierau 355 .

Dinastia Anghelilor. Isaac Anghelos ~C Alexios al III-

leafM otrisi.a figura alaturi de Oomne;ni: ei nu visau deloc
sa se abata de la viata oficiaJa. Isaac locuia mai ales in
minuuatul palat pe care il construisc intr-o insula din
Propontida. El traJa acolo, inconjurat de concubinele ~i
bufonii sai, pe care ii admitea in acela~i timp cu printesele
imperiale : la masa lui vorbele erau dintre cele mai lib ere 356 .
Purtincl ~i mai putin interes treburilor imperiului, Alexios
al III-lea era trindav in toata puterea cuvintului, ocupat
numai de placerile sale ~i risipind banii publici penku a ~i
le satisface. Obligat, inanull202, sa se duca in Asia :Mica
pentl"'i a lupta impotrivfl; unci revolte, el a renuntat la
urmarirea capeteniei revoltei, care se refugiase la un sul-
tan dih Iconion, a trimis inapoi trupele, s-a oprit la Erusa·
~i a organizat o calatorie de placere la Propontida. Intreaga
cu~·te s-a adunat pc galera imperiala, uncle s-au succedat
jocuTi, ospete, dansuri, concerte. Dupa aceea, in momentul
in care nava se apropia de Oonstantinopol, a fost prins
de o furtuna violenta ~i s-a refugiat la Ohalkedon. De acolo
basileul ~i oaspetif sai au reu~it sa se duca la una di11
portile Marelui Palat, unde se insi.aleaza. Alexios vroia s;~
se iiitoarca la Blacherne, dar astrologii 1-au avertizat ciJ,
pozitia planetelor era nefavorabila. Atunci el a a~teptat,
ducindu-o in petreceri ~i participind la jocurile de pe Hipo-
drom. Data de 4 martie i-a fost anuntata ca o zi fericita,
cu conditia sa plece inainte de rasaritul soarelui. La ora
fixata, o nava era pregatita la ancora ~i familia imperiala
se imharca, in rnomentul in care s-a produs un cutrenmr
de pamint. Mai multe perso:meau fost ranite iar Ull cubi-
cular a disparut ; nava a plecat totu~i, readucindu-1 pe
i~parat la Palatul Blacherne pr'in Oornul de Aur 357 .

P~r·ioada .i\iceei ~i a Paleologilor. In existenta atit de

activa a imparatilor din Niceea m.we, atunci cind nu erau
pleca~i in ca.mpanie, i~i petreceau timpul ocupindu-se de
afaceri, nu exista loc nici pentru ceremonii nici pent:ru pHt-
ce~i s~u distractii. Ei gaseau ~i mai putin timp pentru a
dezvolta invat~unintul ~i a organiza ~coli 358 .
Dupa recucerirea Oonstantinopolului, ceremoniile so-
lemne au reapa:rut, dar erau nmlt mai recluse. La m.arile
sarbatori, procesiunile la Sfinta Sofia au devenit mai rare

63
~i slujbele erau celebrate in interiorul palatului, prer.idate
mai des de catre protopappas * decit de patriarh 359 • Sara-
cireavistieriei imperiale explica simplificarea banchetelor
de gala, uncle imparatul, nemaiintinzindu-se pe pat oi a~e­
zat la o masa, era singurul care minca in prezenta demni-
tarilor care stateau in picioare in jurul lui ~i primeau,
1wtrivit rangului fiecaruia, o farfurie de aur sau de a:rgint,
1)e care trebuia sa o restituie dupa ceremonie ?60 • Aceea~i
simplificare s-a aplicat ~i la a1l.diente, care se tineau de dona
ori pe zi, iar demnitarii erau introdu~i in ordine ierarhica,
fara.alta ceremonie 3 61.
Basileul dispunea priri urmare de o mare parte din zi
1)entru a se ocupa de treburile publice ~i pentru satisface-
l'ea unor placeri personale. lVIihail Paleologul a restaurat
orfelinatul de la biserica Sfintul Pavel, intemeiat de Ale-
xios Comnenul, conducind el insu~i administratia acestuia,
cerind rapoarte asupra mersului studiilor, 1nergind chiar
in anumite zile sa asiste la lectii ~i sa imparta recompen-
se 362. ,

Cu Andronic al II-lea, statul a cunoscut o situatie

financiara lmotica. Suveranul ducea o viata sohra ~i a~e­
zilta ; masa lui era frugala ~i simpHi : o bucata, de carne
de vacii era adesea mincarea prhlCipaHi. Andronic suporta
u~or foamea ~i setea. Petrecea nopti intregi in rugaciuni,
citea ~i scria mult ~i raspundea el insu~i la pamfletele in-
dreptate impotriva stapinirii. El crease la Palatul Imperial
o _c\cadmnie pe care o prezida ~i unde 1 la zile fixe, se reuneau
carturarii care discuta1;1 probleme de tot felnl ~i, in special,
de ~tiinta. Aici a prezentat Nikefor Gregoras un pli~Jn de
ll'eforma a calendarului iullan. Dupa acest model s-au for-
mat academiile italiene ale Rena~terii 3 6 3 .
Spre deosebire de bunicul sau, Andronic al III-lea
(1328-1341) a fost un soldat, comandind el insu~i trupele,
antrenat in exercitii fizice, cu un gust pronuntat pentru
turnirurile de moda frantuzeasca, unde el insu~i rupea
lancile adversarilor.
Cu toata lipsa de bani, pastra un fastuos echipaj de
vinatoare, la care Ioan Cantacuzino avea sa renunte 364 •
Dupa el, imperiul, ejmizat de dona razhoaie civile ~i de
atacurile otomane, are de luptat pentru existenta sa ~i
i~i pierde toate resursele. Pietrele preticase ale coroanei
sint amanetate la Venetia; la incoronarea lui loan Canta-

* PROTOPAPPAS. Prcot care asista patriarlmlla liturghic, In altar.

64
 cu (1347) pietre fabe decor~m ornameJd:ele inl}HTiale
~i farfurii de cositor inlccuiau vesela de aur l;'i do argint 365 •
Ultimii Paleologi nu mai aveau deloc nici timp, nici b~ni
JJentru a mai organiza serbari ; dar, pina la caderea finala,
ei a acordat cca mai mare importanta mPntinerii unei
anumite etichete, ceea ee tm-i OJH'ea sa' primea'sca cu sim-
plitate l;'i cu cordialitate pe strainii aflati in trecere, cum o
dovede:,;c rapoartele spaniolului Pero Trufur, despre loan
al VIII-lea 366 . Ei n~au pierdut insa gustul pentru litere:
rezeryfm o 11arte din timpul lor liber protejari i literatilor
~i inY{itamintului superior. :Manuel al II-lea (1391-1425)
a fost nn numai protectorul 1lman i!;'tilor, procum
Gheorghios Scholarios, Gemistos Plethon, Bessarion, dar
el 'lnstll;'i a fost unul dintre ultiinii l;'i cei mai cunoscuti
scriit ori din Bizant 367.
' l\Hirturii, eare s~ intilld pe o pcrioada istorica milenara,
arata ca toti imparatu, fara exceptio, alaturi de o v1ata
oficiaHi, mai mult san rnai putin incareata de c~c,remoniile
Spteiflee epoeilor respectiye, dueeau o via\il de familie
care 1111 trebuia sa se deosebeasca mult de aeeea a inaltei
aristccrat,ii.

I I I
5-c 115
 C.artea a doua
VIATA URBANA
Constantinopolul

European ~i asiatic in acela;;;i timp, Constantinopolul

era in Evul J'de(liu o 1mnte de legatura intl'B dou{~ lumi.
Tntr-o ClJOCi"t]neare V·ia1~t Ul'hana aprmtpe ca dispaTlHk\ in
Occident, cind locuitorii vechii Rome se retrageau in
ruinele antice, transformate in fort?urete, Constantinopolul
era, sinr-urul oras al erestinitatii care mer ita numele de capi-
btla, sh1gmnl a' carui populatie, la adapostul zidurHor de
~t}JSI'<tre, tnult~\, ~vTeme de neeucerit, a putut cre;1 o eidli-
za,1,;ie originala, care stdHucea in lumea biza,ntina ~i dincolo
de hot~u·n1e sa1e.
N enum{trate sint dovezile ce a testa admiratia t~njver­
saUi, de C<tt'e tiC bueura Constantinopolul. Efectul pe care
marctla sail producea asupra stri1inilor <,lepa~ea intot deanna
tot ceea ce se rmtea imagina. 'l'oti sint de acord in ace'asta
privint;1, de la ci'ipeteniile barbare din secolul allV-l..:;a 368 ,
pini'i. l::t cruciatii"din anii 1095 369 sau dinl204 3 7o.
S-a l'C}Jl'Odus adesea marturia lui Villehardouin asu-
pm uimirii priinitivilor cavaleri din Occident la vederea
imensului ora:;;, cu ziduri inalte,

,cu care era inchis de jur imprejur ~i superbde sale palate, ~i accste biserici
1nalte, ... ~i lungimea ~i laFmea ora~ului". Ei nu puteau sa creada cil ar
mai fi pe lnme un alt ora~ atit de p,uternic, ,~i sa ~tifi ca nu a exhtat om
atit lle inllr[tznet in cit sii nu-i 1i tremurat curnea".

Pentru Robert de Clari, nn s-a rnai yazut niciod?.ta un

atit de frumos ora~, nici pe timpul lui Alexandru, nici pe
timpullui Carol eel Mare,
,~i en nu creel ca a existat vreodata atlta boga~ie cum am gasit in
inima Constantinopolului. )i grecii a~a marturisesc, cil c!oua piirti dirt
ciYerea lumii se aflau in Constantinopoi''·

68
 R,eputatia Constantinopolului patrunsese pina in China,
uncle ora~ul respectiv era confundat cu Imperiul nun1it
in textele chineze~ti fu-in (ora~ul) ~i nu thun (statui) 3 71.
Pentru greci, Constantinopolul insemna Ora~ul prin exce-
lent,a, sau ora~ul imperial, ~arigntdul ru~Hor 372 ~
Dar eel mai frumos elogiu care a fost scris despre ora~ul
incomparabil, dateaza din ajunp1 caderii sale: este eel al
lui l\fanuel Chrysoloms, (Lintr-o t:crisoare adresata lui loan
al VIII-lea (1425-1448), marturie cu atit mai impresio-
nanta cu cit arata, contrar opiniei mai vechi, cit de ]JTO-
fund simteau grecii pericolul ce-i arneninta pe ei ~i intreaga
lume 373 .
Scriitorul aminte~te situapa ora~ului care prive9te Ja douii conti-
ncn\e ~i joaci\ rol de punct de jonctiune a miirilor :t\'ordului ~i Sudului,
veritabil eentru a! Iumii (otxou[L<fv't))*. Portul s.iiu este eel mai rhare din
lume ~i peale sii adiiposteaseii un numi\r foarte marc de corabii. El este
inconjurat de o coroana de ziduri comparabile cu cele ale Bahilonului,
flancatc de numeroase lurnuri, remarcabile prin iniiltimea lor, iar fiecnre
luat in parte eonstituie deja un obiect de aclmira\ie. ,Douii popoare pnter-
nice ~i lntelepte, dintre care unu1 poseda Imperiul, iar celalalt H stapinise
mai hminle, nmbele reu~incl in toate artcle ~i inzestrate cu ambitii nobile,
rom,mii ~i elenii, au crcat acest ora~ en ajutorul altor popoare ~i au ales
un Inc ce Je permiten sa comandc intreg t;niversul. Katura piirea cii le-a
prcgatit o -im;ulii de marmurii pentrn constructia lui'3' 4 •
01ryscloras descric in continuarc cu generozitate monumcntele sale
mi\re\e, coloanele triumfale, portieurile, palatele, ltipodromurile, arsemi-
lele, sta\iunile nr.vale inconjurate de ziduri, turnurile ziclite in valurile
mi\rii, :pcductul, hazinele subterane eu bol\.i sprijinite tmeori pe piichu·i
de colcnne, numeroascle sale tcrme, fintinilc publice. El lauclii frumusefca
lmprcjmimllor (-rd-. rrpocxcr-rdcx) uncle cladirile rivalizau in splendoare en
eele din eras. Aminteste, in sfirsit, cii acest oras imcns se lntinde de la
Galata ~i de' la Scutt:;i pinii la l0 ontul Euxin3'i5. '

T:rnn~<fm m iuile on;~lilui. Din IJi:icate, accast r" descriere

nn ma1 corespundca epocii in care Chrysoloras scria, ci
am.intca un trecut deja indepartat. Pinala catastrofa din
1204, nici un pop or strainnu put use s?u for~eze imprejmui-
rca eo:nstruita de Teodosiu al II-ka, eompletata, cu tre-
ccrca tinl]JUlui, cu noi fortif'ic2"tii. Av:::,Tiat de cutrernmele
de pihnint, de ineendii ~ide fmtuni, Constantinopolul ras-
tra, cu toate acestea, aspectul monumental ee-l datora
rcconstruct,iilor lui Iustinian ~i ale urma~ilor sai, 11in8J in
>remea Comncnilcr, cind ora9ul a atins cea mai mare
:prosperitate.

* OIKt-J\lEKE. Lumca locuiti', in sensu! de teritoriu al lumii eivi-

lizatc gnco-rcn:r.ne, prin opozi\ie cu lumea barbarii.

69
 JJar jaful din ar:ul 1204 i-a cL1t o lovituri1 iar
neglijenta crucia~ilor, care l-au ocupat timp de 60 de ani,
l-au ruirtat complet. CaliHorii din secolele al XIV-le:J, ~i al
X\'-1ea care l-au vizitat, arabul Abul-Feda 376 , spaniolii
f'1;tyijo ~i Pero rr:tfur 11'rezinti1 cartier0le centrale d:::>popula-
ac:Jperite de ruinf', cu mari gradini ~i chiar en terenuri
i'<1 min~ate. BiHeriet Sfinta :::;of'iit se ina1~a ]n mijlocul
wwi c,1rtier dttrilrttm.',t, bazinele·sint astupate ~i plantate
· cu ·dta de Yie, Marele Palat a devenit un izlaz 377 pe care
a a11arut un cimitir al saracilor 378 . Manuel Ohrysoloras
insu~i, in ineheierea scrL;;orii sale, mentione:1za disparitia
rnum:1·oaselor rorLieuri, care alliid,icta permilc·au stL par-
t intrep:ul om~ ferit .de noroi ~i de soare, pneuru ~i a
nenumamtelor ;:.tui mue dceorau cladirilc ~i din care
n·-au 1na1 rilmas dccit soelurile :379 • Hipodromul, de ase-
menea, era in mare parte ruinat. ·

As!leetul orasnlni hizantin. Jn afartc de citev:1. biserici

1nai ni~lt .sau m~i putin desfigurate ~i departc% ecntrala
n hipudromului (l'iata Atmeidan), ora~ul bizantin a fost
proape in intTegi me acoperit 1le constructii t uree~ti, case
particulare, moschei marete, eladiri puhlice. :tn urma cu 0
jun11'ttate de secol nu se putett faee nimic in incercarea de
restituire deeit cu ajutorul textclor : eroniei ~i opere lite-
rare, relatarile cilJiJtorilor, eom-pilatii anonime din secolul
al X-lea, veritabile ghiduri arbeologiee sub tiHnl de P<JtTia
Constantinonpoleos :3811 , pline de inform.atii topografiee, isto-
ri<:l·, legendare aKupra eartierelor ~i cladirilor.
La aceste dovezi pretioase putem ad(mga, astazi peace-
lea ale terenului insu:;;i, datorita numeroaselor sap:'lturi
pB care rnarlle incendii le-au faeut posibile dupa anul 1918.
TI:n·ii, a~ezind ease}P lor (cea mai mare parte de lemn) pe
ruinele cladirilor bizantine, fl-au putut gasi nu numai
temcli ile;ei ~i fragniente importante de constructii, mai ales
in amplasamentul .Marelui Palat, in cartieral J\ilanganon,
pe Hebdomon etc. 381. De la vechiul Serai ~i de la Ministerul
de Justi(ie, eare erau a~ezate cu fata spre Sfinta Sofia,
fJinala Pomta de Aur, se intinde un cimpde sapaturi ne-
1utrerupte, adeYftrat ,pare iU'heologic" care aseunde inca
rnulte scerete :> 8 2.

Descopcririle au permis mmia dintre cercetatori i cci mai activi, Ernest

Mamboury, sa puna In yaloarc planul In relief ~i planul pe sol al Constan-
thwpolului bizantin383 • Ora~ul c u prindea pe de o parte zonele de jos: coasta
Propontidei :;;i tarmurile Cornului de Aur, iar pe de alta parte zoilele ina!te:

70
 culmea en colinele ti'iiate de depresiuni. Locuitorii nu-~i puteau cli'idi casele
declt pe, tercnuri plate, de u.ndc a aparut nevoia amenajarii de tcrase,
Pantele rambleia te erau sprijinitc cu ziduri sustinute ~i ele de arcade,
care ascundcan adesea· zidarie din epoca turceascii. Zidurile .de rambleu
puteau atinge 14 metri grosime, de exemplu deasupra Cornului de Aur.
AsUel intre Forum Tauri ~i mare s-au descoperit cinci mari terase e~lo­
nate pc in:\lpme ~i comnniclml prin sciiri. Multc eliidiri crau construite
.pe lJ.aziJie subterane (de cxemplu biserica Pammacaristos, (moscheea Fetiye
regitmea a XIV-a). Sapatnrile demonstreaza ca fundapi!e zidnrilor atin·
geau stratu1 devonian·umcd.al solului ~i aceasta justiiicii piirerea lui Malnlas,
dupii care ora~ul era eonstruit pe piloni.
Pliniul pe sol era acela al unui orit~ elcnistie sistematizat la. fel ca
Priene san l'crgam: mari linii directoare inLrc care se dcschideau strazi
mai pUti!1 largi, ulite strimtc ~i piete. De la Forum-ul: Tauri porncau douii
mari tlrihnuri descnind un Y, o direetie mergind spre Vest, Ia Poarta de
Aur, cealalla spre nord-est, la biserica Sfin~ii Apostoli3 S4 • Ca ~i Priene,
Constantinopolul era construit in amfiteatru.

' '

II. Popula!.ia

Ciirele. Numi'kul populatiei a variat de .. a. lungul scco-

lelol'; urmind vicisitudinile imperiuh1i. Desigur ci1 nu se pot
g8.si in sursele de infonnatii cifre exacte, dar nnele ]:mnete
ue reper bine stabilite permit aproxima~ii.
Dnpa N otitirt Urbis, din secolul al V-lea, ora~ul cuprin-
dea 322 rici (strazi ), 4 388 domus (ease pentru loeuit ),
20 brut~trii publice, 120 brutarii particulare. N u este vorha,
C~:tl8 Bormt, de 1:nsu7ae, CaRe ue inchirlat izolate prin patl'U
strazi, ~i s-ar putea pune intrebarea daca 11rin domus tre-
buie S<l intdegem un p?vlatari:-;tocratie. Oricare ar n sihm-
~ia, clint de 25 locuitori pe domus, mentionata ttdesea ~i
care ar d<'1109 000 loeuitori, pn,re mica,, daca, 11e gindim hl-
marele nmnar de servltori ~i sclavi care loouiau aceste case.
'l'retmi e eyaluat la cPl putin 500 000 sau 600 000 locuitori 3 85.
Un discurs allui Th.emistios pronuntat in acea vreme a.rata
cre~t'erea rapida a populatiei care se sufoca. in ineinta
strimt.f'L a lui Constantin 3b6. Ea ar n deiJa?it eifra de ua
milion pe vremea lui Justinian 387 , dar cifra. de 70 000
barb~H·i imigrrii, pP eare o da Procopins pare relativ mi-
ca 31>8 ..
~ .

:M:'isurile luate de lmdinian pentru a nurat~1 ora::;ul de

procesomanii din 1n·ovincie ~i de r.wenturierii de tot felul
care Yeneau la ora~ in masa,, lasa sa :~e presupuna o popula-
tie flotanta numeroasa, : 89 .. Imprejurimile erau, de aseme-
nea, foarte populate. ln anul 617, twarii au capt mat
270 000 prizonieri din zonele suburbane 390.

71
 Cauzi'le !lcpopuUnii. ln rel'tlitate, nimic nu era !m1i w-
si:thil ca cifra acc_stci popuhttii, cleoarece o deciman eala-
Jnit(tVi perioclice (cutrcnnn·e rlP Jl(tmint, ciuma, in{;emlii,
ri:'ioElmerii)c inso(,ite de masacre, iar imigrantii veneau sa
com11leh'ze golul) 291.
R.'partitialoeuiLorilor in interiorul ora~ului era, dealt-
feJ, fmtrte inegalil. Densitatea cea mai mare t-w gasea pe
tarmuri, de-a lungul Cornulni de Aur ~i al Propontidei,
in cartierul Psamathia, pe calea Mese ~i in jurul Forum-
-urilor, in regiunea celor ~a pte Coline. In secolul al VII-lea,
Jl01)Ulati?, se concentra in cartierul p~tlatului Bla.cherne,
inglobat in cctr~te de c~'\ctre Hen.telius si dincolo de Gornul
de \ur, in suburbiile RykPs. In fiehimb; valea riului J1yeos,
al drui eurs era subtemn, nu '" fu:-;t niciodata foarte popn-
laFt; ea a p8xut favorabi](i, ellturiilor manastire~ti,ca aecea
de hL I.ibis, interneial;vt in !)eeolul al X-lea ~i restaundi'i de
TuJdora, vaduva lui :\Iilmil al VII f-lea Paleologul, pentru
c,~tlngarite 392 .

In ace]a~i timl), ca mmare~a UIJOT noi flageluri, ea de

exen11Ju eimna flin anul 1076, inso\ita de foamete 393 ,
cifra popuh~tiei Jmrc sa fi fost mult mai mica in anul1_204.
Ylllebxdouin, rclatind incendiile care au avut Ioc in llina.
ar::·ilie a acelui an, spnnc ca m1 ars mai nmlte C9So dec1t
e=\i-;tau in trei din cele mai · mari ora~e ale Frantei. Or,
llO}n:latia Parisului in.aeea vrenw PT fi fost delOO 000 loeu i-
tnri ;] 94 . Orieum, Comdantinopolu1 irebuie sa fi avut mai
put.ir: do 600 000 ~i niciodata, dupa restaurarea lui Mihail
Palcologul, d nu a mai putut atinge vechea sa cifra. De
altfel, popula1.ia a mai fost decilmtttt de altc flagt~lUri,
dlntre care eel mai teribH a fost ciuma neagra, canl a facut_
ra\'agii in onu~ timp de doi ani (1348-13•19) 395 , ~i de ;noi ·
epidemii care au Hicut. numero~"se victime in 14J 6 ~i in
1447-1 i48, ell iar in ajunul cuceririi ora~ului 396 . !n tim-
pul a:-;ediulni din 1463 1 o buna parte a ora~ului era pustie,
chr nu Jmtem acCP]li a marturi~t negustorului florentin
rrdaldi, care reduce la n13ixim.um :16 000 cifra locuitorUor
c;ra;e;ului, daca este adeT:Ira1 ca }.Iahomed al II-lea Htcuc;;e
tiU dOO prizonieri. Crii ohuios estimeaza la 60 000 num(n'ul
'Cl<nciJor de ambe Rexe :~ 97 .

Eicmentele pe1m 1ajit•i. In toate timpurile, aceasta

pcJ;ulape era in parte cosmopolita. Fara indoiala, maselc
uau formate din grcci, considerati ca autohLoni dar, ca. in
tcate rna rile om~e, rnulti dintreace~ti ,bizantini din Bizant"

72
descindeau din provinciali · sau chiar din strainii imi-
granti 398, care nil 1ntirziau, inCE'J)}nd de ]a a doua generat,i r,
sa se patrunda de spiritul lcmtl, s:1 .manifeste o anumit~1
mindrie de a se fi nascut in or:J~, sa~~i arog.e titlul de poli-
tikoi in opozitie cu thematikoi (provinciali), A~~t s-a nawut
guBtul pentru glmne, penin.1 satira; eare se intilnese in tmJte
ca pitalele, unde persoanele cu functii publice sint foarte
rar crutate. La Constantinopol, aceasta glU1Ju'i S-~ mani-
festat in toate tjmpurile, de la cele de prost gust, care-1
agasau pe im:paratul Mauriciu, pina la anecdotele caroL.t.
J\fib,,il Stratioticul; poreclit . Batrinul, le era victima as9.
S-a <>bservat, de asemenea, umorul legat de patriotismnl
loca,J, datorat unci veritabile admiratii pentru ora~ul
natal. Psellos .nu ie§ise niciodata din ora§ pina la virsta
de ~aisprezece ani : el nu vazuse niciodata zidur:ile de apa-
rare a,le ora~ului ~i cu atit mai })uti:r. zona rurala 4oo.
Printrc imigrantH straini, cei. mai numero~i in toate
timpurile au fost armenii, care fugeau de pm"secutiile per-
§ilor ~i mai tirziu de ale 8Mtbilor, fau erau impin~i de am hi-
tie pentru a intra in ierarhia imperi:;tltt 401 . 0 dovada eu-
rioas~Lin legatura cu eforturile lor de a se eleniza il consti-
tuie un glosar armeano"grec sub forma unui manual de
conversatie, descoperit pe un papirus grec de la Fayurn,
din prima jumatate a secolului al VII-lea 4.02.
Aee-asta s-a intimplat mai ales in ultimnl sfert al seco-
lului al IX-lea, cind strainii au navalit, fie pentru a i'e
angaja in armata imperiala, fie pentru afaceri comercialc.
Probabil ca dupa prima invazie rusa, in anul 860, negus-
torii din Kiev au ohtinut o prima colonie 4 0 3 , transferat;'i,
apoi in cartierul Sfintul 'Klamas, unde au fost admi~i bui-
garii in secolul al X-lea 4.04.
in seeolul al XI-lea sosese georgienii, clerici, calugnri
~i nobili, ca Grigore Pakurianos, unul dintre cei mai btmi
generali ai lui Alexios Comnenul 405 . Chiar ~i ambii posedau
~i ei o colonie dotata cu o moschee 406 ~i, sub Comneni,
prizonieri turci ca loan Axouchos, au fost adu~i la Con-
stantinopol ~is-an convertit la cre~tinism 407 . Dar mai ales
in acea..'3ta perioada s-an format coloniile .de occidentali:
varegi anglo-saxoni eare-~i aveau bisericile lor distincte ->Gs,
cavaleri normanzi veniti pentru a se angaja in armata im-
Jieriala; francezi ~i itali~ni atra~i de Comneni, care le in-
credint.au functH publice· 409 ~i, inainte de toate, stabi-
limente permanente ale eoloniilor comercialea.lerepubliei-
lor italiene $i catalane 410 . Dupa ocupatia franc~ a Constan~

73
 tinopoluliii, in timpul careia venetienii s-au bucurat de un
ade,'arat monopol comercial ~i chiar politic, toate aceste
colonii au fost restabilite de Paleologi ~is-au marit cu noi
im.igranti, precum castilianii, pe care Pero Tafur i-::iJ gasit
in anul 1438 la Bizant, la intoarcerea din ciUatoria sa la
tatarii din Ho;u·da de Aur 411 . Se observau, in sfir~it, in ora~,
o parte din ace~ti Gasmouli, provenit·i din ?,mestecul occi-
clentalilor cu ba~tina~ii, renumiti prin inteligenta ~i indraz-
neala lor 412 • ·
Constantinopolul era, cleci, in ,Evul :M:ediu, cum a ra- -
mas ~i in epoca _moderna, ora~ul uncle se imbulzeau toate
rasele, uhde se auzeau toate graiurile, dar uncle elenismul
pastra intotdeauna suprematia.

III. Circulati~l
~
si viata de zi cu zi
!) _, •

In toatetimpmile, ca1atorii au fost frapati de car.aeterul

foarte populat al strrLzilor Constantinopolului, a caror retea
densa, intrerupta de piete largi, u~ma circulr,tia.

lUesc. Strada centrala ( ·/1 Mf.:crf),) era marglnita pefiecare

parte de porticuri cu doua etaje. Ea pornea din Ji'orurn
Augustawnrn, traversa Forum-ul lui Const.antin, o piata
circulara, cu doua intrari cu arcade construite din mar-
nmra de Proconez ~i, care avea in centru, colmma ·.de
porfir pe care er;a a~ezata statuia lui Constantin, •avind
capcll aureolat. Strada Meso travcrsa in continuareForum-
ul Tauri, Forum-ul lui Anastasie, Fol'urn-ul lui Arcadius
~i depi19ea vechiul ·zid al lui Constantin·.
De aici ea conduce fie la Poarta de Aur, dupa ce tra-
versa cartierul Psamathia, confundata astfel em Calca
triumfala, fie, dupa ce schimba directia spre Nord-Vest,
la poarta Selymbria 41 3 .
Stra.zile principale, dintre care nn1lte porneau din :M:ese,
erau pavate, masurau eel putin cinci metri in latime ~i
. erau marginite de porticuri, uneori cu un etaj ~i impodo-
bite cu statui. Fiecare din aceste porticuri (~ ~too7:o~) avea
nmnele s::iu particular : Porticul Sf. Gheorghe, P-orticul
rus etc. 414 .
In secolul al V-lea, rmui mult~ porticUl'i aveau deschi-
dere spre sali publice ( cmditoria) ; in alte parti ·aici se
puneau mese p\3 care se etalau spre vinzare tot felul de
. marfnTi 415 .

74 .
 Pietele. Adediratul centn: ;tl ilfaecrilor eom(TCi8Je se
afla in partea cu.~orl:n~~ intre ~~lare1e Pal8t si Pumm-ullui
Constarilin, pe o lungi;ne de 570 motri. I ;.,,;·daduse dem1-.
n1irea cie agora (phvt~1,) 416 . Acolo era eoncentrat comertul
cu mek~le pretioase. Si,i:i,pinirea ii oblig?c pe aurari ~i argin-
tari sa-si instaleze ~1iCipraviHiilt~. Jduite Ri fcl'80 f>ub Iusti- .
ni<tu h{ timpul r8scoalei · Nika *, aceste 'pra.viilii ~tu fost
reinstalate in· acela9i loc, curn o a rata Cartca prcfectul1.t1:
in ~ecolul a1 X-lea 417 . Nu departe,de alci, zarafii (trapez£-
tai) i9i instalau fara indoiala tarabelc lor (tr?.pezai) pline
de moncde de aur 9i de argint care St]TllE'l1U J)Ofta b~H'ba-
rilor. ·
1;n cruciat flamand din armata rcgelui Ludovic al VII-lea, uluit la
veden'a acestor bogiipi, s-a aruncat pc tarahe strigind Huro ~i a adunat
tot ce a putut, In timp c:e zarafii fugcau lnspiiimintati cu comotile lor.
Regele Fran~ei 1-a reclarnat pe vinovat Contelui Flandrei 9i acesta 1-a
condamnat la spiniuratoare 418 .J

In 1403, zamfii ocu:pau tot aceea~i strada df!Jr, du:pa

Chwijo, in fat~1 tarabelor lor crau instalati tutuci, de care
emu legati delineyentii 419.
1n secolul al XIV-lea, calatorul arab I!m-Batuta no-
teaza existenta unor piete se:parate pentru fiecare me:;;te-
~ug (in timpul noptii le inchideau) ~i descrie birourile scri-
bilor 1mhlici, instalati in apropiere de Sflnta Sofia sub o
llolta de vita ~i dP iasomie; in chio9curi din lenm ~i. pe
estrade stateau bCrfbii, fiecare grup fiind com1m: de un :;;ef
investit cu titlul ell~ judecator 420 . Un secol mai tirziu,
tirgul d'' produse comestibil? a invadat imprejurimile ca-
tedrnlei Sfinta Sofia. Se vindeau l:lJici piine, vin, pe~re,
molm;te, permise in zilele de post, ~i aecste minca:ruri se
puteau consuma chiar pe loc, caci se instahtsera mari mese
de piatra unde nobilii mincau amestecati eu popmul 421.

· 1\Iicilc n~e ~te~uguri. StrazHe ConJ;ta.ntinopolului •er:c..u,

de a.semenea., a.nirrm. te de negustori a.mbula.nti, ca.re cereau
de lucru ::mu striga.u ca. .sa-~i vinda ma.rfa.. Teodor PTo-
dromos enumera pe cei C2.IC broda.u lll a.ur, 'CiSm&rii, Ylll-

* HASCOALA NIKA. (in gr. ,sii invigi") Yn anul 532, ma~ele din
Constantinopole s-au rasculat contra iui Justinian, care sprijinea aristo-
cratia scnatoria.la (9i care, la rindul ei, se afla In frunteademei A)ba~?trilol'
- v~ mai jos). A fost condusii de ,Verzi", dar au luat parte. ~i alti locu-
tori. Reprimata cu ajutorul armatei lui Belizarie.

75
 zatorii de zer; cu tigvele lor atirna,te pe umar, negustorii
de tesaturi, fabricanW do ri~nite pentru piper, ham~.lii
ca,re, dupa ee v.u trudit introaga. zi, primea.u ca simbrie Uh
pahar do vin ~i o portie de tocana 422 •
JDxist:::m, de asemene~., pe strazi, a.strologi, ma.gicieni,
, ghiei.tori. Uneori pretin~i profeti crea.u o adevamta pa.nica,
~muntind sfiqitnllumii. Numarul impresionant de straini
care vizita.u Constantinopolul a facut sa ia, na§tere banoa.sa
profesie de ghid.
[ha Comtantinopol, spnnc pelcrinul rus :;>tefan din Nov go rod pe la
anul 1350, este ca lntr-o mare piidure ~i nu pop merge fiiril eiiliiuzil. Dacii,
din zglreenie sau sadcic, nu dai bani, nu pofi nici sii vezi, nici sii siiruti
sfintele moa~te 423 .J

S-ar fi putut ::.lcatui un nmre volum cu toa,te absur-

ditaWe pe care ace~ti ghizi improviza.ti le poveste::.u
clientilor lor mnn : broscutele care pa.rcurgeau stra-
zile devorind resturile menajere 244 , st2otuia lui Iustinian
luata drept a lui Consta.ntin, pe c::.re mwigatorii o vad de
pe rrmre pina la o distanta de o zi 425 , legendele despre
monumentele de la hipodrom 426 , cea. a lui Carol eel Mare,·
care, dupa ce a cucerit Ierusa.limp1, s-a in tors prin Constan-
tinopol~i l-a fortat pe impara.t sajure ca va respecta. pos-
tul Pa.§telor ~i nu va mai pronunta. condamnari lao mo::.rte 427 ,
cea a. 'ingerului care paze~te biserica. Sfinta. Sofia 428 etc.
l'iata de soeietate. Predomimmt::. tmdiviei ele.,nice se
afirma. prin c::.mcterul prietenos a.llocuitorHor c2.re ~weau,
c~. ~i stramo~ii lor, gustullungilor convers21W ~i discutH in
a.er liber. Pc vreme2o lui Iustinian, societate21 buna sc
intilnea. sub porticurile Augusta.eon-ului *. .Aceasta se
numea a-:;i fcwe agora ( &yop&:~stv). Beliza.rie ~i-a. . facut
aparitia. in acest loc la intoa.rcerea. sa din Itali2o 429 • Libmrii
a.veau 2oici pravalii uncle i~i expunea.u noutatne. Se in-
tilne2.u ~,ici colportori de ve~ti care discuta.u politica ~i
teologie, a.jung1nc1 uneori sa so ie. la. bata.ie. Cintece impo-
triva. Teodor~i circulau pe ~.scunR 430 • Chi2or :;;i · oamenii
din popor emu p21sionati de teologie de pe vremea ma.-
rilor concilii ecumenice, 21~2. incit discuWle despre Trinitate
:;;i natura lui Hristos 2ovea.u loc in mod deschis in pietelo
publico ~i pina in pravaliile brutarilor 431 • Se :;;tie, de&ltfel,
ca in toate timpurile a exista.t la Constantinopol o opinie
* Piata in Constantinopol, in fata bisericii Sfinta Sofia (n. trad. ).

76
publica potriv'it careis. impar~W trebuiau men~j21ti .)i aees.s-
ta :::,t;rager. 0 r.devar:?.sta solidarit::>.te intre locuitorii sai,
o con~tiin~a colectiva.

nrcnla!ia. Strazile, largi pentru ace:?.s epoca, dP.r care

ar par·er, strimte, in zilele noastre, erau strabatute in
secolul al V-leP. ~i al VI-lea de numeroase trasuri fara ar-
cmi, cele nmi bogate vopsite ~i aurite, cu un atel::r.j de
catiri inhama~i in ~mr .. Sfintul Io21n Hrisostmu descrie
carole somptuoP.se ale doamnelor de rang inalt, inso~ite
de eunuci in livrele straiucito2.re, sau pe nobilii ciWhi
pe e:r.i- :?.slbi cu ~ei brodate cu aur, inconjum~i de servitori
inarmati cu bastoane pontru a da in laturi pietonii stri-
gind : ,F2Jcoti loc, face~i loc !" Cei care' so duceau la baie
i~i trimiteP.u inainte sclavii pentru :?.s le anunta sosire:?.s ~i ~
le pwgati tot ceea ce em necesar 432•
!n :;:ecolul r.l XU-lea, Beniamin din Tudel~ a fost fra-
pat cle luxul r.fi~at de catre nobHi. El rem8Jrca hainele
lor de stofo str.cojii r.coperite de broderii ~i gaser,;te ci1.,
incalecati pe cr.ii cu bogate harna~amente, aratau ca.
ni~h'l printi 433 •

Ci"mtl'astelc. Alaturi de r.coasta opulenta, calatorii

secolului r.l XII-lea observa cartimele sordide ~i mizere,
ulicioarele strimto ~i intuneca.te, unde IJU poti sa VOZi
in pUna zi, unde furturile ~i crimele sint free vente : cocioa-
bele se r.flau h:, doi pa.~i de palate 434 • Serviciile de salu-
brit2.te emu aici necunoscute. Benh•min din Tudel::. a vazut
tabacari r,runcind in fatr, portE lor ap:;, care. scrvea l~
tabaoirer. pleilor 435• Mutare~ curtu imperiale la p2,latul
Blz,cherne a.vusese drept rezulta.t formarea urmi nou car-
tim' aristocn?Jtic, mai curat, ma.i :.;o,ernt decit im1uejurimile
Marel.ui P21lat. .Acest cartier, pu~in locuit })ina· a.tunci,
cuprinzind mari parcuri ~i v21ste bazine, a. fost inzestrat
cu vile somptuor.se, cqnstruite de cei. bogati. Palatul
Tekfur-Sen:oi este, poate, un vestigiu in :.;o,cest sons 436 •
Ora~ul, care em inca destul de bine a.provizionat cu apa
la sfh'~itul secolulni r,l IX-lea 437 , in perior,da, Comneni-
lor r·,cePJsta nu-i m21i ajungea, ca. urmaro p, insuficientei de
a.peducto. La plingerile ce Hm fost adresMe, ma.i ales de
Eh,~t;J,thics din Tesalonic 138 , Manuel Comnenul ~ pus si1
se c<1ptezc noi izvoare ~i sa se construiasca· un non ape-
duct 439.

.7.7
 Corteuii ~i SIJectacolc de strada. In toate timpurile,
a.nim21tia strazilor era. sporita prH1 trecerea de proeesinni
solemne c2.• re atri:Lgea.u multimi compa.cte ~i eauz~m a.desea.
a.cciclente.
La hirotonisirca patriarlmlui Ghermm1os, in anul 715, a 2sut loc
u ascmenca imbulzeala tncit mama Sfintului ~tcf8n eel Nou, pc atunci ln-
siircinati'i, a sfir~it prin a fi striviti'i 440 . Jn primiivara anului 972, loan'
Tzimiskes, inaintc a de plerarea sa pc frontul rusesc de la Duniirc a mers
descull de !a Marele Palat pinii Ja Sfinta Sofia, apoi Ia Sfinta· l\Ia:ria a
Blachernclor. Impiiratul, care tinea o cruce, era precedat de m1 imens
cortegiu de preoP ~i de demnilari, cintincl cu voce tare litanii. ,Poporul
nesfir~it care sta pe marginea strazii, pe Ia feresb'e, pe zicluri ~i pe 8cope-
risurile caselor, relua in cor, en cclc o sutii de mii de voci ale sale:· aceste
n;gilciuni, fi\J·ii lntreruperc" 441. • ·
0 plucuta de filcle~ din secolul a! VI-lea reprezinti'i o proecsiune cu
moa~te. Un patriarh, recunosei1t dupa odiijdiile sale, tinind o racla pe ge-
nunchi, este a~ezat intr-o trasuri'i ti·asa de dcii cai inhamati unulltngi\ altul,
pc care un dernnitar ii ducc de capastru. 1n fata, trei personaje pur!iitoare
de luminiiri sint primite de un basileu. Diver~i eurio~i privesc scena, m1ii
de sub porticuri, altii Ia primul etaj, din spatiilc clintrc coloane sau urcati
pe acoperi~ 412 •
0 curioasa pictura, dintr-un mannscris a! Omiliilor calugarul.ui Ja-
cob, nc aratii un marc numar de oameni a~ezati in ~ir, a~teptind un corte-
gin : cl estc format din persoane de toatc virstelc ~i de am be sexe a~e:uite
in lini~te, unele in spatele altora 443.

Cind era. vorb21 de un evcniment a.tit de importi.mt cum

a.r fi trecerea. ieo2,nei din Edessa. in a.nul 944 444 sa.u de tre-
cerea triumf&la a. mwi ba.sileu, afluenta. oa.menilor em
~i mai m&re ~i tot ora.~ul era. in sarbatoa.re.

[ Cartea ceremoniilor nc-a pastrat o descrierc protoculara a int:rilri i

trinmfalc in Constantinopol a lui Vasile I, dupa infringerea Pavlidenilor
in amJl 872. :lmpi1ratt1l a pctrecut noaptea Ia milnilstirea Avramitil0r in
afm·a incini.ci. A cloua zi, insotit de printul mo~tcnitor, amindoi ci\lare pe
eai albi .:;u hamuri impodobite en pietre pretioase, basilenl estc mai intii
aclama:t de populatie, apoi, sosit la Poarta de Aur, il prime~te pc preJectul
ora~ului, care ii 0feri\ o cnnunii de lauri. Apoi, in mijlocui unei multimi
imense, el continua sa inainteze pe Calea Triumfalil, presaratii en Uori,
ale ci\rci portictlri sint aeoperite eu stofe pre\ioase decorate cu l:l't:chete
de tramlafiri ~i de mirt. In snita sa mergeau principalii p1 i:wnieri
arabi en carole pline de pracli\. In Forum-ullui Constantin avea loco op:rire,
unde impi\ratul intra in Biserica Fecioarei ~i i~i sehimba hainele militare,
pentru a imbvilca tunica de purpura ~i hlamida brodali\ cu aur. Cortegiul
era primit in continuare Ia Sfinta Sofia de ciitre Patriarh ~i ajungea, in
sfir~it Ia J\Iarele Palat 445.]
Povestirea desprc intrarea lui Nikefor Fokas in Constantinopol, dupa
proclamarea sa ea imparat, este mult mai intcresanHi 446 • El a cobmit de
pc nava imperialii de riizboi (clromon) Ia Hebdomon, uncle a inciilecat pe
un cal alb, acoperit eu o mantic de purpura ~~ de aur. 1naintea lui erau pur-
tate ~asc stindardc din stofe pretioase. Pentru a ajungc la Sfinta Sofia

78
pe Calea triumfalii, el a trebuit sac~i ctoiascii drum prin valurile multimii
care-l aclamau. ,Mari ~~ mici, bogap ~i siiraci, cei din nobilime ca ~i cei
din factiuni, rnc~te;mgari en sutele de mii, ciilugiiri, soldati ~~ marinari,
tarani din Tracia ~i din Bitinia purtau, en toata ciildura soarelui de varii,
tor~e aprinse, arzind tiimiie, fluturind stegulete. Pretutindeni rasunau
trompete, timpane, tobe, .timbale. Peste tot izbucncau, neincetat, acla-
matiile nemaipomenite ale acestui popor. Sane imaginam intrarea acestei
multimi galiigioase pe sub boJtile sublime ale Catedralei Sfinta Sofia, unde
stri'ilucin;a luminilor facea sa vibrcze tonurile mozaicurilor pe fond de aur I]

D21r aceste festivitati triumfule avea.u un cr..mcter de

exceptie. Alte specta.co'Ie mad modeste stirnea.u curiozi-
ta.te81, in specia.l cele cu animale exotice ca de exemplu
elef::m~i condu~i,de cornaci *, cilmile calarite de negri etc. 447 •
:pe ::.semenea., fo21rte de.s, strazile emu strabatute de pro-
cesiuni dezonorante, cu. condamna~i la. moarte sa.u la.
mutil2Jl'e, crimina.li, conspimtori, adesea. de rang ina.ltr
in caleca.~i de-a.-ridoa.selea. pe magari S,i lovi~i cu nuiele.
Departe de a fugi de acestf3 pa.razi sinistre, inul~imea.
le caut2. ~i is,i manifesta cu aceasta ocazie cruzimell.. Prin-
tese imperiale, neindraznind sa se a.rMe in mod fa~is,, nu
se ru~imm sa privea.sca acesto spectacole pe ascuns 448 •

IV. Hipodr~mml ~i spectacolelc

Hipodromul, a carui organizare a.dministmtiva a. fost

aratat8j in alta pmte, diversele destinaW s,i prezen~2o fac-
~iunilor sa.le, s, de"t;inut pina in secolul a.l XII-lea. un loc
"Com!iderabil in via.~a Const:mtinopolului. Este neeesar,
prin urmr.re, sa expunem ceea. ee s,tim despre amena,ja.rea
sa, s,i despre speeta.colele care se desfa~ura.u a.ici.
Pasiunea pentru cuTse. Cursele de care de lupta., tmse
de doi p'ina la. pa.tru ca.i (bigae ~i quadTigae ), 2, caror ori-
gine se pierde in vechile joeuri elenice, erau sportul preferat
al grecilor ~i a.l romanilor. Locuitorii Consta.ntinopolului,
oricare a.r fi fost nmgullor social, de la. impara.t pina la
ultirnul dintre calafatuitori, emu entuzia.sma~i de succesul
conducatorilor de care prefera"t;i, ale caror culori le a.dop-
t::Jtu in timpul jocurilor. Devenise o regula de bonton in
cercurHe a.ristocmtice preocupa.rea. pentru cs.i s,i .pentru
curse. Acesta. era. subiectul principal de conversa.~ie ~i
dH.;cutiile asupra. jo~urilor din arena emu. frecv:ente 449•

* Conduciitori de elefanti (n. trad.).

79
 [Gdgore din Nazianz descric acqt.i amatori de cui·se cape ni',ec ade-
V{tra\i furibunzi, topaind, slriglnd, imiliJ](]u-i pe vizitii, biciuind ,,,;i ima-
ginari, schimbind lntrc ei aurigi ", cai, grajduri ,~i adesecc slnt
atit de silraci lncit nu au mli1care nici penlru o zi" ~ 50 .J

Mozaicuri africa ne reprezinta n18.i multe gra.jduri

intretinute intr-o cunltenie desavin;;itiL Acoperiti · cu
cuverturi scumpe, m•ii sta.u in fata. ieslelor, m:uca.te cu
numel(r ficcarui8. : Delicatus, · Polidoxus, Alcides etc. ~i
ur:uea. Vincas (Sa invingi) 4.51. Se ~tie ca pt;siunea. lui Oml-
sta.ntin 2,1 V-lm;, pentru ca.i ii a,dusese porecla. de Kabal-
linos ~i ca dupa ce a. pus sa se distruga moza.icurile de la
Rorn:::. de Aur, ca.re reprezent::m consHiile ecumenice., le-a
iniosmit cu portretele vizitiilor Rili prefera.~i 45 2• ·
Inca ~i m::ai uimito:=>,r·c en', pasiunea. pentru ca.i a. p~~tri-
2,rlmlui reofil::Jct (933-956) 453 , fiul impamtului Ronl2lllOS
I~eca. IJenos. ·
Vizitiii in~i~i dob:indi:;era o :M1evara.ta impotta.nF1 in
Rh~.t. J<Jrau cople~iti de onornri ~i de bogatn. Prin seeolu!
n,l Y-lea. li se ridica.u dupa mom·te st:?.tui de bronz, m;eol'i
chia.r la. p:?.l::atul Sen::atului 454• Pe soclul, pastra.t, ea.re sus-
tinee, st::atuir, lui Porfirios, ba.soreliefuri reprezinta vic-
toriile a.cestui ::aurig2., in picioa.re pe ca.rul san, imbrae21t
in tunica scurta fara mineci, picioa.rele acopcrite de mole-
tierc, centum impoclobitfi, cu bcnzi de piele incruci~<i.te,
sustinindr2.mum de p~~lmier si emmna 455 • Poetii celeb;r;.:.u
succcsullor 456 ~i d2.t::m m·igin'e;:. color pa.tru fa.ctiuni de IJ0
Yremez, victoriei lui Alexandru eel ::\Ia.re la J ocurile OHna-
pice 4" 7• Una din temele fa.vorite :?.le decorarii tes:1tmrilor
scumpe in secolul al VI-lea. era.u meda.lio2.nele cu vizitii,
conducind cvadrigc in plina -cursa 458 •
Vizitiii, l<'J inceput, cr::aurecruta.ti dinrindulcl2,solorde jos,
d::ar in :::ecolul a.l IX-lM, gasim a.ce::ast'a mcscrie pmetica.ta
de nohili, cum este unul dintre cei 42 martiri djn Amo:rion, _
in :?.nul 845 ·159 ~i, in mod exceptional, de br,silenl :Mih&il
e,l III-lea. in hipodromul sau din c.a.rtierul Sfintul JVJam2.s,
obligind oa.mcnii de lr, eurte tia pu~;.rte jache£2, unei~', diH-
tre faetiuni 480 •

Edificiui. Hipodromul din Bizr,nt fusese construit de

imp~\Jatul Septimiu Sever (dupa ·~-.nul 195), :?.sem8.n{,TGl
a.rcnci Cirmts 1~faximns de la Homr., d2,r terenul fiiml ]n
p;;,nt(t au fost neces2.rc gr.Im'ii de S})I'ijin pentru a.

* Conduciltor a! unui car de curse in antichitate (n. lrad.).

80
COllStl'UCt·i~',, c~re maSUI'lll Ill jur de 500 metri in lungime
pe 117,5 metri latime, incluBiv grr.denurile, cr.re Be pre-
supunc ea r.ve~m eel putin 30000 de locuri. Actm',l:>. pic.ta
Atmeidr,n pf"tstrea.za monumentolo principr.lo c~wo so iniU-
tau in :nul cdificiului pe spina, in jurul caruia intmcmm
carele. ]'ylrui intli oboliwul inaltat de Tutmes al III-lea. la
Heliopolis, in anul1700 i.e.n. ~{ adus la Oonstantinopol din
ord~nll lui 'I'eodosiu eel Mare ·in ~tnul 390 ; el este a~eza.t
pe patru cuhmi de bronz, fixate pe o baza decorata in
relief, care il reprezinta pe impa.n?,t prezidind jccurile.
Urmca,,.;a coloaua de bronz provenita din Delfi, confec-
tionat3, din tHJi ~erpi ir:colacit~i,, ale caror capete w ridicau
altadata pentru a sustine trepiedul de aur dedicat h1i
Apolo dupa victoria de la Plateea (anul 479 i.e.n.). in
sfir~it, mai este o O)loana din pietre zidite, acoperita
odinioara cu placi de bronz ~i restaurata, dupa o inscrip-
tio, de catre Constantin PQrfirogenetul ( 944-9591 461 •
tntre aceste monumente se vedeau numeroase grupuri
sculpturale, ca. acela al Lupoaicei alaptindu-1 pe Romulus,
~i statui : opere smulse din templele pagine, ca. Herakles al
lui Lisip, alaturi de statui imperirule, ca. aceea a Irenei,
a~ezata pe o coloana, in mijlocul ornamentului unei fiale *462 •
Un rest dintr-o fint'ina de acest gen, din m:u"mura alba,
'impodobita cu reliefuri reprezentind jocurile, a fost
gasita in anul 1845 ; orificii circulare deschise 'in peretH
laterali dadeau na.~tere la un jet de apa care cadea intr-un
ba.zin 463 • ·

1nainte de sfir~itul secolului al XIX-lea, hisinclla o parte m6numen-·

tele din p}ata Atmeidan, nu se cuno~tea deloc aspectul hipodroniulni clccH
dupa gravurile din secolele al·XV-IC'a :;;i al XVI-lea, care nu-i rcprezcntau
decit ruinelc 464 • Cea mai importanti\ cste accca pe care Pavinio a extras-n
dintr-o Topografie a Constantinopolului, alci'ituita pe Ia ann! 1450. Ea
reproduce Ia sud, spre mare, extremitatea hemiciclului cu arcade, Ia nord
un zid en deschiziituri care dade au sprc grajduri. In arena se observii ~irul
obcliscurilor ~i coloanelor, precum ~i numcroase denivclilri, provenind chJ
Ia demo! area gradcnurilor ~i a easel or construite in interiorul in<~intei 4 " 5 •

In zilele noastre subsolul hipodromului a fost explorat

'in mai multe rinduri. In S:£k'btele Muzeului Ienicerilor, spre
vest, gr·adini in terase lasa sa se vada zidurile de caramidi1
oa.re formau curbura terminala ( sphendone), iar terasa.-
mentel~: art.ificia.le marcheaza lccul . gra.denurilor 466 • La
nord-vestul mowheii lui Ahmed, Adolphe Thiers a des-

* Cupii fiira lorti ~i filri'i picior (n. trad.).

6-e. 115 81
 coperit in anul1907 o serie de grf!Jjduri acoperite C1J bol~i
de caramida a~ezate pe ziduri paralele, de-a lungul vechii
riste '167.
Sapaturi mai adinoi au fost exccutate in anii 1918 ~i
1932 de Mamboury ~i Wiegand. Suo sphendone au fost
Ecoase la lumina 25 ca.mere corcentrice dind intr-un cu-
loar circular, luminat de fcrestre mari, la un nivel inf&rior
pistei. Camere similare se intindeau de-a lungul J;idurilor
M:uelui Palat : din acest leo, pornirea. oelor · doua arcuri
pare sa fie o rama~ita a colonadei, care mai exista inca
in secolul al XV-lea. S-a recunowut existenta unei fintini
~a baza obeliscului lui Constantin al VII-lea;cufcurgerea
:pe cele patru laturi ~i s-a ga!:;it ha.za eoloanei din Delfi,
f:J.cuta dintr-un simplu capitel, aceasta coloana wobita,
fusese tmnsformata, de ~1semenea, in fintina 468 .
In anii 1927 i}i 1928' Casson i}i Ta.lh<}t Rice au faout mai
multe sonda.je in axul monumentelor. In mod cmios, ei nu
au gasit nici o urma a vreunei temse a.semanatoare celei
de laCirc1ts 111aximus, ci pam.int nivelat pentm a com-
pensa inclinatia. solului. Spina, d:>Jca putem num1 astfel
linia axialaamonumentelor,nu ar fi prezentat nici o deni-
velare 469•

Kathismu ~i carcercs. Ca ~i Circus 1viaxi,nius de la Romf1.,

hipodromul din Constantinopol era alaturat P21atului
Imperial ~i imparatH trecea.u direct din :>"par1amontele
lor in tribuna mHe le em rezervata, kctthisma. :Ma.jorit?"tea.
r;jrheologilor, de la. Laba,rte incoace ~i pina, la Ebersolt,
yedeau a.cea.sta tribuna dea.supra gra.jdurilor ( caTce'res)i
care forman, la extremitatea. urientala, o constntc~ie per-
pendiculara pe gradenuri. Pentru a ajungein kathisma,
basileul, plecind din Palatul Da.fne, 8JTfi trehnit sa pa.Tcurga
o galerie lunga, inconjurind un sfert din perifer:i.~ hipodro..:
. mulni, ccea ce este pni;;in verosimil 470• Cartect cere.,moniilor
il arata peTeofil, trecind pe sub kathisma. pentru a mergo
la, Pala.tul Dafne, ceea ce :u· fi fost imposibil d31c3, ::"cceptam
teoria.lui l1a.barte 4 71. ·

Piganiol ~i Yogt ::m a.rat2.t ca kathisma, construita

dupa modelul tribunei imperiale de la Roma,, era un
adevar,a.t pa.la.t, alaturat; Bisericii Sfintulf>tofa.n dill Dafne
'~i a~eza.t pe latura. dinspre sud-est a hipodromulUi. 0
~car a secreta in spira.la (cochlea) I ega biseric;;J, de tribuna,
dar ba.sileul intra aici pe o wara larga de piatr3, care da
spre u~ile de hronz ale lojei imperiale 472 • 1n fata acest€i

82
loji se afla,-o teras:±, Pi 473 s:>ou Stama, de<,supra unui portic.
Una din fatetele de la baza obeliseului il prezinta }JC
imparat in spatole- grilajului ormnnentat al unui ba1con,
stind in picioare in fata gi'trzilor im"rma,te cu l~tnci ~i .
atanjate in linio, iar ali:ituri de ol, df:'mnitari purtlnd pungi
cu br,ni 474 •

ean•creS~luile ers,u amonfl,jate intr~un turn flancat de

doua aripi, dm;,supra aflindu-w o cva.driga de bronz luat:"'v
dintr~un templu din im;ula Chios, in timpul lui Teodosiu
al JI-lm~, 475 • Irnpunatorii e;~i de bronz au fost du~i la
Venetia, in anul 1204 ~i a~ez<4i dea.supra mflxelui portal
de la. s~'m'Marco.
- In fiecaro ::>oripa so deschideau ~a,se porti pentru l?J lasa
Sa intre carole. 0 alta poarta, Rituata la baza turnului,
:.wea acces spre o curte mare, deschisa pe partea dinspre
ora~ (dihippion), cu grajdurile factiunilor p(l la,turi. Aici
se aduceau, in preziuPu curselor, caii care trebuiau sa
alerge, adevaratde grajduri fiind mad departe. Deasupra
portii so afla o tribuna unde statea conducatorul jocuri- .
lor·; aceasta a fost considerata din gre~m'llla drept ·tribuna.
imperi~1,la 476 •

0 reprezentalie Ja hiiHalnnn. In afa.nh monumentelor

figurative, izvorul principal il constituie capitolelo Oar-
tii cenmoniilor compilata de Constantin Porfirogenetul.
Printr-un studiu critic al aeestor texte, G. Millet a. re-
cunoscut ~tici urmele a ·doua luc1<iri distincte, din cp.re unele
pasaje au fost combinate in mod arbitrar: 1°, Oartea maes-
trului de ceremonii, al carei rol era. esential, reda.ctata pro-
ba,bil in timpul lui :Mih8,il al III-lea, dar cu clemente din
diferite epo( i, uncle formule datind. de pe vrernea lui
Iustinia.n, iar altele din secolul al VIII-lea.; 2°, Oartea
fac}iunilor care contine in2Jinte d(~ toate coruri ~i ,acla-
m:J,tii ~i nu indica despre cenmonie deeit ceea ce cori~tii
trebuie sa ~tie, pentru a interveni la momentul oportun.
Se recm1osc aici formule care nu pot fi decit din secoluL
al V-lea, iar numele aurigilor corespund celor din rorna,nul
lui Alexa.ndru 477 • Constantin Porfirogenetul a. combinat
aceste doua elemente intr- un singur tra ta, t, in dorinta de a
constitui.un mod~l oficial de celebmre a jocurilor 478 •
I'regatirile unei HlprezentatH durau doua zile. Cu
doua zile inainte, fa.ctiunile veneau la. imparat sa-i ceara
autoriza.rea de a. celebra serbarea ~i de a executa seam un

83'
 d~ms cu tm to. In :;~,jrmul jocurilor, cind stindardul C1He
anunta reprezentatia fmese arborat la pmn'ta hipodro-
mului, factiunile se duceau la carceres ~i-1 achMxum pe
imparat, fiecare factiune urindu:-~i victorie. Dupa a.ceea.
avea loc in grajduri inspectarer. cailor, ca.r·e. trebuiau sa fie
sanatosi si nevatamati 479 •
. 0 da,t~ sosita ziua. 'cea mare, l2.. poarta hipodromului,
un tessemrius * a,duna jetoanele de la spectatori ~;~i tri-
hunele se umplu. La palatul Dafne imparatul ~i-a imbraoa£
podoabele, s-a prosternat, cu luminarea i"!l mina, in dife-
ritele pamclise ~i ajunge in triclinium-ul kathismei care
precede tribumJ,. Acolo avea loc primirea solemna. 9, demni-
tl11Iilor care au favoarea sa asiste la jocuri din tribuna im-
I;eri:;~,lfl.. :Ma,estrul de ceremonii, prin intermediul prare-
JlOsitnlui ** il anunta pe basileu ct1 totul este preg~U,it :
ca,ii sint inhrmmti la care, poporul sta in online in gmde-
nuri, demarhii ~i demokratii ***factlunilor sint la locurile
lor, garda imperiala este aliniata in jurul stindardelor
sale.
Momentul este solemn: la. un Femn r,l imparatului,
pmtile se deschid, ma.estrul de ceremonii ridid-1 o pulpa.na
a hlamidei imperi~le, b~sileul i~i face ap~ritia h', tribuna,
urea :r:e estmda pe cr.re este ~~ezat tronul, binecuvantell!za
de trei ori poporul, trasand o cruce cu pulp!m:>, m~ntiei
ridicata, mai intii in mijloc, !llpoi llll dreapt:c:. spre ,:>,lba~tri"
~ i l& stinglll spre ,verzi ".
Sa incercam sa ne imr..ginam seem~. : impresioimnta
incinta cu porticurile sale, en str..tuile ~i monumentele sale,
cu obeliscul ce aminte~te virstele unei r.ntichitatilegendare,
trofeele de :pe urma unor victorii -"-- P.Jle grecilor :>ssuprr; ba.r-
ba.rilor, r.le impar~?.tilor cre~tini asupm. paginismului __;!>·,
gradenurile in~iruite pina w 'pierd in zare, indircr..te en o
multilne numeroasa, aplecata lr. binecuvintar·ea auto-

* De Ia cuvlntul latinesc tessera, fi~a de metal folosiUi ca bilet de

intrare Ia spectacole. (n. trad.)
** PRAEPOSlTUS. Titll!. onorific de rang inferior rczerv~tt cunucilor.
(n. tra(l.). ·
*** DEMARHII ~I DEMOKHATII DEMELOR. Aturtci cind demele
:m fost subordonate autoritatii Imperiale, ek au capMaL ~~ ni~te concilt-
catori core faceau parte din ierarhia palatului (lncepind din sec. al IX-ka).
Cci cloi demarhi crau ~efii scctiunilor urb<tllc ale demclor. ~e ccupau de
crganizarca jocurilor hipice. Cei doi demokrati erau conduci'itorii partilor
n;rale (din zona suburbana 1 ale· celor patru demo. Ei crau ofi\eri snperiori
ai garzii .impeiiale, deoarccc demelc rurale erau formathmi militare.

84
 ('.1T.turului * si facind sa r{vsuno eriificiul din cauza t.une-
telm de aclamatii; a poi, intr-o liui~tc absoluta, corurile f?,c-
tiunilor, insotite de orgi de argint, ~i aclomrea puhlicrt a
irrq)ttmtului de caMe dcmnit::Hi, ca.re ia.u loc in continua.re
"&latm·i de el; in sfir~it,.dupa obiceiul antic, ilnpar::>,tu1 arun-
ca fanionul, rnappa, in arena, ~i la acost semn::'.l, portile
de h'J carceres se doschid inacela~i timp cu ::mrigii care se lan-
sea.za pe pista, insotiti de tipetele frenetice 21le spectatori-
lor, fiecare ?-oclDmind culoa.rea sa. fa.vorita, huidumd ~i
provocind a.clvcrsa.rii _sM.
S-a. recunoscut fa.ptul ca lume::', acelor timpuri nu
cuno~tea. citu~i de putin 1m alt specta.col a.tit de grandios
:;;i am inteles adrnir::>.W)J pe care a.cesta o suscita din parter,
striiinilor, pe care biz3.ntinii nu uitau niciodata sa-i invito
pentru -a. so bucum do el 4 so.
Cursa ( missus, &p.~"A/\0(, palma) cuprindea. pa.tru cva-
drigo de pa.tru culori, earo trebuiau sa fa.ca ~a.pte tnrc de
pisb'L De o grinda de portic er2.u suspenda.te oua de strut
r;;i so scotea, cite unull2. fiee:;,re cursa : in fata se afla.u ~n.pte
delfini de hronz, aruncind apa.
Ordine::>.-in c2.re ie~eau carele era tmsa 12, sorti cu aju-
torul unei urne continind bile cu nurnere, fix:.J.ta in mijlocul
unui portic: o sculptura reprezintadoi aurigi c::>.re ofacsa
se bal2.nseze cu ajutorul lov1turilor de bici 481•
:Multe rnonurnente ari..ta u~iori oprind c:uele la termi-
m·,r€';·, cursei ~i pe invingator ~wsind 1:;, borna ~i ridicind br:;.-
1c1e, in tirnp ce un personaj ofieif.l irnbraca.t intr-o toga,
costurn ofici::>.l al prefectului ** ora.~ului ii intinde o ra.mura
de pa.lmier 482 • Victoria. era. sublinia.ta prin 2.ela.ma~ii rit-
rnice ale factiunii ci~tigatoa.re cu raspunsuri ale intreg~ului
norod in onoarea a.urigului ~i a. ba.siloului, ca.re era. r{lgat
sa a.corde recOinpensa., constirid in trei nornisrne_ ~i o
cununa 483 •

* A LJTOKRA TO H. Initial era doar versiunea grcaca a tcrrnenului

Impcrator. Ulterior, A. a devenit titlul purtat de imparatul senior, alnnei
clmi mai cxista ~i un alt imparat asociat Ia domnie.
"* PREFE:CTUL ORA~l:LUI . (EPA.HH). Inalt functionar al ~ta­
tnlui, insarcinat 'cu administra\ia Capitalei. i\Iembru de drcpt in Gtmsis-
toriwn Principis. Exercita antoritatca suprema in Constantinopole. Has-
de· men~increa ordinii :;;i avea dreptul de a pedcpsi toatc iufrac-
pctrccute in ora~. Avea clrept cle judceata in Constantinopol ~i pe
o razil. de 100 de mile. De ascmenea, controla activitatile economice din
Capitala. Puterea e. a sci:izul atunci cind uncle cartiere ale Conslantinc-
lJOln!u~ au devenit colonii italie.lc, ie~incl flc sub autoritatca sa. Dupa cu-
cerirea Conslantinopolului de ciitre latini; in 1204, e. a riimas un t itlul ono~
rific.

85
 Cursele incepmmdiminer,~;;' ~i eontiuuau t.oata zim:,, intle-
n~pte ]:10lltru ll121S:?,, pe cr,re lx:,silonl ~i demnit~Jl'ii 0 lu21n
in triclin{n,n-ul l,athisnwi, :in limp co ;:;peet<~,torii 1:;;i eon-
Sqinau proviziile 21du~c do 21u~sa. Existau opt curse, p:,tru
din:Jiner,t?, ~i tot r,titcf< dnpa-r,mir,za '184• In serolul :>,1 XI-ler,,
imrv'irate<Y'f', ~i (!;a.mi:elc pr,lo do onc;·,ro f?,si;;tau hJ jocc.ni
(lin im,ltulBi~oricii Sfintul ~tefan din D;;,fne, uum o ~n·ata
o f+mwa de la Sfinta Sofia tlin Kiev, n:dind o reprezent<t-
tie l.:t. hipudrom J 85 ; dm estc sigur c:i mai imJintc nu em
a.;a., cmn &e pca.te · obseryp" pe un ubelise ::JJllui Teodmtu,
unde ,se di:,tinge impaittter,s:' r.~ozata ,·,El,turi do in1pLSnn 48 n.

Diverti<>meutr !o din vm•ze. C'unele de care ·emu in-

trernpte de diverse p1·ogTa.me a.rtistice, foarte 2.preciR.te
de :popor, ia.r a.cest obicei venea. tot de la Homa.. A ve~m loc
rind 11e rind prezentari de ~Yninw,le exotice, scene cornice,
tablouri cu scene istoric;e cuuoscute, 2.crob2.'yii de tot felul.
. . La etaj:~l inferior al fa\elci clinsprcc .sud-est a qbeliscului, doua bde-
rine danseaza, in tirnp ce rloi muzicalln cinta, imul din nai, aJtul dintr-uu
syrinx cu mai mnlte tub uri. Pe relieful fintinii, dntareti din fluier ~i din
psaltcrion·* :mtrene:1z:'i la clans personajde: in ro]\.uri, cloua orgi cu fod<C
sint aqionatc de copii 487 • Anastasie ar fi interzis viniitoarea 7i lttpte]e ''e
animale care fiiceau aclesea victime 4 88. Totn:;i pe dipticul consular nl ne-
_potu}ni sau, datat e\1 anul 517, unfle figmeazi'i arena, un pic!ldor cill;,re
int:hita animale, carora doi oameni sint pe puneltll de ale arunca· :,rcaJ:nl,
tn timp ce altii incearcii. sa so puna la adapost 489 • Picturile de la Sfinta Sdia
(]in IUev rcprezinti\ nnele scene de aeest fel 490.
. Sub .Roman al JI-lea, in anul 960, c;cutierul unui c\•.mnilar, PlJJl,J-
raios, in picioarc p.e ~aua unui cal aflat in galop·, jongla cu o sahil', iu apl,m-
ze}e spectatorilor 4 'n. Pu~in Limp dupa aceea, Nikefor Fokas, uzurpind tro-
nul ~i simtlnrl ci\ ii scade popuiaritatea, a oferit splCclatorHor fle la hi;>:J··
drom O<-;electie de scenete, organizatc cu mare chc!LuiaHi, cu arti~ti striji;Ji:
saltiinbanci din India, .bufoni ~i acroha~i arabi, dansatori scandinavi lm-
bri\cafi in piei cle animale. Aveau, de ascmenea, ciini imbracap In costume
ale tututor popoarelor cunoscute, miimale salhclice cu paznicii lor,
crocollil in lan~uri, o catircii cu douii capete ~i un ciine intt'lig~nt nmHit
Python, care putea sa, descoperc obiectc ·ascunse ~i sa indicc persoanele
cele mai zgircilc ~i cele mai gcneroase din multime 492 •
· ,::Vlai put in inspiratrt a fost initiativa ace stu i lmpilrat la !ntoarce?<ffl.
sa di..;) -Siria (96'6-967), simul!nd o.luptii in plin hipoclrom lntre soldatii
din garda sa : spcctatorii inspiiimiutati an vrut sa fugii :;i mulp dintre ei
au fost strivip de multime 4 9 3.

Uipodromul in ur-mea <:mnnenUnr. ~i a Anffhelilmr.

Exist{t doyezi ca celebmre~ jocurilor ~ continmJt cu 1ogula.-
rit2.te pina in 2.nul 1204, dr,r :se :pare ca nu !!.u ma.i r.vut

* Vcchi instrument de muzidt cu co3.rde. (n. trad.),

86
aece:;,~Umportanta in vil*::' Constantinopolului c2.o insecolul
al X-le21. Impara.~ii razboinici din perioad~le urmato21re nu
mai au deloc timp sa prezideze cursele. In plus, .n:mt2.rea
b21sileului ~i a curtH l::~j. Pal2.tul Bl21cherne trebuie sa fi
2.vut re:percusiuni asupm hipodromului. .,
Marturii des pre menpncrca jocurilor exista. Sint acclca ale strainilor,
ale printilor scandinavi, culese in sagas4• 4, ale lui Beniamin din 'Tudela 495 ,
ale arabului Edrisi 496 • Factiunilc continnau sa existe : Tcodor ,Prodromos
adrcscaza cezarului Nikcfor Bryennos o scrisoare despre frumnsetea ~u­
lorilol" Yerdc si rosu, mult mai nobile decit albastrul si albur'497 • 1nlucrarile
sale figurcad, de' altfel, imnuri ale clemelor *in on~area lui loan Comne-
nul (1118-1143) 498 • Manuel (1143-1180) organizeaza joeuri in onoarea
suveranilor aflati in trec:erc pe la emtea sa, precum Kiliclj Arslan, sultan
de Iconion in anul1162, sau Amaury, rege al Icrusalimului, in arrul1171;
dar, alaturi de cursele de care, apar cursele de ciilarie ~i chiar tnrniruri
dupa moda francezii 4 99. 1n timpul ~ederii lui Kilidj Arslan Ia Constantino-
po!, un om din suila sa pretinse ca ar fi descoperif secretul zboi·uh1i: lm-
briicat intr-o tunica larga, ale carei poale era prinsc in a~ a fel inch forman
ni~te buzunare im,cnsc, pe care a inccrcat sa ie umfle cu aer, s-a urcat pe
balconul care se afla dcasupra portii centrale a carceres-urilor, ~i s-a arun-
cat dintr-o data, dar s-a zdrobit lovindu-se de piimi\nt, in risul, spectato-
rilor 5oo. De9i in timpul dinastici Anghelilor, se pune din nou problema
reprezentapilor pe hipodrom, atunci cind Alexios a III-lea organizeaza jo-
cmi cu ocazia disatoriei simultane a celor dona fiice ale sale, acest~a s-au
tinut la palatul Blacherne 501.

Siir~itul llipodromului. Dupa ocupareP. Oonstl?.nti-

nopolului de cuMe crucil?.~i, 12. 12 a.prilio 1204, Robert de
Clari .a vazut pi2.~a. c::~,re se numoa. J ocurile imparat1tlui,
cele 30 sa.u 40 gradenuri destinate spect::~,torilor,. tribuna
ini.reril?.la ~i monumentele de r;e SpinS~ 502 , da.r in t.tursul
ja.fului care a urmat dupa victorie, l;Iipodromul 2• fost
pradat de bogatule s2.le ~i abandonat 503 • Resursele impe-
riului restaura.t emu prea i:rifime pentru ca Pa.leologii sa
mZii poata vreodata visa 12. restabilirea costisitoarei insti-
tutH a jocurilor publice. Hipodromul pustiit cade in:ruina.
In secolele al XIV-lea. ~i al XV-le2. se ar~.ta vizitatorilor
c3.. o curiozita.te. Olav!jo in lomul 1403 50 4, Buonde.lmon,ti

* DEME. Subdiviziuni ale populafici Constantinopolului, care. s-au

con:stituit pornind _tie la simpatiile fatii de una dintre cele dona factilmi
de, >uporteri" din hipodrom, Verzii (asoeiati cu Ho~ii) 9i Alha~trii '(usociati
cu .'\lbii). Aceste fac[.iuni au capatat o tenbl politica, dcoarece hnp~ratul
sprijinea ~i cl una san alta dintre elc. In linii mari, rivalitatea dintre d.
traducea un clivaj social 1ntre aristocrane (Albar:;trii) ~i populatia, de Iind
(Yerzii).Pe de alta parte, deme·Je aveau atributii militarc. Pentru a,f.i oprite
frecvcntele tulburari provocate de rivalitatile dintre d., in sec. 'vf!I -IX
a fo>t accentuata organizarca paramilitara a d., care astfel au ajmis sa fie
su!Jordonate auioritiitilor.
 in :nml1419 505 , Pm·o Tr,fur 'in :Ynnl 1439 506. ~enuu,ler,zii la
sml 30 color,ne imense impreun:;.te prin 2.rcuri in 1m.rtea.
cir15ulara, reproduse' in descnul 2.nortim publicat de P::mvi-
nio a& 7 • A~z, cum sc z,fi::·,, hipodromul tot mr.i ern folosit de
:particul8ori cr,re· orgai1iZfl1l r.ici curse de calih·ie, cum se
nwutioner,za iutr-o :scrisome em·ioz,si:'t trimis{c de :l'iul
Tneg;:,ducelui N ot~·d :•,s, lui . J\' ikoh•,o,s Karistenos, care se
:;,fl~~ la Concilinl din Flmentr, cu Jm·,n r.l VIll-lea. (1438-
1439) 508 •
Ultimii occidentali care mai vazura ruinele hipod:ro-
mului ll!U fost art1stul ol::mdez Pieter Kueck Van ~c\l:~st
carer, facut o xilogravUl'a in r.nul1533 ~i Pierre Gylle d'Albi 1
a.ta.~2.t la a.nib21s::Hlr. Jui G&briel I,uetz d'.An:.mon (1544-
1557). El a. rcma.rcr.t colmmcle de· m2.rmuri:'L alba, care
enm risipite pe sol. ~1\. tiebuit sa fie rasturnr.tc pentrn a
cons.trui un chio~c sultr.nului Soliman 509•

V. Teatrele

Ji1Iport::mtr, a.cord2.ta jocurilor de pe hipodrom in

Bizant, i-a detormina.t :po istorici sa lz.se in umbra ~.He
s:pectr.cole ~i in SJlOOi:::.l . teatrul 510 ~ Dc?i denumi.Iea. de
tea;tru Wccrpov ar fi putut indies. o sa.H1 de reuniuni aa.-
recare "1;, exista dovada. ca a.cer,sta. sc z.plic:::., de pj~emenea.,
edificiilor rezmvr,tc pieselor dr2,mr,tice.
Nu se cunos,~te prea. mul t des}1l e un mare 1ea. tru con-
struit de Septirniu Sever dupa modelul antic in cea •rn:a.i
· im;emnat~t Iegium~, a.l CUI'Ui a.mpl&~ament EO mz.i vedes,
i.nca<i:n- £ecolul a.l V-lea., da.r Sflntul Io::m Hrisostom n
arat.3.. frecventa.t de imparatea.sr, Rvdochi:;, 512 ~i ecte
eih~t in EO(.lolul r,l XI-lea. de ciltHl Psellos 513 . .Alte tea.tr&
rama.se de la. Const2.ntin se ga~.c:::.u :;,pro2.}:Je de Bise:rica
Sfinta. Irinr,, in er.rtierul Bl:J,i::herno ~i in cmtierul Sykes
(z.cesta-din urma:;, fost restaumt do.Iustini21n) 514 •
In progir.mul serbarHor re ca.re un nou consul ue-
buia. sa le ofero popmului, Iustini2.n mcntionee.za pro\lle·
siune'::S ,c:;,re se indie!hpta sp1e ter.tru" rezerva.ta comedi0I,
tra.gediei, corurilor ?i tuturor genmilor de srJectr.cole ~ 15 •
In lixnbajul juridic, termenul de r;ou7tou/,apcc: indica aceBte
ccremeitii 51 6 , cee:::. ce p2.1e sa li ::c dc2. un c:u~:,eter prin ex~
celen:1fa. plebeian.
A..:;est termen cmespundc genului de pier;:e e2.re se IJ:t'€-
zent~u r.ici. De niulta vreme tcr.tlul clm;ic cazuw in diz.:

38
 ~i
fmcsc inloeuit <·u mirnul ft~p.cc; 517 , fr,rsa in ~~.cela~i
I Calista ~i UU?,ghicr,sCt. i\ctmii jueau farrt ma:;;ti,
f, puter, hm p~rto h'! r.~~tiune l;li jocul de fizionomio,
c~no grlm~·.sele dotineau locul predomimmf.,, -de unde
z, 2>lJil.Jut rerwm.jul Sannio (eel ca.re EO whimmwE~te).
Un ?.lt ri1oment cu c~i.racter revolutiomn~ ~, fost introdu-
cm.·ef, de aetrite l;li chir.r de copii in Rcenrt. Actorii l;li 8ictri-
~ele ~0 grinmu eu ajutorul fr.,rdmilor J:Oil[Hl 2. lCprezenta
}lersonr.jelf:\ cele nwd diferile 51 8 •
· 0 :>,Ita e?.meteristica a mimului 2. fost eror,rm;, de per-
.sorl2.je tipice, cme rer,pareau cu f,celea~i tri:\$aturi, cu
2,cc:lc?.l;li costume, en ~'!celo~·,~i cmr.ctere: Arifalion, xno~­
JW2.gul frivol, Scholr:stidus, pcd;',utul ~1te.,. stramol;li ~:.i
lui Polichinelle s::m r.i Arleel1inulni \Jomediei dell'A1to
it?.Ht•ne 519 • Subiectele enm int:pin·,te din vir,ta cotidi}:,na,
unoc:n din mitologio. IJovit miln 1 ofemele, obscenitit\.i!e,
cuv ntele eellivoce, bnfororiilo imorr,le constituir.u Ieguh•,
gmt'.•Llli. Existr,u, de ~·.~emmw<·•. t~.blouri vivr.ntc, defilGritto
tl Uf e, procesiUIJi 1 r,pwi\,i l do fr,ntmnc, pi Osupnuind 0
inbe~)ga ~Ypr.ratura 52o. . ·.
Dm· noi cunm',stem mimul mr.i r,les''din textele r,ntice si
din r.tr,curile Paiintilor Bisertcii lr, r.dw~r. imorr,litatii ~.ees­
t{li<'i 521 . ;tvem put{ne inforrnr.w despre mimul dii~ epoca
bizr, ntina 522 • IDxistent~;. 'sa si "w·resul obtinut piru1 iu
secrlul al XV-lea sini: doveilite. '
intii, prin legisla1ia c;are d<'fillea <:ondipa social a a mimilor, Codul
Teodosiun, care intcrziceu scoaterea actritelor din teatru, lcgindu-lc de
meseria lor 533 ; eel al lui Justinian, sot alunei aclritc cle pantomima, care
legalizcazi\ ciisi\toria unci actrite, cu toate.consecin\ele pentru copiii liai.5 2 ~.
In schimh, Conciliul Quinisext * (692). cxcomunica mimii, autorii, actorii
~~ act:ritelc ~i inierzicca accste spectacolc preoplor ~i ci\lngarilor.
. In pofida ncc~tei prohibitii, mimul ~i-a continnat cariera ~i s.-a i(nbo"
gatit cbiar en tipuri noi, ca Arabnl san· Armcanul, dntoriUi imigrantilor
striiini 505 . S-a viizut ce loc de tinea mimul_ in specfacolde de la hipod1·om,
unde prin bufoneriilc sale, scrie nn rctor, ,el tempera furia factiunilor"" 2"
JV!nzk'l dansul ocupau un loc important in atc.ste rcprezcnlatii ~i, ilatnri
de ap3rea intotdcauna uu nn:.zle:-tnl, preg?Hil sU-I acorr;pa.nie?:t' r~~ 7 •
autoritatea de care se bucutaii, m imii i~i luau uneori mari lihcrli\\ i,
ca ~,c, Ul ln care is-a dczYi\luiL i>elp{>ratu!ui Tcofil Ilecuviin~a prcfcdr;lni
.1\'ih.:.,r, invinuit de a fi confiscat o corabie apar\inlnd unci vaduve. Tl.'cfil
a s1-l arcstezc ·~i S:l-1 ard{l de yi;_l in n1ijlccul hipodro1nului 5 2S. Bist'·rica
me era deloc respectatft ~i api\rean pc seem'i calugari ~i calHgi"iri\e.

* CONCILIUL QUINISEX.T. Tinut in li91-692 la Constantinopol<o,

in sa!a hollilii (in Tmllo) a Palatului (,al doilea concilin trullan''). Deou-
rece hotaririlc luatc le-au completat pe aele ale Conciliilor Y (553) !li VI
(680-681), a primit accst nume.

89
 0 J)les;'i_ dezgustatoare, Liturghia b£irbalului (clrii barbii 52 ~, era o parnc1ie. a
l iturghiei ; pe aceastii temii tlnarul J\Iihail al III-lea se distra cu fH<ct·~nil
sai defihizati inpreoti,_ parodiind cercwoniilc reHgioase 530 .
Snpravieluirea mimului in secolul al Xl-lca este atestatii de mtt' turia
lui Psellos, care notcazii cil.lui Constantin· Monomachos, fiincl bolnav, Tiu-i
fiicea . njci o pliicci'c muzica, dansnl ~i jocurile de mimic£!, rcpro')ind disci-
polilor siii cii frecventeazi1 ma:i curind teatru.I clecit ~coal a 53 1, dcpl!ngind
faptul cii ginerele sau, in discordant a cu titlul de patri<;ill ~i protospatlwros *
tri:iie~te cu mimi ~i en farsori 623.
In secolul al XII-lea, Teodor Prodronios dcplinge dcsconsiderarea In
care a ciizut cultura: cartile nu mai adue bani diei ei nu mai cxista astiizi
decit pentru lmfoni ~i pentru mimi 533 • In aceca~i perio~da, Zonaras ~i
Bali!amon fac comcntarii tendentioase dcspre al 51-lea canon al Conciliu-
lui Quinisext, sm;tin\nd ca el nu interzice mimulla moclul categoric ci nmnai
risctdc necuviincioase, indeccnta costumelor ~i gesturile lascivc ale :.:dri"
1l'lor 52•1.

Astfel, depa.rte de a fi dispiirut, mimul a.ntic a.

vie~uit tuturor prohibitiilor, tutmor cenzurilor ~i
denta. spect&colelor do IJO hipodrorn i-a. conferit, po:o.te, UIJ
plus. de vitalitate. A<loptr.t de eiH1e cuceritori 535 , el a.r
fi supra.vietuit in spech;,colelc turce~ti de ma.rionete : protill-
. gonistul lor, Kamgoz, inconjmat de numero~i 1'igun:m~i
din· tm:. te tarile, a.r fi'urma~ul autentic a.l }Jersonr,_jelor mi-
mului biz&ntin, de la care :1 preluat bufoneriile ~i obsceni-
tatea·536.

Viata urbana in provincn

Prestigiul de care se bucvra., Consh>ntinopol<:l il

datoratitlului ~i statutului "au juridic : Noua Roma,
metl'OpoHt a Imperiului, rc~edinta, stapinirii impcrr~.lu;
da.r in rea.litate el nu se situ:o. dccit :pe ultinmlloc iJ'tre
ca.pitr~lele elenistice. Cu mult timp 1na.intea, lui, fara r. mi'•i
vorbi de vechea Roma, cdo trci or2o~e : Alexa.ndrifL _,\n-
tiohw, ~i Carta.gina. emu eomidm?..te ca om~e de ta.lie n:;m-

.* 'PROTOSPATHAROS. Comandant al gilrzii imperjale cle spalharoi

(purHitC)i:i de spadil). A devenit o .tcmnitate onorificilln icrarhia eunucilor.
Tilhll a dispiirut prin sec. al XI-lea.

9() •.
 ;::.: , mr.i intinse si rnai puntilr.:n decit orai'<ullui Consh'Hl-
un. uom;truit dup'a moc:oL~l :,, e::,torr.. '
i'e do r.ltil pl'nto, 'in timlJ cc ln Oceidentul devz.stt1t de
. navi"Jirile 1J~.1rbr.rc, orr.~ele, a.le carOl' ziduri de apitmre se
restringor.u din co in ce mr.i mult, ~m r,juns si"'t dispz.ra,
in Orient eivilizr,tia. urba.n8" 80 mentinm;,, S-:o. C3lculat ca
mz,,ele eu 100 oo'o de locuitori era~1 numonmse in .Asiz.
Mie'a, ).n Siii:o., in lVIesopota,mir,, in ljjgipt pinii lr. invazia
amba, .::i chH1r in provinciile de la Dunare ~i in Ilyr'icum,
'in.2.1nte do invr,ziile 21vmilor Hi r. :slavilor. ·
In socolclo ~·.1 Y-ler, ~i r,l VI-lor., dep:::.rte de 21 se rednce,
w:l<iTul orr•.~elor din (hiont ;·, (;Ieseut, dr,torita ctitmlilor
u·jr,le, ptecum n,·,m .Alm,tasie (r.nul 505) ?i Ius-
Prima :;, lui Iustinir.n, !u anul 535 537 •

_\lexaudl'ia. Alex.::.n<lrir·, bi pastm in seeolul r,l VJ!>.lC<:'t

intnmgz, irGporUmta po cr,r;c . o ~wur-.eRfl in ~mtichit~te.
PopulF·W·· sr, emnpusa din greci; pierduti in nU'l11.arul in&re
2,1 indigenilor - nw.rile colonii de cvrei ~i de sirieni ·-
at!1Hzcr, z,prm·,pe 600 000· loenitmi 538 • l'lr,nul sau simetric,
cnH; dr,ta de pc vro1mm 1ntenwimii, Ee 1)astrase intnct.
turilc exeeuta te in r,n u}187 cb au permis sa se deF-:eol;Cle
stmda, flr.ncati"'t de monumente, care leg::. ::\Ir.rele
Port 1 de portul fluvi::.l r1ll:;1eului ~lr,reotis. Un zid incon-
juratnr, din epoer. bizr.ntina, porum;, de If•, Poartr, • Lunii,
veeini"'t, lr, vest, cu portul Eunostos ~i se iudreptr, spF.e est,
Hisind in 21fr,r:1 :mburbir. Rlmkotis l:o, :md-vest, vechiul
BruclJion, u:.rtierul K&nopikos, suburbir. Eleusis 1&; est.
Hipodrornul em situat in :>,cer.sta regiune, uncle, de JMO;e-
mener., E-:e ~:.fl:>, eartierul . evreiesc 539 • lVIinunr.tul. F21r,
restaumt in secolul al V-ler,. de eatie pr.trieiul Arnmonios
;;;i df'spre cme se mf,i vorbec;:to inea in sec. r.l XII~lel!. 5110 ,
;senumlizf, tot timpul intn·,rm·, in !lllarele Port.

Ulimii pagini. Triumful CJ e~tinismului. 2. avut • ea

rezultr.t clistrugerca r, numoro;,,so iemple pagine, cum:>,, fost
Ser,•.peon in c.nul 389 5 M ~l construirea de biserici ~i ma-
n;1,c-:Uri locuite de numen);;;i ei"'tlugari. Pe locul Ser?J!Jeon-
ului aparuse o biseriea de<lie:::.t8J S!intului loan Boteza-
torul, ir.r pe locul -.unde a existat 1'emplum Caesaris,· ri-
die01t de Cleopr.trr. in f21~a 1\farelui Port, s-21 eonstruit o

91
c:r.tedmla 54 ". A.m sublini:>Jt in r,lta lucnne :?,totputernicia.
pz.ti·iarhului .Alexa.ndriei r.supm bisericii 1;\i rolul sau im-
port::;.nt in a,dministr::,rea. om~ului 5'13 •
In a.cel:>.~i timp, paginismul er& :;,tit de puternic imrt-
dacina.t in Egipt, incit opunc:>, o ma.re rellistentii, in ,;,;]JC-
cia.l in mediile intelectua.le, printre filosofi' :>,le caror fz,-
milii form:?,u a.devamte eomunitati si se easi:Ltorm',u 1111tre
ele, emn a. fost fz,milia. Hor::,poll~n '(la. sfiqitul secolului
r,l V-lea.), cr,re a.daug::, h:, cuno;;;tintele filosofiei neopl:c.to-
nieimw pe a.cele::, 2.le doetr'inelor ;;;i ritur.lurilor Yechii
religii egiptene 544 • PrinciiJl?,lul eentru ~:,1 neopaginisnmlui
se a.fl::. in ~colile publice, unde o figun'L m2orca.nta 2. :fost
:.:Jcecr, a. HypP,tiei, fiiea. lui Theon Geometrul. De o repu-
ta.tie irepro;;:a.bila, e:.:J pmt:;, m::mtia. filosofilor ~i \ine::-.
lectH publiee. Synesios, viitor episcop de Cyrene, en::, unul
dintre discipolii ci 545 , iBor nmgistia.ti ca. prefectul f!.ugusta.l
Oreste, ii cere&u a.desea. sfa.turi. I2.tii cc p, dus-o 1~e c:>, la.·
pieire: in cursul unei raseor.le impotrivr, evreilor, Oreste,
ins.W.t:;,t de eiilugari, 1-a. prim; }JC unul dintre ei ~i l-r. tor-
tun',t pina 1::;, mo:c.rte. Poporul cx:c.spen:,t s-r, rii11hunr.t pe
Hy]p,tiu, care ie~e:;, in a.eel moment din locuintr, sr, intr-un
ca.r, omorind-o i.n mod siHb::,tic (r,nul 415) 546 •
In pofid& edictelor imJOCri::,le, in :c.nul 486 existr, 1lld1,
l& :J\II:;;.nuthis, in :c.propiere de Alexa.ndri&, un tcrnplu ~',1
zeitei Isis cu preotii ~i str,tuile ~r.le, en orr,eolele ~i cu
credinci09ii sai c::,re-zi molestr.u }JC Cl e~tini "4 '. In timpul
lui· Iustini:.:Jn s-2, intreprinR o ea.mpm1ie sistmm>tica
triva. pa.ginismului egipteflln, dr,r :.:JceRtr. nu disp~iru;..;e in
intregime h:, inceputul oeeolului &l VII-ler, 5'18 •

IAH'uitmii. Popullllti& euprindea p:::t.tru clemente : po-

porul S~[.Los, nota.bilii &(',u1f.LIX7cY.ot, ,burghezirJ" 7:o?,t7::-
u6IJ.<:Voc ;;;i 2ornmtorii viXu x/,·r,Fu, corpomtie inlportr,'lta,
ca.re detine,l:'J monopolul tmnsportnrilor reeoltei twur,)c ~i
a.l comertnlui cu Occidentnl. Aceste elmneutc f.Yll fost
vazute co'r,lizinclu-t'e pentru p, conduce 0 B.ctiune politiea,
ele exemplu in anul 457, eind incem·ea Rii se justifice in fr4:>•
impa.ra.tului Leon pentru ca 1-r.u a.les pa.tri~wh pe Timoteu
Acluros 549 •
Cea. ma.i mme p~:.rte r, locuitorilor trair,u din me?~ew­
gm'i fli din comet, si a.nume din mestesuguri de lux ("ti-
eUtrie, tesatuii din' matr,se ~;<i din lina', t8,pHerie, sculp-
tura in porfir ~i in pietu1 dure), comertul eu 8,lin1t~:rJte,
din ma,rele cmnert meditor::me~',n ~i en Indir, p1in portu-

92
rile de la. M&re~ Ro~ie 550 • To&te izvoa.rele cad de 2oconl
a.snpra dificuliatii de P. guve~na a.cm'.sta populr.tie, intot-
dea.ml:JJ gz.t& sa W revolte. ,lu ::;,cest om~, din C8.UZ2; .::>.ti-
tudillii libemlo ~', popula.tiei, funetionarii nu ?,dminis-
tre~;,za treburilc publice decit cu tc::.ma", scri& un &nonim
in. secolul a.l V-lea. 551, im· secolul :JJl VI-lea., M21ximi~m,
arhiepiscop de Ravemm, rema.rca ~~eest nea.m mindrn,
razvra.tit, intotdea.m;::. nelini~tlt ~i intitr.redo razboi civil 552 •
Raseoalele a.-ver.u ~~deser. un nwtiv religios ss.n porne::;.u de
la. hipodrom. Coptii * a.vea.u, in afara de a.ce~;:;;tr,, senti-
mente ostile fa.tii do clonism, po e~we Impm·iul li-l a.min-
tea, ia.r in secolul r.l VII-lm:., in .Alex~mdria, limba. lor na-
tiona.li1 em principr.lul idiom ssa. · ·
. Acm~sti1 str.rc de a.gitatie perma.nenta a.junsese sa Ieuuea .
heJ~ugul ~i se forrnr,::,e o ir.penfia clasa de proletfn'i lui:'l,- ·
niti 1'ic de cMre ,:-;t:;t, fie de hi~erica 554 •
Proviuciik. Pl'in popilla.tH·, :,;(', ~i prin relati.ilo mon~:.lia.le
pe care lo aver., AlexB.ndrir, depa~er. cu mult in impor-
tanta loer.litatne de provineie : civiliza.W'• urba.na err. evi-
denta in intregul Egipt inr,inte de inv8.zi<'• a.raoba, du1)a cum
o doveuesc pa.pirusurile ~i nccropolele explorr,te, cr.re
seoi< la ivea.la org·aniza.rer.. ~Hlministr?.otiva 555 , i:'i prp~­
:r;mita.tea. orr,~elm· (lin Delt21 i:'i din V<".lea Kilului. Lista.
intoemita de Hi~n·ocJes (ina.inte de c. nul 535), Inentioner.za
73 de orr,·;e in 6 provineii 556 r insemn&rea. lui Gheorgios
din Cipru (domnia1ui l\hmrikios, 582-602) mentionea.zi1
53 de on',~e pentru 7 provincii 557 •
Aeeste om:e rc6/,t:cc;, locuite la origin& ma.i r.les de greci,
fusesera intenwi<'ite de La.gizi * t!i de impamtii roma.ni, con-
:-;truHe dupa un ph;,n generp;l :1:-emanator cu eel liin Ale-
xandria, eu strazi marginite de porticuri cu colonaue )i
tMa.te in nnghi drept, eu piete spa.tioa.se, cu .edificii de
folosinta publica, bai, apeducte, hr.mbare fortificMe 558 •
Imensele lor cimitire atesta existenta. unci popula.tii inca
nun1mor.8e in momentul il1""5~•zici r.~r.be. '
Antinoe, metrnpol:1 in Tebaida, illluneiati\ de Hadrian in ann] 132,
era construiLi\ in jurul a dona striizi principale care se intersectau \li Imghi
drept, 1argi cle 14,61 m. Acestc stiizi 'erau flancate de vorticuri boltite,
cu. frumoase coloai:Je corintke. Siipiiturile ·lui Gayet (1890-1900) au :;cos

* Cre~lini din Egipt. (n. tracl.)

'' Dinastic egipteani\, ~areca avut ca ~d pe unul din gcneralii lui Alc-
x~·nr1·>J Macedon. l'tolemeu, fiullui Lagos. (n. trad.). ·

93
"la iveali:i numeroase morminte \jill epoca bizantina "de o Jr. are v.aloare,
portrrte funerare ~i tesiltnri impodobile en scene istorice. Existnn nume-"
roau" biscrici. 'fn rata orrl:;~ului, a~;_ezat pe IUDlnl drept :;l Nilului, ::Je gast'a
Hermopolis 55 9 •
In J;:giptul de sus, Akhmin-Panopolis cste cunoscutmai ales l)rin ci-
mitirnl S>'iu, cme a scos la iveala existent a 11nci iiH~ustrii rle tapi;:crii !carto
infloritoare ~i numeroase portrete (]e defnnqi, indiclnd o populajic; foartc
bogata Gno.
Oxyrhynchos, mctropolii din Arcadia, poscda un hioodrom bine or-
ganizBt. Papiri1smile care provin fle aici ne cl:m informa\ii asupn grajdu-
rilcr pentru caii de curse ~.:i despre adtnlnistn_lrea lor, pretlUn ~i c:e~pre cer-
turile violcnte cliutre facpuni, care aYe au repr:rcusiuni. pin a ·in ,::impiile
invccinate 561.] ·

H. Antiohia
_\illiohia. 1.ntemeiat~t de Seleuem; Nieator in anul301
i.e.n . .Antiohia nu a intirzi3Jt sa devina eel mai mare oras
din Orient ~i rivala .Alexandriei. In acela~i timp, cu. tot
caraeterul eterogen al poJrula}iei, clenismul era aiei maJ
pur dcca.t in Egipt. Greaea era limba curerit~ ~i- ~colile
de filqsofi ~i oratori erau renmnite, cu rriult inaintea
intemeierii Constantinopolului562 •

A~ezarea ~i topograi"ia. Fluviul Oronte, veni;d dinspre

snd, iese din· valea~ ga adinca ~i Pe indrea]Jta spre mare
la :mel- vest, intre Kasios ~i Amanus, printr-o falie undo
rocHe de bazalt alterneaza cu, formatiunile tertiare.
Antiohia este situata pe malul sting al fluviului, naviga-
bil in Evul ~r ediu pii1a la varsarea in mare 563 • Ineonjurat
de gradini irigate, ora~ul, dispus in amfiteatru, era etajat
pe ~pantele muntelui Silpios, care urea spte inbinta lui
Iustinian, sarind peste prapastii, aleatuind astfel o puter-
niet~ cetate564 • ·

Ruinele impunatoaTe ale acestei lucri1ri sint eonservate.

dar din capitala Orientului n-a mai ramas decit un sat665 •
PriYeli~tea Antiohiei era grandioasa ~i locuitorii· g3:i;
or:::.torii Ri1i,. ca. Lib:::.nius, eint:m aerul curat, prospetimea
izyoarelor ~i:::. gradinilor fermecato:::.re de e:::.re em inconju- .

La o depart::ne de doua ore de om~, se ~fla c:::.rtierul

Dafne, unde, la umbm chir:3,ro~ilor centenari · oe,rotiti
de lege, se :::.fl:::. un vcehi templu ~.llui .Apollo ~i un 1-t::!.nctuar
:::.1 Nimfelor, pe c:ue le frecvent:::.u pa,ginii inca in secolul ·

94
 a.l V-let1, 567 • Dintr-un hemiciclu in forma de tm•tru, preva,..
zut cu un a.coperi~ din ohme, sustinuta pe coloa.ne din
ma.rmura a.lba, o ca.sca.da, forma.ta din cele doua izvoa.re,
Ca.stalie ~i . Pa.lla.s, strabatea. trei gradini pentru a. cadea
apoi in piscin2l in forma de exedra ce constituia., pa.rca,
orchestm ?.cestui te2.tru de apa568 •

Planul ~i construetia. Denumita Antiohillt cea. frumoasa,

a.poi, la recoma.nda.rea. lui Simeon Stilpnicul Om~ul lui
Dumnezeu, 1'heoupolis569 , era construita dupa un pla.n
bine sta.bilit, cu strazi lungi ~i drepte marginite de porti-
curi ; una. din strazi tmv(1rsa. ora.~ul dintr-o parte in alta,
avind o lungime cit 36 de stadii (4 kilometrj). V2.stul sau
teatru en'!, taia.t direct in roca pe pantele muntelui
Silpius 570 •
Inca din antichitate el em impartit in patru ca.rtiere,
imprejmuit ·fiecare de zidmi (tetrapolele lui Strabmi),
dar inehise intr-o incinta comuna. Cel de a.l treile~. cartier
fusese cre?,t de catre Antiohus Epif2tnes (175 -164 i.e.n.)
in insula fluviului Oronte, unde se a.fla in epoca. biz?.ntina
Pa.latul Im}Jeria.l, precedat de minuna.tul portic Tetrapyle,
~i proba. hil de statui a Fortunei din Antiohia. ( Tyche).
Teodosiu 211 II-lea imfrumusetase ora.~ul cu noi monumente
construite de a.rhitecti trimi~i de la. Consta.ntinopol (anii
408-450 )5 71.
Splendidul IJavaj de moza.ic descoperit la vila. Yakto,
in cartierul Da.fne, este decorat in centru cu scene de
vitejie a.le unor vinatori celebri, da.r interesul principa.l il
constituie bordura. sa. de minia.turi reprezentind edificii
din Antiohia. ~i scene de strada57 2 •
El an1inte~te cum era om~ul in secolul a.l V-lea., cu
monumentele sale, cu portHe de acces, cu piete impodo-
·bite cu sta.tui, cu fintini, cu sta.dionul olimpic, ·cu biserici,
cu cladiri ca.re purtaunumtrre proprieta.rilor lor, cu a.teliere,
cu pravalii ~i cu ha.nuri. Om~ul .em construit in piatra
a.pa.renta, edificiile · a.coperite in ~arpa.nta, cu i:rivelitori
de olane, cea. ma.i mare parte marginite de porticuri ca.re
evomm · strazile cu!eolona.de. Uneori se vedea.u ga.lerii -
deschit:e la primul eta.j, ~i, fara exceptio, a.ces1:ea. emu

95
arhHJ~:Yre cme te f.pijirm:m re colc21re. Cupolele insa
sint r2ore 573 . '
Exista ~i o piata publica, cu un ::lrbore mare, din
c~:.re ·se mrd Yede do~w un trunchi noduros si statui ramr.se
fara cr,pete, ::-,~ezate pe socluri, uriul, mr.i 'inr.lt, sus\,inind
efigir. unui razboinic sprijinit pe lr,ncer, sr,574. ·
Peste Oronte, eel cu vr.luri verzui, exista ~i un pod pe
{:iwe o femeie, ducind de n:lina un copil, fe pregate~te
sa-l traven:eze 575 . Mai exista si un edificiu sub forma de
poligon, acoperit de o cupola' cu acelr~~i profil, c&re r.r fi
putut s(L fie catedmlr, construita ·de Constr.nti:n576 . Nimic
mr.i insufletit decit scenele de stmda care, cu tol'.ta stin-
gacir, desenului, pr.r rJ fi reproduse dupa nr.tura ~i nu difera
cu mult de ccer, ce tHH' puter, fotogn:,fir, r,stazi577 . Aici
so pot obwrvr. doi catiri legr.ti unul in s1mtele celuilalt
§i purtind baloturi, cu conducatorul lor cr.re ridica nui:cma
cu un gest fcarte fircsc 578 . Mr,i departc se vad tun·,be des- _
chisc pe stmda cu nuwfa ~i cu clienti : o pesdirie, un negus-
tor de ulei, o macelarie sr,u o cirnatarie57 9. Un hr,mal,
Du tunic::-, scurta ~i strinsa, pc talie, cu bmtcle ~i picicr.rcle
gur.lc, sustine cu .o mina un hmg eolet infa§umt, a.~ezat
re spim.re, ir.r cu cer.lr.lta tine 0 fringhie atirnl:?lta pe umarul
l"tiDg580 • .In alta pmte figure&za cr.meni c2.re beau, s~m
judtori a~ezati la o nmsa plina de jetom:e ~i tinind in
m1na cornotul cu zr.ruri 581 •

l 3 opulat.ia. Cartier ole din centru · er~m for.rte populate

in t:eeolul r.l V-le2•. Populatir., cv21lur.ta lr. 500 000 de
locuitori in epocr. romr.na, ar fi scazut la 200 000 pe vre-
Ine& Sfintului lean Hrisostom582 §i spore~te lr. 300 000
in fecolul &1 VI-lor, 58 3.
Aeor.sta populr.tie, fcarte agit:?Jta, impresionabila tJi
SUJ2erstit,ior,s{t, era. Ienumita pentn1 Spiritul sau razvratit.
Impan:?.tul Iuli2.n, care ii fusese victima, se revolta.
impotriY2• tinerilor Hira ocup&tie c2.re mi se interes2.u
dec.lt de curse ~i de spectr.cole ~i se dedlm lr, un continuu
d.ezmat, precum ~i impotriva libertatii ferneilor ~i impotrivr.
lil)f'ei de respect:;-, populr.tiei fat.a de printi ~i fr,ta de zei58i.
GuRtul pmtru ~erbari gmndim:.se em principr.la grija
f, poporului5 85 ~i razvratirile OI2JU frecvente in sinul :::tcestei
populatii cosmopolite compusa din greci, sirieni §i evrei;
2'.ceea din 2tnul 387' cind rasculr.tH r.u distrus. statuile
imreriale ~i c2.re p, fost pedepsita cu cruzime de impiiratul

96
Teodosiu, ramasese C21 0 amintire sinistra586 • Sirienii,
care continu:J,EertL sa vorheasc~" limha lor na~ionR.la,
locuiau mr>i r.les in suburbii, ce :purh:.u, de ::.ltfel, denmpiri
siriene587 • •

Jo(~urile ~i spNo,taeoJ(Jle. Sub 1mparat;ul rom~m Commo-

dns (180-192), Antiohw. cumparase de la elenidreptul
de :;, org::mizll. dfn pP.tru in patru 21ni Jocurile Olimpice.
Primul p, avut loc cu un fp,st extraordin:J.r si 21 durat
patruzeci ~i cinci de zile, dm 2.u foRt suprimate in anul
521 de catre Iustin P 88 • AceRte serbal'i r.verm ca. tea.tru
Dafni ~i unul din moza.icmile' de l<'> Yakto prezinta sta-
dionul cu poarta sa incadmta de doua turnmi, pista
alba ~i g2.lbena precum ~i gradenurile strajuite la. curbura
de un turn mult mai inalt589.
D1c.r Antiohir., incepind din Hecolul al IV-ler,, ave<'> ~i un
hipodrom590 ~i violent::-• disputelor dintre fa.ctiuni o ega.la pe
cea. de la. Oonsta.ntinopol. Sfintul loan Hrisostom predica
in zadar impotriva. cmselor. Auditorii lui ii a.sculta.u cu
adrniratie predicile, da.r a dou2, zi so intorceau ia.r la hipo-
drom.
Totusi. dintre a.c'este institutii eel m2d frecventa.t em
Pe
tel:!Jtrul. vremea lui Liba.Jlius' (314-'391), 2.ici se jucau
inca piese cla.sice, ca. Fttrio~ii de Aristofa.n591 • In schimb, ·
inseeolul urmator, mimul, a.l carui loc de ba~tina era in
Siria., ajumose sa ia. locul te:J,trului cl&sic592• La :::.tacurile
cre~tinilor zelo~i, ca.re il considemu de origine demonica,
Dratoi·ul Oori,cius din Gaza opunea, o :J.pologie in toata
regula, in care a..rat2. :::.vantajele de tot felul pe care putea
sale 21duca mimul (vindeca.re l;) bolna. vilor cu:prin~i de mel::m-.
colie, grr.tieri obtinute de 12. imp~Lrat, .caruia numaimimul
ii 1;nte2. vorbi in mod liber)593.

lil.!"ligin. r. .a. sfftr~itul secolului al IV-lea., doar ceva. mai

mult de jumata.te din locuitori era.u cre~tini, da.r in 2.cest
Qra~. al placerilor, dupa prcdica.tori ca Sfintul Ioa.n
Hri~o>'itom, viata religioasa detinea. un loc neinsemna.t.
Re2.Htf>,tea trebuie sa fi foAt en totul alta.. Oultul aposto-
lilor ~i mai r.les acela al Sfintului Petru, crJI·e a intemeiat
biserica din Antiohi:>J inaintea celei de la Roma, em sarba-
torit cu zel si antiohienii am.inte:::m cu mindrio ca denumi-
rea de cre~tin so nascuse in ora~ul lor594 • i;lcoala teologica
din Antiohia dotinme un loc important in controversele
religioase din secolele a.l IV-lea ~i al V-lea ~i pat:t;·iarhii,

97
 de:) era.u ma.i putin 1mterni<:i deeit cei din Alexa.:nodriar~
se bucura.u totu~i de o nmre ::mtorita.te595 • ·
In secolulal VI-leB,, ;:n·do::uea. religioa.sa a. popula.tiei·din
Antiohia se mr.riifesta. prin· cultul ma.rtirilor, 2ole caror
relieve, venerate in edificii speciale (rnm·tyria ), a.u primit
mad tirziu un loc in biserici, unde se inmorminta.u perso-
nalitati de se&ma, 21proa.pe de corpmile sfinWm, care
atrageau o multime de pelerini596 • Biscricile emu r~desea.
· eonstruite cu bv..nii unor burghezi boga.ti, la Antiohia ca.
in lntrea.ga Sirie597 • Manastirile era.u · m1meroaEe, r.tit in
ora~ cit ~i 'in imprejurimi.. Calugarii? in s:pecir,l stilitii*
~i pustnicii, care locuiau ~M1esea lB, et::,jul al doilea. din turnul
de faiada al unei b2.zi1lei, er::;,u ohiectul unei ina.lte cin-·
stiri598 •
Unul dintre cei rm;,i celehri asceti em Simeon eel
J')i'iotdn, care traia in virful ·uuei eolun;ne, nu depa.rte de
gun~ fluviului Oronte (Pmtul Sfintul Simeon, a~Uizi
Qal'21t Sem'an). Pe vr.emea. cind traia, el 2.tragea dej~k
numero~i pelerini, caror8J le tinea predici. Reputat~r, sa.
era a tit de mare, ind.t. se auzise despre el pinrv in Lutot,ia.**,
unde trimitea. salutih'i · Sfintei Genevieve, prin negnstorii
sirieni c::J,re veneau si"~c-l ~enereze inainte de pleea.rea spre
Ga.lia. 0 manastire mare se intemeia,se in a.propim::ea
aeestui loc: dupa momtea. sfintulni, in a.nul 459, s-::.
ridicat in jurul columnei o v~>stiJj curte circulara ~]Jro
care se deschideau pa.tru ba.ziliei, dintre care cea mai m:ue,
situata in p2.rtel'IJ de est, se tennin2. printr-o absiua599 •
Viata. Sfintului Simeon eel N oil, care a, trait ~i~izeci ~iopt
de ani pe o colm:pna (524-592}, la J\Jont Admirable, la.
citev~ ore de Antiohia, rJ reprodus-o exact pe c.eeea a.
primnlui Simeon, da.r, din c:;,uza lipsei de rcsu.rse 1
· monumentul, ridie:o.t dupa modelul celui de la Qal'at
Sem'an, n-a. avut nici aceea~i · amploa,re niei aeeea,~i
frumusete 600 •
Un curios episod din istorir. Antiohiei l:H'ata ::u·do::m1~
religioasa a locuitorilor ei. La. un cutremur de pamin t care a,
deyastat om~ul in anul 588, toa.ta populati2., descultr~:,.
cu 0 ramura de maslin in mina, a. plecat in procesiune
pina la o depa,rta.re de o mila de ora~, pe un frigingxozitor ~
pe ninsoa.re, cintind litanii ~i rugi"cciuni 601 •

* ·Sihastru carc-~i petn·:Qea viata In virful l111d columnc.

**·Ora~ din Galia, situat pe loculactualului Paris. (n. trad.)

98
 In schimb, spiritul satiric ~i razvditit al locnitorilor
nu crutv, nici elerul nici cbiar pe patria.rhi.
In icda~i an, t'omes *-ul de Orient, Astcrius 602 , invrajbit en patriar-
lml G1·igorc, a incitat poporul impotriva lui, acuzindu-1 de a fi participat
1a Dafnc la sacrificil pftginc. Grigore a fost insultat de populatie :;;i ridicu-
lizal. In ·teatre. hnparatul Maurieiu l-a rcvocat pc Asterius, dar noul conte
de Ol·icnt, loan, a Jiisat sa fie atacat in contiuuare patriarhul, pe care un
.bancl!cr l-a acuzat de incest. El nici nu mai indraznea sil iasa din palatul
siiu, ce a pus ora~ul sub interdicti<'. A reu~it, toiu~i, sil scape, :;;i sil
sc hasilcn pcntrn a sc justific2, determinlnd condamnarea calom-
nialoJ·u!ui silu la JJiciuirc 603 •

Orn~ui cm}!.ercinl. Datorit11 situatici s8,le geografice,

..Antichia. em, pina la ocupz.rea. r.raba, unul diiitre cele mv.i
importante a.ntrepozite ale Imperiului. Prin cele dona.
l)orturi ale s8,le, Seleucil,,, in aval, pe malul drept al fluviu,..
lui Oronte, ~i Sfintul Simeon pe malul sting, la. gurile
flnviului, el p1Hticipa la comer~ul mediteranean, legat in
ace.st fel cu punctele de sosire & cs,mvanelor 2.si:c,tice :
drumul de 1111 Oilicia prin porturilc siriene (pasul ..Am2.nus
la. 670 n1etri 21ltitudine). Mati spre nord, ..Ama.nus, strapuns
de 0 larga spartur~,, lasa. sa treaca drumnl dinspre
:Mesopotamia, folosit in zilele noast1e de ca.lea. fera.ta ca.re
duce la. Ba.gdad604 • Punct de legatura intre India. ~i
Extremul Orient, pe de o pa.rte, ~i tarile din Occident
{)CU}:a,te de ba.rbi:H'i, re de z,Jta pz"rie, ..Antiohia. em, prin
comert.ul s~m, riva.la. .Alexa.ndriei 605 •

Dezitstrele si def'adenla. Djn nefericixe, a.ceste izvoa.re

de boga~ie a.u f~st secatultc in seco1ul a.l VI-lea. de nenoro-
cirile c&re s-a.u a.batut in repetate rinduri asupta. ..Antiohiei :
cutremur de pamint 1~:. 29 mr..i 526, ca;re 21 distrus a.proape
intreg or&~ul ~i a facut mii de victime ; noi seisme in anii
528 ~i 539; 3.poi ata.ca.t prin surprindere de catre Oosroes,
ma.~?,cre, incendii, j8,furi, supmvietuitori du~i in captivi-
tato ~i st~.biliti in Persia intr-o N oua..Antiohie (539-540 606 •
Iu.stini::m a. reconstruit ora.sul din care numa.iramasesera
decit meterezele, d21r zidul de api1ra.r;e a 'trebui't sa fie
,... _____
* CO:'<iES. Mcmbru permanent al Con,iliului Imperial (Consisforinm
Principis ), avind responsabilitilti precise; prin ·generalizare,' inalt func-
tionar lnsilrcinat cu conducerca intr-un ·domeniu economic, militar etc.
Exist au astfel numcro~i comites : comes rerum ]Jrivatarnm (care adminislra
bunuri!e personale ale impilratului), comes Orientis (care conducea dio-
ceza r!'spectivil) etc. In primele secole, titlul era foarte rilspindif in ierar-
litia. militarii.
 redus; lasind in a.fe.ra. se. insula. Oronte l;'i e:1!sele constluito
in mea.ndrele fluviului, earuia. i s-a. croit 0 noua a.lbie m~:.i
drea.pta. Procopius enumera. cu darnicie marile constructii
ale lui Justinian, dar, cum a remarc::iJt Jean La.ssus,.
a@estea. sint localuri publice ~i nu este vorba de bisorici
sau de palate. Justinian a. constru1t b&zine, cane.le, forti.fi-
ca~ii, dar nu a cautat sa infrumuse~cze noul ora.~. Fnsese
prea. distrus :pentru l:'J mP.i putea fi resta.ura.t intr-un timp
a.tit de scurt. Pentru el cea.sul pieirii sum.se 607 •

Straveche in Siria., Mesopotamia. ~i in P::~,lestinr., via.ta.

urbana atinsese ~i provinciile a.mbe din primele mo:pa.rhii
ale Imperiului roma.n. Departe de a fi disparut in secolul
al VI-lea, ora.~ele devenisera mai numeroase ~i mai pros-
perc. Fapt semnifica.tiv, fusesera eonstruite hipodromuri
in centre urbane ce.re nu· cunoscusera niciodata :?J~?• ceva. 608 •

hvoare istodce. SynekdemoS-itl lui Hierokles enumera

145 de ora.;;;e in dioceza. civila din Ortent609 i::JJr intr-un
teritoriu mai pu~in intins, in 2J s::JJ Descriere a universttlui
roman Gheorghios din Oipru cite::JJza 197 de ora.~e, fara :>.-..
mai socoti castra ~i clim::JJta. mici regiuni intemeia.te d(}
Iustini::JJn 610•

Ora~ele din Siria . ..Antiohia.. fusese distrusa de catre

IJei'9i ::JJtit de gmv, incit n-2. mr.i putut regasi nieioda.ta
vechea. ei bunast::JJre. Printr-un contrast impresiom:mt,
celelalte ora.9e din Orient, crut::JJte de invazie, n-au fost
niciod::JJta :J.tit de bog&te, viata urbana n-a fost niciod:JJta
21tit de inflor~tol:l.re ca. in a dou::JJ jumatr.te 2l secolului al
VI-le::JJ. 1n ace::JJ vreme s-r.u infrumuset?,t omsele eu cdificii
· f21stuo2Jse, in construcfi::JJ carom preclomina. · grija. pentru
stralucire ~i eleg:J.nta : in. b::JJzilicile, in mormintele
monumenta.le, in manastirile, in cr,sele particul::JJre ale
aristocmtiei municipa.le domnea a.ceea9i maretie 611 •
.Am descris deja ma~ele foarte populate din regiuneat
b::JJzaltica Haman ale carei ca.se, construite solid 9i bine
amen::JJja.te, a.u fost· evacuate in e.cee2J9i zi ·l::JJ apropierea
ara.biXot 9i astazi se ana in plin de~ert, unde au fost des-
. coperite sub nisipuri, a.pi'or.pe intt:.cte 612 • Alte oTa~e ne

100
 s'int cunoscute dupa. ruinele lor, sco?.sc la. ive2.la · p1in
sapatunle a.rheologice.
A~a. em .Ar-amee& pe Oronte, intemeia.t ca. ~i Antiohia
de ci:'ctre Seleucus Nica.tor, explora.t in mod temeinic demisi-.
une& &rheologici'1 belgia.na, sub conducerea. lui ]'. ·Ma.yence.
Ora.~ul, ca.re • se intindea. pe 20 hecta.re, em traversat
de o stra,da ma.re marginita de porticuri, la.ta de 23,50 m
~i lunga de 2 km. Pa.va.je de moza,ic cu teme mitologice
d~cora.u trotuarele sub porticuri. Cel ma.i frumos este eel
care inrpodobea. o cr.sa, intr-o sa.la ce masura. 130 metri
patra~i. !ntr-un splendid ca.dru de verder.ta se deta.~ea.za,
pe un fond deschis, gl21tlia.tori ~i a.nim:a.le in miJ,rime
na.tumla ~i de o ve:ridicit:a.te impresiona.nta. 0 d?.ta.re
in era S~leucida inscrisa pe una. din a.ceste opere cores-
punde a.nului 539 din er::. cre~tina613 •
!n :a.ceste om~e boga.te, a.celea.~i gusturi pentru placeri
~i pentru sporturi se ma.nifest~m cu frenezie ca. ~i in Antio-
hi:o•. ItinemruL unui occidental, ca.re a. vizita.t Siria., remr,:rci:i;
ta.lentele deosebite, noi a.m zice vedetele, pe c3•.re le produc
fieca.re din ora.~ele sa.le. La.odiceea. este renumita prin
a.urigii sai, Tyrul ~i 13erytul prin mimi, Cesa.reea. pehtru
p21ntomima, Heliopolisul pentru cintare~ii din fla,ut,
G21za. pentru boxerii sai (jucatori de pa.ncmtiu*), Asca-
lonul pentru luptatorii sai 614._ Bm·ytul (Beyrutul) da.tora.
prestigiul sau ma.i f,les ~colii de Drept, ca.re riva.liza. cu
cea. cle h:. Constz.ntinopol615 •

Palestina ~i Arabia. 1n acela~i timp cu Ierusalirnul,

Ora~ul Sfint, care trecea in Evul Mediu drept centrul
lumii., ornphalos spre care se indn~ptau en totii sa se roage,
cclelalte ora~e din Palestina i~i mentineau })restigiul de. a
fi fost loeul vietJi piiminteneah1i Hristos GIG. Se construit>e-
ra sanctuare pe locurile unde se petrecuser~t evenimentele
hotaritoa.re povestite de eva.ngheli~ti : B:o.zilica, unde a
a. vutloc m.~ten3a. la. Bethleem, cele trei biserici de la. Thz. bor,
chia.r in 1ocul unde Petru vrusese ·sa r·idice trei corturi 617 •
PentnF3. retri'ii cit m:;,i bine a.ceste a.mintiri, pictori ~i sculp-
tori creea.za o iconogra.fie nona, reprodusa pe micile obiec-
te pe care pelerinii le du~ea. u in ~arile lor.
Via~a urbana se intindea pe vremea aceea dincolo de
Iorda;n. ~i in provinciile din Arabia, dupa cum o dovede~te
mozaicul de la .Madaba (descoperit in anul 1897), care

* Exereitiu atletic la greci, compus din trinta ~i pugilat (n. trad).

101
 reprezenta cu mare exactitate ora~cle din Palestina,
de la DeltaNilu~ui, dupa toate aparentele, dupa dimensiu-
nile sale, pina la Ant1ohia. 'J'ara se intinde in acest spaviu
de la vest la est, eu muntii, vi1ile ~i riurjle sale. Muntu din
Iudeea sint redati in negru, cu straturi orizontale pietroase,
mi:lxcate eu linioiwe. Valea Ghorului si dese~·tul Sinai sint
de un alb mat. Marea l\'Ioarti'1 este de' o mianta verde, cu
benzi negre. In apa Iordanului se joaca pe~ti~ori galbeni
~i negri: Ora~ele lasa impresia de realitate : de exemplu,
zidurile I eTihonului au trei turnuri de inllltime inegala,
separate prin porti cu fronton. Apare, de asemenea,
o strada din Gaza cu porticuri, conducind la o bazilica,
cele trei obeliscuri ale lui Ascalon, eomemorind martiri
egiJlteni, in sfir~it un adevarat plan al Ierusalimului,
cu strazile marginite de porticuri .~i, in mijloc, turnul
monumental al Sfintnlui Mormint. Se recunoa~te inspre
partea de nord po~rta Sfintului ~tefan, incadrata de
doua turnuri, in fata ei o esplanada impodobita cu o
coloana, in continuare marea strada longitudinala, in
coltul dinspre nord-vest numeroase case iar la vest, poarta
,Jaffa..O inscrip~ie din ahsida bisericii, pare sa dateze din
vremea lui Iustinian6 18•
In Transiordania, o pardoseala in mozaic la biserica
din Na'im, localitate neidentificata pina acum, reprezen-
ta c'indva un gl:JAliator, imagine care, dupa o inscriptie,
a fost inlocuita pe la anii 729-730 cu teme geometrice619 ,
dar ceea ce-i spon~~te interesul descoperirii · sale este o
· bordur~ topografica, ce aminte~te de eea de la Yakto.
Aici, monumentele ~i bisericile din Palestina, cu numele
lor, sint separate prin arbori. Nu ma,i exista decit 12
tablouri miniaturale, adica jumatate din bordura primi ~
tivaszo.
La Bostra, metropola a provinciei Arabia, s-au putut
explora ruinele unei catedrale, eonstruita in arml 512
dupa un plan circular ... Cupola cu acela~i plan avea un
diametru de 37 metri ~i se sprijinea pe o piatra cilindrica
sustirmti'~ de opt stilpi, facand loc la un deambulatoriu.
inelar inscris 'intr-un patrat, eu patru exedre la colturi.
Baldaehinul care adaposte:;;te altarul se iniilta in centru,
sustinut de o colonada in forma de patrulater621 •
In aceea:;;i provincie, Gerasa (Djemsch ), un ora~
important, era foarte infloritor in epoca rom.ana. Fortifi-
cat-iile sale au fost refacute in seeolul al V-lea ~i sub
Iustinian, comitele Fl. Elias; a teconstruit partial marea

102
 strada ou colonade, care duceau la :Forum. Exploran\a
ruinelor a scos la iveala existen~a a unsprezece monumente
cre~tine, printre care un grup compact de edificii, unite
intre ele, au ie~ire pe o fa~ada de· 30 de metri spre aceasta.
strada, pe care axullor este perpendicular. Mai intii este ca-
tedrala, dupa un plan bazilical (sfar~itul secolului al VI-lea),
urmata de o curte cu porticuri, eu o flntina minunata
in centru, :;~"poi alti1 bazilica, martiriul Sfintului Teodor,
ridicata de preotul Eneas in anul 496.
Acest e~lificiu comunica cu un baptisteriu ~i en un
atrium dreptunghiular(m. Un grup similar, de o complexi-
tate mai mica, ~i a~ezat pe la~ime, cuprindea rotonda
.Sfantului loan Boteza,torul, inscrisa intr-un carm1 ~i
marginitl1 pe cele doua laturi de dona bazilici dedicate,
una Sfintului Gheorghe, cealalta sfintHor Cosma ~i Damian. ·
Acest ansamblu data aproximativ din anii 529-5.33 623 ,
Ultima biserica ridicata la Gerasa a fost probabil cea a
episcopului Genesios in anul 610, cu douazeci ~i doi de ani.
inainte de invazia a,raba 624• Acest mare ora~, in care greaca
era limba predominanta7 greu incercat de cutremurul de
pamint din anul 746, s~a men~inut, totu~i, pina la caderea.
dinastiei Omeiazilor (750), dar a disp~trut dupa mutarea
ca1ifatului la Bagdad.
Acest ansamblu de lucra,ri grandioase a presupus snrse
materiale considerabile, specifiee unci mari prosperitati
economice, care nu a disparut o data cu ocupatia araba.
De altfel, in Siria s-au initiat cuceritorii in problemele
civilizatiei urbane.

1\ilesopotamia. !n l'Yiesopotamia, solidul ora~ .Dara,

construit de imparatul Anastasius in anul 505, in fata
orasului persan Nisibis, constituia un adeva,rat model
de 'urbanism 625 • ·
Edessa, capitala Osroenei din ep{)Ca romana, era locuit
de sirieni, dar, sub dominatia seleucizilor, patrunsese
elenismul care propagase arta ~i literatura sa. Edessa a
ram:a,s tot un ora~ oriental ~i · tocmai aceasta. paiticulari-
tate il deosebe~te de marile ora~e siriene. Vasal al regilor
elenistici, el traia, de la sfir~itul secolului al II-lea l.e.n.,
sub dinastia Abgarilor, carora titlul regalle fusese recunos-
cut, dar siriaca a ramas mereu limba oficiala, cum o dove-
dose inscriptiile626.
O:ta§ul era situat !a poa.Iele unui masiv stincos, 1ntr-'o
cimpie roditoare ~i irigata. !n incinta ora~ului un iaz

103
alirnentat de aw:le Rnbtcrano ali~ i>tHUsului din S1H1·vest ii
conferise Edess"ei nu:niele de Calli.rho~, ,ora~ul cu ape
frumoase", dupa Pliniu eel Batrin. Pe maluril~ lui se
ridicau palatele de vara ale i·egilor :;>i nobililor, precum
~i cea mai veclle- biserlca. · VerRantii rnuntelui forman
un sistem de ap8ntre naturala, ]a care se adaugau un clu-
llln zid de incint.CL Ri o cetatB. in interiorul careia era
con~tmit Palatul ~!e iarna. J)ouazeci ~i cinet de piraie
traversau ora~ul ~i alimentau riul Skirtos 627 , curs de apa
neregulat, afluent al Eufratului. In timpul lui Iustinian,
una din revarsarile. sale a provocat o inundaW' dezas-
tnwasa car.e a ·distrus o parte din ora~. Imparatul a
n~eom:truit EdeRsa, a indreptat albi:•J riului Skirtos :;;i a
sapat un tunel in roca muntelui, pentru a-i schimba
cunml la ie~irea din ora~ 628 •
Edessa era construita armonios ~i strazile sale dadeau
spre ~ase port;i fortificate ..Era inzestrata en piete frumoase,
precum Forum-ul, inconjttrat de. porticuri, . pe .· malul
riulni Skirtos, ~i avea numeroase monumente : bai, un
teatru, un hipodrom, un mare Rpital ~i numeroase
biserici629•
Ore~tinismul patrunsese de multa vreme la Edessa
~i cu to at(~ ea data adoptarii sale nu este prea bine cunos-
cuta, este sigur ca aceasta a avut lac inainte de an$1 200,
dc>ua.reee convertirea, lui Abgar al VIII-lea, dupa o cala-
tori.e Iu, Hon1.a' iu annl 207, e;;Le un fapt atestat i;.;toric.
Edessa. este, prin unnare, unul dintre primele state care
facuse din cre~tini~nl o religie oficiala630•
N u ne vom ocupa aici nici de clezvoltarea bisericii
din EdeRsa, nici de puternica sa ~coala teologica, · zisa ~coala
Pei'~ilor, deoarece primii sM dascali venisera' de la Nisibis.
He\inem doar faptul ca literatura, teolog.ica din Edessa
era in limba 'siriaca, ea ~i BiblhL P{~;Klhitto 631 • Caracterul
sirian si oriental al orasului se rnanifesta in arhiteetur::t
sa religioasa. Un imn ~iriac in onoarmt eatedrah3i din
Edessa, reconstruita de Iustinian dup:1 inundatia din
524, recent reeditat ~i tradus in limba fmnceza a permis
lui Andre Grah~lr s-o reconstituie in liniilc' sale ma,ri
si si"H inteleaga :-;ensu1 simbolicu 32 • Ea, era dedieata intelep-
ciunii d{vine (Sf1ma Sofia). Construita in intregim~ din
piatr:1, de forma eulliea, era aeoperita en o cupola oarba,
cu trompe la colturi633 , ineonjurata de piatete completate
cu trei porticuri mi coloane.. In intmior, zidurile erau
imbracate in marmura alha, ,luminoasa ca ,Sfinta

10±
l<'ata" din Edessa". Cupola infa{i~a un cer im;tehtt ~i era
inconjurata de mozaicuri pe fond de aur: imaginea
universului, in pofida, dimensiunH sale reduse.
Edessa era, de altfel, celebra ill lumea. cre~tina ~i
facea ·parte din lcourile sfinte vizitate de pelerini. Ea
detinea dou~ relieve imporhmte : o wrisoare pe care 1

Hristos ar fi scris-o unui rege .1:'\bga.r, ~i care a fost arMata

Sylviei Aetheria, Itt sfiqitul secolului al IV-lea ~i un por-
tretminuna.t a.llui Hristos imprimat pe pinza (mand.ltlion).
Vom mad amihti de aceasta mai dep~ute 6 34.

in afara de masivele din centru, regiune de cultura .~i de

cre~tere a animalelor in epoca bizantina, rnari ora~e monu-
mentale ~i populate, datind in majollita.tea cazurilor din
epcca elenistica,, se ridicau, in numar mare, mai ales in
~1propierea coa,steior miirii ~i in insnle. Dinastia attalida ~i
inlpi'tratii romani Hlsasera aici unnele lor. Hieroclos enu-
meri"'t 172 de orn,9e }]Cl}tru Anatolia, din care 48 numai in
provincia a.siatica 635 • In torute aceste ora.~e, unde em vor-
bita mim£;,i limba groaca, monumentele antice erau inoa
intacte, iar din secolul al IV-lea numcroase monumente
cre~ti'ne le sporisera splendoaro2l. Multo din a,ceste edi-
ficii, la Efes, la, 1\iiceea, la _Ancyra., evoc,J,u amintirile
rnarilor concilii.

EfN-mi. Metropola a provinciei asiatice, Efesul r{tma-

sese liD important port fluvffil, pe Caystros, la 5 km de
la tarmul marii, la intrarea a patru vai 636 • Ca ~i in anti-
chi tate, ora~ul cornercial, situat in ~Lpr-.::pieroa 11ortului,
~1vm:, in partea cu1 mai inalta o acropola. In epoca bizan-
tina, acolo so gast:au principa.le1e sancttmre cre~tine,
aproape toate recladite de catre IustinH-m. Cel mai impor-
tant er:i al Sfintului loan Evanghelistul, un simplu ciboriu
in aer liber in secolul al III-lea, edificiu in forma de cruce
iil se@olul aJ V-leaj, cu mormintul sfintului in centrul
geometric, in sfir~it eel pe care 1-a ridicat Iustini~1n dupa
acela~i plan, dar cu cinci cupole, dnpa modelul ,Sfintfior
Apostoli" de la Constantinopol 037 • 0 data cu sarbatoarea
sa patrqnala de la 2'7 decembrie, avea loc Bi UI1 tirg care
atragea la Efes un numar considera.bil de negustori, incit
taxele de vama atingeau in aooa zi 100 livre de aur 638 •

105
 !n fa~a a~estei catedrale so afla. martiriul color :?apte
Arlonni~i, obiect ~~l unui cult zolos. El cupriridoa. grota
.in ca.re ~apte fravi fugi~i de persecnW-ll lui Dccius in ~nml 250
se refugiasera ~i adormisera, pentru a se trezi in vremea
lui Toodosiu. Deasupra se a.fla, un. vast s~mctua.r, compus
dintr-o biscrica ~i :o;:Jli funora.re unde so ingropa.u mor~ii n39 •
Alte martiliur:i, mergind pina intr-o epoca foarte
· vecho, so gasea.u intr-o incinta silb cerulliber 640 • In ora~ul
do jm;, in ];'orum, Rapaturile intreprinse de nemvi au desco-
}Jerit biseTioa. dubla, dediolllta J1'ecioa.rei, compusa din doua
ba.zilici eu naosunle inguste, coniune odor doua edifieii
. construite 11e ac)la9i ax. •
A.ici a avut lee eel de al treiloa, conciliu ecumenic iu
anul 431 641•
Bitinia. Provincie asiatica, cea rrmi aproph1ta de
Constl:mtinopol, Bitini:3,, deveniti1 in secolul al VIII-lea
thema Opsikion, avea doua ora~e mari: Niceea, metropola,,
tea.trul celor mai importante evenirnente din istoria Biz3dl-
~ulm, de la. prirnul Conciliu ecumenic pina 'la stramut?ul'Hlo
in interiorul zidurilor sale a. guvernului imperial ~i a.
curtii, pe toata durata linperiului latin. CeHHalt ora,~
mr.re era Nicomedia, port a~ezat in fundul unui ~:,devarat
fiord, strimt ~i infipt in ~arm.
Niceea a fost intemeiata in annl 316 i.c.n. po malurile
laonlui Asmmios, 1n cimpia, situata, la pm1lele Olimimlui
din Bitinia. Oonstruita in intregime, ea avea un plan
simetric OR. o tabH1. de ~ah, eu patru mari strazi centrale
intersectato in unghi drept ~i dind spre patru porti forti-
ficate, care se puteau za1i din intersectia centmlti, 642•
Acest plan s-a pastrat in epoca bizantina, pe cind in zilele
noastre n-a mai rama.s ·din gloriosul ora~ decit un sat in
mijlocul unei vasto improjmuiri aproape pustu, care
masoara 1200 metri Ia~ime 9i un kilometru lungime 643 •
Incinta in forma do poligon nerogtilat, a fost modificata
de romani, de bizantini .;>i de seleucizi; oa, se compmiea
dintr-:un zid marginit de turnuri semicircularo, de un a.l
doilea zid de aparare jalonat de turnuri asemanatoaro ~i
de un ~an~, in care se putm~ revarsa. a.pa. lacului Asoanios.
Acea.sta imprejmuire, construita in carainida, este in mare
• parte oonservata. tn zidurilo sale sint inoa.strate cole pa.tru
port,i, decorate ou wulpturi datorate marinimiei impara-
tilor roma.ni. Oea. dinspre est reprezinta un frurr;tos aro

~06
 cle. triumf, ];lC care o im:criptie · onorifica o atribuie lui
Hadrian. 644•
In epoca bizantina, Iustinian a reconstruit 'in mod
splendid palatul, a rept!lrat apeductul care arlucea apa in
ora~, precum ~i baile publice, a~ezate linga banul poi;itei
~i a inzestra t Niccea cu biseriei ~i cu mana,stiri 645 • Din
toate aceste minunatn n-au mai ramas astazi decit ru1nele
bisericii Sfint:J> Sofia, construita dupr~ un plan bazilical.
Explorarea sa l-a ajutat pe Brounov sa recunoi!,sca patru
perioade de constructie, l11ccpind din 8ecolul al v.:lea pina
in vremea PaleologiloT 64 6 • Exista inca ~i astazi, destul de
bine pastrati:J,, o minuscula bisericuta, cu cupola IJe posta-
ment poligonal t'ii;inind 11arca dintr-un r;l;drat masiv, cu
urme de stil arhaic, dedicata ,Ad&mirii ]'ecioarei",
ea dateaza, probabil, din prima, jumatate a secolului
al IX-lea 647 • ·

Frigia ~i £livei'sele }novincli. Ancyra (astazi Angora

san Ankara,) ora,, diJ1 ·:1,ntichits,tea. rormma, o metropola
in Frigia, celebra prin templu1 lui Augustus ~i inscripW:~,
care amintea de cariera sa politica..
Oonstruita pe un podi~, ~i ferita de influentele mari-
time de catre munti 1n2.lti, Ancyra n-a ajuns nicioda.ta
sa fie un m~'H"C centru. Olimatul sau continental era s.,ldi.-
tuit din contraste, fiind intotdeauna. urca,t (26 ern de
ploaie pe ::m). In epoca biza.ntina, singura bogatie atarii
era cre~tuea vitelor in stepele cs,re exista ~i astazi. Prin-
tr-un adevara,t paradox, turcii a,u filcut din aoest ,ora::;
auster din depresiunea. de iniHtnni izolate" capitala
republicii lor 648 • Din epoca. bizantina au mai ramas puter-
nica/ cets,te construita pe nwntele care domina om~ul,
ruinele Bil'.ericii Sfintul Clement, bazilica cu CUI)ola,
destul de aFcmi:inatoare cu Adormirea Fecioaroi din
Niceel?., · ~i numeroaE.e resturi de Eculpturi, in special capi~
teluri cu vul turi 6·19 • ee poate spunc ca nu se cunoa~te a.proape
, nimic despre viata lccuitorilor din Arcym,onumai faptul
ca ei ::.m avut de suferit din cauza r~~;zboaielor dintre cali-
f?.,tul ria gdadului ~i Impmiu ~i ca. or;c;,9ul lor, ccupat ~i
jefuit de IDl Motassim in anul 838, a fost l€Cl:cerit ~i restau-
rat in anul 8E59 de Mihail al III-lev, ~i s:pa.tharo-candi-
da,tul* Vasile 650 • In templullui Augustus, transformat in

* SPATHAHOCANDIDAT. Demnilate In irrmhia eunndlor cie Ia

os.
curtc, infcri(laril ccki de protospathaz

107
 biserica, o lunga inscripyie funerara evcca numele lui
Enstayiu, turma.rc * a.l themei Iiucel:uilor, a oli.I·or Cillpi~
ta.U1 era la Ancyra 651•.
Nu mai doyinem nici un fel de informat;ii despre modul
de via.ta al locuitorilor ora~clor din interior, )n afa.ra de
note episo()pale ~i de OXJ>lorare a bis(.lricilor. In G~lJpad~)~
cia, tra.ditule hitiWor se pastreaza in arhitectura.. In
regiunea Urgub, parintele de Jerphanion a semua.lat ca,
fara a vorbi de manastiri, majontatea locuint;olor parti~
cul:;H"e erau part;ial subterane. De exemplu, la Urgub,
undo casele escaladeaza o faleza a.rida par a. fi prinse pe
stinca la poalele careia. se intinde o cimpie irig§~M, ~i
manoasa 652 • 1.\utorii bizantini le zic lccuitorilor Cappado~
Ciei troglodiyi ~i povesteSC Ca ei traiCSC SUb pamint Go:l.
florlurile si orasehl maritinn~. Tarmurile Anatoliei,
atit de bogat' scobite de ape, incon.huate de insule, de
arhipelaguri, de peninsule, emu fa.vombile construirii de
portnri ~ide ancora.re a. navelor, amena.jate chiar din.inde~
partata. a.ntichitate ~i inca inflmitoare in epoca. bizantina.
Se pomene~te a.desea. in documente despre fa.ruri construite
sa.u restaurate, la. Cesareea din Palestina 654 , la. Smyrna.,
in anul 671, de ca,tre IJ.ll ina.lt demnitar, Ambrozius :M:yla~
soeus, anthipatos 655; In Pa.mfilia., mD,rele port, de origine
elena, em Attalla., centrul themelor tactice ale cibyrrheo~
tHor. Sapaturile de la. Turkanbey- a.u scos la. ivea.la ruinele
ora~ului biza.ntin, care trcbuie sa fi fost splendid 656 • q'ar~
murile Marii Egee se confunda cu cele ale Eladei. Sub
acest raport, nu exista porturia.ntice, Smyrna, Rhodo,sul,
Thfiletul etc. a caror explom!·e sa nu scoata la. ivea,la citeva.
construcW bizantine. 'f'armurile Marii Negre era.u marcate
de porturile Hcracleea., Amastris, Sinope, Trapezunt ~i
dincolo, de partea. Ca.uca.zului de porturile Crimeii, iar
dincolo de gurile Dunarii de cole ale penimmlei Ba.l(}anice.
Existent;a ,acestor porturi presupune existent;a unei vieti
urba.ne foarte a.ctive, despre care nu avem decit informaW
razlet;e.
Trapezunt. Dintre toate :!_)Orturile Marii Negre eel mai
~mportant era Trapezuntul, veche colonie greceasca, a
carei a~eza.re la. capatul dmmtuilor Caucazului P,>i ale

* TUHMAHCHOS. Comandat al unci turma (meros) - unitate

subordonatii themei (ca mare unitate militara). Ofi\(crul eel mai important
dupa stl:atcg, cu rang de pro/ospatharos.

108
 Per,~ei ii admose multa prospmitate in toate epocile din
iRtori"' Ra. Totu~i, abi~b dupa st::~Jbilirea in aceast~t simpH1
re~edinta de thema a unui stat orga.nizat dupa modelul
statulni imperial de la OonstantinOl)ol, ~mb dinastia l\!Ia.Iilor
Comneni, Tr:apezuntul, devcnit oapitala, a atinR cea nmi
irmlt.:i dezvoltare a sa, 657 • DeasurnYJ "."a.lurilor Marii Negre,
ca ;:.i oum ar fi fost ,construit pe cer", ora~nl i;;:i otaja.
C3.i;olD, bisericile, turnurile, cot~ttea, sa domimuta de pala-
tul imperiibl, la oa.re se putea ajunge" pe o scara impuna-
" toare. Zidurile de aparare cohorau spre mare, fiindinacce~
sibile din cauza unor prapastii adinci. Prin imprejurimi
gasegi pa~uni, are curgatoare, stojm·i, livezi, vita de vie
pc coline ~i, depitrte spre sud, munti inzapeziti. Ora~ul
erll, a~ezat pe trei tcrase. Deasupr::>", vechea Acropola ~i
pal3,tul imperial dominau cea de a doua incinta ,0 f-LScrov
qJpoupwv, pa.rtea. cea mai veohe a oraf;'ului, despartii;a
printr-un zid de oraf;'ul de jos -ro xchw <ppoup~ov, centru
comercial c:)municind cu or~"~ul de mijlcc prin dona mari
portL Agora, la, est, era priDcipalul bazlJ,r iar circiumile
si pensiunile se ~J,fla,u in afara incintei. Mai exista de ase-
;uer•e3J cartieruJ ~•telierelor f;'i 1wgustorilor, ,~care vindcau
htcnuile cele mai pretimM;;e din lume" 658 • Linga Poarta
Digului se aflau intreprinderile genovezilor, aparate de o
adevar::;.ta fortareata. In piata mare unde se adunau mar-
furile din ]jjuropa ~i din Asia, din cauza. ingustimii ora-
:;;ului, avoau. loc petrecerile. popuh1,re f;'i Ohi2or sorharile
solernne ale curtu, it'!.J in dmninica Paf;'telor omagiul
solemn 7tp6Y.u:fi~c;;, adus basileului 6 " 9 • ,
Or::>J~ul propriu-zis, cu ulite strimte, unde se a,fla,
0:1tedmla en ciud:l.tul san aooperi~ de ~1mma, Pam1.ghia
OhrysokefaloR, era locuit de i:oaltul cler, de aristocra,tie,
de functionari mihunti ~i de negustori 660 • Bisericile,
;;ehimba.te astazi in moschei, emu numeroase ~i a.proape
tm1te emu conRtruite in fonnCu de bazilica in cnwe gre-
co::,~cil"l ou cupola, <far cu o ·prelungire a laturii vos tice 661 •
Sporirea numarului de lcouitori; datorata extinderii
-comertului, facuse sa se dezvolte ora.~ul in afara incintei
~i dincolo de ripe, peste care so construisera poduri. Se
forn:~c"sera intimw Ruburbii, inconjura.to de pn.ji~ti ~i de
'CU C::Lrtierele ~i ou bisericile lor.
ca.z de primejdie, popuhtW~ se refugia in ora:?, undo
.em inghosuita, cu toate c~" imparatul Alexios a.l II-lea
(1297 _:1330) a largit in.cinta ~i, prin lucri1ri pomplic2lte,
a reu~it si't reduca l:'trgimmJ, ripelor r;r. 2 •

109
 Sub domnia, :M:a.rilor Comneui, or?"~ul era pi'O'i}!<'T ~i:
bine a.dministrat. Strr~zile erau pa.trula.te noaptea tit) paz-
niQi wx.-oTocA.cx/,Lo~; care platoa.u agenWor de impozite
o cota pentru a-~i pute;l. ex:ercita profesia. Fra.-gmente de
insmipW arata ca Alextos a.l II-lea, la pHngerea acot'tora,
a resta.bilit scutirea de :Lceasta taxa, ca.re le fu!Sese acor-
data cindva. 663 • .Apa era adusa din bel~ug, printr-un 3.J)C-
duct construit de IustJnian 664 ~i dedicat Sfintului Eughe-
nios, patronul venerat al ora~ului, martirizat in vremea lui
Diocle\Jian ;--cultul sau de\Jinea un loo asemanator en eel
al Sfintului Dimitrie la 'l'esalonio. Nu numa.i ca i se dedi-
ca,sera o biserioa ~i o manastire 665 , dar efigia lui era sculp-
tata pe turnurile de aparare ~i gravata pe moriede 666 r
cea. n:1a.i mare p~1rte a eopiilor primea.u b, botez munele.
lui 01; 7 , scrierile cu priYire la minunile ce i se a.trihnlau
erau citite cu zel 668 , un teatron, situa.t in partea. de sud
a ma.rii pieye, era folosit la. pa.negiriccle celebrate in onoa.-
rea, Ra. 669. . . .

Nu depa.rte de acest, loc, un tz!fkanisler£on era de~itinat

curselor de mu·e ~i jocuri10T de polo. _
Astfel, in timpul dina.stiei. Marilor Conmeni, Tra.pe-
zuntul deveni~e oapitala. 01ientului, marea. piata a Mikii
Negre ~i unul din principalele centre intelectuale alo ele-
nismului, dar cu olteva. clemente straine venite ·din pro-
vinciile inveoina.te din Asia, cum o dovedesc ~'tnurr::ite
expresii turce~ti, folosite in toponimi:>" mba.na.
Crimeea. Ca. ~i in vremea lui J\Iitridate, 'l'rapezuntul.
a.vea. relaW comerciale cu Crimeea., unde pa.rtea maritima
era, ocupa.ta de un trib do goti, a.~ezat sub autorit,:;,tea.
Biz~mtului, in timp co in stepele de nmd ::Hm stabiht in
mod succesiy hunii ~i alte populatE de origine tura.nica *,
care cauta.u drumurile Occidentului 670 •
Nu vom reveni asupra. curioa.Rei constituW municiva.lo
a Ohersonului 671 , dar, ceca ce e.~to impo.rtant de semn<1lat,
este indelunga.ta existenta a vit>W urbane in . ~•coa.sta
veche colonie bizantina. De a.ltfel, cunoa~tem foa.rte putin
viata a.cestor ora~e ·ciudate, unde limba gotica s-a pastrat
multa vreme 672 , dar undo gre<J,ca. s-a impus indigenilort
lu1nd na~tere o populatio poliglota : un got din CiimfJea.~
venit la Novgorod in seoolul al XII-lea, vorbea greaca.~
latina ~i rnsa 673 •

* lfcnun1ire datti popofirclor trrcic:c :;.i uralo-aUaicc. (n. trad.),

110
 1n aceste ora.~e, cl2osa. dontina.nta o constituia.u ncgus-
torii cr;re faceau lungi calatorii pentru a, a.duce produsele
din nord in portmile Crimeei. Aceasta popula~ie pestri~a
era turbulenta iar ,a urla ca. un got" devenise proverb
in sccolul a.l VI-lea, 674.
Iw<tinia.n a. lmJJt ora.~ele din Crimeea sub protectia sa.,
a. recimstruit fortifica.t,iile actJstora., a ocupa.t Bosporosul
{Kerci) uncle, dupa cu-q1 rezulta dintr-o inscriptio, resta.-
bilise ::mtoritatea. imperiali1. in sfiqit, el a ridica.t a.ici
biserici ~i manast~ri, chiar ~i in peninsula Taman. Proco-
pius no informeaza ca la Dory, gotH, care furniz::m impe-
:riuly1 razboinici, nu .erau inca ,inchi~i in ora~-e" 675 •
Grija admiuistra.tiei imperiale pentru Crimeea a conti-
nuat sa se manifesto ~idupa Iustinian, dupa cum _o a. testa
:urmatoarele marturii : descoperirea.la Cherson in anull906
a. ruinelor unei hiserici in cruce grecea.sca, din secolul
al IX-lea 676 ~i ihscriptia., tot de la. Cherson, cu numele lui
Isa~"c Comnenul, datata in anul 1059, care a.minte~te
.restaurarea. ,portilor de jier ale praetorionului" ~i a a.nsam-
blului Kastron-ului (cita.delei) de catre Leon, patriciu ~i
strateg * al themei Cherson 677 • Via.ta urbana ma.i era.
inca infloritoare in Crimeea. in momentul invaziei turce~ti
!i'i so ex:tinsese ~i in Rusia moridiom:tla.

V. Occidentul : Illyl'i(mm, Heleada

!n secolul al VII-lea, contrastul era. mare intre Asia,
. bogata 'in ora.~e, ~i Occidentul depopulat din cauza. inva.-
ziilor: distrugerea de catre huni ·a. Sirmium-ului, ma.rea
fortarea.~i1 a. Dunarii (a.nul 448) 678 , ruina.rea. ora.~elor dal-
mate de catre ava.ri ~i de catre sla.vi, sub al caror tropot
de ca.i au disparut episcopa.tele ~i ora~ele. Salona., or·a.~ul
martirilor, ca.pitala. cre~tina a. Adriaticii, a. fost distrusa
in acela~i timp cu a.ltele despre care nuse ma.i pomene~te
in istorie. 0 parte din locuitorii sai s-a.u refugia.t in pa.la.-
tullui Diocletia.n, care era. fortificat, ~i a dus a.ici la. inceput
·o viata de popor asedia.t. Mai tirziu, barba.rii, devenind
mai pu~in ostili, au crea.t un a.dovara.t ora.~, care a pastrat

* STRATEG. Comandantul militar al unei theme, similar unni loc-

tiitor al imparatului, <;i'ici lui ii erau subordonate ~i autoritatile civile. Dupa
batalia dezastrnoasa de la Mantzikert (1071), o parte· a themelor au dis-
parut, iar altele au fost reorganizate. in aceste conditii, fnnc~ia de s. a
Jost treptat inlocuita de cca de duce.

lU
nurnele sau primitiv, Palat·ul (Spalato, SpW), transfor-
mind in biserica monumentul ~unerar al lui DiocleWm
~i alto monumento pagine, respectind liniile principale
~i in special frumoasa colonada a vestibulului ~i impuna-
toarea :fa~ada a palatului propriu-zis 6 79.
Via~a urbana, care dispunea acolo de un cadru cu
totul pregatit, s-a restabilit, prin urmare, cu usurinta la
Spa.lato. Nu tot a.~a au stat lucl'lU'ile la Sirmium ·(111itro-
vitza ), reluata de la gepizi in anul 567 de catre Tustin al
II-lea, dar care a ramas timp de cincisprezece ani miul
din principalele puncte strategice, in indelungata lupta
care s-a dat intre Bizant; avar·i ~i slavi (anii 567 -582) 680.
La fel s-a intimplat cu toate ora~ele de la Dunare, dintre
care eel putin uncle, ca. Belgradul, n-au disparut ..
Tot la fel, ora~ele de limba latina ~le Ad:riaticii, Raguza,
Za.ra, Dyrrachium, Aquileia, au ajuns sa sc apere impotriva
invadatorilor, in timp ce, in insulele Rialto, Venetia
devenea un ora~ organizat putin cite putin dupa modelul
Constantinopolului, a carui civilizatie o adopta, dar
limba liu.
· Tesalonicul. !n peninsula Balcanica, datorita situatiei
sale geograifice ~i rezistentei sale in fata b::Hbarilor, Tesalo-
nicul a devenit, dupa distrugcrea ora~elor de pe DunaJ:E,
capitala "lliriei, centrul strategic eel mai important a,l
Imperiului, dupa Constantinopol. Ora~ inteweiat de
eleni 68 \ cladit in forma de amfiteatru pe pantele muntelui
Kortiach, probabil dupa un plan in forma de tabla de
1;1ah, el a pastrat din vechea sa a~ezare lunga strada, act.uala
Vardar, care prelungea vil~ Egnatia, ~i care a.jungea la.
maretul arc de triumf al lui G~"lerius ridicat pe la anul
306 e.n.
Pozitia sa la gura Vardarului facea din acest om~ un
port fluvial de prima importan~a, pia~a a unei bog<.&.te
activitati. Tirgul sau anual, care se deschidea in ziua sar-
batoririi patronului ora~ului, Sfintul Dimitrie, la 26 octom-
brie, dura ~ase zile ~i atragea negustori de toate rasele ~i
de toate limbile. Era in acela~i timp epoca marelui .peleri-
naj, frecventat in tot cursul anului. Cultul Sfintului Dimi-
trie em la fel de zelos ca eel al Sfintului Eugen la Trape-
zunt, al Sfintului .Andrei la Patros ~i al Sfintului l\Iarcu
la. Venetia.
:Minunile Sfintului Dimitrie erau infa,ti~ate in gra.n-
dioasa bazilica ce-i era dedicata, iar culegerea lor, care

112
 avea o valoare oficiala, este unul din principalele izvoa.re
istorice ale cetatH, ~i, indeose bi a.l eforturilor nereu~ite ale
slavilor de a-1 cuceri 6 8 2 •
I}op'ula~ia, in n~ajoritate elena, cuprindea de fapt
numero~i slavi imigran~i. Tesalonicul era un centru de
studii slave ~i probabil aici s-au pregatit 1)entrn misiunea
lor Chiril ~i :Metodiu 68 3. ·

'l'esalonicul a aparut, 11rin urmare, dupa secolul al

VI-lea, ca una dintre marile capitale ale Imperiului, ora*
come:rcial, centru religios ~ide inalta cultura. El nu numai
ca pastT9J o parte din monumentele siJJe antice, dar era ~i
un centru de arta cre9tina, aproape tot ~ttit de bogat ca'
~i Oon~tantinopolul 9i avea un numar impresionant de
biseriei ~i de sanctuare decorate cu mozaicuri, azi foarte
bine restaurate de arhitec~ii comi.siei elene a monunten-
teior istorice 684•

Filiplli. Construit intr-o cimpie roditoare de eatre·

Filip, t:JJtal lui Alexandru eel Mare, situat pe liD contra-
fort aLBalcanilor la nord, incadrat Ia vest de muntele
Pangeu ~i la est de Orbelos, al carui virf forma acropola,
acest ora9 a datorat dezvoltarea sa faptului ca repre-
zenta un segment din Via Egnatia ~i comunica u~or cu
portul Neapolis (in I;rezent Kavala) 685 • Aici a debarc::tt
Sfintul Petru 9i prin el a fost creata prixna biserica cre~­
tina in Europa 686 • Filippi era pe atunci un ora~ prosper
~i a ramas prosper, dupa cum o atesta monumentele sale 1
forum-ul ~i cele dona mari bazilici originale, una din
secolnl al V-lea, cealalta datind din timpul domniei ~lui
Iustinian, dar niciodata terminata 687 • Dupa aceea, ora~nl
a fest ocupat de bulgari pe la anul 836 688 , recucerit de
Bizan~, dar nu a putut fi rec9nstruit niciodata. Ultima
inscrip~ie pe care ne-a furnizat-o dateaza din vremea lui
NikeforFokas 9Iaminte~te de construc~ia unei noi incinte
inanul 965 689• Listele episcopale arata declinul metropolei
sale, ramasa fara episcop titular un ~ir intreg de ani,
incepind din secolul al XIV-lea. De~i titlul de mitropolit
de Ji'ilippi a continuat sa fie conferit pina in anul 1721,
trecuse multa v'Teme de cind ora~ul nu mai exista690,
~i au fost necesare sapaturile in adincime ale lui Paul
!.Jemerle, intreprinse int.re anii 1935-1939, pentru a-l
, scoate la lumina zilei. Din nefericire, cum spune el, s-a
cunoscut mai putin istoria sa anterioara decit evenimen-
tele ale carui teatru a fost acest ora9.

8-c. 115 li3

 Helada. Ora~ele Grecici, atit de numeroase in antichi-
:tate, au disparut in mare parte din cauza devastarilor
1u·ovocatede goti,a surprimarii de catre Iustinian (anul529)
a oracolelor, a jocl!:rilor, a sanctuarelor pagine ~i a miiver-
sita~ii din Atena. In secolele urmatoare pirateria sbvilor,
a narentanilor, a sarazinHor occidentali, a saracit tara.
Ora~ele, care au continuat sa poarte nume celebre, pareau
decazute san chiar recluse la starea de tirguri. La Atena,
Parthenonul a fost ·transform at in biserica dedica ta
-.Fecioarei 7tap8zvo:;; 691 .iar impar:'"'oteasa Evdochia (Athe-
naisa), casatorita cu Teodosiu al II-lea (anii 423-450),
a dotat ora~ul sati natal cu douasprezece sanctuare cre~­
tine 692 • Atena, inca foarte prospera la inscaunarea lui
Justinian; nu mai era, in secolul al VII-lea, decit un ora~
foarte mic, din care acest imparat facuse o fortareata,
folosind monumentele trecutului 693.
Printre ora~ele salvate din ruina, Teba devenise eel
mai important ~i acesta a fost ales ca sediu al themei hela-
dice, creata la sfir~itul secolului al VII-lea.
Cind Irena s-a casatorit cu I1eon Khazarul, Atena,
patria sa, nu mai era deeit Ull ori:'t~el de provincie 694 ,
legat cu ardoare de cultul icoanelor. Irenei i se atribuie,
insa fara dovezi sigure, constructia elegantei biserici
.,Panaghia Gorgoepico" (zisa Veche:::tJ Metropola) cle la
Atena, care dovede~te existenta unui ora~ putin populat 695 ,
cum o confirma celelalte biserici medievale de la Atena,
al caror stil si dimensiuni sint asemanatoare:
Populatia 'ora~elor H~ladei, zdrobita adesea de impo-
zite, pare sa fi fost foarte nelini~tita. In anul 1040 ea a
recurs la chemarea bulgarilor, care au ocupat Pireul ~i
i-au maltratat pe pelerinii din Occident. In anul 1082
ora~ele comerciale (~i in consecinta prospere), enumerate
in chrysobul-ul acordat de Alexios Oomnenul venetienilor
sint : Teba, Atena, Oorint, Nauplia, Ooron, Corfu, Euripe
{Negroponte), Demetrias (golful Yolo) 696 • · ·
In secolul at XII-lea, industria matasii se instalase
la Teba. Pescuitorii de purpura din J\1area Egee erau scutiti
de taxa militara. Amintim ca Teba a fost jefuita de nor-
manzi, care i-au dus la Palermo pe cei mai indeminateci
tesatori de matase. Dupa plecarea lor, industria matasii
a fost reorganizata ~i ~i-a reluat intreaga sa activita.te 697 •
in schimb, locuitorii ora~elor ignorau total gloriosul trecut
al tarli lor ~i vorbeau un limbaj de neinteles de catre un
literat de la Oonstantinopol, cum era arhiepiscopul :Mihail

:114
Choniates; el simte ca a deyenit barbar in n1ijlocul lxtr-
barilor, al c'redlncio~ilor sih 698 .

Peloponesul. Dupa invazia triburilor slave car~ se

instaleaza in secolul al VII-lea, in regiunea T~t,yget ( .1lJilingi:.
~i Rzeriti) 699 , v1a~a urbana. intra in declin in interio-
rul Peloponesului ~i nu se mentine decit pe tarmurile-
peninsulei, la Corint, la Patras, la Coron, la Monemvazia.
Orai;iul, care deyinea un loc atit de important in istoria
Gredei. antice, Sparta, nu nmi era deeit un or?c~ei de
provineie, de;.abia amintit in eronici ~i cunoscut numa.i in
legatura cu. via~a Sfintului Nikon 1\fetanoitul, (Pocaitul) un
obscur taum<1turg * din secolul al X-lea 700, Originar din
Pont, Nikon i~i consacrasc viata predicilor ~i datora pore-
cia 8~1 faptului ca predicile saJe ineepeau cu fraza rituala :
,JJ!l etanoiete, ciHti- va". Bl datorcaza primelo succese con-
vertirii cret!:milor remJgayi, redeveniti supu~i ai Imperiului
dupa cucerirea insulei lor de catre Nikefor Fokas in annl
961 ; dupa aceea a vizitat Grech ~i ·s-a stabilit definitiY la
Spmta, unde ~i-:JJ ci~tigat o 1nare popularitate 701 . Biogntful
sau, care pare sa-i fi fost discipol, plaseaza la sflqitul vieW
sale prezicerea revoltci celor doi Bardas irnpotriva lui
Vasile al II-lea ~i capitularea lui Sklcrcs 702 •
Tabloul pe care bie)graful Sflntului Nikon 11 face Spar-
tei este acela al unui orafl destul de neinsemnat, fiind,.
ins~i., in acelai)i timp, re~edintii a unui episcop ~i a unui
strateg 703 • Populatia sa cuprindea not0Jbili 704 , multlmea
~i o colonie de evrei pe care, la interventia lui Nikon,
autoritatile ii expl!.lzeaza din incinta ora~ului, la sfir~itul
unci epidemii care facuse numeroase vietime 705 • .Aceste
eolonii israelite erau numeroase ~i prospere in secolul ·
al XII-lea ~i so eompuneau uneori din. agricultori 706•
La Sparta evreii faceau chiar ~i comert maritim., mai ales
cu Venetia in secolul al X-lea. Acest comerl;i em alimentat
de industriile locale : Yopsitorii de purpvra, fabriearea.
perg~unehtului, industria mrtta:sii 707 • Ora~nl era inq}artit,.
de altfel, cu privire la problema evreilor, ~i unul rUn pro-
tectorii lor, Malachinos, renumit pentru cultura, sa laicar 708
B1cea o opozi~ie violenta Sfintului Nikon ~i introdurea :pe
furis evrei in oraft 709.
l'e·la anul 99S, cind bu.lgcvrii au inccrcat sa inYaLleze
Peloponesul, el a fost acuzat de· aposh~si.e (incerca,re de

'' Pcrsoanii care prctinde ci\ ar putea fDce rninuni (n. trad.).

115,
·dezertare). ReFnnt ~i inchis 1 a fost nevoit sa rccurga la
interventia lui :Nikou pentru a obtine gratierea de la
Va.sile ai IT-lea no. - ' '
Din trecutul s:m glorios,. Sparta pi"istrase Agora, ear'e
se .folosea ca pista pcntru Clll'Sele tie cali:Lrie ~i jocul en
mingea 711 • Str<1tegrll, foarte sportiv, venea fa.ra mofturi
sa jnace oina, cu subalt.ernii sai. [n acest loc, dupa 0 pro-
cesiune solemna a, clel'lllui ~i a l)oporului, Nikon a pus
phttra fundamentala a unci biserici, la constrnc\Jia ca.reia
au contrilmit toti locuiLorii. Materir.lt~le si mina de lucru
·fusesera furnizate de catre regiunea. res})ectiva. In ziua
tirnosirii, s-a observat ea existau uncle defectiuni 712 ,
~i c1nd jucatorii de oina au vrnt Ra:-~i reia partida, in timp
ce se oficia slujba religioasa, ei ~i-au atms o severa mus-
tf"{l,l'B din nartea lui Nikou. care a avut o altercatif•. f-1pdnsa
cu gu \'err,;• torul 713 • ' '
A.ceasta era via.ta care se desfl1sura in secolul a1 X-lea,
intr-un orrtsel de provincie. unde' citiva literati. yorbeau
inca de leglle lui Licurg, a' d:Lrui iniclepciune 'ei o com-
:parau cu indemnurile unui calugar conving:Hor 714 • ·.De
t'l!ltfel Sfintul Nikon nu so limita sa pn>pov{tduiasdi, IF'ni-
tenta in Sparta, ci el pal!rundea, de asemenca, la slavii
din Tayget : milingi ~i ezeriti 715 , . preeum ~i la mairwti,
rama,~i paglni, ~i a reu~lt sa faca printre aceste popoai'e
numeroase convertiri la ere~tinism 716 •
1n fata ]mterii imperia,le, Sp<trta in8emna mai ales
un -loc de razboi. Tol!u~i in anul1209 ea a fost oeupatDJ de
catrc franci si a devenit o fem.lrL a Cremonei 717 • Cncerlrea
Peloponesului a continuat. nu fika rezistenta. Asediul
ora~ului Monemvazia, astazi sat de pescari, care era in
aecolul al XIII-lea, unuJ din ma1·ile porturi de escala ;.1le
.1\'Iediteranei, a durat doi ani (1246-1248) 718• 1n anul
12Mi, Guilhmme de Yille1mrdoain cnceri:;e Corintul ~i
Nauplia. Pentru a veni ue hac clanurilor slav~e ~i mainote,
el a constrnit pe lL'l contrafort din Tayget castelul Mistra
9i a restamat fortare~1ta JJiag r1-e 719 •
Se ~tie ca Guillaume de Villelmrdouin, luat prizonier
in bi'1ta1ia de la Pelag-onia (anull259), a trebuit sa cedcze
castelul J\Ustra Imperiului, incit Constantin, fmtele lui ·
Mihail a1 VIII-lea ~i-a stabilit aici re~edin~a ~i cf:'1 pe la
anul 12()[) locuitorii Spartei, amenint<l!~i de un non.. ?.tac
ai lui Villch<trdouin, sc refngiaza sub meterczele castelulni
··Oeupat de imperiali 720 • Un nou oras lua na:~tere ::si -sub
gnvernarea unnl despot, avm~ sit de'>·lna capitah Polc1pO-

,.L1.16
nesului, eel mai recent exemplu al unui ora~ construit
in intregime .
.Astazi, Mistra rm mai este decit un cimp de ruine, de
cind in a,nul1779 o revolta a albanezilor a distrus cet.:.,tea,
iar grecii au reeladit o noua Sparta in cimpie. in anul
18.'34. Construit pe ru1 deal, pe al dtnii virf se aflit casteb,1J
Villehardouin, la o altitudine de 621 metri, Mistra cuprin-
dea mai multe cartiere despartite prin pante abrupte.
Ansamblul eel mai bine conservat il constituie Mitropolia,
cu a sa catedrala dedicata Sfintului Dumitru, reclailita
in anul 1302, .JJl'ecum ~i atrium-ul in s,arpanta, cu dona
etaje. El se ana la o altitudine de 380 metri si face narte
din· ora~ul de jos, cu manastirea sa ciudata, 'Perible~ptos,
construit~ pe un teren in 11anta (a dona jurnatate :ct Reco-
lului al XIV-lea). BolWe absidiolelor sale se sprijina pe
diafn1lgme de zid, care amintesc de cele ale artei romane
auvm'gnat * 721 . "
Str2>.da principala din partea de nord, dueind spre
metro:pola, era pavata cu piatra de riu, aeoperita de urzici
;;;i de copaci crescuti la intimplare ~i deforxnata pe o lun-
gime rlestul de mare 722 • 0 priveli~te incintatoare se
deschide spre c1mpia Laconia s,i lasa sa se vada portul
Gythaeion. Ajungem, astfel, la un cartier mai bogat,
dom.iuat de bisericuta sub fonna de cruce greceasea, Evan-
ghelistria, lasind la stinga drumul colinei Pantanassa.
Ija dreapta, grupul lui Afend'ilw, suveran al Brontochio-
nului (1290-1295) · s,i al sfinWor Teodori (1366) 7 2 3.
Strada principala ducea spre Oras,ul de Sus in serpen-
tine s,i ajungea la Palatul Despotului, inconjurat de un
zid, preyazut cu pori;;ile Nauplia 724 s,i Ivionernvazia.
Thbi dainuie o por~iune din zidul indreptat la est spre
Pantanassa iar aeest zid cobora, formind un coli;; retras,
aparat de dona turnuri. Poarta principala, Sideroporta,
£e ana linga Biserica Sfintul Nicolae s,i era inchisa cu
un dublu canat. La aeelas,i nivel se gasesc ease cu baleoano
la primul etaj, sustinute de corbi, eare unesc areele.
Multe nu au aeoperis,. Tmeii transformasera aeest eartier
in bazar si au ridicat o moseheie in locul biserieH de la
curte, dedicate Sfintei Sofia 725.
Palatul stapinului este dominat in fmsamblul sau
de terasa Bisericii Sfinta Sofia. I~l avea o serie de suli,

* De la regiunea Auvergne, situati'i in Masivul Central - Franta

~n. trad.).

117
 dintre care -doua., mai ales, ta.iate in ungh1 drept ~i
forrniiHl un 1101 mare, uneau zidurile cetatii. Zidurile din
aripa dreapta, cea mai veche (secolul al XIV-lea), emu
preva:zute cu ferestre in arc ascntiL Aripa st!nga, care are
mai multa unitate de stil, .contine diferite etaje cu sali
boltite pe o lungime de 40 metri, c11 fcrestre n,rcnitc !}i
cu peret,i decorati in stuc pictat. Pe fatada, un inveli~;~
sculptat iarr in interior, un du blu portret, al unui despot *
~i al sotiei sale, pare sa indice sala tronului 726 • Mai sus, lao
inaltime de 512 metri, se ina.lta baziliea Sfinta. Sofia,
construita, de despotul Manuel Oantacuzino (;;nul 1350)
~i prelungita cu un pronaos 7 27 •
Doininind Ora:;ml de Sus, de la inaltimea de o S11tfi, do
metri, ·cu turnurile sale crenelate, cu zidurile cenu!}ii !}i
cu numcroase surp(~turi, castelul Villeha.rdouin este a~ezat
pe o stinc.:1. inalta !}i ascutita, la baza peretelui muntelui
Tayget. Rama~itele constructiei din perioada frnndi sint
putiue, }iar lucritrile actualc dateaza din cpocile bizan-
tina ~i turca 728 • La Sud-Vest, o curte mai jmM:;a, (baile al
forWteteloc din Occident) cuprindea locuintele garni-
zoanei, o capela, un turn de pinda rotund, 'in -virful stincii.
~a stinga era,u apartarnentele printulni ~i ale printesei.
ln. stinca era sapat un bazin de apa 729• .
· In sfir~it, linga. zidul casteluhli, sprc sud-vest, manasti-
rea Fecioara-Regini:i,, Pantanassa, este legata printr-un
drum cu oras;ml .de jos, coborind pe pante abn1pte spre
Peribleptos. Pantanassa a fost intemciati:1 :intre :.1nii
1428___,1445, de loan Frangopulos, protostl:lJtor ** al despo-
tului Constantin DnlJgases, pe un pinten din ct?le mai pito-
re~ti ale Ora~ului de Sus 730 , incit face ~i rnai frumos- pi·id-
vorul cu colonade, insotit de o clopotnita, p~tlrat3.~ cu
doua etaje, fiecare cu cite trei ~trcade, cea din centru fiind
mai inalta, Ijn. etajele Stlperioare, coame de zid patrund
intr-o turlit 731 • Nuse poate ignora aici munca unui me~ter
gotic originar din Champagne nz .
.Astazi, doar datorita unor. ruine diforrlle m:o"i poti sa-ti
imag1nezi cum arMa aceasta ultirna creatie mban:istica,

* DESPOT. Titlu creat de Mrmuel (omnenul in anul 1163 pcntru

ginerele siiu, prin~ul Bela al linJpriei. f:l semnifica o suveranitate limitata,
dar ~i drcptulla succesiunea imperiala. In epoca Paleologilor, ela fost acor-
dat conduci\torilor principatelor vasalc sau indcpendentc, ca 9i principilor
de singe. ·
** PHOTO STATOR, Com:mclat al scutierilor (stratores ).

118
 Nu se ~tie und~ Gemistos Plethon, ultinml dintre
eleni, dascal al lui Bessario.n, propovaduia invat;il.tura sa
s,i visa sa reinnoiasca Grecia: trebuie sa ai multa imagi-
na~ie ca sa mai po~i vedea printre aceste ruine pustii,
mare~ia procesiunilor, activitatea industriei s,i comertului,
ultimul efort de vitalitate dat de catre Bizany. ·

VI. Oceidentul bizantin

In Occident, oras,ele au disparut treptat la contactul
cu popoarele barbare sau au rezistat doar printr-o supra-
vie~uire temporara a civiliza~iei antice, ori printr-o restau-
rare bizantina. A.ici nu se vede insa nici o traditie pastrata,
pe care sa o l)Utem compara cu aceea a oras,elor orientale
san elene. · ·

Cartagina ~i Africa. Cartagina, privita ca o capitala a

Imperiulni, nu suferis12 de pe urma domina~iei vandale din
perioada 433-5.38 s,i mai pastra pe vremea lui Justinian
splendorile trecutului sau roman : apeductul lui Hadrian,
venind din masivul Zaghonan, Forum-ul; amfiteatrul,
teatrul de ·pe colina Odeon, palatul consular de pe virful
colinei istorice de la Byrsa, largile sale strazi intersectate
in unghi drept, in special cea a bancherilor.
. Oras,ul s,i portul, pina atunci deschise, ·fusesera incon-
jurate de fortifica~ii pe vremea lui Teodosiu al II-lea in
anul 425 733 • •
Arena, situata la sud-vPst ·de Byrsa, avea aproape
dimensiunile lui Circus Maximus de la Roma. In sfirs,it,
mari bazilici cres,tine, amintind de martirii de la Cartagina,
cea de la _Damus-el-Karita, cu ale sale noua naosuri, sau
Sfintul Cyprian, descoperita in anul 1915, dar datind din
secolul al IV-lea, iar Iustinian le sporise numarul 734•
Restaura~ia bizantina, care a urmat dupa caderea
regatului vandal, a fost, de. altfel, perioada cea mai fer-
tila a dezvoltarii urbane in Africa. La adapostul fortare-
~elor ridicate de Justinian, o mare prosperitate domnea in
regiunile, astazi pustii, iar porturile favorizau un comert;
activ cu Constantinopolul, cu Galia s,i Italia 735 • Bizan~ul
ocupa porturile Tripolitania ~i Byzacene, puternicele ceta~i
din interior, cele doua Mauritanii pina la Septem (Ceuta ).
La Africa se adaugau Balearele, Algesiras, Corsica,' Sar-
dinia 736 • ·

119
 Pe tltrmuri, stilul constructiilor era in intregime bizan-
tin, in vreme ce in interior se IJ:lstreaza traditiile latine 73 7.
1nvatamintul fusese reorganiza t ~i est(' curios sa
constati ca limba gread1 detinea aici un loc important 7ss.
1\imic nu lasa sa se intrevada ca in citiva, ani o eivili-
zatie atit de avansata ar fi putut sa chspara in :fata
Islamului.

Jloma ~i ltalia. La Homa ~i in Halia, razboiul gotilor

a Hisat ruine, fata de ca1;e. distrugerile aduse in Africa par
mai putin importante. Pradaciunile lt1i Alaric, jefuirea
Romei de d1tre Genseric, razboiul lui Totila, expeditia
longob~rzilor au ruinat san devastat un mare numax de
''ora:;ie. In secolele al V-lea ~i al VI-lea, Roma antica a dispa-
rut :;;i populatia reduf!_a a inceput sa se instaleze in rninele
fostelor monumente. In acela~i timp, in special sub Sfintul
Grigore eel Mare, ca in toate ora~ele, aru:ninistratia nnmi-
cipaHi, problemele de aprovizionare, de justitie ~i de
aparare revin treptat in sarcina episcopilor, iar aceasta
mi~carc ia cu atit mai multa amploare cu cit este vorba
de pontif, care detine intlietatea de onoare in cadrul
Bisericii universale.
LaHoma ~i in ora~cle italiene se contureaza deja trasa-
turile regimului medieval, 'in care ducii nu mai sint repre-
zentanti ai basileului pe linga supu~i, ci aceia, ai populatiei
fata de putere. Hegimului urban ii urrneaza puterea feu-
dala. L{t Roma, columna triumfala inaltata in Fcnlll
in onoarea lui Fokas este ultima manifestare :JJ ata~a-
mentului ramas f~uta de imparat 731l.
~~~a stau lucrurile in toate ora~ele, ~i de altfel, 1mtin
dupa aceasta epoca, in perioada persecutiei iconoelaste,
populatia Romei este compusii in parte din emigr<anti
greci sau sirieni, dintre care unii ocupa chiar tronul in
catedrala Sfintul Petru ~i introduc in calendarul liturg-ic
de la Roma practicile de la Constantinopol; Biserica
Santa-Maria-Antica ~i decorarea" sa constituie o dovada
concludenta in acest sens 74°.
Spredeosebire de alte ora~e, Ravenna este, de la Hono-
rius incoace, ora~ imperial, re~edinta a imparatHor din
Occident, de la Honorius la Himmlus Augustulus, de la
anul 395 la 476, du11a aceea de la Teodoric ~i de la Ama.

120
 lasuntha (478--534), in sfir~it de la reprezentant•ii guver,.
nulni imperi~l, <'xarhii *, pini:'t 1n anul 7 54 741•
Succedin<l uuei stat,ii navale din epoca I'rineipa,tului
Ravenna, in l)erioada respeetiva, treeea drept eel mai mare
ora~ al Italiei, fiind infrumusetat mai' ~-~les de Galln, Pla-
cidia, fiica lui Teodosiu eel 1\Iare, do Teodorie, de l11Sti-
nian, cu concuTsul lui Iulia,n .Argintarul. l{avenna. repre-
zintil, astfel, UJla dintre l)CTioadele decisive jJJle a;rtei
bizantine. in afara de aceasta, cartierul sau Classis este
ocupa,t de o- colonie de sirieni 742 , care posedil, nwnopolul
comertului en Orientul. de unde se aduc in Italia nu nurnai
prod use naturale ci ~i opere de arta <;>i obiceiuri. Open; ·ca
])OCIEele lui Sidonius Avollinari11s, in seeolul al V-lea, san
Gran ica,, ccyu, mai tirzie, a episeo1)ilor de Havenna, a lui
.Agnellus, ne permit ·sa cunoa~tem activitatea ora~ulni
care ~b fost mulU vreme cert mai mare colonie biz~mtina
din Italia.
Izgonit in secolele al VIII-lea ~i al IX-lea din acea,sta
Italie; care a fost 1eaganul irnperinlui s~m, l3izantul a pas-
trat eel putin o adevi1rata suprernatie spiritual!'t l;li "'artis-
tica, ce s-a transmis pina la Rena9tere asupra Venetiei,
asupr;1 Italici Meridionale ~i asnpra fcrmeci1Loarei Sicilii
a. regilor normanzi. Dar eivilizatia care raspinde~te stra-
lucirea sa in aces.te reg-iuni 1m m8Ji estc cea a Bizantului
in purltatca sa : a pare un nou tip de ora~ monumer1tal,
eliberat de' inspiratJia exclusiv:1 a unci culturi unice, care
reunc-;;te in aceea:;;i incinti1 tot eee~1 cc civilizatia.rpopoarelor
a. produs mai frumos, pregiitincl, astfel, cadrul pentru
uu non mnanism.

E~AHH. Loctiiior al irupiiratului penLru un tcritoriu, lncan; excrciUi

o putcre absoluiii: nume~te d))nmitarii civili, militari; ~i, chiar edelliastici,
raspunde de apiil'll,1'Ca teritoriulili, flc justitie ~ide finail{:e. Au exi.l!tat doua
exarhate, de Ravenna (a! Italici) ~~ al Africii, infiintate in ''Vl'emea lui
Mau.rikios (582-G02), pcmtn. a consolida recuccrirea OcciclentuLui de ciHre
tustini!m.

121
 Cartea a .treia
VIATA ECONOMICA
Satele ~i economta rurala
•
I. Domeniile rurale

Zona ruraUi (z(0pe<) se deosebea de ora~ (n67,tc), ~i

n era subordonata din punct de vedere administrativ.
Ea cuprindea sate ( x&if-Lac), mici organisme foarte nllmle-
roase pina la prima dezmembrare a Imperiului din secolul
al Vl:I-lea, slujite de chorqn:scopi *, precum ~i (tO-
menii npoe<.rrrb:, zcvp (cr 5 x-n} i-LCY.'CCX, ayp 0 t, lllCepind de
b 11ro:prietatea senioriala pina la lotul de pamint al
taranului (cr1nxcr~ov). Adesea, satele erau cuprinse intr-un
mare donieniu, cleosebirea nefiind totde~mna clara intre
functionarii municipali (protokornetai ), care primeauordine
de hv guvernatorul provinciei, ~i f-Ld~cvv fJ.Zc~6"e:oot;
vataJul unui domeniu particular 743 •
Fiecare domeniu forma o unitate desemnata printr-un
nume propriu. Astfel, dupa abdicarea sa in annl '730,
11atria,rhul Ghermanos se retrage pe domeniul sau 11atri-
monial de la Platanion 744 • Micile domenii, mglobate
mai tirziu intr-o mare proprietate, prin rno~tenire sau
cumparare, pastrau numele lor initial : o donatie a lui
Mihail Paleologul de 748 modia (in jur de 62 hectare)
con~inea douazeci ~i dona de nume de proptieta~i 745 • 1n
secolul al IV-lea, un tip de dorneniu mijlociu este repxezen-
tat de Annesi, proprietate a Sfintului Vasile, situata la.
1)oalele unui munte inalt acoperit de paduri, intr-o cimpie
roditoare ~i bogata in ape, taiata pe ambele laturi de vai
adinci. Casa era adapostita de o alta trecatoare, care se
observi:i, de pe o movila de uncle se vede panorama cirnpiei
~f a unui rin plin de pe~ti, care se pra~dile~te in cascade
pitore~ti 746 • ·

Do'meniul Boskytion, situat in regiunea Olim1Jului

din Bitinia ~i unde egumemtl Platon, unchiul lui Teodor
Studitul, ridicase o manastire, avea aceea~i stralucire 747 • !n

* CHOREPISCOPI. Episcopi a ciiror jurisdictic se limita la mmmite

zone rurale. Subordona1l episcopilor urbani. Destul de numero~i In sec.
a! IV-tea, numarullor a sdizut tn;ptat, dispar!.ml prin sec. al VIII-lea.

124
 .Asia 1\He*,, loemile cu apa eran, in mod firesc, eauta!;e
~i eeea ee eonferea valoare eelor 48 de domenii pe care Flla- ·
ret, wcrul lui Constantin al VI-lea, le poseda in Pont
in secolul al VIII-lea erau izvoarele de apa })e care le con-
~ineau fiecare din acestea 74s.

Vai•.iafia pretului tereumilor. N u e:xista infor:rnatii 5n

afara de documentele de lft .Atho~>, care indi.ea prrturi'
foarte diferite. La Ohilandar, tarani din Serres vindeau
mici loturi~ de pamint arabi1, al caror pret varht intre 2 ~i
9 dueati. Intre l 296 ~i 1333, pi'ctul unui mo(liws de. vie
( cr-rpeuf.w:) putea oseih1 de la 1 la 24 nomisme, da.r
deschiderea intre mjnim si m.axim era uneori chia.r si maf
mare 749 . Terennrile emu' masnrate en fringhii ~i c{l ate-
laje eu boi, de d1tre un apographe-tw imperial 750•
0 miniatura din Octo·ihul din Serai prezinta · tarani
1ntinzind eorzi in fa~a :proprietarului terenului imbriieat
en o hlamida: un alt personaj scoate bile dintr-nn sac;
pentru a, inregistm masuratorjJe 751.
Regirnul proprietatii bii antjne nu a fest niciodata
stabil, ca urmare a confisearilor, razboaielor, invaziilor,.
Ia care era expus.

[Nu sc poate ere de ca taranii din Serres ar fi vindut din propric voint:l
o Dllt de mDre suprafa!il de Yie milnasiirii Cbilandar lntre anii 12H3-13:13 ~" 2 •
lata alte exemple caractcristice. Domeniul Mesolimne de linga Tesalonic,
· apm•tinind lui Stefanos Maleinos, a fost dat de Kikefor Dotaniates unui
· mercenar franc, Otho ~i lui Leon Baasprakintes. Dupa ac<'ea li s-a confis-
cat, ca urmare a actului lor de tradare, de comun acorcl cu Raoul de Pon-
t.oise. In acea vreme, Alexios Comnenul, venind la putere, recompenseazii
.partizanii si\i ou pi:iminturi confiscate. Unul dintre ei, Leon Kephalas, rc-
zistase §ase luni in Larissa asediata de catre Bohemond ~;>i i-a permis astfel
basi!cului sa clibereze locuL Alexios, afltncl cii Leo11 ~i tatill sau fusescril
printre primii siii partizani sub Nikefor, ~i ca Leon insu~i fusese gratificat
de catre acesta cu un domeniu, In posesia ciiruia d nu intrase niciodati'i, li
doneazii printre altc bunuri,· dcmeniul Mesoli.mnc 75 ~. Don:itiile de tcrenuri
.ca recompensi:i politica au devcnit moneda curcntii.]

1n . seeolele urrna,toare 'arhi~cele manastire~ti indica

amirnite averi ra:rnase fara mo~tenitori, fie in intregitne,
fie doar pe jumatate. N eglijenta cu c<we se intocmeau
actele ducea adesea la procese. In secolul al XTV-lea, in
tirnpuLrazboaielor civile, dezordinea domnea in cancelarii.
0 anumita avere putea fi donata cu buna credillta, la doua
persoahe. diferite, de exemplu mo~ia xwp klv, donat::'u. oeu
titlu de nw~tenirc de .Andronic al J:V-lea unui membru
apropiat al familiei, Manuel Tarchaniot!'s (mai 1378),

125
de~i aceht~i teren fusese deja; impartit intre alti doi favo-
riti ;;,i sai, l'?vU - alt exmnplu - darul pe care 1-a facut
Manuel al II-lea uncia din matu~ile sale, const.ind intr-o
eladire (on) A~) la Tesalonic, pe .care bunicii s~U, Ana de
SaYoia ~i Andronic o donasera deja dHugaritelor din
ac,,st oras. anul1H5, ei tUiruicste aceasta ca:;:;il matuc;ii
sale, apof statului, apoi manastirii Lavra. ln sfiT~it, ca
urmare a unei reclamatii facute de maici, el anuleaza cele
trei acte ~i irnpartc totul intre eele doui"'t manafltiri, din
Tesalonic t;i .Jin Lavra 75 4 •
·•

, .S-[L putut vedea in primcle dona volume ale Ltirnii

bi;:a,dine ci'\, istoria social& a Bizantului a fost o lupta con-
tirnli1 intro marii proprietari fmwiari ~i autori1 atea cen-.
trala. Cucerfrea puterii de catre nrhon;ti * a pus capat aces-.
·tei lnptc. 0eea ce n>latam :1Jici e eu totul aUceva : viata
coucn3ta dr:sa in rt!'este domenii, a,dmiuistrarea lor, ele-
mentele popula,tiei ~i exploatarea lor sint aspectele pe care
incerc?hn sa le descrimn. Marile proprietati au aparut in
Orient ca ,;i in Occident, duna m<1rea criza, economica din
secdul al :iii-lea. Comasarea' tereJ:u:rilor s-:.1 datorat deva-
Iorizarii hanilor ~i impozitelor eare· ap8.sau asupra micilor
proln'ietari, obhgati sa se plaseze, prin contracte; sub prci-
tef· \ ia celor mari ~i sa devini:J, coloni culscn:pf'ic1:i 755 :
}}atronul capata dreptul de a incaba impozitele de la tarani
si a 1e varsa direct Ia fise. Statul a incercat 11mUa vreme
sa cludeze aeeasia legisl<JJtie . care eonstituia rcgimul de
{J1tioprag·i(t ~i a facut diu inaltH fnnctionari, iuclu~i in
arist0cratie, detinatorii puteTii t}i ai bogatiei 756 •.
Bmneniik Apinnilor in Egipt. Situa\ia cea nmi bine
cunoscutrt e8te ce<:t a Apionilor in Egipt, auevarata dinas-
tie despre care papirusurile ne ofera informatii, aproxi-.
mativ intre anii 488 - 625. Este o familie de inalti func-
tiomtri, care nu slnt neaparat de origine egipteatla, dar
ale caror intei:'ese .p~u' a fi legate de regiunea Oxyrhynchos,
rnetropola Arcadiei.

* ARHONTL In sec. XIII-XV fcndalizarea Imperiului, combinata

en erodarea autorita\ii centrale ~i COl pierderile teritoriale, a dus Ja con-
stituirea unor rlomenii aulonome, conduse de a., care ('rau, de fapt, lii~le
prindpi aproape independenp. Titlul a mai fost acordat l)i unor
principi vasali sirbi, ci·oati ~i din·zona Caucazului. Termenul a. a continuat
si1 aiba ~i sensul de membri ai conducerii unui oraJ!. · ·

12G
 Prinml cunoscut este Apion Teodosie-Ioan, come!'!"
illwst'Ns al Gonsistoriului sacru * ~i praeses (guvernator)
al provinciei Arcadia 75 7• Fara indoiala, el este acela~i
care, monofizit, a fost strateg al lui Anastasie in Persia in
anul 503, apoi s-a alaturat ortodoxiei sub Iu><tin I ~i a fost
facut prefect al pretoriului 75s.
Fe vremea lui Iustinian, familia se afla in plina ascen-
siune. Fiul lui Apion I, Strategios (I), comes al garzii de
domestikoi ** ~i mare proprietar in Oxyrhynchos (497)r
a fost prefect augustal *** inainte de anul 523. Iustinia,n
il imputemice~te in anul 533 sa-l reprezinte la o conferinta
tinuta intre <episcopii ortodoc~i ~i cei monofizitL Aflam
dir1 procesul verbal al Conciliului ca dupa ce a, fost magister
ojjim:orum ****, a devenit comes sacrctntm larg1:tiomwn *****
cu titlnl de gloriosissimus patTicius 759 • El ~i-a exercitat
functiile 'in cea mai frumoasa perioada a domniei. lui
Justinian, in momentul promulgarii Codului, al marilor
victorii ale lui Belizarie, a,l reconstruirii Eisericii Sfinta
Sofif1 ~i al pacii cu Persia. Procopius landa originea sa
nobila ~i intelepciunea sa: el il arata drept unul din cei
doi demnitari insarcinati sa tempereze certurile dintre
arabii aliati ai per:;;ilor ~i cei ai romanilor 760• Edictul XIII
(reforma Egiptului) elogiaza administratia sa 761 • Strate-
gios nu neglija, de altfel, proprietati}e sale ~i-i punea pe
intendenti sa-i trimita rapoarte la Const::mtinopo!, in

* CONSISTORIVL SACRU (COKSISTORI"l'l\T PRJNCJPIS). Con-

sHin de stat $i tribunal suprem, specific pentru cpoca veclle a Bizantului.
Organizat de Dioeletian ~i Constantin eel Mare. Campus din magister of[i-
ciorum (vezi mai jos), Prefeetul Ora~ului, ~i mai multi comites spccializati:
in diverse ehcstiuni. Tinea ~edinte regulate.
** DOMESTIKOI. Comandanti ai regimcntelor (logmata) din gnrda
imperiali\. J'.Iarele domestikos era comandan~ul suprcm al :umatei de uscat.
*** PREFECT AUGUSTAL. 1nalt funcOonar aflat in fruntea dio-
cczei Egiptului, care, dupa domnia lui L~:on I, a cumulat ~i atiibutii mill-
tare. 0 dati\ cu reorganizarea administrativi\ a Egiptului fi\cutii de Ipsti-
nian, P.A. devine o functie mai mult onorificii.
****MAGISTER OFFICIORUM. 1n perioad1 vechc, !nalt func\ionar
aflat in fruntea administraPei imperiale (s,ef a! cancelariei, membru al Con-
sistoriului Sacru, comandant al garzilor imperiale).
*****COMES SACRARUM LARGITIONl'M. ~dul vistiui~i iri1pe-
rialc inceplnd din vrem('a lui Ccnstantin eel Mare. f:Jacrae largitioncs e.n:m'
de fapt ·"~arurile prin care lmparatul l~i manifestn genuozitatea fatil de
supu~i. Fonclullor era alincentat de impozitele s~mptuan.

127
 timp ce la cele mai inalte functH din stat el o aflauga pe
~~,ceca, mai nwdcsta de pagarchos * din Oxyrlrynchos. 762 •
Apion al II-lea, fiul lui Strategios, unul din ultimli
partieularl care au primit consulatul (5 10), se p::ure cit
1

F?i-a facut intreaga sa carierr1 in Egipt, uncle a fost dux de

Tebaida ( 549-550) fiind semnalat in mai multe rindmi ca
tribun, defensor civitatis sau pagarchos al unci localitaF
situate pe domeniile sale 763 • Dupa el, Apionii au redevenit
in intregime egipteui. S-a regasit un proiect de partaj
a succcsiunii sale, intocmit la moartea lui de catre mo~te­
nitori (577 -579). Ultimul Apion mentionat in papirusuri
a fost Stratogios. al III-lea (615-625), iar dupa lnvazia
})ersana 1m se 1nai vorbeste closure aceasta f::-,milie 764 .
ApionH nu sint, de altfei, singti'rii mari prpprietari din
Egipt citati in aceasta perioada : ei sint in orice caz cei
mai inS('nmati. Alaturi de ei, alti citiva aveau dmnenii
dispersat,e in mai multe norne **, unde erau reprezentati
1win intendenti sau, prin fermieri generalL 0 lista de
clouazeei de IJcrsoane notabile, printre care mai multe
femei ~i grupuri de mo:;.tenitori, enumera platile efe{:tuate
la fisc in anul 570 765 • Toate acestca sint, insa, o nimica
,toata in comparatie cu veritabilul stat ee-l constituiau
domeniile ~~l)ionilor. Aceste domenii erau repartizate
in 1)atru nome, cele mai importantc aflindu-se in jurul
Dx_yThynchos-ului ~i in ]'ayum 766 • Oiteva cifre ne dau o
idee a,snpra hogatiei lor. :In aceste domenii, excedentul
incasarilor asupra cheltnielHor este evaluat la 178 livre
de aur pe an, ceca ce reprezinta salariul u·nui prefect
augustal. Apionii avean, pentru adrninistrarea acestor
terenuri, eel pu~vin douazeci de imputernieiti, care aveau
drept de semnrttura ( pronoetes ). Cln<l locuia11 pe un
domeniu, cantit~1te~1 de grin€' cuvenita pentrn serviciul
,seniorului ~i stapin'ului nostru" este mentionata intot-
deauna, ca ~i vinul ~i cPielaltc provizii (cellat'·J:ca) 7 6 7.
Fnnct.ionarii care ~1dministrau aceste domenii forman 1m
.corp binc constituit, in afara agentilor statului. Doeumen-
tele mer~tioneaza easieri (unii cunoscuti cu numele lor),
h~'Htelwri, chai·tulari, .l uri~ti. Scholastim!,8- ul Teodor din
Oynopolis primea un dar annal de 50 atiabae de grin 768 •
Sm·viciul transportnrilor' cu corabii, Cll cai, prin mesa-
'
* PAGAHCHOS. Func~ionar civil, conducator al unei pagr:li'Cili-i, sub-
diYiziune a eparhiei, care, la rindul ci, era o unitate teritorialli'~ultata
pl'iu rcorganizarea administrativa ·a Egiptului cfcctuata. de IusHnian.
** j'mpar\irc mlministrativii in Egiptul antic.

128
 gerie, era bine organj_zat. in anul 612 un barcagiu a fost
insiircinat sa conduca un retor la Alexandria 769 • Irnensele
grajduri adaposteau cai pentru curieri rapizi ( 6~vc; 8p6r-wc;)
sau pentru mesaje obi~nuite (~x8~~-nxa cr-r<f~/,0()).
Docum.entele mentioneaza, de asemenea, camile, catiri
~i o intreaga flotila condusa de stolarhi ( capitani platiti)
1}entru serviciul pe apa intre Oxyrhynchos ~i Alexandria 77°.
Princ1palii slujitori erau, bineinteles, cei insarcinati cu
stringerea impozitelor in bani ~i in natura, casierii pentru
bani ~i barcagiii pentru grine. Exista, de altfel, un fel
de banca domeniala, caci se vad barcagii eliberind grine
imprnmutate unui sat de catre un Apion san ordonind
l)lil,ti in grine in contul stapinului lor. Vinul era livrat direct
de eatre podgoreni la crama domeniului, administrata de
un chelar otvoxs~p~cr-r ~c; ~i un negus tor de vinuri
otvc,r:p,h'Y)c; (o parte din cantitatea de vin era vinduta,
restul fiind folosit pentru consumul domeniului). Exista
o organizare similara ~i pentru productia de ulei 771 ,
Autoprania Apionilor. Atributule statului cedate aces-
tor mari proprietarl erau dintre cele mai importante.
Banii datoratdiscului erau expediati direct la Alexandria
far:a a .trece prin miinile functionarilor pagarhiei. Aceste
t:rJ,nSl)orturi de bani sint escortat~ de soldati particulari
~i de casieri ai domeniului 772 • In pofida prohibitHlor
impe:riale, de fapt, cu exceptia ~efilor militari, marii ,pro-
prietari funciari au inceput in Cappadocia, ca ~i in Egipt,
sa inroleze btwcelarii *, en scopul de a remedia incapaci-
tatea politiei imperiale, ace~tia fiind adesea mai puternici
deeit politia imperiala 773 • Un obicei ~i mai abuziv era
acela al inchisorilor particulare, care au aparut la sfir~itul
secolului al IV-lea ~i cu toata severitatea legilor, au deve-
nit o practica curenta pe vremea lui Justinian, in special
pe domeniile A.pionilor 774.
t~n document din anul 538 aratii cii exlstii 139 prizonieri care pri-
mesc Yin la marile siirbiitori ale Pa~tilor, la Boboteazii, la SHntul
Mihail, ·Ca in inchisorile publice, cii ace*tia sint coloni fugari sa.u sii-
teni asupra ciirora se intentioneazii a se face presiuni. Un petitionar,
caruia i s-a arestat _sojia ~i i s-a sechestrat proprietatea cere ca pamin-
tul sa i se elibereze dar sa piistreze in !nchisoare nevasta pina cc el
!~i va a chi ta datoria 776

* BUCCELARII. Soldati facind parte din garda personalii a unui co-

manc'i'ant sau din armata privata a unui mare proprietar. In se«· al VII-lea,
ei devin un corp de elitii, cu stindarde proprii.

9-c, 1Hi 129

 n-Iarii proprietari aveau prin urmare uh rol sm,eran
in intreaga viata politica,. administrativa, sociala ~i eco-
nomica a Egiptului. Impuneau unitaWe lor de masura §i
etaloane, pina §i moneda proprie, celo:r cu care aveau lega..,
turi de afacei'i 776 • Ei se ocupau de iiigatH, ridicau diguri
private, puneau sa se sape bazine ~de apa de catre corpo-
ratii de speciali'lti no-ro:tJ.~-ro:~. Intretineau numeroase
industrii, mori, teascuri, brutarii, bai etc. 777 : Ei emu folo-
siti ca arbitri, s-ar putea spune ca judecatori de pace in
litigii 778 • Se ocupau chiar §i de serbari publice, intreti-
neau un hipoclrom la Oxyrhynchos §i se pare ca favori-
zau in mod impartial cele dona factiuni. Se pare, de altfel,
. ca aici i§i aveau principala lor re§edinta ~i sediul admi-
nistratiei 779•
Acest regim domenial, ce reaminte~te de eel ce avea s&
se implanteze in Occident, de altfel cu mari deosebiri, a.
clispamt odati'L cu cucerirea araba, care a restabilit in
EgiJYb birocratia centralizata din epoca Ptolemeilor 780•
Pcntru celelalte regiuni ~i periodele urmatoare, sintem
departe de a dispune de documente a tit de complete ~mn
sJnt arhi\'ele domeniale ale Apionilor. Dupa o anecdota
eule'<tsa in Gctrte(t Themelor, Justinian ar fi primit de la
Thornas, ?ef al satului Lykandos, 10 turme a cite o mie de
oi, fiecare de o alta culoare 781 •
Secolelc al VII-lea si al VIII-lea. - Unele lucrari
despre vietHe sfintilor 'ne furnizeaza informatii. Viata
Sfintului 'l'eofan din Sigriana, nascut pe la anul 760, indica
o concentrare a proprietatii printr-o uniune matrimmJiala, .
care face din acest personaj, fiu al imparatului Leon al
IV-lea (775-780), unul din cei mai bogati mo~tenitori ·
din Arhipelag, pina cincl a aderat la viata monastica, dupa
ce a eliberat numero~i tarani dependenti ?i a impartit
averea sa la saraci 782 •
Unul dintre exemplele cele mai semnificative de ·m,::tre
proprietar din aceea~i epoca este eel al lui Filaret }Iilosti-
vul, a carui fiica .a fost nefericita so~ie a lui Constantin al
VI-lea 783 • Domeniile sale se intindeau in thema AI"me-
niakos, in valea fluviului Amnias, care se varsa in ?d:a:rea
N eagra intre Sinope ~i varsarea Halysului 784• El detinea.
48 de domenii bine .delimitate npo&crno:, fiecare avind
cite un izvor de apa, care cadea de la o anmnita inaltime,
ceea ce permitea sa se faca irigatu. Cirezile sale insumau
100 de boi pentru inunca pamintului ~i 600 la pa~unat,
precum §i 800 de iepe, 80 de cai ~i catiri penttu caJarie,

130
 1.2 OOD de oi, un foarte marc numar de stupi d,e alhine ;
din ~n,eel;ltia ii mai ramasesera inea 250 dupa ruinarea sa 785 •
Cajsa, lui era o constructie antiea, splendida ~i spatioasa,
cu L:.ll mobilier frumos, continind, printre altele, o masi1
rotunMt, pentru 36 de persoane, lucrata in filde~ incrustat
cu aur 786 •
Familia lui Pilarot, care traia pe acest tpritoriu in
anul '778, se compunea din parint,i, un fiu ~i dona fiice
mitr~tate ~i copiii acestora, in total· 30 de persoane 787 ,
d;;~j~· rnoartea sa a n'1rit rindurile acestei familii patrial'hale,
care cupriridea in plus un mare numar de serV?·tori (servi,
scla;v1, eoloni t 7ss.
Dnpa ce araUi care emu domeniile bunicului pe vrome~t
lTi~xettei sale, biograful sfintului Filaret, ncpotul. s<lu
Niketas, descrie cauzole care l-au dns la pieirc 789• :Vedem
aBtfel cum pu,tea s~ dispara in eitiva ani un falnic dome-
niu creat vreme de generatii. .
1n Asi~t :Mica, principalul pericol venea din partea
incursiunilor arabe, raiduri periodice, in timpul eatora
tm;ennrile eran devastate, tecoltele incendiate iar popu-
lati:~, dusa in eaptivitate. De~ biograful nu preci"'eazB, el
face aluzie la atacmi de acest gen care au vatamat gra-v
domeniile lui Filaret 790• Si mai interesant este tabkml
recr•·ctarii oamenilor ~i. cailor supu~i serviciului militar
pentru pregatirea unei expeditii impotriva S~trasinilor.
Corpul imperial, delegat de them~'~ eomandat del un ehi-
liarh1 un centeniat, un cinquantenar, se stabi1e~1 i:ntr-o
tabara ( cr-rpo:-r6r::saov) ~i taranii veneau aici cu caii ~i catutele
lor. Cei nesupu~i erau pasibili de pedeapsa cu lovituri
de hici. Un taran amarit, murindu-i snblt ealul, s-a dus
la FHaret care i-a dat propriul lui cal 791 •
Acest gest rni~cator arunea o privire surprinz~toare
asnpn~ relatiilor dintre un mare proprietar ~i tiiranii care
ii erau mai mult sa,u mai putin subordmmti. Este drept ca
Filaret MHostivul este prezentat ca un caz de exceptie
't;\i ca virtutile sale au meritat onorurile sanctificarii luL
Nu mai putin se constata,·luind in consideratie conduita sa
dint r-un punct de vedere mai lumesc, ca marea propritltate
nnhraea in unele regiuni un earacter patriarhal, ~i ea, pe
de o parte, o generozitate prea rnare a binefacatorului, iar
l1C de alta liJ!Sa de Scrupule din partea celor ce bel'lefi-
eiau cle aceasta a ajuns sa duca la pieire o mare proprio-
tate; In vremea in care incepe povestea lui Niketas, Fila-
ret nu mai poseda decit casa parinteasca, o mica avere, un

·.131
singur iobag, o. singura servitoare ~i citeva animale domes-
tice 792• Bl a continuat insa cu generozitatne sale, pina
cind a ajuns, impreuna cu intreaga familie, la cele :mai
grele lipsuri, pina la momentul in care un eveniment m-oa~­
teptat a reconstituit avert>a sa 793.

Oceidentul. tn majoritatea provinciilor din Occident,

concentrarea marii proprietati este de asemenea SPmna-.
lata inainte de secolul al X-lea.
Protospatharos-ul Leon, care a terminat in anii
87 3-87 4 Biserica Skripu din Beotia, inceputa de Yasile
Macedoneanul ~i cei doi fii ai sai, Constantin ~i Leon, era
dupa toate aparentele proprietarul unui mare domeniu
situat pc locul vechiului Orchomenos 794 •
Cunoa~tem ceva mai bine amploarea bogatiilor binefa-
citioarei lui Vasile Macedoneanul, Danielis 795 , vadu.va
bogata, care de1jnea 80 de domenii in regiunea Patll'as,
cu .cimpii, cu ora~e intregi, turme de oi ~i cirezi de vite,
atelicre~ in care femeile teseau matasuri, ta.piserii, p:inza
de in. In locuinta sa erau ingramadite cufere pline cu lin-
gmwi do metale pretioase, imbradtminte somptuoasa,
ve::;ela de aur ~i de argint. Ea calatorea intr-o litieJta.,
inso1>ita de 300 de tineri sclavi, care se inlocuiau t1nd
mergea in vizita la Vasile pe la anul 880 796• .A donat toate
lmnurile sale lui Leon al VI-lea, care a pus in libertate
3 000 de sclavi si i-a trimis coloni in Italia.
Ia sfir~itul secolului al XI-lea, dupa perioada in c~ue
imiJiirati clarvazatori se straduiau sa puna obstacole in
calea dezvoW'irii marii proprietati laice ~i ecleziastice,
ma,rile domenii, de~i mai putin intinse, au redevenit regi-
mnl normal al pamintului. Lucrarea unui contemporan al
lui Alexios Comnenul intitulata A6yoc, de Kekaumenos
face descoperiri curioase asupra starii de spilit ~i a parerilor
unui proprietar de paminturi din aceasta perioada 797 •
Fast funct,ionar al themei Hellada, el s-a retras la tai'a,
pentru care avea o adevarata predilectie. Dupa parerea.
lui Iiu exista un mod de viata mai bun decit acela de a.
lucra pamintul; ,sa produci gtiu, vin, sa pui culturi t.life-
rite, sa cre~ti animale ~i vei fi fericit" 798 • tnzestrat cu un
simt practic, putin inapoiat ~i in primul rind econom, el
dezaproba atit primirea cit ~i darea de bani cu imprurnut,
chiar daca este vorba de a intreprinde o afacere avanta-
joasa. Filaret n-ar fi omul lui ~i face un portret nostim
~iretlicurilor folosite de cei ce imprumuta bani pentru

132
 ~1-~i stringe o suma important~ pe care apoi vor uita sa o
restituie. El are, ma,i alt>s dorinta de independenta ~1
numai la t~wa te poti bueura de aceasta. Duprt parerea
lui, imparatul n-ar trebui sa rezerve titlurile de curte,
patrici; protospathari etc. decit seniorilor ~i proprietarilor
locali. Prin ei aduniJ, el ta:-,:ele de la tarani, dar aeestia ar
trelmi ,trafuti ca ni~te cre~Uni, ca oamerti ~i nu ca ani-
male". Seniorul trebuie sa fie pen:tru ei ca Ull l)arinte,
carui~L sa i se adreseze cind au greutati. El extim1e acest
mod patriarhal de guvernarc la intregul irnperin: in loc
Sa Stei£ inchiS in palatul sau, basileul ar trebui Sa vizitGLC
the11J:.de ~i sa, repare nedreptatne 79.9 •
In aceasta epoca in~i~i imparatii favorizeaza ascen-_
siune.~ marii l)roprietati. Doi frati originari din Georgia,
imigrati in Imperiu in a doua jurnatate a secolului al
XI-lea, cum11ara aiei o proprietate funciara. Apasios
Pakoutianos, Dtt:JJ al Antiohiei, cumpara bunuri pe care
le schimba cu imparatul pe un dorneniu situat in thema
Tesalonicului; dupa ce a extins accst domeniu, doneaza
aceste l)I'Olirietati fratelui san, Grigore, Dnx ~Ll Trape-
zuntului 800 • Acesta, proprie-5ar al m9Ji multor domenii in
provinciile Caueazului, primise de la Mihail al VII-lea
(1071-107 8) imt)mtante domenii in regi nnHe balcanieo
FHip]JO}JOlis ~i Mosynopolis,·printre 0are rnai multe man:'i.s-
tiri, castelul Pettitzos, vila Zautzi in regiunea An1phipoHs,
sa,tul Stenimachos 801 •
Avem aici un exemplu al procesului care a d11S la fm-
ntarea marilor domenii ~i la disparitia micii prtzyrietutL
Pa1nintul ftpartinea, de acum, exelusiv cclor putr:rnici, *
arhonlilur sau manastirilor atttonom.c. Aceasta este situa-
1,ia pe care o gasesc euceritorU franci ai Peloponesului
in anul 1204, ~i este de remareat faptu1 ca cea mai mare
parte '~ familiilor care i~i impart int,re de pamintul, l\Jelisse-
nii, Ymna~ii, Cantacuzinii, sint aproape cu totii rude ale
e:u;eJ imperiale 802 • Atnnci cind, . m1 secol mai tlrziu,
Paleologii .~:m recueerit o parte a .Mureei fhmee, au regttsit
aici aeelea~i familii de ar-honjt:, stabilite mai putemic ca.

. * DYNATOI. (Potenliores) (,Cd puternid"). ::\Inri propridari fun-

ciari care, in sec. IX-X, au inc!'put sa mauireste tcndinte de autonomic
In iata autoritaj.ii centrale. Ascensiunca lor a insemnat.declinul comunitii-
tilor siite~ti de para ikoi, ceca cc submina baza de rccrutarc a arrnatei im-
perialc. 1n aceste eoncli~ii; !mpiiratiidin dinastia maccdoneana au lncenat
sa··-stiiyileasca accst proces de feudalizare, dar in sec. a! XI-lea dynatii de-
vin loJ, mai puternici, ajungincl, ln cele din urmi'i, nn id de priucipi save-
rani pe domeniile lor. · •

133
niciodata, ~i uncle, ca aceea a lui Ghem:isthos (Plethon),
aye~u dreptul sa perceapii ele insole ta:s:ele de la tarani 803 •
In perioada lmperiului de la 'Niceea, a fost luata o
initiativa interesanta de diMe loan Vatatzes (1222-1254)
care, dupa- ce a incheiat pacea cu sultanul din lconion,
s-a straduit sa repopuleze paminturile parasite in timpul
r~tzboaielor si ca urmare a abuzurilor fiscului. I;Jl si-a
organizat m1 vast domeniu rural p0 care l-a cultivat' cu
cereale ~i cu vita de vie, pastrind o parte pentrn padtlri
~i 1)a~uni, populate cu animalo cornute ~i marginite de
terenuri intinse destinate arendarii. El a vindut produsole
obtinnte po domeniul sau ~i cu banii incasati din vinzarea
oualor a putut sa ofere imparatesei 0 coroana de aur
b~Huta in pietre pre1joase so4. .
Detinem citeva infonnatii in legatura cu averea aces-
tor mari proprietati de la sfir~itul epocii bizantine, care
l)U tpseril, sa. scape de fisc ~i de razboi. De palatullui Teodor
Metochites, mare logothet al lui Andronic al II-lea pe la
annl 1328, clepindeau numeroase podgorii, acoperind tere-
nuri intinse plantate cu vita de vie. Existau, de asemenea,
numeroase pa~uni cu vito dP toate speciile, cai, pol'ci, oi,
capre, un nuti·e rnnn~tr de camile ~i de dromaderi, anib:1ale
de mundL FitJcare fermier avea domeniul sau care ii
pormitea sa dnca un trai confortabil 805 •
Dln ~tceeaii perioada ·dateaza enumerarea bunurilor
pe care le poseda loan Cantacuzino pe terenul de la P]lcres
in Tesalia ~i care au fost confiscate la inceputul razboiului
chil, in 1341, de catre guvernatorul Guy de Lusigiian.
Ayca animale numeroase.: 500 de boi, 2 500 de iepe,
200 de dimile, 300 catiri, 5 000 de magari, 50 000 de porci,
70000 do oi, maJgazii pline cu gr,iu ~i cufere pline cu lin-
go uri ~i monede de aur ii argint.
Toata aceasta avere, acumulata vreme de mai multe
geHcr3Jtii, a fost supusa jafu~ui ~i distrusa in citeva zile 806 •

III. Conditia si rnodnl de viata al taranilor

.J , ' ., _,

Problema rnicii proprietati tarane~ti a constituit dra.ma

int.:rnr~care a tulburat imperiul pe intreaga dura.ta a
existentei s~1le. Disparitia tari1nimii libere a fost una dintre
cauzele profunde ale uecE'tderii sale.

Ioha!Jia ~i colonatul. :In secolul al V-lea, ;marile doine-

nii erau cultivate ue rnai multe categorii de lucratori care

134
 se reouceau in ultilni'i instant:'\, la doua : taranii liheri
ca persoane fizice dar lega~i de glie: colon( sau paroikoi
(n&po~xo~) pe de o parte, ~i sclavii. (ooiJ/..o~) a diror
persoana este proprietatea stapinului. Acela~i cuvint
( i3ou/,dx) descmneaza Rervajul ~i sclavajul. Istoricii au
adoptat termenul de serv pentru a desemna pe sclavii
stabiliti pe o parceU1 de pamint pe care trehuiau sa o ·cul-
tive f!i de care crau legati ca animalelEl de m1mc::i,. Paroikoi
~i dm~loi sint deci practic in aeeea~i. situatie ~i nu pot
parast lotul de care sint lega\Ji. Ei nu se deosebesc decit
in ochii fiscului, care-i privesc pe paroikoi ca pe ni~te peT-
soane supuse impozitarii iar pe douloi ea pe obiecte, pro-
prietate a stapinului. ExpnSsiile no:po~ xov, ~<:uy&p~ov ~i
<>ou/,~xov. ~:::uy&p~ov · din unele · acte monastice arata ca
cele tlona, categorii de ~Ltelaje ~i conducatorii lor sint c.on-
sidera~i ca facind, de asemenca, parte din jn8trument1Mn
fundi .807. .
.Aceasta o dcmonstrcaza in secolul al VI-lea' epitde ca
svcmcpyxq;o<; yswpyoc; (colonus adscripticius ), a plicate colo'-
nilor care nu erau sclavi, lcga\Ji de pamint, ,de~i liberi, tnt-
ta~i cili sclavi 'in t:ara in care s-an nascut" 808 • Ace~ti coloni
sint uneori fo:;;ti oameni liberi, dizuti in mizeric, ncaYind
personal decit un neinsemnat peculi·um, fUnd obligayi .sa
· se vinda celor. boga\Ji. Singura deosebire intre ei ~i. sclavi
este accea ca sta.p1nul lor nu poate sa-i duca in alta parte.

. [ln secolul al VI-lea,, ace~ti coloni erau desigur numero:;;i pe marile

domc!iii ca acelea ale Apionilor din Egipl.Evacti\rile era numeroase '?i t:xistii
liste ·d•~ coloni fugi\.i care se mutau de pc un dorncniu pe altul. Pentru a-i,
tmpiedica sa fuga, se stabile a intre ci o solidari'tate ~i ci trebuiau sa riispundii
prin c~m:tract unii de al!ii. Astfel, Aurelius Pamuthis, muncitor plumbuitor
din Oxyrhyncos, dupii cc a clepus juramint pe Dnmnezen ~i pe lmpilrat,
rledai:i\ ci:'t raspuncle de A nrelius AJJraham, cvlonns adscripticius. El pro-
mite oii acest colon va locui in domeniul lui Tarutllinos cu' familia ~i c~
animalele sale fiira a-~i schimba loeul. In caz de. lleStlpunoo:e, Pamuthios
se o):)ligi\ s:l plateasd\ 8 solidi de aur ~i si\ se lase are stat in lnchisoarca ;;lo- .
rioas~i
'._,.
case 8°9.] . .

Ehberarea iobagilor era pri dta ca o opera r1e binefac.cre.

Cind in anul 780 Teofan ~Hirturisiturul, proprietar vei>tit
al unor insule din .ArhiJ)elag1 a intrat la manastire, el a
eliberat toti servitorii sai (-rb otxsnxov rJ:TCx'l ~/..suOzrLc{c;
&~!.(;)Ra;r;;) ~i le-a conferit <llplome /.sy<X-ro:, care le
dadeaudreptulBa mearga wtde vor dori sw.

135
 MuneHorH liberi ~i mieii proprietari. Exista toto{hH{t
do\·czi di, in pofida extinderii marilor domenii, mica
Jll'llprietate n-a disparut niciodata in intregime, iliei de
rap~ nici de drept. In lcgile luiiustinian se vorhe~te despi·e
rwre<.;-ro:L ( siinbria~i ), ~arani liberi care plateau i~1pozit
~;~i puteau lua in arenda terenuri in schimbul unei taxe in
natura sau in bani. Atunci cind expira contractu! ei se
puteau muta in altrL parte 811 • Aceasta uzanta era prin
lirmare legala, dar nu se !}tie in ce masura se respecta.
Legislatia i'iscala, qeserisa in volunml II al L-umii
hzan#ne dovcdc~te eontrariul, in sccolele al VII-lea l}i
a1 VIII~lea, in commiitatne de tilr~ni lihcri m. Jmgea
aQTara (nomos georgilws ), care· no inJormeaza despre viata
acestor mici comuniti"l\i, ne-}t pan·enit prin nnmeroase
manuscrise, clintre eare eele mai veehi nu sint anterioare
secolului al XI-lea. !{ia apare aproape intotdeauna in
ane"a Eklogai impari:'4ilor isanricni ~i intr-un mare nunl<\r
de alte culegeri juridice, ea Procln:ron-u1 sau Epanagoga .
.J. de Malafosse, care a intreprinc; un studiu critic asupra
ac?stor manuscrise, le urmarel}te tnmsmiterea pina in
seeolul al XVII-lca. El eonstata ca cele 85 de artieole ale
Legii agrare sint clispuse aproape in aceea~i ordine in
toate epocile, dar d1,- in compara~ie cu textele cele mai
Y\c:ehi, acestea sint pline de adaosm'i ~i inso~ite de m\}ltiple
comentarii, care. modifica legislatia in func~ie de starea
sue.iah\ ~i economica s1 :1•
Dats, probabila a redactilrii actuale trebuie sa se siCueze
pe la sfiqitul seeolului al VII-lea, inceputul secohilui al
VIII-lea 81 ', dar, eu toate ca autorul san invoerL legiSla~ia
lui Justinian, ea este mai degraba o redactare a unui ('lrept
cutumiar foarte inraclacinat, in func~ic de modul <le 'v;iata
~aranesc ~i de prosperitatea agricola 815 • Aceasta lege pri-
ve~te inai.nte detoate pe ~aranii liberi ~i nelegat,i de glie816 •
Legea agrara este deci o lege de garantie, care nu are ·
nimic con:nm en regimnl mirului comunitar de origine
sh.t1·:'i m. Dimpotriva, ea asigura fiecarui ~aran propric-
tah'<\, asupra bunurilor sale, stabUe~te o serie de mafmri
}Wturn a le proteja l}i un cod penal pentru nedrepta~,ile
tknte persoanelor partieulare ~i satului 818 •
8atnl constituie de fapt eomunitatea xotvo,·~c;
Ftranilor proprietari ai parnintului, care se intrunesc svre
a lua hota,riri, acvioneaz~" impreuna 819 , ~i raspund in mod
culeetiv fa~a de fisc pentru plata impozitelor 820 •
Dar satul Legii agmre nu est.e o sim.pla unitate fiscala.
Ni~l1)utern imagina inconjurat de livezi ~i de vii, ale caror

136
 garduri c11 ca,re sint inchise indica proprietatea indi.vi-
dua.Ht. l\tfai departe, cimpii cultivate, <le~i neimrrejmuite,
fac de asemenea, obiectul proprietatii private. In sehimb,
p;'illurile, pa~unile sint proprietate eomuna a satului, IJe
ca,re l.ocuitorii le exploateaza in coHmn. Aceste proprietati
comune sint protejate impotriva jafului prin pedepse.
Sint aplicate amenzi iinpotriva color ce lasa vitele sa
intre pe. terenul vecinului inainte de str:ingerea. recoltcei,
Pe de alta parte, cei care des~elenesc o parte din proprie-
tateAa ob~tei pot deveni proprietarii acelui teren 821•
In aceste miei colectivitati litigiile eran frecvent~e,
mai ales in cazul insu~irii unui teren dimas indiviz. In
acest caz, avea. loc un proces ~i reclamantul, fie ca era
vor'b~,de ob~te sa,u de un membru al ei, recurgea la un
obicei foarte primitiv al strigarii de protest ho6·r,m.c;,
x0!.-ror.~6·r,cr~c;, al d\rei efect determina intrarea· in actiune
a tribunalului s22.
De exemplu, daca un locuitor gase~te un teren bun pentru
infiin~area unui atelier sau a unei mori, el poate sa dis-
puna de acest teren daca nu exista nici o impotrivire.
Dar, daca ob~tea -rou x(t)pLou xow6v"Y)c; revendica acest
loc ca fiind un bun comun, in urma unui vot, care trebuie
sa fie unanim, ea va permite constructorului sa exploateze
intrepi'inderea sa, dar va fi coproprietar cu acesta 823•
Altcineva planteaza un arbore pe un teren neimpartit
~i il intretine. Daca se imp~u·te acel teren ~i sortH atri-
buie acest lot altcuiva, eel care a plantat arborele a.n~
prioritate. Dar daca ~aranul deposedat de lot striga ca
este nedreptatit, i se atribuie proprietarului arborelui un
alt lot 824•
Aceste probleme erau aduse in fata judeca1orilor
numi~i &:xpoor.-rott, auditori, nume caracteristic desem-
nindu-i pe ce·i care-l ascttlta pe protestcttar 825 , ~i care tre-
buiau sa fie ale~i din cadrul comunitaW respective.

Nona extim!e~·e a iobagiei. Mica proprietate s-a dezvol-

tat deci in secolul al VII-lea in detrimentul iobagiei.
Muncitorii agricoli liberi, care se angajeaza sa munceasca
o vie san un cimp, dupa ce s~au inteles cu un proprieta:r,
~i IJe baza unui salariu &pp0!.6wv0!. sint men~ionati in Legea
agricola, care nu cuno~tea decit oameni liberi sau. sclavi 826 •
Iobagia nu a intirzia_t sa reapara o data cu nona 'inflorire
a marii proprietati. Paroilcoi-i · despre care se aminte~te
in acte, in secolul al XIV-lea, de~i sint de origine libera,

137
sint iobagi lega~i de pamint, obliga~i Sa plateasca Uri. tri-
but -:-s/\oc;, statului ~i supu~i acelora;;;i corvezi ca ~isclavii 8 ~ 7 •
Taxele par,sa fi fost rropor~ionale cu loturile de patnint
§i cu animalele cuvenite unui paroikos dar este greu de
aflat regub dupa care se stabileau ~tceste impozite 828 •

. [In satul Mamitzona, loturile de p_iimint au o triplii originc: 1° prin

mo$1enire : Leon, finl lui Kaloioannes, poseda un lot pe care-] avea ·cte la
tatiil ~i de la. bunicul sau ;2o prin donape (7tetprtcr6crzwc;) de la un proprietar ;
3° ad us ca dota din partea unei sotii; Teofilact a primi't de la prima sotie
un. modi us· de vic ~i de la a doua ciisiitorie 5 modii ~i 1 j2 de tcrenuri &rabile.
Accste tc~enuri au riimas adcsea far a mo~tenitori san aun1mas nclucrate 829.
Vcdcm, de ascmenea, un paroikos, lV!anuel Pandeios, cumparind de la
Ioan Vatatza 2 modii de vie, ceca ce demonslreaza cii iobagii aveau drep-
tul sa posede avere personah1 8" 0 .] ·

'l1oate docurnentele Llin aceasta cpoca prezinta iobrt-

gia raspindita in intregul imperiu. :l:n regiunea Tes~l1oni­
<.mlni, alaturi de ~amni greel, existau mul~i slavi :-;;i
vlahi. Strainii se deosebeau prin tcrmenul de rrpocrxoc.8-~;J.:o:vo~
.Anurnite acte atribuie denurnirea de paroikoi io'Q<agilor
de pe nw~iile mitnastirilor scuti~i de impozite ~i-i numesc
douloparoikoi pe cei de pe proprietatile laice 831 •

l\iodul de viata a taranilor. l\Iiniaturi din secolul al

XI-lea reprezinta ingusLele corpuri de locuin~e, cu acope-
ri~uri prevazute cu dona versante ~i cu deschizatnri
minuscule, care serveau ~aranilor drept adapost 832 • .Mar-
turiile cele mai exacte despre casa taraneasca voi'Qesc
despre cabanelc patlate, adevarate cuburi de piatrlt ale
caror ziduri laterale suporta dale de piatra drept acoperif},
desco~erite in explorarile de la Hauran (Siria centrala).
1n interior, emu eel mult una sau doua camere. Uncle case
de forma dreptunghiulara aveau in interior o areada
rnediana din piatra, destinata sa sustina dalele acoperi-
l;inlui. Existau de aserncnca calle cu un etaj prevazute cu
scad de piatra in exterior. In accst caz, parterul era
rezervat vitelor ~i etajul familiei 833 • In secolul al V-lea,
anumite f~rrne siricne, forrnind o agiornerare in jurul
unci eur~i, posedau o saHi desLinata cultului cre~tin,
numita, deja bazilica 834 •
Din pacate aceste marLurii rm se refera decit la o zona
~i la o epoca. Problema locuintei rurale in Bizan~ n-a fost
nieiodata tratata iar suprapunerea diferitelor rase· c.are
ocupau teritoriul spore~te dificultaWe de cercetare.

138
 Actele din secolul al XIV-lea enumera familiile c~;,l'e
locuiau in acestc case saracacioasc; in general, ele nu
~aint nurneroase ~i bunurile lor sint neinsemnate :

.[Exemplu de ferma bogata la Eunuchos pe Strymon in anul 1318:

Teofan Alodoubinos ~i sotia sa, Kali; cei doi fii ai lor, Mavropoulos ~i so-
tia sa Maria, Sarakenos ~i so~ia sa Eunostia. -Propabil cii trebuie adi\ugati
la ace~tia copiii de vtrstii fragedii. Averea lor consta in 10 modii de vie ~i
un modius de griidinii. Vitele lor lnsumau : douii perechi de boi de jug
l;;euyocp~O!, 4 &:pyoc (animale de prasilii}, 2 cai, 20 porci, 120 oi.
h~emplu de fermi! siira~ii, in acela~i sat: viiduva Kodresa, fiica sa
Maria, ginerele si\u Nikolaos, nepoata sa Ana. Avere: doi modii de vie in
douii locuri diferite, o griidinii, un miigar ~i un cap de vita.
Fiscul tl impune pe Aldoubinos la un impozit de 7 hyperperi ~i pe Ko-
dresa la o jumiitate dintr-o astfel de moneda sa&.
Se lntimpla mai rar ca taranii sa locuiascii in ora~e atunc.i dnd tere-
nurile lor erau situate prin apropiere. La Tesalonic, tn secolul al XIV-lea,
arhiepiscopul Grigore PaJamas constatii cii ·bisericile sint aproape goa-le,
deoareee se aflau tn sezonul in care locuitorii erau ocupati cu munca dm-
pului s3s. ]

Conditiile de munca. Fara a mai vorbi de catastrofele

naturnJ.e: grindina 837 , epidemiile la animale, cutremu~
rele de pamint etc., munca .pamintului s-a izbit GOntinuu
de numeroase. obstacole, din cauza situatiei politice ~i
sociale a lmperiului. tn multe regiuni, cu toata organizarea
politiei de stat, tilharia era foarte raspindita. Picturi din
Illanuscrise prezinta plugari conducind atelaj€' cu hoi,
atacati de tllhari calare pe cai 838 •. Acestea sint reprodu-
ceri dupa intimplari adevarate.
In secolul al IX-lea ~i in prima jumatate a. secolului
al X-lea, se pro<J_ucea adesea o emigrare fortata in fawa
invadatorilor ; raiduri arabe in Asia Mica, pirati ai Medite-
ranei, care obligau populatia insulelor sa se refugieze pe
continent 839 • Se poate chiar presupune ca tulburarea
inevitabila · adusa in IJroprietatea pamintului de aceste .
. exoduri fortate, a stat la baza diminuarii micii proprietati
libere, care s-a manifestat in secolul al XI-lea.
In sfir~it, in ultima perioada, 1cea a agravarii situatiei
iobagilor, povara impozitelor care apasau clasa agricul-
torilor, ~i asprimea fiscului au ajuns sa ruineze agricul-
tura. 1ntr-o scrisoare adresata arhiepiscopului de Vi din,
Teofilact, arhiepiscopul de Ohrida se plingea de recrutarea
fortata, a unui baiat din cinci pentru a-1 face sclav s4o. ·
,Cumanii, adauga el, pusti.esc cimpiile, dar ce sint ei pe
linga cei de la Constantinopol, care vin peste noi, cei
din Ohrida ~" ·

139
 - - - - - - - - - - - - - - - - - -

:In secolul al XIV-lea, raul se accentn<1SE'. In timpul

razboiului civil al celor doi Andronici (1321----'-'1328),
cultivatorii de la periferia Tesalonicului au fost jefuiti
rind pe rind de cele dona tahere. Paminturile au ramas
necnltivate ~i, in 1322, nu s-a putut incasa impozitul 841 •
Pentru a-~i rceultiva terennrile ~i a-~i achiLa impozitcle,
paroilcoi-i au trebuit sa contracteze imprumuturi oneroase,
devenind prada camatarilor, care cereau dohin?>i de
peste 12% 842 . Un contmnpomn vorbe~te despre lnmuri
sechesLrate, debitori luati de guler, ·tiriti in strada em lovi-
turi de baston 843 • Cind, in timpul celui de al doilea razboi
civil, bande de turci au strabatut l\Iacedonia, taranii s-au
refugiat in ora~e, provocind epidemii care in anul 1348
au eontribuit h1 raspindiroa ciumei negre 811 •

IV. Mnucile cimpului

Tra,tatele de agricultur~c ale. anticilor au facut do mai

multe ori obiectul unor traduceri ~i :;Jl unor Gompilari,
dar nu au avnt nici o influenta.asupra practicii existenteB4 5.
Accasta, tinind de o traditie milenara, a ramas tot foarte
primiLiva. Informatule npastre provin mai ales din izyoa-
rele figurative, in special din pioturile de manuscris ~i
din uncle filde9urL Aceste figuri reprodnc adesea modele
antice care au incetat sa moJi fie folosite. Altele, il><sa, m1
trasaturi caracteristice epocii in cl:'.re a· fost executata
pictura respectiva. A~a- sint de exemplu, in ilustratia
Octoihurilor, miniaturile care prezinta impartirea rales-
tinei intre triburHe lui Isrc1el 8·1G.
Cultivarea pamintului. Un manuscris al pocmului lui
Hesiod, .lriunci ~i zile, datind din secolul al XIV-lea,
reproduce, desenate cu pansJ, citeva unclte agricole:
plugul &;1.a:~a~, secera opZ7rlX'!OV, coasa u),czo:u-:· ~pcov, r;rwiul
en do~fii capete crrpiJpa, taru~ul de plcmtat rpuTzu-r~ptov,
}'urea ocxpcbov, jugnl ~uy6~ 84 7. Pe miniaturi ~i pe
caseto de filde~, Adam izgonit din rai tine in mina o sapa-
liga eu doi dinti, simbol al cmuhtmnarii sale la munca
pamintului 848 •
.Mai rnulte picturi de manuscris prezinta costmnul
sumar al taranului: oama~a lunga, uneori fara mineci,
strinsa pe talie, plisata in fat.a,; o pelerina scurta, legata
cu un nod gros, acopera, mnerii; pantaloni, in picioare
purtau incaltari fara toe, iar carmi era descoperit 849 •

140
 Cind impingea plugul, taranul nu era imbracat decit cu
o dkn:a~a u~oara farrt mmeci, peste care se purta o cazaca,
despicata in ambele laturi ca scaramangos-ul 850 •
Asistam de ast>menea Ja printlipalele lucrari agricole.
Mai intii are loc defri~area: muncitorii doboara arbori,
altu incearca sa le scoata radacinile, alW, <:Ietaliu impor-
tant, sapa gropi ~i se pregatesc sa fixeze marl borne de
1wop:rietate, in for:ma de coloane cu capiteluri 851•
Scenele de arat sint numeroase. Plugul reprezentat
este totdeauna dt> tipul aratrum, de~i plugul cu roti fusese
deja cunoscut de romani. Plugul fara roti infa~i~at in
picturi consta dintr-o prajina curbata, fixata de jugul
atelajuh:ti, la care erau fixate trupi~a ~i coarnele de care
tinea plugarul 852 • Aratrum-ul este inca foarte raspindit,
nu nmnai in Orient, ci ~i in Franta : in Auvergne ~i in
Midi. Dupa parerea unui specialist, aratura plugului fara
roti nu este de calitate .inferioara celui cu ro~i : acesta este
doar mai greu de condus 85 3 •
Initiala H dintr-un inanuscris al Omiliilor Sfintului
Ioau Hrysostom este alcatuita din doi tineri in intregime
goi 1 cu exceptia unei e~arfe de pinza alba in jurul ~oldu­
rHor. Fiecare dintre cei doi scoate semin~e dintr-un sac ~i
seamana griul 854 • Seceri~ul este infa~i~at mai rar. Pe
Octoihul din Serai, doi \;arani cu tunica lunga aduna spice
intr-un Ian de grin 855 • 0 caseta de filde~ din colectia
Morgan (New Yosk) il prezinta pe Adam, imbracat intr-o
tunica cu guler brodat, taind griul cu 0 secera; la dreapta,
Eva, intr-un ve~mint mai lung, poarta un snop de grin
pe umeri 856 •
Pentru treieratul griului, se poate presupune ca grecii
din Evul Medin foloseau aceea~i unealta preistorica la fel
ca ~i predecesorii lor ~i chiar ca urma~ii lor din timpurile
moderne. Ea consta dintr-o sanie alungita prevazuta pe
partea inferioara cu virfuri de silex grupate cite cinci.
Griul este intins pe o arie circulara pe sol tare. 0 pereche
de boi trag unealta respectiva pe care conductorul sta in
pieioare pentru a-i spori greutatea. Acest atelaj se depla-
. seaza in cere mai multe ore; copitele animalelor ~i zdrobi-
rea spicelor provoacBJ separarea boabelor de paie. Aceasta
une0Jta, al direi nume se gase~te in toate tarile meditera-
neene, este acel tribulum (-rp~ooP-o<;), bine cunoscut de
greci 857 ~i de agronomii latini 858 • •
l\Iunca la vie, taierea pomilor fructiferi figureaza de
asemenea in picturi 859 • Culesul viei oferea ocazia organi-
zarili unor ample serbari, vestigii ale cultului dionisiac..

141
 Am Inentionat in alta parte serbarea ciJiciala pe c.are o
prezida impiiratul la aceasta ocazie 860 • In aceste ~ari cu
precipitatE slabc, intretinerea gradinilor ~i a livezilor pre.,.
supunea o grija continua. Oticit de putin ar fi fost negli-
jate, acestea ar fi f~st imediat invadate de de~ert, cum
s-au vazut asemenea exemple in Egipt in secolnl al
IV-lea 861 •

CrestN·ea vitel()I'. PaRunile detineau un loc foarte

impmti:mt in economia a,grara a Bizantului: Pina la ocupa-.
tia turca, Asia, Mica era renumita ca teren pentru cn:~~tf'­
rea animalelor ~i se ~tie ca aici se afla principalul centm de
rexnonta al cavaleriei imperiale. Se gaseau de asemenea
mimmate regiuni favorabile cre~terii vitelor in -v~We
inalte ale Peninsulei Balcanice, strabatute de imensele
turmc ale vlahilor, bulgarilor ~i cumanilor, care au p:rovo-
cat un scandal* in timpul'lui Alexios Comnenul, din ca11za
relatiilor acestora cu calugarii de la Athos, ~i a caror rwrolta
impotriva masurilor fiscale ale lui Isaac Anghelos a stat
la originea rascoalei vlaho-bulgare din anul 1186.
Exista, prin urmare, o populatie de nomazi raspindita
in MacC~donia, in muntii Rodopi ~i Balcani. Ei practicau
transhumant,a, de unde apareau numeroase neintelegeri
en proprietarii terenurilor pe care le traversau.
Pentru anotimpul de vara, stinele (r.~.av()pd) 0rau
instalate in apropierea pa~unilor ~i a padurilor, de catre
mal'ii proprietari ~i de· eatre stat ~i, in schimbul unei.
dijme, pastorii puteau locui aici cu fa,rnil!ile lor ~i puteau
sa-~i pasca nestingheriti turmele 862 •
Sc poate constata ca cifrele fabuloase date de iZ\~oare
en pri vire la marimea turmelor, cum ar fi cele zece mii
de oi pe care 'l'homas, ~eful satului Lykandos, le-ar fi dat
lui Justinian 863 , provin adesea din amintirile patria,rhului
Iov, a earui imaginatie era excesiva. Un tablou al co-
mentariului. lui Olympiodor asupm Ciir#i ltli Iov re-
prezinta in patru compartimente oi, magarite, e~.cmile
en un ingrijitor pmtind turban 864 • Sub influent~t. Evan-

* SCANDALUL PROVOCAT DE VLAI~II LA ATHOS. Dintr-un

schimb de serisori intre. patriarhul Nicolae ~i lmparatul Alexios I, aflilm
cii piistorii vlahi primisera dreptul de a folosi domeniile manastirilor atho-
.nite, In sehimbul aprovizionarii lor cu lapte ~i !ina. Scandalul, iscat pe
fondul nnei tcndinte de liberalizare a vietii monahale, privea relatiile in-
time stahilite de calugilri en femeile vlahilor, care intrau prin mani\stiri
travestite in. ciobani. Scrisorile sint reproduse in Fontes Hisloriae Daco-
Romanae, vol. IV, Editura Academiei, Bucure~ti, 1982, p. 51-59 .

. 142
gheliei, meseria cle pastor era idealizata ~i a patruns in .
.arta religioasa, cum o demonstreaza admirabila repre-
zentare a motivului ,Bunul Pastor" din mausolcul Gallei ·
Placidia din Ravenna sau ,David l)azind turmele". din
Psaitirea de la Paris, precum ~i numeroasele figuri de
pastori, din reprezentarilc Na~terii Domnului. Ilustra-
i;iiile unor manuscrise reproduc acelea~i temc dar intr-o
maniera mai simpla ~i mai apropiata de realitate 865 •.

. [T."n tablov cle un accent cu totul idilic, prezinta inlr-un. manuscris <tl
I ui Op!lian sflr~itul unci zile de muncii : in prim plan, stiipinul, cu bastomll
In mimi, l~i supravegheazii muncitorii ; doi servitori descarcii un car cu
griu, un altul dejugii boii, un paznic de viniltoare recupereazil un iepure
din ll0tul unui ciines66].

Metodele de crcstere a animalelor erau adesea dintre

eele mai simple. Porcii traJau in libertate. Viitorul ascet
din Olimpul din Bitinia, Ioanichie eel Mare, originar din
satul Marykatos, fiullui Myritziko ~i al Anastasiei, pazea
porcH la virsta de ~apte ani. El ii ducea la pa~unc facin-
du.,.le fiecaruia semnul crucii, apoi ii lasa sa umble la
intimplare. Porcii se intorceau singuri ~i niciodata nu
s-a 1)ierdut nici unul 867.
l;nparatul Mihail Gingavul dintr-o familic foarte
modesta din .Amorion, in ~'rigia Superioara (820-829),
invat~H;e o serie intreaga de reyete ernpirice care erau la
mare trecere prin sate:

[Retete pentru a-i lmpiedica pe cai ~i pe miigari sii arunce cu copitele,

pentw a ~ti dac:l un purcel se va ingrii~a sau va slilbi, care vaci ~icare oi
vor fi recundate ~i vor avea lapte bun. Se 'recuno~teau de la prima vedere
catirii apti pentl'u a transporta poveri ~i cei care erau buni pentru ciilarie,
caii care erau buni de curse sau pentru a firechizitionati de armata 868 .] ·

0 alta preocupare fructuoasa ~i foarte raspindita era

aceea a albinaritului, cum o demonstreaza exernplul.
~Sfintului Filaret 869 • Picturi cle rnanuscrisc prezinta stupi
in forma de mici cabane vopsite in culoare galbena, cu
acoperi9 cilindric, cu ferestruici in faya, a~ezayi in rnijlocul
uncr a.rbut;lti 870 • ·

Carausia si atelajele. Transporturile necesare muncii

la fe.rri'la' erab. facute cu ajutorul caruyelor trase d3 boi
in j:;g, miHati cu biciul. Absenta potcoayelor ii sporea
boulu.i superioritatea de tracyiune faya de cal 871 • Con-
voaiele erau foarte multe: in secolul al XI-1ea, numeroase

143
 earnte aduceau la Rodosto, centru al comertulu'. tu
eere~1le, griul ce se vindea ellh1r din carute 873 • 'o ~;,s:±el
de seena figureaza in Oetoihul Seraiului 873 •
J\11aiorul I1efebvre <1es :Noettes a demom;trat
inferioritatcr. randamentului atelajului antie, datorat,
mai ~lc,s, zgardei flexibile care i:pconjura grnmazul ealulni
~i pentTu a inainta, 11 forta sa traga de ace~tsta. zgarda cu
gitul, ,c?o un dine in lesa". In afara de aec asta, caii emu
inhamati peste frunte iar potcoavele, cunoscnte deja
in Occident nu au fost adoptate in Bizant inainte de
sgcolul al IX-lea; persistenta sclavajului s-ar fi <latorit
mentinerii accstui model primitiv de atelaj 874• in t'ra.ns-
portnrile po~tei publice, in secolul al V-lea, greutz,tea
nutxima pe care o putea, incarca, o caruta era stabilit{~
1 500 livre, respectiv 492 kg, eifrit neinsemnata 8 75.
Oricit de juste ar fi acEste observf~tii, concluziile ir'c'lpun
auurnite rezerve. Atehtiul ln f;ir era cunoscut la vu:hii
grcci: eel :putin pent/u tmnsportul materialelor ,,,hJ-
minoase, atelajul C}'a compus din perechi de c:>ui a~ela\,J.
unii dupa a,ltii 876 • In Bizan~ nus-a vazut clV scalvii s::1 fi
fost vreodat(t folositi la tractiune . .In a,nnl 1453 :M:ahome{l
al II:-lea a tra,nsportat tmml san gigant de la ~4.drianopol
1a Constantinopol, cu llll atelaj campus din 60 de boi.
Ohiar dupa marturisirea lui Lefebvre des . Noettes, 1n-
cepind din secolul al VIII-lea, picturile bizantine
at\'hje scot in evidell"\~t ciieva perfectionari, 8ol cfii<li'
rezult:tt era de a elib<c'n" cit de cit gitul calului 877 •

. Calul de diHhie. Pina in secolul al IX-lea, monumen-

tele. impodobit,e cu figuri prezinta mentinerea harna~a­
Inentului antic, compus din velinta strinsa, en chinga ~i
friul cu zabal~L Scam ~i ~ana, miginare din China, au
fost raspimlite in Persia ~i au fost adoptate de cl"ttre
arabi, a,J)Oi d~ catre Bizant 878 • Potcoava cu cuie a apll.rut
. in Oceident ~i in Bizant ·in secolul al IX-lea, CUl!l o do.:.
vedef:te o pictura dintr-un manuscris biblic 879 • In
'l'aclict< lui I..~eon al VI-lea, nH:.mtioru~ sdirile si Ilotco:;;,~,,~
eu euie in echipamentul cayaki·ului 88o. '

l~ti!aje. Forja. Forjn, era o eompletare a unelte1or

agrieole ~i ea figura 1n·intre nnmeile impuse lui .A.J.l;H-:1
~i Eva dupa izgonirea din rai. Ea, este reprezentat8, eel
mai adesea pe casetele de filde~ din secolul al X-lea.
a~ezata jos sau in genunchi, actioneaza foalele care dau.
intr-un cuptor zidit, llriga care .Adam, imbri'icat in costum

144
de taran, love~te cu ciocanul intr-o nlcovala, tinh1cl un
obiect cu un cle~te lung 88 1.
J\l(mile hidraulice. In sfir~it, n1oara de apa, cm1oscutrt
de aritici, de la Mitridate 8 & 2 ~i descrisa cu exactitate
intr-o epigrama a lui Antipater din Tesalonic (epoca erei
cre~tine) 883 nu era nicidecum nccunoscuta in Bizant.
Kedrenos poveste~te ca, pe Vl\eniea lui Constantin eel
Mare, persanul elenizat, Metrodor, a facut o calatorie in
India ~i a construit acolo mori de apa, pina atunci ne-
cunoscute de brahmani 884 •
Dovezile hotaritoare cu privire la moara de apa in
Bizant se gasesc in Typika (regulamentele manastiret;..ti)
si in actele de fondare a azilurilor sau a i11anastirilor.
Ele confirma observatia lui Marc Bloch asupra folosirii
acestor mori, la origine pentru a. hrani un personal nu-
meros, fara ca celelalte metode de macinare sa fi dis-
parut 885 •

[Typikonul lui Grigore Pakourianos pentru manastirea Petritzos ~i

azilul din Stenimachos (Macedonia), rc-dactat in anul 1083, prezintii o
moara hidraulicii pentru ospiciu ; ea va fi supravegheata de catrc un pa-
roikos 'scutit de oricc obligatie, ~i a~czata intrc morilc imper.iale ~i particu-
lare care existau deja la Stenimachos. Typikonul prevedea, totodata, con-
struirea de mori actionate de animale ss6.]

Dupa cum a aratat Marc Bloch, consecinta economica

?. adoptarii morii de apa a dus la o nona specializare.
Pilla ·atunci, pistorul era in acela~i timp ~i macinator
(morar) ~i brutar ; de acum inainte cele doua profesiuni
vor fi distincte. Pe de alta, parte, pentru prima data,
ti·acth:mea animal?" este inlocuita de un instrument me-
canic 887 •

V. Vinatoarea

Pe m1 sipet de filde~ din nmzeul din Reims se poatc

vedea un vinator, purtind tunica cu poalele ridicate,
avind intr-o mina un iepure apucat de labe iar cu cea-
lalta tine pe nmar, o bita in care este infipta o capatina
de pore mistret. Omul se intoarce acasa, eu figura suri-
zatoare, exprimind bucuria produsa de o zi de vh1atoare
norocoasa 888 •
Vinatoareg, era de f~pt principal9, placere a tuturor
claselor soeietatH bizantine, distractie oferita prin -ex-

10-e.115
 eelon~a de mediul satesc. S-a vazut deja timpul pci care
irnparatu il consaci'au vinatorii 889 , dar acest gust se ras-
pindise in Bizan~ in toate rnediile sociale, de la ~ih:ani
pina In, cei mai puternici seniori. Fara a mai vorbi de
rnonurnentele impodobite cu figuri, exista 0 intreaga
literatura cinegetica . ce ofera informaWle cele mai eom:.
plete asupra obiceiurilor ~i practicilor Nemrozilot* din
Bizan~ 890 • ·

Dicllismi de vinatoare ~i fluiere de mmnit . ~asari.

lVIetodele cele rnai modeste erau cele pe care le foloscau
- taranii pentru a prinde vinatul in capcana. 0 pictura de
manuscris prczinta un fel de echivalent al vinatorii
noastre cu ~arcuri de nuiele in terenurile mla~tinoase. Sub
un cort, un vinator intins pe un pat, rnanevreaza capcana
sa cu ajutorul unei sfori lungi, care se intinde intl'e cu~­
tile pline de pasari destinate a servi ca morneala 891 • Se
folosea drept capcana o plasa avind intrarea strimta 89 2 •
Se cuno~teal de asemenea, vinatoarea cu fluiere de momit
pasari, pentru prinderea pasarilor cintatoare, folosind
ramuri de copaci unse cu clei, ~i colivii cu pasari destinate
sa le atraga pe cele din specia lor s9 s. ·

Echipajele de vinatoare. Marii proprietari ~i printii

intre~ineau echipaje _eostisitoare euprinzind oUtcari ~i
valeti pentru ciini, sclavi san liberi, printre care multi
S!)eciali~ti, cum era skopeus . ( crxone:vc;), insarcinat. cu
depistarea vinatului, haita~ii napocycxve:uTa~, valetii
})entru ciini crxuHay&yo~, dres()rii de ~oimi te:pccx·rkpto~, sau
de leoparzi 9i de ri~i africani (specii de pisici salbatice) 894 •
Vinatoarea cu ajutorul pasarilor de prada, ~oimi, ulii;
vulturi etc., binecunoscute de greci ~i de romani, era
foarte obi~nuita in Bizant. Ijucrari despre cre~terea ~i
folosirea pasarilor de prada erau intocmite de speciali~ti,
cum a fost Constantin Manasses, autor al unei descrieri
a vinatoarei de cocori cu ajutorul ~oimilor 895 • Dresol'ii de
§Oimi purtau pasarea pe punmul sting ~i, pentru a se
~l!para de ghearele lor, purtau manu~i de piele, care le
protejau mina ~i cotul. Picioarele pasarii, prevazut,e cu ·
clopotei, erau legate cu curele tinute sub dcgetele Vina~
torului 896 • Aceasta ·metoda se foloseUJ mult pentru vina-
toarea de potirnichi, pe care hiiita~ii le scoteau din cul-:

* Hcge legendar al Caldeei. Scriptura il numc~te , un puternic, vina-

tor in fa!a lui Dumnezeu". (n. trad.)

146
 cu~m'ile lor. Dresorul lansa pasarea de prada, care li'
aduc~a vinatul, iar ca recompensa, el ii daruia capul
'pasarii eapturate, pe care il tiiia cu sabia 897 • Vinatoarea
cu ajutorul ~oimilor era atit de populara incit ~i copiii,
erau initiati in practicarea ei. Viitorul apostol al slavilor,,
Constantin, avea un ~oim cu ajutorul caruia vina pasarile
mici: intr-o zi, ~oimul lansat a fost 1uat de un vint foarte ·
, putemic ~i nu s-a mai intors; copilul a fost a tit de decep-
tionat incit nu a mai mincat timp de doua zile 898 •
Potirrdchile erau vinate, de asemenea, cu arcul ~i cu
Stjutorul ciinilor alergatori. Pentru i~Jpuri se folosean in
accla~i timp ciini ~i ~oimi ~i se vinau uneori de pe cal 899 •
Vulpea era vinata pentru blana. Cerbii, capriorii, gazelele,,
porcii mistrcti existau in numar mare in Peninsula Bal-
canidi. Se gaseau; de asemenea, ur~i in Asia Mica 9i in
regiunea Olimpului din Macedonia 900 •
Ciinii de vinatoare se imparteau in doua categorii :
ciini alergatori 9i copoi. Ciinii din insula Creta erau re-
numit.i .pentruflerul lor, cei din India, de o talie foarte
mare, erau buni pentru vinato'arca de animalc mari 901 •
Sc adul',eau ciini din alte tari si s-a vazut un membru din
familia imparatului loan' al VIII-lea solicitind ciini de·
talie mare regelui de Aragon, Ferdinand,}n anull416 90 ~.
Se dresau de asemenea cai pentru goana. In ajunul caderii
Oonstantinopolului, marele duce Lukas NotaraE; a facut
cadou fiului sau trei cai invatati ·sa mearga pe drummile'
cele mai grele so3.

Rhu!uiala in tim1ml unei mari vinatori. Vinatorii,

imbrac.ati cu ve~minte scurte, cu capul descoperit sau
purtind o boneta de forma conica, porneau la drum
inainte de rasaritul soarelui. Armele lor erau arcul, tolba
cu saget.i purtata in banduliera, o sabie sau un pumnal
la cingatoare, adesea un bici sau o crava9a, uneori o
n1aciuca, un topor sau o tepu9a pentru vinat mistreti ~i
o piasa atirnata pe 'umeri 904 • Ajun9i la locul de intilnire,.
se a~ezau in ordine 9i in lini~te. Un epoptes (inspector)
in:::,rmat cu. un. baston, veghea la pastrarea ordinii. Peste
putin tilnp ei se a~ezau in rind la mici intervale; uneori
formara un semicerc spre care era indreptat vinatul, .sau
se imJ)artmm in patru grupuri pentru a incercui prada
~i schimbau aceasta ordine dupa imprejurari.

Pescuitul. Viata pescarilor nu ne el;lte cunoscuta

decit din legi sau de la scriitori, cum au fost Tzetzes ~i

14T
altii, care folosesc terrneni vechi pentrtl a compara obi-
ceiurile antice cu metodele ~i cu uneltele de pescuit din
vremea lor: barcile, plasele prevazute cu plute, uneori
instalate in mare pe stilpi ~i vinatoarea nocturna de
crustacee cu harponul, la lumina tortelor. Dupa cum s-a
aratat, locul detinut de pe~te in alimentatia bizantina
demonstreaza ca pescuitul trebuie sa fi fost 0 indeletnicire
rentabila. Pescarii forman corporatu sub patronajul
SfinWor Fokas ~i Gheorghe, protectori ai marinarilor 905.

OAPITOLUL VII

Me~te~ugurile- ~i conlt~rtul

Fara a reveni asupra doctrinei economice .care domina

in Bizant 906 , amintim doar ca me~te~ugurile t}i comertul
erau controlate strict de d1tre stat, care reglementa,
producea, cumpara, · vindea 907 , . i~i rezerva monopoluri,
supraveghea intreprinderile partl.culare. Statul pretindea
productie de buna calitate ~i ii fixa atit cantitatea, cit
~r pretul.
Aceasta orientare data de stat nu avea, ca in zilelt•
noastre, un scop de rationalizare.
Preocuparea imparatilor era, indeosebi, de a asigura
aprovizionarea Constantinopolului cu alimente, apro-
vizionarea atelierelor Palatului cu materii prime, frinarea
lacomiei negustorilor precum ~i sa incaseze cit mai multi
bani pentru vistieria statului. .
A~a cum a remarcat Gheorghe Bratianu, acest reg'im a
durat atit timp cit conducerea centrala a fost puternica.
Oind aceasta a slabit, piata libera a predominat ~i mono-
polurile au disparut, pina in ziua in care au fost conce-
~ionate coloniilor straine, care au ruinat statui bizantin 908 •
Incepind de la Comneni, acest regres al economiei dirijate
a devenit din ce in ce mai evident. .
Nu vom reveni asupra acestor lucruri, dar vom cauta
Sft ariJ"tam ce a insemnat viata industriala si comertul sub
aceste regimuri diferite, mOI~eda -instrument de schimb,
drumurile cornertului de mari proporW, tehnicile ·indus-

148
 triale, intr-un cuvint via~a bizantina sub aspectul ei
ecotltJmic.

I.· De Ia m·igini !>ina Ia cuce1·irea araba

Doctrina etatista, mo~tentta de la Diocle~ian, a dtirat
faraj ])rea multe piedici, pina la sfir~itul secolului al XI.:.lea.
Prin~:;ipaht cauza a dumtei sale a fost men~inerea unei
monede sanatoase timp de opt sute de ani. .
De la reforma lui Constantin ~i pina la domnia lui
Alexios Comnenul, solidus-ul de aur al Bizan~uli:d avea
intliotate pe piata internationala. 1n Ceylon, 1n secolul
al VI-lea, el era preferat fata de moneda persaria 909•
1\loneda. Sistemul monetar ·al Bizantului data. din
vrernea lui Constantin, care :1 inlaturat moneda de argint,
devalorizata ~i a adoptat monometalismul in al1r 91°. ·
U nita tea uzuala a fost ,galbentd" (solidus aureus),
v6!.HO'fLa care cintarea 4,52 la 4,61 grame.
Dintr-o livTa de aur 7,h·pa se confectionau 72 de
astfel de monede de cont, ceea ce reprezentau in greutate
327 grame 911 . Pentru plaWe de valori importante, sumele
enm evaluate in livre san in kente1~aria (100 de.livre).
l1a sfir~itul secolului al IV-lea, raportul aur-argint era
de 13,71. Livra de aur valom 1000 de piese de argintsau
miliaresia. Milia1·es~on-ul cintarea 2,24 grame ~i valora ~e
12 cri ma,i putin decit moneda cle a,ur. Mai exista, de
. a;,emenea, in circulatie kerationul de argint, care valora
jum{ttate dintr-un miliaresion 912 •
Constantin stabilise, de asemenea, un raport . precis
intTe ·jollis, moneda de arama ~i moneclele de· argint; dar
se fabricau prea putine monede tie arama ~i de proasta
calitate, fara marcarea valorii. Aceasta a dus la reforma
lui "'-\nast2.sie din anul 498 : ol a batut jolles mari de bronz,
marcate cu M ~i valorind 40 de sesterti (obol) preciun ~i
monede cle 20, 10 ~i 5 sesterti 913. .
. ,In eadrul plaWor, monedf>le de. aur nu se nun'titrau,.
ci r;e cinti1reau, fiindci1. multo dintre ele erau mic~orate
iar roeseria. de cintaritori de aur era. rentabila 914 •
Desi so crede cit ar fi existaJt sub Iustinian o eriza,
eeonornica in Egipt, descoperirile 3JU aratat ca ba.terea
monedelor sale era abundenta, ceea ee :presupune exis-
ten~a unui eoinery inflol'itor. Procopius pare sa-l fi a.euzat
pe nedrert de· a fi falsificat monedele, pentru ca solidii

·149
1:le a,ur cu efigia sa, care au fost descoperiti, nu jm;tific3b
deloc aceasta acuzatie 915 •

Cnmcrtnl in Extremul Orient. Dupa epoca alexand:rina,

cornertul eel mai rentabil era eel al I,evantului; impor-
tanta sa sporise inca din Bi•zantul secolului al YI-1ea,
unde, mai mult ca oricind, se cau'tau articolele sale dt> lux,
dintre care doua mai insemnate era.u mirodeniile si ma-
tasea. Negustori cura.joi;li, care, 1)e mare sau pe 'useat,
incercau sa ajunga la pietele Arabiei, Indiei, Chinei, sau
maea.t Sa Se apTopie de acestea cit mai mult posibil, riseau
mult pentru a obtine mult 916.
In secolul. al VI-lea, Constantinopolul a mmat Ale-
xandriei i;li Antiohiei, ca principal antrepozit al marfurHo:r
Orientului. Matasea ajungea aici sub forma de matey·ie
bruta sau baloturi de tesaturi care aprovizionau atelie:rele
Palatului ~i comertul de export.
Tot in Constantinopol era concentrat comertul cu mirode-
nii : piper, scorti~6ara, cui~oare etc., foarte folosite in far-
maceutica ~i, de asemenea, ca moneda de schimb cu
barbarli 917 • Dupa prima asediere a Romei de catre Alarie,
in anul408, prtntre lucrurile cerute pentru rascumpara:rea
ora~ului, au figurat 3000 de livre do piper 918 • Pe de a.lti1
patte, aceste pro,duse, considerate ca 'venind din t1ari
e.xcitice, permiteau imparatilor sa ofeJie daruri unor ~on­
ducatm·i barbari sau unor biserici din alte tari 919 •

· Drumul pe uscat al miitasii. Din epoca romana, un

negustor macedonean, Macs 'Titianos, recuno:<.cuse eta1wle
acestui "drum. ~i ~i-a trinlis agcntii la Kashgar, in oaza
Tarim, princtpalul antrepozit al m~tasii 920 • Acolo soseau
caravanele venite din Chang'an. In partea occidenta,Ja,
caravanele plecau · din Antiohia, traversau Eufratul Ja
Hferapolis (lrlabough ), strabateau tinutul partHor :prin
Ecbatana (Ramada-n), Rhages (aproape de Teheran),
Kelratompylos, oaza Jl!erv, Baetria, ~i ajungeau in Pamir,
la poo,lele diruia se afla 1'urnu.l de piatra. Acolo se faceau
schimburile intre caravanele chineze si cele occidentale.
La J{ashga,r drumul se bifurca, spre 'nord prin Isse(lon
Scythica (Kucha ), Issedon Serica (Leo1t-l(tn) ~i poa::r·ta
Daxata (Yumen-guan), iar spre sud, prin "Yarkantl;
IOwtwn, ]}!iran; apoi cele doua drumuri se reintilneau la
Throaona ( Touen-houang ). Caravanele patrundeau a~adar,

150
 . 'in China ~i ajungeau la Sera Metropolis (Ohang'an) ~i la
Saraga sau Thinae (Luoyang, Hencm-ju) 9 21 • · · ·
l'ie putem imagina cit timp le trebuia baloturildr' de
matase, plecate de la Chang'an, ca sa ajunga pina;. in
Antiohia. Greutatile erau considerabile. Caravanele aveau
de straN1tut mari intinderi de desert si sa travergeze cei
m~~i inal~i mun~i ai Asiei, Tian-Shan, Pamirul, Himailaia.
In legatura cu aceasta, in zilele noastre s-a facut () ex-
perien~a ciudata .. in anul 1931, expedi~ia Audouin-'Du-
breuil, organizata de firma ,Citroen", ~i-a propus ·. sa
urnwze drunml milenar al matasii. Pornind din Beirut
in aprilie 1931 eu un echipament din cele mai perfec-
~ionate, a trebuit un an, o luna ~i 23 de zile pentru a
ajunge la Beijing, la 12 februarie 1932, dupa ce facusera
aproape 11 000 de kilometri, din care 6 000 pe teritoriul
chinez 922 • in timpul lui Justinian caravanele faceau
150 de zile, din China pina la frontiera persana ~i 80 de
zile, de la aceasta frontiera pina la · cea Bizan~ului 923 •
Moimrhia sassanida, traversata de caravane, nu a
intirziat sa acapareze monopolul asupra vinzarii matasii, ·
• care ii sosea prin oaza Sogdiana (Buhara, Samarkand),
unde se opreau caravanele chineze. Mai multtl ora~e· de
grani~a intre Bizan~ ~i Persia fusesera recunoscuM ca
piete ale matasii: in sud, Callinicum pe Eufrat, in centru
Nisibis, la nord Artaxarta ~i probabil Dubios. Aici se
intilneau negustorii persani, indieni ~i bizantini. Mai mult
deCit atit, persanii se amestecau ~i in transporturile
maritime indreptind baloturile de matase spre golful
Persic, unde emu imbarcate pentru Ale,xandria 924• Pentru
a se sustrage acestui monopol, Justinian a incheiat alian~a
cu regele din Aksum (negus al Etiopiei), ale carui nave,..,
plecate din Adulis, ajungeau pe pie~ele Ceylonului; unde
chinezii aduceau matasea; dar aceasta. alian~a a · dat
pu~ine rezultate, persanii avind o pozi~ie privilegiata in
Ceylon 925. .

K u este deci de mirare ca al doilea razboi al lui Justi-

nian cu per~ii a avut ca rezultat o asemenea cre~tere a
pretului matas1i brute, incit atelierele· imperia.le au fost
incomodate in cumparaturile lor. Basileul a fixat atu'nci
un pre~ maxim de cumparare (15 solidi-livra) 926 , dar ne-
gustorii persani au reJuzat sa-l respecte ~i au sistat orice
vinzare. Manufacturile particulare, lipsite de materia
prima, ~i-au inchis atelierele ~i un mare numar de ~esatori
au plecat sa lucreze in · manufacturile persan<:J. Atv.nci

151
 · sirianul Petros Barsymes, c01nes largitioman :;;i director
al atelierelm Palatului, l-a. determinat pe Iustinian sa
sat:isfad1 ]Jretcntiile negustorilor ]Jtrsani, in sehimh r<'-
z(irvind statului nwnc):polul cum:pararii n1atasii. Atelic:rde
Palatului ~i-au rEluat intrcaga activitate ~i in cmind m.1 au
mai iiteut fata,. c;: rerii, incit ace st comes largitionwm a FUtut
-.,·inile matase ~i unor ateliere pai'ticulare. Cnmpara,:rea
matasii a fost in felul acesta dirijata iar st:'ttul, fii:nd
singmul cumparator, a p1:s mai u~or capat cereri1or
negustorilor persani (.540-546) 927.
Citiva ani du:pa aceea a avut loc m1 eyeniment ,care
ave~J sa confere o importanta considerabila indm>txid
matasii. Prin anii 552-554, doi c~lugari, originari «lin
Asia CentraH1, au adus in Bizant oua de viermi de matase,
in int-eriorul unui baston de trestie si au reusit sa-i faca
sa eclozeze ~i sa-i hraneasca en frunze de dud'. Iustini~1:n,
d1ruia calugarii ii :propusesera de la inceput 'Inportarea
acestor viermi, i-a recompensat din bel~ug ~i a ordm~at
plantarea duzilor 928 • Dar rezultatele acestei pretioase
achiziW nu s-auputut Jace simtite .decit n1ai tirziu, ia:r
in tr~tatul care a_pus cll,pat razboiului cu Persia, vechile
prevederi :privind"'vinzarea matasii au fost reinnoite 929•
Dupa moartea-·1ui Iustinian monopolul persan a fost
amenint·at. Turcii ( 'I'1t-lciu ai chinezilor), originari di11
· Alta.i,.s-au rasculat impotriva mongolilor ~i au intemeia,t
imperiul turcilor occidentali, care ocupa Tra:hsoxia1m,
punind>stapinire pe drumul matasii. Sogdianul :M:aniakh,
condue.ator de caravana (originar din Sogdiana), s-a
dus Sa"-l intilneasca pe Chosroes, din partea hanulni
Istami; dar ofertele sale an fost respinse ~i negustorilor
..tpersani li s,..a interzis sa cumpere matase in Transoxiana.
Apoi Ista.mi l-a trimis pe Maniakh la Constantinopol ~i a
incheiat o alianta cu .Tustin al II-lea (.565-578). F•'b:·a
indoiala, dupa i-:ritroducerea viermilor de matase in Bizaut,
s-au intemeiat manufactnri de matase, dar productia t?Ia
inca insuficienta. Turcii au avut astfel o piata pentm
vinzarea matasii ~i (ceea ce nu putuse sa obtina Iustinia'n),
Justin al II-lea s-a elibuat de nwnopolul persan u20 •
Industria ~i comeftul matasii nu au ramas mai pu~~n
prospere nici in Iran. Calatorul chinez Hiuen-tsang, cnJ·e
a mers de-a lungul frontierei Persiei, la inceputul secoluiui
al VII-lea, lauda 'i.ndeminarea tesatorilor de matase ;d
lina ~i a fabricantnor de covmure, recrutati de altfel,
dintl"e artizanii provinciilor bizantine ale Siriei ~i Asiei.

152
}'f;eL veniti de bun;1 voie san aclusi cu forta i'n timpul
razhoaielol: dintre cele dona impuii 931 • ,,,

if:alca maritim~t a ctmwrtului ~:rie'ntal. Calea pe Marea

Ro9i13 ~i prin Oceannl Indian era, cunoscuta inca dii1 cca
nwJi indcpartata antichitate. In timpnl donmiei impi!l,ra-.
i Augt:stus, un navigator, Hippalos, a desccipn'it
re;:;Lrnul nmsonilor din Oeermul Indian si, renuntind sa
mii mearga de-~t lungul coast1ei, s~a avintat in pli:r{~~ n:lare
penlru a ajunge pe l)iat,BJ Ceylonnlui 932 . Dupa cum men-
tim Paza 1111 grec st<1bilit 1n Berenice la Marea 1\o~ie,. in
timpul lui Claudiu ~i al lui .Nero, din acest port pleca in
fiecare ~u1 flota Indiei care vizita in primul rind portutile
Aflieii Orientale aroi traversa Oceanul Indian pina in
Cerlon 93 :'. ·
'Acestc traditii erau inca vii in epoca bizantin:'L · Ca-
nabl Nilului nu rnai era i'olcsit, insa mai multe pm:turi
la .3Ja,rea Bo~ie i!rimea,u produ;e ale .Lirabid, Afrieii
Orientale ~i ale Indiei. Principalul port U<1 Klysma {a-
l)roape de ampla,sarea actualrt a Suczului), aparat, de o
fo:rb\reat~L .A.iei se aducea,n tam!ie din ITymiar (YexneiJ),
scoqi~oari"'t de pe coasta SomaHei, mirt, aloe ~i toate p:,llr-
fmnurile 934• niai exista ~i Aila, situat in fundul Golftllui
.Aktba, la intrarea earuia Sf' afb insula IoLabe, undo na
instcllata nmm irnperiaUL Aila primea vrocluse din ·Htte-
riornl Africii: filde~, haga din insulele Dioseoride (Suco-
torr~ \, a banos, sant:1l ~i lemn vrctios, parfnmuri din Arabi8J
~i ";_., pe eo as ta Aromelor (Somalia) ~i in sfir~it, produse
din India 93n.
Regatul Aksum avea, dupa cum am vi'tzut, portp.l
Adu1is, la sudul _lYE\,rii Ro:~li. 1m iucarca, marufri pentru
Indi;:~, dar prj mea totoda tti, ~i prod us? din Africa, pe. care
le e:xporta : tamiie, mirodenti, papirus, filde~ ~i aur · pe
care {'aravande il ofereau in schimbul sarii ~i fierului 936 .

Piata Ceylonului. Insula Ceylon (Taproban) era tinta

tutm·or acrstor flote pleeat~c. din porturile 1\Htrii Rq;:;ii.
Aiei Pxista o piata perrnanent~t, i'reevt>ntata de flotele
chineze, care acluceau mataSc\ ~i miroclenii ~i de 'catre
navele din India i;\i Persia. Nu avem info1·matu asupra
nmnilrului de supu~i bizantini care participau la acest
9orunt, Kosmas fiind aproape singura noastrn sursa 937 •
Intntdeauna, India i;\i produsde sale erau, daea se poate
spune ai;\a, la moda in Constantin(\)pol. 0 sala a :M:ateiui
Palat situata aproape de Consistoriu se numea at "IvSo/.'!

i53
 (Ipcdienii) 9 ~ 8 , iar la Lam1)sakos s-a descoperit o tava
de argint {eprezentind India prin figurar unei femei a~e­
zate, avind pe cap un turban, bri'1tari deasupra cotului,
tinind un arc mare, inconjurata de maimute cu eoada
lunga, de un papagal, o dropie, iar la picioarele ei; doi
gladiatori ingenunchind un leu ~i un tigru 939 • Mai tiry,iu,
bizantinii aveau sa se delecteze cu tribulatiile din tine-
retea lui Buddha, descrise in romam1l V arlaam ~i I oasaj,
tradus inlimba greaca 94°.
Fer~ii aveau prioritate pina ~i in Ceylon. Ei i~I tri-
miteau aici corabiile, care aduceau m.arfuri pretioase in
antrepozitul situat la yarsarea Tigrului ~i Eufra,tului.
Fiind numero~i ~i primiti cu caldura de si~ghalezi, ei se
bucmau de privilegii ~i scutiri de impozite. In trJJnzactH,
moneda bizantina era preferata 941 .
Insula Ceylon producea ea insa~i ametist din abun-
dmtt>lL Ea primea produse din intreaga Indie iar flotele
sale se duceau in Indochina ~i chiar in China, in cautarea.
matasii ~i a rnirodeniil9r 94 2 •

Un negnstor: Kosmas Indilwpleus1es. Kosmas fm·

tipul acelor negustori, poate in acela~i timp ~i annatori,
ca.re nu se temeau de calatoriile lungi. El sustinca ett s-a
nascut in Egipt ~i i~i enumera calatoriile. Cuno~tea, bine
Marea Ro~ie ~L Btiopia. In anul 525, in n:Jon1entul in care
regele Etiopiei pregatea o CXIJeditie impotriva homeritilor
(Yemen) 943 , el se afla in .portul Adulis. Dupa marturi1<1irile
sale, ,a, calatorit in Persia, Arabia ~i ,in golfuTilc romane"
( Golful Akaba ~i Suez). Mai mult decit a tit, a fost in India
intm!ioara {?i a trecut pe linga Barbaria_, unde eTa [il:t<tat
Zi1igionul, la deschiderea spTe Ocean. ]'l imic mai confuz
decit acest itiner~r, intrucit el localizeaza Ceylonul in
India interioara care, dupa Bury, ar fi coa,sta Ari1biei
sau •cea a Africii, considerata Barburia. Ceea ce faee yero-
simila una din aceste ipoteze, este mentiunea de a fi na-
vigat in lungul coastelor Dioscorides ( Socotor1t ). Ex}Jl'>tSia
de l1ulii se extinsese in toate tarile mirodeniilor ~i p<J,rfu-
mui'ilOr, pe coastele Arabiei 9i ale Africii 944.
. Rezulta de aici ca., in ciuila poreclei de Indiko-
plell:stEs* ce i s-a dat, nu este sigur ca el ar fi dqJtl~it
Golful Persic ~i ar fi ajuns pina in Ceylon. Toate det[l,liile
pe care le da despre aceasta insula ~i despre piata de acolo
':·i·:

.::·
.*·: Cel care a navigat p!nii In Indii (lb. gr.) (n. trad.)

154.
. ar rrovcni din pm·estirile altor navigatori 945 , ca de ~iilcli
Sor:atrcs.

["''rim is ln C~ylon
inaintca domniei lui Iustin, Sopatros are .o'razia
:sa W.i • i kasca un
arnbasador persan, care sustinea in fat a regelui Cey1onului
c(a stilplnul s{m ar fi fost ma. putcrnic dcclt imparatul roman. · ...
h>trebat la rindul san, Sopatros s-a mnltnruit sa-i arate regel\\i un
roman ~i o drahmil persan{t de argint. Singhalezul nu a czitat sa
ca suveranul care a butut ascmcnca nwncde de aur era eel n;,ai pu-
ternie 946. l

Ar fi om·c· prea eMegoriea afirmatia IJOtrivit eareia

Kosmas nu ar fi fost in Ceylon~ Desigur, aceasta nueste
decit o ipoteza, insa multe pasaje pe care le putmn re-
man·::• hi pun stirea sa, justifica ace~tsta bauuiala.

[Spirit curios, cl povestc~tc tot ce a viizut in Etiopia: aniniale, r:are,

arhorii en mirodenii, plnii ~i monumenlde, de exempln, in Adulis, uri, troti
de w~armura ~i aur, acoperit en o inscrip\ie in numcle tmui Ptokmeu'.' Re-
gele ,:in Aksnm i-a eerul sa i-o copieze. El a fi\rut a.:;casta en ajulorui·unui
alt negnstor, prietenul siiu Mcnas 047 , rclatind amintiri person ale ;;i op 6vcstc
trii.itii. Insa nu exista nimic asemanator in informa\ iilc p.e care lc fl.wnl.zcaza
desrr<· Ceylon ~i piata .sa. El fie cii Jllcntioneadt sursdc ca in vovestir.ca
Iui Sq;ratos, fie di riiminc confuz ~i nu afirmi\ nici milcar ln mocl formal
di m· ti intreprins accasta expeclitie. J

fartea S<~, din 11~ieate, llU rste 0 poveste de ealatori~; ci

1m udcvarat tratat tic ccsmologie, pe care se stradtliel}tc
sa o puna de ttcord cu Vechtul Testament. S-a pres11pus
ca s,hmci c1nd a scris 1'opogmjia cre.Jtinii, douazeci ~i cinci
de :uJi - sust.ine el - dup:1 9cdcrea la Adulis, adie:1 pe la
anul 550, se ealugarise ca ~i prietenul san Monas 114~; iar
cosmologia c:are se preda in ~coli.le monastice era expusa
l;ii (]4~ fl 949 • El recunoa~te, de altfel, di doctrina sa i-a ft:ist
com.unicata de un oareeare Patrieiu, venit din tara cal-
d.eenilor impreuna cu discipolul sau Thomas d,in Edessa ·
l;ii cu ti.inpul episcop al 1ntregii JJersii !l50 • · •
spingiud teoria sferieitatii Terrei, prin argumente,
ca imposibilitatea antipozilor, el indi.ea forma Teri'ei ca
fiini-l un d.reptunghi, cum ua eea a Tabernacoluluieon-
struH de Moise. Situat in centrul Gniversnlui, ineonjurat
de ocean, di1~colo de care se intinde Paradisul terestru,
l)3Jmintul cste acoperit cu. un fel de CU.l10la, de catte cer
si f!nnament n~1. · '•
, Lcwrarea, astazi editat~1 in douasprezeco earti, nu
cup;:indea la ()rigine dec1t cinci. Oelelalte ar fi fost s~i·ise
pentrn a ra.spunde · parerilor contradictorii. Inform~Vfile

l55
despro Ceylon so gasesc in c<1rtea a XI-~, care pare n, fi
fost .extrasa dintr-o alta lucrare 95 2•

[Textullui Kosrnas a parvenit prin trei manuscrise. Valicanus gr. i199,

tn scriere unciala, nu contine dccit primele ~ase carp: este coilsiclerd ca
fiind eel mai vechi ~i ar data din sc..:olul al X-lea. Sinaiticus1186, st·ct.<lul al
XI-lea, contine ccle douasprczcce ci\r~i, darnltima c5le incomplcta. L,,u.ren-
tianus Plul. IX, 28 (sfir~itt!l secolului al XI-Ira). Ac.estc trci manuscrise
sint i';ustrate cu harti ~i desene, figuri ~i episoade din Vechiul ~i Noul Tes-
tament, de asemenea, cu .animalc ~i cu plante. Uncle clescne pot si\ pro··, ina
dinll·-o tradilie care ajunge pini\ Ia Kosmas 95 3 .]

Comerf.u.l en popoarele din nord. JJrin porturile dm

Criineea, Ohersones f}i Bosporos, unde Iustinian restabilise
autoritatea imperiala 954, negustorii aduceaLl gotilor, huni-
lor ~i avarilor mirodenme din Orient f)i 1n·odusele indus·
triilor din Constantinopol ~i din Siria. Ei luau de aici) 1n
schimb, blanurile din Nord, probabil chihlirnbM' de
Baltic,3, 9i, din I~azica, sclavii schimbati pe grin ~i pe
vin 9" 5 •
Principala dovada asuln'a r1ecstor relatii const£1 in
obie<;tele de argintarie bizantina din secolul al VI-lea,
descoperite in Rusia ~i in Siberia. Abundent,a desecrpe-
ririlor este renmrcata nmi ales in veehva guberniP I-'<c'l'ln.
Sint farfurii de argint putin adincite, de dimeusinni
diferite, impodobite cu o :cruce cu bratele lat.ite la, e~;tre­
mitati, im prejrnuita cu o coroana vegctala, impo<il; ;Jite
cu email pe un fond de linii concentrice oudulate. Pe .~.}late
sint marcaje de control cu efigii inaperiale aureolate.
Au fost rccunoscuti :Maurikios, Fokas,, H<'raklios, ca
urmare a c.ompararii cu mmwd0le lor 956 .
.Alte descoperiri celebre au fost facute: la Sevas!U]10l,
un relicvariu de argint, impodobit cu medalioane ale lui
Hristos ~i ale apostolilor 957 , la Kerci, in aimll891, scutul
avind in partea de sus un inel de atirnare, reprl"zentind
in gmvura un imparat, eu capul aureohtt, calare Jk eal,
cu o h1.nce in mina; el cste 11rccedat de zeit<1 Vidoria
fluturind o coroana ~i urmat de un l)aznic, adapostit sub
un ·scut imens prevazut cu monograma h1i Hristos 958 •
Acrste obieete patrundeau pina departe:, cum o de-
monstreaza tava de argint, lucrata a'tt repmtsse ~i care
prezinta doi ingeri adorind crucea impodobit{L cu ~Jietre,
descoperita in anul 1867 in insulcle Berezoff pe fhrviul
Obi (Siberia) 959; Originea sa siriana este posibila. l.:a fel
este cazul unci alte tavi tle argint deseoperita in ,.,"(chea
gubl~rnie Perm. Ea il reiJrezint{t pe Hristos pc cruee, ]ar

156
in medalioane, reunite prin irnpletituri de linii, apar teme
evanghelice. Dar, in timp ce ingerii de pe tava siberiana
tin de arta cll1sica, crucificarea din Perm este tratata
intr-o mauiera care. aminte~te arta popoarelor barbare.
Foarte misterioasa este originea acestei opere stranii
executatc poatc de un me~ter barbar pcntru, o comunitate
ere~ tina 960 •

Con1ertul cu Oeeidentul. In secolul al VI-lea . Occi-

dentul, ocupat in mare parte de popoarelc barbare, era un
debu~eu bun pentru comertul Constantinopolului ~i al
marilor orase din Orientul bizantin. Victoriile lui Iustinian
asupra vandalilor ~i a gotilor ii redasera Bizantului st~•­
pinirea marii ~i prin aceasta libertatea de navigatie, care
avea sa fie foarte acHva pina la invazia araba.
Oomertul intre Orient ~i Occident era practieat de
negustorii din porturilc Sirici, din Asia Mica, din JLgipt,
ennoscuti cu totii sub numelc de sirieni. Ei dueeau in
Italia produsele ,;primite din Indii ~i din China. A~~1 ~e
petreccau lucrurile de la. intemeierea Imperiului. Pina
atunci, negustorii italieni trimiteau flote in cautarea
accstor produse. Insula Delos, astazi stinca pustie, era un
imens antrepozit al acestor marfuri, unde fiecare negustor
roman avea pravaliile, hangarele ~i sanctuarele sale; da;r
in timpul razboaielor civile acest eomert a fost ruinat ~i
a,tunci a inceput na;vigath1 negustorilor sirieni spre ocei-
dent 961 • E·i nu numai ci1 frecventau porturile din occident
ci intemeiau ~i eolonii stabile in toate ora~ele mari, la
Roma, la :0Teapole, la Ravenna, la Oartagina, la l\farsilia,
la Narbo etc. Unii sirieni practicau in aceste colonii toate
felurile de meserii, in special aceea de mimi. Ei erau in
geneml putin stimaF deromani 962.
Aceste colonii au supravietuit dupa ocuparea Occiden-
tului de eatre popoarele germanice. Aici a avut loc chiar
o renastere a comertului mediteram~an in vremea, · lui
Iustinian : ceva mai irmlt, navigatorii, deveniti mai in-
d.Tilzneti, au strabatut coloanele lui Hercule, au infruntat
oeeanul ~i au atins Insulelc Britanice. ·

Coloniile siriene. Una din cdc mai puternice eolonii

ale sirienilor era cea de la Homa, uncle s-a dezvoltat nn
cartier oriental la poalele eolinei Aventin 963• Sirienii ~Ml
patruns in clerul roman iar influenta lor a devenit a tit
de puternica incit in secolele 'al VII-lea ~i VIII-lea cea
rnai mare parte a papilor erau greci sau orientali 964.

;157
Foarte numeroase ~i pros perc emu ~i eoloniile slriene stahili te
in Galia, dupa cum rciese din inseriptiile funerare, in
Hmba greaca, ~i mai ales din scrierile lui Grigore din
'Tours. Aceste colonii avusesera ca punct de plecare por- ·
turile Marsilia ·~i Narbo, dar ulterior avansascra . foarte
adinc in inter'iorul tariL 1n ora~ele galo-romane aflate inea
in pieioarc sub dominatia franea, sirienii formau corpo.
ratii (li se spunea pe atimei nationes ), care det;ineau cea
mai mare piilrte a comert;ului ~i a industriei.

[Clntl regelc Gontran ~i-a facut intrarea sole11lllii In Orleans hi 4 iulie

ccle trei nationes can· locuiau ora')ul, latinii (gaJocromani), sirienii ~i
fo\Teii i-au ie~it in intimpinare cu clrapelele lor ~~ 1-au aclamat, fiecarc ln
IimlJa lm· 9 65 • Un conciliu tinul Ia J'\arbo In anul 589 a interzis go}i!or, ro-
nc:milor, sirienilor, greeilor ~~ cvreilor sa lucreze cluminica 966 .]

Din porturile l\'I:editcranei, imigrat;ia siriana a urrnat

~·ele doua drumuri fire~ti ; ;,;pre apus, eel al trecatorii. ?\au-
rouze ~i s1 vaii Garonei, spre nord pe vaile Ronului, ale
Saonci ~i Senci.
Un prim val a ajuns la Bordeaux inainte de secolul
al IV-lea, dupa cum o atesta inscriptiile funera:e 967, iar
in secolul al VI-lea, Grigore din Tours poveste~te istoria
negustorului sirian Euphron, perRecutat de episcopul din
Bordeaux, Berthranmus, rare era invidios pe bogatiile
.~i pret;ioasa sa relicT a 8, Sfintului Sergiu 968 .
Cel de-al doilea drum ~i eel mai important, era mareat
de coloniile din Vienne 9 tl9 , din I1yon, unde un oarecare
Constantin nascut in. Germanicia (Commagene), practica.
meseria auririi ~i argintarii metalelor ( ars barbaricaTia) 9 <0 ,
la Autun 9 71. ,;:
In valea I.1oirei, undeam.menyionat colonia din Orleans,
gasim sirieni la Tours, unde episcopul Grigore culcgea cu o
adevarata predilect;ie 'povestirile pe care ni le-a transmjs
despre Orient 9<2. La Paris, negustorii sirieni emu numero~i
l)i influenyi. Unul dinire ~:~i s-a ales episcop cu ajutorul
darurilor, a dcstituit pe toti Litularii funct;iilor ecleziastiee
~i i-a inlocuit cu sirieni 973 • in regiunea renana, in cpoea,
Jmperiului de Sus, Trier a avut o mare colonie sirianii 974
~i probabil ca de acolo Siricnii s-au raspindit in Germania 975 •

GUatoriile obi~nuile Jlen1ru importuri. in secoltll al

YI-lea, coloniile siriene din Occident erau aprovizionate
en marfuri orientale prin calatorii anul:l,le, ceca celasa sa
se presupuni:'t ca exista un comertdnfloritor : in acest· fella

158
Alex;3tnclria armatorii erau specializati in comertul en
diferit~ tari. Existau y()(:A:Ao8pwo~ (vase armate pentru
portudle Galiei), cr7t()(vo8p6fLo~ (orientate spre Spania) ~i
altele- destinate porturilor Italiei 976 . 0 flota comcrciala
aparti!lind Bisericii din Alexandria ~i-a pierdut in Mal'e<>.
Adriatiea incarcatura, care consta in griu, argint, tesaturi
marfu~~i scumpe 977 .

[Alte- nave ale aceleia~i biscrici, inci\rcate en 20 medimne * de grin au

ajnns in Anglia dnpa donazed- de zile de traversare. un condncator anglo-
saxon a cumparat jnmatate din inci\rcatnrii la pretnl de nn solidus pe o
medimnii ~i ccalalta jumatate cu zinc,· care s:a transformat in mod mira-
culos in argint 978 • 0 alta navii alexandrinii, aruncatii de furtunii pe coasta
britanka, a rcveni t cu inciircatura de cositor 979 .J

Aceste curse regulate pentru Occident existau, de

asemen'ea, in porturile Siriei, dupa cum o arata dou,a
povestiri:

[A\Ia cum aratii Via!a sfintei Genoveva, Sfintul Simeon Stilpnicul !i

intreba pe negustorji care se intorceau din Galia despre sf!nta din Paris,
direia ii, transmitea salntul sau prin intermedin! lor oso (intre anii 4,51 ~i
459). 0 alta miirturie aratii cii aceste legaturi regulate pcrsistasera pina
In secol\JI urmator. Grigore <.fin Tours poveste~te ca aproape de Nisa traia
un stint sihastru, Hospitius, care, in postul Pa~telor, se hriinea cu acelea~i
radiicini ea ~i siha~trii din Tebaida : in ficcare an, negustorii egipteni li
aduceau asemenca provizii os1.]

Marfurile importate. Existau, mai intii~ produsele

Siriei ~i ale Egiptului. Vinurile de Gaza ~i Sarepta erau
foarte renumitein Galia ~i faceau concurenta vinurilor din
Italia; mai multe relatari arata ca acestea se bucurau de o
mare cerere 982 . Se importau, de asemenea, ulei cp,re era
solicitat la Marsili~, unde se fabricau deja sapunuri, ~i
fructe: Urmau apoi produsele Orientului: papirusul din
Egipt:, singurul material folosit pentru scris 983 , cerneala
de purpura ~i, in sfir~it, mirodeniile, matasea ~i parfu:-
muril~., +esaturile din bumbac, necunoscute in occident,
stirneau :JJdmiratia lui Grigore din Tours, care descrie
fructui de bumbac ce i se adusese din Palestina 984 . Se
cautau indeosebi matasurile care patrundeau din ce in ce
mai mult in portul civil ~i ecleziastic ~i care se foloseau
ca tapete. Grigore din Tours cumpara astfel o stravec1H>.

* MEDIMNA. Unitatea de masura greceasea pentru capacitate,_ ln

valoare de 51,79 lilri.

J.59
 tesatura de mat~Jse, despre care i s-a spus ca servise la.
1nvelirel:l, crucii lui Hristos ; el ~, taiat-o. in buca,ti pe care
le-a impartit credincio~ilor diocezei sale 985 .
Sa mai ~,mintim importan~a produselor fabricate, de
·exemplu sticlaria din Sidon, destinata exportului, a~a
cum o indica marca de fabricatie in latina, ~tlaturi de
inscri.ptiile in limba greaca 986 . Constantinopolul exporta,
de ftsemenea, in regiunea, Meditem;nei, precum ~i in Egipt
c~~ ~i in Ita,lia san in Africa, capiteluri de marmura de
Proconez folosita la constructia bisericilor ~i a palate-
lor 9.87.
Acest comert acti'V intre Orient si Galia nu incetase
inca in secolul a.i VII-lea. in ~,nul 716, Ohilperic alII-lea·
ii confirma manastirii din Oorbie I)ierderea a dona docu-
m.ente: ~Jl lui Olotaire al III-lea (656-673) ~i al lui
Cl1ilderic alII-lea (673--'--675), prin. care, la varna din Fos,
se excepteaza 1~, plata impozitului produsele alimentare
cumparate de oamenii Bai in portul Mr.rsili~, cu autoriz~,tia
de a solicita cai de IJo~ta pentru a le transporta, dar su-
pnnindu-le la o anumita limitare. Lista acestor marfuri
!7i a cantiti'ttii autorizate ofera o imagine a amplorii co-
rnertului intre Orient ~i Galia pina pe la sflr~itul perioP,dei
rnerovingiene 9ss.

[Uiei, 10 000 livre piper, 30 I - cui~oare, 2 l - scorti~osril, 1 l

-chimen, 150 l -nard, 21 - orez, 20 l - hidrium (mirodenii), 30 l -
coslum (rildacinoa5e), 30 l - curmale, 50 l - migdalc, 100 l - smochine,
100 I, fistic, 30 I - miisline, 100 l - garum (saramurii de pe~te folositil
tn buciitiiria bizantinil), 30 de muides* - papirus, 50 de rame ** - ardei,
10 l - niiut, 150 l - piei, 10 buciiti, - piei de Cordoba, 10 bucati.]

Toate aceste articole nu veneau ne'apikat din· Orient,

ci distingem in aceasta lista, stocurile acumulate de produse
aduse de negustorii sirieni. indeosebi, este demn de remar-
cat faptul de a se gasi acolo o asemenea cantitatc de
papirus, ceea ce dovede~te ca ocuparea Egiptului de
de catre Amr ibn al-As (639-642) nu a pus capat ex-
portului acestei marfi 9 89.

*MUIDS. Vcche masurii fran<;ezii pentru capacitate (18 h.ectolitri).

**Unitate de m!isurii pentru vlnzarea hirtiei cu ridicata, compusil
din 20 legiituri (mlini) a cite 25 foi. (n. trad.)j

160
11. Cousecintcle cconomice ale cuceririlor arabe
.Arn vazut mai sus ·cum cuceririle arabe din secolul al
VII-lea nu par 'sa, fi oprit eomertul sirienilor. Numai dupa
cucerirea Spaniei vizigote de catrc Tarik ~i Musa in anul
711 ~i atacul Constantinopolului de catre califul Moslemah
in ~1nul 718, S-a intimplatea navigatia Sa inceteze de a mai
fi lilH:lra, iar comert,ul sirienilor cu Occidentul sa dispara 990 •
Ince:pind cu aceasta epoca, papirusul nu a m~,~i ajuns in
GaH:i•, ~i dupa epuizarea stocurilor, a inceput sa se folo-
seasca IJergamentul 991 . Portul ~Ia!!silia, atit de activ in
epomJ; merovingiana, devenise gol. Acesta este momentul
in C<:H'O ora~cle s-au depopulat ~i s-au _mic~orat incintele.
In timpul Carolingienilor economia galica a devenit
exclusiv rurali'1 99 2. Ceea ce este·, de ~tltfel, sigur este fe-
nomenul disparitiei coloniHor de negustori orientali, atit
de numeroase in timpul Merovingienilor. Sursele citeaza
eel nm1t citiva sirieni insarcinati de Carol eel Thfare sa
revizuiasca 'textul Scripturii 993 .• Pe de alta parte, au
exii'rt.1t schimburi de ambasadori intre Carol eel Mare,
califul H9,run-al~Ra~id ~i patriarhul Ierusalimului (797-
807) 11" 4 . Nici una dintre aceste misiuni nu a folosit portul
Marsilia. Evreulisaac, care aducea un elefant ~i daruri din
IXHter~ califului, ciHatorca prin Africa, pr•obabil din Tunisia
se imbarca ~i ajungca la Port-Vendres 995 . Misiunile
califalui veneau llrin Italia r;;i acostau la Pisa 996 •
· Dupa infringerea arabilor in. fata· Constantinopolului
in anul 718, flotele bizantine controlau din non marea,
dar nu depa~eau Italia san Sicilia.

Moncda. Comert,ul de amploare incetind, moneda de

aur a disparut aproape in intregilne din Occident, unde
aveo, prioritate in timpul epocii merovingiene. Carol eel
Mare a trebuit sa creeze o moneda de argint a carei singura
pieiSi1 reala a fost denarul 997 • Dimpotriva, in Orient, mo-
neda irnperiala, besantul, a continuat sa aiba cautare ii!i sa
fie protejat de guyernul bizantin 998 ; ea a ramas intacta
:pini:ij in ultimii ani ai secolului al IX-lea1 in timp ce mo-
ned21 aralba, dinarul de ~nu, is-a aliniat 999 •
[V!nzarea ~i sehimbul aurului, argintului ~i al pietrelor prctioase era
monopolul eel or dona COI1loratii din Constantinopol: argintarii (&pyupor.:p&oc~)
care viudeau ?i eumparau metale pretioase ~i, zaraiii ("\"pocrcs!;hoct) care
trebtiiau sii aduei:i un garant1 ooo. Constantinopolul a devenit astfel o piatii
de capitaluri. Imprumutul cu doblndil, suprimat de Vasile I, a fost resta-
ibilit de Leon al VI-lea iar dobinda a crescut 1001 • t
U·-c.115 161
 I•nH~n'a dtl cumpihare. Dtma uncle informatii furni-
zate de izvm1re ~i studiate de specia,li~ti, puterea' de cmn-
parare a acestei momxle stabile n-a incetat sa fie mare,
pina la criza de la sfiqitul secolului al XI-lea 1oo 2.
[Pretul grlului Iasincl la o parte perioadele cxceptionalc (foamet!'a)
~i specuiatiile, ca cele ale lui Fokas din secolul a! X-Jea. sc crcde ar fi
variat ·i:!estul de putin timp de trci sccolc. Dupa Anclreades, fa1a mo-
neda greccasca din 1914, ea ar fi valorat 78 de centime pc medius (6,.5 lq!:}
in secolul al IX-lea, 9i 98 de centime in secolul urmator. Un litru de vin
valora 2 franci 9i 86 de centime. Dupa Carlea Ceremoniilor sarazinii, }Jote-
zati r;>i agricultori, primcau pe an 3 nomisme ( 45 de franci), 6 gallwni de
acest fel pe perechea de boi $i 54 modii de griu pcntru silminta 9i pentru
hrana. Cnii 9i catirii furnizati armatei de catre taranii din Asia Micii erau
estimati de Ia 121a 15 nornismc (125 pina la 180 de fr.anei) 1oo 3.
In t;impul lui Leon al VI-lea un negustor ambulant poseda 1000 de-
nomisme~(15 000 de franci). La acestc fonduri cl a adi\ugat alle sume apar-
tinind unor' terti ~i a cumpil.rat un stoc de marfu:ri, dar a pierdut 1 5.0(1 de
nomisme (22 500 de franci) pc cm'e ~i-i tinea lntr-o punga ~i ,am 'ei\zut,
spunea ei, dintr-o mare liogiJ.fie lntr-o silri\cic extrema". Tiiranul care a gi\~
sit accasta pungii a fost considerat un om bogat 1oo4.]

Tl·ansformarea mardni (;Cmln'i· Antbii, mu·e din 'inde-

partrtta antichit:cote ave:cJu experienta, negotului, au .a.ca-
parat monopolul schimhurilor cu Asia Oricntalrt .. ~i . cu
interiorul Africli. Ca,pitalele lor, Damasc, Bagdad, Cordqba.,
s-au intrecut in mareFe cu ConstantinoiJOfui. Toate dru-
murile mirodeniilor ~i matasii, toate porturile Siriei erau
sub influenta lor. N egustorii bizantini care au continm!Jt
sa frecventeze aceste porturi ~i-au vazut ci~tigurjle · iu
mod ciudat reduse din C?JUZ9J impozitelor pe ca,re treb~1iau
sa le plateasca ar?,bilor l005. .
In ciuda starii de r(lzboi continuu intre ~i
calif,. in pofida interdictiilor hnperiale, ca cea a lui Leon
al V-lea 1oo6, a exist<~t pini1 in secolul al XII-lea un
neintrerupt, adesea, f~worizat de relPvtiile politice, de misi-
. unile diplorrmtice, de trat::>.tcle de paee, intre Biz:c@t ~i
arabi. Antiohia ~i Alex~1Jndria au redevenit, ca ~i Con-
stantinopolul, maxi piete internatiomtle 100 7. De aici s-a.
ivit o inrautatire a economiei dirijfl,te. J\fai nmlt c~t nlCI-
. odata, piat~1libera a fost controlatit de in special cea a
matasii. I{eglementarile in ~&ccst domeniu lasa, de rdtfel,.
sa se presupuna existent:>., unui comert activ, c~~re nu m:1i
este ln intregime monopol de stc,t. Particular[ pr€cmn ~i
1Jersoane din inalta societate finantau 'intreprinderi co,.
merCHtle, a~a cum arata povestirea despre 1mvn, apartinind
imp:3,riitesei Teodora. 1mparatul Teofil r, incendiat-o
impreuna cu incarcatura ei, nu fiindca aed comert. ar fi
fost r~ega,l, ci penlru ea il conf'iuera nedenm de 0 impara-
teasa ·<1· ronmnHor 1oo:J.

CautHr"a unor noi piete. Oricit de activ a fost co-

nterl;ul cu ~m'.ibi_i, el a fost in lWelFt~i timp foarte dificil.
De niei, incere8xilc pentru deseopt>rirca de noi drumuri
eomerciale in seopul de a atinge, prin. cele din nord,
piei,r·JP Extremnlui Orient ~ide a rehm relatiilor conwrciale
cu Occidcntul prin ..Adriatiea ~i Itali~''·
Porturile Crimeii au IJermis negustorilor greci sa intre
in cimtact cu khazarii, a caror capitala, Hil pe Volga,,
deTC'~liSe o piati't interm~yionaW, incepind din sccoli1l al
VHI-lea 1009 .
! 1;re Conshntinopol ~i H<tgdad, ru~ii renneau cele
don;\ mari tmse• · eornerciale indreptate, unul spre Baltica
l;!i tarilc sea ndimwe~ celalnlt spre Marea N eagra ~i Caspim1.
Datorita acesU~i pozitii, ei au fost supu~i ~:J,tractiei celor
doU'a nmri leagane de ctvilizatie~ calif:J,tul ~i Bizantul.
Ei dP\ineau, de :"ltfel, ele'mentelc mmi comert de ~',mllloare:
bliin w·He, n1ierea (care inlocuia zal1arul) ~i selavii. Ei
dPsE,ceau repede acesi;e produse pe eele doua, mari piete.
~Ioucdele bizantine ~l arabe, de:scope:rite atit de frccvent ·
in R;ttsia, atesta existenta acestor· dnunu:ri comerci::1,1e.
Consecinla activitati i comerciale a fost crearea de ·
antrepozite fortificate '(gorMtu.ri ), Construite de Varegi,
can' s·l-au stabi1it st~~p!nirmt ;:o,:;upn1. slavilor. Aem.:;lc autre-
DiU deveuit oru,~;e, ~i, intr-!J JWrim~da in em.·e Occi--
1m cuno~t"~" drcit econornir;, ftgrara,, in c'inq;i<t rusa
se dezvolkt o eivilizatic urbana 1010.

(;olnnia n;sa de la t:onst:mtinopol. A~a cum a aratat

Y'"·"ijev, exisFt o itlentitate intn• norma11zil care au
de,-a,t2t'G Imi)erinl carolingian ~i varegi, fOillhtorii :pri-
rnulni stat rus Ion. Normanzii ~i \'aregii ennt r8zboirtici
§i corrl.ercianti de ocazieo Cn totH, de altlel, nu erau shnpli
pirati, ci multi dintre ei ct<utau sa creeze stabilimente ~i
colonii de negustori in strainiHate. Portul ,-olin, pe c<-tt'e
11 ere ~_,~era la :Thiarz'a Baltica em, dupa spusele mmi istoric
col rnai mate ~i eel mai bine r>vrnenajD.t din Europa 101 2 ,
im;ii inainte de Loate piat3J Q'arigntdului (ConstanLinopol)
era tinta spre care jindniau ei. Pe la anul 839 o: Solie ~,
popomlui rn~ilor (Rhos mtre i~i spun ei in~i~i su.ioni) ajunge

]!63
lft Teofil, care ii trimite la J... udovic eel Pios pentru a fi
repatriati pe mare, drumul po uscat fiind ocupat de
popoare salbaticc 101 3 . Ace~ti ru~i veneau, cu certit·udine,
de la Kiev, uncle varegii se instalasera dupa izg:onirea
khazarilor 101 4 . Nu se cunoaste cauza atacului rusilor
asup;ra Oonstantinopolului (26, iunie 860), care pare se sa
lege de incursiunile deja intreprinse de varegi in regiuneac.
Mediteranei 1015 ; dar ceea ce este sigur, este faptul ca
dupa infringerea lor, ru~ii au trimis o solie la basilel,!
pentru a incheia pacea ~i a cere sa, fie botezati. Un tratat
a fost fara indoiala ii1cheiat, deschizind ru~ilor calea spre
comertul Imperiului ~i probabil rindurile armatei im-
periale 1016 .
Primul iratat cunoscut intre rusi si Bizant este eel al
lui Oleg eli Leon al VI-lea in anul .91l ; nu este cu certi-
tudi:~w primul, deoarece el con tinea clauze referitoare la
colonia rusa instalata in cartierul Sfintul Mamas la Con-
stantinopol1017. Alte acorduri, precedate de noi atacuri 7
au fost inchciate in ftnul 945 intre R,omanos I_~eka1wnos ~i
Igor, in anul 971 intrc loan Tzimiskes ~i Sviatoslav,
in anull046 intre Oonst~1ntin al IX-lea ~i Iaroslav; toate
conyin cltmze comereiale.
Oartierul Sflntul-l\ia,mas, unde se afl:>v colonia negus-
torilor ru~i, en:~, situat in afara ora~ului, pe Bosfor. Erau
luate cele mai mari precautii pcntru a-i impiediea. sa
abuzeze de ospitalitatea imperiala. :Numcle fiecaruia
dintre ei ~i al ora~ului din care vene~m, erau inregistrate
de un function:H imperial. Ei nu puteau sa intre in Con-
stantinopol deeit in nurnar de maximum cincizeci ~i
printr-o singura poarta, fara anne ~i insotiti de un func-
tionar bizantin. N u puteau s:"t cumpere matase deeit in
valoare de 50 de galbeni ~i i~i lasau marfa sa fie sigilata
de func\Jionarul imperial. Marfurile pe care lc aduce::t;u erau
supuse unei taxe de 10% acl 1'alorern. Nu aveau dreptul
sa-~i petreaca iama la, Constantinopol, dar stapinirea le
asigura hrana pentru drum ~i subventii in timpul ~ederii
lor la Sfintul Mamas 1o18.

[La mijlocul secolului al XI-lea, marelc drum comcrcial al Rll~iei, dru-

mul Niprului, a fost intrcrupt de invazia noilor popoare turanke, pece-
negii, cumanii, nzii. Comer1ul J\Iarii Negrc s-a concentrat la ClleJ·sones,
care a devcnit intermecliar lntrc Rusia ~i Blzant. Folosirca drumului co-
mercia! de la Chersones la Kiev clepindea de relatiile dintre gotii din Cri-
meea ~i nomazi. Unii negustori din Chcrsones ~i-au croit drum ptm'i la Nov-
gorod. Prlntre ruticolele accstui comert en Constantinopolul, alimentele
sarate din golful nord-vestic al Miirii de Azov clc~ineau nn Joe impmtant1019J.

164
 f:uhniia lmlgara. Spn· dcosebil'O de Rusi~o, Bnlg:trht
~c·rao tara in intregime <1gntri\. ; mai mult decit :~tit, "~x­
ploat:wea minelor .asig·urf" nmri yenituri statului. In af;tra,
de ~tceasta Bulgaria ern traversata de trei rnte comerciale
ducind la Marea Neagra, spre Europa Centrali1 ~i la Tesa-
lonic, eu o deviere de la B~:Slgrad la Constantinopol. 0 mare
cantitate de marfuri traversa, deci, Bulgaria :)i-i imhog'il-
tea pe negustorii bulg;1ri, greci, armeni, supu~i ai monar~
hului. Dupa hanul Tervel (701-718), rtha,t allui Iustinian
al II-lea, in Constantinopol exista o colonie bulgara, pro-
babil in suburbia Sfintul Mamas 1° 20 •
TUizboiul indehmgat ~1l t~trului Sime_on impotriva, Irn-
]JC'Jiului (894-924) a diStl'UR 5'0n1Cl'\Ul bulgar, insa Jil tra-
tatele incheiate intre a,dversari in ~mii 900 ~i 924, livrarea
anuala catre bulgari a 100 de skaramangos-uri brod:i~;te
eonstituia unul din ;corticolelc tl'ibutului pretins de Si-
meon 1021 • !n schirnb, in tratatul incheiat in 927 intre Ho-
nmnos Lecapenos ~i regentul bulg:tr, in numele tarului
Petru 1022 , nu se observa niei o clauza comerciala, cbr
legatura strinsa dintre cele doua tari, care a rezultat de
aici, 1asa sa se presupnna ca situaW1 comerciala a, bulgari-
lor la Constantinopol a fost restabiJita.

HI. Pdmele colonii italienc

Comertul mediteranean, intrerupt de invazia aral)a,

1~1 relua activitatea la sfir~itul secolului Hl IX-lea, insa
sub controlul musulman ~;~i suportind marile riscuri dato-
rite eorsarilor ~i operatiunilor militare. Porturile italiene
nu incetau sa faca negot deschis eu taTile musulrnane.

Pia~a Romei. Donatifle papei catTe bisericile enumerate

de Liher pontij1:calis atesta faptul ea Rmna continua sa
prinw~sca produse din Orient . ..,iecRtea sint stofe historia-
te *, tapiserii, covoare. Uncle din tre aceste art1cole putca u
H fabri~a,te pe loc sau sa pro>: ina din Spania araba, ins;l; cea
nmi mare parte veneau din Antiohia, Alexandria ~i Con-
stmrtirropol. Oparte din tczn,urul papilor consta, de a1tfel,
din daruri facute de 'impi"lmtii bizrontini 1° 23 .

_ * Ornate cu figuri de persoane, reprezentind scene istoricc sau reli•

gioase. (n. trad.)

165
 I:oma era dec:i o pia(<\~" prudu:selorLevantului.EpLieo-
pii ~i ubatH intregii cre;-;Unit(tti care se duceau acolo, se
aprovizionau cu parfn11un·i, mirodenii, tesaturi 1024 .
I•iata Vmwtid. Prin situarea sa in insulele neeultivate
din laguna, m'l(le nu se · gasea nici macar apa potabila,
Venetia nn }Wka supravietui decit devenind un stat co-
mercial. Ducat bizantin, incomplet emancipa,t, in legatura
permanenta cu Constantinopolul ~i prin aceasta, observa
Pirenne, ,initiatii intr-o forma superioara de civilizatic",
Venetia a datoraL acestei origini prosperitatca comertului
ei 10z5 • J~a a cxportat in Bizan:t griul ~i vinurile Italiei,
lenm nl Dalmatiei, sarea, sei:1yii ~:i cumpara ~de acolo stofe,
nlirudenii ~i tm1t~ produsde Orientului 1026 • In acehll§i timp
uegustorii venetienl free\·enL~1u piakt Homei si faceau m'got
u:' musuhnanu' din Africa ~i din 6rif:nt. Negustorii vei1e~
~icni au fost cei care au furaL trupul Sfintului Marcu clin
AlP\aJ;dria 1027 •
YeHe1,ia a devenH in !it·colul al X-le~t o mare pill;l,i'i a,
prcHlllsdor Orientului, freennhtta, de lombarzi ~i chiar de
francezi. Un episod curios, extras dintr-o opera hagio-
grafica, rdlecta Ci~n'uderul ~i extinderea eomertului ci :

[Biografnl Sfintului Geraud, abatele mlinastirii din Anrillac (S7\l-909),

poYt'ole~le cii, aflindu-se la Roma (pe care a vizilat-o de ~apte ori), G{~raud
a cnnmftrat stofc prctioase. La iJJLoarcerea sa, trecind prin PaviaJ s-a Yii-
zut inconjurat de ·ncgustori \'(:Hc\ieni ~i de a!\ii, care i-an oferit miirfuri
oricniah·. Elle-a ariitat eump,1rMuri1c pc care le facusc la Roma, dar, dnd
le-a sptJs prettll, un venejian lctl intormat di una din acestc stof~ valnra
mult mai mult ~i cii. ar ti plii.tita mai scunip, chiar pe pia\a Constantinopo-
lului. Cup1ins de remn~d\ri, Geraud l-a despagubit pe vlnzator iJrintr-un
pelerin care mcrgea la Homa. Pavia era, prin urmare, o piata importanta
a comer~ului venepan ~i inca mai detinea acest rol Ia inceputul secolului
al Xl-lca JOZB.J

In :::nrui fH.J8 Llut.nrand int.ilnoste net:;·ustori venetieni

la Const~tntinopol, ch~i; aceasta nu impieflic~ rehttille Io'r cu
musulimmii 10 "u. ·

[ 1 p1iEgcrealui loan Tzinli:)l;esj cure UlT1el1in~a cava inccn,dia il~i\'l'lC

cc Yur face accst tran:;port, dugl'lcc I'ktro Orscolo a impiedicat in anul !J71
ph_'cnr~-'~t a trei nave care avcau dcsi inn~ ia E1_.-:JJediah, port11l l(ai:ru,-~~1 :;;1
Tr.ipnli 10'10.] .

Totu~i, in 1rmrtie Pi"Lro al ILlea Ors,~olo,

c~1n· tiC plinsese de nm1l r~0 cxPreitate de vameBii im~
peria,li u,srqm• negustorilor venetieni, a obtLnut de ht 'vas1te
al II-leu,, nu mmli1li satisfactie, ci §i importante prhilegii.

166
 Faptul negustorii venetteni t'rau sub jmisdictia excep-
tionaH1 a logothehcliti drornttltLi, arata cit, deja, .exista la
· Constantinopol un germene de colonie venetiana 1031 •

Haliameridionala. Sub domin:>.tia, lombarda sau araba,

ca 9i dupa recucerirea bizantina (876-892), porturile Ita-
Hoi merip_ionale, Bari, 'l'aranto, Iteggio, Salerno, Am2Jfi,
N eapolo, ::m fost piete de schimb ale produselor agTicole
din aceste regiuni, cu pTOdusele orientale 103 ?. Acest comert
a fost din ee in ce mai prosper, pe masura ce navigatia a
redevenit libera. Negnstorii din Italia rneridion::JJa frec-
ventau asiduu Constantinopolul in prima jumatate a
secolului al XI-lea. l~i nu cu1nparau numai stofe scumpe
"}i n1irodenii, ci 9i opere de arta 9i produse ale industriei
de lux, pe care lc aduceau in Italia. Cu putin inaintca
anului 1078, Desiderius, abate la, Thionte-Cassino, care recon-
struia marea bazilica a Inanastirii sa,le, a adus de la Con-
stantinopol mqteri priceputi in arta mozaicului murnJ.
El a trimis la Constantinopol un ealugar imputernicit sa
ceara basileului autorizatia de a fabrica 0 masa din aur
pentru alt~:tr; decorata Cl~ emailuri ~i p}etrc prctioase 10 33 •
In anul1066 el comandase in ora~ul imperial porti de bronz
decorate. cu figuri incrustate eu m.etal pretios ~i cu email,
2Jsemanatoare celor pe care un negustor din Amalfi, Pftn-
taleone,. primul din celebra familie, le oferise catedralei
iJJcestui ora~. Didier lc admirase mult ~i l'vianrus, fiul lui
Pantaleoue, a preluat cheltuiala asnpra sa 1° 34.
F::J..ima acesiiei artc delicate em mare in Itali~b rneridio-
m:tla in ~wea vreme ~i au exisilatni~temecenati, caPaniJa-
lcQne din ·Amrulfi sau un Landulf, nobil din Salerno, care au
conilribuiiJ cu banii proprii l:;~J · importarea aeestor obiccte
in tarile lor. l'rimilor li se datoreaza, por'vile de la f3an'
Paolo-Fuori le Mura (1070), ale ba.zilicii din l\1onte~Sl,Jnt'
~1\..ngelo (1076) ~i din .Atrani (1087); Landulf Butromil le-a
luat in S9Jrcina sa pe cele ale catedralei din Salerno 1035.

(~olonia mnallitani't in hnp~~riu, Familia Panta1eone,

care avea o c~1sa, la Constantinopol, a contribuit la acl1nci-
rea rel?otiilor intre AnwMi ~i imperiu. Primul din familia
I\:tntaleone este autorul unei expuneri asupra evenimen-
telor care au dus la excomunicarca patriarlmlui Mihail
Kerularios de catre reprezentantul papei -Leon al IX-left,
la Sfinta Sofia in 15 iulie 1054 1036• Un aU ceilat,ean din
Amalfi, I1aycus, a raspindit in toata cre~tinatatea, un tra-

167
 tat tlcspre chestiunea azimci, iu care ii implora pe repre-
zenLan~ii celor doua culte religimtsc si), ev:ite o ruptura
ire par~~hila 10 37 •
In secolul al IX-lea, .Amalfi sd'1pase de sub domina~ia
ducelui longobard de Benevento (839) ~i devenise o repu-
blica indepcndcnta 1038 • Marginit de munte, cu un.litoral
ingust ;;;i aspru, fara alta. comunicare cu cimpia din Cam-
pania deeit prin Sparturile deschise de toren~ii C~,l,l'C Se na-
pusteau spre mare, teritoriul .Amalfiului nu oferea alta
pbsihilitate locuitorilor si'i.i decit navigatia. :Padurile in-
veclnate le furnizau lemnul necesar construc~iilor navale
f)i, de h~ mijlocul secolului al IX-lea, marina lor era snpe-
rio;tra celei din Neapole. Transporturile lor se indrept}m
in primul rind spre pietde 1nusnlmane din .Africa,)nsa nu
au intirzia.t sa parcurg{t ~i supmfet,e mai intinse. Ii gasim
I)t: aanalfitani la .Alexandria in secolt1l al X-lea, ceca CP nu-i
]mpietlie<-'t &\-;;;i puna flota in serviciul Sfintului Scaun,
apoi al Bizantului, fat,{u de care ei se considerau supuf!i,
atunei cind Imperiul Bizantin a pus piciornl in Italia me-
ridionala. !n anul 907 prefectul lor (prim magistmt) pri-
me~te titlul de spatharoQandidat, apoi in 920, de patri-
. . .
mu ro~

.
In secolul al XI-lea insa, .Amalfi a a tins .eel mai inalt
nivel de prosperitate. Arnalfi era po atunci principa,lul
mijloeitor al comertului en Africa ~i cu Spania musulma:.
na. El a.vea reprezentante eonwreiale la Cairo, . in Sirift,
la Durazzo, in .Adriatim.~J, ~i mcea concuren~a Venetici chia.r
~i pe piata Constantinopolulut1°40.

[Nici un alt ora~, scrie Guglielmo d'Apulia, nu este rnai bogat in aur,
in argint, in stofe de tot fcluL El este locuit de numcro~i marinari, la fel de
pricepuli in cunoa~tcrea cerului cit *i a miirii. Aici sc aduc marfmi din
Alexandria ~i din Antiohia, pot fi inttlniti arabii ~i indienii, oamenii ·din
Sicilia ~i din Africa 1ou.j

h< Constantinopol, eolonia anmlfitanilor a fost prima

a~ezan· italian::'t ereata eu caracLer permanent . .Aici locuia
1m mare numar de pexsomw i1nportante, dupa exemplnl
edor din familia Pantaleonc. AeP~tia, ~weau rcla~ii in iutre-
gul Ori;;nt,, iar binefacexile lm nu se lin~itau numai la ~ar<1
de ol'igine. :Maurus, fin] primului P::mtaleone, a fondat in
Antiohia, un spital pentru pelerinii din Occident. Gra11ie
legaturilor lor eu califul fatimid, ei au fondat h~, Ierusa- .
lim azilul Santa Maria la Latina, rczcrvat ama.lfita.ni-

16H
lor 1042• Pe de alta parte, amalfitani s-an calugarit la :Mun-
tele Athos. !ntre anii 980 ~i 1000, pe cind traia Sfintul
Atanasie, ~apte confra~i s-au stabilit la inceput la Iviron,
apoi au obtinut autoriza.tie sa construiasca intre Lavra
~i Karakallou o manastire a amalfitanilor, pentru a trM
acolo dupa regula benedictina 1043.
Ast.fel, inaintea Genovei ~i a Venetiei, Amalfi a detinut
pe pietele Orientului•un loc preponderent, insa cucerirea
normamHi, a Italiei meridionale i-a ruinat comertul. Ajuns
vasal al normanzilor, care erau du~mani ai Imperiului,
Amalfi ~i-a pierdut orice incredere la Oonstantinopol. 1n
anul' 1082 Alexios Comnenul a subordonat colonia amalfi-
tana Venetiei, care s-a bucurat de aici inainte de toate
privilegiile imperiale toM.

IV. Industriile de lux in Bizant

Dupa cum am vazut din exemplele anterioare, piata.

Constantinopolului ~i toate pietele mediteraneene erau
aprovizionate in mare parte de catre industriile de lux care
luasera, din secolul al IX-lea pina in secolul al XI-lea, o
dezvoltare uimitoare. Nu vom reveni asupra controlului
pe care il exercita statui asupra aeestor industrii, dar vom
constata ca tocmai acelui regim etatist i s-a datorat buna
calitate a produselor precum ~i mentinerea integritatH
monedei.

Industl·iile textile. Inul. Dupa invazia araba, Constan-

tinopolul mo~tenise industrii textile de la Egipt ~i in spe-
cial pe cea a inului, atit de raspindita din epoca romana,
precum ~i tesaturile din bumbac, a dtror intrebuintare era
foarte rara 1045 •
In secolele al IX-lea ~i al X-lea, teserea inului avea ~a
centru regiunea riului Strymon, pe cea din Pont ~i ora~ul
Cerasonte. Corporatia lintearilor (60wvonpch·o:L) din Constan-
tinopol cumpara aceste tesaturi pentru a le revinde !5roi-
torilor de tunici ~i chiar cetatenilor, cu conditia ca ace~tia
sa nu le revinda. Ei depozitau tesaturile in pravalii (tpyo:-
cr-r~pLo:), dar nu le puteau vinde acolo ~i trebuiau sa care pe
umeri baloturile pina la piata 1046• Pe unele pinze de in,
decorarea era pictata sau tesuta; altele emu brodate cu
fir de aur ~i de argint 1047 • La biserica din Hautvillers
(Marna) moa~tele Sfintei Elena, aduse de la Roma in vre-

169
mei carolingiana, 'erau · infa~urate intr-o \;esaturrt de in
tors cu fusul ~i brodata en mcdalioane reunite prtn entre~
lacsuri, incercuind altern:11tiv vultnri en aripilt> intin~;l\ ~i
lei a~ez:1t-i fata in fata ~i spate in spate . .Acest deeor este
completat en fnunoase frunze dispuse sub forma de cruce
care: umplu spa\inl dintr,~ mechlioane 1018 •

Pos iavul ~i Una. Dupa o inscriptio crc~tina dirr Asia

Mief't ~p&xcxp~oc; osLo un eroitor obi~nni!;. Termenul folm;it
la Omistantinopol este pscrc~onpci:rl)c; 9i titlul de p&nqv
se rezerva croitorilor de lux, care luerau haine din lina ~i
matn,se 1°49 . 0 pictnra din Octoihul Seraiului (secolul al
XII-lea) reprezinta un croitor ~ezind, cu pieioarel.e }ttir-
nate, pe o bancrt C\l ~asc picioare, sub care se obBerva stofa
la care lucreaza pentru a o impodohi l05o.
Arta ·tapisa:rli em liD:~ de ealltate suneriomit a "'> euit
in accla.~i timp din Bgipt ~i din Iran. In t~~1te e:pocile tapi-
seriile emu c:'tuta.te in Bizany, pentru tapetele ~i draperiile.
de pus la n~a ~1ji\ov (lldwn) mtre avmtu o largi'i utili7.i~re
in ]Xblate ~i biscrici.

[!Ieraklioc; ga.>ise in pa1atul loi Chosroes al II-Jea, Ia Dao!agect, f(>artc

multe covoar;o <lin linii de~ calitate superioara ~;>i allele brodntc eli acul 10 51 •
ii1 sccolul al X-lca, in zilch~ marilor rcccptii de la Marcie Palat, se a~ter­
neau pe ,jos pretioase covoare persanc 10 • 2 .]

in acBla~i Limp, arta tapiseriei fusese introdusa in Con-

stantinopol~ichiar in provincii ca :Pclopones, unde protec-
toarea lui Vasile eom?unda.se covoa.re moi penLra nona.
biserica 10"a. Acel:llsta industria s-a perpetuat pina irr se,colul
al XV-lea. La Tesalonic, in timpul Oomnenilor ea era, prae-
tic~lJla de ('\Tei 1031 •

[0 tapiserie en urzeala pe verticala din secolul al XI-lea, provrnind din

sa:int-Gereon din Cologne, astazi in Muzeul 'fesaturilor din Lyon, este fa-
cut{, din lin a eu in, ceca ce-i !Hun fond ecru. Pe acest fmJd se· detascaza
cercuri inehizlnd un gr.ifon cu cap de leu cc sfl~ie o rumegatoare ; cer~urile
sint unite de mici medalioane, marcate cu o tulpina de floare sati en un bot
de animal salbatic. Existii o adevarata arm0nie intre tentele galben des-
chis, verde, blcu pal ~i violet eu conturnrile de nnan~a ruginie lO&a.
Stilul monumental aparea intr-o opera, din care o colcc~ie americana
posedii doar fragmcnte 9i care,. dupa o inscripjic, il reprezcnta pc Sfintul
Teodor. Dupa dimensiimea fragmehtelo ·, in spec;ial cele alecapului aureo-
lat, sftntul era rcprezontat in picioare, in miirime nnluralil. Sliltil <icmon-
streaza o artii rafinata, prin dl'l ic8tetea modelului care am inte~te de nrta
p ictarii icoanel or.

170
 · Gama .culorilor cstc bogata ~i· nuantata. Aceasta llH:rare deteriorata
ar fi putut face parte dintr-un ansamblu, destinat unui pal at san· unei bi-
scrici lOoG. .
Ircfj.ne, in timpul ~ederii sale la Paris in1399, Manuel al II-lca Paleo-
logul a facut cadou ducelui Jean de Berry o tapiserie !mpodobita eu un
vultur cu doua capete ce figura in blazonul. sau 1057.]

Industria miWisii. Dupa invazia araba, industria mata-

sii, atit de infloritoare in Siria, mai ales dupaJmportarea
viermilor de matase, a fost acaparata de cueeritori, insa a
car)atat o mare dezvoltare la Conshmtinopol, unde era deja
activa in secolul al VI-lea 1o5s.
Alaturi de gineceele Marelui Palat, manufacturile par-
ticulare s-au inmultit, subordonate de altfel reglementa-
rilor draconice ale Eparhului. tn secolul al X-lea, cinci
corpora~ii se ocupau cu fabricarea S,i vinzarea matasurilor.
Ele aveau in fruntea lor un exarh Jiumit de catre prefect 1059•
Trehuie sa an:tintiin, de altfel, ca matasurile de~ineau un
loc foarte important in via~a bizantin8o, fiind vorba de
imbracamintea claselor privilegiate, de o anumita incrtl~a­
minte,· de tapete, de costume S,i s.tergare de liturghie, co-
per~i de evangheliare, de stindarde etc. I06o.
Al}a-numi~ii xci-rapTocp(O\ fabricau matasea nealbita,
insa ei nu trebuiau siJJ cumpere mai IYmlta watase decit
cea pe care puteau s-o prelucrcze. Aceste cumparaturi
trebuiau sa fie facute in comun de catre membrii corpora-
tieL Negustorii de matase (IJ.e-ra~onpac(H) vindeau ma-
tasea ncalbita in Forum. r:resatorii de matase ( dYJp~xaptof.)
nu aveau voie sa ~easa stofe interzise 1061• Inspectorii :weau
dreptul sa intre in atelierele lor oricind S,i sa le controleze
· munca. I1i se interzicea, pede alta parte, sa cumpere ma-
tase de la alW decit de la rnetaxopratai. AHi negustori
([3ecr·nonp&-rat) cumparau S,i vindeau ve~mintele de ma-
tase, in afara de ~esaturile interzise. Ves.mintele pe care
leexportau trebuiau sa poarte pecetea de plumb a prefec-
. tului 1062•
Utilizarea matasii era insa ~Jtit de raspindita incit
manufa.ctl1rile din Oonstantinopol nu puteau satisfaee
cerin~ele. As.a se explica faptul ca in secolul al XII-lea au
fost create la Teba ~esatori·i de matase 1063 . Ele au deve-
nit in curind foarte renumite 1064 si si-au reluat aetivitatea.
dupa incursiunea. normandru din anul 1146 ~i stramutar~.a
tesatoarelor si brodezelor in atelierele din Palermo. ln
anul 1161 Be'htamin din Tudela a vazut acolo evrei, care
erau considerati printre cei mai buni tesatori s.i vopsitori
ai Greciei, iar in 1195 Alexios a1III-lea a trimis patruzeci

171
de skaramangos-uri ie~ite din aceste ~ttclicre, sultil!nului
din Iconion 1005 .
lnpsitorii. Vopseaua era apliehta pe toa.te tf;saturile
de matase ~t linii ia.r uneori chiar pe cele de itL l n seco-
lul :'lll V-lca exista o corporatie (collegium) a celor mnniti
murileg1.lli, conohylilegttli. 0 lege a lui Teodosiu le inter-
zicea sa-~i abandoneze meseria Ilentru a-i pastra. cu oriee
prot J)restigiul, h'lge reprodusa in Oodul_lui Iustinian 1° 6 6.
1ll secolul al X-JC'a nu se mai arninte~te despre ei in Om·tea
Ptt~fectului, CC('l], co dovede~te ca in afara ginecedor din
J'ahtt, aceasta induslrie era lilwr:1. Novella 80 a lui Leon
al Vl-lC'a, ca.re abroga legile din secolul al V-lea, cpnfirma
aceasta, ipoteza, interzicind particularilor sa poarte imbra-
caminte impodobita cu platci sau cu borduri d~ purpu-
ra. 1007 . Erau admiJW 'insa cclelaltf' culori care ~e aipropiau
de J)nrpura, roz desehis san liliaehiu.
Din antichitatc, alaturi de lJUrpura veritabilll, extmsa
din JMtrexul vescuit pe coastele J ,~uconiei ~i Siriei, vop-
seaua so extragea din diverse plante (macri~, gamnt~t) ~i
mai ales din co~enila de Polonia (bl(ttta) adusa in Orient
prin cimpiilc ruse~ti ~i pc :I'vlarea. · Neagra 1068. Uneori se
vopseau batatnm ~i urzeala unci tcsaturi cu dona culori
diferite ~i sc tcse;nt pe ea filamcntde unei molu~te, P'ina,
tnarina, 1069 •
in secolul al X-lea vopsitorii atiusescra in artf~ lor o
adevara,ta maiestrie ~i, prin amestecuri s::~vante a doua
tonuri de purpura (stacojin ~i ametist), creau nuantele
cele mai dclie:')lte: patru tonuri de roz (tonulg<.tlben, rozul
dclic~llt, doua rmmri inchise). Accstea imit~~u culoarea;
fructdor (caisa, picrsica, lamiic, rnar verde), Jolosinlj cind
tonnrile vii, cind smnitonurile 1070 •
[lata de altfel citeva spccimenc de combina~ii de culori pe tesaturile
biza:htinc ale tezaurului catedralei din Sens: desen albastru lnchis, gal ben
deschis ~i alb pe fond galben deschis (giulgiul S(inluh;i Victor) ; m{t!ase
alba cu desene de Damasc, cu accente din purpura violeta (giulgiul f>finlului
Savinien) ; desen rqu-dr~a~a :;;i am·iu pe fond ecru (giulgiul Sfinlului
Leon) 1071 ; fond alb, aec,,nte de pnrpur{, violela :;;i aur ( giulgiul Sfintului
Sil'iard ).J

. Decnrnl: modelele inmiene. Numarul fra.gmen:telnr de

~esaturi dispersa.te in eolectH este infinit, dar nu detinem
nici mi'Lcar o singura piesa de mari dimensiuni 1on. ,
" Compoz!tia. deeora. tivi1 ar oferi o mm~cat() .idr(' p~spr~
erectnl stralucttor care-1 acest:; m~th~sun
de lor.

172
 Modelul ca,re se impunea tuturor tesaturilor consta in
ilt'epet~trea la nesfir~it a aceleia~i teme, amnjament in intrc-
gime oriental. Schen1a geometrica ~i siinetria perfecta eru,u
legea gcnului.
. Um~ori nu exista un cadru, dar snbiectul era repetat
sim.ct:rie intre benzile decorative; astfel apar imblinzitorii
de lei de la Muzeul din Cluny, care stau fata in fata ~i fie-
care deschide gura unei fiare 10 7:>.
Dar, de cclc rnai multc ori, subiectul principal este
incadr~llt 'intr-un cere san intr-o elipsa formind o banda.
. la,rga, impodobita cu mici subiecte decorative. A.ceste
cercuri sint unite intre ele de discuri, a~ezate in numar
{]e dte patru la extremitatoa· axelor lor. Spatiul care so-
para cercurilc estc ornamcntat cu animale afrontate sau
cu un decor vegetal. AceRt deccir este de origine iraniana
~i a f.cst aplicat in Constantinopolla teme dintre cele mai
variate: auriga conducind o cvadriga 1074 , imparati vinind
lcul Hl 75 , tdna pagina a sacrificiului facut Dioscurilor 1076 ,
tema cre~tina a Bunei Vestiri 1077 , animale izolate sau
afrontatc 1078 •
Am:st aranjament a fost imitat in cele mai vechi t,esa-
turi fabricate in Occident 1079 , undo matasurile bizantine
stirnean o admiratic fari"'L margini. Poctii care le descriau
povesteau ci"'L cle crau tesute de zinc ce locuiau in insule
'indeparta te 1080 •

Bn~dcria. Brotkrii ~i mai ales hroilezPlo imlloguteau

:adeseft tcsaturile cu decoruri varia,te. Brodcria cu fire de
aur (ar.; barb(tricaTia) era practicata pina in Galia in seco-
ilul ai V-lea, de eatre sirieni 1081 ~i se intereala uncori en perle
fine. Pe draperiile suspend:JJte intre coloancle de argint ale
-cibori?Hn*-ului aflat in altarul de la Sfinta Sofia, se bro-
·das~wrt trei ~1rCiM]e de aur pe un fond tcsut in fire m.ulti-
colon~. Sub eel din mijloc aparea imaginea lui Hristos. re
ve~rnintele lui, firele de aur erau cusute pe ~esatura cu mici
puncte din fir de mi"'~tase 10s2.
JHeseria. de broder in aur (-:·szyk·r,c;) era inca fmu·te ras-
11indi~{i in secolul al XII-lea si foarte hiJ,noa.sa 1083 . 0 J)ic-
tura diutr-un n1~muscris dat~t cu anul 1368 reprezintrt
fem.ei ~ezind intr-o gradina. inflorita, brodind cu acul o
stofa ornamentaltt; o 8.lta femeie, in fatft unui razboi de
t-esut, infa~m1ra firnl pe fus 1os1.
* CIBORICM. Ediculii. ridicatii deasupra altarului, pcntru a adilposti
.masa. Tot c. se mai nume~te ~i Sflntul Pctir.

173
 Bmderia de ::mr ~i argint, imboga~ita cu perle ~i ginvae-
ruri, era a.plicata ornamentelor ecleziastice - a caror son1JJ-
tuozitatH ii uimea pe straini 1085, 1)e vMurile litm'gice, in
speci?..l cu epitafuri infa~i~indu-1 pe Hristos mort,· pa.zit
4e ingeri 1086- pe giulgiuri ~i draperii mortuare 1os7, pe c;tin-
darde 1°88 . ln toate epocile, broderia servea la reprezen-
ta.rea, pe ve~mintele de mare pompa, a. I)ortretelor ~i a
mf!.rilor compozi~jj, ca triumful lui Iustinian acmpra lui
Gelimer - in fir de a.ur :pe un fond purpurin 1089 - curn este
Schimbarea la f~1~a, Primirea in rai a celor drep~i, ImJla.r-
ta~irea Apostolilor ,pe xmmtia, numita a lui Carol eel :.Mare,
de la Va.tiean 100°.
AHe industrii de lux. Am eihtt deja u~ile de hronz
inerustate in argint, din seeolul a-1 XI-le~t 1091 Opere im]J.Or-
tante, in bronz ~i alte metale, dateaza din timpul domniei lui
Teofill092 • 0 tehnica foarte raspindita·dupa secolul al V-lea
era cea a pla.tdurilor, a discurilor frnissoria, clypei },II~tte­
nelor * etc., in argint iimohilatc eu aur, luc·rate in teh:nica
att repousse, cu reluarea detaliilor cu fljutorul stiletului de
~gravat.
Unul din primele centre de fabricare a a,cestor obieete,
marcate cu ~tampill:l de control, IJare S{L fi fost Antiohia,
a1)0i aceasta ,tehniea s-a adoptat la Constantinopol undo
obieetele de aur ~i argint au fost impodobite cu pietre
pretioase ~i eu emailuri 1093.
Industria obiectelor de arta care aminte~te eel mal bine
despre splehdorile din Bizan~ este aeeea a emailurilor cloa.-
zo:l'!ate pe fond de aur, 3J caror origine iraniana este certa
§i dintre care cele mai vechi <"xemplare c·unoseute 1H'OYin
din prada· popoarelor bf!Jrbarl~ care au venit in contaet cu
Bizantul 1094 . ln cloaz9neuri de metal, formate din mici
benzi, care urmeaza conturul unui desen grava.t cu sti1eh1l
se aplica un amestec sticlos ineolor formind fona~mtul,
transformat in pudra fina. Accasta pudra s.e amesttca eu
oxizi metalici de diferite culori. in continuare, se supww~nl
la mai multe coaceri la tempemturi inalte.
Email:uea era. practica.ta la Consta.ntinopol in secolul
al VI-lea : cu emailuri crau decorate podoabele altaJ'uhli
· de la Sfinta. Sofht 1095 ; dar m~rea epoca a rmailului bimn:.
tin a. fost cea a diD.c'1Stiei macedonene. N u exist a ceva. mai
strMucitor, mai plin de mare~ie ca stauroteca de la Lim-
* Vas de form;\ circulara piaU\, folosit in cultu1 catolic pentru a primi
ptinca sfinptii. (n. lracL)

174
 11
bourg~sur-I~~1hn ~i de asemenea. ceya mai revrez~:mtativ
al idealului hiz::mtin ~i a, artei sale in coloristiea 109 \\. Ninlic
mai original. decit potirul de aur din eoleetia Stoeklet din
J3rux:olles. al carui fond este decomt CU minuscule emi!JilUI'i
cloazonate, reprezentJ:nd Cina c(!a de Taina 1097 . ·
Trebuie, de asemenea,·iunintite uncle lucr~ri delieate,
mo~t<'nite de la antichitate, cum sint prelucrarea pietrelor
fine, .taiate ~i gravate, apoi montate in aur pentru a face
cered, bratari, inele, fibule 109 8 .
[Pielrcle prcnoasc veneau, aproape cxclusiv, din India. Sc spune cii,
pe Y1·em~a lui Constantin, un avenlurier de origine pcrsanii, pe mnne l'vlc-
trodor, dlndu-se drept filozof, s-a dus in India ~i, practicind castitatea, a
d;;tigatlncredcrea bruhmanilor care i-au permis sa piitrundii in sa11ctuarul
lor. Acolo a furat tot ce putca sa ia eu cl dintre perle ~i pietre pretioase iar
rcgclc ~arii i-a mai dat 9i altele, pentru a lc ducc impiiratulu i C<nistantin.
Astfcl se explicii importanLa cantitate de perle ~i de pietre pretioase care
drculau in Impcriu 1099.1

Accstei telmici i so vJHttura cca a, prelucrarii pietrelor

dure, jasp verde sau ro~u, alabastru, onix etc., din care se
[abrieau £:amce, cupe ~i frm:i1oase]e poeale din tezaurul de
la bazilic~1 San' Marco din Venetia, in care se amesteea
diferite tehniei (monturi de argintario ornate eu geme) noo.
Remarcabilc prin delicatetea lor sint icoanele din stea-
tit teprezentind sfinti militari, ingeri etc., care rivalizea.za
cu filde~ul prelucrat no1. ·
J"iiu ·existi"'t ceva mai placut docit rnunca sculptorilor in
filde~, ale caror lucrari pastrate ne ofera informvtii 8Jsupra
diverselor perioade ale sculpturii hizantine :. dipticuri
commlare din secolele al V-lea ~i al VI-lea, :1,1 c::Jxor model
stereotip vine de la Roma, monumente cre~tine, polipti-
cttri, pixidc din aceea~i epoea, imitatie de modele antice
Ble ])Crioadei ma.cedonene (sipete cu teme profane, tablouri
de ansa.mhlu, tripticuri, dipticuri cu reproduceri ale dra.-
l)eriei antice, remarca.bile prin fermitatea. stHului) noz.
[0 pieturii dint r-un manuscris allui Oppian din Cilicia; alaturi de vcr-
suri care descriu coltii unui clefant, prezintii un tiniir sculptor in filde~ tn
timpullucrului. El se afh'i a~c~at in fata unci mese de lucru pe care se ob-
ser\'a un fel de grcblii ~i o menghinii executatii din tije mobile, intrc care se·
{Hstingc o bucata de filde~, un os abia degro~at, pc care artistul pare cii il
~lefuic~te. Pentru aceasta operapune cl se ajuta, de asemenea, de un eiocan
de lemn, de un ferestriiu, precum ~ide un raeypeP 10 ~.J ·

Nileste:ri si lucratori. Care era soflrta lucratorilor ce

exeentau a.c'este obiecte minunate ~ Pregatirea lor tehnica
se facea in ateliere unde intrau inc::!, din copilarie. Sintern

175
 infonna~i'desprt> aeeasta prin eiteva contracte de UC\~nicie,
dintre care cele mai vechi, descoperite in Egipt pe pa piru-
suri, provin din vr·emea< imparatului :Augustus, de la. sfir-
~itul secolului al Til-lea : multe din ele se ref era la industria
textila. Ucenicii sint minori inchiria~i de catrc p~irinW
lor contra unei sume de bani platite de catrc eel care ii
folose~L Perioada de ucenicie em de doi ani 1104 . Clauze
simHare se gasesc pe un papirus din Panopolis (Akhmin),
datind din anul 605, sub domnia lui F okas 11P5 .

[Contract tntre Aurelius Dioscoros Asynios ~i mama sa, Tibeliia, din

Urgul 'rhinos, pe de o parte ;
~i Aurelio,o; Pachymios Psatlws, din Panopolis, pe de alttt parte:
- ambii ealifica\i cu titlul fi.[o-8~oc; r:ocrcpupoitwz·ijc; (mc;-ter In
vopsitorie in purpura).
Me~terul se obliga sa-l puna pe ucenic in situatia de a exercita aceasta
meserie in termen de doi ani cu conditia sa primeasca de la el 11 mawri de
grtu. De remarcat cii ai<;i ucenicul trebuie sii-i pliiteascii patronului o taxa.
Ca ~i in epoca romana, o importantii suma de bani era prevazutii a ~.e pliiti
de catrc una din cclc douKt piirti, care ar fi reziliat contractu] inainte de
termen.]

La Constantinopol, iar aceasta ·se practica in mai multe

ora~e, · fiecare corpora~ie i~i avea cartierul sau : sticlarii
la poarta sticlariei dind spre Cornul de Aur ; turnatorii
in bronz in cartierul Chalehoprateia, intre Sfinta Sofia
§i Forum-ul lui Constantin; turnatorii in aur ~i argint in
Mese, sub supravegherea directi1 a prefectului ; aurarii,
~esatorii de mata.se, in apropierea Marelui Palat nos.
Statul controla pre~-urne marfurilor ~i sa.Iariile. Dupa
',~pidemia de eiuma din Pnii 542-543 a avut loco cre~tere
brusca a pre~urilor. Printr-un decret imperial, Iustinil:m
restabilea veehile preturi ale marfurilor ~i interzicea orice
cre~tere de salarii, sub pedeapsu. aplicarii unci a·1i1enzi
proprietarilor, ecl1iva.Und cu triplul ci~tigului lor llo 7 . De
fapt, nu exista deloc ~omaj ~t lucratorii nu puteau fi con-
cediavi decit eu mare greutate. Orice om apt de munca,.
gasit rara ocupatie, era dirijat spre o activitate de utili-
tate publica san de binefacere 1108 . In perioada persecu~iei
iconoclaste, un mare numar de speciali~ti ai industriilor
de lux s-au refugiat la Roma unde, dupa cum am vazutt
l}i-au instalat atelierele ~i au adus in Italia arta Orientillui.

176
V. Sfu·~itul etatismului ~i eoloniile straine (1081-
1204)

Nu vom reveni asupra tristei situatJii in care se a,fla

Imperiul la mcarea pe tron a .lui Alexios Comnenul. Spe-
cula asupra cursului grinelor sub 1\1ihai1 al VII-lea 1Hl&
~i zece ani de razboaie civile au produs o asemenea pertur-
bare in economia Imperiului incit pentru prima oara,.
guvernul imperial a fost nevoit sa devalorizeze pentru un
timp titlul monedei nomisma, care de acum incolo se va
numi hyperper mo.
F ara indoiala, Alexios I ~i urma§ii sai au redresa.t situa-
tia politica interna §i externa, dar pe seama tezaurului
imperiului. Pentru a face fata normanzilor din Italia, ca:rt7
vroiau sa puna mina pe Constantinopol, ei au trebuit sa
incheie aliante cu republicile italiene, Venetia, Genova,
Pisa, care §i-au pus flotele in slujba Imperiului, in schim-
bul concesionarii de intreprinderi permanente la· Constan-
tinopol ~i a unor privilegii comerciale, care au ruinat
industria ~i comertul Bizantului. .
Prin tratatul incheiat cu Venetia in luna Inai 1082,
Alexios Comnenul crea un precedent periculos : acorda.rea
de avantaje economice din ratiuni politice. Urma§ii sai
aveau sa profite de aceastalectie. Dupa domnia stralucita
a lui Manuel I, adevarul a ie§it la iveala §i Anghelii au dus
imperiulla ruina. In organizarea cruciadei asupra Constan-·
tinopolului, motivele de ordin economic au detinut un loc
preponderent : Venetia a vrut sa-§i reci§tige J)Ozitia sa la
Constantinopol §i in Grecia, pusa in pericol de catre geno-
vezi.
Astf(~l, economia dirijl;lta, etatismul, care contribuisera
la maretia §i succesul intreprinderilor economice din :Bi-
zantJ dispareay pentru totdeauna. Industria §i cm:nertul
erau de acumincolo libere, dar beneficiile acestei libertati
aveau sa-i imbogateasca mai ales 1)e straini sau pe marii.
prqprietari detinatori de privilegii.
Conseeintele erueiadelor asupra eeouomiei hizantine.
Una din consecintele cruciadelor ~i 3· crearii de state libere
in Siria a fost deposedarea Constantinopolului de rolul sau
de piatacentrala litre Orient ~i Occident. Comertul Indii-
lor §i al Chinei aju:risese de acum la portile Siriei, de unde
flotele italiene 11 duceau in Occident. Cu produsele orien-
tale: mirodenii, parfumuri, matasuri etc., incarcatura la

12-c.115 17-7
:intoarcere contine~~ m::trfuri din Siria ~1 din Pal<pstina :
vinuri, masliwco, trostie de zahar, humbac, matase, sticlarie
de Tyr, vops_elc ete. Aceste flote comerciale faceau in ge!le:..
ral doua eaH'ttorii pe an, la Pa~te i$i la Sfintul Mihail. In-
ciircatura lor sc compunea din pelcrini ~i din unele'produse
din occident cun1 erau grosohmele postavuri de Flandra
reptelucrate. 1n I.~ombarcli?•. Constantinopolul rm putea.
rezista acestei concurente: piata sa ramasese de r1.cum
in afara m~trilor drumuri comereiale.
Trezirca Occidentuhd. S-a pctrceut de fapt unul din
evenimcntele eele nmi importante ale istoriei univerSf11e :
de~teptarea Occidcntului, trecerca de la cconomi2" prin
esenta rurala la o noua viat~t urbanrc, in care preponderenta
~partinea eorpomtiilor de me~te~ugari ~i de negustori.
In plus, in secolul ::>.1 XII-lea, Franta, dupa Italil:lJ, a avut
pietele sale intcrnationah~, printre care tirgul din Cham-
pagne, vizitat de negustori veniti din toate colturilc Euro-
pei, depa~ep. in importanta celebrul tirg de Sfintul Dumitru
de la Tesalonie.
N u sintem in stare sa acordam destula importan~a
acestei rcvolutii. +arile din vestul Europei sc pare ea s-~m
trezit dintr-un lung sonm ~i orieit de mare ar fi fost presti-
giul Bizantului in f::~,ta lor, aceste:J· au creat elc insole,
1)rin propri~~ forta, o civilizatie care avea sa devina ?. lnmii
intregi.
In sccolul al XII-lca, mai existau industrii bizantine
iar reputatia lor era inca mare dar nu se mai zi.ireau deloc
negustori greci pe caile marelui comert, ~i numai stri15nii,
nmi ales italienii, frecvcntau piata de la Oonstantinopol,
uncle importurile spores.ufara incetare, in detrimentul mone-
dei imperial e. La fel erli' situath1 ~i pe celelalte piet'e ale
irnperiulni. Tirgul de la Tesalonic ii atragea nu numai pe
itnlieni ci ~i pe franei, pe bulgari ~i chiar pe popoarele din
nord. Alte tirgmi se tineau la Oorint, la Almyros in golful
Yolos la Negroponte, Ohios, Andros, Ohrysopolis, Hodosto,
Adramyttion, Attalia 1111.
Secolul n1 XII-lea reprezinta intr-adcvar epoca in care
se desavir~e~te de~teptarea marelui eomert european, da.r
nu Bizantul profita de pe urma lui. Situata intre lumea
araba, Italia bizantina ~i Occident, Sicilia rcgilor nor-
manzi pare sa fi acaparat toate arte\e, toatc industriile,
toate resursele intelectuale ale acestor societati, pentru
a face din elc in timpul domniei lui Roger al II-lC3· ~i a
urma~ilor acestuia, una dinfre cele rnai stralucitoare, cele

178
 mai soniptuoase dviHz:=t~ii, care <oU .existat vreodn.ta in
Eurcrpa.
t:oloniile straine din ImJlfniu. De acum inainte, dupa
cum spmw~~ Nikctas, imparatnl ,cautc~ sa-:Ji ci~tigo simprr,-
tia itctlionilor, care obi~nuieso sa intre, au toate pfnzelo 81(,8,
in por·ttll reginei ora~elor" 1112 . Prima a aparut Venetja.
Ale·>.'ios Comnenul ii ~tcord{t seutire de impozite in toate
porturile imperiului iar Ia Oonstantinopol ii acorda uu
earLier situat pe m::~1urire Cornului de Aur, in fata debarea,.
derului pentru Galata, cele .trei schele situate pe acet:>t
<'heu :;;i o brutarie 1113 • In acel timp Venetia avea intreprin-
deri in Corint, b Telm, la Negropontc·, la Saint-Jean-d'A-
cr a, fostul Ptolemais, la Alexa;ndria. Banci~e sale l)CQrdau
importante credite cu plata la termen intreprinderilor co-
merei::;le nH.
In ::mul 1111 Alexios I, aflindu-se in razboi eu Bohe-
mond, incheie o alianta <;u republica Pis<>i, cedindu-i, cu.
scutire de taxe, importul de aur ~i argint, 9i cu o taxa re-
dusa la 4% pentru cele1alte articole. Pisanii vor avea la
Constantinopol un earlier, case, ma·g~tzii, o schela in pmt;,.
locuri rezen~,te la catedrala. Sfinta Sofi~• ~i la hipodrom 1115 .
Genovezii nu au acces la Constantinopol decit in anul
1Ui5, solieitati de Manuel Comnenul, aflDt in razboi cu.
normanzii din ltalia. Ei au obtinut o reducere cu 4% a
taxE>lor va;male ::~;supra comertului pe care il practicau, dar
cartierul care le-aJ fost concesionat so afla irll'egiimea deja
ocu:pat~. de venetieni ~i de pisani. Aceasta a provoc:ut o
putcrniea, iritare v, pisanilor :;;i a venetienilor, care au jefnit
in n:wd salbatic ca.rtierul genovez in anul1162. Dupa lungi
negoci€ri, Manuel a hotarit sa-i a~eze pe genovczi in afara
ora~ului (1169). Nemultumi\i de aceasta m8sura, au reu9it
sa obtina cartierul Ko:parion a~ezat . pe Cornul de Aur
(1170), dar acest nou amplasament a fost din non pradat
de veneticni in anul unnator, iar ca nrmare genovezii au:
fost repu~i in posesia cartierului lor 1116 .
Majoritatea italienilor stabiliti in imperiu nu pHtte::m
def:;it 10% din taxele puse pe import uri, genovezii ~i pisanii
pFi.teau 4% ia.r venetienii, care forman colonia cea mai
numero~A.:;:'."~ §i ca.re erau cei Imti aroganti erau complet
scutiti de taxe. Aceasta situ~tie nu putea sa dureze r•re~·
mult ~i l:J. avut ca urmare teribilul pogrom din anul 1182
impotriva colonmor oceidentale. Politica stingace a An-
ghelilor a faeut ~i mai mult rau, ducind 12 ruillil,rea imperiu-
lui.

179
'VI. Exprop1-ierea ~i cucel'il'ea economica a Bizantului
>(l2fH -145:1)

Dupa resti"tura~ia incompleta din anul 1261 :;>i cu toate

eforturile lui Nlihail Paleologul pentru a-1 redresa (1261-
1282), impetiul a devenit o ~ara datoa.re :;>i a cazut sub do-
n1ina~ia politica :;>i cconomica n. strainilor. Doua cauze de
sUUJiciune s-au opus oricarei speran~e de redresare 9i
.annme: prabu9irea monedei bizantinecarea determinat ba-
terea monedei deaur in Occident, 9i situa~ia de la Constan-
tinopol, devenit cimp de bataie intre genovezi 9i vene~ieni,
care i9i disputau piata :;>i patrunderea in JVIarea Neagra.. ·

Caderea n\oncdei imperiale. Dupa emn. am vazut, deja

.ayusesera loc ·crize trecatoare ale monedei, dar acestea
intotdeauna. fusesera rezolvate. !n anul 1204, hyperperul
:inca mai valom 90% din pre~ul curent anterior 1117 . Pri-
melc dificultri~i au aparut in Niceea in timpul lui Ioan
Vatatzes, care a biitut, pentru eom.er~ul interior, piese de
16 carate din aur Hn 1118 9i piese normale de 24 carate pen-
tru comer~ul exterior 1119.
Dupa reluarea Constantinopolului. in l.lnul1261, Mihail
Paleologul a. dat ordin sr~; fie retopite monedcle existente
dar a red us hyperpentl.la 9 9i a poi la 5 cara.te mo.

llatcrea monedei de aur in Occident. Aceasta moneda,

de proa.sta calitate, a adus cea m~~i mare ]XI·guba eomer-
vnlni interna~ional, in momentu1 in care el atingea deplina.
Sfb dezvoltare iar accasta. i-a determinat pe oceidentali sa'
j)ata moneda de aur. Prederic al II-lea daduse deja. un
exemplu in acest sens cu al sau augustal. ln a.nul 1252,
Floren~a batea florinul, ~cu floarea de crin, care a avut
imodiat un m.are succes. In arml1284, Marele Consiliu din
Vene~ia t~ hotarit emiterea ducatnl~ti, care nu a intirziat
sa fie fm~Jrte crmtat 1121.

f:onsccinte asupra nwuedei hnpel'iak', J~a inceputnl

domniei sale, Andronic a,l H-lea a incercat sa imbunata-
teasca hypmjyerul, dar in anul1302 Vcne~ia arefuzatacea.s-
ta moneda, considerind-o de proasta calitate 1122 . Apoi,
in 130J, solda pe c~ne a trebuit s-o plateasca almugr.vari-
lor a grabit prabu9Irea morwdei. Ca urmare a si'\,ri1c~trii
tezaurului, a erni.s hy_perperi din 5 par\~i aur ~i 19 de ~>,Jiaj.
Dl. Adrien Blanchet, care a studiat monedele diu timpul

180
 •
lui .Andronic ::~1 II-lea., a eonstata.t ca ma.jorita.tea lor con-
tineau alia.j prost de cupru. Totu~i monedcle cu dubla
eiig'ie (Andron,ic ~11 li-lea ~i Milmil al IX-lea, tlrtr rnai ales
eele en Andronic DJ li-lea ~i Andronic al III-lea,) au cu-
noscut o reaH1 imbLm;-ita1>ire a calita,~ii. 1n conLinuare, se
pare ca S-ar fi stradUit Sa menti:Ra titlul, reducind s'TCU-
tatC3· monedci. 0 piesa de aur din vremea. lui loan a.l
V-lea (pe la· a null391) rm cintarel}te d<::cit 1,88 gr 1123 , dar
titlnl sau este exeelent. Pe revers, efigia Sfintnlni loan
Botcz(ttorul este de a.cela~i tip ca ~i eea. a florinu1 ui.
Aceste e:xpediente nu putean permite monetiei impe-
I'iale sa lupte . in'lpotl'iva florinilor 9i ducatilor, deveniti
instruri1ent de schimb a.l nmrelui comert.
· Platue sc efectuau, de a,ltfel, dupa-greutate, astfel ineit
imbunatatirea titlului devenea ceva iluzoriu. Hyperperii.
nu ml:l·i erau cousideniti decit ea o moneda de ealeul, iar
la pHt~i nu intmu decl.t evaluati in ducati sau in florini 1124 •
Ditt'- fundul pri'ipastiei inca nu fusese atins. ·M;tnuel al
II~lea a seas" o noua e,n:risie de monede eu titlu slab, d.:; tip
venetian. loan al VIII-lea a incetat sa mai lupte f}i nu a
ml'l!i emis deeit monede din a.rgint ~i din arama. Guvernnl
traia din credite autorizate de Yenetta ~i din pomeni pHt-
tite in moneda straina 1125.

tt~loniile strainl:' la l:onstanlinopol in :mull45:J; Sub

domnia ultimilor Paleologi regasim numeroasele colonii
straine, enumerate de ciitre negustorul itl?lian Pegolotti,
agent al easei Bardi din Ji~lorenta, care a ajuns pina in Ohi-
m•, ~~ iocuit in Cipru (1324-1327), a poi in1335 h.t Constan-
ttno_poJ1126. Dup:\ Initrturisirile SlJJe, un cadou bine plasat
raeea sa se reduea taxele de varna. Grecii, chibzui~i, deplin-
geau aeeasta acaparare de c!'lotre straini a resursefor care
altadata asigurau bogatia economiei bizantine f}i mare1>i~1
statului.

[La. origine, seria Nikefor Gregoras, s-a permis (latinilc;r) sil-~i ridice
dLcva mici ~i mizerabile constructii. Cu limpul ei au ajuns 1a striilncire ~i
la putere. Discordiile dintre printi, slabiren armatei, slnt cauza acestei
prosperitap, carea adus in miinile lor ,nu numai toate bogatiile.Bizan~
~ului ~i veniturile miirii, ci ~i toate veniturile publice, care imbog:!teati te-
:raurul printului" 1127.]

In anul1453 coloniile cele mal puterniceemu aie Ge-

novei ~i. Venetie[ care au organizat fiecare la· rindul situ ade-

181
varate stat<', cu podest/t *, cu SL\tnllor, cu depozitc)e lor,
pl'inm ht Oalaht cealalUi viza-vi, pe Cornul de Aur 11 ~ 8 •
Acest(l eolonii. erau strins legate de nwtropolcl(~ lor : free-
ventelc eonfliete dintre ele ~i guvernul imperial se terminau
intotrleauna in favoarra lor. Genovv eaut:t ~-1':. :faca aliante
cu turcii dar dore~te s:1. mentina rcgimul bizantin, (·a1:e
em p~'ntru ca, foarte avantajos. Venetia, diu contra., men<J-
jindu-i pe turci, avt'a COIJvingerca ca ]ll'abu~irea Bizantului
nu-i va afecta pozitiile sale in Orient ; da.r in loc de a
salva, impcriul, ea continua si1-l H\rimiteze ~i sa-i distruga
eomertul,.-eare nu mai era rep'ezentat dccit in 1\Jmeea.
Venetia, deja ·stapina la Tesalonic, jindui9, chiar ~i duplrt
ultirmil loc de azil al elenismul'qi, a.J carui port principal,
Monemvasia, echipeazacorabiimaiales pentru curse rapidC'.
Ali1turi de genov_ezi ~i venetieni, Paleologii gazduisu·a
negul'tori ~i rUn 8,lte thri occidenhtle, dar lorlea-corda8rra
privilegii mai puTin avantajoase. In:1portul de produse
din. tarile acestora inca ma i lasa uncle beneficii vamilor
imperiale. Se puteau vedea· pe piete postavuri de F1an-
dm, de Reims, de Flon'Hta ~i alte produse fnmtuze~ti-
f fn felul accsta ducele de Bourgogne, Filip eel Bnn, a vindut la ·Rhodos
~i
pe alte p.ie~e 110 buciiti de postuv de Wervicq, imbarcat\l pe un·vas care
avea si'i-i ajute pe cavalerii din Rhodos (1441). Din 1444 pim'i in 1451 el a
mentinut o marc corabic Ia Constantinopol l12 9 .J

In sehimb, occidentalii cumparau produselc IJevantului

~i ale Greciei biz9.ntine, mai ales vlnul de :l\Ta1voisie (Jfo-
1letllrrtsia ), foarte a.preeiat in beeidt•nt nso
Cea m~.i veche colonie era cea de 19J .A.liC:on?.) care da.ta
de pe vremea cind Manuel Comnenul oeupase acest ora~
(1151-1168). Foarte prosper{t in secolulal XIV-lel:IJ, aceas-
ta colonie era, guvernati'i de un consul, nurnit de TnfH'o-
IJOHi. A.ndronin ii aconl~tse taxc de 2% la intrarea ~I hv i'ico-
sirea '!narfurilor 11 31.
' Republica Ragu:<a, care i~i ci~tigase independent&. fata
de RiZ3·n~, Vt>ne~ia ~i Ungaria, s-a apro11iat de Paleologi
impotriva JKricolului tm·e.esc (al doilCf1 sfert ~tl secoh:lui al
XV-Jca). Mmmel al 11--lcp, a vazut in aceasta apropiae un
~liat util impotriva razboinlui economie pe ea,re Venetia
il ducca in Moreen , dar nuruai ·in a nul 1431, Constantin
Dnigase~, (1e:spot al Moreii, a aeordrtt privllegiiRagu,ei r;;i, .
in 14G1, un ('~trLier la Consta,nti.nopul11 32 .

* Primul magistral a! ora~ului din centrul ~i din sudul Italiei, In EVlJl

Medin (n. b·ad.).

182
 0 puternieii colonie de catal~ni s-a insta.lat la Oonst~Hl­
tinopoi sub Andronic al II-le?•. In 1290 consulul Dalmaccio
VClliBe Sa ceara 8-CBasta IJCrmisiune in llUil'lCle locuitorilor
Aragonului, Cat~hmiei ~i Majorcili, ,lmrghezilor" din
Barcelona, Valencia. ~i Tortos~1. B9·Sileul le-a dat, dreptul
de a .drcula 'inirnperiu~ile-a;stabllit o taxa de3% (1290) 1133,
dal' aee~~ti noi oaspeti n-au intirziat sa devina indezirabili,
asoeiind comcrtului pirateria ~i brttindu-se mereu cu geno-
vezii. Un a-1 doilea 11rivilegiu le-a fost acordat de Andronic
al II-lea (octon1brie 1320), care tot n-a irnbunrttatit situa-
tta. Dupa pacea irnpusa de catre genovezi lui loan Oanta-
(~uzino (mai 1352) toate porturile Irnpcriului all- fost in-
chist~ pentru c~,talani dar o varte :;. eoloniei a riima.s la Oon-
st::>niinopol 1134 . · ·
In anul 1438 aceasta colonie a fost reeonstituil.a. loan
al VIII-lea l-8, acceptat, in functia de consul al cata-lanilor,
pe Perc de Hocnfort, fost consul in colonia venetiana din
Modon. 0 locuin~a trebuia sa fie construita la Oonstanti-
nopol, dar aceasta rm s-a putut realiz~1, in anul 14M>, din
cauza unui conflict a1)arut intre Oonsiliul din Barcelona,
care 1-a revoeat pe Hoe::J.fort, ~i Alphons al V-lea de Aragon,
care il sustinea. Aceasta lucrare nu a fost terrninata decit
in anul 1451 iar noul consul, Joan de la Via, a riimas in
acea,~ta funetie pina in arml 1453 ll:l5 .
Porturile din Provence, J'.fa,rsma, Mont pellier, Narbonne,
desfasur~ u in secolul Dl XIV-1 ea un comert ~1ctiv cu Oonstan-
tinop~lul ~i de aici irnportau produse h{digene.

[Riscurilc crau mari, din cauza corsarilor venc1ieni ~i catalani. Inciircii-

tura unei singurc coriibii din J\Ionlpellier, capturatii in anul 1355, valora
1 000 scuLi de aur. Printre importurile cc se fiiceau in Orient semnaliim alau-
nul, pieile, ceara, griuJlHG.]

Uncle privilegii au fost acordate ora~elor provertSfl.le de

catrc Andronic al III-lea : eartier la Constantinopol, consul,
taxe de 4% 11 37 . Oele de la. Narbonne au fost rcinnoite de
loan al V-lea in 1346 1138 • Acest comert a fost mai putin
a.ctiv in seeolul al XV-lea : totu~i, in timpul asediului se
ana la Constantinopol o nava provensala 11 39 .
Florenta·, devenita ora~ me~tc~ugiiresc in secolul al
XIII-lea, a inceput sa-~i cxporte produsele ~i ·ca .urrn::Jre
aici au luat fiin~a mari companii eomereialo ~i in acela~i
timp banei de credit :Peruzzi in anull27 4, ruinati in 1313,
principalul debitor, Edua.rd al III-lea, rimuntind la d9to-
riile sale; Bardi, devenita comp::mi.a cca mai puterniea

183
 avea 346 de agouti, contabili, casieri, notari. .Aceste com-
:panii aveau un nume colectiv ~i ofereau dobinzi intire 5
~i 20 %, de:punatorilor n4o.
Pe de alta :parte, ocu:parea Pisei de catre florentini in
anul 1406 a avut ca rezultat desfiinta.rea coloniei pisane
de la Constantinopol1141. Florenta· ex:porta stofele prin
intermediul Venetiei, a~teptind construirea unui pm·t la
Livorno, dar ambitia sa era de a avea un cartier la Con-
stantinopol1142. N egocierile au inceput in anul 1430 ~i au
fost dificile, .Abia dupa Conciliul de la Florenta, Ioan al
VIII-lea, caruia. republica ii avansa.se 100 000 d13 scuzi
pentru cheltuielile sale de calatorie, a. concesionat florenti-
nilor vechiul cartier al :pisanilor 1143 .
.Astfel, departe de a se reduce, numarul coloniilor occi-
dentale 1? Constantinopol n-a incetat sa creasca. Ult]mele
coneesionari au fost acordate chiar in ajunu1 asediului din
anul 1453 dar multe dintre acestea nu au mai putut fi
puse in practica. Expro:prierea Bizantului de eatre negus-
torii din Occident era totala ~i nici macar n-a reu~it sa-l
salveze de cucerirea turca.
 Carte a· a patra
VIATA
'
SPIRITUALA
 CAFJTOUJIJ \'III

· Viata religioasa

I. l~dmcmc religioase
!
. Centrul vietii religioase il constituia
salrt de cult, loc de intilnire a credincio~ilor' cu anexele
· salfl.: 1)aptisteri:u, martiricon, monninte, azilc etc. La ori-
gine, toate ~teeste servicii erau organizatc intr-o eas~t l1C1T-
tieulara, clorntls eclesine, a~a cum. a dovedit-o descopcrirea,
intr-r.devar de nea~teptat, a casei cre~tinilor la Dura-Eu-
ropo:-:, din 25 decembric 1!:131, ~i a sfintului sau baptisteriu,
decorat eu fresco simboliee 1144 . Aceasta easa nu se deo-
sehe~te cu nhn.ic l1rin aspectul sau de celelalte locninte
l)articulare. Sc presupune, cu destula justiflcare, ci"i sala
centrala putef!" fi rezervata adunarii credincio~ilor.
turi1e executatesub bazilicilemai mari de laHoma au ,:.cos
la iyeala vestigii de ease de locuit 1145.
Dupa Paeoa Biserici( ~west tip de cas<1 a cre,si£nnor
s-a mtmtinut inca multa vreme, dar i s-a alaturat un ele-
ment nou ~i care a ocupat locul principal. _,.\_ccsta a~ fast
'bazilica, saH't dreptunghiulara, euprinzind in mod obliga-
toriu naosul ~i pil.rtile laterale, separate printr-o colonad~i,
preccd2J,a adesea de un atriurn en portic, pl'clungitil
tr-un tnmsept, deasupra dtruia se deschidea o ab:-;id~t.
S-ru vorbit mult t.imp desprc originile bazilieii ~i lric~b
in zilele noastre acordul intre arheologi este departe de
a fi m1anim 11'1 5 . D<lr un fapt istoric a for;t pus in lun1ina,
~i se pare ca va incheht diseutia~ : l'rin hunavointa impa-
n::tnlui Constantin eel l\'Iare, biseric!le, pinii atunei d<"stul
de modeste, au inceput 8i"t fie constrnite cu mare~ie, ca
~i palatele imperiale . .Aranjarca unci bazilici cre~tine, cu.
atrium-ul marginit de porticuri, aminte~te de siHile hJJ-
petre, destinate ceremoniilor solenme in pal::;.tele imperiale
din secolnl al IV-lea. Oelebrul mozaic de la Sant'ApoHi-
nare eel Non din Ravenna, care reprezinta o fatadrt deeo-
rata in mod str~dncit nu este, cmn s-a crezut, fatada

11.86
exterioara, a palatului, ei a unci eurti mi::i.rginito de eo-
lonade, deasrq>ra earum se aflau tribune pentrn speeta-
tori 1 l1 7 . Aces tea put Ji cmuparate cu vast de cat1:hnmene
de la · Sfinta Sofia din Constantinopol 1148.

Hhel'icile hizan1ine. Bhwritile hizantine, ca ~i hazili-

eile occidentale, fl'au constrnite in ideea de 'maretie.
PardoReli in nlOZl:tic, eoloane de marmura 1)rev~\.znte cu
capitPluri, ornamentate cu lambriuri de nmrnmril, ulo-
zaicuri murale in culori striUucitoare pe fonduri de l'~zur ·
~i de aur, toate lucru.rile de valoare erau }olosite din bel-
9ng 1)entru a decora palatui Domnului. In zilele noastre
nnmai datoriti:'L unor interioare de biserici, cum este San'
Marco din Venetia sau ale unor edifieii religioase de la
li,~tYPnna, no putem face o oarecare idee despre decomrea
p~1latelor imperial(•, din care nki unul nu :o;-a pastrat pini"'t
h> nbi.
Or: planul bazilieal era reprezentat in palatele · imperi-
!:l;le ttl toate diversiMtile sale 1H 9 ~i, b\ra a fi rezervat unei
categorii speeiale de edifieii, el servea la oriee categoric de
trebuinte : sMi ale termelor, sali peutru ~tdunari religioase1150,
pentn1 asoeia1ii sportive 1151, edifinii funerare 1152 , 8itli de
judef·ata. 'roate aee::ste eon4ructii purtau denumirea de
ba:oilica. Cre~tinii nu au avut altceva de facut decit sa le
ada pteze eerintelor liturghiri lor 11 53 .
l'e de alti1. parte, de la originile lor, bhwricile hiz;n1tlne
1)rezinti1 un annmit nmnar de trasa,turi caracterist~ee eare
S-au·imnult;it de-a lungul secolelor, ca lU'liUtre a schimhi"'tri-
lol' ,.,t[use litmghiei.
S-:a observat mai intii ca sanctuare cre~tine au fost
instalate in locuri de cult pag<'tn, la Olympia, hi saht nu-
mit:\ ateHen;l lui J?idias 11 " 1, 18 De1Li, in satul Ka~:;Lri, ht
marele templu allui Apolo, la Dodoua, aproape.de oracolul
lui Zeus ms, la Atena, pe Parthenon, devenit o Biserieil. a
Feciu:u·ei, )n 'I'heseion 9i in :ilte rnir'.i iJomrle 1156.
lln.pa somptuozitatea marnmni descop,,rite: in aceste
locuri,· ,ca piteluri incrustate cu cruci, eca mai mare parte.
a acestor sehirnba.ri ar data din f'poea lni Arcadius ~i a
lui 'Icodosin nl II-lea; ele sc expliea prinafeetiUll('a secula-
r:) a I)Opulrt~iei fata de izvoarele sfinte, de vechile oraeole,
~i fatade heroa (morminto deeroi). Ar fifost greu sa sclrirnbi
ace.~l obkPiuri : ~·~a cum a prouedat Sfintul l\tartin in
occide~1t, mi;:;ionarii s-au nmltumit doar si"i crel;\tineze
aceste sanluare pagine 1157 • .,
 1'a~ctimllariHi~ile planurHor bizantine. .Anumite obi-
cciuri sint comune intregii cre~tinatati : orientarea biseri-
cilor; regulata numai dupa sec0Iul al V-lea 1153 , sepa-
rarea clerului de credincio~i printr-o inchidere in forma
de balustrada; absida, in cmbura careia este. ali}Jit syn-
thronon-ul clerului, dominat de scaunul episcopal .
.Atrium-ul, curte patrata marginita de norticuri eu un
bazin in mijloc, care precede baziliea, era ceva obi~nu,it
la Constantinopol 1159 , in Gn~cia ~i in Macedonia, in biseri-
cile de pe litoralul din .Anatolia ~i din Palestina, ca ~i la
Roma, dupa imparatul Constantin. Pretutindeni, in alte
parti, in hinterlandul .Anatoliei, Siriei, Egiptului, atrium-
ul nu era folosit 1160 • .Aceasta curte cu porticuri ~i coloane
exista, sub denumirea de peristyl, in casele elenistiee de
tip pompeian. !n palate, dupa cum s-a vazut mai sus, el
avea un caracter monumental, pe care il regasim in atrium-
ul somptuos al bazilicii de la Filippi din Macedonia, ridi-
cata pe o terasa care domina Forum-ul. Sapaturile intre-
prinse de Paul Lemerle au seos la iveala ruinele propileelor
marete, dind acces la terasa prin dona scari care patrun-
deau in atrium-ul pavat cu dale de marmura, unde cele
patru porticuri erau prevazute eu ni~te coloane snbtiri,
inalte de 6,66 metri, sustinind arce ~i ~u o arhitrava.
La vest, peretele, curbat la centru in exedra, cuprindea
dona etaje de coloane, la baza in stil ionic, iar la partea
superioara in stil corinthic. Printr-o exce:p~ie, porticul ori-
ental este separat de narthex, care dadea acces in biserica
prin trei portaluri l161;
Nu vom descrie aici diversitatea de planuri pe cal'e le
ofera arhitectura bizantina : bazilica cu coloane, 1Jazilica
cu cupole, in forma de cruce greaca, octogonala etc., ci
vom arat::>. adaptarea accstor planuri la ritualul litur-
ghiilor orientale 1162. ·

Or, timp de secole, aceste ritualuri s-au dezvoltat ~i

modificat, ceea ce a determinat amenjarea unor noi spatii.
Astfel, la origine nu exista decit un singur altar ~-YitJ.o: (bema)
pe c::ue se slujeau sfintele taine, dar, intr-o epoca mai ve-
che, liturghiile orientale necesitau dona altare secundare :
diakonikon- ul (depozit ), uncle erau depuse odajdiile litur-
gice, pe care preo~ii le imbracau rostind rugaciunile co-
respunzatoare ~i prothesis sau proskomidia, in care se pas-
treaza darurile pe care preotul le binecuvinteaza, . .Acest
ritual a luat na~tere atunci cind credincio~ii au incetat sa
mai atluca darurile in natura, prin seeolul al VH-lea sau

188
al VIII-lea. in Siria, din cele dona camere laterale dispuse·
ht extremitatile naosului, cea dinspre nord, care comunica'
cu sanctuarul printr-un culoar ingust, este o sacristie, iar
cea dinspre sud, inchisa spre partea sanctuarului, ada-
poste~te moa~tele unui sfint ~i da spre un naos lateral m 3 .
in bisericile bizantine, cele doua, aitare marginesc in mod?
simetric sanctuarul ~i se afla in interiorul bisericii.

Halustrada ~i ieonostasul. Dezvoltarea cultului icoa-

nelor a determinat o modificare foarte importanta a ca-
tapetesmei. La origine ea consta dintr-o simpla balustrada,
la inaltimea suportului. Dintre acestea la Havenna se
gasesc numeroase exemplare ::woperite sau desehisen64. In-
chiderea sanctuarului bazilicii din Forum, la Filippi, era
facuta din dale de marmura verde de Tesalia, marginita
de o balustrada fiJi de coloane din acela~i fel de marmurat
sprijinind un antablament de marmura gri 1165 . Caracterul
monumental al acestei despartituri se accentua tot mai
mult. Ea a devenit partie cu antablament cu balustrade
intre coloane, de exemplu la Hosios Lukas sau la TorceUo
(secolele al X-lea ~i al XI-lea). S-a putut compara aceasta
imprejmuire cu o fTons scenae, fatada permanenta de·
palat, de pe scena unui teatru antie 116 6 . Credincio~ii 'VIB-
deau ce se petrece in sanctuar fiJi in special pe preotul care
ofieia in altar, intors cu fata spre adunare.
Dar, in secolul al VI-lea, la Sfinta Sofia, pe coloanele
acoperite de argint ale acestei imprejmllil'i, Justinian a.
pus medalioane cizelate cu efigia lui Hristos, a Fecioarei,
ale eetelor ingerel;Jti, ale apostolilor fiJi ale altor sfh1ti,.
marcate qu monogramele imparatului ~i imparatesei m 7 •
Acest exemplu a fost urmat din ce in ce rnai mu1t,
CUl11 0 dovedeSC marturiile din epoca iCOllOC}asmuluiHtl!ll
dar in bisericile rupestre din Cappadocia, alaturi de sim11le
balustrade sapate in stinca (perioada veche) ~i de porti-
curi cu arcuri ief;Jite in afara (biserica din Toqale, sfir~itul
secolului al X-lea), intre absida, ~i naos ~J aparut un ade-
varat zid despartitor care depa~e~te inaltimea imposte-
lor* areului triumfn-11169 .
.Liceste ziduri despartitoare,. care s-au raspindit 1nce-
pind din seeolul all XIII-lea in tot Orientul 1170 , nu -fac
parte din decorul arhitectonic al bisericii ca vechile ca-

* Bloc de piatra ie~ind din zid, pc care se sprijina un arc, o boltil, sau
care sup'Ortii zidaria de deasupra unci Ul).i (n. trad.).

18!!
t~,petcnne. Elc ma::;c}waz~i comp1et sanctuarul ~l corPRpund
·UIWi ;:;ehimtari importantc in ordinca ccrcmoniilor litur-
f.riee. Executate din lemn, prcvazute cu trei u~i ca:te eo-
l'eilillmd cwlor trei mcse de cult, ce~t din mijloe denurniU
'tt~a impart~teasca) iconostascleofei'eau un. vast it'ren pic-
turii do icoane. In secolul al XIV-lea, aceast~t schimbare
a fmlt desavir~ita in lumea tizantina ~i in eea dependcnta
de ea, in Rusia, in 18rile slave, ca de exemplu B11lgaria,
llreeum ~i in 'Flrile Hornane. Ct>remoniile pl·incipale ale
liturghiei, de aeum 1nain1 e invizibile mirenilor, au un ea-
racter mai mistcrios. Pentru Simeon din Tcsalonic, ac.mstii.
inchidere mareheaza limita intre lumea sensibila (naosul)
lmnea iuteligibilii.. Icoanele 1m sint nici alese nki ase-
zate la intimJ~larc, ci 3,u c~t t.ema centrab1 Df'isis-ni*,
rugikiunea de irnplorare a Feeioarci ~i a Sfintului Ionn
Botezat oru1 11 71 •

1\:aosul. In fat.a catapetesmei, pc tteptelo sd\l'li care

{:lau spre altar, sta eorul dascil.Jilor. Acest loe se. numea
solw iar atnnci eind adoptarea iconostaselor a Went ca
synthronon-ul ~a devinfi, inutil, aici a fost a§ezat scaunul
episcopal 1172 . In bic.(Tieilc manastjrqti cu cnp~tul tre-
flat, ca cele de la Athos, dUugarii, eare formEaza corul,
oc:upa cele dona abside sccund<:tre 117 3 .
Crcdincio~ii erau phlsati in naos §i in }1artile latcraJe
iar se1xtrarea iutre sexe constitttia o regula absolnHL In
parte?" cleuica <L. Irnperiului, majorlt1:1tca bazilieilor erau
preva?;nte en tribune rezcrv:JJte femeilor de unde ~i nu-
l~wle de gin'~cee sau de cateh1wwne, · atribuite aeestor ga-
lerii 1174 .

[in annl 139.1, ciHiitonil rus Ignat din Smolensk, care a .asistat la
Sf1nta Sofia la incoronarea lui ~vfanuel al II-lca, a observat .in tribuna
fcmei ,in spatcle unor draycrii de miitasc. Nimcni nn putea sCt vau:l. chipul
:lor, in timp ce cle vedcau totul" 1170.]

tatehum<•nde de la Sflnta Snfia rrau at it de ineapa-

tiHre in ole se o capda imperi<•.Hi care
se intruneau eoneilii 1176.

Amnmul era la inee:~:rut o mici1 I)latfonn<l rotundi1,

ini'i.l\ata en trei sau })atrn trepte, care tJerve}t citir'ii 1'\erip-

* Tema fundamentali\.. in iconografia bi;r,antinil, rcprezentindu-1 pe

jucleciitor, tronind 1ntre Mnria ~i loan Botezfttorul (n. trac!.).

·190
turii, rugaciunilor colectiye :o:au chiar :pretlieii. A}Joi plat~
forma a fost iniHtata in mod p_rogresiv incit a fost nevoie
de o scata pentru a ajunge la ea. In sfir~it ea a devenit o
constnictie inqwrtanta de zid, aecrperita. eu pH'ici de mar-
muia impodobite adesea CU SCU]:pturi 1177 , CU doU~\, Scarf
drepte . .Amvmml se afla intotdeauna in naos, mai a}JrDa~
:pe de altar decit de nartex.

[ In bazilica Forufn-ului din Filippi, amYo!ml sc intindca pe o su-

prafata 'lunga de 7,76 m ~i lata de 1,80 m. Platforma, a! direi centrn,
precum ~i ·.unul din stilpii care o sHs\ineau le-a descopcrit P. Lemi·rle,
se afla la 2,10 m deasupra wlului. La ea se putea urea pe douii scari·
previizute cu 9 treptell7 8 • 1n timpnl lui Iustini::m, amYonul de la Sfi'nta
Sofia, amplasat in centru sub cupola, scm ana cu un turn ,orbitor din cauza
scinteierii onumeroaselor pietre pre!ioase incastrate In marmura cu to-
nuri dintre cele mai alese". Era imbracat in argint ~i filde~ ~i adapostit
sub un baldachin in forma de cupcla, acoperit cu placi de /aur !mpo-
dobite en geme, iar in Yiri avea o cruce117 ". Era destul de spa\ios pentrli
a putca scrvi la incoronarra impara1ilor. Corul d:Jsc~Jilor se instala uneodc
In acest Joe pcntru anumite cintece.]

Altand (masa) pcnhn jHtf't'. Denumirea de aHar

(~~[J.a), a fast ext in sa la ]ntregul sanctuar. A ltarul con-
sta dintr-o rm.ts{t patrata,, sustinuta in gennal de raiq:t
eoloanc; dar numarul coloanelor era variabil. I"a Nilwpo-
lis se ~::-aseau nouii. .Aceasta masa rra intotdc::nma sco!Jita
$i hnpodohita cu figuri simbolice. Mesele eircu1are sau 1n
forma de sigma, asemanatoare meselcr dJn sufragniile
manastirr~ti' ~int mai rare 1180.

fi'e vm,ul de impar.ta\anie din argint dela Hilla rmce eslc rrprezentatil
impartil~jxea Apostolil 0 r altarul cste omasa patratii acoperita cu o dnq:erie
grea brcllata care lasa sa 'e obEeJYe trei picioarc ale acesteia. Ea este aria-
postitil de un ciboril.Jm In forma c!e C1!polii in centrul unui antabl&n'cnt
susjinut decoloane11 U .]

Sub altar,_se g{tsea, uncori o camera cu moa~te. Ade-

sea; ::weasta. fiincl o sinrpla groapa. Ija Filippi (bazilica
Forum-ului), aceasta constituia un adevarat confesional
(in sens occidental), imbra.cata in placi de marmura ~i in
care se oobora pe o scarU,. La Sfintul Dmnitru din Tes~lr
Ionic cste o imensa cripti111 82 .
In; sflr~it, valuri brodate ~i impodobite eu figuri, fi-
xate 'pc stilpii baldachinului llrotejau altarul, cum se
poate vcdea la altarele de la San' Vitale din Ravenna,.
pe niozvcicnrile corului, care reprezinta sacrificiile lui :Mel-
chiseder.li, Abel ~i Avraam ns 3 .

'191
 Biserica bizantinD, mai eunol}tea, de asernenea, altarul
';[1lO:rtativ ~v-rLp. -~vcr~ov (antimension), dar, in locul pie-
trc'i de altar a clcrului occidental, greeii foloseau vo?.luri,
in care er:Jo o relieva l}i pc care era infati~ata inmorniintt~­
rea lui Hristos. Acest obicei s-a· raspindit mai ales in peri-
o:ada perseeutiei ieonoclfl ste 1184 .

II. :M:obilim·ul si instrumentele de cult

. "
Del}i exista multe obieeiuri eomunc tuturor hi:c;eri-
cilor, liturghiile orientrale l!retind rnai mult materia,! de
Cl!.lt, care le este specific.
l'e altarul principal er::1 al}ezatil., o eruce rmn·e, de pre-
ferinta argintata :o<m amitil., f,li Etra Iisus rastignit 11 85 . 0
splendicl1 cruce din tezaurul de la J,avTa· a putut servi in
accst scop. Contururile sale sint acoperite cu llltme• de
argint, intre care ? lte htme de eupru aurit sint impodo-
bite cu opal, en .cristal de roc1t, cu ja.sp, ruhin, safir, sma-
ra.ld, ~ ametist, dispuse in ~iruri : in eentru, un meda.lion
al l\l·ntoctatorului 9i la e:xJremiti1ti, 1mtru medaJioo.ne, al ·
Fedon.rei, al Sfintului loan Rotezatorul (Dei sis) ~i al arlu:m-
ghelilor Mibail ~i Gavrnnso.
PeProscomicliar erau a~ezl:lte vilsele sacre, potirul (no-r'~­
pw> §i nu:trele va~' de imparta~anie ( patena) Sfm diseul
(<litcrxo<;) en un voal, acr (oc~p), pentru potir ~i un altul
pentru sfintul.disc, sustinut de un suport faeut din dona
tije incruei9ate, astcrismtl (&.crriJp[crxct;), apoi un cutit in
fonna de lance ( ·;._6yx. ·t;) pentru fragmentarea piinii m?. Pe in-
sei'iptia de la ,Imparta~irea .apostolilor", de pe patena
de h• Rilm, se o1Jserva o eea~ea previ1zuta eli un minor
: aHl,tnri de o llmfori"'l, elegant:1, ee l)oate fi o cupa
Hturgi.ca destinata. impartaf}irii credinciof}ilor nss.

[Fn adcYarat potir pentru slnjba a fost descoperit in acela~i timp

cu discul de la Hilm. Este o cupa de argint foarte adlnca, sprijinita pe
un picior compus dintr-un git foarte subtirc, dintr-un nod ~?i de o baza
mare. evazata. Forma estc simpla ~i elegantii ; puritatea liniei aminte~te
stilnl antic. lnscriptia in majuscule, care se deta~eazii intre doua plase
de aur, reproduce cnvini.ele consacrarii118 ". C:elebrul potir din Antiohia,
din vechea colec~ie Kouchakgi, care a dat loc la atltea controYerse, este
11i mai adlnc, dar in ciuda dccorarii sale religioase (Hristos ~i apostolii
tnm!nd in mijlocul unei gramezi de frnnze de vita in care se joaca di-
verse animale), nu pare sa fi fost destinat unei folosin\e liturgiee 779 0;J.

· Hnguritele pentru diRtribuiTf'9· singelui Domnului <"re-

cHnelol}ilor au alli\rut in Siria. in secolul al ·vii-loa, dar

192
acest nou obicei a ajvns tirziu la Oonstantinopol ~i nu se
cunoa~te ·vreun exexrtpht ina.inte de secolul al IX-1ea.
Frumoasele linguri descoperite impreuna cu unele tezaure,
ca cei de la Kerynia (Oirpu) l:weau o intrebuintare pur
profana 1191 .
Uhipida. ( pcrcL3~a), evantaie, destinate sa impra~tie mu~­
tele :;;i alte insecte, de pe sfinta impaxta~::H1ie, erau de
asemenea piese importante ale mobilierului. Oele mai
multe co'nst::n1 din discuri de metal, prevazute cu un mi-
ner sub forma de coada, iar pe suprafetele lor erau gra-
vate figuri de serafimi ~i heruvimi, ~i cu cuvintele imnu-
lui 'Irlsaghion (Sa,nctus al messei latine). Exernplare din
evantaie de.acest fel, mai mult sau mai putin ornamentate,
E-':OHJ pi\strat in diferite colectii 119 2 .
C{tclelnitele vechi (thymiateTia ), care figureaza pe
mozDicurile din Ravenna, constau din caldari suspendate
cu hmturi 119 3, dar dupa :weasta epoca, ele incep sa fie
de forme variate: cutioara patrata de bronz, ajurata1194 ,
cupi't de bronz sau ~le a,rgint, cu capacul ajurat (Egipt),
lighean hex~,gonal de argint, cubust iconografic pe fiec::>.re
fatet:1 1195 etc.
' Ol)iceiul de a folosi in biserici sfe~nice cu luminari,
imprumutat de lf!J obiceiurile pagine, este atestDt in sccolul
al IY-lea 1196 , dar numai in epoca moderna s-a introdus
obiceiul de a a~eza doua sfe~nice cu luminari apr'inse pe
aJt:u in timpul slujbei 1197.
Ihuninare:J, bisericii se asigura cu c:::mdelabre de bronz
( polpcdndela, polyelaia) prevazute cu luminari sau cu
lanrpi. Ele const:1u din cercuri de bronz mai mult sau mai
11utin decorate, prcvazute cu lanturi pentru suspendare1198 •

[Printre obiectele prctioase expuse de Constantin Porfirogenetul cu

ocazia receptiilor organizate pentru ambasadorii arabi, figurau 21 poly-
candela de argint, provenite de la Biserica Sfinta Maria din Far. Cali'itorii
ru~i Ariton (1200) ~i ~tefan din Novgorod (1350) erau uimiti cle ilumi-
natul surprinzator de la Sfinta Sofia, realizat cu numeroase Iampi 9i can-
delabre de argint .incarcate cu luminaril1 99 .]

Clopotele, cunoscute in Bizan~ din secolul al VI-lea,

nu s-au folosit de eatre biserici decit mai tirziu. !n oraseca
~i in manastiri, rolullor era indeplinit de toaca ( O""f)fL&v-rpov ),
o scindura lunga sau un baston prevazute cu orificii, in
care r:;e batea cu un ciocan de metal sau de lemn1 2oo .. Un
astfcl de sistem se gasea la Sfinta Sofia in anull200, iar

13-c. 115 193'

 IW la, anul 1437, la Constantinopol, inca se mai folosea
tmtca in acela~i timp em clopotelc.' Alatu:ri de toacrv de
mina, care se folose~te ~i astazi in manastiri, erau fixate
pe tmle ~i pe clopotni~c cite o toaca mare 1 201.
Costumul ~i odoarele liturgice. Caracterul solemn al
liturghiei se exprima prin somptuozitatea costumelor pur-
~ate de catre oficianti. · Totu~i, la inceput nu a fost a~a.
In viata civila, episcopii ~i preotii nu se dcosebeau de laici
prin costum, iar in anul 428 papa Celestin I s-a scandalizat
aflind ci1 mormhii, ridica~i la rangul de episcop, continua
· sa, poarte costumul lor monastic, mantaua ~i centu:ra 1 202 .
Aeeea~i doctrina exista ~i in Bizant, dar s-a intimplat ca~
eu trecerea timpului,. costumul civil sa se transfonne, !n
timp ce clcrul pastra rnoda de alHidata, care s-a
de.,·enind imbracamintc liturgica 1203 .
Aee,3te costume, devenite insemne ale functiei etl5~­
ziasi iee, au fost mulU\, vremc de o mare simplitate. In
anul 784 Tarasios, a secretis, ales in fruntea patriaTlJiei,
a schimbat costumul de purpma c11 YP~m'nte mai i':.lmpl9
decat ale unui patriarh 1204.
tu tabloul cortegiului lui Iustinian, de la San' Vitale
din Ravenna, arhiepiscopul Maximian poarta o tunica
hmgrt de culoare alba (8ticharion) ~i, pe deasupra, pla-
netn ::;au epitl!ahilul verde. 0 panglica de stofa alba, :;c;,J'lm-
eata pe umeri cade peste piept, · impodobita cu o tTuee
nc·agra. Acesta este omofonil*. incaltarile sale .sint negre.
Preotul ~i diaconul, care il inso~e~te, sint imbracati simplu
cu o tunica eu mineei largi. ·
Incepind din seeolul al IV-lej1, omojorul este prinL exce-
lenta insemnul episeopa1l205. Infa~urat in jurul gitului,
atirna in fata intr-o singura banda. La inceput a fost tesut..
din in sau din lina.
De-a lungul secolelor, acest costum simplu s-a complicat
-~i s-a imbogatit 12° 6 . Diaconii purtau de aeum incolo sti-
harvJ de matase ~i orarul, e~arfa infa~urata in jurul gitu-
lui · ~i atirnind. in partea stinga, 1207._ Preotii i~i nwntin
sWwrul de lina; un nou insemn este epitrahilul, care eo-
respunde stelei romane, dar strins pe talie cu o centul'a
(((:JV·f)). 1:ncheieturile miinilor crau acoperite de min<teute
~i purtau. epitrahil (phelonion). Episcopii se distingeau
ptin stiharul de matase, epitrahil ~i omofor iar la h1:'1lt~i-·
* E~arfii purtatii pe umar de un arhiereu in timpul serviciliJJui re-
ligios (i:J.. trad.).

1:94
nH'9, genunchilor purtau o. hueata de stof:':i foarte impodo-
hiL1, epigonation (bedetnit~), de forma unui romb cu
ciucuri la col~url. Pe cap purtau mitra ~;i ~ineau in
m1m~ o cirja; pe pierJt, un encolJYion, mic relicvariu, care
corespunde crucii pectorale latine.
--Patriarhul a avut multa vreme privilegiul exclusiv de
de a inlocui epitrahilul cu saklcos, tunica scurta croita
in partne laterale cu semiman~ete brodate foarte ele-
gant. Mai tirziu, sakkos-ul a fost atribuit mitropoliWor,
apoi episcopilor 12os.
Tezaurele bisericilor ~;i colec~iile pastreaza podoabe
litrr;::ice scumpe, care sint considerate printre capodopc-
relc ;:.rtei biimntine, Jll'in bogi"'ttia coloritului lor ~;i prin
perfPttiunea broderii1or. Temele iconografice sint frec-
incepind din secolul al XIV-lea.

[La muzeul Vaticanului, lmcata de stofii cunoscutii sub denumirea

de ticlmatica lui Carol eel JYiare cste in realitate un sakkos patriarhal
din ''"colul al XIV-lea, din miHase alhastrii, brodat cu aur ~~ cu matase
de ciiferite nuan~e. Pe fondul presiirat cu stele se remarcii intr-o parte
Schimbarea Ia fatii iar iil alta Slava lui Hristos ~~ cei drepti primiti
in rai. Dubla impiirtii~anie a Apostolilor este brodatii pe mineci120 ~.]

Unul dintre cele mai frumoase ansambluri de acest

fC'l il constituie colectia manastirii P11tna (Bucovina) con·
struita de E;)tefan eel Mare (1457 -1504). Toate orm:unentele
lit urgice sint reprezentate aici prin piese' de o extraordinara
bogatie. Inscrip~iile in limba greaca a numeroase exem-
plare indica originea lor bizantina 1 21o.

Ill. Liturghiile ~i slujba

Liturghiile. In vastul teritoriu al Imperiului, a~a cum

era el in secolul al VI~lea; exista un mare numar de litur-:
ghii ~i practici cu specific regional, atit in bisericilc orto-
doxe cit ~;i la · heterodoqi.
Liturgi~tii disting trei tipuri, atribuite .Apostolilor san
I>iJrintilor Bisericii, de altfel fara nici o dovada :
1 - Tipul siricic : liturghia gr•eaca ~ Sfintului Iacob, ,
liturghia greaca a lui 'Timotei, patriarh al .Antiohiei (518-
533 . .Aceste dona liturghii au fost traduse in limba siri-
aca : tacobitii au compus peste ~aizeci de liturghii in
aceasta limba 1211.

195
 2 - Tipul egiptean : liturghia greaca a Sfintului J\Iarcu,
care datfaza din secolul al V-lea, dar s-au descoperit
texte mai vechi : liturghiile copte, printre care cea zisa,
a Sfintului Chiril a inspirat liturghia etiopiana munita a
celor Doisprezece Apostoli 1 21 2 .
3 - Tipul bizant·in, derivat din liturghia siriaca.
Adus in l)?,triarhiile din Orient de catre ortodoc~i (mel-
chiti*), aceasht a inlocuit celelalte ritualuri. Ea cuprinde:
Liturghia Sf'intului Y asile, la origine liturghia nor:mala
~i zilnica ,· ce nu se mai folose~te dec it de zece ori pe <m 121 3 •
Liturghia Sf1ntului loan Gura de Aur, devenit?" zilnica.
Slujbrt Darurilor, in postul Pa~telor, in ~1fara sim"betc-
lor ~i duminicilor 1 214.

In sccolul al VI-lea liturghia bizantini"iJ inca mai era

fm~rtc simpl~~- Biserica armeana, separata de Bizar1t in
qJOca respeeth:a, i-a pastrat veche~"t i'orma, pe e::;..re a
dczvoltat-o in mod liber.

<:aracteristicile si evolutia ritualmilor hiz:mtine. in

comparat,ie Cll simplitatea ~i ~laritatearitualului roman, ri-
hlalurilc bizantine s-au cornplicat de-a lungul sccolelor
~i au primit numeroase adaugiri. Astfel, in secolul al
VI-lea nu so facea lunga pregatire a darurilor in altarul
prothesis. Cintecele ~j. rug~iciunile s-an inmultit, oferind un
toren minunat comentatorilor de mai tirziu, cum r"u fost
Pseudo-Ghermanos, Teodor, episcop de Andida (Pam-
fylia) pe la 1'mull240, Nikolaos Kabasilas (mod intre 139]
~i 1400) 1215 , Simeon, arhiepiscop de Tesalonic (mort in
·1<129).
Pentru ei liturghia, era o drama sacra, ce se desfMura
intre eel ceo cclebreaz9", unicul diacon ~i poporul, reprezentat
prin corul dascMilor. Diaconul servea 02" intermediar
intre 1)reot ~i popor, ale carui litanii le conducra ~i 1)e rare
il avertiza, prin scurte exclamatii, asupm momentelor
urmatoare ale slujbei 121s.
Adoptarea iconostasului a determinat, de asemenea,
schimbari importante in desfa~urarea ritualurilor. Alta-

* MELCHITI. Cre~tinii egipteni .ortodoqi care, spre deosebire de

cei monofiziti, recuno~teau simbolul de credintii al Conciliului al IV-lea
Ecumenic de la Chalcedon (451). Cuvintul (siriac) 2\!Ialka inseamnii ,!m-
piirat" ~i le-a fost dat ca poreclii, de ciitre ereticii monofizi~i, pentru cii
urmau religia impiiratului.

196
d:1Ut, dupa cum s-a vaz,ut, exist a ~'~H-ristia (secretariurn) uncle
prcopi i~i pune::mpodoabele ~i uncle rregate~u penlru jertf(t
piinea ~i vinul aduse de credintic;7i. De acum incolo tot ul
se va pregati in sanetuar, tn:insfonnat in sccretar·iu'fn.
Misterul cste a bsolut. A<;lesta este ritual~<l taccT·ii 1217 .
In liturghi9J romana, accentul estc pus pe jertfa lui
Hristos sub forma, piinii ~i vinului; ritualul bizantin se
bazeaza pe prezenta lui Hristos inconjurat de ectelc inge-
r:e~ti, de la Evanghclie pina la consfintirc.

l.imhHe Htmgice.:In secolul al VI-lea,limba greaca era

de uz universal, chiar 9i in bi::;eticile hctcrodoxe. Nu e:xiP-
h u exceptii dec it rwntru biscrieil e rurale din int u ior,
ucrc se rugau in lim1m }or natlmmla. Gotii din Crimee~l!
c;e foloseau intotdeaun:JJ de Bibli~:t Jui Ulfilas in limba 9JJ-
ms. In secolul al V-le~l,, Salmk ~i Mesrop au tra2iii"
bi blia in limha armeana, ~i IW Ja a nul 523 Qardast, s-
cop r1n Harran, i-a eyanghelizf•"t pe huni ~i a ereat o 1i-
turg1de hunica 1219.
Ole1·u1 grec avea multe restrictii impotriv9" introducerii
limbilcr straine in liturghie, cum o arata rrglcmentarile
impusc !iirienilor ~i iberilor la manastirea Sl'intul Sava,
in secolul :;J VI-lea 1220 , ~ilegenda Sfintului Ilarion Georgi-
anul (827-880) 1221.
Apostolii slavHor, Constantin ~i Methcdiu, au fo~'.t cci
care ~•u asigurat victoria iiturg]Jiilor nationale, eu tu,:Ja
rezi,.,;terrta pe care au :intilnit-o la Rom~)J 9i 'in :Moravia.
· Ei t><' pregatiscra, de altfel, sa creeze o 1iturghie in Jim-
ba sla·vona, din nmneroasele liturghii mttionale ]18 cate
le cuno~~cusera in timpul ~ederii in Crimeea 1 222 .
'
Cel~·hrarea iiturghtei bizantine. ln fmma. m actm,la,
liturghia bizantina, dupa liturghia Sflntului Jonn Hri.:
sostom, nu s-zu schimbat deloc dupil secolul al XV-lea..
E:t t·uprinde trei parti : !li.x, liturghia ccdelmme-
ni!or, · l1·t~aghic~ ma Proscornidia (ofr;lntl<t)
la orhtine avea loc litun:hi::t catelmmenilol'. ccu1
ce em''mai logic 1224 . Ea v:n
. de J)rin secolul al
<kr forma sa aetuaHi, comrlif':d~i, a fost adoptat~i ~·l:i:c
:;ecolul al XIV-lra. rrcotuJ, (·u ajutorul unui cut:\ ~u;
torma de lam•e, inq:;u'te ';t dospiHi in patru IJilr\i,
fieeare parte primind in~nm1ele 12.;-XC- NI- IZA1225 .
El ia' ·bucata cu XC, o pune pe sfintu1 disc ~i o ercster:.za
adirlC. Aceasta reprezinta jertfirea :l\Jiclului, inso1.ita de

197
rngaciuni. Apoi o imparte in bucatele in onoarea Fecioarei 7
~t1ngerilor ~i a sfintilor, fi ecare buca,tica purtind un nmne 7
uneori al ctltorului bisericii t;au al vrcunui defunct 1226.
Potir'ul pentru intparta~anie este pregatit mai simplu :
diaconul toarna vinul ~i o picatura de apa : preotul bine-
nrdntcaza . .c\tunci au loc aduccrea darurilor (prothesis),
rugaciunc precedata ~i unnata de Hlimiiere, recitare::J
r:-~:lmului .L (Doamne, miluie~te) ~i binecuvintarea finala a
chrnrilor 122 i.

Liturghia catehumenilor incepe printr-o rugaciune eo-

leetiva condusa de cliacon, care sta in fata ieonostasului.
El adun:'i ( colligit) dolcantele credincio~ilor (pentru bise-
ridt, pentru pace etc.) care, la ficcare vcrBet al acestor
li.tanii, raspnndcau: Xyrie eleison (Doamne miluie~te).
Urmeaza cintarca celor dona antifoap.e (psalmii CII ~i
XLV, laude aduse Domnului ~i Fericirii), care rrecede
_Mica intrare. Preotul da cvangheliarul diaconului ~i ies
po u~a dinSJ:,re nord a iconostasului,_precedati de1mrtatoril
lumini'trilor ~i ai celorlalte obieete liturgice ~i reintra in
altar, prin u~a imparateasca 1 228 . ·

Corul se duee atunci la amvon ~i cinta indclung· Trisa-

ghionul, in timp ce preotul roste~te in taina o rugac1une,
inaintca citirii Evangheliei de catre un lector in mijlo6ul
bi::;ericii 1229, a11oi diaconul, ridicind evangheliarul dea-
sur;ra capului s~m,.iese din altar prip u~a dinspre nord, ul'ca
in mnvon ~i cinta din evanghelie. In continuarc, d~t car.tea .
rreotului spre a 0 saruta, u~ile altarului se inchid_ ~i atunci
are loc intoarcerea catehumenilor 1 230. ·

Liturghia creilincio$ilor incepe printr-o scurta pregatire

(litanii), a poi are loc J..'J.IaTea intrare, ritualul eel mai cwJ~ac­
teri~tic ~i eel mai original alliturghiei bizantine. El consUl, ·
in purtarea solemna a darurilor, a~ezate in potir ~i ve
sfintul disc, de la_ masa proscomidei la bema. Procesiunea
iesc prin u~a dinspre nord, face un tur prin biserica ~i
intri"i 1n altar prin u~ile imparate~ti, in timp ce corul
cinti:L heruvieul. Acest imn, introclus in liturghie sub Ius-
tin al II-lea (565-578), anunta intrarea in biserica a
lui HI'iRtoB ~i a cetelor ingere~ti 12 31.
Aeest ritual n-a fost introdus clecit la sfir~itul secolului
al VI-lea ~i rm fara dificultati. Patriarhul Eutychios s-a
rldicat impotriva iirmului heruvieul in fatalaicilor necon-
sacrati 1232 .

. 198
 ]>reotula~aza discul ~i potirul de imparta~anie pe masa
din altar. Diaconul, n~intors in fata u~ilor imparate~ti,
conduce rugaciunea litanic:a ~1 ofrandei, care amintc·,~te
sacriiiciile din Vechiul Testament. Dupa ritualulsarutulu,i
de pace, u~ile iconostasului erau inchise ~i sc recita Crezul ·
de la Niceea, introtlus in Antiohia in anul 471 de catre
Petru Fulon, patriarh monofizit *, ~i adoptat in anul 510
la Oonstantinopol 1233 • ·

Anai'ora (jertfa) corespunde canonului latin, dar difera

in cele doua liturghii bizantine, insa nmli! mai dczvoltate
in CPf1; a Sfintului Vasile. Ea inccpe printr-un dialog 'lntre
preot ~i cor care, in toatc liturghiile, precede Ptdata,
unnata de cintul Trisaghionului (Sanctits).
Cu toate ca o Novella. a lui Justinian ar fi ordonat .c.t~
se evoce jertfa cu voce tare 1 234 , obiceiul recitarii secrete
a persistat in Bizant, ineit a inspirat mirenilor venera\irL
~i credinta 1235. · In timpul aeestor rugaeiuni rostite in
taina., care comemoreaza Cina eea de taiba ~i triidarea
lui luda, iar in liturghia Sfintului Vasile se intoarce in
timp, :pina la crearea omului, dvera iconostasului ramine
coborlta. Pentm orientali, rostirea ep1:clcsei (inYocatie)
constituie actul adevarat al sfintirii. Sfintul Dull este
implorat sa sfint.easdt Darurile 1236 . in secolul al XIY-1ea,
se intercala dupa rugaeiunea de invoeare un tro1xn· in
onoarea Sfintului Duh, apoi preoiul coinemora Feeimmt,
in::tintemergatorul (Sfintul loan Botczatorul), sfintii, ci1.-
rora li se a(lreseaza rugaciunea, iar diaconul citea dip-
ticc, placut.c care contin pomenirea mort. nor ~i a viilor.
!)ipticele slujbei Sfintului Vasile erau deosebit de hmgil 237 •
Ira.parr.:tii, armata, patriarhul, episeopii ortodoe~i figu-
rau. pe aceste tablite la loc de cinste ~i se r;;tie ca f;ltergerea
nJ*melui.unui papa din aceste diptice insemna manifestarea
unej .schisme. ·
Apoi Pater (rugaeiunea ,Tati'il nostru") era recitat de
cor, draperia (dvera) ieonostasului era_ridicata ~i }Jreotul
vene?. sa binecuvinteze cl'cdineio~ii. Intors in altar, el
rh1ica piinea deasupra votirului ~i ]Jl'oceda la fractiom:rea
ci; dra.periile fiind eoboril e. ,Re sfarma f;li se imparte nddul

* MONOFIZITI. Adep\i nl ereziei monofizite, care sus!inea ;cxls-

tenta unei singure mituri (cea divinii) in persoana lui Hristos. Foarte ri\s-
pindHa in Orient, ea a fost combatuta mai ales Ia al IV-lea Conciliu
Ecumenic (451).

199
 Domnului far(t a fi divi7.at" ... ", recit{~; preotul . .A.ceasta
e::;te mel·ismos (irnparlirea ), pc care pictorll konografi o
figureazi'"t in pH.soana mmi copil a~ez[tt intr-o cupa pe un ..
altar 123s_
l)reotnl pune o bucMic(t de piine in potir 1 239 , in care
di;~conul toarna citey8J picaturi de ap(;, calda. A.cesta m;te
ritualnl unic in felnl sau al zeon-ului (zelului), legat de
dogma potrivit careia apa care a curs impreuna cu singele
din rana lui Hristos, fi:i;cuta en hmeea, este simbolul Sfin-
tnlui Duh, care a. ferit tru1ml sfint de stricaciune pina in
m.omentnl invierii. Aeest 'ritual s-a introdus in liturghie
la i-ifiqitul sccolului al VI-lea ~i cu toate legaturile sale cu
aplltartodochetismul* 1 240 , <'J ramas definitiv 1 241. In secolul
al XI--lea, in tixnpul polemicii qsupra azimelor, cler1tl grcc
·a inc ere at si)J justifice zemit1.l ~i in aceasta perioada pictorii
ieonografi 1-au reprezenta.t pe Iisus mort re cruce 1242.
Dup~i rugitciunile 11rcgatitoare, preotul se impart8~e~te
pe dnt• ~i-l imp{<rta~e~te apoi po dl.acon, dup2" care are lee
impitrta~irea laieilor, dupa de::;ehiderea u~ilor impara-
te,'iti. :La) origine. preotul depunea niinea sJ'intita in mina.
dr:'opti!, sus~inuta de m'ina stinga.L a~ credinciosului., care
be~~ in eontinuano dil'GCt din l)Otir. Incepind di:ri srcolul
al YII-lea., diaeonul ptmea bueatne de piine in potir ~Lpre­
otul impilrta~<:·a uedincio§ii eu o lingurita, in eare se
g;)~:c-a o bud1tie~t de piine imbibata de vin, in tin'ip' ce
eorul cinta Trop:crul din joia mare 1 243 . ··

Slujba se termina prin purificarea preotnlui in altarul

Pro;;comidiei ~i prin plecarea credincio~ilor (apolysis )-
into de secolnl sJ XV-lea, diaconul recit:JJ o cuvintm'e
in :-;patele ::HlJ.vonnlui ~i preotul, din u~a imparateasea, ii
binecuvintsJ pe credineio~i 12 4·±.
I-'itnrghia Darurilor s-a ado11tat sub p0Jtriarlml Ser-
gi.us I, in anul Glf5, chr rnanuscrisul sau eel mai vechi da-
teaz8. din secolul al .JX-lea 12'15 . Dura legislatia eonsiliu1ui
Quinisest, ere er;>, rczervata tuturor zilelor din postul Pa~­
tf:lor, cu exce:pthl simbetelor, cluminicilor ~i Bunei Ves-
tiri Durninica, preotul oficiaz~~ slujba SfinLului Vasile ~i
slinte~te pi~}1ea ncc;fia~·a sluj~)elor din t~n:pul ~a~tam~nii, ca
~i o re;,eiTa de <\p;t ~l de vm . .A.ceaskt nnpart<l;~ame este
in mod. solemn p'ini"v la ~tltar; 1\[area intrare era,

* AFTARTODOCHETISM. Erczie de tip monofizit care sustinea

ca l.rnpul lui Hristos era incoruptibi!, din momentul intruparii Sale. Doc-
trina a fost ini(.iatii de Iulian din Halicarnas (inceputul sec. al VI-lea).

200
prii;t urmare, pe deplin justificata 1246 . IJiturghia Darurilor,
in ,7temea bizantina, era celebr8ti"i la ora h'ei du})a, amiaza,,
ora Ino.r~ii J.VIintuitorului ~i a t ( nnimtrii postul11i Pa~telor,
Q(rcmonia se confunda eu ofiei na hesperinos (ncernifi),
care constituia prima parte. Bucatelcle de piinc pE"ntru
imparta~anie erau pastratc intr-un fel de tabernaeol
(artophorion ), a~ezat pe polita unde preotul face·a })rega-
tirea, apoi ritualul se desfa~ura in aeela~i mod ca la sluj-
bele obisnuite 1 247 . In vinerea Pastelor nu se oficia nici o
slujba 1248 \ •

Cartile liturgice. Cele }Jrincipalesint Euchologiul (Litur-

ghierul), care contine textul celor trei liturghii fji pe e(~le
c~e ~int necesare pentru administrarea celorlalte taine;
Evangheliqntl (pericope sau extrasc din evanghelii })en-
tru fiecare zi din an) : Apostolul (Apostolos) cuprinde epis-
tolele apostolice 1 249.
Forma veche a acestor cih'~i in epoca bizantina era
sulul, seris pe ambele fete, adesea inso~it de ilustratH care
intrerupeau textul fii prezentau diferitele ritualuri cu
semnifi.ea~ia lor simbolica. Sulul ( xov-r&x~ov) 1 250 destinat
eelui care oficia slujba era infa~urat pe un cilindru de
lemn. 0 picturii reprezentativa il aratii pe preot la ru-
gaciune in fata altarului, · desfa~urind un sul cu o mina
~i infii~urindu-1 cu cealalta 1251.
Cele mai vechi suluri sint facute din pal)irus, dar din
acestoo, nu mai exista decit fragmente, cum este anaphom*
liturghiei Sfifltului Marcu de la Biblioteca Universitara
din Strasburg 1252 . In schimb, colectiile pastreaza mai multe
excmplare din pergament. Se poate cita biblioteca :Manas-
tirii f:;\fintul Ioan din Patmos, care de~ine douazcci ~i noua
de asemenea pergamente 1253 . Un pergament bine pastrat
~i foarte bogat 'ilustrat est.e eel de-la manastirea I~avra,
care·contine liyurghia sfintului Vasile. Acesta are 7,65 m
lungime ~i este Rcris in minuscule pe la inceputul secolului
al XIY.Jea. Ilustratia cuprincle initiale decorative ~i 13
imagini intercalate in text, interpretind in acela~i timp
litera ~i sensul simbolic : intrarea lui Hristos in biserica,
erearea ~i cadel'ea omului, Na~terea Domnului, Cina cea
de taina etc. 1254 •

* Repetarea aceluia~i cuvlnt la lncepulul unor fraze care se succed

(n. trad.).

201
 Slujha cauomca. Olericii repartizati unei biserici;
precum calugariiynei manastiri, erau obligati sa ofieieze
slujbt'll zilnici:t 1255 . Incepind din secolul al VI-lea se ~daugau
tro1xtre ritmice datorate melozilor. La origine slujba era
impartita in trei: mesonyktikon-ul (utreniile), orthros
(in zorii zilei), lykhnikos (ziua) dar incepind din secolul al
VI-lea clupa orthl'os se psalmodia la orele mici, urmat de·
. hesperinos (vece!'nie) ~i de apodeipnon (dupa cina sau
dupa vecernie.) In afa,ra de psalmodierea in antifoane, se
citeau pasaje din Vechiul Testament, din faptele marti-
rilor, din vietHe sfintilor ~i se cintau imnuri (ode) din
Vechiul ~i Noul Testament, insotite de tropare 125 6.•
Principalele ca,rti fDlosite pentru serviciul canonical
erau Psaltirea, impartita in Kntisme (parti liturgice),
cartile muzicale oferind exemple de oficieri pentru fiecare
din cele opt glasuri (Oktoechos, duminica ; Pnrakletilce,
in timpul saptaminii; Triodon, in postul Pa~telor; Pente-
kostarion, in timpul Pa~telor), in sfir~it cartne destinatelec-
turilor (lectH): 1VIineiele (vietHe sfintilor orinduitepeluni);
Sinnxare sau JJ1 enoloage~ inser:nnari istorice despre sarba-
torile l:nartirilor ~i sfintilor, rezumate pentru sinaxarul
zi.lnic. Horologhionul, de data mai recenta decit cartile
rwecedente, contine rinduiala slujbei, descrierea duratei,
fara imnurile sarbatorilor sfintilor 125 7 . '

Calcndarulliturgic. Biserica.bizantina se sluja de calen-

darul iulian, aflat inca in folosinta in bisericile ortodoxe,
de~i la Omistantinopol a fost propusa pentru prima, data
lui .Andronic al II-lea, reformarea lui de catre Nikefor
Gregoras .1 258 •
· Anulliturg~c incepea, ca ~i anul civil, la 1 septemhrie,
ziua indiction-ului. El era impartit prin 4 posturi : postul
Oraciunului (de la 15 noiembrie pina in ajunul Craciu- •
nu}ui), postul mare de 48 de zile inainte de Pa~te, al
.Apostolilor (din lunea Rusaliilor pina la Sfintul Petru,
la 29 iunie), al Adormirii Maicii · Domimlui (de la 1 la
14 august). Sarbatorile erau impartite in trei categorif,
duva importanta lor. 81:na;;;arul Sfintei Sofin, compus din
note asupra sarbatorii celebrate in fieeare zi, arata obi-
eeiurile de la Constantinopol1 259 • De aici se vede ca sarba-
torile sfintilor Vechiului Testament sint mai numeroase
deeit in calendarul roman 126 0.
Dar un mare numar de sarbatori a fost adaugat
calendarului in perioada bizantina ~i uneori chiai; de
catre impaJ'ati : Purificarea · (Hypapanti) creata de
Iustinian in a nul 542 1261, Adormirea 1VIaicii · Domnului,
muta,ta. de :M~mriciu de la !8 ianuaric la 16 august, acce}i-
tate si de Occident 1262 . In ruml 1122 loan Comnenul,
invingindn~i pe pt:cenegi, a ereat 0 sarbiltoare pentrp: a
comemora acest eveniment 1263 • Siirb{rtoarea ortodoxiei,
ereata in anul 843, eelebmta in p1·ima duminica din postul
Pa~telor, c9memoreaza infringerea iconoela~tilor ~i re-
stabHirea, cultului icoanelor 1264 .' Era comemorata iusaiji
istoria Constantinopolului : la 11 mai, aniversarea con-
sacrarii sale 1 265 , ~i, in cursul anului, patru aniyersa.ri ale
atacurilor barbare in fata carora, in mod miraculos, fuseBe
salvat : la 7 august (asedierea din anul· 626 de catre avari),
la 25 iunie (asedierea din anul 678·de eatre arabi), h1 16
august (a'sedierea din anii 717-718, de asemenea de catre
::vrabi), la 5 iunie (asedierea din anul 860 de catre ru~i) 1 2 6 6 •

Viat.a religioas$ a credincio~ilor era reglementata.pl~in

legi e-eleziastice ~i civile, dar mai ales prin datini care &e
impuneau tutm,'or ._

.\si.starea Ia liturghia dnminitala. Fa11ta de a lipsi de

la biseriea trei sapti'imini consecutive atragea, dnpa
ConeHiul Quinisextus, excomunicarea pentru laici ~i cate-
risirea pentru clerici 1 2 67. Acela~i conciliu interzicea cre-
dincio~ilor sa ingenuncheze dupa vecernia de s'imNi.ta
pina la cea de duminica, precum ~i la toate slujbele de
Pa:~te pina la Rusalii, di.ci n~ te ruga, stind in picioare
insemna sa onorezi invierea'' 1 268 •

(Foarte rnulte abuzuri ~~ gre~eli au fost !ndreptate de acest Coneiliu.

Se vindeau rn!ncaruri sau alte rni'irfuri sub porticurile bisericilorl 2H9• Fe-
rneile discutau in tirnpul slujbei 1270• Se distrugeau Ci'irtile sfinte pentru a
fi vlndute Ia parfnrnerii unde se fiiceau.din ele cornete12 71. Se rnai prac-
ticau obicciuri vcchi, ca eel de a prinzi in biscricii inainte. de lrnpar-
ta~ania din joia rnare1 272 • Altii, de foarte buna credinta, aduceau la altalr'-
laptc 5i rniere 1273 sau struguri, pe care preotulle lmpartea cu euharistia1274.
Dar eel rnai mare scandal era provocat de cei care, preoti sau laici, luau
loc impreuna cu nevestele lor in catehurnene sau in alte parti ale un.ei
biserici1275 • Leon al VI-lea, care a reinnoit acest decret, aminte~te cii a
fost ll~CJi!lrii fennitatea tatalui sau, Vasile, pentru a se pune in aplicare
hotarfrea Conciliului127& .]

203
 s,, pa,re ca, in sceolelo urmiHoare, s-a impm; mai rriulta.
decent:'\, ii1 biseriei, dupa cum ra,porteazrt pelerinli' din
Occident, des pre comportarea, credincio~Uor ·1 2 77. ·

l'dmirea tninelnr. Botezul trf'bnia oficiat cxclusiv in

ba}Aisterii, un pGcgin neputind s~t S{~ amestece in atlnnarea
crcilincio~ilor. Ba pti;,;teriul deNCOJHrit la Dura- J~uropos
dunde~te ca aeea;:;ta era praetica la inceputul f;ccolului
al III-lea. Din. secolul al IV-lea baptisteriile erau adcsea
constructii independente d:1r invecinate bisericii eate-
drale, constTuita in general in planuri ccntrate ( octogo-
nale, (~irculare) atnintind de ~trhitectura funcrara 127s. In
schLmb, intr-un mare nmnar de ora~e, baptisteriul con-
tinua sa Se intr-=lgTC;t,(; in planul de COUStructie a bisericii,
cu. care comunica I 2 7D.
Oricare ar fi fost planul, edificiul era adaptat la li-
turghia acestei taine ~i cuprindea in I)fincip<tl o saUl, unde
se ofieiau ceremoniile propriu-zise, vestiare ~i pisejua in
can· avea loc tripla scufundare. Pina la sfir~itul seeolului
rd TV-lea, rituahuiJe se aplicau mai ales la llotezul adul-
\Uor, oficiat de lln~ferinta eu ocazia marilor sa.rbatori., .
Intr-o simbata, in care Sfintul loan Hrisostom .· :}J fast
~inta unui atentat chiar in biserica sa, el botezase 3 000 de
catehumeni iar un mare numar de barbati ~i femei inca
mai a~teptav.la rind 1280 . In secolul al VI-lea, in sthimb,
botezul adultilor em m8,i rar. In ~WCcli vremc, bote;~,ni prin
stropire inlocuia a!kSea tripla ~wnfund:otre 1~i pare ca
aee<c:-;t?, se prac\ ina inca din seeolul al V-lea, caei ]_..emerle
riu a gilsit nie.i o urma de piscina in bazilic~t Forum-ului
din Filippi 1281 . De altfel, hoLezarea adul\ilor n-a disparut
niciodata la Oonstantinopol unde era aplieata conduca-
torilor barbari, erdicilor 1282 , evn;ilor. :bupa botez, neo-
fitul, 1mbrac~tt intr-o cama~a aD)i'", era conduil solehm in
bisf:rica ..
. Confinm~rea a fost eonsiderata intotdeauna in Orient
ca urmare fireasca a botezului, darul suprem 1 283 , coliferita
a tit eopiilor cit ~i adultuor. Ea. consta in ungerea, bine-
euvintarea en mina ~i semnul erueii pc f1;unte ( crppayLc;,
(con8ignatio ). Aceasta avea loe intr-o sala aliiturata
lxq;Listeriului 1 281 ~i se ofici8J de ui'\tre epii'leop, dar la
ueyoi(c acest drPpt S<' :worda, ~i Nim}ililor preoti 1 285 . .
Penitcntele publice nu sc mai 11racticau din secolu1
al IV-lea, dar spovedania ~i canoanele secrete erau obli-
gatorii toti. Se cautau calugari ~i asce.H ca duhov-
n;ct wr imparatii di.'tdeau exemplu in aceste practici 1 286,
care au devenit un monopol monastic. Doua tratate
asupra tainei penitent;ei, atribuite pe nedrept patriarhului
Ioari Postitorul (582-595), sustin ca doar episcopii ~i
pre~:\ ii 3iYC<lU dreptul de a propovadui iar ealugarii . de a
stabili penitenta ~i deaasculta spovedania. In anul1274,
Ghenrghios Akropolites, reprezentant al lui MihaH al
VIII--lea lu Oonciliul de la Lyon, declara ca stabilirea de
penitente este o taina. bisericeasca, pe care numai un
calu£al: este imputernicit sa, 0 hotarasca 1 287 .
Nu vom mal reveni asupra ritualului imparta~aniei
~i al casatoriei religioase care au fost descrise mai sus 1 288 •
Singnr epir::copul avea imputernicirea sa eonfere tl3Jna
ret:pectiva 11rin punerea miiiiilor 1289 . Sfintul Maslu era
aplic?,t bolnavilor, fara ca ace~tia sa se afle in pericol de
moarte, pentru a, vindcca raul fizic ~i s!Uhiciunile sufle-
tului, dupa cele spuse de un eucolog din secolul al
IV-lea 1290 .
l<~orme ale cucemiciei. in istoria cucerniciei bizantine
faptul predominant. il eonstitnia influenta exercitatf't de
catre ealugari asupra laiei1or. In sec 0lul al IV-lea se vad
deja inalyi demnitari ducind o viaya monastica, fara a
]necta sa-~i exercite fune~iile lor. U n Gratissimus, prae-
pos·l'tus sctt~ri cubiliculi* in anul 4G2, rm loan Vincomalus,
magi8tcr vfficiorum ~i consul in anul 453 : dupa ~edin~ele
Senatului la care asista, em condus la manastire de catre
numcro~i m1meni din anturajul san; acolo se dezbraca de
insenmele sale pentru a imbraca rnandya ~i 8J se ocupa
de cele mai grele indeletniciri 1 291 . Dup~ vietm•ia cultului
icoanelor' eare era in mare parte aeeea a calug'arilor'
autoritatel;IJ acestora a crescut ~i mai mult iar datorita
ac~iunii lor s~au dezvoltat cele douit forme de evlavie
car;;:,eteristice lumii ortodoxe : cultul sfintilor ~i al moa~~
tel or' ~i venerarea icoanelor.

\T. Cultul sfintilm· ~i al moa~telor

(J;ltu] marthHor. :ln epoca bizantina, cultul :msrtirilor

depa~ise importante · etape din timpurile antice, unde

* .PRAEPOSITUS SACRI CUBICULI. ~eful administratici Pala-

tului: Era e1muc. Adeseori exercita o putere ocultii. Treptat, uncle din
atrihv\iile sale au fost prcluate de alti denmitari, dar a crescut rolul
siiu in cerernonii. Functia a dispiirut in sec. al XI-lea.

205
 aee.'>ta, consta in praznice senite pe mormintele :rni1r-
tirilor 1 292. Sub numde de mart.71ria (marturii), se ada-
post.eau moa~tele ih edificii fnnerare construite
diverse planuri, unde se oficia liturghia la anivers~~rea
martirilor 1 293 . Apoi, incepind din secolul al V-lea, cultul
martirilor a pi1truns in biserici, raminind SCJY.±rat de
liturghia obi~nuita. S-au ridicat biseriei - martyria, (ro-
tunde, octogonale), precum eatedrala din Antiohia,
mai multo biseriei din Siria, iar la Constantinopol SfintH
"~postoli a lui lm;tinian, SfinW Sergiu ~i Bacehv.s 1294,
In Palestina se venerau ea marturii (martyria) lom.uile
istorice ale vietii lui Iii:ius unde avusesera loc aparitiile
diYine 1 295 . Corp.emoratc in biseriei sau capele, teofanme
respective erau reproduw prin picturi in absidele aees-
tora 1296.

Cultul moa~telor. Comun intregii cre~tinatati, cult11i

mmu5telor a prilejuit in Bilmnt manifestari extraordim1re
~i. ~1 ci'\,patat o asemenea, importanta, incit a deveuit o
afacere de stat, pina intr-acolo incit a ocupat un lor in-,
·negocierile cu musulmanii 1 297 : Nimeni nu s-a, gindit sa
puna la indoi:1Ja autenticitatea lor. Hteratum bizantina
nu a produs niciodata o lucrare comparabila cu De p-igrH>-
1'ibus · sanctorum (Despre do,;cezile Rfintilor), a lui Guihe:n;
de N ogent, iar jefuirea Ilf'nl~inati'"t ;~ moa~telor din Ckm-
stantinopol de catre crueiati in anul 1204, ram~tsa ca 1m2:,
<lin principalele plingeri ale grecilor impotriva occiden-
talilor, a contribuit la producerea schismei ireparabile.
La Constantinopol moa~tele Fecio.arei, patroan<\. a
ora~ului, ~weau o irnportanta imensa. La Sfinta ~iari<• a
Blachernelor se p8.strau giulgiul §i tunica Sa (map]'bo-
1'ion )1 298 , la, Sfinta Maria din Chalk:opratia, centura ~wv·iJ 1299 •
Aceste relieve, privite · ca un paladium ap:'irator ;o,]
ora~ului, erau plimbate pe metereze ori de cite ori Gon-
stantinopolul era asediat, iar aceasta. manifestai'e ext:n Jt:::.,
o influenta binefacatoare asupm moralului aparatorilor
. cetiiFi t3oo. . .
Cultul Prea Sfintci ( Pww.ghict) JYiaica Domm:hn
( Theotokos) s-a dezvoltat din ce in ce mai mult : nullh'-
roase sanctuare au fo:-;t ridicate in onoarea sa precun; t;i
pentru a p~sti;a moa?telc o;;i icoanele sale facatoare &lt>
· minuni 1 301. Cea mai relevanta expresie a pa.tronajuh]i
sau este admirabihil mozaic din vestibulul ca.tedralei

206
Sfinta Sofia, care o prezinta stind intre Constantin ~i
Iustrnian, unul oferindu-i macheta ora~ului iar celalalt
lJe cea a bisericii 1 30 2 .

Relicvele lui Hristos. Cea mai venerata dintre aceste

relieve este Sfirita Cruce, care fusese adusa de la Ierusalim
la Constantinopol, cind invazia araba ajunsese inPales-
tina 1303 . Pastrata la Marele Palat, ea a fast literalmente
taiata in bucatele in decursul secolelor, din cauza obi-
ceiului eare se stabilise de a se trimite la sanctuarele din
Orient ~i Oecident, manastirilor ~i printuor straini particel€
din aceasta eruce . .Aceasta practica dateaza de demult,
caei. in anul 569, la rugamintea Radegondei, sotia repu-
diata a lui Chilperic, Iustinal II-lea ii expedia unfragment
din Sfinta Cruce, inchis intr-un minunat relicvariu,
pastrat in manttstirea Sainte-Croix din Poitiers 1304.
· Din secolul al X-lea, aeeste fragmente erau inchise in
relic~care scumpe, stralucind in aur ~iargint, cu emailuri ~i
pietre pretioase, numite stauroteci. In rame somptuoase,
pretioasa relicva era a~ezata intr-o cavitate avind forma
de cruce cu brat dublu 1305 . Rama, decorata cu figuri, era
prevazuta uneori cu obloane, ceea ce ii dadea o forma
de triptic . .Am avut deja ocazia sa semnalam stauroteca
din Limbourg-sur-Lahn ie~ita din atelierele Marelui Palat.
Crucea eare contine fragmentul sfint este margiuita de
douazeci de pH1ci de aur emailat, reprezentind ierarhiile
cer~~ti (in numele lui Constantin Porfirogenetul ~i Roman,
948-959). Capacul, decorat cu scena Deisis ~i ornamente
variate, poarta numele lui Vasile Proedros (963-985) 1306 •
Prin splendoarea sa, aceasta stauroteca reprezinta capo-
dopera acestui gen de relicvarii 1307.

[Importanta acordata Sfintei Cruci era atit de mare incit in anul

924 Romanos Lecapenos, vindecat de o boala,. a vrut sa doneze ·manastirii
Xeropotamou (Athos), o minunata stauroteca. La reclamatiile Senatului
:;;i ale populatiei din Constantinopol, care nu voiau sa fie privati de gratia
divina conferita de aceasta relicva, basileul a dat ordin ca ea sa fie
adusa !a Constantinopol, la fiecare trei ani, sub protectia unui grup de
solda~i' 50 ~.]

JUte relieve ale Patimilor, Coroana de spini, Singele

Sfint, Lancea Sfinta erau pastrate la :M:arele Palat. lmpa-
ratui latin Balduin al II-lea, avind· nevoie de bani, a
vindut l:weste relieve regelui Ludovic eel Sfint care a
eonstruit Sainte-Ohapelle la Paris pentru a le adaposti

207
(1243-1248) 1309. FI'agmente importante din Sfinta Cruce
erau imamate intr-un. tablou relicvar prevazut e:u trei
adineituri in forma de eruei : dedl'subt cei patru arilan-
gheli in bust iHr la picioarele crueii centrr,lt•, Constr:ntin .
~i Sfinta Elena 1310 .
· ~i totu~i, cu toata vinzarea, masiva', mai erau biE:erici la
Constantinopol care paRtran ~ialte relieve legate de '\i2~ta
lui Jisus. La J\1arele Palat se paKtra pinza cu care i '-an
~tors :picioarele, giulgiul de la · Sfintul Mormint, manhma
de ]mrpura ~i trm;tia 1311 • Toate aceste relieve se aflau la
Manastire~t Sfintul loan din Petra la inceputul secolului
al XY-lea ~i tot aici se ~dia inchisa intr-o caseta de aur
piinea 110 care Tisus i-a) dat-o lui luda precum ~i lama
Lancei Sfinte 1 312 . Stilpul flageHirii, care la sfir~itul s-eco:-
lului al XI-l-ea, se afla la biserica Sfintii Apostoli, faeea
parte din tezaurul Sfintei Sofia in anul1439, ca ~i Lail!Cea.
Sf'intrt. Acestc relieve i-au fost ariltate c~Hatorului Spaniol
Pero Tafur' clr• eatre despotul Constantin Dragases, p;:1tTi-
arlml~i Superiorul Sfintei Sofi~L, care detineau fiecare eite
o cheie a tezaurului 1313 • Se expuneau la biserica Blacher-
nelor clliar ~i co~urile minunii inmultirii piinilor, ir.r h1
Sfinta Sofia seutecele lui Iisus 1314 : G'redulitatea pt1ni-
nilor nu era mai mare decl.t a poporului grec insu~i.

l[oastele s lin til or. Cultul sfintil or si al relic"\' dor

aeest.ora nu era n;~li putin fervent dec it in' Occident. Li se
co·.ea gm~ia lor spirituala ~i ocazionala. Povestirile vieW
lor, faptelor lor de ascetism, ale minunilor lor au d;1ct
oca,;de la o rrodigioasa l)roliferarc a biografiilor ace,~-( c:T\1,
si a. panegirieelor. Cautarea moaste}or sfintilor semana cu
~ adevars,tii, vinatoare. Se diRputau cada-v:rele ascentnor,
imediat du11a moartea lor.
[ ,\9a s-a lntimplat dupa moartea lui llarion Georgianul, care tn'\ia
lingCt Te,alonic, In amtl: 880, e!ml lmparatul Vasile, informat clespre \'i:'-
tutile sale, a vrut sii-i transporte. trupul la Constantinopol: imediat a
izbucnit in Tesalonic o riiscoalii, dar guvernatorul ora~ului a tinut piept
rebelilor, reu~ind sa ridice trupul in timpul noptii ~i sa-l trimitii pe mare
la Constantinopol, uncle a fost primit cu mal'e pompft de catre bllsileu
~i patriarhul Pholius (noiembrie 882)1315.]

Constantinopolul era, bineinteles, principalul ccntru

al relicvelor sfintilor, pastrate in casete . splendide in
form:t de ease, 1wevazuLe cu acoperi~uri cu dona ape ~1 an
biseriei cu 011pole 1 3 16 . Exi:o;tau, de a~emenea, relicvare 1n
form(L de capcte san a unui membru oarcca,re: l:n:;,1.

208
 mina, pwwr etc. Toate Rceste variante au fost create in.
Orient, inainte de a :>.junge in Occident 1317 • Bngolpioantlc
(:l:yxoA.rdot) emu mici relicvare de pus de piept.
La cultui sfintilor din N oul Testament se adaugc1·
toiagul lui Moise, p~tstrat la Chrysotriclinium 1318 ; h'll
biserica Blachc~rnelor, moa~te ale lui Isaia ; 1:1 ~ ow1
biserica a lui Vasile I, pretinsa nmntie a profctului Hie,.
obiect al unui cult zelos in Bizant 1319 .
Vremurile apostolice crau reprezentate de moai}tele
Sfintilor Inocenti 1320 i}i de capul Sfintului loan Botez{fu-
..
torul, cunoscut ·de]·a
. in secolele al V-lea si' al VI-lea. Se
spunca ca cl ar fi fost ascuns la Emesa in timpul persecutiei
iconocl::~,ste i}i ar fost descoperit pe vremea lui Mihail al
III-lea ~i adus la Oonstantinopol in timpul patriarhatului
·lui Ignatie. Depus la M:arele Palat, apoi la ntanastirea,
Studion, el a devenit una din relicvele celebre din Con-
stantinopol1321.
0 biserica dedicata sfintului loan EvanghelistuJ
fusese construita de imparatul Constantin la Hebdomon
~i restaurata de Justinian 132 2. 0 rtlta biserica ii fuses.c
consacrata linga Sfinta Sofia : aici se expunea o piatra,
a mormintului sau situat la Efes, unde atra.gea numero~i
pelerini 1323 .
Constantinopolul a fost primul ora~ unde s-a ridicat
o biserica in onoaret1 celor Doisprezece Apostoli. Edifieiul,.
ineeput in anul 330 de imparatul Constantin ~i terminat
sub Constantin, care a adus 3ici corpul tatalui sau, se afla
in m~jlocul unei vaste incinte inconjurate de porticuri,
cu gdi.dini ~i cu terme. Biseriea, incendiata in timpul
Ri"iseoalei Nika (anul 532) a fost reconstruita de Iustinian
sub forma unei bazilici in cruce libera, 'acoperita cu cinei
cupole, inaugurataJ in anul 546. Moa~tele apostolilor .erau
plasate sub un altar de argint ~i, in timpullui Constantin
al VII-ler" s-au aclus ~JJci ~i ve~mintele lor, fiind tr;1nspor-
tate cu mare pompiL f3fintii Grigore din Nazianz, loan
Hrisostom, nwj multi imparati ~i patriarhi erau, de ase-
menea, ingropati aici 1324.
Printre sfintii cei mai venerati se afla protomartirul
Stefan, al citrui corp a fost descoperit linga Ierusalim in
anul 415. Mort~tele sale au fost impra~tiate in intreag~L
cre~tinatate. Consta.p.tinopolul a primit mina dreapta:
a~ezata de Pulcheria in anul 428 in hiserica Sfintul f;jtefan
de la palatul Dafne, apoi in anul 459 Evdokia a, adus de la
Ierusalim 15i alte relieve ale aceluia~i sfint 1 325 •

14 -c. 115 209

 )fartirii Bizan~ului antic nu erau prea numero~i 1326 ,
{iar Constantinopolill prim0a ~i relic-vele martirilor strilini,
ea aeelea ale Sfintului J,aurentiu, aduse de la Roma in
timpllilui Teodosiu al II-lea 1 327 , ale Sfintului Eufemios,
martir din Chalcedon in timpul lui Galerius 1328 , ale· celor
Patruzeci de Martiri din Sebasta, ·Mica Armenie 13 ~, 3:1e
sfintilor Sergiu ~i Bacchus, martirii din Resafa (Sergio-
polis), pentru ale caror relieve Justinian a construit fru-
moasa biserica ce le poarta numele 1 33o.
Nu mai pu~in celebre erau· relicvele pastrate in uncle
ora§e de provincie. Pe primulloc trebuie plasat Tesalonicul
eu al sau cult pentru Sfintul Dimitrie, patron al oraf;iului,
de~i fusese martirizat la Sirmium pe vremea lui Maxi-
mian 1331 . El detinea un asemenea loc in viata ora~ului,
inc it s-a vazut in el succesorul unci divinitati-poliade, Hira
a se putea oferi cea mai neinsemnata clarificare asupra
::leestei metamorfoze, a unui zeu pagin in .eroil crel;ltin 1332 .
I-a fost dedicata cea mai mare biserica a ora~ului ; din
n1ormintul sau se scurgea un ulei miraculos care vindcca
bolile, dar el era inainte de toate conducatorul razboiului
(heghemon ), protector al ora~ului, pe care il sal-vase de
multe ori in fata asalturilor barbarilor. El este sal-vatorul
ora~ului, patro'nul soldatnor, marinatilor ~i dilatotilor,
,,soarele care raspindel;lte raze strMueitoare; el este.pentru
noi soarele, pamintul ~i marea ... " striga intr-o predica
arhiepiscopul Isidor Glabas (1379-1393) 1 333 .
Nu vom mai reveni asupra cultului, deja amintit,
al sfintilor Evghenios din Trapezunt· ~i loan Evanghelistul
din Efes. ·
Una din intimplarile cele mai ClU'ioase ale istoriei re-
licvelor este cea cu privire la inutarea trupului Sfintului ·
Nicolae, de la 1\fyra la Barr, in aprilie-mai 1087.

[Cuftul Sfintului Nicolae· era deja foarte riispindit la Constantino·

pol, in intreg Orientul ~i in Occident. Mormlntul siiu, a~ezat la Myra
in absida unui martiriu1334, atragea numero:;;i pelerini ~i renumele mimi-
nilor sale era foarte mare. Dar ora~ul, situat lingii tarmul marii, fusese
de mai multe ori tinta jafurilor piratilor, iar evacuarea uhei mari parti
a Asiei Mici, de ciitre armatcle bizantine, 'dupii biitalia de la Mantzikcrt
(1071) a fiicut ca situatia sa sii fie ~i mai g'rea. Ora~ele maritime dirt Italia,
care aveau relatii comerciale cu Anatolia,' au hotiirit sii punii ·in sigu-
ranlfl pretioasa relicvii. Astfel, marinarii din Bari, unde cultul Sflntului
l\icolae era dintre cele mai infloritoare13 :'\ intrecind In vitezii navelc vc-
netiene, aU reu~it SU pun·a mina pe IiJOas,tele sfintuJui J?i sa le adUCii in
mod triumfal in ora~ullor, unde au fost a~ezate in cripta unci noi hiserici,.
in prezenta papei Urban al II-lea, la 1 octombrie 10891 33 6.]

210
 fu~h.1l sfin1ilor vindecatori._ (Haghioterapia). Ca ~i in
Occident, mul\;i sfinti enm invocl'tti pentru puterea, ce li se
atribuia, de a vindeca anumite boli. Vindecarea se Hiee<1
fie prin atingerea relicvelor (inelul Sfintei rregfan pus
in apa a yindeeat de epilepsie pe mama biografulni
sau) 1 337 , fie, cum am vazut mai inainte, prin uleiul care
se scurgea diii corpul sfintHor purtatori de mir (miro-
fori), fie prin lampile care ardeau in fata mormintelor
lor, fie prin izvoarele miraculoase care eurgeau chiar din
martiriccnul respectiv sau de 11rin apropiere. Inainte de
secolul al VII-lea, exemplul eel rnai edificator de folosire
a unui iz\'or de aeest gen era sanctuarul sfintului Mina,
pe lacul Mareotis de linga Alexandria.

[Sfintul J\Iina, ofi~er grec al unei legiuni, fusese decapitat pentru di

era cre~tin, in anul 296, Ia Kotyoeon in Asia Mica. Relicvele sale au
fost aduse in Egipt ::;i a~ezate intr-un martiricon · construit in locul unde
se oprisera camilele ·care transportau corpul sau. Cultul acestui sfint era
foarte raspindit Ia sfirliitul secolului al IY-lea lii imparatul Arcadius a
pus sa se construiasca o biserica linga martirkonul siiu. ln apropiere, s-au
ridicat miinastiri ~i astfel s-a format in jurullor un ora~ important, care a.
devenit ulterior un mare centru de pelerinaj. Sapaturile intreprinse de
Kaufmann in anul1906, pe amplasamentul ora~ului actual, au scos la ivealii
o vastii cripta cu un bazin lii inscripita: ,Ia apii de Ia sfintul Mina dace!
vrei sii-!i inceteze durerea". 0 piscina comunica cu bazilica, in care se aflau
doua fintini frumoase de marmura. Pelerinii duceau en ei aceasta apii in
mici flacoane (evloghia) de pamint ars, impodobite cu icoana sfintului
rugindu-se intre dona camile ingenunchiate. In secolul al VI-lea peleri--
najul Ia Sfintul Mina era cunoscut in intreaga _crelitiniitate1 33S.J

I-'a Constantinopol, in cursul sapaturilor intreprinse .

de francezi in anul 1923 in cartierul Manganon, s-a des-
coperit, 'i_n ineinta :Manastirli Mintuitorului fintina mira-
culoasa (ayasnta) (&yta:oy.oc), frecventata de pelerini pina
in·anul 1821. Nisipul imbibat eu apa sa vindeea~ bolnavii
de guta 1 339 . 0 eladire in fonna hexagonala, ineonjurata
de abside mari ~i adinci, cu o piscina centrala, dedieata
]'ecioarei Calauzitoarev, ( Panagia Hodigitria) ar fi maL
curind o ayasma, de aeela~i gen decit un baptisteriu 1 340 •
Practiea pagina a incubatiei era inca in folosinti1.
Bolnavii ramineau culeati mai multe zile in anumite
biserici, ingrijiti de un pe.rsonal format din preoti ~i
infirmieri, care primisera un instructaj. medical. Aeeste
practici :we:;tu loc in sanctuarele Sfintilor Anarghir·i
(Fara de Arginti) Cosma ~i Damian 134\ medici de origine
araba, decapitati in anul 303 pentru ca erau cre~tinL
Trupurile lor fusesera ingropatc la Oyr in Siria, dar

211.
cnltul respectiv fusese propagat la Const.antinopol 1 unde
H se dedicasera mai multe biserici 1342 0

In sfir~it, Sfintul :JVnhail era considerat ~i el ea un

sfint vindecator Era invocat in sanctuare sau in nmrtiri-
0

coane, construite pe 1ocurile unde se spunea ca l}i-ar fi

fi:lcut 3Jpari~ia : la Khonae in Frygia, la Michaelion ~i la
Sosthenes pe Bosfor, in sfir~it in grota de pe muntele
S2'.nt'Angelo din Italiao Michaelion-ul. era un ma:rtiriu ·
de forma circulara atribuit lui Constantin ~i reconstruit
de Justiniano Aici se celebra sarbatoarea Arhanghelului
la 6 septembrie 1 3430

1/I. Cultul icoanelor

Cultul icoanelor, trasatura caracteristica religiei orto-

doxe, pare sa fi fost, incepind din Evul Medin, mai zelos
chiar ~i decit eel al relicvelor, fata de care el este, de
altfel, independent 1344 Am vazut ca acest cult era asociat
0

liturghiei mai ales dupa crearea iconostasului. f;ltim ca ~u

cxista casa care sa nu fi avut micul san iconostaso In
sfiqit, exista ~i acum un obicei, care dateaza ·din vre- 1
murile bizantine, de a expune in biserici, in fiecare zi,
pe un pupitru (&v:xP.oy~o'l, (analoghion), icoana care se
referea la sarbl1toarea celebratao
'
Origh1ea icoanelor. Oele mai vechi icoane reprezinta
portrete pictate pe le11m in tempera san in encaustica * 0

Ele provin din portretele funerB,re egi:ptene din epocile

elenistica ~i romana, ca1•e se puneau pe sarcofagele mumii-
loro Aceste portrete, descoperite intr-un mare numar la
Antinoe san la Akhmin, au un caracter individual foarte
marcat Defunc~ii sint reprezentati din fa1~a cu ochii
0

mari~i, fixa~i asupra vizitatorului, ~i privirea lor iiltensa,

care te urmare~te cu insisten~a, parca vine dintr:..o alta
lmne 13450
:Intre acest stn si al celor mai vechi icoane crestine nu
exista deosebire, Aceste icoane erau la origine portrete
de martiri, reprezentati a~a cum adtau ei inainte de
supliciuo Iilleau devenit dupa aceea creatu picturale, dar
nu au incetat sa fie privite de credincio~i. ca portrete

* Pictura realizata din culori diluate in ceara (no trado)o

212
autenLice ~i aceasta, in ochii lor; trezea scntimenlii* de
ven~ratie. . . . .
Da1' ieoana are propria <''i lege. E::v nucautit, ca pictura,
sa dea senza~ia de realitate, ci sa, produca un ef~t.. de
ordln spiritu:1l. Ea nu este nicl realisHI., nici pur naratrtva,
ci i::nl)I'umuta de la real trasatmile neeesare pentru a. f!lce
Sa SC I'CCUnoasca Ull personaj S;;Hl 0 SCena ~i, prin ace<a,sta,
se aprople de arta istoridL .Ea cauta inainte de toate ex-
prec;ia prin jocul fizionomiilor, comhinarea liniih)r, a
aecE·~oriUor, ~·~ l)eisajelor: din realitate ea face un simbol.
Aceasta este o arta, navantr~, plina de nuanye, delicata ~i
subtila. Caracterul ei religios i-a conferit popularitate,
dar acest succes la multime a favorizat cri:stalizarca ~i
decadenta sa 1346.
Icoanele con:::;iderate a fi cele mai vechi sint ccle pe
care Porfir Uspensky le-a adimat din n1:'lnastirilc din
Sinai ~i care au fost pastmte la Muzeul Academiei din
Kie~,~. Una ilin cele mai frumoasc prezinta un portret eu
bmturile a doi soti martiri, cum o demonstreaza crucea
impodol>ita cu geme, care apare intre ei ~i ale d1rci raze se
indreapta spre capetele lor 1 347.
Icm-ma pietata in tehnica encaustica a sfintilor Sergiu
~i Bacchus, in costume ale gan~ii imperiale din secolul al
VI-lea, demonstreaza crearea de tipuri de virste ~i profe-
siuni diferite. Un nimb de aur le inconjura capul, care se
profnPazit pe un fond verdc-albastrui. lntre ei se obserd1
o iconiya a lui Hristos cu nimb crucifer I 34s.
lemma religioasa este reprezentata de un portrct in
pieioare al Sfintului loan Boteza,torul, remarcabil prin
stilul lui viguros ~i puterea de expresie a gestului cu care
el. ~Hat~L ni~te icoane in medalion, cu lisus ~i eu
Fecioara 1349 •

li)Oanc aeheiropoicte (Ifoccxccutate de mina (;mu.ini).

Din perioada. secolului al VI-lea pina in al IX-lea., exista
abia citeva fragmente de icoane, dar, in schimb, exista
up nl?,re nurnar de portrete pe fresra, in Rgipt in capelele
lui Baouit si in mai multe manastiri. Unele dintre aceste
portrete reproduc icoane, eonformindu-se legilor acj:lstonc
prin reprezentarea din f3J~a a figurilor, prin tentele pla-
te Cit eva resiiuri provenind din Egipt ( ,Adol'a~ia
M~1.gHor", ,Na,~terea" etc.) arati:1 aparitia de seene istorice
in art.a ieoanelor seeolului :1J VI-lea 1 351 • · · •'

213
 ln pfus, in acea,sta epoca au inceput sil circule portH'te
ale lui Hristos ~i ale Fecioarei, des1)l'e care se declara ra
sint autentice dupa texte apocrife, }Jrecum scrisoarea lui
· Lentulus catre Senatul roman, in care el descria perso:u:~a
:Mintuitorului 1 352 • A~:;tfel, la 1\Hna~:>tirea Panagia Hodi-.
gitria, se venera o icoana a Fecioarei, trimisa de la Ieru-
salim Pulcheriei de catre imparateam Evclokia, de:,;]Jre
ca1·e ie spunea ca este executata de sfintul Luca J353.
Dal' in timpul lui Iustinian au existat portrete ale lui
Hristos, acluse la Constantinopol din Cappaclocia, care se
vener<m ca ·fiind acheiropoiete. Cea principal{L dintre acestt3
icoane -provenea din Kamuliana. 0 pagina zisese ca ea nu :;;,r
crede in Hristos decit daca l-ar vedea, cind cleodata i-a
observat icoana intr-un bazin de apa. Nu se ~tie nhnic
deS]Jl'e aceasta icoana in afara de cele spuse de sfinhll
Grigorie din Nisa ~i anume ca ea fusese probabil distrnsa
de iconocla~ti 1354 • .
La Edessa, cum s-a vazut, exista o scrisoare a lui
Hristos adresata regelui Abgar al V-lea : la sfir~itul seeo-
lului al V-lea s-a ra.S])indit zvonul ca se pastra, de asemenea
portretul san achei1'opoiet, dar legenda atribuita
acestei icoane nu estc altceva decit prelungirea legemlf'i
.despre scrisoare.
[Regele Abgar I,a invitat pe Iisus sa vina Ia Edessa. Iisns a refuzat
~i j,a trimis o scrisoare prin discipolul san Thaddee (Addai) care l-a
convertit pe rege ~i pe poporul san, iar mai tlrziu a fondat aici biserica
din Edessa. Pe de alta parte, regele a poruncit unui pictor sii-i faca po:r-
tretul lui Hristos, dar el n-a putut prinde trasaturile i\Iintuitorului ~i
~i-a reeunoscut neputinta. Atunci Iisus a pus mina pe pinza pictorului
9i ~i-a imprirnat pe ea chipul. J

Aceasta este legenda populara,, dar in lucrarea numita ·

Doctt•ina lui Addai se spune ca un trimis al lui Abgar i-~'.
f:\cut:. portretul lui Hristos ~i 1-a aclus la Edessa, Nu se
gase~te nici o mentiune despre aceasta legendi1 inainte de
Evag:l'ios, care a scris l8toria sa pe la anul 600 1355 . Dupa
mutarea ei la Constantinopol~ ic·oana a fost numita maniiy-
lion ( dupa cuvintul 11rab mandil carejnseamna ~tergar) 1 35~.
Du}Jikafirmatiile lui Evagrios, mandylionul, multa vreme
ascuns, a fost, :regasit in anul 544, in timpul asediului
Edessei de catre persani. ~i lui i s-a datorat salva1~ea
ora~ului 1357 .
[Cind Heraklios ~i-a luat rarnas ,bun de la popor, la catedrala Sflnta
Sofia, inainte de plecarea in expedi~ia intrcprinsa in Persia in anul 622,
el tine·a in rntna un stindard _pe care era brodata o icoana acheiropoieta
a lui Hristosl36B .]

214
 Criza iconoelasta. Intre sccoluJ al VI-lea ~i al: IX:-lea
zeluJ 1)entru cultul icoanelor a atins un asemene~J. grad
incit ajunsese la · practiei care amintesc de paginism.
Pro;:,ternarea (1tpocr.r.uv~cr,c;) nu mai era deloe eyoeanta
in fa~a unci icoane, ci mai curind in fa~a basileului, .dar ce
sa n1ai zicem despre unele excentricitttti : parul celor care
intl'au intr-o miinastire depus in fa~a icoa.nelor,. ;preo~i
razuind icoane pentru a face sa cada praful in pot;i.r ~i a
imparta~i eu el enoria~ii, altii luind icoanele drept na~i
pentru eopiii lor 1359. •
PoveJ;~ti dintre cele mai extravagante circulau despre
minunile Htcute de icoane, privite ca fiinte vii, proferind
vorbe, varsind valuri de singe atunci eind evreii le stra-
pungeau cu o lance 1360.

Doctrina teologica a cuHului icoanelor~ Atacurile 'im-

potrh·a eultului ieoanelor i-a u obligat pe aparatoril siH la
instituirea unei doetl'ine teologice, m.enita sa jnstifice
a tit pictarea cit ~i venerarea icoanelor. Tratatnl De
Imaginibus al sfintului loan Damaschin (pe la. ar;ul
730} 136\ a inspirat hotaririle OoncniuluL din Nie'ea · (787 ),
care a combatut Conciliul iconoelast din anul 754.
In cea de 11 IV-a sesiune a sa, el a adunat toate pasajele
bibHce ~i patriistice care justificau cultul icoanelorl362 .;;i
in profesiunea sa de credinta (<lpoc;) Oonciliul a declarat :

[Reprezentiirile crucii, precum ~i ale chipurilor sfinte, fie cii, slnt fa-
cute din culori san din piatrii, trebuic puse pe vase, ·pe imbriiciimil;lte, pe
ziduri, pe case l,'i pe drumuri. Cu 'Cit ele se vor privi mai mult, cu aUt vor
fi pomeniti cei pe care ii reprezinta, cu atit mai mult ne vor iildemna sa
le, verieriim, sar,utlndu-le, prosternindu-ne In , fata lor (&o"rcacr[lh\'1> >ta~
"r'(J.Yj't"IY.'~V 7tpocrxuV"IJO'LV), farii a le miirturisi totu~i veritabila adorape
(-r~v &:J..Yjfhv~v /.a-rpdav), care i se cuvine numai lui Dumnezeu •. ,LC)r li
se vor oferi insa tamlie ~i luminari cum se face pentru Sflnta Cruce
:,i pentru Sflntele Evanghelii . . . Cine venereaza o icoana, ·venereaza
persoana pe care ea o reprezinta 13&3.] I

Pe timpul celei de a doua perioade iconoclaste, aceasta

doetrina a devenit mai sistematica ~i uneorimai dezvoltata.
Lucr~rea.Antirrheticus a patriarhului Nikefor (896..,_815)
stahilea Yaloarea imaginilor ~i a oricaror arte re1igitlase,
ce e.m considerata ca o predica figurata : , Vederea con-
duce la credin}a mai bin.e decit auzul", scria el, ~i; spriji-.
nindu-se pe psihologia neoplatonica a lui Pseudo-Dionisie
Areopagitul, el demonstr:eaza ca ceea ce este a~ezat in
fata oehilor se imprima mai puternic in suflet l;li p(ttrunde

215
 r)rin pe:rceptie in partea afectiva a omului.Jmaginea n1~v se
ad·resenza, prin 'ttrmare, n111nm' cmalfabefilor, ci .t1ttl~ror
celor ca.re iau paTle la ia.inele biset·ice,~ti 1 364 .
Scrisoal'ca eelor treipatriarhi din Orient adresati:i lui
TeoiH (836) adanga acestei apologii noi argurnente, 1n
special faptul <.:a 'Fiul Domnului intru:pindu-se, e~ste
normal ca Iisus sa, fie prezentat in viata sa paminteaua ;
dai' 11atriarhii se bazEaza mai ales pe ico::mele achetro-
pciiete ~i miraeuloase, pe care le enumera 13 fj"·

fAcestea sint: .1. Icoana din Edessa: 2. Fecioara din Lydda (JDios-
polis); '3. Fecioara sfintului Luca; 4. Fecioara sculptatii de Sfintul Petru·
la Aenea lingii Lydda ; 5. lroana Mlntuitorului de la Beirut, pe care un
evreu a tmpuns-o cu o lance ~i din care a curs singe; 6. 0 alta icoani\
a lui Hristos pe care a striipuns-o un evreu cu sa,Pia dupii eare a arun~
cat-o fntr-un'put Ia ·Sftnta Sofia, de unde s-au reviirsat valuri de singe;
7. Icoana lui Hristos aruncat:\ In mar~ de ciitre patriarhul Ghermanos
pe vremea persecutiei lui Leon al III-lea ~i care a fost purtata de valuri
ptna.la- gurile Tibrului; de unde a fost dusii papei Grigore al II-lea, care
a depus-o ln bazilica Sfintul Petru.}

Dar Teodor Studitul me:rsese ~i rnai departe. FeHci-

tinch1-l pe spatharsw-:ul loan pentru faptul ca a ales ca na~
pentru fiul sari. icoana Sfintului Dimitrie, el compan1
credinfa. aces.tuia cu cea a Cent urionului. Copilul devenise
in arest·fe1 fiul spiritual al sfSntului : ,Este !f.11sn?i 1narti,nil,
prezi;rn:ks1tb aspect spiritual, eel care serve~te C<t na? copi-
lul·ui" 13 &6 , doctrina intelig·ibila mLrnai pentnt ce1: cu·rio\~i
adauga e1, ~i i naccesibila nrechiloT profane. Pentru el
doctrina icoanelor ~,este independenta de teologie. B~'te
evident·.ca Persoana Cuvintului o dat:"~ ee apnre in natn:m,
umana, este p:rezenta ~i in ieoau~i,. In acest fl:l, prezent>:1
ream a, diviniti'itii ar fL identica in icoana :Mintuiton;lni
~i in hnparta~anie 1367.

Dnpa victoria ot·todo xiei (st>c. IX- X\7), Victoria, d<'-

finitiva a ieonodulilor s-a solclat cu clezvoltarea IJrodi-
gioasa a fabriearii ~i a cultului icoanelor, care a trecut :pe
primul :plan 1n praeticile religioa~;e. Crcarea iconosiase:k:c
demonstreaza, cum am va,zut mai inainte, lo<cul pe <care ii
ocupau icoanele in cadrulliturghiei. Cultul icoanelor faee.a
parte integranta din dogmele Bi:-;uicii ortodoxe ~i m]si.c>-
narii bizantini J-au introdnR in toate tarilc pe c·are le-au
convertit la cre~t.inism, 1.n Bulgaria, in Serbia, in f'a.rl.!e
Rom[me ~i in Rusia, uncle au ga~it un teren deoRebit (Je
favo:rabil. 1n plus, icoanel..e, u~or clc trani-lJJOrtat, au fost,

216
intrLduse in Ualia ~i in tot Occidentul, uncle au exercitat
o influentil asupra dczvolti'irii artoi · ~i a iconografiei
l'f·li ''"i O'tSC 1 3il 8
~ tn'< Orient·, preocup~lri noi reveneau de aeum incolo
arti~tllor : sa faea din imagini privite ca subiect istoric,
un r,imbol pHn de idei, s~t subordoneze naturalismul
1mterii de e:xpreRie ~i sa fie in t:trit}S~t legatura em doctrina
Bii'eritli ~i cu zrlul crcdineio~ilor, care vegheaza cu gelozie
rei. puritatii tipurilor. Se resping acf'le icorme care au
o ('''P'e;:;ie prca omoneasca, cum era Feejoara alal'l.tind
Pruu:l!l13c9.

ieoanelor acheiropoietc s-a propagat, iar cultul

lor t'o cnnoscut un triumf stra,lucitor o data cu mutarea la
Con"tantino:pol a icmmei din Edessa, mandylimml, in
vremea lui Romanos Lekapenos, ca m'mare a victoriei lui
IoP,n Kourlwu;-:.s in Orient (p-imi:'tvam anului 943) ~i a
unor lnngi tnct<ttive care au cl!;rat aprohpe un ~.m. La
15 t~gust 9,Li Romanos fiind 1w1n;-cv, cei doi fii ai s,ai ~i
Con:-<tautin PorLirogenetu1, dup8 ce au plimbat in Jnod
solemn ieoana in jurul Marelui Zid, au (.l;c:pus-o b Sf~pta
SoiL, apoi la biscriea Bouco1con, unde so gaseau relic-
vole Yatimilor 1370 . ' · '

!ne.epind din aeeasta e})CC~i, repntatia ma11dylioxirt,lui

ra"pindit in l.ntreaga Enrop;'l.. S-a reprodus in biserici,
C:.11padoeia 1371, in Ruf1i:ct 1372 . I s-au fi'teut mai .ali=\~
copii, ht, fel de venerate ca ~i originLlu1, h'.r una dintre elo,
paRtraH~ la Renna, a devcnit edcbra suh nmnele de Ckipul
Sfintci Veronica, dospre care nu podc fi vorbf1 inainte de
inceputul sccolului al X1V-lm 1373 . una dintre eele ri:mi
frumoase ~i ma1 bine pastrate fo::;te Sjint11l Chip de la
din Laon, masca intr-adev8r tragiea, eu o
inse1'i11tie slavor1a. Se presupune ciJJ ea 8. fost adUl'la de
Giacomo n~ntaleone (viitorul papi!L Crban ::d IV~lea),
nun\ln apostolic in Polonia, de unde s-a inters in anul
1248 ~i a fost data sorei Sibylla, staret~t a unci·
mani1stiri di:rt Ijaon 1374_
venera, de asemenca, Sfinta ·cari:\mirla, adusa la
Constantinopol in vromeft lui Nlkefor Fokas in anul 968
:;,i pe care figura lui Hristos se imprimase dupa cont::i.ctul
ei cu ;tianclylionul din Eclessa 1375 . In sfiqit. in anui 975
Ioah 1'zimiskes flJ adus din cam11anifl. in Siria icoana de ht
Beirut, citata mai sus, stra11tmsa, de un evreu ~i ~<1 ci'irei
singe, dupa spuscle unui pelerin rus, se nmi vedea inca
in secolul al XV-lea 1376.

217
 lcoanele in secolele IX- XV. Incepind din secolul al
XII-lea, s-a instaurat obiceiul de a se prezenta icoanele
in rame SQumpe t;i, in curind, acestea au fost acoprrite
literalmente in argint, impodobite adesea cu pietre pre-
tioase. Aceasta imbracaminte 8pvyy~_o:, nu lasa uneori sa
se vada dec it figura t;i miinile subiectuJui. Obiceiul acesta
este atestat inainte de anul 1204 1377 . In biserici se a~ter­
neau. sub icoane valuri de tesaturi scumpe, cusute pe
pim~a t;i pe care erau puse cruci pectorale sau iconit·e 13 78 •
N-au mai ramas nmlte icoane care ar data din secolul
al I:X-lea sau de la inceputul secolului al X-lea. Un E'X('m-
plar din aceasta epoca este pastrat la Manastirea Vato-
pedi (Athos) t;i se spune ca sx fi apartinut impaT<'itt>.tsei
Teodora, sotia lui Teofil (moarta dupa anul 856). Ea o
reprezinta ~n bust pe Fecioara (Glykofilusa ), tiniml cu
tandrete materna pruncul pe bratul drept, obrazul sau
lipit de allui Iisus, ochiul sau drept indrcptat spre od1iul
sting al Fiului ei car~ se uita spre mama. Expresia lna-
terna este insotita de o gravitate trista: Flgurile se deta-
§eaza pe un fond galben-portocaliu, menit sa punt~ In
evidenta figurile t;i pliurile voalului t;i ale mantiei 1379 •
Din vremea Comnenilor dateaza ,Fecioara d•~ la
Vladimir" CMuzeul Istoric din Moscova), adusa d<:' la
Constantinopol la Suzdal de catre printul And~ei in i',nul
1155, una din capodoperele epocii bizantine. In aeeailta
icoana regasim atitudinea enwtionanta a cclor doua
obrazuri, unullinga altul, dar Mama sta intr-o :pozitie mai
dl'eapta t;i expresia ei este mai trista. Este Fccioara :Milos-
tiva (Eleousa), care prevestet;te saerifieiul insingerat, 'in
timp ce expresia de tandrete a Pruncului, care incearca
sa-~i consoleze Mama, este cu adevarat mi~catoare 13 ~ 0 •
Aceasta icoana este contemporana cu rena,~ter~
artis.tica din secolele al XI-lea si al XII-lea si cu c·rr2,rea·
stilului monumental in decoratia pictuml~, inspilata,
adesea, de modelele antice. 'l'otnt;i, icoana, de~i este
influentata de aceasta evolutie, care ii da un plut; de no-
bleye, pastreaza pinala capat legea sa proprie. Pentru a-ti
da. seama de aceasta, este suficient sa com1)ari aeela~i
subiect; tema coboririi in J:,imb (Anastasis) tratata intr-o
icoana bizantina din secolul al XII-Jea1381 t;i in mozaicul
mm"'ttl de la biserica din Dafne. In cele doua im~1gini
compozitia are acela~i echilibru : grupurile celor dxepti
formeaza doua mase, cu Iisus intre ele. Dar in mozaieul
de la Dafne Mintuitorul, vazut din semi-profil, poarta in

218
rnirdl crucea cu dubHt traverHa. El inainteaza cu pa~i
Imihri, d'ikincl in picioare portile Infcrnului, undc zace
H:JAie,.; in lantnri, il apnea pe Adam de o min a. /ili il·
scoil'.te, dintr-un sarcofag. In icoana, insa, Iisus este
v8,z;Jl din fata, tin:ind ambele miini. intinse.: Adam se
seoalii singur din sarcofag, iar cei trei profeti, in , loc sa
fie dizuti ill perspectiva, sint et;~alonati la; clreapta lui
Hrhtus ~i en ochii atintiti spre Ill'i vitor1382•
In continnare, transformaxile artei monumenta~e s-au
xna.rl:I'Pstat ~i in arta icoanei. Astfel, in epomt Paleolegilor,
e::-~ a rlobimlit notiunea de spatiu; peisajele B1nt ma,ib.ogate
~;~i in ele se gal'le~te un sens mai real al mi~carii,''cHtr se
pastreaza totodata tradiWle, fi netea desenului, s;imbolis-
mul liniilor ~i cautarea expresi~i 1 ass. Capodopera ace'stei
J;~eoli se afla in Husia ~i anume Sfinta 'l'reime de Andrei
Ru.bilov, ,,liafaelul rus", formar la ~(·oala artci hizantipe.
Sf'inta Treime este figurata, .ea in Bizant;ul acelei epoci,
lWiu eei trei. ingeri primi~i de Avraam. Cele trei figuri,
de o delicat{'~e aproape feminin{i, sint dispuse cu o sW:w-
tric care nu este nici exigenta, nici minutioasa iar inclil'aarea
eapf:lf•lor Jasa irnpresia unei <·onyersatii intre (Wi trei
ingcri 138'1• In acea epoca arta icoanei nu numai d1 a atins
apogeul sau, dar chiar s-a substituit artei monumentale
in (}ecorarea bisericilor, pe la jumatatea secolultli al
XIY-lea. :Noua ~coala a luat na~tere in Creta, tara a
munero~i pietori de ico'ane, dintre care Inulti au emig•rat
la Venetia. Acolo s-a n{tscut, in ;;:eeolul .urm<ltor, eel care
avea &1 fie numit El Greco 1 3 85 • ··

Mattlrialul din care .se fatNm icomw!e. Icoanele consi-

derate capodopere au fost piotate in tempera, conform
eele; mai vechi traditli, dar, din secolul al X-lea, s-au
facut ieoane din alte matcriale : ieoane din mozaic cu
Rrnaltt1ri de o finete extraordinara., ca Sfinta Ana din
Vatnpedi, Sfintril George de la Luvru ete. 1386 ; ieon,ne in
relief, din marmura1387 , din steatitl 388 , din piatra dura1389 ,
din pi'hnint ars1390 , dar ele n-au eunoscut niciodata fainia
chi.purilor· pictate dupa procedeele anlice. ·

1Edavia rata de it~oane. Cultul ieoanelor in secolul

al ~XV-lea nu ~umai ca nu-~ipierduse nimie di~.zelul sau,
dar, in devotiunea intima, el eomtituia practi.ea principala
~i de\-inea un loc considerabil in manifestarile publiee.
Putem judeca acest lueru dupa informatiile pe care

219
ca1<1torii care au vizit8,t Oom;t~mtinopolul in \1C1Lea
Palcologilor, ca t;ltefan din N ovgorod in ~tnul 13::JOl 301 ,
Clavijo in anul 14031392 , Pero Tafur pe la anul 14381393 ,
ni 1e-au .dat despre procesiunea saptaminala a icoa,nei
Sfinhclui Luca. in mijlocul unei mu1timi imense ~i preeeScla.:.
ta de un numeros cler, care cint;1 rugaciuni, un
orn .p:urta icoana pe umerii sM, fi1ra nici un senm
obos·eaHt, in pofida greutaW ei.

CAI>ITOL UI..~ IX

Superstitii ~i heterodoc~i

· .Devierea sentimentului religios, care f:e manifesta

adesea in cultul rclicvelor ~i al Icoanclor, se ck.tora su:pra-
vie~1lirii pr~cticilor pagjne, pe care r:re~tinismul 1n1. le
eliminase. In Biza,nt, aceste practiei crau numeroase,
fad1 deosebire de clasa soeiala,, atit ht ariRtocra(ia cere nmi
rafinata ·cit ~i la oanwnii din popor. In z:<dar P~irintii
Bisericii ,~i Oonciliile timau ~i fulgerau impotrint Jm·1394 ;
cre~tinii cei maieonvin~i emu ata~ati de ele, !mpant\ii, care
coni!amnau magia ~i o asemanau, in legile pe c:aYe le
prunmlgau, cu apostazia, <(veau ei in~i~i o marc incredt'l'e in
astrologie ~i in profe\~ii 1895 • Oamenii enlinPnti p1ce~m1
Psellos; Kerularios, Niketas Choniates credeau in puterea
rnagiei, in prevestiri ~i in oraeolel3 96 •

:\iiagia ~i Yd\ji.toria. ::'.Jagia se tragoa din religia du~JJsta

din ..Iran1347 • Printre manihei~tii deportati in TT::Jti~• se
gasea ~i secta Euchitilor (cei ce se roag8,) care pnl!eticau
cultullui Satana, considerat ca fiul eel mare allui Dumne-
zeu, :;;i al demonilor sih 1398 • Prin magie se intdegea 1.o1ali-
tatea) procedeelor care permiteau sa-i eheme, Ci:'t-i intrehe
si si;t ob\;ina s.ervieiile lor, pentru a se razlmna pe aJtcineva.
Psel1os, eare a eompilat toate lucrarile despre mr.gia
aniiba,, impaytea demonH )n ~ase categorii care tr1Hrm

220
in sase medii si anume : in aer, in eter, in foe, in pam in t,
in i1pa 1 in subteran1 3 99.

Cretlintele populare. De fapt, eredinta in existenta

unor fiint,e raufacatoare, care interveneau fara incetare
in viata oamenilor, era universala. Poporul eredea in
existenta lui Gello, demon femela, rapitoarede copii, carora
le sugea singele. Vrajitoare inaripate absorbeau )luidul
vital al pruncilor ~i copiii astfel devitalizati erau denumiiJi
yLf.f.oopcuTcc Dar, impotriva acestor pericole, mamele aveau
formule de descintece ~i chemau in ajutor anumiti sfinW400•

[Intr-o zi a fost trimisa la tribunalul unui judecator, care era tatiil

patriarhului Tarasios (784-806), o biata femcie acuzata ca ar fi ucis
prin vrajitorie copii sugari, strecurindu-se prin rosturile u~ilor incuiate
ale unci case. Judecatorul; neputind admite aceasta versiune, a achitat-o
pe acuzata; lmparattil, care le urmarea pe vrajitoare, a cerut recurs, dar
a fost obligat sa recunoasca juste~ea sentintei tribunalului1401 • !n anul
717, locuitorii.din Pcrgam, asediati de catre arabi, au ucis o femeie care
sta sa nasca, impreuna cu pruncul ei, apoi au fiert copilul intr-o calclare
cu apa ~i fiecare razhoinic a fost pus sa-~i'ude mina ln aceasta apa inainte
de a porni la lupta. Aceasta crimii monstruoasa nu a impieclicat, insil,
cucerirea ora~ulniHo2.]

Se eredee", de asemenea, in deoehF403 iar luntra~ul

infernului, Charon, a devenit un ho~ nocturn1404:

Vdilitorii si rHualurilc lor. Cele mai vechi informatii

asupra' acesto'r praetici, ~i posterioare erei cre~tine, si~t
tablitele magice de plumb descoperite in toate provinciile
impetiului, in special in Africa ~i in provinciile grece.~ti.
Minuscule ~i infa~urate strins, in a~a fet incit sa poata
fi cu u~urinta ascunse intr-o haina, acestea au fost studiate
cu o adevarata istetime de catre. A. Audollent. Aceste
t.abellae defixionum erau destinate a face rau unui du~man
sau unui rival ~i a obliga puterile supranaturale sa infap-
tuiasca aceasta razbunare. Numai vrajitorii de profesie
erau in stare sa, redaeteze aceste texte, dupa un vocabubr
special, grec ·~i latin, sa deseneze figura victHnei ~i pe
cea a demonului invoeat, Hecate, Persefona, l\fercur ~i zeul
egiptean Seth. Un mare numi:k din astfel de tr<blite
au fost gasite in morminte. Oamenii se foloseau de ele
pe:htru a indeparta un rival in dragoste, pentru a cii;)tiga
un proces, pentru a obliga un ho~ sa restituie ee a furat.
Vizitiii de la toate hipodromurile lmperiului se foloseau
mult de acestea pentru a-i;li 'intreee riv:JJliil4° 5 •

221
 ImparatH romani ~i bizantini n-au incetat niciodata
urmarirea autorilor acestor vrajitorii, dar marele numar
cle legi precum ~i hotariri ale conciliilor demonstreaza
cu prisosin~a ineficacitatea lor.
Despre aceasta aduce marturii ~i via~a lui Sever,
patriarh de Antiohia (512-518 ). Studiind la :Beirut, el
avea ~i magicieni printre colegi : unul dintre a~.e~tia,
loan Foulon, nascut la Teba in Egipt, fiind denun~at, a
antt multe necazuri pentru a evita arderea pe rug ~i a
trebuit sa:-~i arda toate cartne de magie ; acest incident
a avut ca rezultat o serie de perchezitH la totE studentH
banui~i de magie ~i confiscarea car~ilor lor, .care au fost
transformate intr-un rug imens1406 •
Cronicile din epoca iconoclasta se refera adesea la
intimplari de acest gen. Vedem, de exemplu, vrajitori
tinind in mod deschis adunari intr-o pia~a din Oonstan-
tinopol i:h pofida edictelor lui Constantin al V-lea140 7 •
Mai tirziu, imparatul Nikefor incalca legea, inva~ind de
la paulicieni formula prin care s-ar putea veni de hac
lJrln procedee magice unui patriciu rasculat: un taur era
injunghiat intr-o gToapa, in timp ce basileul macina de-a-n-
doaselea intr-o moara 0 haina a celui rasculat, recitind
formule de vraja 1£108. In sfir~it, patriarhul Ioan Hylilas
(Gramaticul) (837-843),un oriental, pe numele sau adeva-
rat Morocharzanios, era versat in to ate metodele de vrajito-
rie 1409 • El i~i amenajase un laborator subteran intr-o casa
situata dincolo de Bosfor, apar~inind fratelui sau, patriciul
Arsarber ~i, prin reluarea unor procedee ale anticilor
(examinarea unui ficat, lighean_ ~i inel, formule de vraja,
evocarea mortnor), incerca sa prevada viitorul. Se po-
ve.stea ca prin practicile sale reu~ise sa vrajeasca pe
capeteniile unor banditi care ingrozisera imperiul, ob~i­
nind disparitia acestora1410.
In toate timpurile, magia a intervenit in via~a publica
.~i privat~L a Bizan~ului. In timpul patriarhatului lui
Fotios, ni~te ticalo~! au profanat mormintul unui pagin
pentru a gasi bani. In acest scop au omorit un cline, pe
eare 1-au mincat, crezind ca astfel vor obliga pamintul
sa le dea comoara. Dezamagi~i ~i vinova~i de miarojagie
(consumare de alimente splircate), ~i-au marturisit gre-
~eala ~i au primit o peniten~al4n. ·
Aproximativ in acela~i timp, in anul 913, basileul
Alexandru, sfir~ind cu dezma~urile din cauza deneputin~a,
s-a confesat unor vrajitori care 1-au trimis la Hipodrom

222
 t-:a a.prinda luminari ~i sa arda trm1iie ·in fata statuilor
semnelor zodiacului, acoperite de ve~mintele sale. El moa-
re Ia intoarcerea din aceasta expeditie1412 . . · .
in secolul al XII-lea, vrajitoria se mai folosea ehiar
la curtea lui loan Oomnenul unde imparateasa Zoe, de
origine rusa, a adus vrajitori de la Kiev, caront ea li se
incredinteaza in timpul unei boli grave, ca ace~tia apoi
sa fie acuzati de moartea ei1413 . Sub Manuel Oomnenul
cazurile de vrajitorie au fost mai numeroase ca niciodata.
Ou toate acestea, pedepsele au devenit mai putin aspre, iar
credulitatea s-a. mentinut. Ohiar favoritul basileulni,
AlexioF> Axouch, a fost acuzat ca ar fi vrut sa~-1 omoare
pt! imparat, en ajutorul puterii pe care o ave~1 de a z bura
~ide a patrunde in ~1partamentc. 0~1 urmare, el a fost inchis
intr-o manastire1411.
A:adronic I Oomnenul, Alexios al III-lea ~i mai aleR
imparateasa Bufrosina erau inconjurati de magicieni ~i
de astrologi 1415. In secolul al XIV-1ea Nikefor Gregora~,
Pachyme\res, Tcodor JYietochites, reprezentanti ai · .elitei
intelectuale, se interesau de ghicirea viitorului, de ·oraco-
lele caldeene, de enigmele Oabalei 14·16 •
Cunoa~terea viitorului, iata ce n-a incetat niciodata
sa. pasioneze Bizantul.

II. ~~mulete si
, exorcisme

Impotriva vrajilor se foloseau amulete ~i talismane.

Mamele atirnau aceste obiecte la gitul copiilor, le infa~urau
miinile ~i picioarele cu stofa ro~ie, iar la incheietura miinH
le atirnau clopotei de metal etc 1417. ~erpii, care urcau 11e
colmma, din Delfi de la hipodrom, erau considerati ca talis-
mane impotriva confratilor lor1418 .
:Moda acestor practici reiese, de altfel, din muna.ru
considerabil de amulete descoperite in cursul sapaturilor
~i adUJiate in eolectu. Unele, datind din primele secole ale
erei noastre, provih de la see.tele gnostice1419. Acestea
sint uneori sub forma de bratari en inscl'iptii ~i inserm:;e
ere~tine, dar eel mai adesea erau medalioane cu gauri
de at1Tnare. Existau formule impotriva deochiului, eu
irivocarea lui Solomon, reprezentat gonind demoniiuzo,
precum ~i retete impotriva dul'fll'ii de stomae, pentru a
impiedica vinul sa se altereze (versetul 8 din psalm'nl
Jr"XXIII: gustafi gi vedeJi ca bun este Domnul), impotriva

223
 bolilor la magari etc . .Acestc re~eto, lna,te de ht autori
antici, sint extrase din Geoponik(t ~i Hippiatrika dedicate
lui Constantin Porfirogenetul. E~te vorba, prin urmare,
de amulete posterioare secolului al X-lea14 21•
[0 curioasa formulii profiladicii o reprczinta careul magic, compus
rlin cinci cuvinte a cite cinci litere fiecare, ce se pot citi in toate sensu-
rile ~i care par a fi lipsi te de orice scmnificatie. l?escopcrit pe inscriptiile
pagine din Galia, in litere latine, pc la anul 18371122 , a fost regasit in ca-
raclere grece~ti pe cioburi (ostraka) ~i pe papirusurl cre~tine din Egipt,
lnsofile de 1m .alt careu ~i de formule de rugaciune destinate s~'i.· vindece
llolile, cu invocarea a trei demoni : E1 ouch, Barouclz, Barouchal1 23.]

CAT.QP SAT OR
APEnn a i·. cpa AHEPO
TENHT AS(•.;V TENET
nnEPA rpt•N'l) OPERA
PGTAO Ct'rtjp ROT}~S.

[Mai recent, parintele de Jerphanion a descoperit aceea~i formula

In mc>.i multe capele n1pestre din Cuppadocia ~i, ceea ce este straniu,
prlmele trei cnvinte sint date ca nume cclor trci piistori in reprezentarile
Na~terii Domnulnil424. J

Oareul magic a mai fost descoperit ~i la Dura-Europos

L~~ inceput11l seeolului al
(1932) f,li \<t, Pompei (1H37) 142·\
:XIV-lea, Manuel Moschopoulos, discipol al lui Maxjmos
Plalludes, dind ear:1eterelor eareului valoarea lor mimeri-
caH26, a studiat mijloacele de a construi cu numereeareuri
asemanatoare, da:r fara a le conferi 0 ,-aloare magic~P 427 .'
ExplicatHle date in zilele noastre (senm de recunoaf,ltere
a cref,ltinilor san a evreilor) nu reuf,lePe sa; eonvingiJ14 28 •
Ceea ce uu se poate nega este faptul ca avem ue-a face cu o
formula profilactica, creata intr-o tara de limba latina,
- dar rasp1ndih1 in Orient ca si in Occident si folosita atit
de catre evrei cit ~i de cre~tini. 0Tiginea evrciasca este
mai vero'<imila, dar popularitateacareuJui magic in Occident
era)nea mare in epoca moderna14 29• ·

UI. Ash·ologia
OrifJinile ..Astrologia ca ~i magia, este 'intr-un felr:JJma-
~ita unei vechi religii do originc caldeeana, foarte rasptln-
(1ita in lumea greco-romana la sfir~itul . antichi~atii.
Principala sa dogma. era nredin~a in solidaritatea, in simpa-
tia universala; a~trii, c~re sint divinitati, exercita influenta

224
 lor asupra caracterelor fiin~elor umane1430. Astrologii
constituie horoscopul unui copil dupa pozi~ia a13trllor
existenta la na~terea sa. Caracterul jovial se datorel3te
na~terii copilului in zodia lui Iupiter, care se opune celei
a lui Saturn. Venus favorizeaza indragosti~ii, Mercur pe
oamenii de afaceri. Revolu~iile stelelor hotarasc destinele
oamenilor l3i ale obiectelor 1431. Dupa moarte, sufletele
traverseaza diferitele e-eruri. Luna este o barca celesta,
Dare strabate cele douasprezece semne ale zodiacului, 'ii
protejeaza pe marinari l3i pe pira~i, dar ea este privita,
de asemenea, ca locul u;nde stau morW 1432. Dogma simpatiei
universale coincidea cu doctrinele stoicHor, care au con-
trihult la raspandirea astrologiei in tarile elenistice, apoi
in lumea romana1433.

Astrolnoia iu Bizant. Astrologia a fost la inceput tot

atit de diu vazuta de stapinire ca l3i magia. 1:mparati, ca
Honorius, precum 9i conciliile au eondamnat-o, dar pe la
sfir9itul secolului a,l IV-lea, autori cre9tini au incercat sa
puna de acord religia lor cu astrologia. De altfel, tratate cum
este Compend,ium-ul lui Hefaistion din Teba (pe la anul
380) sau Dialogul lui Hermippos (secolele V- VI) nu fae
decit sa reproduca opere egiptene din epoca J..Jagizilor,
ca cea a lui Hermes Trismeghistos, presupus autor
de cii:~:ti referitoare la natura f3i la inf1uen~ele eelor doua-
sprezeee semne ale zodiaculuiH 3·1• Manuserisele sint inso~ite
de comentarii ale astrologilor ( mathernatici), care stabilesc
horoscoape in legatura eu eonjunc~ia a~trilor. Se pot eiti aiei
horoscoapele uni1i mim, al c:'ixui talent este favorizat de
constelatia Maimu~ei, eel al unui baie9, al unui pesear
de toni, al unui dansator, al unor inalti functionaril 435•
In Bizan~, astrologia a fost asimilata incetul eu :ineetul
In viata curenta ~i s-a bueurat de favoare in fa~a puterii
imperiale. Din secolul al XII-lea dateaza doua poeme
astrologice, eel al lui Teodor Prodromos dedieat Irenei,
so~ia sevastocratorului Andronie, al doilea fiu. al lui
loan Oomnenul ~i, ·ceva mai tirziu, eel al lui loan Kama-
teros, epikanikle£ott1436 , dedieat lui Manuel Comnenul.
AHituri de aceste compilatii sa\Tante, care,descriuplanetele,
zodiacul, eonjunctHle 9i opozitia stele1or, existau tratate
populare, la indemina tuturor143 7.

Doetrina. Din aceste tratate rezulta ca astrii nu .. mai

sint considera~i zei, dar ei au prlmi t de la Cre~tor anumite

. il.5-c.115 225
 insu~ii:i. A~a cum pi<1tra :magneticiJJ a,tmge fierul, a';ltrii
actioneaza asupra oamenilor. Oele ~apte planete le deter-
mina destinul, dar alte influente pot modifiea, aceastil
actiune. Puterea planetelor depinde de natura lor, de
asocierile sau de aspectele lor, de locul (casa) din cer pe
care il ocupa in mornentul nnei na~teri. Exi sta douasprezece
case ale cerului care corespund celor douasprezece sem1le-
ale zodiacului. Fiecare din acestea corespunde unei virste ·
sau unui aspect al vietii umane : boli, e(Lsatorii, bogatii~
putere imperiaU1 cte. AsC'endentul ( xp6.1:o:;) en~; punctul
zodiacului care rasarea la orizont in momentul unei
na~tcri ~i _care permitea sa se determine _horoseopul unui
copiP 438 • In aceasta nu era nimic nou. lntreaga, aceastii
doctl'ina determinista, eare prezicea ceea ee ar insenma
viat;a unui om incepind de la na:;;terea sa,· fusese elaborata
pina .in eel rnaimic detaliu la sfir:itul antiehitatu ~i conti-
nua sa, aiba in Bizant aceht~i sucees ca ~i laHoma ~i .Alexan-
dria . ~i vremea cezarilor..

Jlra<;tica. Oonsultarea astrologilor' nu era la indemina.

oricui. Astfel, mai ale:::; aristoeratia era cea care le furniza
o elientela ~i, in prinml rind, impihat;iL De exemplu, in
arml792, Constantin al VI-lea, fiind pe punctul de_£1, dao
batalie cu bulgarii, a eonsultat astrologii care imoteau
arma,t.a. Unul dintre ei, Pankratos, i-a prezis victoric :
in realitatc, impuTatul '" suferit o grf'a, infringere ?i
Pankratos s-a numarat printrc mor~i 1430• Inutil saamintim
ca e~ecuri de acest fel nu afectau credulita,tea publica,.
ln secolul a:l XIT-lea astrologi ~1 face~1 furorL
Alexios Oomnenul ii era potrivnic ~i ii repro~a ca f;,hate
oamenii de la credinta in Durnnezeu, dar, de~i n-o reco-
rna,nda, el 11-Pu incc>rca,t Iliciodata sa 0 pl'Oi'CI'ie1440 • De altfel,
este interesant de ~tiut co anume gindea fiica sa, Anna
Comnena, despre astrologie. Ea o prezinta cape o ~tiinta
descoperW1 recent, pe cn,re anticii Platon sau }\'Ia,nethon
o ignorau, dar aici erudit;ia ei flSte <kficitara. Ea a reeunoscu t
dlJ acear:;ta ~tiin~a (i:mcrT.~fL'IJ) a progreBtit mult sub dorn-
nia tatalui sau ~i marturise~te ca ea insa,1}i se ocupa de
a~a eeva, dar adaug{t ea, lJentru a-i eunoa~te inutilitatea
. ( fl<X1.'01.~o}.oyLQ()l44I. .
Oa urmare a acestor reflecfii, care denota incertitu-
dinea, ea dii, citev~1 infornwtii asupra pri11cipalilor aRtrologi
ai. timpului sa,u. Seth' (dup{t nume, prubabil un sirian)
prezisese moar'tea lui Robert Guiseard in anul .1085 •.

22\3
Un e~·lptean din Alexandria mmnta viitorul cu ajutorul
zarmilor ~i fara a se folosi de astrolab ; basileul 1-a exilat
la Rodosto, ;o;uportindu-i intretinerea. Un aU egiptean,
EleutJmros, era, de asemenea, eelebru }Win prezicerile
sale. _:c\.tenianul Katanakes })l'ezisese un deccs in familia
illl]_)el'iala, dar de fapt a murit doar un leu din menajeria
pa!atului. -Altathtta el a anuntat rnoartea lui Alexios,
dar in realitate a nmrit mama basilctllni, Anna Dalassena.
Alexim; nu l-a alungat din Constantinopol, deoarece
,fabitatea prczicerilor sale era suficienta pentru a den<on-
stra dc~ertaciunea acestora144 2 •
l'l:Ianuel Oomnenul, spre dcosebire de bunicul san,
ave;Jj rnai nmre inercdere in astrologie, ca de altfel cca mai
mare parte a, eelor din jurul sau ~i a curtenilorl'l43 •

[In anul 115'1, Manuel, aflat in riizboi cu rcgele Siciliei, trimite im-
potriva lui o flota comandata de unchiul sau Constantin Anghclos dar ,
nu o lasa sa porneascii decit dupa ce ~i-a consultat astrologii. Plecarea
a avut loc, dar ace~tia ~icau dat seama de comiterea unci. gre~eli in cal-
culele lor. Manuel a trimis imcdiat pe urmele lui Constantin o galera ra-
piclii, cu ordinul de a-l1ntoarce din drum ~i. flota nu ~i-a reluat expeditia
decit dupa observarea minntioasa a stel~lor. Expedipa a e~uat, Constantin
a fost luat prizonier ~i ·Manuel a trebuit sa !ncheie pace en Guillaumell4 44 •
Acela~i basileu l-a pus pe cronicarul l\lihail Glykas sa redacteze o Aparare
a Astrologiei impotriva unui calugar de la Mani:\stirea Pantokrator,
care H a tacase ;>i ll acuzase de sacrilcgiu1445 • Cind a avnt un fin, in anul
1180, cl a ccrut sa i se faca horoscoplil, iar cind a fost vorba sii-i dea un
nume, ~i-a amintit de o prezicere, potrivit careia clinastia Comnenilor
Va da ati~ia imparati cite litere VOl' intra in cuvintul (a~:.tcx) aima (singe,
neam). Existascrii deja trei impi:\raP cu muncie Comnen: nonl nascut ar
fi al patrulea, dacii numele siiu va incepe cu litera A : l-au numit prin ur-
ma,re, Alcxios 1H 0 • Cu putin timp inaintea mor~ii sale, astrologii i-au prezis
ca va rnai trai inca 14 ani iar el credea in aceasta chiar ~i in timpul ago-
niei, pe clnd patriarhul il indenma sa se gindcasca la mintuirca sa1447 .]

Daca Manuel, spirit luminat ~i foarte instruit, era

.atit de superstitios, ce sa mai spunem de mediocrii ~i
incapabilii sai urma~l! Alexios al III-lea (1195-1203)
era ineonjurat de astrologi, ntra permisiunea carora el nu
indraznea sa faca un pas, ajungind sa a~tepte scmne
hvorabile chiar ~i pentri1 a so putea deplasa de la Marele
Palat la Palatul Blacherne1'148 •
In 8ecolul al XIV-lea, Nikefor Gregoras a incercat sa
dea ~a;tronomiei ~tiintifice locul pe care il In(~rita, ocupin-
du-se de prezicerea eclipselor1449, dar acest fenomen era
privitla Hizant ca un semn. premergator unui 'CYeiliment
important. Or, Andronic al II-lea, care ii ceruse lui Ore-

··2~7
goras sa-i prezica viitorul, a murit la 13 februari(1332 7
in virsta de 74. ani, la H, de zile dupa eclipt<a de t>oare
\lin 30 noiernbrie 13311450• Aceasta coincid£>nta a fost
remarcata. Nikefor Gregoras a fost unul din prlmii greci
\lin Evul l\lediu care a denuntat def'ormarea astronomiei
de ditre astrologi, de unde ~i ura pe care ~i-a atras-o
asupra sa 1451•

IV. Oracole, 1uezicatori, explicarea viselor

Se poate spune ea in Bizant superstitiile en1u multi-
forme. Toate mijloaccle erau bune pentru a clmoa~te
viitorul : zarurile, boabele de grin, examinarea cenu~ii,
aspectul icoanelor. ,Nu lipsea dintre ace:':tea decit zatul
de dtfea" 1452 • .
Dar profetiile nu erau intotdeaui1a inofem:ive pentru
stapinire. Erau mtmero~i accia carora prezicatorii; uneori
persoane respectabile, le prevesteau puterea suprema, ca
patriarhul Eutychios eare a preyestit aeest lueru lui
Iustin ~),1 II-lea en trei ani inainte de urearea sa pe tron 1453 ,
sau ca un calugar C:?ure le-al prezis acea,sta lui r~eon Armeanul
~i lui :Mihan al II-lca, · Gingavul 1454• Un alt calugar i-ar
fi prezis lui Leon .Armc~mul o domnie de 72 de 8jni, en eondi-
tia ca el sa snprime din nou eultul icqanclor1455 •
Teofil, care avca un gust prommtat pentru l;ltiintele
oeulte, l-a seos pe viitorul patriarh Metodiu din tetnnit:ru
unde il inehisese pe motivul ca era ieonofil, dnpa care,
datm'ata in~elepeiunii s::o1e, 1-a trimis intr-o expetHtie
impotr'iva sarazinilor. Un prizonier sarazin i-a prezis
ea fiul sau ii va urma la tron, apoi ea familia l\Iartini~tkos
ar ocupa tronnl pe o durata~ de multi ani 1456 • Imediat,
basileull-a obligat pe capul acelei familii sa se calugi1.reas-
ca1457.
r.. eon al VI-lea, al earui caracter capricios Be ajBerrdina
cu eel al lui Teofil, eondamna magia, dar avea ineiedere
in prevestire ~i sc dadea el imm~i drept profet, eum o
dovedese oraeolele e?ure ii sint atrilmite. Pe patul sau de
moarte el i-a prezis fratelui sau Aleaxndru ca nu va mai
trai deeit treiRprezece luni1458 •
Este de la sine inteles c:'1 nn mare numar dintre aceste
prevestiri erau invm1tate postJactum, emn o dovede~te
preeizia cu care NiketaB, episcop de Klwnae in F:rigia,
ar fi dezvaluit lui M~tnuel Comnenul tot ceea ee unila sa
se intimple in timpul domniei sale1Mi9 •

228
 Uct~Ul'!J«lrea la .]udeeata lui Dnm!H'zt~n. AdverParii
ocultismului, care doreau totu~i sa, cunoasca ViitOrtll,
recurgeau la judecata lui DuJnnezeu. Alexios Comnenul,
ezitind intre doua planuri de lupta impotriva turcilor,
le-a inscris pe doua tablite pe care le-a a~ezat in mod
solemn in prezenta clerului f3i a ~efilor armatei in altanu
Sfintei Sofia, dupa care ~i-a lJetrecut noaptea in rug-aciuni.
A doua zi dimineata, un preot a luat una dintre tablite:
era cea care recomanda ofensiva impotriva tureilor, iar
rezultatul a fost vietof'ia 1=le la Philomelion (1095) 1460•
La fel, Andronic al II-lea, temindu-se pentru viata
unei fiice nou-nascute (el pierduse mai multe), a aprins
douasprezece luminari in mwarea celor doisprezece
apostoli, fiecarc luminare primind munele unui apostol.
Copilul a prilnit numele de Simonida, luminarea Sfintului
Simon stingindu-se ultima1461.

Intm·pretarea vise lor. Visele detineau un loc important

in preocuparile oamenilor. Am mentionat deja ca, printre
cartne pe care un 'imparat le lua cu el in expeditHle raz-
hoinice, figiua Oneir·okritis (Explicarea viselor) a lui
Artemidor, contemporan cu Marc Aureliu1462 , precum ~i
Expliearea prez'icerilor {Ji a japtelor intimpliitoare ( ~~o/\~ov
cruvo:nYJ[LOcn x6v ). Se gaseau oricind persoane sensibile,
care l)retindeau ca sint in stare sa explice toate
visele. Armeanul Vardan (Bardanes) a fost exilat de Tibe-
riu al III-lea, pentru ca visase ca era baBileu. Dupa ce
consultase ~i un pustnic, s-a laudat fa~a de un prieten,
care 1-a divulga,t1463.
t;li mai dramatlc fusese visul lui Leon Armeanul, cincl
acesta il tinea, inchis la palat pe :JVIihail Gingavul, acuzat
de complot. Acest vis, in c'are el l-a vazut pe patriarh
dind ordin lui :Mihail sa-l omoare, avea sa se realizeze
chiar in aceea~i noapte (24 spre 25 decembrie anul
824)1464.
'J'eofanes Continuator, care a povestit aceasta intim-
plare, a recunoscut puterea mtei divinatorii ~i justetea
interpretarii viselor, dar el vedea in aeeasta actiuni dia-
bolice, care nu trebuie puse pe seama u;nei inspiraW de
origine divina.1465

I•r~zicerile. In Bizant, ca ~i la ronmni, ·Se acorda aceea~i

importanta prezicerilor, pe care o imaginatie ratacita
le nascocea. r~a debarcarea lui Belizarie in Africa (532),

229
nn iioldat, s~'tpind t;ran~ec, a descoperit un izvor iar ace~tsta
a fost con~idemta ca o prezicere a victoriei 1466 • In iulie
811, imparat.ul Nikefor, intrind in Bulgaria in zodia cline-
lui, nici o prez:i;cere nu-i putea fi mai dezastruoasa ~i el a
fost invins ~i omoritl467 • Daca in timpul unei proeesiuni,
crucile purtate de preoti se mi~cau, Teodor din Sykion
prezicea mari ~ezastre1468 • Un biet zdrentaros se opre~te
in fata, por~ii unci ma,nastiri, egumenul aude o voce care ·
ii spt;me : ,Du-tc ~i deschide-i imparatului !" El nu a
tinuL sean1~t de accasta ~i s-a trezit stilcit in bataie. Atunci
s-a hotarit, sa deschidtL ~i a intrat viitorul imparat,
Vaiiilel469.
Gtr~i pro:i'etice. In biblioteca imperiala exista o carte
care J1l'Czicea destip.cle Bizantului, cu picturi reprezen-
tind imparatii. Existenta unci aberatii de acest gen este
atestat~t de stralnii ci'irora le-a fost aratata1470• Dnpa
martuTisirile lui .L<\nton, episcop de Novgorod, Leon
Inteleptnl copiase o astfel de carte pe un sul pe care el
1-a descoperit in mormintul profetului Daniel1471• Leon
.Armeanul, care s~ tmnea ea va fi asasinat de Mihail
Gingavul, a consultat cartea oracolelor in care s-a des-
coperit preschimhatintr-o fiara salbatica, pe care un vinator
era pe punctul de a o strapunge cu lancea in ziua de Cra-
eiun. Cum accasta so intimpla in ziua de 24 decembrie, a
refuzat sii-l ierte pe MH1ail, dar se ~tie ca el nu a putut
evita destinul sau1<172 • Pina in ultimele zile ale existentei
Bizantului profetiile cu privire la destinele sale. cireulau
}1CSte tot1473 ~i nu fiieeau decit sa inncbuncasca populat,ia
in n~omcntul pericolnlui suprem.

Inte1·iorul l<;euintei mmi Jlatrhula ath~pt al ~tiintclo:r

ocu.Ht'· In l)Ofida caracterului sau partinitor DiSC1.Iirsul
de acttzare, compus de Psellos :impotriva patriarlmlui
Milu11il Kcrularios, descric in tcrmcni foarte sugestivi
aspectul interiorului unui adept al r;.tiintelor oeulte. Patri-
arhulni ii pliieea1.t obiectele rare ~i pretioasc ~i primea eu
placei·e n\:lgustori eare ii aduceau farduri, · parfnmuri
montate 'in aur, perle foarte albe, rotnnde san ovale, o
eupa de eristal transparent, un vas de Tl:ericles, ,:care
face mai frumoa,:;;a o alegere nou~Vll474 ete. In eontinuare,
unnau astrologii, apoi ghieitorii de mare prestigiu dupar
~ara lor, unul iliriarl, eelalalt persanH 75 .
Printre ei se aflau doi c31ugari, Niketas ~i Iohanne:;;,
care traisera multa vreme ca schimniei pc un munt.e din

230
insula Ohios . .Ace~tia ci:t.rau dupa ei o ghicitoare, Dositheea,
care prevestea viHciruP 476 dar se pare ciJ, era isterica. tnso-
tit~c de cei doi protee1ori ai Rai, a prezentat patriarhului.
o ~eclinta care 1-a, convinf'. Ea ineepea prin a, vorbi J)O un
ton jos, pronuntind fraze intrerupte, pe care calugarii
le repetau drept oracole ; in eontinuare, ea ~i Sibilla din
Delfi, ,neputind suporta intensit3Jtea spilituln1" se ridica
de pe pamint ~i deseria, mi~earea universului, viitorul
lumii, ierarhia cereaRc~L Prin voeea, ei vorhNm profetii,
martini, :Fecioara, Sfinta Treime, in cuvinte ineoerente.
Ii vedea pe cei doi eMugart transformindu-se in animale.
In realitate era Yorba de imagini d6 autosugeRtic. Duhmile
erau evocate in maniem Rpiritisniului ~i Dositheea servca.
ca medium1477 . '
lVIihail Kerularios riu nmnai ca aceepta ca fiind
adevarate profeW1e celor trei ~wenturiNi, dar i-a mai luat
~i c:nb proteeti~t sa, punindu-i sa se produeit in publie ca.
feliomene rare. Ei se introduceau in suita s~1 pina in sane-
tuar. Oartile in care i~i pastrau omcolele au fost examinate
de tribunal, in fata d:t.ruia Teodora ii ·adusese ~i au fost
gasiti vinovati de elenism ~i chaldaism. Psellos insu§i, eu
o. cvidenta rca-eredinta, il acuzase pe paMiarh ca ar fi
adoptat filosofia neoplatoniciana1478 ' ca, ar fi eautat piatra.
filozofala1479 ~i. . crt i-ar fi frecventa.t pe cei .t:e prezieea.u
viitorul dupi\ studierca omoplatHor h1 animn1e1480•

V. Heterodoc~i ~i eretici
ln princiviu, nici o dizidenta religioasa nu era pernnra,
in imperiu, iar ereticii care contntvenei:m cdietelor impe-
riale etau asp"l'U pedepsiti, chiar cu ardcrea pe rug. · In
practiea nu se 'intimpla a~a. Evreii, foarte numero~i,
aveiHl un stfdut legal 13i uneori rwvoile politicii externe
ii oblig~u 1)e imparati ~i pe patriarhi la o anumita tole-
ranta. ·In aeela~i timp, ei nu renunta,u la. propaganda
ere~tin:ismului : pe linga misiunile externe exista o intreaga
opera de propagaiJ.da pentru a-i converti ~i botez11J pe
heterodoc~ii de orice categoric.

Paginismul. Primele doua volume ale triloglei Lurn~a

bizantina au despriR ·masmile luate impotriva paginilor
~i a ereticilor. Nu vom reveni, dar vom cauta ~a adunam
dovezHe. despre mo9.ul de via~a al heterodoe~ilor imign1~i
in h1Ipel'iu; des pre doctrinele ~i praeticile lor,

231
 I"i:iginismul ~i veehile crezii (ncstorieni dnja refugiati in
F'ersia, iaeobi!i, samarit<'ni), ~tu 11isparut din il11Iwriu
o data en irrvazia araN1 . .Am va,zut ce urme lasase paginis-
mul in mmmite serba.ri pu blice precum Brttmalia ~i, nemar-
turisit, in pmcticile superc.titioal'e. !n schimb, paginismul
s-a rei'ugiat in literaturi1. ~i in arta, unde nu mai pre;o;enta
nici un pericol. Un evhemerism naiv, expus in secolul
al VI-lea de catre Malalas, cohsidera zeii paginismului
nicidecum ca demoni, ci ea fo~ti regi, adorati pentru
scniciile pe care le-au adus oamenilor1181 • Literatura
savanta este plina de amintiri f)i . de aluzii mitologice.
J3izantul ~" creat miraculosul pagin, pe care avea sa-l
transmita promotorilor Hena~teiii. J\ eo-evhemerismul a
1n·orlus pietnri de m::musctise·, care-l arata pe Zeus
costwnat in lHlSileu, jar :c:tatuile zeilor Oiimpleni a,~ezate
po eoloane 118 ". ·

Noile a'rezii. incepind din secolul al IX-lea, au aparut in

imveri.u doctrine care proveneau dintr-o r:ontamirmre
a L:re~tinismulni cu dogmele imprumutate de la veehile
religii orient::~Jle . .Avea loc un fel de rena~terc ai gnosticis-
mului si mai ales a vechiului maniheism din vremea
Sfintuh;i Augustin, care provcnea din dualismul persan,
din <;redintao- in existenta zeului Orrriuzd, cu ingerii sai
~i a lui Ahiiman, eu demonii sai.
Partizanii acestor doctrine, paulicieni, athingnn1:,
bogomili, respingeau .dogrnele Bisericii ortodoxe ~i pro-
tindeau sa-t;;i formeze eomunitilti separate, cu dogmele
· lor, cu ierarhia lor, eu cartile lor sfinte, ~i faceau uneori
o propaganda indrazneata. Bxpansiunea lor in Peninsula
Balcanica ~i in special in tarile sb;n,, se datont deportarilor
de populatii orientale imbibate f·.u aces to doctrine, de
catre imparatii iconocla~ti 1483 ~i de Io:1Jn rl'zimiskes, care
a adus la Filippopolis 2 500 de ra.zboinici rnanihei~ti
din M•;litene ~i din 'l'heodosiopolis, rcnumiti prin fanatis-
mnl :;:i eruzimea lorH 81 •
I'aulicteni1:. Paulicienii, fugind de peri:iecutiile la r,are
erau snpu0i, ernigrasera sub Teofil in teritoriile arabe
t;;i intemeiasera aici un stat teocratic pe care l-a distrus
ulterior Vasile MacedonmmuP485 •
Cunoa~tcm doctrimt acestora prin intm·ruediul p:rinei-
palului lor istoric, Petru din Sicilia, pe care Vasile
lVIacedoneanul 1-a trimis intr-o misiune la seful lor1486.
El a, fost eel care ne-a informat ca denumirea de I>aulicieni

232
vine de la unul dintre primii' lor apostoli Paul, crescut
in regiunea Samosata de ei1tre o 1nama maniheiana148 7.
Doctrina pauliciana nu este, de altfel, dccit un neo-
maniheism, dupa care exista doua principii. Parintele
ceresc intruchipat in trei persoane a creat ce:rul ~i ingerii;
influent;a sa se exercita asupra lumii suprasensibile.
Greatornllumii vizibile, al pamintului ~i al oamenilor este
in acela~i timp zeul raului. .ZI!intnitor~tl este u:n inger,
pe care TatM ceresc 1-a trimis pe pamint pentn1 a combate
raul. El s-a nascut dintr-o femoie, dar ea,reia nu trebuie
sa i se atribuie nici un c.mlt. Termmiul de 'l'heotolws (mama
lui Dumnezeu) -se a plica Ie:rusalimului Ceresc, in care
Hristos a intrat din dragoste pentru noi.
Pa,ulicienii respingeau Botezul ~i Imparta~ania, apre-
ciind cuvintul lui Hristos ca fiind unicul mijloc de a
connmica cu el, dar ei acceptau sensul nu ~i litera evan-
gheliei. Priveau crueifixul ca pe o opera hlestemata.
Numai Hristos era considerat pentru ei adevarata cruce.
ProfeW ~i apostolul Petru, slujitori r"i zeului pamintean,
nu aveau, dur,a ei, niei o participare la mintuire.
Ei deelarau ca doar Biseriea Universala era eomunitatea
adevaratilor credinciosi. Biserieile lor nu aveau niCi
un caracter sfint; acestea erau simple locuri de reuniune
destinate ruga,ciunii ( rcpocrsuxa~). Nu aveau nici o ierarhie:
conducatorii lor, synekdernoi, notarioi nu se deosebeau de
enoria~i prin nici un c:tracter exterior1488 •
Perioada cea mai infloritoare a acestei seete ar cores-
punde cu apostolatul lui Sergius' (801-835), care, sub
numelo de 'I'Jchikos, discipol al Sfintului Paul, a reorga-
nizat comunitatea i;li' a intreprins 0 vasta propaganda
in Asia Mica ~i in Europa. Existau in acea vreme pina
la ~apte biserici pauliciene, printre care eea din Corint
era considerata biserica-mama, deoarece.fusese intemeiata
de Sfintul PauF4so.
Athinganii. Athinganii (&-fkyy&vsLv), a ntt se atinge
erau inruditi cu paulicienii, dar, chiar dupa numele lor,
ei priveau ca pe o i:t;ttinare contactul cu un numar prea
mare de obiecte. Ei se bazau pe un verset din epistola
Sfintului Pa,ul catre colosseni, care- enumera interdict;iile
leg::-.le, insa pentru a le lua in bataie de joc1490• Ace~tia
erau in numar mare mai ales in Frigia. Chiar despre
Mihail Gingavlll (820-829) se eredea ca ar fi facut parte
din aceasMJ sectal491.

233
 Bogornilii. Unii clintre _ paulicieni se refugiaserr~.- in
Bulgaria chitn· in perioada in care bulgarii tocmai se
convertisera h cre~tinismul ortodox: (sfir~itul sccolului
al IX-lea, inceputul secolului al X-lea). AccaKta }1 stirnit
o nelini~te ~i a cerut un efort din partea tinerei hise-riei
bulgare, pentru a-i convinge pe ace~ti manihei~ti sit se
supum'L botezului. 'farul Petru i-a cerut patriarhului
Teofilact o formulrt de renegare pentru noii converti1i.
Rrtspunsul acestuia ne infor:me~tza despre doctrin.ele pe
care le profesau : erau cele ale manihei~tilor lor ~i pauli-
cienilor, pe care trehuiau sa'le renege, condamnind formal.
apostoHi ~i pe ~efii scctei 1 492. · .
In ~tcest mediu a luat na~tere erezia Bogomililor (de la
Bog, Dunmezeu, ~i mile, prieten) 1493 • Fondatorul ci ar fi
ales aeest nume ~i ~i-ar fi inceput apostolatul sul) tarul
Petru 1491 , iar doctrinele sale s-au raspindit imediat din
prineipalul Sl'iu centru;l!"ilippopolis, in intreaga Peninsuli't
Balcanid1 ~i, in sccolul al XU-lea, pina la Constantinopol,
unde au fost in mod violent reprimate de Alexios Comnenul
~i. urma~H · sai 1495 • Succesele hogomilHor au fost 1nai evi-
dente in Bulgaria sub dinastin Asanilor iar in Serbia sub
~tefan Nemania. IzgonHi ~i ar~i de vii in m.are numar in
acesi!t> dona ti'tri, ei s-au refugiat in Bosnia ~i l-au con-
vertit ht credinta' lor ~i pe banul Kulin (1191-1204) ~i
familia acestufa, precum ~i pe alti 10 000 de supu~i. Bogo-
milii au organizat aici o · biseric{~, recunoscutit in 1ilod
oficial de c~t tre ban uoa.
Nu cunoa~tem doctrina hogomililor decit de la adver-
sarii acestora, ciilugarul Euthyn'lios Zigabenos, autor ~tl
lucrarii Panoplie rlogrnatica, compusa din ordinul lui
Alex:ios Comnenul1497, ~i din Predica impotriva ereticilor
a preotului hulgar Kosmas, prommtata dupa anul 972 1198 •
Aceasta doctrina nu era altceva decit o nona fo.nnit a
sistemului dualist, o combinare a maniheismului, :pauli-
, cianismului ~i a vecliii erezii massaliene*, •ciireia -i s-au
pierdut urmele prin secqlul al V-lea, dar care s-a .perpe-
tuat in n:wd obscur. 0 regasim h orientalii imigra1i

* MASSALIANISM. l'v'Ii~care ascetica aparuta in sec. al IV-lea, in ·

Mesopotamia. Numele provine de la un cuvint .siriac insemnlnd ,cci care
se roag1i". Combatutil de Sfintul Vasile eel Mare. Se ci:tracteriza prin Te-
nuntarea totala la cele lume~ti, prin viata in promiseuitate. Adeptii ei
credcau cil orice om se na~fe cu un demon unit cu sufletul san; ~i cil bo-
tezul este insuficicnt pentru m!ntuirc. Doar printr-o rugilciunc perm:inenta,
care duce la disparipa pasiunilqr ~~ a vointei, ar putca fi cxpnlzat demo nul.

234
in Tra.eia, care, in seeolul al XI-lea, purtau nmiwle de
Euchi:ti (rugato.rii ). !nsu~i · termenul de massalian este
un euv:int sirian care inseamna a se ruga; R,ugaciunea .
co:otim1a parca necesara :pentru a rezista inll!fata ri'ti1lui
~i a ob~ine iertarea, soeotitil, ca prefera bHa tainelor 1499 •
Bogomilii erau, de altfel, 1mp~irtiti in mai multe seete.
Dragovicienii la est, propovaduiau un dualism radical,
~nalog marcionisrrmlui* ~i credeau in eternitatea raului.
In schimb, in Bulgaria propriu -zisa, doctrina mintuirii
finale se grefase pe dualism. },-;i aratau ca IlumnezPU avea
doi fii, pe Hristos ~i pe. SatanaeL AcBsta era administra-
torul necredincios al' Evangheliei 1500 ; el se ridica impo-
triva lui Dumnezeu dar, de:;;i' eRte invins de ditre ingeri,
pastrcaza puterea creatoare, desavir~e~te opera eelor ~apte
zile, eere de la, Dumnezeu pcntru omscinteia vietii, apoi
devine gelos. pe. creatura sa ~i o instiga la rau.At1:mei ·
Dumnezeu il trimite pe pamint }Je !ngerull\Iarelui Con-
siliu, din care 1-a facut pe Fiul ;;;au. Hrist()s se intrupcaza
in aparenta 150 \ il ataca pe Sa,tanael: sfarma puterea
acestuia prin victoria asupTa mor~ii. Satanael, devenit
Satan, continua sa lupte impotriva Spiritului care-i
incurajeaza pe eredineio~i in combaterea ra:ului. Spiritul
Ht inspira,t mai intii pe eci doisprezece apostoli, apoi pe
bogomili, care l~au primit prin punerea miinilor (hiroto-
nh;ire) 1602 • . ·
Aceasta era singura taina pe care o aeceptau ~i res-
pingeau, ca ~i'paulicienti, botezul, cuminecatura, cultul
Fecioarei ~i al sfin~ilor, icoanelor ~i cru.cea1503 • Nu cuno~­
teau ierarhia ~i aveau in fruntea lor un d1"d (mo~) a"istat
de strainiks (administratori). Bisericile lor nu aveau nici
altare, nici dopote. Ei respingefm jura.mintul, ura u ei:isa-
to-ria, dar duceau 0 via~a ascetica, ce presupunea saracie,
post ~i rugaciune continua. Fugind de invecinarea cu
ortodoc~ii,. ei se i:mnormintau hl cimitire separatc1504 •
Doctrinele maniheiste, pnulieiene ale bogomililor sint
in aeela~i thnp erezii ale cre~tinismului ~i mazdeismului.
De la prima religie ele au a:doptat solutionarea problemei
rauhH, iar de la alta doctrinele gnostice din primele seeole,
care f'e alJI'OI?ie de <lualisnml iranian : marcionisrnul,

* iMARCIONISM. De la Marcion, unul dihtre cei mai importanti

eretichlin sec. aliJ:I-lea. Erezia s-a caracterizat prin respingerea -a tot ceea
ce tinea de Vechiul Testament. ln fond, era o doctrinii duaiistii, de inspi-
ratie gno~ticii, deoarece contrapunea pe Dumnezeul Noului Testament,
Dumnczcului Vecltiului Testament.

235
 1nass(dtcmisrnul, dochct£smiul.* Dift·renta esentiaHt flintm
aeuhtc erezii ~i ortodoxie nhLC refuznl <le a acc'e:pta dogma
'intruparii lui Hristos, precum ~i realitatea· PatiTuilor.
Do(3trina l::Jtlgomila, din contra, se prezinta ca o tciHativi1
· suprema de a renni intt-o sinte,za rnonstruoasa dnalismnl
din Iran ~i d~gma mantuirii.

VI. Evreii
Spre deosebim de eretiei, evteii ~i musulmanii ear,e
1ocuiau in tcritoriile :inrperiuhii av(•au un statut legal, b
drept vorbind destu1 de preear, dar niciodata abolit de-
fiuitiv. ·

Privih~!JiHC {rueiiou·. EvrPii aven.u ,l)l'ivilegii incl\. de pe

vreTHCi1 lui Iulius Caesar ~~ care ;Hl .fost mm1~inute ~i re-
innoite dupa rascoalele din anii 70 ~i 135. Bi se bueurau
de drepturi civile, de lib('rta.tea de asocierc, de ckeptul
de proprietatc asupra sinagogilor, care erau adeRea edi-
ficii unportantc ~i de o mare valoare, ea cele de la Dura-
Europos, din Antiohia etc. 1505 • Dupa trium.ful BisericH,
ero~tinii nu s-au ~an6it nicidecum sa le distrug~t. Le vri-
veau cape ni~te m::lrtmii ale realiUt(ii Vechiului Testament
~i ah· faptului ca HriHtos estP adE'\'iiratul Mesia. Insa~i<le­
cl\derea, lor demonstra adcviiiT!l E\ ana;heliilor. Jn neela~i
timp, favorurile acordate <'~>TI'ilor de cati·e Iulian ~i ordinul
san de a se reeonstrui Teinplul lui Solomon 1;;06 au atras
dupa moartea. sa, o reactic violenta, eare a condus la
legile prohibitive ale lui Teodosiu al H-lea.lfara ali se lua
dreptul de a-~i cxcreita cultul, le-a fost desfiintat~~ organi-
zarea em1tralrt ; au fost exclu~i din func\iile publice dar
nu ~i de h sareinile fiscale 1507 • Maltntti"irile eoinisc 1mpo-
triva lor ri'i.m~neau aproa1)e nepedepsite ~i au fost chiar
ex1mlzati din unelc or::.u,c, iar uneori erau impiedicati p,}l.-si
cxercite'eultul 1508 • ' ' ·

Sti)Jr}anirea, dfmdu-~i :-;n;11mt de aeeste rczistente eare

GliCPaU la dezordini, a uiJJin·at Ol'D ::de S{~ ai)liCe pede l!Se
tutmor celor care ar tuHm~a euH1;l ebraic 1509• >

* DOCHETISM. De la dol:w = ,a parea". Erezie apih:uta inca de

prin sec. al II-Iea, care sustinea ca trupul)ui Hristos era doar apare.ntreali,
~;>i ca, deci, ~i J>atimile au fost aparente. Se afla la originea doc~rinelor
monofizite, deoarece contestS. existenta unei naturi umanec'in persoa:na lui
Hristos. ·

236•
 Acosta a constituit punctul de plecare in politica evrchts-
ca i), imparatiJor bizantini, caracterizatiJ., in secolele urrna-
toare :~_nintr-o alternare intre persecutii ~i tolerantiJ.,, dupa
cum :s-a mentionat in primele doua volume ale Lurnii
bi.zttnfine. S-a rem~rcat ci1 atunei cind imperiul era tul-
burat, supravegherea autoritatnor slabea, dar imediat
dup~~ ce puteretli centrala rcdevenea, o forta, ca ineerca
din nou Bi1 restabileasea unitatea religioasa, obligindu-i
pe eyrei sa se boteze 1510• A~RJ s-a intimplat dupa victoria
lui Heraldios asupra peqilor in anul 630, dupa cea a lui
Leon al III-lea asupra arabilor in ~mul 723 ~i sub domnia
reorg~tnizatoare a lui Vasile I (anul 814). Aceste date mar-
clle~,r:a trei tentative de, a-i fortft pe evrei sa renunte la
credinta lor. Se poate afirma, de astfel, ca in pofida aces-
tei eonstringeri, evreii au fost mai bine tratati 5n Bizant
decit in Occident; s-a cautat intotdeauna sa fie eonvertiti
la ere,}tinism nu prin forta ei mai ales l)rin convingere 1511 •
f.f,loniilc Hn~iesti in sccolele al \'I-l€a - al VII-lea.
lnainte de in ntzia 'arab~t, numeroase eolonii de negus tori
evrei se instalasera in intreg hazinul_ ntediteranean r;;i de-a
lungul frontierelor :M:esopot~1miei. In Antiohia ri1scoala
lor, 'care s-a terminat cu U:eiderea patriarhului .Anastasie
(septembrie 610) lasa sa se presnpuna existenta unci nu-
meroase colonii, ca; ~i la Edessa unde, dupa pleearea per~i­
lor in anul 528, ei au infruntat, rmterea imperiaHt, ca ~i
l:1 OG>nstantinopol, und<,> au partieipat in mnnar mare la
rascoala din 28 septemhrie u~n impotriva patriathnlU:i
Pyrrlms 1512.
.
Prozelitisnml Pvn•iesc in afa1·a Imprriului. In J>Crioa-
dele agitate, cvreii emu cuprinr;;i de o adevarata .ardoare
de ~rsi face prozeliti si -trimiteau misiuni in afara imperiu-
lui. i!_{ epoea iconoclasta. Un eveniment important a fost
con vertirea la iudaism a hanului ~i a prineipalelor cape-
tenii khazare. Data nu este bine precizata. Trebuie inla-
turate sursele evreie~ti care o fixeaza in anul 730, dupa o
pretinsa eorespondenta dintre han ~i un ministru evreu
din calii'atul de Cordoba, operiJ., a unui i'alsificator. Sursele
prccum MasmHr indica domnia lui Harun-al-Ra~id
(786-809) 1513 , dar un occidental, Drutlnnar, ealugar din
Corhie in anul 850, serie ca eonvertirea khazarilor. este
contemporana eu botezullui Boris (intre anii 862 ~i 866) 1514 •
Pe la anul 903, un autor arab prezinta adoptarca iudais-
Ihlilui de catre ~efii khazari ca i'iind de data receni:;a 151 ~.

,237
 :Misionarii evrei ~i-::tu ci~tigat prozeliti, de asemenea,
in Qrirneea ~i in Peninsula Taman, unde ar fi intemeiat
~i un ora~ evreiesc, ca ~i la bulgarii negri ~i la turcii du-
na,reni (unguri). Chiar ~i in imperiu ei au convertit la
iudaism vlahii din Pind *' carora Beniamin din Tudela l1>Hl'
le--a cunoscut, in secolul al XII-lea, descendentii, care
purtau nume evreie~ti ~i traiau din tilh(Lrie 1517 •
Vinta coloniilor evrei•~~ti in Imperiu. Tentath-e de con...
vertire a evreilor. Propagandei evreie~ti in rindmile
paginilo~ i-.a raspun~ propaganda cre~tina in rindu:rile e-
vreilor. In loc sa-i distruga pe evrei, Vasile Macedoneanul
a incercat sa-i atraga prin convingere. El a initiat discntii
contradictorii, in care evreii ar fi fost siliti sau sa dove-
deasca adevarul religiei lor sau sa primeasea botezul.
Celor care se lasau botezati· li se acordau scutiri de ilnpo-
zite ~i functH inalte. Prin anii 871-875, Vasile Macedo-
neanul reu~ise sa boteze in acest fel aproape pe toti evreii
' din Imperiul sa·u, dar aceste convertiri nu au fost dm~abile
iar multi.· membri ai clerului le dezaprobau. 0 scriere
anonima amintea regulile stabilite de catre concilii pen-
tru convertiri ~i autorul era indignat de avantajeie pe
care le obtineau hticii ( demnitarii lui Vasile )1518 •
0 formula de renegare a iudaismului, impusa ca.tehu-
menilor, ar fi, poate, o reactie impotriva acestor practici.
Ea ofera prilejul de a cunoa~te obieeiurile ~i eredin~e]e po-
porului evreu din acea epoca.

[~el convertit trebuia sa declare ca &l actioneazii in mod liber, sincer

;;i nu din frica ori in scopul de a dobindi onoruri. El -aruncii anatema a su-
pra ereziilor evreie~ti (saducheice, fariseice) asupra cartilor posterioare
Vechiului Testament, T'almudul, ~i mai ales Mischna. El condamna siir-
batoarea Purimului celebratii annal In memoria lui Mardocheu, care se
referea la splnzurarea lur Aman pe o spinzuriitoare previ\zutii deasupra cu
o crnce1519• Chiar ~i condamnarca serbiirii corni§tilor, cind se anunta ziua

* VLAHII DIN PIND CONVERTITI. LA JUDAISM. Afirmatii

· fantezis te ale lui Beniamin de Tudela, bazate pe faptul real al unci predilectii
pentru numele luate din Vechiul Testament, atestatii ~i la romanii tran-
silvaneni. Autorul respectiv nu i-a cunoscut pe vlahi decit indirect, din
relatii.ri care le erau ostile, ~i care erau fire~e tentate sa sublinieze carac-
terul marginal al vlahilor, sa le construiasca o imagine stereotipa a Celur-
lalt. Vezi George Murnu, Studii islorice privitoare la trecutul romllnilot de
peste Dunare, ed. de. N. ~. Tana~oca, Ed. Academiei, Bucure~ti, 1984,
-p. 119-120. Oricum, ramlne obscura problema numelor biblice, ltn care
N. lorga (Hisl'oire des Roumains, vol.- III, Bucarest, 1937, p. 7-8) vedea
manifestarea unl.ri fenomen religios nec-imoscut.

:238
 noului ·an evreiesc, a comemoriirii distrugcrii Ierusalimnlui, marcatii: prin-
tr~un post ~i citirea .Plingerilor lui Jeremia. Repndierca ammlitor cre-
dinte, cum era legenda lui. Ziz1 52°, a- pmcticilor magice ~i a filacleriilor,
Ycrsetr din Bihlic purtatc pe imbnkamintc. Blcstemnl era pronuntat
asup·n .rahinilor ~i asupra falsului l\Jesia a~tcptat de entre evrei. Urman
profcsitmea de credinp ortodoxa ~i fornmlele. de blestem irnpottiva celor
care :'~·iurau, 1mprumu1alc din Dellleroiwm'521. j

frmditia eneilor iu ~mcoh•le X- XV. Dupi1 domnia

lui "{asile Macedoncanul, Leon al VI-lea ~i mal Inul~i
dintre tmccesorii sM au promulgat ·legi aspre impotriva
evreilor reeazuti in crezie, dar in practiei1 s-a sfir~it pl·in
.a-i tolera. ·
1:u seeulul al X-lea s-a creaL o Junetie de imputernieit
'CU probletnele evreie~ii, pe care o detinea adesca, un epiR-
{lOp15~2. Pe la ~mul 1000, Ilie din Nitiibis a scriR ca mmei'i *
admit evrei pe teritoriullor, li protejeazili, le permit sa,-~i
celehreze eultul ~i Ra-9i construiaRci1 sinagogi 1523 . Un so-
col mai tirziu, Renlamin din Tudela prezinti1 situatia lor
mult mai pt~~in buna. Bi nu puteau locui. in ineinta Oon-
stanl;inopolului, ~;>i emu expulzati Ja Pera, unde oamenii
de rind ii injurau ~;>i ii maltratau. Erau in jur de o mie de
hwr:1tori in me~te~ugul matasii .. sau negustori bogati.
Nici unul dintre ei, cu exceptia medicului basileului, nu
~We\1 voie Sa incalece pe cal1 5 24.
Dupi1 cum s-a. observat, aceasta ostilitate dateaza din
timpul primei cruciade~ Orueiatii }1U fost aceia care au
introdus antisemitiRmul in .Bizant, de altfel intr-o forma
~tenuati1, unde nu s-a pus niciodati1 problema expulza-
rilor in masa ~i . eu atiL mai putin a pogromurilor 1525 •
· Se multumeau sa-i a~eze J)C evrci in afara ora~elor, cum
era ht Sparta in seeolul al X-lea 1526 , ·r;;.i· sa le pretind:1, o
capitatie speciali1, nmniti1 didralnni1, obicei ramas din
'Cpoca romana, ~i care se adi1uga la impozitele obi~nuite;
acea.,'JLa mai era inca in Yigoare in secolul al xv~lea 1527 •
bmciatu din annll204 nu mai erau tolen'l,nti cu evreii,
ca_eul dil;laintea lor, iar la 6 iulie 1203, flam~nzii lui Bacu-
douin, stapini ai Turnului din Galata, au invadat .car-
tierul evreiese ~i 1-au ineendia,t 1528 . M~ui tirziu, 1m s-a
mai inLirnplat a~a ceva ~i, departe de a-i I)c:rsecuta, impi1-
rafii latini au pennis comunit<'tW evreie~ti :-;a, se extiuda.

* 1-I.Ol\IEI. (Romaioi). Numele pc care ~i-1 dadeau locuitorii Impe-

riului Bizantin, deoarece acesta continua vechiul Tmperiu Homan, iar
Constantinopolnl era a Doua Rom a, capitala Impcriului universal ~i ve~nic.
De alt!el, ti tlul complet al lmparat.iJor era basil em ion Bomaion. ,

.. 239
 pe ni.Mul de vest al Conmlui de Aur, la m;1rginea i::a:i:tic-'-
rulUi veue~ian. Ei continuan 8a ocupe aceasta })Ozitie in
vremea lui Andronic al II~lea, cu toate protestele p&,triar-
huhti Ana8tasie 1529 , ~i au intemeiat noi colonii in aHe
posesiuni latine 1530 • . . ~
Forme ale propagnndei cre~tine. Impitra,tiJ bizantini
nu urmareau sa-i maltrateze pe evrei, f'i sa-i hoteze. Se
poate spune ca ill toate epocilc, din secolul al VII-lea,
incoace, eforturile pentru a-i determina pe evrei sa adopte
cre:;;tinismtll au fost neint:rerupte. Se organizau uneori
discu~ii contradictorii mtre episeopi 9i rabini. lTn fel ae
proces verbal al unei astfel de controverse, Trofeele d:in
Darnasc, reproduce un colocviu, care a avut loc in afani,
irnperiului, intre un calugar ~i un rabin, in timpul dom-
niei mmi Constantin, care ar putea fi ConstantinaliV-lea,
pe la anul 681.
Aceasta lucrare ne infonneazit asupra metodelor apo-
logetJce ale celor dona parti, care discutau in jurul tex-
telor Vechiului Testament ~i, mai ales, ale ProfetiJor. Au
· avut loc patru ~edinte; prHna in secret, eelelalte in pre- '
zenta urmi numeros public, format din greei, evrei, musul-
mani, sama:riteni, care interveneau adesea in dezba.,
tore 1531. • .
In secolul al XII-lea, antorul unui tra,tat de alehimie
Pascalis Romanus, a transcris liD dialog purtat mtre un,
evreu ~i un cre~tin numit Anastasios Sinaiticos, ,De ce',
intreba evreul, cre~tinii adora Iemnul 0rncii ~ - De ee,
riposta cre~tinul, evreii adora Cartea Legii, 1n}bracata
in piele de animal~" 1saz.
In administrath.t imperiali:l, <t fost :primit un evreu,
Astafort, pe care "Wlanuel Comnenul 1-a ~tdus din UngaJcia
9i pe care 1-a insarcinat cu stabilirea unui impozit ::~,su­
pra francilor care locuiau in Imperiu 1533 •
In secolul al XV-lea.un evreu convertit, devenit ealugar,
era parintele spiritual al lui M?.nuel al !I-lea ~i execu-
torul sau testamentar (1425) 1531 • In 1436, loan al VIII-lea,
i~i ia el imm~i sarcina de a discub1 eu lin evTeu, Zenon,
care, convins de argumentele bat~ileului, s-a botezat cu
numele de Emanueli5 35.

Viata interna a comnuitatilor evrdesti. Spre deo-

sebire de eoloniile evreie~ti diJ~ CaJifat ~i' din .alte state
ambe, eele din Impcriu nu aveau niei o organizare cen-'
trala 1 niei un organism comun. Stabili~i de preferin~a in

240
ora~e san risipiti prin tirgu~oare, evreii traiau in condi~ii
destnl de diferite. Soarta lor depindea de autoriti1We lo-
cale :;;i delocuitori'! Multi emu iobagi pe linga manastiri 1536
:;;i traiau din munca lor; dar majoritatea timpului enm
liberi.
In Grecia, multe din coloniilc lor dateaza, din primul
secol al erei cre:;;tine. Sfintul Pavel a predicat in sinago-
gile lor, la lmippj, la Tcsalonic, la Corint, la .Atena; dar
iu epoca bizantina, numarul sinagogilor a eresmit in mod
considerabil :;;i erau prezente in eele mai mici centre, in
seeolul al X-lea 1537.
Majoritatea evreilor care locuiau in aceste regiuni vor-
bea~u limba greaca,, ebraica deven_ind doar o limbii litur-
gica 1538 :;;i, de altfel, Iqstinian nu ceruse el insu~i ca tex-
tele Vechiului Testament, citite in ebraica in sinagogi, sa
fie traduse in limba greaca ~ 1539 • S-au gasit glosare iudeo-
grece~ti :;;i chiar latine1540• Sensul cuvintelor in acestea 8int
uneori schimbate : xpa·t"YJcr~c; putere desemneaza regimul ro-
man, in timp ce cuvinte noi, de origine barbara sau altele
sint introduse in vorbire 1541.
Sinagoga era centrul comunitatu :;;i constituia, ca ~i
biserica primelor seoole, 0 cladire cu mai multe sali' des-
tinate diferitelor oficieri. Se cunosc mai alefl cele din pe-
rioada romana, prin sapaturile ce s-au facut, sau din de-
serieri. SoJa destinata cultului avea uneori forma bazilicaHt;
cu frumoase colonade ~i cu tribune deasupra partHor la-
terale. Ornamentatia era de o mare bogatie ~i valoare .
.Aveau pardoseli in mozaic cu animale, plante, simboluri
cum ar fi candelabrul cu :;;apte brate ~i chiar teme mito-
logice, ca cele ale Victoriilor sau mitullui Orfeu 1542• Desco-
perirea sinagogii de la Dura-Europos, cu picturile saJe
care ilustrau capitolele Vechiului Testament, datind de la
illceputul secolului .al III-lea, dovede:;;te ca evreii n-ali.
condarnnvjt illtotdeauna. reproducerea figurii umane, pe
care o intilnim in uncle bazilici din Galileea din aceeasi
epoca 1M 3, In Galileea, patriarhul Hanassi-Iuda a scris
Mischna, culegere de datini orale care completau :;;i inter-
pretau Legea lui J'VIoise. In secolele al V-lea :;;i al VI-lea,
perioada a redactarii !Talmudttlui, reprezentarea figurilO:r
in sinagogi era inca permisa 1544• Cultul il cunoa~tem prin
intermediul Novellei lui Iustinia,n, citata mai sus, care ii
reglementeazacuminutiozitate detaliile, prelumd punctul de
de vedere al Bisericii ortodoxe, dupa care acest cult nu
trebuia nici sa fie stinje11it, nici redus. Astfel ca, mai

!ley-c. 115 241

tirziu, s-a hotarit ca slujba cintata in sinagoga sa nu poata
fi auzita din bisericile invecinate 1545 • Limba ebraica era
autorizata pentru acm;te clnMJri, inso~rte de cor ~i de
t:rompeta, precum ~i pentru rugaciulli, dar rabinii
care refuzau sa citeasca textde Pentateuhului in limba
grcaca erau paslbili de pedepse aspre·. Imparatul mergea
pina la a impune pentru aceste lectuii versiunea Septua-
glnta san pe .cea din .A.quileia. Ca ~i Evangheliile, Penta-
teulml trehuia ilnpar~it in pcricope, dar in a~a fcl incit
sa poata fi citit in intregime intr-o perioada de cinci ani.
Predica-ce urma dupa lectura trebuia sa fie doar un co-.
Inentariu. 1.11 ischna si Talmtidul erau interzise 1546 •
Se intelege de la sine 'ca multe reguli din ~1ceasta legisla-
j;ie au cazut in desuetudine.
Cihtile cauoniee. Tal1nudnl (invatatura) est~ o culegere
de precepte ~i doctrine apartinind celor mai reputa~i in-
vat;a~i din secolele al V-lea ~i al VI-lea ale erei noastre.
El cuprinde dona parti: Mi8chna (repetare) ~i Ghemara
{completari) .. ~colile din Iudeea ~i Caldeea au. avut fie-
.e~Lre Talmullul lor distinct, cu variante.
JJUschna este cea mai veche codifieare a regulilor des-
tinate pentru a interpreta Thora. Ba este impartita in
~ase capitole : Semin,te,. Sc~rbiitori, J!lernei, Pacate, Sacri-
ficii, Pttrijicari. ·
Ghernara nu este alteeva deeit eomcntarea eapitolelor
din 1liischna. Cea de la Ierusalim, redactata la Tiberiada
pe la anul 350 din era noastra, nu eontine decit primele
trei capitole; eea de la Babilon (pela anul500) comenteaza
.cele ~ase eapitole 1547. ,

Cabala (traditie) reprezinta misticismul ~i gnoza; ea

a fost ermtta dupa ocuparea Ierusalimului, in anul 70, de
Simon ben-Iokai, care, perseeutat de ·romani, a trait doi-
Rprezeee ani intr-o grota din Galileea, linga un izvor ~i
un smochin, vizitat de ingeri, care i-au dietat Zoharul
,(eartea ma,retiei). Gratiat de un proconsul, el a redeschis
~coala sa la Safed, ineonjurat de numero~i diseipoli. Dupa
el, doetrina lui s-a transmis printr-o serie de initiati ~i a
.stirnit in seeolul al XVI-lea curiozitatea eruditilor occiden-
tali 154s.
Cabala era in realitate o forma evreia"\ea a misticii
neoplatoniciene. Fata de Taltnud, comentariu al Lcgii
veehi, ea reprezent;a o mistica a numerelor ~i a literelor

242
,care sint semnele cu ajutorul ·c8rora 1ntelepci:unea se'
face cunoseuta oamenilor". :Metoda- alegorica permitea
8a se vada in fiecare cuvint al Legii un mister subHm, cum
ar fi ierarhia puterii i;'i a ingc·!'ilor, i;'i de r., inmulti inter-
mediarii 9-intre Dumnezeu ~i creaturl. Ouno8cuta deja, de.
Filon. din Alexandria, ea ar fi fost adinisa de esenieni,
pentru a ajunge la un panteism grosolan. tn Evul lVfediu
ea rt fqst discredib1t{t prin speculat,iile a doi evrei egip-
teni, Isaac Israeli (845-940) ~i Sandja (892-942), care
au determinat pl1rtea de ratiune ~i pe cca de inspiratie din
I.ege, dar aeeasta eclipsa a fost de t<eurta durata ~i Ca,bala
a redcvenit clementul unic al gindirii evteie~ti 1549•
· ~~oesta nu este, de altfel, decitun aspect ~i nu eel mai ·
interesant, al contaetelor acestei gindiri cu filozofhli l?i al
aetivita~ii intelectuale a evreilor in :Kvul Medin. Benialnin
din Tudela mentioneaza existenta adunarilor, un fel de
academiL Discutule ·provocau sectele. La Consta,ntino-
pol, eillatorul nostru a gasit dona dintre. aeestea care se
du~maneau reciproc: Rabbanitii discipoli ai In~elep~ilor,
care acceptau tmdi~ia .rabinilor ~i Talmudu,l, care prefe-
rau chiar ~i Legea veche., ~i keraitii care se tineau en in-
dirjire de Lege, in afara de c~tzul cind Talmudul epneorda
en ea. Fata de 2 000 de rabbaniti nu existau decit 500 de
keraiti, tar in colonia de ·la Pera ace~tia erau despartivi .
printr-un zid 1550•

l\li~earile ;mesianice. Oricare ar fi fost soarta lor, evreii

din Bizan~ se considerau intotdeauna oprimati ~i a~teptau
un Mesia care trebuia sa-i elibereze de necredinciosi. Ei
il numeau pe imparat Buz- u z (dispretuitul asupritor) 1551•
Bra, prin urmare, inevitabil sa apara din timp in timp
oameni luminati sau aventurieri, care se dadeau drept
Mesia eel a~teptat ~i provocau rascoale ~i dezordini: Un
mesia de acest gen a aparut in Siria in timpul lui I.~eon:
Isaurianul care s-a dat drept Hristos, Piullui Dumnezeu1552•
0 scrisoare Qurioasa a comunitatii evreie~ti din Tes3tlonic,
descoperita in, Egipt, datata in anul1096, anun~a invierea ·
in acel ora~ a profetului Ilie ~i minunile care 1-au insotit,
,despre care marturisesc atit evrei cit ~i cre~tini". Locui-
torii, care-i detestau pe evrei, au devenit dintr-o data foar-
te aten~i cu ei ~i ii sfatuiau si1-~i vinda bunmile. .Aceasta
scrisoa.re da informatii cu privire la cnlCiada populara care
.a traveTsat ImpeTiul Bizantin ~i clescrie grupulile de ge:t"~

243
>!llani, insoti~i de neveste ~i copil cu tot avutullor, grabin-
dn-se sprc Ierusalim li>'> 3 •

Activitatt~a t'XiNua a cvreilor. Spre deosebire dccore-

ligionarii lor occidentali, evrt;Jii bizantini nu faceau comert
cu bani, ci practicau anumite indnstrii ~i erau mai ales
negus tori.
Beniamin din Tudela (Aben 'Ionah), plecat din Sara-
gosa in alTnl 1165 pentru a vizita comunitatile lumii evre-
, ie~ti, a fost frapat de prosperitatea evreimii bizantine ~i
in special a celor din Constantinopol 1554 • Bl semnaleaza
in cartierelc evreie~ti lucratori in me~te~ugul matasii, co-
mercianti ~i medici, (lintre care unul, Solomon, medic al
lui Manuel Comnenul, i~i proteja coreligionarii. :m rega-
seste evrei in manufacturile de matase din Teba. La
'Tesalonic fabricau covoare ~i erau protejati de clerici.
El intilne~te evrei agrkultori in Parnas iar pe alW, pas-
tori in Vlahia Mare (regiunea Pindrilui) 1555 • Alte meserii
sint mai rare. In , .Asi~11 Mica erau folositi in seeolul al
XIII-lea in meseria de calau 1556 •
La inceputul secolului al XIV-lea cea mai mare pi1rte
a evreilor din Constantinopol practicau meseria de bHt-
nari ~i tabacari de piei ( pelaminrt, coria). lDi forman o
corporatie sub controlul statului in care crau primiti
evrei, supu~i ai Venetiei, care erau scutiti de impozitul
pe capitatie. Pe nea~tcptate, in anul 1319, Andronie al
II-lea a ordonat evreilor sa abandoneze aeeste meserii,
}lC care voia si1 le rezervc grecilor. Evreii, supu~i ai hnpe-
riului, au respectat aceasta dispozitie, dar cei provcniti
din Venetia nu au tinut seama de ea. Pentru a-i constringe,
a trebuit sa le asedieze atelierele, sa le arda marfurile sau
sa le aruncc in Cornul de Aur, in sfir~it, sa-i expulzeze,
condanmindu-i la amenzimari. Grecii ~i evreii supu~i basi-
,leului au primit autorizatia sa-~i reia me~te~ugul lor.
Din aceasta a rezultat o indelungata neintelegere intre
Venetia ~i Andronic, cu privire la despagubirilecerute de
evreii venctieni. Disputa inca nu se ineheiase in momentul
izbucnirii razboiului civil dintre Androni'c al II-lea ~i ne-
potul san (1320 - 1322) 1557.
Dar, de-a lungul. secolelor, evrcii au participat la
comertul international intre Buropa :;;i Asia. Araqu1 Ibn-
.Khordadheh (sfir~itul secolului al IX-lea) ii arati),, ,stra-
.batind Orientul ~i Occidentul, vorbind cea mai ,mar1;1parte
 a, limbilor folosite in cornert ~i vitnind eunuci, sclavi, ma-
tasm·i, })iei, sabii, mai ales la Consta.ntinopol 1558 •
Hblatiile comercialc au fost aeelea care au faeilitat
comunieatii regulate 'intre eoloniile lumii evreiel;lti. l\Iai
multe documente atesta faptul ca intre ele;exista 0 ade-
varata solidaritate ~i ca se sustineau reciproc ~.Ltunci cind
una dintre ele se afla in primejdie.

' [0 scrisoare a evreilor din Alexandria, adrcsatft celor qin Madaura

tn Lydia, redactat£i prin 1030, anunta .ca vor sa plateasca o rasenmpiirare
a c~lor din Mastama care au fost riipiti de pirati, dar cii ei inca n-an adu-
nat fondurile necesare. Captivii au fost, fiira lndoiala, rascumpiira\i, mai ·
tlrzin. cle catre evrcii din Cairo1G5". ,
0 alta scrisoare a cvreiior din Negroponte, ciitrc comunitatea din
Homa, scrisii pe la anul 1300, ii cere sa-l implore pe papa pentru a inter-
veni pe linga Venetia in favoarca evreilor, supu~i ai lombatzilor, din .:are
maJoritatea erau iobagi, sa lc facii o rcrlucerc a taxclor exorbitan!e, pe
care lit! le puteau pliitil&Go. J

VH. Coloniile musulmane

!n ora~ul cosmopolit, care era Oonstantinopolul, ara~
bii ocupau un anmnit loc, ~i in baza tratatelor incheiate
cu cahfii, iar mai tirziu cu sultunii turci, mus'ulmanii
putea u sa-~i practice aiei in mod liher religia lor.

Duvezile. Faptul este at.estat prin rare pasaje ale ero-

niciior bizantine ~i mai ales de catre caH1tori ~i geografi
arabi veniti la Constautinopol, ca. Ibn-Khordadbeh (sfiT~
:;;itul secolului al IX-lea) 1561 • Harun-ben-Iahia, prizonier
de razboi 1562 , Masudi, in secolul al X-lea 1563 , Bdrisi, pe
la anul1153, Abul-Feda :;Ji Ibn Batuta (in secolul al XIV-
lea) I&si. . .
. ln cronici este vorba uneori de musulmani eare locuiau
la Constantinopol, uncle auluat par_te .la rascoala. impotriva
favoritei lui Constantin lvionomachul, Sklerena (9 rriartie
1044) 1>65.·

l\tl0.scbeilc din Cor,stanliuopol. In baza trata lclor

inchot;::,te cu stat<:Jle musuhnane, moschei si altc institutii
de eult H,u fast inaltate mai mu1te l'fincil{ri la Const:lnti-
nopoL Prima mentiurtc dateaza din vremea lui h~on
IsaurianuL :tn anul 717, dupa infr1ngerea sa in fa\•a ora-
~ului, .Moslemah ar fi obtinut de la invingatorul san .per-
misiunea sa construiasca un fel de oratoriu 1566 c~l..re mai

245
exista inca dupa dou{L !'ecole, caci, dupa tratatulineheiat
de regenta Zoe en califul Al.<Maqtadir in anul 717, Nicolae
Mistieul dezminte intr-o scrisoare adresata acestui calif
ca moscheea ar fi fost inchisa 1567 •
In urma aliantei incheiate cu sultanul seleueid To-
ghrul-heg, .Constantin Monornachul a pus sa, se riclice o
nona mot<chee si i-a furnizat toate obiectele de cult nm-
sulnmn ; rugacitmea era facuta aici in numele sultanului 1" 68 •
ln. timpul Oomnenilor nu se mai vorbe~te de aceasta
moschee,'iar istoricii arabi o considera ca fiind disparuta,
fara incetarca celehrarii cultului care avea loc in pa.latul
lui Magisdion. in momentul in care Isaac Anghelos s-a
aliat cu Saladin, in timpul cruciadei germane (1189), sul-
tanul i-a cerut sa stabileasca la Magisdion ritul sunit. 1\iJos-
cheea a fost prevazuta cu un minaret ~i lm muezin, a,poi
ambasadorul turc se ruga pentru califul n,basid 1569 • ··
N u se mai vorbe~te de moschee pin a la sfir~itul Peco-
lului al IV-lea ~i am aratat in alta parte cum in anul1396
Baiazid i-a cerut lui Manuel alII-lea instalarea unui eadiu
~i construirea unci mosehci care a dispttrut insa dupa, ha-
taha de .la Ankara 157o.
]JJ'OPMJanda Cl"('~tina in colnniile musuim:uw. Cal!t1nd
sa,-i atraga Ile eretiei la ortodoxie ~i sa-i boteze pe evrei~
impara'\Jii bizantinii au atacat Islamul, pe care il con-
siderau ca o erezie derivata din arianism 1571 • Da1· difi-
culta,yile erau mari. Dupa parerea unui print selgindd,
fondator al' manastirii Kutlumus (Athos) sau a · mmi
Axouch, eonvertit de Alexios Oomnemil, care 1-a fftcut
maredomestikos 1572 , numarul de cre,~tini trecuti la Islam
il depa,~ea pe eel al musulmanilor deveniti cre~tini.
Propaganda a inceput prin tratate de apologetica, din
care primul este eel al Sflntului loan Damaschil!~ care
cuno~tea limba araba ~i se folosea de un text al Oomnului.
Islamul era pentru el erezia cea mai reeenta 1573 •
in secolul al IX-lea, Fotios, Mihail al III-lea ~i Vasile
au acordat Islamului un loc in programul misiunilor lor.
Un sarazin i-ar fi scris lui :1\Iihail al III-lea pentru a-i
cere explicatii inleg~tura cu anumite dogme. Un rat>puns
foarte amabil, i-a fost dat prin Niketas din Bizant, <e:a,re,
sub Vasile J, a respins Ooranul1574 •
tn vremea Ooninenilor, Euthymios Zigftbenos cuprinde
Islamul in Panoplia sa, folosindu-se in acest scop de surse
anterioare. Lucrarea est~ mmata de o povestire a unei

246
di:'ipc~t.e pe care a avut-o la M~litone cu Ull arab 151 ;; rn
Tezonrul ortorlo.viei, scris la Nieeea, dupa anul 1204, Nike-
tas Choniates im;ereaza o formula de renegare, in care
catehmnenul trebuia sa condamne versetul 12 din Coran :
,Ahh este singurul dunmezeu holosphyros" (Dumnezeu
)Jltl'P;.;'), pe care :Manuel Comnenul, pentru ~1 inlesni eon-
verLirUe, a, reu~it sa o iulocuiasc:1 eu o formula ma~ geue-
raHi 1576. .
In practica, toate aceste eforturi · duceau la converti-
rea turcilor de la Vard~1r ~i a mu:mlmanilor prizonieri de
r;1,zl;')i, carora, li se ofcreau nnmeroase avaniaje.
Oum se intimpla uneori pentru alti supu~i, de asemenea,
importan\,i, respingerea Islamului devenise un simplu
exerci~iu litemr, ca ~i trata,tul scris de Ioan Cantaeuzino
dup:yt abdica,rea sa. Ec;tc un adm'arat roman in e~1re il
adn_ce in scen:1 pe prietcnul sau, ArehemenideR, musnlnum
convertit ~i calngi'ir sub nurnele de Meletios. Unul dintre
compatrio~ii sai, Sampsates din Ispahan i-a scris pentru a-1
determina sa rcvina la Islam, incercind sa-i arate supcrio-
ritatea asupra ere~tinismnlui. AeeaRta scrisoare, red~te.ta,ta
iu greaca vulgara, este in mod evident neautentic:1. La
cererea lui Meletios, Cantacuzino ii adreseaza lui Samp-
sates patru apologii ale ere~tinismului ~i patru referiri
.asupra gre~elilor :;;i minciunilor C0ranului 1577 •
Poate a~a B;-au petrecut luerurile ~i eu Dialogul pe care
JVfanuel Paleologul pretindea ci'i l-a avut in timpul cap-
tivit:"'<tii sale ea ostatec la Ankara 1578 , cu oaspetele san, un
~nH~derri8, profcsor intr-o medresa 1579• Secna era foarte
frumoasa. 1ntreaga fal_Uilie ~i mai mul~i batrini asista la
discuw. Seara, dupa cina, Manuel se a~aza linga camin,
ht fpl ca ~i ceilal~i membri din suit:1 sa, discuWle se poarta
prin intermedin! unui interpret. lVbnuel. aproape d\, reu-
~ise sa-~i convinga auditorii dup:1 douazeci ~i ~ase de in-
tilniri, dar ei n-au putut sa se ho~arasca si'ir-~i renege reli-
gia mso.
Ultimul tratat apologetic al Cre~tinielmului, adresat
de tUl bizantin musulmanilor, a fo8t eel al lui Ghenadios,
devenit patriarh al Constantinopolului, scris la cererea lui
:Mahomed al II-lca, eare cerea lamuriri asupra unor punete
ale religiei cre~tine 1581.
 Cartea a cincea

VIATA INTELECTUAL1~
CAPITOLUL X

Literatura bizantinii'

Dupa incercarea de a I'econ;stitui modul de viata pe

care n ducea soc:ietatea bizantina luata in ansamhlnl ei,
este necesar sa ne I'eferim ~i la elita sa intclectuala, li-
tent~i, ginditori, profesori, arti~ti, ale diror opere, atit
cit le putem cunoa~te, vor adinei informatiile noastre des-
pre lumea bizantina ~i despre influenta pe care acE.asta
a excrcitat-o timp de un mileniu. ,

I. Viata intrlectuaHi si conditiile sale

~ .!J '

Este un fapt sigur ca invatamintul era foarte r:'lR}Jin-

dit in Bizant ~i era cu atit mai apreciat eu cit el aducea .
demnitat,i, atit in Biserica, cit ~i in Stat . .A~a se explica,
existen1>a unei literaturi bizantine foarte hogate ; era su-
ficien~ ea un eopil, provenind dintr-o familie modesta,
sa fie do tat, ca el sa poata urma studii, in perioade in care,
in afara manastirilor, occidentalii traia,u intr-o ignoranta
desavir~ita.
In imensa produc~ie literara din Bizant, 11u totul era
demn de admirat, dar niei nu trebuie ca totul sa fie dispre-
tuit, cum s-a intimplat adesea ; vom incerca sa dovcdim
acest lueru.

ComH~ia literatilor. In societatea bizantina un literat

nu putca sa traiasca numai din lucrarHe sale, daca nu
era sustinut de un protector, de un inalt demnitar, de
un prin~ sau de o printesa de singe, uneori ehiar de c;ltre
imparat sau imparateasa. Chiar ~i numai gustul pentru
i;itiil*'1 al claselor sus-puse oferea autorilor ~anse dl:' sub-
zistPntiL A~a s-a intimiJlat ci:'t in secolul al XI-lea Mihail
rseUos, Jlrieten intim al lui Constantin J\'fonom;1.<;hul,

250
apoi ?.l lui Constantin Duk~ts, a d<evenit, datorita ';'Liintei
sale ~i talentnlui liter~n', unul din marile personaje din l:-:ltat.
Dar, incercarile de guvernare ale literat1ilor, in secolul
al XI-lea, ~i mai. tirziu, in Imperiul de la Nieeea sub Teodor
al II~!ca Lasc:aris, au fost, d upii. cum se ~tie, foarte efemere
:;;i de exceptie in istoria Jlizantului. -~ce~ti savant;i privi-
legiaf.i erau, de altfel, rm\Jini la numar, iar pensiile oferite
oanJe;,ilor de litere do Catl'O marinirno~ii lor admir:lltori
nu enm nici regulate ~1ici sufitiente.
Dei;!i m1 detinem informafii dedt .din scrierHc satirice,
in Bizant r·xista un J)roletariat liten~Jr. Sub nunwl·~ de
Teodk·r Prodromos, iutr~un poem dedieat impi.\.ratului Joan
Conmenul1 582 , nulorul poveste~te cu in copilaria sa,
tatal sih1 la.uda avantajele mesel'iei de literat :

[Un om oarecarc, care mergea descu]\., a devenit un frumos cavaler

cu parul ing1·ijit, cu un costum minunat, inciHtat cu pantofi la modiL Teodor
a studiat litcrcle fiiril multil: truda, dar le-a blcstemat dcoarecc nu-i p·ot
ofcri 11id milcar piine. V ccinul sau, cizmaruL l~i prcgate~te sub nasul lui
ni~te prlnzuri ·copioasc ; ·cufiirul lui cste plin cu provizii savuroase ; in
eel al poetului nu sc gilscsc dec it tiiblite pentru scris ~i saci. plini cu. hirtie.
N-ar fi mai bine pcntru el sa-.?idea jos hainelc de literat ~i sa se facii sala-
hor? ns:;]

Un alt boem eontemporan cu Prodromii, Imm Tzetze::::,

unul d.intre filologii cei mai remarcabili ai i:\ecolulni al
XII-lea, comcntator al lui Homer ~i al .principalilor poe~i
greci, dedica in zad:ar e~tr\ilo ::::ale lui Ioan ~i :.lui Mannel
Cmnuenul, imparatesci Irena ~i unui oarecare Kotertzes:
.el SC: l)lillge~1 intotflPauna de SarUeio i;li a DjUnS intr-0
asemenea mizerie i:l;lCit ~i-a vindut to;tte eiir~ile, in
aJara, de un Plutarh. ,Biblioteca mea, scria el, este ereierul
meu. Bu nu Jnai am car~ile, care ,:ufereau eumplit din
eauza saraciei mele" 1584 • Ji'a.ra indoial:1 ca, ue aiei, inerc:
zindu-se prea mult in memoria sa, de care era mindru, au
apand erorile grosolane pe care le-a comi::::, f(tc:ind din Ser-
''ius Tullius un impamt romau, sau eonfundind Nilul cu ..
Enfratul. Milmit de faptul ca nu a fost apreciat la justa
lui Vl'l!loarc ~i Cf1 >·edea ignoratc cartilP sale, declara oa, nu
mai ::<Tc deeit un singur SCOJ1 : Ra-§i procure hrana pentru
a putea srL traiasci.\, i;!i Sa-i pese de treburile publiCO ,tot a tit
cit le l)asa. gai~elor de impara~ie ~i vulturilor de legile lui
Platon ., 1585 •
D<:l.r, in co.p.tra::;t cu ace:;;Li oameni de litere ef1re. o.du-
.ceau greu, persmme importante se ocupau de lit~:ra.tura

251
 ~tiinte : in inaltul .cler Gheorghios Pisides, di:a,con la
:;;i de
Sfinttt Sofia l;li clwrtophylax *, istoric al razboaielor lui
Hemklios iar, sub Oomneni, Teofilact, arhiepisCO}) de
Ohrida :;;i Eustathios din Tesalonic ; printre .inaltH dem-
nitari,· Teodor Metochites, mare logothet al lui Andronjc
al II-lea, savantul eel mai calificat al vremurilor sale.
Acelea~i traditii se intilneau la pi'intii ~i printesele Jegale,
de la Atenaisa-Evdokia, sotia lui Teodosiu al II-lea
(421-460), pina la Anna Oomnena, pentru a cita doar
citeva exemple. In sfir~it, doi imparati, loan Cantacu-
zino '~i Manuel Paleologul se numara printre cei mai mari
scriitori din Bizant.
t:~~;~ile : malerialul ~i i'o~·mele de preztmtare. PaJYi'l''usul.
Bizantul moi;\tenea, pentru confection-area caftii, materiale
~i procedee folosite in antichitate. Incepind din Eecolul
al IV-lea ~i pina la invazia 'araba, cartile se prezentau sub
forma de suluri de papirus, preferat pergamentului. Oo-
mertul cu papirus, de altfel, nu a incetat o data cu pier-
derea Egiptului, dar s-a indreptat mai ales spre Occident1586 ;
in Bizant mai era inca folosit in secolul al IX-lea pentru
diplomele imperiale 1587 • In epoca bizantina, in timp ce pa-
pirusul necesar pentru acte era un monopol de stat ~i
trebuia sa poarte pe prima fila a unui caiet (protocol)
~tampila lui comes sacrarttm largitionum, nu acela~i lucru
se cerea pentru carti, scop in care editorii se adresau
atelierelor particulare 1588 • Foile de papirus erau mai mult
lungi decit late.
Singura carte intrcaga, scrisa pe papirus, care a
ajuns i)ina in zilele noastre, este o culegere de pn::dici
ale Sfintului Augustin, copiata in secolul al V:I-lea, im-
partiti1 intre Biblioteca Nationala din Paris (vechiul fond
de la Saint-Germain-des-Pres, parte descopcrita in seco-
lul al XVI-lea), ~i Biblioteca din Geneva 1" 89 • In schimb,
s-au dcFJcoperit ~i se descopera mereu un numar irnportant
de fragmente ale Vechiului Testament 1590 , ale JLvangheliilor
canonicc, logia sau sentinte ale lui Isus, culegeri liturgice,
papirusuri magice etc. 1591.
Unele dintre aceste carti erau ilustrate cu miniaturi.
Puten1 cita un fragrn~nt de rulou al unui roman, datind
* CHARTOPHYLAX. Directorul bibliotecii eyi arhivelor patriarhale,
iar, din sec. al IX-lea, principalul denmitar al Patriarhiei; ecl1ivalent cu
un vicar. Ca rang clerical, era diacon. A tribu(iile sale erau legate a tit de
conservarea ~i autentificarea documentclor ecleziastice ~i laice; cit ~i de
controlul disciplinar asupra clericilor.

252
 din pl"inml secol al erei nn~tstre 1592 , ~i mai <tles ccle 49'
fragmente in.lG file alf; 1111<'i eronici alexandrine, in lirnba,
copta, descoperite la Gizeh. Este 1m fel de almanah popular
care eontine figurile alegorice ?ole lunilor rom?unc ~i evre-
ie~tL cataloagc ale profetnor, ~'tle rcgilor Hoxnei etc. 0i o
cronica r. evenirnentelor ·din anii 382-393, care are o
foarte mate asemanare cu cronie3J latinr" numita Barba1··us
Scal1"ger, Picturile, (lintre eelc mai mediocn', un fd de
gua~r1 din 11rtml.nt in culori tipatoare, sint <qvzate fara o
~:mumita ordine, in mijlocul textului, sau pe m.aigine.
Se pot vedca :JJici povestea lui David, portretul patrhor-
hului Teofil ~i un fr::tgn:tent din distrugere~t Serapeum-
ului 1593•
PergamcnttiL Perga.mentul, a carui folosire provine
din Asia, a pastrat vechiul s~m nume (iti::py:x:J.-r1v6.;), ~1min­
tind de Perg<:lJm, principalul sau ccntru de difuzare din
lmnea anti ca. Pieile de oaie, de vi~el ( 1:elin), do ~ap, {1e
seroafi't 9i, 11entru mRnuseris<'le de mare lux, l)ielea de
antiloiJft si de gazela erau fulmlito ht concurent;i1 cu uapi-
rmml, dar m.ai ales in provinoiile din Asia ale Imperiul~Pll4 •
Se jgpnne ca impamtul Constantin i1r fi eoplat l)O
pergament cele 50 (le Bibli1: destinate celor 30 de hiscrici
pe care lc ctitorise. Cel milli vechi nmnuscris al b?:bl-ie·i
110 pergament, celobrul Codex SinaUimw, deseoperit de
Tischendorf h1· Man;'h;tirea Sfinta Beatc.rim:j din Sinai
(1844-'-1859), aJlat ail,tazi Ia I3ritish Museum, d:;vteaza
de la sfiqit~ul seeolului al IV-le:;t. Este seris pe patru co-
lmme ~i, in afara de citeva file, de o singurit m1n~'l1f•95.
Din acea;;;Hi epoca incepuse sa se foloseasc~t pcrgamen-
tul in loeul paJpirusului, aJe carui foi subtiri ~i fragile erau
greu de conservat. IJa sfir~itul seeolului al IY-lca, doi
preo\i din Caesarea (Pales tina) s-au hot.arit su, reinnoiasc&
o minunata biblioteca, fondata in secolul al III-lea de
Sfinhil Pamfil pcntru 9eoala sa de apologetiea. EL ::m
tranSCl'iS pe pergament cartile SCrise pe pHpirUS pe e::tre
le-au gi.losit in stare proasta Jo!JG.
Exmnplarele de lux ale Sfintei Scripturi sau ehiar ale
autoTi1oi· profani reprczinta, deasemenea, o tr£t(litie antic:&,:
text eu litere de aur sa,u argint pe porgamcnt purpurin,
impodobit cu pieturi 1597 • Citam l)I'intre <·ele niai celebn:~,.
BnJlia hii Ulfila (Codex At·gente~ts, Stockholm), Genezu
de Ja, Viena, fragmentele Ei:angheliilor din Sinope (I>aris),,
Evangheliarul din Rossano, ce reprezinta capodoJJero ~le
,atelierelor" de eopiat ( sG-r1:ptort"ct) din seeolele al V-lea ~i

253i
 ?,l \'I-lea. In zadar nnii rigori13ti', ca Sf~ntul loan Hrisostom
Sfintulleronirn, an blamat <-~cesL lux, care ii impiedica
ve cititori Hii se pMrunda de sensurile Evangheliei, pentru
a hlfb in eonsifh'l';.J;tie numai sornptuozitatea d'trtilor. C~m­
ttwea manu:::;criselor frumoac;e, religioase ~i profane a fosL
totdeauna la loe de cinste in JHzarr~ 1593 •
1I£rtia. Se deosebeau hirtia de bnmbac si lnrtht do
einepi"'t san i11, ;;i mm §i ~tJta eunoscute i'oart~ de dem11lt
1:;, ehinezi ~i transmisc in Euwya de dttre arabi. Oele mai
vechi manuscrise arabe JlG hirtie ar dab de JlC la sfir~itul
secolului al IX-lea, in timp ce in l~izant hirtia de bumbac
(bmnlrym·nns) nn s-a foloflit deeit dona secole nmi tirziu1599 ,
hn im11inic de secoJul a,l XIII-lea nu pare sa fi intrat
1:n uzul curent 1600 .1:n sehimb, l.n secolul al XIV-lt'a,manu-
·scrhele J'(' h'irti\~ de bnmbac crau nnmeroasc.

:HP}nnd ncen·a ci.h·!ilor, Pe llng(~ toa to biblioteeile laiee

sau. manastire~ti cxistau ateliere de copi~ti. Spre deo-
sebil"-' de c·.eea eo s-a potrecnt in Occident pina iu secolnl
al XIII-lea, ace~ti copi~ti nu erau nurnai preoti, ci apar-
tineau tutumr profesiilor. Fnnctionari, in secnlul rul
XI-lea un incarmtor de impo.r.ite, notari, profesori de
nniversitate i~i completau pe aceaRta cale modefltele lor
lefnTi 1601 . Uea mat marc parte a manuscrisclor autorilor
antici fara semnatma copistulni ie~eau din atelieTele
laice, in tinrp ec ertlugarii-copi~ti indican in general pro-
. fesia lor de baza : oiilugar, predic(ttor, 1'eromonah.
l}n atelier de caligrafi<·, coJn:rnnl din 4 greei ~i B latini,
a fost atasat de eatre Valens Bibliotecii din Const~mti­
nopol1602. Copierca m:.muBeriselor em privit8: in nwdiile
'inte1ectnale, in toate cpocile, ea, o ~tctivitatc eSBntiala
sa1utari1. Prirrtre eopi~tii import;n,nti . este pomenit iro.-
paratul Teodosin al II- lea; Arethas, profcROI' de filozofie.
la univerRitatt·, arhiepiseop al Qaesareei O~tppadoci.ei,
in anul fi07, a CO}.liat pc cheltuiaht R~t n1anuscrisele lui
Euclid, :J,le rctorului Aristide, ale lui Dion Hrisostonios,
ale lui Phtlon. ~Ace~ri COili~ti siut c:~i care au salvat OJ)CTele
anLlchiti1,tii greco~ti.. Un Demctrios TriclinoR a.; enpiat
1.vomnnlo lui lh•iiiod in rwnll:U6 (i\hrcianus, '164), 1'mge-
Ai1:ie lui .l!Jsehil (Biblioteca din :Neapole: II, Ii\. 31) ~i
eontf'diile lui Aristofrm (Vaticanus 87).'Vatrn mari bibHo-
teci (Vatiean, · Escnrial, Ambrosi<:1na,. IJaurc11ziana i~i
impart intrc ele eopiile f'llutorilor antiei exeeutatt> intre
fHlii 1421-1136 de eatrc dhwonul Gheorghios .'Ohryso-
cocccs (Odiseea, Batrachomyomachia, Strabon, Xenofon,.
Plutarh) 160 3. In anul1441, un medic, Demetrios Xanthopn-
los,.. a copiat operele lui Sofocle, Enripide, Aristofan,.
Hesiod (aflate asti'tzi la Biblioteca Bodleiana deb Oxford).
Reproduc0rea em, de asemenea, importanta in mani'is-
tiri, dar se rezuma la Sfinta Scriptura, ]a operele Parh1-
tnor Bisericii, la OIJerclo spirituahi. l~etras Ia, Vatopec1ias
dupa caderea sa in anull355, Joan c~mtacuzino a execut<1t
mai rnulte copii, printre care operelo Sfintului Atanasie,
inca pastrate la "'i/atoiJedi. El insu~i se oeupa eu aceast,a
indeletnicire ~i ,se considera ca autograf minunatul manu- .
scris al opuseuJelor sale (Parisinus, 1242) cu ~1dmirahilnl
sau J10rtret i;n costume de hasilou ~i de calugar, ·po fron-
tispiciu 1 604 • •

E(litarea cartilor. Fonna cartii scrise po papirus o

constituie sulul' (~col.tov, xu?\cvip&, volu.rnen). Termenul
clo torn indica un sul al unei dirti in mai multo parti : noi n
mai folosim ~i astazi. Pentru a sc citi, so (lerula sulul cu
min::-" dreapta ~i. se rula, po masura ce era eitit, eu mina
stinga: papirusul era seris, de altfel, pe o singu:dl.
parte 1005 •
Forma de sul era folosita ~i pentru pergament 1606 •
Am mentionat mai sus sulurile liturgiee ilustrate. Multe
dintre acestoa erau acoperite cu picturi, fiira intrerupcre :
sulul lui ,Josua (Vaticanus gr. 431 bis), de 10 metri lun-
gimo, nu este decit o rama~ita a unei serii de sulmi, pe ca,re
era ilustrata toata Biblia, La fel se prozinta ~i frumoasa.
ilustrare a eitaniei Ji]xttltet din Simbata Man:, l'lpecifica
pontru biserieile din Italia rneridionala 1607 •
In acela~i timp cu sulurile so eclitau, sub denumirca
de codw·i (codex, codices), foi indoito in doua ~i grupate in
caietc de la trei la ~ase foi duble : "PLcrcr&, ternimies;
-rc:-rp&aw, qruaierniones 1608 • :Folosirea pergamentului, m<~Ji
greu clecit papin_sul, tt facut nccesara, pentru comodi-
tatea legatorului, ingro~arca cartilor. La origine nu depa-
seau 360 de file sau 45 tetradia 1609.
' Form.atele erau foarte variate, uneori gigante, alteori
minuscule. Un evangheliar din secolul al X-lea sau al:
XI-lea (Biblioteca Marelui Seminar din Strasbomg)
masoam 15 centrimetri pe 12. Textul este scris eu minui:l-
culo foarte fine ~i fiira nici 1111 ornament. Este un vohu1.1·
de htumnar.
Se int'impla destul de.cles sa se editeze operele complete
ale unui scriitor celehru. B1"bliotem lui J?otios citeaza multe:

255
 asernenea excmple lGlo. DupiJ un obicei antic, portretul
autorului figm:a in cartea sa pe frontispici"u. Am vazut
cev~1 mal sus exernplul eu Opuseulele lui loan Cantacuzino.
1n aeest fel s-a format ieonografia celor patru evanghelii;iti,
9Je caror portrete precedau adesea textul; ei crau repre-
zcnta~i fie stind in picioarc, fie in fata unui pupitru,
a vindlinga ei instrumentele nocesare unui scrib 1611( crTax(u fLX ).
Arta legatoriei era deja foartc dezvoltata in Bizan~.
Se prindeau tetradia uncle de altde i;ii se inveleau cu placi;
pentru forrnatelc1 niari se prefera lemnul de stejar, im-
ln;acat cu piele sau stofa 1612 • Ferec{tturile Evangheliei ~i
ale ear~ilor sfinte erau adesea impodobite cu frumoase
placi de filde~ i;ii orfevrarie, 1mboga~ite en pietre pretioase,
emailuri ~i rnedalii. Placa de aur de la Luvru care n~pre­
zinta vizita fcmeilor sfinte la mormintul lui HriHtos are,
,cu certitudine, aceasta origlne 161 3.

[Un Euanglzeliar din secolul al X III-lea (Muzcul din Chicago) piislreazii

.coperta sa de la sfir~itul cpocii bizantinc. Ea constii din douii plil.ci din lemn
de fag, acopcritc cu pick. de ied, de culoare cafcnie. Este decoratii cu
cadre concentricc, impoclobite cu palm etc, cu o roatii intre dona romburi
marginite de vulturi ~i cu palmetc, a~ezate oblic sprc unghiuri. Pe copertii
se poate citi numele Iu.i Mihail din Adriano pol (probabil legiitorul) ~i anul
corespunzatc r lui 146()lll4.J

U. Limha Hteradi ~i vorhh·ea cm·euta

Liinba xorxf; a Hcriitorilor din Bizan1i, nu era 3Jta decit

xwrf; (limba eomuna), independenti1 de vechile dialecte
'(doric, eo lie, ionic, a tic), folosWt in epocile clenistica ~i
rom,ana. Bra limba lui Aristotel, a lui Polibiu, a lui Plu-
tarh, iar in secolele al IV-lea ~i al V-lea, a lui Iulian, a
Parin~ilor Bisericii, a, lui Libanius, care s-a prelungit pina
in secolul al XV -lea, en citeva tendinte ale unor s~riitori
.izoht~i, ca Lucian in antichitate, Amia Comnena in Evul
Mediu, de a folQsi dialectul atic 1615.
Dupa cuceririle lui Alexandra, aria de folosire a lirnhii
elene a devenit nelimitata. Cu toate ca idiomurile indi-
gene, ararna,ica, persana (pehlevi),, araba, s-au pastrat,
greaca a devenit limba oficiala a statelor ~i a adminis-
tratiei diadohilor ~i, ca urmare a fondarii marilor biblio-
teci sau ~coli, limba literaturli ~i a ~tiintei. In sfirl}it, ea a
inlocuit aramaiva folosita pina atunci ca limba interna-
jlionala .

.256
 Aceast:1- lirnbii eru, forma xow+,, rcglemcntaUt gra-
mat:eal, prcdaHt in 0eoli, transmisit de seriitori, <tdoJ)tatit
de · dminbtra (iile eeatral izate ~i de negus tori. ·
AsUel, s-a ajuns ca limba greaca sa devin(t limba eu-
rent'1 a unui numarimprC'siomint fk straini, sirieni, egip-
ten , ;trabi, l'1'l'Ci etc., Cit pronuntarea acestei limbi sa fie
foa.rte variati1 :oi ca integritaLea ei s(L fie amenintatii, :
sunete diferite, 'iotaci::iine, confundarea cazurilor, rtegli-
jent•' in conjugan·, ab~Htdonarca anumitor timpuri ~i
modctri: opL.~;tivul, viitorul, infiuitivul. Ali1turi de limba,
in care euvintele i~i piistmu ortografi1~--' a luat na~­
terP n limbi vorbiti'l, cu caT;tcter popul~tL In func·-Fe de
reg·;nni, s-an fornnt dialect.: vorbite in mod eurent :;;1
tnmscri;<,e in acte pe papirusuri sau in inscriptii, frag-
;mente diverse, nneori lii)Site de orice valoare 1iterari1 1 " 16 •
Act~st idiom vulgar a apii.rut pe papiru:mri din seco-
lul al II -lea. Limba greae~ a N oului 'l'estanwnt il folo-
;:;este :rnai mult decit forma xow-~ 1617 .1-;;1 era folosit in uncle
ciilt,·ce biseriee~ti, in medicina etc. 16lS
Astfel, limba literara din Bizant nu este ~i eea fol-
sit;!; in conversatii. Este o limbil. artificiala pe care po-
}}OHilnuo intelegea ~i pe care nici literatii in~i:;;i nuovor-
beau in via ~a zilni<:<:L. 0 dovadi1 poa te fi gi1sita cu oea-
zia aeceimlui de furie pe care patriarhul Mihail Keru-
la,rlos l-a avut in anul 10G9 impotriva lui Isaac Com-
~i al drui limbaj tridal a fost repmdus dt• Sky-
litzes : {( z(;) (J(;; tx-:-~croc, q;oupvs, f:t0 ~voc crs:: xoc),occrcu >> ( eu te-am
ri<licat, mizembile, eu am sa-ti vin de lute) 1619 •
tn Oceident, clegPncrarea limbii latine a produs lim-
bile nationale care s-an dezvoltat si au devenit li1nbi lite-
rare rahnate. Latina insa~i, epm·ata in _perioada carolin-
gianrt. a, fost mulb\ vreme limba internationala a. teolo-
giei, a filozofiei, a :;;tiintei. 1n afara de' litu~ghie, ea a
ramas si limba oficiali1 a Bisericii romano. In Bizant,
evoluli~~ a fost eu totul diferitiL Limba antica a, riimas
tim_p 'ae un mileniu limb<1 literariL Dintr-un adevarat
amor prop:riu national, grecii din toate timpurile au tinut
silj o vastreze ea pe o rn·etlo!tsa mo~tenire pe care le-a la-
sat-(1 antiehitatea ~i pe care trebuiP s<'t o alJei'e de contac-
tut cu idiomurile barbare IG20.
Limba })Opuhtra, in. schimb, nu a inceta t si"'t 'fie dis-
pre\.uW1 de literati. Ea nu poseda niei macar o denumire
~i occidehta,lii au fost aceia eare au numit-o limba: ro-
meica;

17 -;;, 115 2o7.

 Evolutia liugvistira. Chiar si in conditiile unui puism
deosebit de intrasigent, nu s~a rcu~it sa se stabilizezc
complct o limba. Contaminarea considerabila s-a pro(ltlS
incepind din secolul al VI-lea in Cronica lui :Malalas, in
secolul urmator in viata sfintului Ioan l\:filostivul din
~t\lexandria, in secolul a,l IX-lea in croniea lui Teofanes,
in secolul al X-lea in operele lui Constantin Porfirogene-
tul 162 1 • Ouvinte strMne, latine, arabe, armcne etc., s-au
introdus inevitabil in limba scrisa.
Limba populara nu a obtinut insrL ·vreo recunoa~tcrc.
Inca in secolul al XU-lea, patriarhul Nikolaos JVIuzalon
arunca in foe o carte despre viata unui sfint scrisa in
greaca vulgara 1622 • Pede alti'l) parte, limba litemtiio:r nu a
pastrat regulile gmmaticale antiee in totalitatea lor.

I.imba lui l'scllos. Po la jumatatea seeolului al XI-lea

a avut loe o adevarata refonnrl a limbii xo~v·J1 bizantine,
aJ earei promotor era Psellos (1018 - 1078). In poemul
sau asupra gramatieii el reeomanda folosirea xo~v-~ 7
adiea a vocabularului ~i formelor antice ~i, in predarea
ei, acorda o importanta capitala ortografiei 1 6 23.
Limba pe care o seria cl insu~i, dupii piirerea unui bun
cunoseator in rna terie, Emile Remmld, pi"'tstrcaza in liniile
ei mari traditia elasica ; el ehiar folose~te, adesea. for-
mele antice. Dar exernplul sau permite constatarea dezorga-
nizarii partiale a decl'inarilor ?i a conj'ugiirilor in forma -
xocv~ bizantina. Pentr-q substantive ~i adjective, el admite
in aceht§i timp forme a,ntice ~i forme mai noi. Bl suprima
timpul mai-mult-ca-pcrfcct ~i eonfundk\, eonjugiirile 1 624.
Sintaxa este mai corectrt ~i ca,ut{t sa-i piistreze limhii pu-
ritatea ~i precizia, prin folosirea articolului ~i a locut,i-
unilqr substantiale, .dar nu reu~e~te sa evite intotdea-
una neelaritatea stilului ~i, eu toate eforturile lui pentru
a o ocoli, sufera uneori influenta limbii populare. El i-a
redat totu~i formei koine ,eite eeva din bog~ttia ~i suple-
tea oratorilor atiei" 1625 •
Psellos a facut ~eoala ~i a, prelnngit folosirea lin1bii
sav~tnte. El le-a transmis urmasilor ealitatile si defec-
tele lui. Anna Oomnemt s-a inspirat eu sigun1ntii din
exemplullui, ~i cu toata tendinta ei spre purism, ea a ea-
zut in 'gtqcli similare ~i adesea ehiar mai grave 1626•
Dupa invazia latinil, in tarile greee~ti, in urma cru-
ciadei din anull204, au a,p}irut primele opere importante
serise in limba vulgari'i, precum Ct·onica J'vloreei~

258
iar in secolul al XIV-lea, poernt'le lui Constantin Anag-
nost,·,~ 1627 , care altminteri, sei}a tot in koine. Totu~i, rup-
tur;~ dintre cele doua limbi s-a prelungit pina la sfir9itul
vieFi Bizantului. Departe de a face cea mai neinsemnata
coneesie celor care scriau in demotiki, literati preoum
Teodor Met)oehites visau sa readtica limba la puritatea
antici'L ,Prin rasa ~i prinlimba, spunea el, nu sin tern noi,
oare, compatrio\;ii ~i mo~tenitorii vochilor eleni ~" 1628 •
Admiratia pentru limba antichitatii trebuie .sa fi
a tins un ni've1 tli rnai ridieat la promotorii renasterii ele-
nisnmlui iu secolul al XV-lea : un Joan .Arghyropulos,
un Plcthon, un Bessarion, care, toht~i, in corespondentf1
lor pcbrticulara se folosean de idiomul atit de dispre~uit
pe care n vorbeau cornpatriotii lor 1629 •

IU. Carach~l'isticile Hh•rahH·ii bizautine

Preferinta literatilor pcntru liinha antica a, fixat des-

tin:ele operei literan~ din Bizan~, care a fost pe drept
cuvint definit<\ ca literatura din Alexandria transpusa
la Bizant ~i, am ad:'1uga noi, eo~tinuata de Bizant IGso.

mzantul ~i i\lexamlria. Caracteristicile comunn celor

<douttc ~coli sint numeroase : impor1;anta formei, in fata
e~ird;t adesea este sacrifieat fondul, cind acesta nr1 este
pur~i simplu frtvol; ci:'mtarea limbajului ales, imprumutat
de la marii autori; gindirea turnat:'1 intr-o fohna antica
~i incapabili:'~ srt so exprime in mod siinplu ; chiar abuz
de mitologie, dovadi1 de prost gust la aJexandrini ~i, in
plus, '! adevitmta interpretare greij>iti'L din partea cref}ti-
nilor. In felul acesta Teodor Hyrtakenos (secolul al XIV-
lea) o compar~1 pe Sfinta .Ana cu Niobe, iar in panegiri-
cul mmi pustnic el face sa intervina na~terea .Athenei Pal-
las ~l a lui Bacchm; 1631 • In legatun'1 cu o carte pe care
fl, l;wprumutat-o medienlui Kalarchontes, care un i-a
mai restituit-o, Nikefor Gn·goras il compara pe prictenul
srm cu Dionis Tiranul 1 care l-a retinut pe Platon pe Hngi'b
el

P:asti~ele ~i phl{lial ut I'c(Ltnt<~ria era eel mai nein-

t~emnat dintre aceste defecte : in pasti~rt, prostul gust i;;;i
da friu libcr~

259
 [Tcodor Hyrtakcnos, pwfcsor de gramatic{t ~i retoricii (sfir~Hul ~eco­
lului al X III-lea, inceputul sccolului al XIV -lea) avca a titca cm1o;;tinte
desprc anlichitate, !neil el nu pntea, in nici un fel, sa scrie nici :miicar
un rind Iara sa !mprumutc termeni de Ia un autor antic. Topica frazelor,
stilul sau, totul era copiat de Ia antiei. In Panegiricul sau pentru P<maghia
(Maiea Domnului) se recunose versuri din Homer, din Pindar, din Cali-
machos ; in pei·orat.ic, invocarea de catrc au tor a Fecioarei amin te,~te de
invocarea lui Artemis intr-un irnn al lui Calimachos 1 6 3". El sau careva
din discipolii sai a compus acel straniu poem despre Bunavestire, !n care
fiecare vers este prcluat fie din I/iada, fie din Odiseea (exemplu: Diswrsul
fngemlui). (V. 28-32). Bucur{t-te, fcmeie plina de gra\ie; inainte ea un
an sa fi trecut. Od. XI, 47. S-a nascut eel ce va clonmi peste toate~arile,
Il.XIX, 104. Oameni care fac parte din singele ~i din rasa ta, ILXIX,
111. Eu IP voi spune adevarul 7i nu-\i voi ascumle nimic, Od. XIX, 2690
Gloria sa va fi foarte mare sub cer, Od. IX, 264H;:J4 etc.]

!Vlitologia se regasea pe frumoaselc easete de

cizeiate, care ll ariHau pe micul zen ~tl boga~iei, Pl·n-
tos allui Aristofan, intre Adam ~i Eva la munei'J,, precnm
~i muncile lui Hereule, sau pe Centauri 1635 • Aluziile
mitologice sint frecvente, chiar ~i in vietile sfintilor : ~ieo­
lae Studitul este corn para t cu eampionii joeurilor olim-
piee 1636 • Istoria antic;\ detine ~tiei locul ci: Sfintul Ilie
eel Nou predicind venitenta ~i \dat,i'J, CUlTtpiltattt la 'I'aor-
mina, ii da ca exemplu pe Epaminondas :;.i pe Seipio 1637 •
Sfintul Atanasie din 1\Iethona aminte~te, prin ini;dep-·
ciunea sa, de veehii leghdatori Zamolxb<, IJ~Tul'g, Solon,
Clisthenc etc. J\loartPa sa, este tot a tit de frumoasa ca lui
Socntte 1638 •
Uncle pasti~e dovedesc o anumiti't cnnoa :;.tcre a ·,-ocas
bularului 0i a frazei operdor clasice, indcoscbi ale dialo-
gurilor satirice imitate dupa Lucian, eare au fost im;erate
in manuscrise de autori antiei 1039 • Tot de la Alexandria
provenet1 in literatul'a bizantim\ ~i dragostea nem:'isuxatii
pentru elocint;t, pentru amplificare, penTru dialectica :
orice lucrare, fie ea teologidt, filosofiea sau iRtoricii, Re
prezenta C{1 o demonstratie. :Pline de vorbiirie si obscure
~rau diseursurilc, paneglrieele, envinH1rile funebre etc.
Insu~i stilul epistohtr nu sdipa de tirania acer.;tci mode•
De asl'mcnea, in poezie, a,l(;,turi de lungi IJoemc, pH:t-
ceau in Bizant ea si ht Al0xandria texiccle usoare, dp,";vrie-
rile de peisaje' sau' de opere de arti1, epigrarru~le funer~~v:rer
de dragoste, pagine Ran cre~tinc. AccRt gen litcrar repn~­
zenta o adevi'irata trasiiturib de unire intre eele douii
~coli : dupii cum vom vedea ceva ma,i departe, AlJtolo-
giile bizantine contineau in culegerile lor de epigrame n1ai.
inulte Antologii elenistice.

260
 Prtslrarea litcrahaii :mliec. Tot de ht alexandrini,
fonda tori ai filologici ~i ni erit,icii literate, au prcluat litc-
ratii din Bizant procedeele de eonserva,re ~i de exegeii't
a litetaturii antice, multipliearea copiilor s,i a editiilor,
pastrarea lor in biblioteci. Biblioteea de la Constantino-
po I :1 devcnit in curind eca mai importanta din Orient,
in timp ce se forma, de a~;emenea, o mare biblioteea pa~
triarhal:'i continind, aliituri de opere oelezias1;ice, un inueg
fond de antori profani. Rxt'geza, c~rtilor ~1ntice, alegereft
calJodoperelor neeesn.,re studiului, care a grabit disparitia
unui Imm~r impresionant de m~muscrise, revizuirea copii-
lor de catrc eorectori insarcinati Ri'L asigure puritatea tex- ·
telor, obserw1tiile eritice rnarginale, cmnentatorii, com-
pilatorii 1640 ~i f<1catorii de extrase, toate aeeste~a existau
deja la, Alexandria. ~i 11robahil la Pergam, la Roma, la,
Oartagina 7i in tuate marile centre clenistice.

Forma ~i fondul. Ar fi, de aJtfel, gres,it sit condanmi

ca fiind m1 joe a1tificial <H~e~tst~ literatura, al dl,rei rol
istoric a fost imen.s. Lasind Ia o ]Jarte e:xagerarHe ~i pros-
tul gust ale unor autori, seohserva cit aceastft forma an-
Uci't nu este aUeeva decit 1m costum somptuos care im-
bmca gindul'i noi. Ne rderim la un secol al XVII-lea,
mai pedant s,i mai pretios, dar refleeti.nd epoe:a, sa. J~ite­
ratura bizafitini'L, pagin[t prin forma sa, este, de fapt, cre~­
tin'' prin inspiratie. Primdn sale monumente si:nt scrierile ·
Parintilor Bh;ericii, a eilror acthme asupra gindirii bizan-
tine a fost profunda ~i datorita lor detine a,pologetica,
un rol atit de im]Jortant in liti~nl,tura. Cunoa~terea la
perfeetie a Sfinte£ Scripturi de c:1tre literati em eel putin
tot atlt de importanta ca s,i cea a textelor antice; nu
dam ca cxcmplu decit~ un Psellos, nn Tcodor JVfctochites~
ur1 Nikefor GregoJ·as ~i atitia :;Jtii.
Da,r aceast2, nu este totul. Interesul pe care il prczinta
lit,eratum bizantina se datore~te bogatiet, varietil.tii ~i:
insr,iratiei ~~l,le. Departe {k a, fi o•xelusiv;1, liter<ttnra ss,-
va,nta a, prlmit povestirile cxotice, legendclc Indiei, ale
Persiei, ale Siriei, ~i chiar canLilenele arabe c:.He trans:par,
dupi:i, cum Yom Y<•dea, in epopeea sa, precum ~i, inultin1_de
seeole, izvoarele occidentale ale anumitor poeme.
Trchuie mers chiar mai devarte ~i sa-i recunpa~tem
litera.turii bizanUne o parte destul de impol'ianta db
origil~alitate. :Multi .autori au ~tint sa descrie in trasaturi
pitore~ti societatea e1Jocii lor. PamHetele, scrierile sati•

2ol
 riee ;:,u avut intotdeauna. un m<1re succe:o; in Bizant. Unde
opere istorice, ea Alexiada san povestirile lui Ioa,n dan-
tacuzino, au valoare de tnemorii personalc. In sfir~it, o
now1. poezie lirid1, multi1 vrcmc ignornt(~ de eruditi, a,
fost creata de melozi.

IV. Opereh~ : 1noza ~i rt•torica

'
Genurile literare erau celc din antichitate en deoBc-
bin·a ca, intr-o mare m~t:mra, ele erau strict subordonate
regulilor retoricii.

~Hf'tori~a. Este mta de a vorhi fruntos. Ba contine

codWcarca metodei, a proccdeelor observate la marii
ora tori, pentru a-i emotiona ~i convinge pe auditori, adre-
sindu~se Rentimentelor si ratlunii ~icestora. JN1ri'L indoiali1
m\ chtrul vorbiril presuinnu•: o dotitre de la nat.ura, dar
aceasta. n-ar folosi la nimic, daca nu s-ar conduce dupa
anumite rcguli t>xistente din toate timpurile. ~
"~cesta era punetul de vedere al an torilor bizantini,
adoptat in Europa, de la Rena~tere pina la, romantism.
Elocint~" era :tplicatrt in Bizant tuturor genurilor literare,
in proza ca ~i in poezie, dar ea avea genul sau propriu :
. c1iscursul, laic sau religios, vast domeniu al Tetorilor.

Rcguli!e ~i genu rile. Bizantul a descoperit. aec•st instru-

ment perieulos in mo~tenirea antiehit7vtii. Retorie~t bizan-
tina porne~te de la metode, ea, sa spunem a~a mecanice,
codifieate de catre un retor din vtemea Antoninilor, Hcr-
mogene 16 n, ~ide eatre unul din suecesorii sM, 1\phtonios
(secolnlaliii-lea). In tratatcle lor asupra artei oratoric~
( p1·ogy mnasta.), nu exista maear un singur proeedeu, o sin-
guri"'~ fignr(t de gindire sau de stil care Ri'"i nu fie definit;1
cu elarita,te, dar cu o descrlere cxcesiva. Aeeste progra.me
enumer~1 toatc genurile de elocinta care au fost folosite
'in Bizant. fiem1re cu regulile s~Lh: specifieo: elocinta de
ceremonie (panegiriee, discursuri funernire), elogii, de-
serieri hp&.crs,.~, pove8tiri 1 11etitii etc. 1642 • .
_\eestea nrau Tegnlile 1)e care lc aplica eel mai celehrn
dintre retol'ii de la sfirsil,ul antiehiti1Lil, Liba.nius din
Antiohia (314 - 391), care a predat retorie~t la Atena,
la donstantinopoL la Nicee:cl!, la Nicomedia, in sfir~it,
'in ora~ul s:\n nalal clap~~ auul :JG:L Pi1gin conYinsr prie-

262
ten ~i corespondent al impiir;;ttului Iulian, el demonstre?,za
la c:e nivel de reput<ttie ~i la ce onoruri putea sa ajunga
uu sof.ist cu trecere la mute 1 M 3 • .
In:west mod s-a ffxat, pentru mai bine de un mileniu,
arta oratoriei in Bizant. Dar Lib:.u1ius era pagin : o ~coaHJ,
de retorica crestin:'JJ s-a infiintat la Gaza in secolulal V-lea.
Directorul s~Ll{,. P'rocopius, ~ontemporan eu Anastasios,
al earui panegiric lea pronuntat, eu Iustin ~i cu Iustinian,
em in. acela~i timp teolog ~i inlocuia exemplele mito-
logice eu referiri la cartile sfinte. De~i a tr:tit toat~t viata
la Gaza, reputatia sa era mare, iar suceesoml srm, Chori-
cius, care i-a, tinut discursul funebru, i-a eontinuat me-
toda; care a exercitat cea mai mare influenta asupra reto-
rilor ~i sofi~tilor din Bizant. Aceasta arta de a vorbi,
prolixa, bombastica, baroca, aminte~tc de elocinta asia
nidi, din antiehita te, cu lungile Rale fraze, .cu repetitiile
~i eu poantclc sale : in marc parte la fcl em ~i arta om-
torica din Bizant 1 644.
l\ilal'ii n•tori din Dizant. AeeRtia sint prea numero:;;i
pentru a fi citati toti 16 45• In 'fata acelor discursuri-
fluviu care au fost tiparit~, te simti descurajat de
prolixitatea ~i goliciunea lor. In masa acestor sofi~ti, insa,
ale caror productii au adesea valoarea unor bune tem.e
~colare~ti, ~citeva nume mari ics la suprafata, demon-
strind continuarea 'in Bizant a genurilof' oratorice ale
antiehita tii.
In secolul al IX-lea era Fotios : . limba omiliilor
sale a putut fi comparata eu aceea a lui Isocmte; cuno~­
tintele sale asupra antichitatii clasice erau prodigioase,
cum o demonstreazilj Hiblioteca sa, dar elocinta lui nu
era goala ; el ~tia sa emotioneze nmltimea ~i sa traga
invr~ti1minte din evenimentele contemporane : cele doua
omilii ale sale en privire la atacul ru~ilor asupra Con-
stantinopolului constituic unul din izyoarele impor-
tante ale aeestui eveniment 1 6 46 •
l<"'otios era un om de ::tctiune : discipolul sau, Niketas
Paflagonianul era Ull simplu retor. Panegirimtl sau }1Cll-
tru Sfintii Petru ~i Pavel era un uiscurs impersonal, f:\rit
referiri istoriee, incercind sa se apropie de greaca antica,
Iolosind topica bizantina. Perora tia estc o prozopopee, *
care incepe prin cuvintul : Xa'i:po:, salut 1 6 47 !
* PROZOPOPEE. Figura retorica prin caTe autorul pune sa vor-
beasci\ o · persoanii dccedatii sau un personaj alegoric,

·263
 Psellos, este, de asemenca, un retor de profesie, dar
;;;tiinta sa c'.ilcie!opedicti, ~i personalitatea sa au dominat
seeolul al XI-lea. Dupi1 cum vom vede~1, nu exlsti1 nici
un gen 4e elocinp, pe eare cl sit nu-Ifi cultivat, de la eele
mai grave pina, la eele mai frivol!'. El este unul dintre cei
rnai striilueiti istorici din Bizant, dar, din respcet pentru
reguiiie antice, ~;e multumca adesea eu aJuzii prea dis-
crete la evenimentele dJ~ nu1re importantrt 1648 •
Nikefor Basilakes era unul dintre cei mai procluctivi
retori ai seeotului al XU-lea. Intr-un fel de antohiogra-
fie, spunea crt ,a apelat la izvoarelc originale ale anti-
chita\ii m1 lao fintina, dar pe care n-~t dispretuit-o, pen-
tru a o sacrifica, muzelor moderne ". El ii eultivase mat
ales 11e Platon ~i pe Ah~>rc Aureliu, dar inccrease toate
genurile : diseursnri pentru impilratul loan Conmenul,
pentru printii de singe, pentru marele domestikos Ioan
Axuuehos, ali1t1ui de discursurile lui Danae ctttre Zeus,
al lui Hades dnnit imrierea lui I,azar. al unei fete din
EdeC~IOa violatit de un rl'\.zboinic ( ethopei ), elogiul pentru
un ciine ete. Bra retorul eel mai reprezentativ al vrenm-
rilor sale 1619 •
!n1pa.mtii in~i§i nu dispretuiau retorica, dupiJJ eum o
doYedeRe nnmeroasele discursuri ale lui Teodor alII-lea
htsearis (125:1 -- 1258) : elogii fnnebre pentru tat:H
sau ~i pentru :E'rederic al II -lea, elogiu pentru ora~ul
Nieeea, diseunmri pcntru sarbMoarea Imnului A.catist,
unde aminteste de iuvaziile rusesti. Discipol al celor mai
renumiti retor~, Gheorghios Akt:opohtes ~i Nikefor Ble-.
mydes, ::wea o puternid admiratie pentru antiehitatea
elen:l ~i asimilase toate regulile lui Hermogene. Stilul
san corect, care a, fo:T[j apropiat de eel al Pi\rintilor lHse-
ricii, Ruprainc':ircat in primele sa,le luerari en inflorituri
de retoridi,, abuzind de hipcrbola, ~t devenit mai seurt
~i ma.i eoneis in ulthnii sai ani I65°.
Niceea fusesc in timpul J.Jasearizilor un eentru de cul-
tura elenie~1 : in vreme~11 Paleologilor asist:h11 la o adeva-
rata nmastere t~ rctoricii. J\lai mult ca oric1nd adminlm
armonia lhnbajului ~i amploarea perioacle£ ee se dezvolta
l;'i reeade eu gratie, ea faldurile unci draperE antiee. Elo-
cinta n, ajuns din non sa-l fac:1 celebru pe un sm·iitor.
Oameni de valoa,rea lui Nikefor Gregoras simteau pla-
cerea si"'t se ocupe de excreitfi de ~eoaUi, respeetiv s,;\ re-
daeteze preambuluri de diplome imperiale. Elocin~a de
ceremonie era, de asmnenea, foarte dmtata. Se crease

264
 obiceiul de :1 tine un discurs elogios pen.t;ru basilcu la
annmite s{u'biHori. Gregoras a seris in aeest scm; trei
elog·ii 1wntru _i\_ndrmlie al II-lca, din ea1Y unnl ln dialect
ionian, un elogiu pentru 1~ndronie al III-lea, ~i ehiar
pentru un rege al Ciprului, care ~1r fi liugueal IV-lea cle
IJttsignan (1:-324 - 1360), precum ~i diseur:mrilo fundJre
pentru Andronic al II-lea (1332), Teodor Metoehites
(ae\'Ial;\i an) ~i Xenia, mama lui .A.ndnmie a l IIT-lea.l'la,.
nul t,uturor acestor elogii, nuev;'imt;~~ tesa,tnr:1 de locuri
eomune, era, tradi{ional. Mai interesante sint luerilrile
polcinice ale lui Nikd'or Gregoras iu,potriva a(lversarilor
sau, d~1r Vie~ile sfini;ilor ~i predieile h1i in care fondul este
sacrificat in b:voarca formei, sint tnt a tit <lc banak ca
~i elogiile sale impcri;:le 1651,
In ultima jum:'Hate de secol a existen\;ei Bizantului,
elocinta c~;tc n·prezPntatil prin patru per;,:unaje l:t fel de
ilmstl'c : Manuel Paleolo,•:;ul (1350 - 1425 )1 Ge1nistos Ple-
thon, Bm;sa,rion', Gheorghios Seholarios. Basileul Manuel
al H-lea, de un inaJt ni\rel int,•lectual si moraL se oenna
mai ales de problemele teologiee, dai: a, eompus mufte
luc,n\ri de retorie{t, nnele l)entr·u ecremonii oficia)P, ca
cliscursul funebru pen (.ru J:ratde Teodor I, despot
alPeloponesului, nwrt in anul140'7 1652 • Celelalte emu scrise
din plN,eere, adev;h·ate exercitii ~colilrqti, cum ?v fost
discur::rul lui 'J'amerhm d'itrr Baiazid, invim si fi'icnt
priznnier, :mtit.ezit banalii ~i, <h alti'r ~' fnl.-s:'l, in II~\ putN'"
nieul ~i pa~nicnl suveran f~i ambitiosul ineurc.i'i-lume,
ean· 1-a pnrvont~ dar 2v refuz~d- s~i c~u umileasc:t in fata
in\"i11gi1torului &tiu 16 "8. ·

Gh~o:rghios G-nnistos Plet1wn (13ti6---'1450) este mai

putin retor deeit filo~of si prol'ewr; d a :Lv·ut ea di'-ci-
poiila Mistra pe Bessarior1 ~i pe Gh~orghios Scholarios. El
preda lil aceJm.\i timp retorica lGM, tlV.J' iULflfSU] Jlfe (•U,J'E' il
preiiintilnH_moriJ1e en privire la refonm:, siY t-rJni ~.i a soeie-
tatii, adresate, unullui 1\Ianuela,l II-lea,, eeli1la1t des:potului
Mo1'eei, Tmdor:. III-lea, con::;t~i in ere area unui nun gen de
elocin:t.:a, cea politica. Yom rc:vEni asqH·a doctrinclor ;:;;ale
filosofice. ·
luainte de ~" fi eltv al lui l'letlltill, Bt·n arion, earc·-~i
ince:puse studiile la Tm1wzunt, a in·vatat arin oratoriei la
Coristantinopol, uncl0 a urmat eursurile lui Chry::-bcocces,
in aeeh~·~i timp cu :Filclfo 1655. Diseursurilo sale nu re})Ie-
zint~ decit o :parte neimtmnaH'u din orera h1i. Compuse
du11i1 I'et<:tdc tnJditioJmle, acute a f'1nt toi.IJ ~i mai intcre-

265
sante ~i rnai bogate in detalii precise cum nu sc mai inW-
nisc pina atunci. JlionocUa (discurs funebru) scristdamoar-
tca lui Manuel alII-lea (1425) urma pas cu pas intimplarile
dmmatice ale domniei acestui basileu si_ li"mda dragostra sa
pentru litcre ~i protec~ia pe care a acordat-o studiilor 1656 •
La fel este lucrarea sa Elogiul Trapezuntului care, pe linga
desfa~urari oratorice, con~ine numcroase cletalii istorice 1657 •
Dar discursurile care i-an dat reputatia de orator sint ccle
~inute la Conciliile de la Ferrara ~i Florcn~a (14:38-14.'39)
~i Enm:oz1:oa pentnt greoi, pentn1 care~" primit, in 1463, ilu-
zoriul iiitlu de patriarh al Constantihopolului 1658 •
!nainte de a cleveni teolog ~i un polemist de temut,
Ghcorghios Scholarios a studiat ~ctorica iar primele sale
lucr{tri apar~in genului oratoric. In calitate de judeditor
catolic al romanilor 1659, el tinea conferin~e in triclinium-ul
imperial, in fiecare vineri, in prezenta basikului ~i a scna-
tului 1660 • Ne-a n1mas de la el un discurs funebru pentru des-
potul Teodor al II-lea Paleologul (anul 144.'3) 1661 ~i o mo-
nodie la moartea lui lVIarcu, arhicpiscop de Efes, cap al ad-
versarilor Unirii cu Roma, unde polemistul aparea. sub
masca oratorului (anul1449) 1662 • De atunci propaganda sa
impotriva Unirii eu Roma s-a manifestat prlntr-o scrie de
scrisori ~i discursuri, dintre care ccle nmi violente si~t JJ·is-
curs~tl apologetic adres~Lt lui Constantin al XI-lea, probahil
pe la anul1452, in care ~tia sa foloseasca ironia, ~i scrima·
rea adresata despotului Demetrios Impotriva adversarilor
serviciului divin si m: dogmei nrxtionale si adevam,te, care
contine det:alii istoricc despre i1;toaroer~a de la oonoil·1:u si
inc~ronarca lui Constantin Dragases 1663.• - '

GcnurHc. Gcnurile literare, care sint domeniul prppriu

al rctoricii, enumerate in progymnastiea (manualc), se
reduceau in practica la einc:i clase :
1. Panegirioele imper£ale al carol:· earacter stereotip a
fost deja aratat. De la pancgiricullui Traian scris de Pliniu
eel Tinar pina la ultirnii Paleologi, nici un impara t nu a, fost
OD1iS 1664•
2. Disaursurila funebre (sm"&qno~) pentru impara~i,
impar{1tese, printi, patriarhi, clcmnitari au ·accla~i caracter.
Toate aeeste opere fJC aseamana intrc cle. Autorii lor.nu se
ingrijeau sa adune detalii biograficc eale sa fie l)l'(~CiH' : <U
citeva exceptii, ei incercau inainte de toate sa raspunda
chestionarului fixat prin traditie asuiJra virtutHor t:aui is-
prav-ilor celui pe care-lliludau iar fat)tele precise le. iJ;lt;<'au
in aluzii mai mult sa-u mai putin obscure. A8tfel, in .di~eur-

266
 sul funebru pe care Leon al VI-lea 1-a, yinut ht moartm tat:\-
lui sau, Vasile I, pentru a aminti cearta dintre lgnatios
~i Fotios, el vorbe~te ,de lupta dintre slujitorii lui Ilum-
nezeu", 'prezinta ,pontifi razboindu-se cu pcntifii", iar pe
Vasile, la urcarea :;:ape tron, readucind armonia in Biserica
etc. 1665• De~i in discursurile sale funebre, rselios respeot~
toate regulile tradiyionale ale genului, el reu~e~te, datorita
talentului, sa-i faca sa retraiasca pe cei dirora 1i se aduce
elogiul, sa evoce trecutul celor trei 11atriarhi pe care i-a
, cunoscut1666 , sa reaminteasca metoda de invatamint a lui
Niketas, ,dascalla ~coala Sfintul Petru". 1n elogiile fune-
bre pentru mama ~i pentiu ::::ora sa, se simte o emotie sin-
cera, iar deta~iile pe care le da asupra familiei sale ne arat~t
cum se prezenta un interior burghez din Constantinopolul
secolului al XI-lea 1667 .
:3. Tratatele parenetice, amintind indatoririle suwrani-
lor, model de opera de pura retoridi, au fost recopiate de
la U:tl secol la altul, incepind cu eel al diaconului .Agapet,
care se crede ca ar fi fost adresat lui Justinian, ~i pina la eel
alluiManuel Paleologuli66s.
· 4. · DeBcrierile zx.rpp&.aet~, adevarate exerciyii ~colare
propuse de retori discipolilor lor. Subiectele erau ·dintre
cele mai variate : descrieri de fluvii celebre, de mari, de
munyi, de monumente, de ora~e etc. Unele dintre aceste
descrieri sint foarte fnnnoase, dal' aproape in toate cazu-
rile trebuie cautat modelul antie din care se impirau. Cele
mai scurte erau, de obicei, ~i ee1e mai personale.

[tntr-una din scrisorile · sale, Demetrios Kydones descrie farmecul

Constantinopolului primavarl!'. Atunci, marea este lini~tita ~i navigatorii,
acosttnd peste tot, umplu pietele cu produsele 1arilor pe care le-au vizitat.
Paji:;;tile din interiorul ora~ului 1669 ~i gradinile incep sa infloreasca ~i, tn
curin.d, umbra frunzelor va acoperi Il1icile drumeaguri atit de bine ·mcit
cei care le parcurg vor crede ca bulevardele nu au fost croite intr-un ora~,
ci intr~o zona montana 1G70.] "

. Aeest mic tablou care ne arat~~ depopula,rea ConstantJ-

nopolului la. sfir~itul secolului al XIV-lea este surprins pe
viu : elconstituie 0 marturie foarte valoroa~iL Nu se JlOate
splmtYaeela~i lucru despre descrierca primaverii cu eare se
inchete un discurs al lui Leon al Vl~lea ~i care, de altfel,
esteimitat dupa o prediea a Sfintului Grigore din Nazianz.
Perifraza inlocuiel;lte aiei detaliile concrete. Marea ,,£§i
arata fata iluminata puternie de un dulce sur£s", pasarile
sint 11 loeuitotii aerul,ui"; cele migratoare ,'lYin sa primeasca
dreptul de cetate in tara lor •natala"l67l.

261
 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

lnea ~i mai artificiftle sill t te x:tele fanteziste, ad('vil.rate

jocuri de spirit cum s1nt apologia eulorii verzi, de ~l'eodor
Prodroinos 1672 san Discurs'ul ·icoanei protomartiruhti ~"ftej1<n~
vindnta de Glitre clerici 'l)enet1'enilor 1673 •
0 ekphrasis de-a di·eptul edebra cste Inunoasa dese:riere
faeuta de Manuel al II-le<t unci tapiserii pe care a vazut-o
la Luvru, pe cind em oaspetele lui C8xol al VI-lea, l}f care
avea ca subiect trezirea natui'ii primavam. JiJl prezintil
gazmml care pare ca se mh~ca la a.dierea zei'irului, J·iuletele
reintrind in albia, lor, rltsiirile eocotate prin cor:aei ~i al
c{tror ciripit anunt;a timpuri mai bmw, insectele umplhlCl
vazduhni, copiii incercind sa le prind{t eu. bonetele, zbur-
dind prin gradinile infloritl' 1 674 •
FJpistolografia. Arta episto1an't era 1ji ca, subordonata
retoricii inca din antichitute. Hctorii hrmgina:;;ei'U modele
de scrisori, care trc,buia.u sa servea;:;ea in oiice imprejurare a
vietii : mul~umiri, eonsolari, ecreri, anunt pentru o bueurie
san pentru o nenoroeire etc. Existau forrnule pentru peti~ii,
pentn1 a te adrPsa unui superior, unui prieten, iar aC('asta
retorica patrunsese ~iin cancelarii :era prezenta in preanl-
bulurile edictelor imperiale, bulelor cle aur, actelor de nota-
riat etc. 1675 • S-au atrihuit din gre~eali:l lui Demetrid'S (]in
lh~leron douazeci ~i una de modele de Rcriwri, care S(.1 ga>:'.esc
1ntr-1m manuscris din Florcnta. Aecasta crcatie este cu
mult Jnai veelw ~i en~; emloRc'uti't de veehii grceL Uncle
scrisori ~le h!i 1:->oerate adYeRatP lui Filip sint adev:\rate
tratate de morala s~m de politiea, destinate puhlicarii 1676 •
Dar aceste poncife eunoscusera apogeul, mai ales intre
secolelc al V-lea ~i al VII-lea. Iu operele retorilor din aentsta
epoe:'"'t, :1laturi de scrisori au!entiee trimise prietenilor, Jigu-
reaza Ki scrisori fictive adresate m1or corespondenti imagi-
nari : scrisori de dragoste ale lui Aristerretos (R~colufal
VI-lea), scri8ori montle, df' la tarani, de la. curteni, imaginate
de Teofilaet Simocatta Hm.
Un manm>cris de la "'Viena, datat in secolul al XI-lea,
contine un mare numar de serisori chtsate sub rubricilc~
exartapii, inourajiiri, reoomaniliiri etn., pe numelc Sfintu1ui
loan Heisostom, al patriar1mlui Nicolae I, al unor denmi-
tari :;;i a,l altor versonaje. 1\IulLe dintre 0le nu poart:'t nu-
mele celor care le-atl scris 1678• .Aceste exercitii sofistice sc
gasesc, alMuri de serisori autentiee, in operelc lui loan
Tzt~tzes (intre 1118--1 Hi5) 1679, ale lui Nikcfor Ohmn-
nos, Nikefor_Gregoras, in Rt'eolulal XIV-L·a. In tratatul :-;au
de Tetorica, filozoful Iosif rccmnanda sa :-:e evite tonul ora-

268
to ric ~i sa SB caute acela al nararii. El, recomand:t stilul
silllij)lu, eomJiderilid, totodat:\, posibil:l folosirea unor inflo-
t·itm:i, citari, mai ales din Homer, iar ea modele pe l'arintii
Bisi:n'io::ii, pe Libanius, Psellos 168 n.

t:ln·espondcn}ele auh•ntitt~. in cazul unci serisori bizan-

trebnie :intotdeauna eereetat dar:'t cstc vorba de un
ex,~rei.tiu sofistie sau de o serisoare autcntie:1. Chiar si in
.acest {tltim caz, in afara scri:>orilor de afaeeri, se intimpla
de,;tul de mr ea autorul :>crisorii sa nu fie infuentat de moda
~i s:'l, nu reproduc~t uncle dintre poneifele pe care le-a inv{t-
t·at de la retorL A~sJ ::;e intirnpl{t di o perf'oana serioasa, cum
era ~\ikolaos Cabasilm;, s:l introduc:l in corespondenta in-
·[orrtmpii dcspre· ::;tudiile ::;ale ~i deSIJI'e evenimentele. con-
temporane, dar sitlul sau e cautat iar nmlte din scrisorile
lui, alcatuite din fraze armonios construite, sint printre
iCele mai deficitarc l6sl.
Simplul fapt e<1, in afara corespondentelor ofieialc sau
diplomatice, c:ct eea ~" patriarlmlui Nicolac :Misticul, nume-
roa:-;1,• eulegeri de scrisori figureaza in operele marilor au-
tori, ca P8ellos. Mihaildin Attalia, Tcodor alII-lea J_,ascaris,
Nikcfor Grcgoras, Bes:;;arion, Gheorghios Scholarios etc.,
htsa s:l se pre::;upun;1 ca in gindul autorilor lor acestc scri-
sori en1u scrise pentru a fi publicate, iar acensta explica
falJtul ca, orieit de practic ~~r fi seopul lor, ele se supun,
totuc:i, regulilor retoricii. Coresponden\;ii nu numai din pru-
denta. cum s-a crezut, se limitau doar la aluzii discrete, in
loc :~ii rclateze evenimentele ·in rnod deschis, astfel ca in-
form:ltlile lor sint adest>ft greu de inteles. De::otul de putini
sint :weia, care, ca Demctrios Cydones, corespondent al
celor mai inaUe personalit:lti de la curtea lui loan al V-lea
~i 2, lui nianuel al II-lca, au l:'isat un tahlou a tit de viu des-
pre opoca lor, ineit aceste serisori conHtituie adev:lrate do-
cnnwnte i::otorice, cu atit mai valoroasc cu cit sint
s.iru:ere 1682 ~

V. Istoria
G:;nulliterar cel111ai remarcabil al prozci bizantine este
<eel Litoric, C<:Ll'e est~ ~i el o mo~tenire a antichitil,t,H, daradap-
tat l«J un rnediu nou ~i cultivat f~tra intrerupere pina la ca-
dt(rea: Bizantului. Timp de zece secole, de la Procopilis la
]fr:il!ntzes, d~ttorata seriei de cronici, de istorii politicc, de
W?:grafU, de memorii, comervate in numeroase ~i, in cea

?69
mai mare parte a cazpxilor, in excclentc manuscrif.:e, nn
ne S(lapa nimic din istoria Bizantului. }'iecare Ercol a }Jio-
dus o cronica sau un istoric. Nu exista lacune decit ir1 JieTi-
oada dintre sfiqitul secolului al VII-lPa ;;;i ince1mtuleelui
de al IX-lea, din timpul invaziilor arbe ;;;i al luptelor ico-
noclaste. Cronicile din aceasta perioada s-au pierdut, dar
lucrari ulterioare le-au redat continutul 1 6 83 •
Valoarea monumentelor istoriei bizantine este en atit
mai mare cu cit ele sint uneori singurele care au pastrat
informayii despre numeroasele popoare de toate I'afl,ele
care au venit in contact cu imperiul. Aproape toate popoa-
rele din Orientul Apropiat actual, ru~i, bulgari, iugoslavi,
unguri, considera izvoarele bizantine ca fundamentul isto-
riei lor nationale. Un istoric al popoarelor turco-mongole
declara ca, daca nu ar exista aceste izvoare, s-ar cunoa~te
putine lucruri despre migratii ~i despre istoria primitiva
a })Opoarelor turcice 1684.

l<'ormarea ~i elementele !Jenului istoric. Istoria bizan-

tina deriva mai intii din modelele antice, 'l'ucidide, Xe-
nofon, Polibiu. Ea le reproduce limba, procedeele de com-
poziW~, stilul narativ pentru povestirea unei actiuni, dis-
cursurile, refacute mereu, care rezuma o situayie premei'ga-
toare unei actiuni importante, militare sau politice. Ca ~i
in antichitate, retorica are, prin urmare, acces la genul
istoric, dar este echilibrata prin grija ca istoricul sa
fie veridic ~i sincer. S-a intim.plat de altfel, ca cei care au
scris istoria Bizantului sa nu fi fost intotdeanna profesio-
ni;;;ti, retori san ;;;efi de ;;;coala, ci oameni de actiune, inzes-
trati cu. o temeinica pregatire ~i sitnati in posturi inalte.
Multi dintre ace;;;tia fusesera martori ai evenimentelor pe
care le povesteau san, datorita situatiei lor de la eurte,
putusera sa intre in posesia unor informatH mai bune ~i
chiar sa consnlte docnmente de arhiva.
Trebuie, oare, sa amintim de Procopius, secretar al
lui Belizarie pe care 1-a insotit in e:x:peditiile sale, de Leon
Diaconu! care a asistat in calitate de cleric la razboaiele
lui Vasile al II-lea impotriva bulgarilor, ;;;i de atitia altii,
care, cantind stilul viguros ;;;i forma eleganta, tineau ne-
aparat sa transmita posteritatii tot ceea ce se datora infor-
matiei lor personale ~ ·
1:n aceste istorii pragmatice, dona categorii de fa pte sint
predominante. Mai mtii de toate este vorba de tot ceea ce
il prive~te pe imparat, curtea, conducerea statnlui, dupa
acee;~ is to ria, in general foark~ deUtliajt;:}, a rfizboaielor 1 ole-
mente preluate de la Ho1na. Istoriei ca Sueton.iu, Tacit,
Plutarh au crcat hiogntfi:~ intperi:tlf1, desemnat~11a Hizant
ea 'lcr--:-opLtX, istoria propriu.:.zisili. In'lpan:ttul se afla in
centrul evenimentelor ~i dupa ce i sP clescriau trasatnrile
fiziGe. h;toricul facca un st.udiu psihologie <11 can:tctemlui
san l!'>-,.

Rl!·mentul ere~tiu. Ou toate trasaturile care ii leag~ de

antichibtte, ifltoricii djn Biza,ntJ s-au r-;ituat pe o po:dtJie
'Cres.tilJ<1, S,i au creat doua genuri noi : lstoria Biserici·i ~i
Cron ica. 1.ini·vcrsaW. Nmnelo lui EusehioR din Caesaren
(265 -329) este leg:tl~ de ambel e. lstoria Bisericii, in zece
"Carti, pc care a scris-o, porne~te de la na~terea lui Hristos
.~i merge pinit la victoria lui OonBtantin asupra lui Liei-
'nius in anul 323 1686• 'l'radusa 'in limba latina si continuata
de flfintnl Jeronim pentru Occident, 1n Bizant au conti-
nuat-o doi avocati din Oonstantinopol, Soerate, de la
anul 305 pinil la anul 4:39 ~i Sozomenos de la 321la 425 ;
'Teodoret, episeop de Cyrus (Siria, d.e nord) (393--:>457),
dup~ alto izvoare, a continuat-o pina in anul 427 1687 • Oi-
t;i'\,tn, de asemenea, Istoria eclczia8ticii a lui Evagrios, avoeat
din Antiohia, care merge de la anul 431 la anul 593 ~i are .
pentru secolul al VI-lea valoarea unui izvor gcner;;111 6 B8 ,
t;:i pe eea a lui Nikefor Kallistos Xanthopulos, in optspre~
zece cikti, care se opre~to la moartca lui ]'okas (anul HlO).
,Autornl, scriitor prolific al secolului al XIV:-lea, avea
aei:co:; ht Arhivele Patriarhale ~i se pare ca ar fi reprodns
o htorie anouima din secolul al X-lea, dirt eare exista
unele fragmente 1689

Cnmicile univetsale. Oronica universala a luat nas.tere

din 11evoia de .a ineadra istoria sfinta) aceea a poporului
evreu, dupa Veehiul Testament, ~i pe cea a Bisericii, in
istoria lmnii, stahilind Rincronisme intre eronologiile sta-
telor din antichitate, arhontii Atenei, fastele consnlare
(lt(?. ;:i acelea ale Bibliei ~,>i ale cre~tinismului. 0 primal'ncer-
care de acest fel em Canon'ul Sfintului IIipolit (martiTizat
in anul 240) 1690 ; unnl diu cei mai violenti adversa,ri ai
ere~ tinilor, Porfirios ( 233-304), .facuse aceea~i luerare
})lmtru antichitatea pagina; Eusebios afacut din lstoria
et1reilor centrnl if-ltoriei universale, pornind de ln crearea
hu.r:ii, urmind .relatarra genezei. In Cronograjia sa, el are.:
con,:;t~ituit cronologia fioearui popor ~l in Ca.non1<l ( Kc~v(:)\J

-271
 Xpov~x6c) a stabilit sincronismele pina la domnia lui Con-
stantin 1691.
Euiiebios a ereat astfel Istori(t uni1·cr8ala ~i a ar;\tat,
in lucrarea sa Pregatiren evanghelica, c;), revolu~iile :-oint
efectul unui plan divin. Cr·onografla a coustituit pundul
de pornire al unui nou gen istoric foarte diferit, la origiJw,
de istoria propriu-zisa, care reda, an de an, povestea, eYe-
nimentelor, ineepind de la f~te·erea lmnii 1692 • (Jronic3Xii
urmi1tori aureprodus, far{L ~a Rehimbe nimic, textele
tasilor lor si s-au mult;umit doar sa le centinue. In seeo-
lui al IX-lea; Gheorgliios Syncellos duce cronica sa pina,
in anul284 dupfi, Hristos; Teofancs o r0b de la aeeaHta
data ~i o contir!ua pina la nw~1rtea. lui ·,Mihail I (anul Sl3)
~i, in ultima parte, poveste 1 tc evenimentc contempc1n>ne
lui; dar cei care au fost numi~i cont1:nuatori ai sai s1nt
in reaJ.itate istorici, autori de biografii imperiale, de la>
Leon Armeanul pini:i, ht moarte:11 lui Homan al Il-lc;:,,: de
la 81:3 la 963. /
Unele din ace~:>te cronici au un aspect cu totul polJuJar
~i nu se adreseaza aceluia~i public. A.~a este eea a, lui Ma-
l:>ulas, 1m sirian, pu~in elenizat, din Antiohia, a earei limba
anunt(JJ deja greaca popula1·~• ~i ~tle carei aluzii la ic-\•;ria.
san Ja mitologia antica sint pline de gTe,)eli grosolane Hms.
Pare sa fi fosti scrisi1 pentru un publie inenlt. Inform<l,tiile
pe care le di1 despre ora~ul ~<\n natal din Antiohia c<int
interet>ante ~i sint expusc fara nici un artificiu de limbaj.
Totu~i, nu trebuie generalizat cazullui Malalas. ~1\utori
de cronici universale ea Teofanes 16 ~'4 : ~i, mai ales, ea pat:riar-
hul Sikefor 1695 , apartin nnui modiu ma,i eleyat decit _al
lui Malalas ~i folosesc o greaeit co recta, de17i mai rm.~in
cur~tala Teofanes. Departe de a cadm1 in genul populm·,
cronica se apropie de istorie ~i nu se deosehe~te de ea.
citu~i de pu~in, cind este tratata in seeol'ul al XI-lea de
Sky1itzes san in secolul al XTI-Iea de ZullaTas, arnindoi
fiinll inal~i dernnitari ~i <tviml o temeinidt pregatire.
1\ilarii istorici. Paralel Cll cronicile universale, istor-iile
1mparatilor, tratate in rnaniem antic3. de ca.tre eruditi,
formeaza o serie aproaJJC eontinutL, de Ia, origini la
caderm1 Bizantulni.
1n lipsa Istorici bizantine a lui Priscus, diplomat de
meserie, din care nu mai exist,i1 decit un fragment 1 696 , •
serht incepe eu Procopius din Caesarea; Becretar lui
Belizarie, pe Ci:tre }-a insotit in cea mai mm·e parte a (•am-
paniilor sa.le 1607 • lm:arcinat cu redaetarea ordinelor de zi,

272
 cu fonnatiile de lupta, cu corespondenta, eu rapoartele
catre basileu, el t1YC::t posibilitatea STh adune element,ele
unci informari vastc. Aceash1 explie:1 importanta infornm-
tiilor safe asupra geografiei tarilor pe care le-a traversat,
asupra etnografiei ~i ft orinduirii politice a popoarelor cu
care ~t venit in contact : vandali, goti, franei, sirieni, arabi,
armeni, per~i. ljjl a ~tiut nu numai sa observe ~i sa retina,
ci, datorita temeinicei sale instructii elasice, a prezentat
incele optearti ale Istorici rdzboaielor, eu claritate, cu ve-
deri largi. ~i intr-o maniera vie, adesea emotionanta, 'tm
'minunat tablou al expeditiilor militare ale lui Justinian.
Limba sa este clasica, dar las{~ sa se vada deja degra-
dari ale sintaxei antice H198 • El imprumuta adesea expresii
de la Tucidide ~i Herodot iar procedeele sale de COIYlpo..:
zitie sint lm1te dela Polibiu. Cu toate aeestea, admira~ia
:pentru modelele antice nu-l orbe~te intr-atit ineit sa dena-
tureze fondul povestirilor sale 1699 •
Istoria se«reh'\, pe care tot el a scris-o, cstc un pamfkt
du~munos care, a~a cum a :procedat mai tirziu Saint-Si-
mon, prezinta partea nev:lzuta a nnei insemnate domnii.
In uncle exagerari se simt calomnia, furia, chtr poate, de
asemenea, ~i deceptia provocata de modul in care a fost
eondus razboiul impotriya lui 'l'otila 1700.
Procopius scrisese istoria ra,zboaielor pina la ~"nul 552 .
.Agathias Scolasticul a intentionat sa o termine, dar, mu-
rind la virsta de patruzeci ~i ~ase de ani, in 582, n--a putut
s-o continue decit pina la anul 558. ,Jurist ~i poet, autor de
epigrame, el era departe de a dis:pune de o informare a,tit.
de F<igura ca Procopius 1701.
Un ofiter din garda imperiala, protectorul * Menander,
a continuat istoria imperiala, de la anul 558 pina la urea-
rea pe tron a lui l\fauriciu (582), dar din aceasta lucrare
nu mai existadecit un fragment, de altfel important, care
se refera la :primele legaturi ale ava,rilor ~i turcilor cu Bi'"
zantul 1702 • Un grec din Egipt, Teofilact Simocatta, a
adaugat la a,cest ansamblu istoria domniei lui Mauriciu
(582-602). 1nalt demnitar in vrmnea lui Heraclius, el se
bucura de o buna informare, insa era -retorul cu stil pre-
tios, g:randilocYent, plin de aluzii mitologice, fata de care
stilul lui Proeopius ~i eel al lui Agatia,s par simplitatea

* PHOTECTOR. Ofiler de elita din garzilc im:periale, subcrdonat'

lui magister o[ficiomm.

18-c. 115 273'.

 :lntruehipat:1 1" 13 • El et>te uUimul it>toric <tl Imperiului ro-
,man univenal, alearui ultim reprezentant a fostimparatul
Mauricin.
Marea lacuna istoriografici:'L a timpurilor ieonoelaste
,eo;te acoperita de Oron,iau lui Teofanes ~i de eele ~apte
biografii imperiale~ de la, JJeon Armeanul 1a Rom<tn al
ll-lca, considerate a fi o eontinuare la opera lui Teofa-
-nes 1704 ..
0 varietate originala, a genului i'ltoric este Yiata l?~i
Euthyrnios, patriarh (907 -912), 1'\crisi:'L de un calugfh!' de la
manastirea Psamathia, 1705 • Autorul n-a vrut stL }:;erie o
lucrare hagiografica, ci un fel de JYI ernorU asupra istoriei
timpul1ti salt, de o importanta capitala pentru istoria lui
Leon al VI-lea .'li ~t conflictelor lui ('U Biserica.. Deserierile
de moravuri, detaliile pitore~ti, dialogurile alerte, relata-
rea intrigilor de la curte, formeaza un tablou foarte viu al
soeietatii bizantine 'din a~;ea epoeiL
Istoria imperiala se reia, en Leon Diaeonu1, la moartea.
lui Com;t<1ntin Porfirogenetul, pentrn a se termina la cea
.a lui loan Cl'zimiskes (959-976). Autorul, ata~at corpttlui
de preoti tnilitari in timpul campaniilor lui Vasile al !I-lea-
in Bulgaria, a vaznt ra~zboiul la fata locului. Istoric al
epopdi b£zantine ~i bueurindu-se de o bnna instruire elasica,
el alterneaza i.."l istoria sa relati1rile de bata1ie, discursu-
riie, descrierile de moravuri, care .compun un ansamblu
fm~rte colorat ~i foarte viu 1706 •

Cronografia lui Mihail P:::ellos cste o urmare direct~ a

acesteia 170·7 • Opera, eare cuprinde douasprezece domnii
imperiale, de la Vasile al II-lea pina la caderea Iu' Mihai
al VII-lea (976-1077), conRtituio uua dintre cele mai
importante istoriografii bizantine. Retor en o cultura enci-
clopedica, ajuns la cele mai inalte titluri ~i bine apreciat
la curte;:t imperiala sub majoritatca suveranilor, Psellos
S-\1, ingrijit mai putin d0 istoril:IJ din afara ~i de ra,z.boaie
deeit de viata interna din Bizant ~i mai ales de faptele
§i ispravile stapinilor Palatului sacru, Constantin a,l IX-
lea, Zoe, Sklerena, Teodora etc. Se pare ca, Psellos, ca ~i
autorul Vief'ii lui Enth?;mios a vrut sa serie o ist.Qrie a
ermcii lui, insa el punea in IJl'im plan tot timpul propria-i
persoana, fika sa omita, .bineinf,eles, Ruceesele pe care le
avusese pe linga suverani. Oartea sa poate fi considerata
memorii pm·sonale s~m confesi~rni, ~i tocmai ace~•sta ii
confera, o mare valoa.re Werara., Jn pofida vanitaW auto-
rului 1708 •

'274
 J\lih:;~.il din .Attaliates, inalt functionar care a adunat o
imen~ a:vere pe care a investit-o in fundatii utile 1 7\l9 t
a scti& ,istoria perioadei tulburi care a marcat sfir~i­
tul epoeii macedonene, urcarea . pe tron a iml)fu;atuor
din familiile Dukas ~i Comnen (:l.-034-1079). Povestirea
sa dedicata lui Nikefor Botaniates ajuta, la verificareacelei
scrise de, Psellos : el este eu mult m~i impartial ~i mult mai
sever fata de politica de abandon a lui Constantin Mono...
machul. ~i a succesorilor sai. Marturia sa· este cu a tit mai
importanta cu cit relateaza evenimente pe care el 'insu~i
le-a trait mo.
La .cererea soacrei sale Irena Dukas, imparatul Nike-
for Bcyennos, casatorit cu Anna Comnena (1197) a scris
un fel de cronica a familiei, amintind originea Comnenllor
pina in vremea lui Vaslle al II-lea, pr.ecum ~i ascensiunea
lor, justificind venirea la trona lui Alexios I Comnenul 1711•
La sugestia sa, Anna Comnena, exilata de fratele saur
loan, la Manastirea Maica Domnului ·cea plina de har
(xz-xacp~"ofLEV'YJ), a consacrat memoriei tati'ilui sau o opera
monumentala, care tine loc in acela~i timp de paneg:iTic,
de istorie ~i de memorii personale. Titlul pe care i l~a dat
seamana cu eel al unui poem : 'A/u~~~cf~:;, Alexiada. Era in
anul1138 : Alexios Comnenul murise de 20 de ani ~i prin-
tesa avea 55 de ani. Se poate presupune, de altfel, ea ea
alcatuise deja un dosar important, eaci nu intotdeauna
scria din amintiri personale. Ea avea doisprezece ani ill
1095 ~i nu putea, la aceasta virsta, sa noteze ea insa~i
trasaturile de caracter pe care le-a atribuit lui Bohemond
~i capeteniilor eruciatuor. Prin urmare aadunatinformatiHe
de la martori oculari, iar uneori de la descendentH aeestora.
Documentele la care se refera pe larg demonstreaza ea ea a
avut acces la arhi:vele imperiale.
Cartea sa este, deci, valoroasa prin informatiile pe
care le da despre propria-i pe1·soana, despre familia sa,.
despre razboaiele ~i despre politica lui Alexios, despre
cruciada. In acela~i timp, cu toate declaratiile rasunatoare-
din prefata; ea nu do:vede~te nici cea mai mica impartiali-
tate ~i, daca elogiul permanent pe care il aduce tatalui sau
este in mare parte justificat, trece sub tacere tot ceea ce
se refeira la fratele sau ~i indeosebi intrigile la care ea a
recurs pentru a-1 priva de tron, in timpul agoniei tatiHui
lor.
Se gasesc in cartea sa inexactitati, largi desfa~urari
care aduc a retorid~o, 1: xeferinta :pentnl purism, ade8ea

275
'dezminlit p1·in folosire}~ de termcni populari ~i a tn~ci sin-
.ta:--J' deja defonnate. In pofid_a tnturor a<leRtor d-e;Jeete,
f't orgoliului srm, a pedanteriei sale, Alex·iada. r}Hrul.ne, cu
.certitudine, unul din izvoarelo de informa.tii eele mai im-
:portante aln istorici (}mmenilor ;-;;i llllil · Uutre 9P JI'·'l<:
li';t~rare n'lllt''C·.uhile pe can: le-a.~ produR Biz:1;nt.ul 1712 •
Continuarea, Ale:n:Mle·i se da,toreaza,· unor istorici care
nn :-111 ::wnt talentul ./~.nnei. Cormwna, dar care, prin inaltele
fnnc\ii ce le excrcitau, au fost in varte nwrtori oeulari a-i
intampErrilor relatate, dispunand astfel de o bum\ iufor-
_mare. loan Kinn:1mos, seeretar intim al lui Manuel Com-
nennl, 1-a insotit pe acesta ]n campaniilP Rale. l~r;.itomele
sul'ise de ol euprind dornnia lui Io~m Comntmul (1118-1143)
F;>i pe cea a lni Manuel, pa.nii la a11nl 117G 1713 • Nil;:etas
·Chouiates, ""~e.retar i.m]Prial, dux al tk'm(·i de Filipro-
polis in annl 118H in vrPnwa lui I"aac Anghelo--;, refugiat
1a Niceea in 12{H, adeseris evenimentele la eanl participa.se.
1'ovesUrea sa ( Xpo'Jc ;c~ 3L 'lttvnr;) in cepe de ]fl, urcart"a pe tron
a lui loan Comrwnul pentru a :'le termina, in an11l 120G.
El a descris in termeni emotionanti jefuirea Oonstanti-
nopolului de eutre crueiati ~i a. tinut mai multe dise_ursuri
in logaturi1 cu aer•l evenintmrL 1 7H.
lstoricul imp~;~;rat.ilor diu Nieeea este Gheorghim; A.luo-
poli-tes, m.are logothet ~i preceptor al lui 'I'eodor al II-lea
I"asca,ris. Cron·ica !'<-< ( Xp'ovc crvyyp:xT~) ine<•pe cu a.rml1:203
t;i sP termi11r~ cu n•cucerirea Cou;.:;tantiHopolului in anul
1261 1715 • Istoria restauTarii im:periului este datora.tr~., de
ascmenea, nnui inalt functionm:, Gheorghios Paehymer0s,
dil;:(dophyla,, * 1716 • Luerarea sa. Pove.'!iiri istoriee ( l;uyypcu;n z:x~
tG-rop[w.) este o eontinuare la Cronica lui Akropolit.es de la.
1261 la 1308, euprinz£md domnia lui l\fihail Paleologul
(1261-1202) ~i printii ani din ce:J; a lui Andronie al II-lea.
'Om de 1nare eultura, el a compus opere de mt.orici1, de
fizica, de filosofie ~i a avut un rol important _in Utera-
tnra 1717 • ·
Istoria irnperiulni in sceolul ai X1V-lea a fost tra-
tata de doi dintre oameuii (•.dehri a,i timpului lm', Ni.ke-
for Gregoras Ri Ioan Cantaeuzino.
Nikefor G1:egoras este, inaintn do toate, un IMtvant
d1ruia nici o ~tiinta din vremea sa, nici un g~n .literar,
im-i emu striline ~i, datorita spiritului sau filosofic 1 do-
mina cunostintele pe care le dobfu1dise. Vasta ~1:1 Iitol'ie
1'o:nana, in. 37 'de earti, descrie e;venimentele dinLre anii
* DIKAIOPI-IYLAX. Memhru al tribunaltJlui edeziastic. · ·

276
 1204 ~i 135\J, pfm~J la, cMcya lnni inaintc de nwartca sa.
Perl 'Jada d intre 120,1 t3i 1:~~20 cste tratat;1 in mod :-;umtw
in 7 carti, emnplctihtd i;,l eontinu{\nd cronica lui l~a{·11.v­
mcre:~. In :-;chimb, :30 de ci'irti :-;urlt~ consaerato (~poeii :-;ale .
.Amr1loarea JW ean; o di1 cmJlrovorRei iRihss!c, in care d
a jueat un rol altrt de mare, are valoar1\ dt~ nwmoriipcrRo-
nale. Insist a, asuprn evenimeutelor interne, asupra . d\,z-
boinlui civil ~i neglijeaza cvenimentele --..£Xterne. I.Jimba
folosH.~\ imW1 pe cea a lui Platon. Urmind metodelc
predeecwrilor sai, folo.,sm;;te, pentru a complcta povestirea,
diReursurilc imaginare pe care le eonsidera ea pc o ,oglinda
a actiunilor", dar inccarca Ra prezinto 0i canteterul
1)erc>o11nelor earom le atribuie aeeste diseursuri. I-'u(~rarea
sa a fost serisa in inchisoare in conditii grele ~i el a
murit fara a putea s~t o puna la punct 1718 •
Cele patru ca,rti ale Jstoriei seriRe de Ioan Cantaquzino,
care lJovestesc evenimcntcle dintre anii 1820 ~i 1856, au
· fost serise dup{t ahdicarea, sa ~i sint memorii destinate sa
.lustifiee actele sale ~i sa-~i eombata adversarii politici.
~;\stfel, el il ataea la modul violent pe Gregora:s, pe
care 1-a protejat la itwe}:mt, dar pe care l-a abandonat din
motive politiee. Istoria sa ~i eea a lui Gregoras pov-estese
acelea~i evenimente, dar Cantacuzino omitc 1p~ mod voit
amunitc detalii jenante pentru rcputatia sa 1719• In sehitnb,
stilul sau este mai viu ~i mai alert. El a· putut sa se folo-
seasdi de un juri1al de dHatorie ~i a inserat in povcstire
doemnente interesante 1720•
In secolul al XV-lea, doi istoriei, Dulms ~i E'rcyntzes
au la;;at o relatarc a sf;lr~itului Bizantului.
Dukas, figura enigmatiea, care, dup:1 informatiile pe
care le da, era in Rerviciul unor familii genoveze iiUluente
din Gahta, apoi din I.1esbos a seris o eronica populara,
de la Adam pinala anul 1204. De la aceasta data pina la
anul 1859 el prezinta aseensiunea otomanilor ~i eo11.tinua
istoria lor pina in anul 1391. Poveste~te apoi domniile
ultimilor trei Paleologi ~i, dupa povestirea caderii Constan-
tinopolului, urmaw~te evenimentele pina la eue~rirea
Leshosului in anul1462~ Bl este mai ales istorie al turcilor
~i tocmai aeeasta face ea marturiile sale sa fie interesante.
Stilul sau este lipsit de retoriea. 1nvatatura sa e?~te de
nivel mediu ~i ii eompara, pe turei sau pe genove~{ eu
eroii antiei, ceea ee produce un efeet eam ridieol. Vocabu-

277
 larul folosit este plin de cuvinte straine de toate prove-
nientele 1721 . •
:.Glworghios :b'rantzes, nascut 'in anul 1401, est(~, in
schimb, un elen veritabil din Constantinopol care, dnpa
ce a. Bteut studii temeinice, l1 urm~1t eariera onorurilor
:;;i a .ocupat posturi importante in eeea ee mai era inca
Statui bizantin, :mb ultimii Paleologi. Bl s-a l<'gat mai
ales. de Constantin, despot al Moreei, care avmL sa fie
ulti:mul imparat al Bizantului ~i camia i-a fm;t credincio~
pinala capat. De-abia in anul1478, la virst~~; de 77 de ani,
refugiat la Corfu, unde s-a calugarh, a scris, la cere1·ea
priet(milor sai, o Oronica in patru carti, istorie a dina.stiei
Palcologilor, de la anul 1258 pina ht anul 1477. Prima
carte este un rezumat al istoriilor anterioare, care se
opm~te la anul 1425. Dupa aceasta daM., el scrie dupa
amintirile, notele ~i doeumentele sale pe care le-a pastrat.
.A WJ,'ticipat personalla eyenimentele pe care le relateaza
·sau It .fost mart or ocular 1 722 • ·.

.Atenianul Chalkokondyles, nascut pe la anul 1432,

reprezinta prima generatie bizantina raUata la puterea
otonw.na. in .cartea sa PoveBtiri, care cuprinde perioada
de ia anul1298 ht anul 1463, istoria statului turc ot·u.pa
primul loc, dar, fidel istoriografiei din Bizan~, cl ~i i- a
luU:tca modele pe Herodot ~i pe Tucidide 1723•
Prn;eBtiri, amintiri, biografii. Literatura hizantim1 este
bogata in povestiri de evenimente irnportante ~i in hio..,
grafii; care sint, 1n general, izvoare de prim ordin, ea de
'exemplu povestirea ocuparii Ierusalimului de catre Jser~i
in anul 614, scrisa de Antiohm; Strategul 1724 , cea a oeu-
pMii. ~i jefuirii Tcsalonicului in anul 904 de catre corsru:ii
arabi.(serisa de loan Kameniates) §i inl185 de catre.nor-
manzH din Sieilia (povestire de arhiepiseopul Bm:ta-
thios) 1 721!. Citam, de asemenea, discursul lui Nikolaos
:Mes::ti~ites despre tentati va lui Joan Comnenul de a uztU'pa
tronullui .Alexios al III-lea la 13 iulie l201 1726 , mai multe
biogm;fii ale epo(•ii Imperiulni de la Niceea : a lui Nikefor
Blemmides 1727 , a patriarhului Grigore din Oipru 1728 , a lui
Mihail · Pa.leologul 1729 ~i Amintir11e ( ci.r.of1.V7Jf1.VE:uf1.«-rcx}
lui Bilvestl'OS SirO}'lUlos, maTe eeleziarh in timpul Conci-,
liulhi de la Ji'lorenta 11ao. '

278
 VI. Hagiografia

Ol"ifjinile. Biografia sfintrror are la origine Actele marti-

rilor (procesc verbale de la judecarea lor, marturii despre
torturile la care erau supu~i). Aceasta a devenit, ince1)ind
din r;eeolul al IV-lea, un gen literar, supus unor: rcgnli
speci~tle, in care s-a rt:~cunoscut opera retorilor: titl·ul
{3fry:,, xd TCol,v:-da, (viata f,li aetivitatea publica), .P[n:tetc
(tatal nostru dintre sfinti), ( o f.v &yio~c; na-r~p . •h!twv,
prefafii, rurlele sjintului, 1ta{Jim:ea sa, numele, con11ac•rarea
sa inca de h1 nai;>tere, situafi(t materiala, edncat'[ct, faptele
·sale cle ascet, istoria sa, semnele pTevestitoare 19i :£mp1·ej1tra-
rile 1n care ct murit, minttnile pe care le-a infaptuit ~i in
sfir~it conclu,zict (comparare fr()(;venta cu eroi din Vechiul -
~i Noul, Testament) 1731.
Aceasta era schema aproape obligatorie; dar, din
punct de vedcrc istoric, trcbuie sa distingem vietue scrise
la pu\;in timp dupa moartea sfintului, uneori de unul dintre
discipolii sai, care i,~i da numele precurn ~i detalii asupra
familiei sale, atmpra carier~i sale, circumstan~ele in care
a seris biografia indrumatorului san 1732 , ~i, pede alta parte,
panegiricele scrise la mult timp dupa moartca &flntului,
pure exerci~ii de retorica, compuse uneori pentru a obtine
un grad universitar 1733 • Operelc din prima categoric ofcra
adesea informa~ii istoricc pre~ioase sau detalii traite in
lega,tura cu societatea ~i instituWlc 1734 • Panegiricele sint
simple amplificari declamatoare, din cele mai banale
~i Bint lipsite de valoare istoriea sau literara 1735 • Culegerile
de Miraeole, ~inute la zi, precum cele ale Sfintului Dimitrie
din 1'esalonic, au in schimb, adesea, o mare valoare, IH'in
datelepe carele dau ~i dcscrierilc de moravuri pe carele-au
pastrat.

Valoan\a istorici't ~i lilerara. Cea mai mare parte a

vietilor sfintilor, rnai ales cele din prima categoric,, sint
datorate calugarilor' preocupa~i sa perpetueze memoria
ascetilor care aduceau o reputa~ie deosebit~ manastiriUor,
l)i sa 'incurajeze chemarea intru calugarie. Insa~i populari-
tatea de care se bucurau calugarii se extindea asupra
acestor scrieri, care forman lectura favorita a sociot.:!1tii
bizantine, mai ales dupit triumful cultului icoanelor. Vie-
tHe sfin~ilor de~in un loc important in cataloagele de hiblio-
teci care ne,-au parvenit 1736 • In afara de aceasta, in: ciuda
upui plan stereotip, far1i1eeul acestei liter:otturi se da~ora,

279
 acceJ1telor variate, rnetodelor· celor mai diferite care sc
manifestau, <le ht ohserva,rea e:xa{5ta a realitat,ii, pini:i la
povestiri fantastice, opere de pura irnaginatie ..Far~1 h•do-
iaHi, _vietile sf'intHor erau 1nainte <lo toate serit>ri ziditoa.re
de ci'edint~~ dar pontru a-:;:i cm:eri cit mai bine eititorii,
hagiograJii prezentau intr-o formi\, :<.greahilU, iirvai•atura
ce se desprindea din elc.
Aee::Lsta uxplif'i't diversitatea ca.re domina productia
respectiva ; numai romanele noastre mai pot da despre ea
citeva, idei: 1abloul f:'ocieHttii, monwurile diferitelor cla~e,
studiul aprofundat eyi IJsihologic al unui caraeter, pmel)ti
de ave:nturi, banne fi1ntastice, tm1te gemn·ile c;int re:pre-·
zentate, toti eititorii, potrivit virstei, gusturilor l)i gra-
dului lor de im:truire, 'i~ji gil sean aiei povestea lor r• 37 •
Anumite biog-rafii care .R,('ordau un loc . impoita,nt
descrierii moravurilor, etapelor carierei mondene a :viito-
ruhJi · sfint, puteau construi un tablou pitoresc al Jumii
bh>:a.ntino. 'l'oa,te clasele, tm1te conditiile sin1; reprezen-
tate. Scew1 Re oesfi'i~oaril- uneori 'in Palatnl Saern mode
se v.ad. demnitf1rii tl{~ tuate c3Aegoriile, sa,u pe strazile
Con~tantinopolulni in mijlocnl 11111Itimii pcstrite, in p:ro-
vindi, unde patrunzi in interioare. burgheze din on1~ele,
pe donwniilc rurale, 1n mil.nastiri. Yiata s£lntului Hi!arion
Georgianul (822-880), isLoria pelerim1jelor sale, a primirii
. ostile pe care i-a facut-o nn egumr•n, ne ofcra informatii
despre monahisrnul nom au, bogat in ~tventuri, .~i. <lef'pre
viata. din interiorul unci u18nastiri 173 R. Cra n, sflntului
Fihu'et e<•l ~JilostiY, eompus~1 la :l.nceputul seeolulni al
IX~ka, descrie viata, unui mare proprietar fnnciar >~in
Asia, obieeiul eoncursului de frumusete, care preceda c'isa-
toria mostenitorului tronului ·si fabuloasa fwe.re :_l.
tilor celei care fusese al<~asa. 1~< aceast{t povestire, serisa
de 1m nopot allui I1'ilaret. nu iutr:'t nici un element sunra-
natural : eRte 0 istorie realif, care ajunge pJ.ntt la casafnria
lui Constantin al YI-le~t Cl! Maria de Ah~nia iu anul 788 1739 •
Viata Sfintului llie, martirizat la Damasc in anul 795,
prezinta, desi.inul tnigic al sclavului cre,)tin apaTtini:r,d
unui hogat negustor sirian, convertit cu forta la islan1ism
~i torturat ea un eretic. Narathmea, shr1pla ~i sincera,
prezinta un tahlou pitoresc al vietii care se dncea in Siria.
in timpul lui Harlm-al-Ra,~id 1740•
Viata Sfintei Teodora din Tesalonic, serir;a de ci'itre
eontemporanul s~n,, preotul Grigore, ne introduce intr-o
manastire de calugaiitc din SN'ulul al IX-lea, an'itindu-ne

280
diver:c;ele ReiTicll si ocuna tii. Interesul poYei:itirii efmtJti1
mai ales in portr~tul p~ care autorul il face Teodorei,
deilcriind intrarea ei progresiva in viai;a religioasiL Vitduva
la virsta de 25 de ani, mt aecept}L cele mai grele eanoa.ne.
Marmo ei se afl;;, deja, in aecea~i rn(m:"~stire, dar, pentru
a le pune h1, inecrcare, staret~" lo-a interzis orice legatura
,;;i, astfcl, tirnp de 15 tmi ele niei nu s-an vi'iznt. Teodora
suporta toate aeeste neajnni:iuri. Astfcl, pentru ca ~i-a
muto,t in sala ineiHzita rogojina pe care dormea, ca, s-a
la;3at;, pedcpsit':\, eu petrecerea nopt;ii afarii, expus0, lit vint,
ht ploaie ~i ninsoare. Aceast(~ biografic, care abundi't in
detaclii pitore1;1ti, prezinta, in aeela~i tiimp, cu multa deli-
cate\e, psihologia unci sfinte 1711 •

l"ovc~ti de aveuluri. In sfir~iii, aveniiurile romanef7ti,

poYe3tirile nu,seute din purii imagina (;ie, s1nt free·vente in
hagiografie, indeosobi in secoh1l at IX-lea. Uneori, ca in
povesUrile diil 0 1nie \9i ~ma ile nop,ti, ea in romanelc 1lica-
ref;iti1 fiecare personaj introdus in text poveste~te propriile
sale aventuri, iar aceste digrcsiuni, care sint adcva,rate
nuYele, n-au ni.ci o legatunv1 cu subiectul. A~~" apa.re, in
viat~t Sfintului Nicolae Studitul (mort in anul 868),
poYeiltea unui sihastru, care, fiind scholaros * in g<~rda
imperiala, a asistat ca prin minune, fari1 sa ia parte, Ja
infringerea lui Nikefor I ~i la nmsacra,n:a, armatei romane
de cittre bulgarl in anul HLl, ~i :1 viiznt loeul mule el
.ar fi eazut daca ar fi participat la biiMJie 1742 •
Din toate aeestc povestiri, ce~~ mai minnnata este viata
Sfintnlui Teodor, arhiepiseop de Edessa, eompusa pro-
b~\bil in limba araba intr-o m:'in:J.stire mesopotamiani:'t.
Est~~ un adevarat roman, in care Re sueecd digresiunile ~i
.aventurile : istoria martirului 1\Iih~!cil din Iernsalim, vie-
timr~ a unui rege ~i a nnei rugine din Persia veniti in Pales-
tina pentru a vizita Sfintul 2\lonnint ; istoria, pustnieului
Teodosiu care tr(tia de 95 de ani pt~ o eoloani'L din apropiere
·de Edessa; convertirea unui calif din B~1gdad de eiitre un
arhiepiscop de Eclessa; o nouii poveskl facnta c~tlifului
de e:ltre stilpnienl Teodosin, care ii der;crie minunilc din
India ~i pe silmf;ltrli de pe malul Gangelui, refugiati in
ni~te am fore uria~e, rastnrna te pe o parte, pe care le fabri-
caser<"1, oamenii de demult; mas't1Jcrarea ealifului eare a
marturisit in public crcdir*~ sa in crqtinisn1 1743 •

_ * SGHOLE. Unltat[ de elita din garda imperiala, recrutate clintre

mercemuii barbari. Comanclati de un domestikos al sclwlelor.

281
 C\1 Via,ta lui Leon, episcop de Catania, ne aflam intr-o
adl\ihl·at)l povesto fantastica., in eare un vri!jitor, Heliodor,
dupK ce a incheiat un pact cu diavolul, se depla.-ea.:za
dul;it cun1 ii esto voia, pronuntind eiteva euvinte mngiee.
In aeeRt fel, el pacale~te popula tia din Siracuza, asi gura
victoria unui nepot al s~lu in Hipodrom, datorita unui
cal fei·mecitt etc. Episcopul a fost pus in situathl de a-i
petrece in jurul gitului toga ~i de a-l conduce la rug 1 744.
Oop.trar acestei povestiri, Viata hti Petru, epistnp de
ArgoB, mort la anul 920, sarbatore~te intimplarile ~i Inint'-
o
colele unui ascet, ai carui trei frati ~i sora due la Constan-
tilwjwl sub indrumarea sa, o viata monastica. Impoit::,nta
lucrarii cousta in faptul c~t tnmsmite faptc istorice rmtin
cunoscute, contemporanc episcopatului lui Petru; incmrsiu-
nilP ~i ravagiile piratilor din Creta, oeuparea Mo:reei,
timp c:lc trei ani, de diMe un popoi' barbar ranms pt1.gin
{probabil triburi slave aflate in slujbf~ tarului SinH'On),
apui o fomnete lngrozitoare. Episeopul l'etru, ]n,~tiiup.t
· ea prin minune despre neeste dezastre, i-a convertit pe
barbari la cre~tinisni ~i a reu~it sa alimenteze populatiile
din lleninsula 174 ;;.
·Sf1ntul Petru din Argos face parte dintr-un grup de
sfin\-i din Pelopones, ale caror hiogmfii, bog;ate in descrie-
rmt liH}ra:vurilor, ne informeaza asupra destinelor peninsu-
lei, in secolul al X-lea. Am ~1>dunat deja marturii de.<>pre
viatf~ Sfintului Nikon Pociiitul din Sparta~ 1746 ; put.em
acU~uga la acestea pe cele ale biografului Sfintului Luca
stilpnic:ul (mort pe la, anul 949), pe c'ea a Martei, starei;i"t
a 1\J:'Lnastirii l\lonemvaf;ia;
In: secolul al XI-lea, Simeon Metafrastes, magist1·os *
~i 1ogothet, aduni:t la nn loc vietile sfintilor ~i le da o fo•wa,
mai litenm1, care ph'tcea publieului cult din· Bizant. 0
parte di:mtre aeestea au fost transcrise aproape fara modi-
fici1.ri ; aitde au fost preluemte 1n stil ales. Aceasttr~ opera
a. avut un mare succes 1747 , inr Psellqs a yinut disenn;ul
funebru, al autorului ei 1 74s.
J..::xemplul lui Metafrastes aYea srt fie halest hagiognt-
fiei.. Dupa sccolul al XI-lea, au mai existat inca unele
can4a,niwri de asceti, de ctitori de ma,nrtstiri ~i chiar de

* J'VIAGISTHOS. Inalta denmitate constituitii prin sec. al VI I-lea,

.care a tnloeuit-o pc cca de magister officionrm. Initial, era un singui,· m.,
care 0ra 1ntiinl memlJru al Senatului ~i loctiitor al lmpiiratului. J\Iai t!niu,
itlllctia a :fost acordata mai multor persoane, iar in sec. X-Xl au prh11it-0
~i unii principi straini.

282
 imp~trati, ca accea a lui loan Vatatzes J\filostivul 1 719.
NoLi sfinti i~i gasesc biografi, dar aee~tia sint mai cu sc:J ma
retori, care preferit infioriturllc in loe de fapte precise,
iar lirnbajul frumos, istorlci propriu-zise. Ilagiogi·afia
nu mai este uecit un exercq-iu literal'. ·

VII. Scrierile apocrife. Romanele

Gustul grecilor ~i orientalilor pentru operele de ima-
gina~ie explicit imensul succes al textelor apocrife, desti-
m1te S~L completeze Scripturile, sa dezvolte ~i sa imagineze
dctaliile, episoadele Vechiului ~i N oului Testament, pe
care textul sacru le trece sub tacere san le reda prea sm'nar.
Majoritatea acestor texte apocrife dateaza din primele
secole ale erei crestine si fusesera scrise in limbile siriaca si
araha, inainte de· a fi fost traduse in greaca; unele fns~­
sera compuse pentru a justifica o doctrina erotica, ebionita
sau marcionita. Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit
cste popularitfttea de care apocrifelc N mtl1~i Testament
se bucurau in Bizant, unde nu numai ca erau citite in
toate timpurile 1750 , dar chiar inspirau arta religioasa in
general ~i mai ales pe cea a manastirilor din Orient (Cappa-
doeia ~i alte regiuni) ale ei"tror teme au fost adoptate la/
Constantinopol ~i in intreaga Grecie in seeolul al
XIV-lea 1 751 •. Departe de a fi rigide ca Evanghel-iile cano-
nice, aceste leg~:mde continuau sa se imbogateasca cu noi
det~lii in plina epoea, bizantiniL In acest fel, Protomxm-
ghelia: lui Iacob, operi'" a unui ere~tin elenizat, din secolul
· al II-lea, a primit adaugiri in secolul al V-lea, mai cu
seama legonda lui Zaharia 1752 • Prin aceasta evanghelie,
pe c?,re biserica greaca o considera canonica, sint ctmos-
cut~~ rudele Fecioarei, tinerctea sa in templu, logodna sa
cu losif, este amintit m?ogarul precum ~i boul din staulul
care se afla, intr-o pe~ter;1, muntele unde s-au refugirtt
Elisabeta ~i loan in timpul nciderii pruneilor, apa inoer-
ciirii banta de Maria ~i de Iosif.· Toate aceste episoade;
pli"~eute san tragice, se suceed in frizele picl!ate ale biseri-
cilor arhaice, in miinastirile ru_pestrc din regiunca
Urgub 1753.
In Evanghelia copiliiriei, de origine egipteana, Iisus,
in pofida virstei sale fragede, vindeca indraciti, reinvie
pe unul din tovara~ii sai, care a murit cazind de pe un
acoperi~, framinta argila ~i modeleaza din i:~a pas·±rl, pe
cah3 te face s::t zboare. Unul din camantzi.i sai il ba;te, iar

283
 el vlii1ge : este :prim::L sa intilnire eu lucia Ise<triotu l. De
o rm\rct le epietL cste Evanghelia lui Xicodim, in care dol
morl~i 'reinviati pov-estesc eohorirea, lui nsus in iad) elibe-
rarea lui Adam, precum ~i des pre })tttrif:tJrhi ~i sfinti care
:il glorifiu1 pe llristos impreuna cu profe1H. Sfintul ::\hbail •
ii introduce in PamdiR, unde sint primiti de Enoh ~i.Jlie~
ainbii ridicati la cer. Tema. iconografica, Anastat?is (Irrvi-
t•rea)7 care a, inspirat eapodopere artif;tice, nu este dtu:v-a
decit interpretarea, figura.t:}, ~t rtcestei ev-anghelii 1754 • Tot
uu apocrif a inspirat tema A.dormiri'i (Koimesis) : Apoi-ttulii
admi:tti in jurul paiului mol'tnar aJ M~n·iei, mHk Ii&us
a v-enit sa-i caute suflciinl 1755.
Acest:1 nu este, de altfel, deeit un rezmna,t al celor mai
celehr() a,yjoerifl'. Nuin:'"'trul im<'ns a1 af'estor h:.xte spon-~te
zilnie p:rin noi d0scoperiri 175 6 • ·

nomane in prnziL RoiWnml este o istor}:sire de }ntim-

pltiri, eare. so sup nne anumitor reguli : elcomportii un erou
san o el'Ointi, a ciiror iubirc intimpina. ob:stacole ~i ta,re
scap:-1 din multiple pcricole nu ]Wln curaj11llor, ci datorita.
inh;rventiei protectorilor puterniei san a tilharilor genero~i.
C~Lract(~rcle nu sint conturate si nu se ubscrv-i1 d:wa autorii
sint pagini ss,u crqtini, eu to~tto ci1. eroinele cs1nt exemple
de vii'tute 17'j 7 • _i\cest gun, cu totul romantic~ datea.z~S de
· la sfir~itul~ untiehitatii ~i a putu~ sa se inspire din basmele
egiptcnc. n regasim in Bizant, unde IIeliodor, episcop de
Trika in Tesalia pe v-re1m-~a lui Areadius, <1 scris Istoria;
etiopicii sau lubirile ltoi l'heagene ~i ale Hariclem: 1758 ,
a c1lrei traducere il), limba franceza, de Jarq1w A:.nyot,
(Paris, 1549, lt1f'l9, 1575, 1583) l-a fcnnecat pe tinarul
Hacirw ln. I'ort-RoyaL Acest roma-n, in care croul ~i oroina
sca.:p8J in mod succesiv de la moarte in imprcjurari mira.-
culoa~Se, a cunoscut un marc succes in Bizant ~i, in secolul
al XV-lca, un im1101tant perwnaj ca loan Eugc.ni.kos,
nm:nophihtx 'in Trapezunt, comp1mc:1 o pn•fati1 in ven::nri
iambicc pentru opera lui Heliodor 1759 • lntirnpllirile Leucip-
pei yi ale lui Glitophon, de A_ehillc T'atim1, proYin din
nroeb~}";i :nerjo~lcl?t si (]_in aeeeasi surstl. G-r~1tioaRf1, si n_rdva~
pastora1~ a, lui Loitgos,}Ja:fne ~~i Chloe, este mai v-e~he, dar
a avut ;;;i ea suceeis inJ3iz~m~. Gustul soelet{ttii bizuntine
pcntrn_ £\ccst gm1 literr~,r nu a incetat sit. sc manifestP- prin
noi opere, dar erau preferate romanele !n v-ersuri,
dlntre~ care av-em deja nn exemplu in secolul al V-l•'~t 1n
Cypr1·m~. cUn A ntiohia. al llllp:lratesoi Evdoki:t-Ate:r;ais:
(421-,160). InteresuJ san p1uvine din aceea ca, "vre deose-

284
hire de operele' preeedente, cre~tinismul hnervine in'
subieet: IDste vorba de u:n magieian care reneagf'L in mod/
public erorile sale, se converte~te la cre~tinism ~i devine
episeop de Antiohia 1760.

Val'laam ~i loasal. 0 opera stranie care tine de roman

~i de hagiografie este cea a vietii lui Varlaam ~i a lui'
Ioa~af, considerati ca sfinti ~i sarh:ltoriti la 27 noiem brie
(calei1daml roman) ~i la 26 august de eatre ortodoc~i.

[Aceasta poveslire nc poarta J.n India, uncle regele A venir, mare opri-
mator al cre~tinilor, afla de Ia astrologi Cfl fiul sau, Ioasaf, se va converti
!a crc;;tinism. Pentru a dezmin1.i aceasta prezicere, regele il inchide pe
Ioasaf intr-lm palat, unde, in mijlocul unor placeri continue, el va ignora
necesitatea ~i instabilitatea lpcrurilor omenc:;;ti. Dar tlnarul print se plic-
tise~te in aeeasta colivie auhta iar regele, nelini9tit, il lasa sa iasa : !u
cursu! u.nei viniitori, el intllne~te un lepros ~i un orb, iar dupa citeva zile,
un batrin. Discutind cu ace~tia, invata sa cunoasca mizeria umana. Heflec-
teaza la aceasta fara incetare in timp ce un pustnic cre~tin, Varlaam,
deghizat In negustor, reu~e~te sa patrunda plni:i Ia eL Dupa ce i-a povestit
parabola semanatorului, ii expune credinta de~tina ~i reu~e~te sa-l con-
verteascii, spre marea supiirJtre a regelui, care il alunga pe Varlaam dar
nu-l poate impiedica pe Ioasaf sa se boteze. Regele 11 da atunci jumiltate
din regatul sau. Ioasaf il converte~te pe tatiil san ~i dupii moarlea aces-
tuia, se retrage in dc~ert unde ii intilnceyte pe Varlaam. Amindoi due vialii
de uscct iar, dupa moarte, la mormintele lor se intimplii numeroase mimmi.]

Pe la sfir~itul secolului al XVI-lea, un istoric, Diego"

Conto, constatase cii legenda lui Ioasaf era o imitare a
eelei a lui Buddha, Gautam~t, fiul unui rege puternic
despre ca,re hrahmanii au prezis dt va deveni aseet. Tatiil
sau n inchide intr-un palat, dar el fuge, intilne~te pe
drum batrinetea, boala ~i moartea, se retrage in de~ert
unde duce viata de ascet, a,poi dupa ce intelege de~erta­
ciune~~ tuturor lucrurilor, ajunge la, adevarat~1 intelep-
ciune, in niTvana. Autorul cre~tin a preluat cea mai marH
parte a accstor intimplari ~i l-a introdus in legenda pe
pustnicul Varlaam 1761.
A'stazi se ~tie ea textul greeesc, al cun1i eel 1m1i vechi
manuscTis, eare se afla la 1\:Tanastirea Sfintul Sava din
IerusaJim dateaz{t din secolul al XI-lea, este o traduce1·e
a unci vetsiuni georgiene, executata de Euthymios,.
ciilugar din Iviron, mort in anul 1028 1762 • Ouno~tin­
tele noastre se opresc aici, dar cu siguranta ca au exist::r,t-
~i a1te .versiuni, cu mult mai vechi, clupa cum o dovcdesc
unele aluzii despre eontroverse teologiee. perimate in

285
secolul al XI-lea (problema monotelismului *, vetl'erarea
icou,r1elor, pasajele transcrise din tratatul Sfintului loan
Damaschin despre credinta ortodox:1). JYiulte uni1e de
ohiceiuri ~i diverse fabule (privighetoarea ~i vinatorul,
omul alergind dupa licorn) bs:'L sa se presupnna e:1legenda
hindus:1 a fost transmis:~~ prin Persia. · ·

Nu se ~Lie in ce limb:1 era <trhetipul, dar el dateaz£'l eel

1n1tin din secolul al VII-lea ~i nu putea s:1 fie grccesc deoa-
J'ece nu exista nici o aluzie despre acca,sta legenda in litera-
tum bizantin:1, inainte de secolul al XI-lea. Ceca ce puLcm
constata, este soarta sa unica: ca s-a n1spindit in toat:1
Europa ~i. lt fost tradusa in toatc limbile 176 ;;_ Manuscrisul
iln~tmt din Iviron (Bfir~itul secolului al XII-lea sau al
XIII-lea) are pe margini o traducere in franceza savu-
roas{~, deLL inceputul .~ecoluiui al XIII-lea, opera a vreunui
d\rturar care se afla printre crueiatii din anul1204 1 764.

VHI. Pamiletele ~i satirele

~tim dej~t ea despoti~mul imperial, cu tot respectul
o:ticial ce i ;.;;e acorda, nu era scutit de a avea o opozitie,
-C<1re se traducea uneori prin ironii ~i prin pamflete 1765 •
Unele dintre aeeste pamfl~e au o valoare litPrari't ~i
demonstreaz~1 spiritul caustic alloeuitorilor Oonstantino-
polulni. Dar chiar ~i in aceste lucrari, care prezentau
1a Yremea. compunerii lor un interes de actualitate, imi-
ta,rea ~i chiar plagicrea celor ie~ite din moda nu lipseau.
Pentru acest gen de literatura era c:1utat mai ales un
anurnit autor. ;~eestn era I;ucian, caruia literatii li admi-
rau stilul, verva, vorbele de spirit, ridicolelc referiri la
dec;poti ~i la versmmlit:1~i din trecut. Lucian era unul
-din a,utorii eei mai citit,i in Bizant ~i imitarea operclor
saJe avea loe aprmtpe cuvint cu cuvint, incit eopii;itii au
insorat mai nm1tP scrim·i bizantine in manuserisele sale17 6s.
A~~t s-a inLimplat en dialogul iutitulat Pltilopatr,is
(Patriotul), eare aduce iu_ scen:1 pagini convertit;i, dar

,* TvlONOTELISM. Erezie care suspnca cii voin\a divinii ~i cea uman{t

.a lui Hristos slut eontopite intr-nna singnrii (de Ia thelesis ,voinpi")
l'nrudita eu doctriua monofiziti\. De fapt, rnonoLelismul a fost o lncercare
-de conciliere intre ortodoxie ~i monofizism, un compromis pu,s lti cale de
lmparatui Heraklios (cu ajutorui tmtrlarhului Sergiu) pentrn a"¥i asigura
'loin!itatea orientalilor, Plw\ la urma, monoteli'imul a fost coad~mnat la
al Vl-Iea Condliu ecumenic din 679-6,::>0.

2Br5
 face aluzie la eve:nimente din vremea donmiei lui Nikefor
Ii'okas: masacre in Creta, succes impotriva arabilor,
apropiata supuncre a Egiptului, pericolul unei invazii
a scifilor (ru~ilor ), nemultumire impotriva severitatii basi1e-
ului ~iimpotriva clerului, carerefuza sa-l lase sa seatinga de
bunurile Bisericii pentru a sp:rijini. politica imperiului.
Data; .considerata multa vreme ea indoielnica, poate fi
_stabilita la sfir~itul domniei lui Nikefor :B'okas (969) 1767.
Tot de Ia Lucian provin Coboririle ·in iarl, care deschi-
dea u un cimp larg ridiculizarii. Cea ·a lui 'l'imarion a fost
precedata de o ealatorie la Tesalonic, unde acesta asista
la sarbatorirea Sfintului Dimitrie. La, intoarcerea la Con-
stantinopol, el su:fera o criza violenta, cioclii (vsxpct'((·);·cJ)
cred c;a este mort ~i il .conduc in Hades, unde gase~te
decorul clasic al Infernului pagin, dar el nu murise (pier-
duse doa~r un elemen1; al fierii). Totu~i, ·ei trebuie sa com-
para i:h fata tribunalului din Hades unde, aHituri de :Minos,
se aflau Bsculap, Hipocrat, alti medici ~i impi"iratul
Teofil, .asistat de ingerul- sau pazitor. Bineinteles ca eF:te
trimis .inapoi pe pamint, dar profita de vizita saApentm
a anmca unele ironii celor pe care li reeunoa~te. l~i bate
joe de diseursullui Psellos, care}l com para pe Constantin
1\Ionomachul cu Soarele Rege. II intilne~te pe profesoru:P
san de retorica, care afirma cr~ hrana frugala din timpul
~ederii in iad este mai favorabila sanatatii decit meH>:Ie
copioase la care il invitau imparatii. Bl ii vede pe marii
filozofi ai antichitatii, care il respwg pe Diogene ca fiind
einic ~i pe loan Italos ca fiind galileean * 176 8 •

~ederea lui J\tlazaris in Hades este mi pamflet de Ia

inceputul secolului al XV-lea, care clezvaluie ~i stigmati-
zeaza intrigile de la cmtea lui Manuel al II-lea Paleologul
~i il plme in garda pe basileu, impotriva josniciei locuito-
rilor di'n Pelopones. Autorul pretinde ca, transportat in
iad, este primit de retorul §i secretarul imperial Manuel
Holobolos, diruia ii poveste~te toate noutat5le de la
curte. Jnterlocutorul san il sfatuie~te sa se intoarc3J pe
pamint ~i sa se retraga in Pelopone8, unde, spune el la
modul; ii·onic, este u~or sa se imbogateasca. :Mazaris pia-
seaza calatoria sa in Hades in anul1414 ~i trimite impam:-
::i

*. 'GALILEEAN. 1n scm de ,pag!n" - deoarece Galileea ramil~ese

o regiunc !n care supravie[uia iudaismul.
 tulni a.cesL parnl'lot du~In<1nos, -in care cele mai in<lHe
1•orso1mje siut impro~ca.te cu :noroi, in momentul h1 care
Manuel al II-lea pleca din Pelopones, pe care tocnmi il
inspectase (intre octombrie 1415 ~i martie 141G) 17G9.
ln secolul aJ XII-lea, 'reodor Prodromos a eompus
rnai multe dialoguri in prozit in maniera lui r~ucian, pe
care n plagia en neru~inare, rcprezentindu-1 pe Zeus vin-
zind la licitat;ie oamoni colebri ai Greciei antice eu ajuto-
rul lui Hermes 1 7 7°.
!;neori rafuielilc personale se termimtu prin sehimlJuri
de scrieri satirice pe eare autorii lor aveau grija sale faca
publico. :Psellos, a earui stdlucita avere stirnea gelozie,
tn~cea drept maestru in art a de a,-~i insult a ad vers~rii, ~i
nu £:ira grosolitnii. .Aee~tia erau broa~te care oraettie,
dini care htra, natarai 1771 • Cind a parasit manastirea
dirt Olimp, unde ::-:e refugiase, un e:\lugi'i.r, Iaeob, i-a
('.ompus un catron in care il compam pe filozof cu Zeus,
incapabil sa suportc ~eclerea in Olimp, unde era prin1t
de p:rezen~a frnmoaselor sale zeite. Drept r-lspuns,
Psellos i-a adresat o lunga satin{, care era o parodic
.a canonului liturghiei, primele litere din fiecare verset
formind acrostihul: ,,Pe acest bepv de Iacob eu il eint
armonios" 1772 •
Basikul Teodor al . II-lea Lascaris figurmtz:1 printre
scriitorii s:.ttiriei. D~ hi""el a,u rilmas lucrarea Aparare impo-
triva, color ca1·e vroiau st-l insoare en for~:::~, ~i o amuzanta
sati1\\ impoiJriYa dasnalulni situ (y.r,:J.c,)/)i,x de; 76v ~xytou)JJV
O!:i'.-:-o0), o clescriere glumcmti1 a primirli lui t<t Fila-
delficl! ·de cati'C>. un notahil imbriLcalJ cantghio,:;;' care,
,cMare pe un eatir, a tinnt o euvintare J)tictisitoare 1773 •
Un gen de eearL:\ intre ddi erLidiVi de irmlt::i,. valoa,re
este, pc la anul 1350, patnfletul lui Nikolaos Cab:'l!Silas
lmp0triva el1wubrati£lor lui Nikefor Gre,qoras. E-i i~i ln1t;e
joe de nevmlgiile lui Gregoras, de m:tnL1 lui de a-i. cita
ahndala, pe E,;o}), Hom \1' 7 Aric;tofan, d,,) <t irnita limb.:t lui
PL1ton, de a-~i da acre de profet, eitind oracole ehaldeene,
de a-~i umple casa en apamte de astronomic p{mtru a
stirni admira\tia Ltt"i de ~tiinta sa 1771 • Bizant<nl ii ctino~tea
deja pe Vadius ~i Trlssotin 17 1'.

288
CAPITOL UI~ XI

Poezia

I. l"o?zia savanta

Poezia savanht oste produsul eel mai lipsit de valoare

alliteraturii bizantine. Nu i sc poate ati:ibui nici o opera
ca'ee s-ar putea compara cu eapodoperele litemturilor occi-
dentaJc ale Ev-ulni Medin. Cauza acestci saracii o reprezinta
lipsa de suflu p_?etic la cei ee versifieau, absenta oricarei
en:wtH sincere. In general, dadt anumite piese au un far-
moe exceptional, acesta se datore~te unui model antic
afiat la baza lor.
Cu regulile sale imuabilc fixate de ci'itre antici, poezia
era privitit ca un cadru comod de tratare a oricarui gen de
subiect : iRtorie, drept, ~tiinte, roman, tome, religioase.
Se punea pe versuri Sfinta Seriptura ~i adesea aeesta nu
era deeit un procedeu de educare a memoriei. Alaturi
do poerne lungi in inai multe c]nturi, productia poetica
continea un numar important de piese de circumstanta, .
redmw uneoei la un catron sau chiar la un distih : elogii,
monodii, epigranw etc. de cea mai pura traditie ale-
xandrinil.

I 9rozodia. J\Ietrica bizantina era bazatr~, ca ~i coa a anti-

cilor, pe mmtitate ~i pe cezura, dar obi~nuiti sa vorbeasca
~i chia.r sa Rerio limba popula,ra,, poetii aveau mai nmlt
un respect superstitios fata de antichitatea claRica deeit o
cuno:;t~tere reala ~1 prozodiei, ale carei reguli nu le-au
asimHat nieiodatri,.
Amintim ca la originile sale, poezla era cintat::'t, iar
cantita.tea era timpul mai mult sau mai putin lung care
se folosea la pronuntarea unei silabe, de unde distinctia
intre silahc lungi ~i seurte. Se numea picior (nouc;) un
grup de silabe continind un timp accentuat ~i rnetrtt
{p.hpov ), grupul format din doi tim pi accentuati, eare
corespundeau unei rniisnri.
Picioarele cele mai folosite in poezia bizantina erau
troht7ul (lung ~i scurt, - u ), iarnbul (scurt ~i lung, v - ),
ilactihtl (lung ~i dona scurte, - u u ), spondeut. (dona
lun~i -
~
- ). Ca m.etri se foloseau mai
. ales vechiul
. trime-

19-c 11!1 289

 tnt ia1nbic, vi.u:, lejer, energic, propriu artei drains,ttce,
continind in principiu ~ase iambi, imp8xtiti in trei grupe
de cite dou{t picioare : de bpt era pur ~i simplu un --rers de
douas:prezece silabe, pentru cit cea rnai mare parte a poe-
tilor nu observau cantitatea decit la terminarea versului
~i nmnai dupi1 ureehe; unii se abtineau cu totul de 1::~
aceasta 1776 • ·

llexametrul dactilic al lui Homer ~i al poe;_Ziei epiee

(Apollonios din Rodos) era folosit destul de mr. In schimb 7
d1:stihul elegiac, obtinut prin alternanta unui he,_xametm
cu un pentametru, era obi~nuit in imnuri 1777 • lntilnim~
de asemenea, rnetr'ul anacreont1:c, vcrs iambic de trei
picipare ~i jumatate, din care aJ doilea ~i al treilea sint
obligatoriu iambi 1 778.
In versul politic, cantitatea este toh~l neglijata; acesta
este construit dupa ritm ~i ttccent tonic, dar se deosebe~te
·de poezia ritmica prin Constanta ~teeluia~i mm18Jr de pieioare
in toate versurile unei aceleia~i piese. Dimensiunea acestui
metru este, de altfel, variabila. Cel nmi folosit este versul
de cineisprez~ce silabe, eu aceentul pe a dona silaba a
piciorului, ~i eezura dupil., eea de a opta silaba 1779 • Acesta
a foBt 11utin folosit imtinte de seeolul al X-lea, dar se
g~tse~te. deja in aclama title demelor ~i ]n ilweetivele la
adresa 'lui Mauriciu 178°.
Gmmrile. I)ocme llidaeticc. Acest sistem artificial a fost
aplieat la toate genurile, chiar ~i la eel(~ care aveau eel
mai .neinsemnat suflu poe tie. .
Gheorghios Pisides, diaeon ~i chartophylax l:JJ Sfinta
Sofia, eontemporan eu Hcraklios, a pus pe versuri IJrimui
capitol al Genezei, Opem celor /jiapte Zile (Hexaemeron ),
1900 trimetri iambici, inspirindu-se din comentariile
Parintilor Bisericii, dinTopograjia cre.;:tina a lui Ko:;;mas
~i, pentru a expliea fenomenele naturale, din operele lui
Aristotel si ale lui Elian 1781 • El a folosit aeelasi metru
pentru a 'relata povestea campaniilor lui Hen1ldios in
Persht ~i, pentru a se supune legilm' genului, a infrumuse-
tat povestirile sale cu figuri do retoridL 0 invocare'
a Sfintei Treimi estc unnaMt de o digresiune despre Homer ..
El il compara pe Hera,klios eu Moise, luptindu ~se cu un'
nou faraon, ~i cu Hereule, eind il rastoaJrna pe Fokas .
.El s-a bueurat de o mare reputatie in I3izant ~i Psellos'.
se intreba eare dintre ~}uripide ~i Pisides era~ eel n:1ah:nare
po~. . -

290
 Poemele alegorice, in care ideile abstracte erau :perso-
nificate, erau destul de numeroase. 0 OgJinda (D'ioptra)
a ealhgitrului Pilip Singuraticul descrie in patru cinturi
~i in 1700 de versuri lupta dintre suflet ~i tru:p 1782 • La
inceputul secolului al XJVclea, un Meliteniotes compune
un poem de 3060 versuri politice Despre intelepciune
( Ek "·(," :l:c.vppocr\wt;\1 ), Pecioara minuna-ta care il conduce
;pe dnunuri grele, aparatc de animale fantastice, pina la
ca:"ltelnl stralucitor pe care Dumnezeu i 1-a d:ott ca sa
loeuhtsdl, in el si la care· nici un detaliu arhitectuml sau
ornamental n-a' fo:;;t omis. Pc zidurile parcului se pot
vedea toti zeii din Olimp cu :;;imbolurile lor ~i eroii din
Vechi:7 1 l 1'estament. Poetul, in rest necunoseut, a· revarsat
in opera sao imensa cantitate de informatii, datorate vas-
tei sale cruditii, dar aeest poem indigest ~ste tot atit de
rece e~t Romanul tranclafirului (din literatura franceza
medie\"ala), cu eare arc multf't asemanare 1783 • Acest gen de
exereitiu a avut mult succes· in ultimele secole in Bizant.
Descri~rea alegoricit a lunilor anului, inspirata de Ja
Teodor din Gaza, se gase~te in mai multe manuscrise in
care lnnile httine (sau attice) sint rcprezentate cu simbo-
lurile lor 1784 • Alcxios Oomnenul a adresat fiului sau loan
un fel de testament politic in versuri iambice 1785• Teodor
Metochites a Iasat douazeci de 1)oeme in hexametri, adre-
sate unor personaje din vrerrtea s;..:t ~i mai ales lui Nikefor
Grcgoras 1786 •

Eplurame ~i Antologii. Epigrama, lucrare destu1 de

scurta, pentru a fi gravata pe un monument sau. pe o
opera de arta, constituia unul dintre genurile favorite ale
poezit-i bizantine. Ea, fusese foarte cultivata in antichi-
tate ~i a devenit un gen literar in Alexandria unde se
simtea o pliicere in a cmn:imne epigrame, H1ra ca ac.estea
sa fie de:;;tinate gmvarii 1787• De aici au luat na~tere antolo-
giile, culegeri de epigrame, cum. a fost Oununa lui Melea-
gru din Gandara ~(Siria) in. care acesta i~i insera pro-
priile-i versuri, aproa:pe toate fiind erotice, ~i pe ale altor
treizcci ~i ~apte poeti inainta~i ai sai, de la Arhiloh pina
la conternporanii siH (primul seeol inaintea erei noastre ).
Exernplul acestuia a fo11t urmatJn epoca imperiala ro:niana
'}i aproape in toate eazurile cunoa~tem aceste culegeri .de
la cmn.pilatorii bizantini 178 8.
Aeest gen a fost primit in mod favorabil in Bizan~ ~i
cultiv~t in speciaiin perioadele de rena~tere litera,r:t, in

. 291
 secolul al VI-lea de catte istoricullui Iustinian, Agathias
din Myrina, ca~e a d~Lsificat pentru prima datit piesele
pe :;mhiecte 1789 : epigrame vot)ive, descriptive, fum•raret
ant>cdotice, satirice, amoroase, bahice. In seeolul al IX -lea,
marcat de activitatea, literara a lui Potios si a universi-
ta~ii lui Bardas, Constantin Kephalas, pr'otopappas .al
Palatului, a alcatuit inainte de anul 900 o nom\ antolo"
gie 1790 • 0 revizuire a acestPia, eclitie rev:lzuta ~i ad:1ugitar
a fost realizat~t in anul 980, fiind vorba de .A ntologicL Pa.la-
tina, care ctatoreaz~l ~west epitet unicului sau manuscris,
Codex Palatinus 1791 • In sfir~it, in vrernea Palt•ologilor,
Maximos Planudt>s (1260-1310) a editat o anto1ogie in
~apte eapitole care col'PHpund en cele ale lui Kephalas
~i en a,le · Antulogie'i Palatine. Yoga sa a eclipsat loate
culegerile anterioare 1 792.
Antologia Palatin(~ contine 3700 epigrame, 'in total
22 000 versuri impartit<> in 1.! ei1rti : Epigrame ere~tine
(cartea I), statuile Tennelor dt> ZeuxipoR (carte a II)r
inscriptii ale templului lui .Apollonis, vitduva lui .ALtaJos
d.in. Oizic (cartea III), prologurile lui Meleagru, Pilip 7
.Agathias (cartea IV), epigrarne amoroase (ca,rtea V},
votive (cartea YI), funeraro (eartea, YII) 179 :\ demonRtrative
(cartea IX), incurajatoare (cart;ea X), conversatii in
timpul mesei 0i glume (r;'JimoTtxtt xed r;xoiTnx&) (cartea
XI), l\Iuza copiHireasca (eartpa XII). DeRpre diferiti metri
(cartea XIII). Embleme, omcole (cm'tea XIV), dtverse
(cartea XV). · · ·
Vedem 'astfel c;}, orice terna putea constitui subiect de
epigrama. La temele antiee bizantinii lt> adaugau pe cele
cre~tine, dar legea genului nu ::<e schirnbm;e. Era vorha de
a, exprima sub o forma concisa o gindire banala, dar .care
sfirl'}ea prin a avea o trasatura caracteristic{t mai mult
san mai putin frapanta :
!Trelmie sii-1 e\i t pe Am or. Pedeapsii inutilii: eu nu voi sei\pa, mcrg1nd
pc picioarc, de un zeu inaripat care mii urmiire~te neincetat 1794• Nimeni
sii lin mai tremure in fata siigetilor hii Amor, ciici siilbaticul Eros a golit
asupra ·mea intreaga sa tolbii 179~. ,
... Unci cupe : Infloresc llllze1e sale care distilcazii miCI·c, ah, cupii;
tu le-ai a tins, savnreazii-le; nu sint gelos pe tine, dar a~ dori sa' :un •,oarta
ta 1796,
. Studios a iniiltat :icest frutljpS laca~ hli loan, marele slujitor al lui
Hristos ·; dar, in curind el a g{tsit recompensa nmncii sale, primind insemnele
consulare 1'"7.] · ·

.Joe1ui de cuvintc, joeuri de societatP. rnadrhraluri

asemanatoare cu celc m~re ii inc1ntau pe 'Pre~Jiol)lii din

292
 Franta seeolului al XVII-lea, aceasta era ca,racteristica
literaturii respective. De altfel, un numi'Lr considerabil de
epigrame nu au intrat in Antologii, de~i erau semnate de
nume iJustre ca filosoful Leon, contemporan cu J\'Iihail al
III -lea (des pre marii filosofi ; des pre Batrachomy omachia),
ca imparatul Leon al VI-lea (despre lunile romanilor), ca
loan Kyriotes Geometml (secolul al X-lea) (despre autorii
antici, Parintii Bisericii; teme mitologice, descrieri geogra-
fice, epitafuri, evenimente contemponme domniei lui
Nikefor Fokas, subiecte cre~tine etc.) 1798• In secolul al
XI-lea Psellos 1790 , Christophoros din J\'Iytilene 1800 , loan,.
arhieJ)iscop de l~uchait:t 1 ~ 1 , Teofilact din Ohrida1802 culti-
vau acest gen. La inceputul secolului al XlV-lea unul din
autorii de epigrame cei nmi fecunzi era Manuel Philes,
din Efes, ·di~.cipol al lui Gheorghios· Pachymeres, om de
litere nevoia~. Multe epigrame ale sale sint cereri de hrana,
mai ales de vinat, adresate unor inalte personalW1ti.
Un anumit eveninwnt detine un loc important in viata
sa : el a facut parte dintr-o misiune trimisa in Rusia pentru
a negocia caRMoria unci printese imperiale. Pretindea, de.
asemenea, c:1 ar fi fost in Persia, in India ~i in Ambia.
Descrierile sale asupra operelor de arta, astazi dispa-
mte, sint adesea pretioase 1803 •
Se obi~nuia, de asemenea, sa· se compuna piese atri-
buite unor personaje celebre, in special Parintilor :Bise-
ricii 1804 • Nu mai putin raspindite erau enigmele 1805 , intre
care celc dificile cum era lcarkinoi (raci), vers lizibil din -
orice directie, de la dreapta h't stinga sau invers 1806 ,
versurile~ecou, in care fiecare nou cuvint este mai lung
en o silaba, deeit precedentul ~i unde ultimul cuvint al
unui vers este primul cuvint al versului precedent 1807 •
Intreaga aceast{~ literatura, pune in eviden~a mod~l
erudit. de a petrece timpul, ce })I'esupunea o cunoa~tei'e
aprofundata a antichitatu clasice, care placea societatii
instruite din Bizant. De altfel nici pe departe n-au fost
tiparite. nenumaratele epigrame afla,te inca in manu-
sciise 1808 •

l•oezin ·tematica ~i de ocazie. Multe poeme, mai lungi

decit epigramele, tmtau subiecte analoge, iar eel mai
adesea erau simple exercitii de retorica. Versurile luiigna-
tios, diacon la Constantinopol ~i mitropolit al Niceei,
despi'e Adam, au forma unui dialog perfect simetric intre
trei personaje, fiecare recitind cite trei versuri deoda-

293
ta 130n. Un autor fecund este icromonaJml Mihail Gra:rn-
matikos, ea~·e a lasat versuri clespre diferite subiecte :
despre sobrietate (in aerostih alfabetic ), despre vanitatea
mitologiei, despre .Tudecata de Apoi, desprc Avraam,
precum (;li invective la. adresa unui ignorant devenit
episcop 1810 • Nume mai eunoscute sint cele ale lui Joan
Tzetzes 1811 , :M:iha.il Choniates, arhiepiscop de Atena 1812 ,
al fratelui sau Niketas 1813, al lui Nikefor Blemmydes 1814 ,
al lui Planudes 1815 ~i, in secolul al XV-lea, al lui Joan
Eugenikos 1816 , care, de~i autori ai unor opere mai impor-
tante, n-au dispre1!uit acest gen de poezie. Toate aces tea iti
las<'t impresh1 de bud1ti improvizate, datorate unei exec-
lente memorii, diJ1 care \3~neau dup~t dorinta frazele s,i
expresiile anticilor, I?e ca.re nu ezitau sa ~i le insu~eascrt.

H. Poezia ritrnidi

Poezia ritmica reprezintil, manifestarea cea mai ongi-

naUt a geniului poetic aJ grecHor din Evul Medin, Heli-
gioasi"t, populara, lipsita de orice eruditie antica, e2t se
opune poeziei savante, atit prin temele sale cit ~i prin
metrid't 1817.

Pt·ozodia. Poetii ritmici nu se mai preoeupa de canti-

tatea V()calelor, la care urechca poporului nu mai este sen-
sibila. Cele dona reguli csentiale sint izosilabia 1818 ~i
homotonia, observarm1 accentului tonic. !ntr-o acem1~i
bucata versurile sint inegale. Poetul este condus de senti-
mentul muzical, singurul care corm1nda lungimea vcrsurilor
~i gruparea lor in strofe. De~i el folose~te limba clasica,
xnai ales pe aceea a Bibliei Scptuaginta, a, Evangheliilor,
a p,~n·tntilor Bisericii, el eviti1 orice expr~:Jsie care ar pre3
zenta dificulti1ti de intelegero pontrn popor. Aceasta
poezie a melozilor, nume care Re da poetilor rittnici, nu
mai cste o distractie a litera1:ilor, ci o literatur?v nationa;la.

Heseopet·irea sa. Poezia ritmica a, fost multa vreme

nocunoscutit ~i luatrt drept prozrt, deoarece era·transcrisa
ca atare in manuscrise, erudiiJii din Bizant neccmsiderind
versuri decit poezia ca,re res1;ecta regula, ~antitatiL Unul
dintre cci mai savanti liturgi~ti din secolul al XIX-lea,
cardinalul Pitra, a fost eel care a descoperit ritmulacestor
irrmuri intr-un manuscris din Petersburg 1819 ~i. astfel

294
 a desehi!:; drum cercetarilor, care au :permis restituirea
artei melozilor.

J~orma poeziilor ritmicc. Ele au luat na~tere din slujba

canoniaHi care consta in :primul rind in psalrnodierc dar care
avea ca, baza cintul alternat (antifon). Antifonul a condus
la trop(t1", refren intercalat sau ritornela muzieaHi, intro-
dusa dupa ficcare verset al unui psalm, pc care se pun
cuvinte mai intii foarte scurte, apoi o intreaga desfa~u­
rare, Qa.re a constituit la inceput · o strof(~ ~i dupit aeeca
un poem (oda ). hmos1tl ( s'Cpfl6c;) cste ~strom-mode'!, dupa
care cclelaltc rcproduc schema.
Poemul se prezin1i:1 sub doua forme : kontalcion-·nl
sau imnul, compus din mai multo strofe egale, ~i canonttl,
succesiune de ma,i multe cinturi (8 sau 9), unde fiecare a.re
propria sa strnetura 1820 • La sfir~itul fiecarei strofe se
,. afl3. un refren (~cpu ~w~ov ), ht origine o aclamare pioa~a
a credinciosilor. Rirna este folosita in mod frecvent. In
sfiqit, am·ostJ:h?d este caracteristic acestei poezii : primele
litere ale fiecarui vers sint unite pentru a forma un cuvint
sau o fraz~L, ori alfabetul, A - !1 san !1 - A, ori numele
autorului, titlul imnului etc. 1 8 21 ricrostihul furnizeaz::i.
uneori informa~ii pretioase.

Od~Jinile. Originile :westor cintari populare sint :::mte-.

rioare Pacii Bisericii *: ereticii, precum gnosticul Barde-
sanes din Bdessa (seeolulal II-lea), au raSJ)indit imnuri de
propaganda carora le-an asociat cintul; aparatorii ortodo-
xiei au imprumutat accst l)roeeden. Dupa parerea Sfin-
tului Efrem dirt Nisibis, Bardesanes ,a oferit celor sana-
to~i otra.va amara ascunsa in dnlcea~a". El insu~ir
retras la Edessa (363-313) a compus imnuri impotriva.
ereticilor, inspirindu-se din prozodia lui Eardesanes 1822 •
El este adevaratul cr~'ator al poezJei ecleziastiee. Inn:turile
sale,. serise in limba siriaea ~i in greaca, erau cintate de
eoruri alternate. Versurile erau compuse din 4 pina la
10 silabe ~i repartizate in strofe, eare se tenninau printr-fJ
J)iesrt sau o doxologie. A compus 75 de varieta~i de imnuri
Cll acrostihuri 1823 • Influenta sa asupra melozilor este
de netag3duit.

"' PACEA BISEF\ICJI. Denumire data trecerii ln legalitate a Bise-

ricii Cl'e~tine in upna ,,edictului de Ia Milano", dat de Constantin eel
Mare tn 313, care a S\lspendat persecuii:le anticre§tille. ·

295
 Uomauos llelodnl. Homanos nu este eel ma:l vechi
dar este eel mai ilustru dintre melozi. De h1 prima editare
a citorva dintre operelc s~tle de cCttre ca,rdinalul Pitra 1824 ,.
a devenit obiectvl unui mare numar de cercet:lri, iar
descoperirHe au demonstrat ea produetia sa poetiea a fost
de o fecunqitate prodigioasa. El a prosla vit toa te sarha-
torile anului ~i majoritatea sfintilor 1 8 25 •
S-a n{tF:eut la BmeHKa, a fost diacon la, Biseriea Lnvierii
din Beirut, a venit la Constantinopol in vremea lui Anas-
tasios Hi a trait sub Justin si Justinian. :Fitcea parte djn
clerult.i'hei man(Ls(.iri a :Feciottrei zisa din Cyrus; aici a fost
inmormintat ~i este onorat ca sfint la 1 octombrie 1826 •
Dupa emn spune legenda, el a pet.reeut noaptea d(~ Cr:tciun
in Biserica Blacherne, eind i s-a aratat Pecioara ·in vis
~i 1-a. inzestrat eu darul poeziei meludice 1827 •
Jnmurile lui Homanos s1nt ]( o.ntakia, cu strof'e egale,
a earor forma este simpli-\., seutit:~ de oriee retorim1, dar
exprima o credinta profundit, care I:!C traduce prin amp loa-
rea expresiei, prin canwterul dramatic al anumitor epi-
soade, in care melodul introduce dialoguri emotionante,
ca celal JVIariei ~i allui Iisus ]JC cruce, in sfir~it prin imagini
grandioase care !:lint adesm1 para.fraze ale Ribllei 1828 • ·
[lata, de excmplu, preludiul irnnului de Cnkiun:
'H l~xplle~oc; cr-1)\;.epov · Astazi, Fecioara
~0~ ~ltE:fl_O'J~~0\1 ;_~l<TE:~ n na~te pe Cel de 0 fiint<l cu Tatal
hen '1) y·~ -co Glt'Y)AXW\1 Jar piirnintul, grota sa
Tw ci.Jtpocrh-<p 7tpocrocys~ ~i-o · .,ofera Nemarginituhd 1829• J
Imuul despre ,Judeeata de Apoi este plin de lUI. suflu
epic, care 1-ar fi putut inBpim pe autorullui Die8lrae 18 a0 •
[,Cind vei vcni, Doamne,- Jn slava Ta pe pilmlnt- se va entre•
mura tot ecc>t ce existii. - Cincl un torent de foe sc va napusti - in
fata judettilui Tau, - cine! se vor deschide Carlile - ~i va ic9i la lumina
ceca ce era ascuns, - Ah ! scapa-ma atunci - de cuptorul eel ve~nic -
~~ jmJ<;ca-ma sa fiu vrcdnic a sta -'- la dreapta Ta - 0, cclm11i clrept dintre
. Judcciltori 1831 .]
f?i ee poate fi mai gratios, mai antrenant dceit imnul
pentru Epil"anie :
Av:x-ro),·lj~; ~crnsp &cr-r~p-To,);. p.ocyau:; €x llepcr[So;-o3·~ncrov
6s6<ppov-Te:x-r·~v:x~ ev crrnJI.ocUj)-Tw e:Max ~cr:xvn Xp~c--rw­
,-foU-rov r:pocrxuv~cr.Ju, ...
a earui sprinteneal~ a, ritrnului nu se JlOa,te reda · intr-o
tradncere:
[Precum steaua de la Ha>arit, - i-a cond11s din Persia pc uutgi, -
SJJre Spirltul divin, -- adns pe Iumec intr"o pc~tera ~ Hristos 'eel bine-
voitor, "- sa se h:chine in fata lui, ~· regi in fat a regelui .' .. (j31!dt).ei<;; -:-if}
fl:xcr~/..d)' sa•.]

296
 Dar nu trebuie uitat ca Romanos .si melozii sint 1nainte
de toate muzieieni, caci Kontakia si~t facute pentru a fi
cinta,te, iar versul trebnie sa se adapteze la melodie. De
aici au aparut ~i gre~eli, datorate ignor:1rii muzicii de catre
copi~tii de manuserise 1833 • · .

Jlcwiom!.a de dnpa Uomano'. :~n~care:1, in ca,re Ro-

manos este eel mai ilustru reprezentant, nu s-a restrins
dupa disparitia lui, dar virsta de aur a poeziei melodiee ·
este enprinsa in mod deosebit intre sfiqitul seeolelor al
VI-lea §i al X-lea. Autoritatca lui Romanos i-a supravie-
tuit lui insu§i, cum o demonstreaz/'1 Imnul .1lcatist 1834 ,
care se .einta in simbi'i,ta eelei de a cineca saptamini a
postului Pa~telor, pentru :;t-i multumi :Pecioarei ca a
salvat Constantinopoln l de asaltul barbarilor 1835 •
Acest imn estc impartit in dona grupuri de ~ase strofe :
grurml istoric (de la Buna Vestire la Intrarea in biserica
a Fecioarei), grupnl mistie sau teologic (multumiri XOG~ps- ·
-na~wL, lui Hristos ~i l•'ecioarei). A dona parte coincide
aproape euvint cu cuvint cu un Kontakion al lui Romanos
pentru Rusalii ; metrul versetelor este identic. In plus,
primul preludiu se inspira din imnul situ pentru Bnna Yes-
tire, cu acelea~i saluturi ~i en acela~i refren. Prin forma
sa· ·eleganU1, prin profunzimea sentimcntului mistie ~i
frumusetea muzicala a cuvintelor. Acatistul este unic in
litemtnJ:a bizantina 1 8 3 6.
Imnullui Romanos pentru Craciun en:t cintat pina in
secolul al XII-lea de eoruri alternate, la biseriea Sfinta
Sofia ~i la Sfintii Apostoli, ·dar imnografii din secolele al
VIII-lea ~i al IX-lea au eliminat Kontak1:oanele sale din
cartile liturgiee pentru a piasa in locul acestom propriile
lor lucrari 1837 • Andrei, episcop de Gortyna in Creta, nas-
cut la Damasc 'in anul 660, a fost cleric la Ierusalim, apoi
la Constantinopol unde a adus obieeiurile liturgice din
Palestina. Muzician ~i melod, el a introdus canonul 1 B3 s
in poezi!JJ ritmica, care a ci~tigat in acest fel mai multa
libertate ~i fantezie,. A compus, de asemenea, idiomele,
strofe izolate ~i libere, despre sarbatorile anului. I.-a imi-
tat pe Romanos in luemrea sa Marele Canon de 250
strofe, dar acesta nu are nici simplitate nici eleganta1839 •
In secolul ::lil VIII-lea Sfintii loan Damaschin ~i Cosmas,
legati printr-o strinsa prietenie, calugari la Sfintul Sava,
au cultivat aici poezia religioasa 1840 ~i au reu~it mai ales
in eompozitia de canonuri. Ei au luat ca model poeziile lui

297
 Grigore din Nazianz. Stilul1or e;!,utat se opune simpHHtH
lui Romanos. loan reuseR!;c sa dea, pieRelor sale acroRti-
huri compusc din distrhui·i; in afara de aceasta, in cano-
nurilc :tnumitor sarbatori, el respecta cantitatea voealelor
urmind regulHe prozodiei antice 1841 •
In perioada ieonoclasti1, poezi::t .melodica estc reprezen,
tatit prin lucrarile, multa vreme necunoscutc, ale lui Andrei
Orbul 18J. 2 , ~i prin ciHugarii de la i\1amlstirea Studion, To-
odor 181 \ frat,•le sf'm, Iosif, fra,tii ypo.n-ro~. Teodor ;;;i
Teofanes, imnograful Sfintul Clement 1844 , poeta Kasia;18 '15 •
Toate imnurilc din aceasta perioada au drept caracte-
ristica stilu1 cautat, tonul bombastic, abuzul de epitete.
Anumite imnuri nu sint altceva decit parafraze versificate
ale 'tmor legende hagiograf:ice 'in proza.
in Becolul al XI-lea, se pa.re ca suflul poetie a1 m.elozilor
s-ar fi stins, dc~i poezia ritmica lnci"t mqi: em eulttvaU in
mitni'Lstiri, in Rpeeialla n.fii,nilc;tin'a Grottaferratf'v de llnga
Roma. Contrar parerii lui Krumbacher,. care plaseaz{L
dispa,ri\;ia sa pe la, sfiqitul secolnlui al XI -lea, aceasti1 a
supravletuit pina la sfir~itul imperiului 1846 • IDa m1· numai
ca a continuat s;'t figureze in c:1rtile liturgiee, dar a produs
ehiar opere noi care poarti"i numelo lui Simeon J\fetafrastes
(Liturghi~t pcntru Vinerea lVIare), al lui Manuel Holo-
holos (sccolul a,l XIII-le<l,), al lui JHanuel Phiks, al lui
Nikefor Kallistos, istoric al Bisericii 1847, care a regasit
intr-'o oarecare m~umra vocabularul simplu ~i virtuozitatea
vechilor mrlozi.

III. .Mnzica bizantina

Dupi"L cum am mai arittat, mclozii nu emu doar por:;ti 7
ci in. n;wd deosebit muzicieni. Compozitia muziea,la pre-
ceda pc aceea a textulni, subordonat ritmulni. Abia Ia sfir-
§itul secolului al JXclea a inceput si1 se puna texte noi pe
.melodii vechi. Studiul muzicil bizantine reprezinti1, prln
urmare, complctarea necesar::l. · studiului poeziei ritn1ice.
Muzica ofera, de altfel, unul din aspectele cele mai carac-
tel'iRtice al dezvoWirli intele;.~tuale f;ii al'!!istiee a lumii bi-
zantine.
Din pacate, studiul sau se afH1 departe de a fi terruinat.
Mamiserisele nmzieale sint de o intcrpretare difieilf't ia.r
muzicogra.fii nu se pun de acord asupra semnelor din porta-
tivele aeestora.

298
 J\luzicogn1fii bizantini. Nu sepot folosi tratatele erudi-
\Jilor .biz.:'bntini despre muzidt : acestea sint in majorit~~tea
cazurilor simple 11lagieri ale autorilor antici. Studiul mu-
zicii teoretice facea pa,rte din quadrivium ~i apa.rtJnea
~tiintelor matematice. Tratatele lui Psellos desprc mu-
zica, cele ale lui Gheorghios Pachymeres ~i Manuel Bry-
ennos nu ne cornunidL nimic despre compozi~iile nmzi-
calc executate intr-adevar in J?izan~ 1 84 8 •
Cu totul altfel se prezinta un tratat ~tnonim, atribuit
unui locuitor al Ierusalirnului, care se intituleaza llag·io-
polites (ceta~ean al Ora~ului Sfint). Tr~ttatul sau cste
cartea de cint a bisericii din Ierusalim, care con~inc regu-
lile fixate de Kosmas. Ea pa.streazi'!J fragmentc muzicale
pretioase din ·antichitatea greaca ~i constituie unul din
I'arele documente 'Gare ne dau inforrnatii despre rruzica
laica. Este, mai ales, m1 tratat t<:~oretic ~i practic, al cin-
tecului liturgic, care cuprinde o serie de extrase juxtapuse,
far:\ ordine. I..~imba incilcita tradea.za originca orientala 1849.
•.

(:ai·aetere ~i origini. da ~i muzica, anticilor, muzica

hizantina n-a cunoscut armonia 1850 • :Ea este doar melodicr~
~;d ritmica; destinata pentru cinta,rea Ja, unison. Era in-
totdeauna asociat:1 cu poezia ~i cu dansul. Instrumentele
muzieale, flautul sau lira, serveau la sust.inerea cintecului
~i nu la acompanian1ent.
:Muzica era cea care determina, troparele · ~i strofa"mo-
del, irmosul. Ca ~i in antiebitate, existau 8 nwiluri sau
tonztri (·h_o~,) 4 tonuri principale ( authentai, kyrioi) ~i
patru tonuri oblice (plagioi sau plagale ), eare purtau nume
antice (dorian, frigian etc.) dar se deosebeau profund. Unii
muzicologi ~m aratat ca muzica, hizantina a rupt-o in
intregime cu mnzica din antichitate, in plina decadenta,
devcnitt~ un exercitiu de virtiuozitate.

Octoilin1, carte penttu ofieiere~1 slnjbei, co;ntiniltd 9

ode adaugatc la psaltire, estc atribuit pe 11edrept sfintului
loan Da1naschin. El figureaza,, de fapt, partial, pe un pa-
pirus din secolul al VII-lea. A.cesta forma un canon reci-
tat,eu intierealare de tropare. Primul (irrnos·ul) reamintea
profe~iile ~i insista asupra identitatii Tatalui Ceresc din
Vcchiul ~i Noul Testament. Cea de a noua oda era -~Iag­
"~ificat-ul 1851 • Pe de a.lta parte, sfintii Joan Darnasehin
lili Kosmas foloseau in irrnoi dou{t noi tonuri mijlocii. Exis-

299
 tau deci 10 tonuri, ale caror nume provenm1n din: nota~ie,
drcpte pentrn tonurile principale, oblicepenh·uplagale*1852 •
.M:clodia bizantina Re deosebe~te de cea antica printr-o
m~hi mare boga,tie; ca,re se datore~te influentei siriene;
.Aceasta izvoraste din inmdirea sa cu melodiile ambroziana
:;;i gregorianii, care se expliea ptin sursa comuna 1853 • TrP-
buie amintit, de altfel, ca Grigore cell\llare, inainte de ur-
carea sa pe ironul -papal, a fost apoerisiar** al :pa,pei la
Const<tntinopol, unde a putut sa cunoase{t liturghia bizan-
tina, ~i c{t, mai tirziu i s-a repro~at _ca in .refonna sa nmzi-
cala i-ar fi imitat pe greci. Papa Sergius, de origine siri-
ana, <L introduS efeetiV Ill liturghia romana praetici ~i
cinturi imprumutate de Ja Bizant 1854 • .
Nu este mai putin adevarat cit melodia bizantina nu a
incetat sa fie o artil popularrt iar dov~da vitalitatJi sale
nc-o ofera modific{ul'ile pe e~tre le-a suferit de-a lungul seco-
lelor. Un oarecare · calngar de la Athos, loan, zis Kuku-
zelis, adauga melodiilor modulatii care prelungesc silabele,
intr-o epoea in care vtwe::t umana inlocuia orga ~i instru-
.mentele de acompanianwnt 18 5 5 •

Nolatia. Arta vechilot melozi era exelusiv orala, no-

tatia era necunosent~l. Dirijorul corului puncta fra,;r,a mu-
zicala indicind intervalcle prin gesturile miinii, de jos in
sus indicind urearea voeii, de sus in jos cohor!rea eL Acesta
este sistemul numit ekfonetic 1856 • Ahia in !'lecolul a.l IX-lea
au ap:'i,rut in manuscrisele muzicale acele neurn;e ( ve:u[J-<X)
senm, note ptopriu-zise, adoptate ~i in Occ~dent.
Aspectul lor est.e de Htere alfabetiee deforma,te 18M.
Uncle exprima intervalele :somata, indicind repetarea unui
sunet care urea san coboara; pneumata (spirite), sarituride
mai muUe trepte (terta, quarta, qvinta). Altelr, hypo-
staseis san afone indica dnrata emisici (semne de orga).
Aceste semae serveau ca siguranta pentru eantori, dar nil
redan sunetele exprimate prin literele care ind.ica.u to-
nurile 1858 •

Muzica laica. Hagiopolites dis tinge muziea laica ( ~cr[J.a:)

de cintecele 1Jiserice~ti. !n afara eelor opt tonuri, ea po-
seda patru tonuri mijlocii ~i patru modulaW {phtorai ),
adevarate game noi, care se termina intr-un alt ton decit

* Caden~a muzicaUt(n. trad.).

** APOCRISIAH. Ambasador acreditat de un patriarh pe Jinga un
alt patriarh, ori pe Hngll imparat. Nu avea un caracter plenipotenFar.
 c,elar~ la tnceput. Ea are vrin urmare eel putin 16 s<·ari
mnJ~ica,le la dispozitia ~m 1859 •
Din paca,te, aceasta esLe putin eunoscuta, de~i t<. avut
aceea:;Ji reputatie ca ~i muzica religioas:l. Mazaris a intil-
nit in Hades un muzician celebru din secolul al XV-lea,
Lampada,rios, care se plingea ca fiul sau i~i prm;titueaza
talentu 1 pmeticind 'rnuzica laiea ~i inveselind serbariletnon-
dene ale bog:lta~ilor desfrinati din OonstantinopoP 8 6°.
P~rele monumente ale acestef muzici care ne-au parV-enit
sint aclamatiile ritmice ale demelor ~i cintecele jignitoare
pe care le compuneau impotriva suveranilor. Sint clasifieate
!Jn aceea~i categoric imnurile eintate la Marele Palat cu
oeazia marilor sarbatori ate Bisericii 1861 • Un cintec popu-
lar <d rindunicii, cintat de tineri, deserie in versuri hepta-
.silahiee na~terea primaverii eu rcfrenul 'Pw[LIZV~cx v~xe: (Sa
inviugi, Romanie !)* Isr.~.

lnstrumente muzieah•. - Orgile d<:~tineau un loe im-

}lOrhwt in ceremoniile religioaRe Rau civile. Orga era eu-
no.scuta din indepartata aritiehitate, d~tr i se atribuia. unui
alexandrin din seeolul al ill -lea dinaintea erei noastre,
Cteribios, inventarea orgii hidraulice 186 \ f'oarte la moda
in primul seeol a,l imperiului, uncle era considerata ca o
eurio:dtate 1864 •
. Orga hidraulica a f'ost inloeuiti:'t ln Bizant cu orga pne-
umatiea, manevrata cu ajutorul unor foale, care pompa:u
.aerul in tevi de lungirne inegala ~i descrescinda. Exista o
descriere precis{t intr-un mic poem al impara,tului Iulian, ·
potrivit careiaaerul era inmagazinat intr-un burduf' de piele.
· ,,Un .virtuos indemim1tic, stind in picioare, lasa degetele
:sale sprintene Hii ah~rge pe clapele care f'ae flautele sa vor-
beasca ~i joeul salturilor lor ,delieat.e produc melodia"1 865 :
Doni:!, ,orgi de acest fel sint sculptate pe tmnelia obeli.Scu-
lui lui Teodosht I la Constantinopol, la eele doua eapete
:ale nnui ~ir de dansatori 1866 : Aceste orgi, cunoscute in
Oeeident in vremea Sfiutului A.ugustin, erau uitate in
Hecolul al VIII-lea, iar orp~ trimisa in dar de Constantin
al V-lea lui J?epirt eel Seurt in a nul 757 a stirnit o rna.re
(•.urim-:itate 1867 •

'' HOMANIA. Termenul (latin, trecut apoi in grece~te) a aparut

1n sec:. IV - V, desemnind lumea romana, vazuta in opozitie cu teritoriile
locuite. de barhari. Op()zitia RomaniafBar/)aricum s-a grefat apoi pe opo-
zit.ia Christi ani/ Pa11ani. Termenul R. s-a pastrat eyi in partca ori.~utalil
:a Il:n,periului, iuclusiv dupa ·ce latlita nu a mai fost vorbitiL

301
 Or'gile bizantine Jerau de m~trimi diferite f'i existau
mat·ea' orga fLEY~cr-rov elpycx.'lov, probabil fix;1 ~i orga'mo,nuttla
xe:tp6ypcx.cpov, cx.uf. 't)-rtx6v opycx.vov, orga u~or de transpor-
. tatl8 68 • Cind imparatul Constantin ~i Irena au faA:mt o
cal:Uoi'ie militara pe frontiera Traeiei in anul 784, mai
niulte organa figurau in bagajele lor 1869, ~i dernel~~ aveau
organi~tii lor cunoscuyi, care avPau un rol esentialla re-
coptiile ~i procesiunile Imperiale 1870 •
Totu~i orga nu era un instrument de acompaniament ~i
se folosea aproape exclnsiv la ceremoniile imperiale. Am
,vazut ca imnulliturgic nu estc acompa.niat. El poseda for-
rnele ~i tonnrile care il conduc, dar nu la fel estc cazul cu
rnuzi.ca instrumentaEi. Orga este un instn1men t de oreh#?stra
eare moduleazrt adesea cintecele rcligioase, de e~emplu
. trisaghionulla hipourom, dar nu le aeompaniaza 1 8 71 •

fLa banchetul oferit in anul 9·16 ambasadorilor sarazini de ciitre Con-

.stantin Porfirogenetul, coruri invizibile.celebrau gloria lmsileului ~in Homa-
niei. Aceste voci melodioase erau ale can torilor de la. Sfinta Sofia si de la
Sfin Pi Apostoli, ascun~i ln dosul unei drapcrii de pmpuri\. Ei se' opreau
la fieeare parte a slujhei ~i · at1inci izbuenean accentele orgilor cu tuburi<
de. atir ~i argint care aduccan bucurie in inimile invilafilor 1872 .]

Un mare numar de alte instrumente muzicale cu cc.)a:rrde

sau de suflat sint citate in texte sau fignreaza pe monu-
mcntc,. cum sint ghitara, lauta cu mai multe coarde in-
tinsc pe o seindura, in forma de vioara 1873 , psalterionul,
flmrtul, eornul de filde~. Noileeunoa~temdestuldeputJnlB74.

IV~· Epopeea

ln. p'of~da a eee~u ee Eisase sa ~e :pre$UJll1Il1 caracter_UJ

artificial allitcraturii. sale sa'Vante, Bizanyul a posedat o
epope~ nayionaJa, ale earei izvoarc sint de origine ~i de
limbi:t. J)Opulara .
. · fasiic DighenisAkdtas.!n'annl1872, Sathas a descope~
tit intr-un mannscris din Trapezunt, datind din secolul
al XVI-lea, epopeea Vitejiilor lui Vasile Dighenis .Akri-'
tas ~i a fost frapat de legMnrile aeestui poem eu eintecele
popnla,re {tragouclia) din Cipru ~i din yi\rile Pm:~tului
Euxi:h; · .
J){ai tirziu s-atl '(l¢.scoperit mal multe ver~iuntmanu­
scrise, in general de data recenta 1875 •

302
 A0estiea siut luer;~u:J. ale unor eruditi de provineie, care
au gftsit ~late istorice 1n cronicl ~i expresii in Homer, dar
ale ci\ror izvoare prhwipale emu cantilenele sau trftgou-
--dia, in limbrt popular(c. · ·
Adc.v(tratul subiect al poemulni este lupt::t In1periului
'llizantin cu Isbrm1l in secok·k aJ IX-lea Hi al X-"lea si
~lp<\l'area frontiei'elor de catre Inili(iia spech1Ja a Akrltai-
lor* impotriva saraz;inilor ~i a apelatai-lor, bande de til-
11iHi eare tr:liau pe sc•ama celor doi adversari 1876 • Imcnsul
dort f{ieut de Bizant; tirnp de dow). secole pentru a re-
'OCupa Orientul ~i a face R(L ;.;e retraga. Islanml,- a stimula t
cntuziasmul poporului, ea.re a pC'i'sonificat acC'asta lupta ·
in figum eroieit a lui Vasile Dighcnls AkritaR.
Prin urmare, epopeea bizan\.Iui\ a luat na~terc 1n re-
giuneLl frontierelor Clliciei ~i Uappadociei 1ntinsii in secolnl
al X-h:a, pinala Eufrat. 0 dubH1 linic de posturi, foarte
:apropia.te uncle de altele, asigura frontiera. Luptelc din-
'tre akritai ~i sarazini, jafurile, atacurile nca~teptatc crau
. ewnimentc zilnicc·, de unde ayentnri, dueluri,1ntre cape-
intimpl:lri extraordinare.
fiind in contact mulb1, VI·eme, crestinii ili musul-
in;:tnii au sfir~it prin a stabili intre ei rela~ii de 'simpatie
~i stim1 reciproca, sehimburile. periodi-ce de prizonieri
fiind cea mai buna dovada in acest sens 1877 • Aceea~;~i Viati'u
·nventuroasa, aceea~i dmgoste pentru aur, aceea~;~i admi-
ra11ie fata de frumoasele lovitnri de spada, aceea~i lupta
f•rincPn~~ impotriva apelatai-lor, dezertorilor, ldcftilor**, da-
mt~itoti pentru h>\,i, acela~i Rpirit eavalerese. 'roate' con-
ditiile favorabile na~terii unci epopei sc g;Coseau, astfel, re-
unite. De partea bizantini~, strategii themelor, departe
fiind de Oonstantinopol, se bucurau de o via~a mai libera
:~i de o cvasi-indcpenden~i:lo, fara ca loialitatea lor fata de
hasilcll sa sufere, ~i aeeasta este una din tras:l,turile carac-
teriinice ale· epopei.~i lui Diglwni::; Akritas 1878 •
In8!:'t~i virsta manuseris.elor sale ara,ta ca populatitatea
luJ 3, supraviet;uit. multa vreme in Evul JYlediu : duprt ver-
~iunea de la Bscurial, aezi, asemanatori jonglerilor llOi;\tri,
;{', recitau la <1dnnil..rlle nobililor 187 &.

* /\KHITAL Formapuni de granicerl, trupe de elitil, sarecontinuau

v:echile corpuri de limitanei. Sl; constituie in timpul dinastie:i rl:uicedonene .
.Benefidau de scutiri de 'ilrlpozite ~i nu faceau parte din armata theme/or.
*• KLEFTL Tilhari sau lmidnci din zonele ~ntoase ale Gr.eeieL

303
 A~:1 cum ne-a, parvenit, ponmul cuprindc- opt eintece
impal'~ite in trei part.i, destul de diferite ca ton ~i, ca.
spirit 1880 • .
Primele trei cintmi, care formeaza. r;rima paite, bint
consacrate parintHor lui Dighenis .Alnitas. Cu sigunmtil
ei't· nu aceasta este part,ea eea n.mi yeche, ckoaH'ee vHejiHe
iatiHui lui Dighenis, emirul din Ellessa, care 1 1'\peR,te ~i
ia de sot.ie pe fiie~1 strategului Andronic Du1ms, sint lntr.-o
0(1l'~CaTe masma Ull duhlet _al vitejiilol' lui Dlghe:nis.
Partea a dona, expunere a acestor vitejii, reprezini a,
poemul primitiv, dar interpolat eu digresiuni care Jor-
meazit tot atitea povestiri rliRtinete. DupiJ expliuuca
nunwlui si'tu, lJiyheni,'!, nascut din dona rase, ~i o rE·vo1ire
asupn;, ispravHor l aU\lui sau, poetul cde bn.:tzi'c enea, ce
in ()lu:,nsons de gcste s-a,r fi nmnJt Copili11'ia lu£ Digh6nis,
educa~ia sa, ispravile sale minunate, dragoRtea sa pentxu
Evdok:ia, fiiea unui strateg care ii decapitape pretendentii
la m1na acestPia. DarE\ uokir" va fi tovara::;a fidela a non-
lui, care() rape~5te: k,tal Evdo1:;;iei 1i urmih:eR,te Cll O<vll.H'nii
sai, dar Dighenis ~c apara cu un asemene2. cmaj, ineit
te;.;ul uimit il acee !Yhl ea ginere. Ca;.;atoria s~1 a fost cele lHill-
. taccu mare fast. Bl elibereaza ~<1m de Apelatai t~ireihttatia,
sa ajunge in eurind pini'i, la imparat, tu ('~"re are o iJJ·t~-e­
vedere pe rnalurile Eufratului (cintul IV).
Poemul putea sa c;e termine aiei ~i poate ca R,i
era hb inceput, dar ceea eo earaetnizeaza adFviind~~ {'po-
pee populara, f'1;ie faptul ca ea 1\U ,':0 termini\ nic.ioda,t.a.
0 serie de episoark distincte eompleteaza, einturilf~ urma-
toare R,i ~Hem impresia unor poeme juxtapuRe. Mai 1ntli
este "povestea, dragostei lui Dighenis 1wntru o tinara ~"Ha­
hoa~ica, pe care rapitorul sau a aband<ma:t-o cu laR,i.t:1te
(c1ntul V); apoi Dig-henis o regase~te pe Evdoki.a ~i o
salvcaza de ataeuri1e unui drr,gon, ('~truia. ii iaic eu sabia
et>le t1ci eapcte ~i d·· un leu pe e<U'P n omoar~1 eu o lovituri'L
de maeiuea. Bm in luna mai, rmtura en:t in ~arbi\to;-ue.
Dighenis face coardeln H1utei sale si':'t vibreze ; sunetele,
repetate de ecoul muntilor, :>.trag Apnla\;ii care vor Ra
o raprasci'i pn Bvdokia. Dighenis ii pune pe fuga, dar
este provoea,t de trPi cavaleri stra.lr:c·iti. .Dighenis \i 1nvin-
ge pn toti, dar k (E). mie~te viata. Bi se retrag bineeuv]n-
tlndn-1, dar fmio~i de inhingen·, h1nReaza ilnpotriva lui
un dw~man de .temut, pe 1VI11ximo Ama,zoana, dcser:n-
denta a Amazoanelor, pe eare Ale:xandru eel Mare le aduMe-
SfJ din India.

304
 J_,upta oroic:1 a lui Dighenis impotriva lui Maximo,
formeazfL un alt poent, remarcartiil 'prin caractm·ul sau
cavalen:sc care ne face 1:1a rw gindim la epopeea noastra.,
1nai vutin minunile. Maximo a vxut sa traven;eze Eufxatul
dar Dighenis o intimpina in mod galant avintindu-se
cu calul in fluviu. Maximo se ar·unca asupra lui : Dighenis
ii l'U})O laneea, face sa-i cada sabia ~i casea. Cuprinsa de
spaima, ea inge,rmneheaza la picioarf'le lui, dar ii eHe
ea favoare un nou duel, care pentru ea nu este mai fericit.
Attmci, pentru a demonstra ca este imblinziti'i, ea se ofeia
invingatorului, c:1re nu poctte IT:t.ista fnunusetii ei.
Isp:ravile lui Dighenis sint terminate ~i parte?. a treia
(cinturile VII ~i VIII) il arata odilmiudu-se ling~t Evdokh!J
in palatul minuna,t pe care l-a eonstruit pc malurile Eufra-
tului. Singurele sale ispravi sint ·de acum inainte legate
de vinatoate ; el sugrun!.a animalele saHmtice f;1,ra niei o
a.nua. La into~trcorea de la una din aceste vinatmi face o
baie en apa reee e~t gheata ~i m1pata o boala care-i provoaca
moartea.. Sfir~it ciudat pentru un erou. :Moaitea Evdokiei
in acel~~i timp eu a lui, descrien'{:t fune.raliilor in mijlocul
unci multimi de O?vincni, plinsetcle pe monnintul lor
incheie poemul, dar se obsena ca ~west final cste cam
artificial ; cu siguranta ca el nu a)re nimic comuu cu versiu-
nea primitiva.

C:uacteristicile poemului. Chiar ~l m stan·a actuaia,

poemul lui Dighenis se remarca prin originalitt~Jte, fata
de celclalte l)l'Oductu literare din Biiant.
Inainte de toate sint descrierile pitorc~ti care eonfera
evenimentelor un cadru stralucit, ca sosirea ttiumfala a
lui Dighenis, ~i a logodnicei sale in easa strategului :
trom]1etele suna, tobele bat, orgile de argint cinta melo-
diile cele mai frumoase, servitorii aclam~L N unta a dmat
trPi luni, tirnp in care ospetele se succedau, iar tinm·ii
easato:ri1;i sint eople~i\ii de cadouri: eai, leo1mrzi pentru
v'inatoare, ~oimi, ieoane, anne, printre care sabia lui
Ohosroc 1881 • Descrierea palatului, demn de zinc, al lui
Dighenis Aln'itas, \inc aproape un c'int intreg 1 882 ; totul
era numai in marmura de culOI'i lucioase, pardoseala. de
alabast;Iu ~lefuit ea o gheata, triclinium-uri stralucitoare
de mozaicuri pe fond de aur care reprezinta eroi legendari
din antichitatea pagina, alaturi de cci (~i Vechiului Testa-
ment, Achile alaturi de Samson, David in fata lui .Alexan-
dru eel Mare 1883 •

20 ~c. 115
 ~u rmti pu{;in n~rnarca bile slnt :rasajdf:' CiH'G redan
'-tm adevamt ,:;ontiment al m<turii..

[Pe paji~tea verde plantata ell lliferiti arhu~ti, Dir;hcnis i~i instaleaza
.cortul. Trestiile i~i inal\au vlrful, un izvor !impede P~nea din paji~te ~i
forma o mie de piriia~e. Copacii erau plini de pasarcle de tot felul. Ag>'i\ate
pc ramurile arborilor, acestea i~i filccau auzit ciripitul, in timp ce
herzelc i~i diutau hrana in apil, pilunii l~i etalau evantaiul cozii in mijlocul
florilor, iar penele pilre,m ca le rdlccta nuan\ele lBB 4 •
De ascmcnea: de~ertul Siriei cu asprele sale pustietati ~i cu orizontul
.:fugar, care lntrerupe .silueta fantastic a a vreunui palmier 1885 • J

Trobuk ,;t, noUm, de asc•rncnu:t, acc\·rii ul de hlindete

~ido tinerete ee so dega.jii din ~west poem. ~i aed sentiment
de dmgoste ingcm1ii, pc care m1-l mai intilnim '!J:i litcra-
tma bizantina ..
Oe poate fi mai delieat ~i induio~Mor cleeit dialogul
dintre lilvdokia .:;i Digh~nis Ia prima lor intilnire '? :
[,Tu ai coborit ln suflctul n1eu, spune Evdokia la fereastra sa, .. , dar
tat;'H meu, strategul, vegheaza nopti intregi din cauza ta .. fere~t'". 7 tc sa
.:nu fii in pericol· din cauza mea ... caci tatal men este prea nemilos ca sa.
·te poata cru\a. - Apleaeii-te peste fereastra ta, ii raspunde Dighenis, o
~ulci ochi ai sufldului mcu ca sa-p viid frumusetca, pcntru ca in inirna
mea sa patrunda o clragoste infil1ita pentru tine. Eu sint tlnar; vezi bine .
.Eu nu cunosc pasiunca, eu nu cunosc drumurile care due !a amor, dar
·dad, clorinta de a tc avca punc st;:\plnire pc sufletul men, sii ~Ui di chiar
dacii taUil tau, strategul, ~i toate ruclele sale ~i toti servilorii siii s-ar trans-
forma in siigeti ~i in sabii sclipitoare, nimcni clintre ace~tia m1 m-ar putea
a tinge" Issu .]

Td'u;;atud.le de {~m·aetcr. l:T n alt al\pect original al poP-

mului este aeeb ca personajele sa,le, alaturi de m1ractE·ris-
ticile eroice, comune <'}Jopeilor din tol:ute timpurile. (con~
eroului cart' rvpari:t nedrept,i\1.i1e, cautare dt~ aven-
~i fapte mari), sint in acela~i timp greci diu Bizi!Jnt,
c-,'tre au acclea~i sentimente, aedea~i preocupa.ri en ale
Bup:;~ilor lui Romanns l..:'kapenos sau Xlkefor Foka;;;:
patriotismul (tenw·n•'l de Ro1nawia, eare rc\'ine adcseaiss 7 ,
demom;treaz~1 trozirca unei con~tiinte nationa,le), fideli-
tatea fa~a de h±sileu ~i r0spectarea elichetei. Bronl, at!t
de gt'los pt' indopendenta o;,,, se ineliua cu respect 1n fata
majesta,tii impPriale ; ii CH'tr hasHeului si:'~ vina el .insu~i · .
pentru a·-1 :vcdea pc malurile Bufratului, deoal'ece· erede ·
d1 ;c;old.atii s<'ii tineri ~i far:1 expmlcnta nu vor in
prezc~nta sa \TCun c u vint coni;rar etiehetei. Aec1Et:1j t'ra
grija unni bizanHn, de ea,re nu t~-ar fi jenitt deloc un.Ogicr
din nanem~re~ san nu Gnl11aumr nu Cu111t N n:· 1 8 ti 8

.306
 Qu.ltma biza,ntina, .. scntimentul ere~tin apareau 1m
multeiinprejurari. T:1tal lui Alrritas i-a t·inut un adevrniJ,t
eurilc{JI,J teologie mamei s~1le pentru a o eonverti la cre~ti­
nism 1889 • Dighenis ~~re un adev·arat cmlt pcntru sfintH,
rtizboinici, j)l'Otectori ai armatci imperiale, pe c11re Ji
invocajnainte de a. porni in lupta; cl (tic serupule pu\,in
obi~nuite b eroii cpiei ~i ii pare rau dt rste supus slii:bi-
dmrilor omene~t.i; al V-lea, cint al poemului este o inein-
tatoai:e marturisire de a nu fi n·zistat in f<~ta seductiilm·
prin~:sei ambe po care a salvat-o do la moa'rto.
ln. sfir~it, ekmentul bizantin era re1n·ezentat vrin
I~eminiscentcle antice care se intllneau in fiecare clipa.
Intilnii'ea dintre tatal lui Dighenis eu sotia ~i .copila~ul
SaU, inaintc de plf;carea intr-o Pxpeditie, aminte$fC de
inti1nirea do adio d:intre Hector. ~i Andl'omaca, din cintul
al VI-lea al Iliadei 1890 iar doua p~saje lungi, de inspiratie
pagina,. glorifiea puterea iu birii, care 1i invinge pe tilharii
cei rnai cruzi 1 891.

Eleriterrtele 17i geneza poemului. Seurta noastta. analiza

ne-a, arata~ in textul· actual uncle digrt>siuni' eontl'adietii,
rept:\tari inutile. l.Jipsa de unitate aparenta 11unc problem?.
eonsti.t~irii poemului ~i a originii elementeloi· sak. SatlulJB,.
dupa 'cum am vazut, eonstatase deja ca. uncle episoade
ale poemului au legaturi eu ami.mite cintrce populare
moderne ~i chiar au treeut 1n litemtura n:i8a prin inter-
mecliui· iugoslavilor. Rambaud consider a· ca. izvoare He
inspiratie ale poemului eintecele po1mlare, care s-au
transn1fs pe cale orala, timp de noua· secole si care erau
alten1te., J)rin forta lucrurHor, cind au f_9st scrise pentru
prima· data in secolul al XIX-lt>a 1 892 . Iil sfirsit, o cei·-
eetai·e :inult · mai vasta i-a pei1nis lui Henri Gn'goire :;;a
demonstreze ca- unele balade actuale, indE'JlCndente de
poem, con~in cantilcne foarte vechi, din care autorul
lui Dighenis Akritas a putut · folosi. o paTte 1893 • Aretha.s,~
episcop ·al Oaesareii Oappadociei (850-932); regiune in
ca;re este localizata o parte din poen1., mentioneaza masci'i-
rici paflagonieni' care mergeau din cas a in cas a, cintind:.
H

a vent1rrile eroilor cele bri 1 894.

Acest text .valoros araH1 ca ex:istau deja, poeme eroict>,
sau eel :pu~in balade, la sfir~itul secolului allX-lea. Oan-
tilenele s::m tn~goudia, care celebrau uneori alti eroi drcit
pe Dighenis, con~in fupte istOiice, numc de generali,
detn.Jii. asup:ra ~1rmelor ~i :inetodelor de lupHI, de altadata,.

30:7
 e~re atesta vechimea lor. Putem cita poemul 1/·iul ltt·i
Andronie, a carni nunni1, rapita de ara,bi, na~te 1n ·c%tptJ\'i-
t~"te un copil. Aventurile precocu ale aeestuia arnint(jsc de
cele ale ·lui Dighenis copil 189 "~ 0 tema similadl,' bon~ino
Baladct l11i Annuhs 1 din earE' fHHtrcgasit m:1i mult(\ varian-
te iu Gipru : un tinar crou n elibercadt pe tatal sii.u care
tora prizonier la sarazini htr prin cnrajul situ ei~tiga stirm1
unui einir care i-o dii pe fiiea ,;,,, in dsatorie. 1Tn detaliu
istoric H constit;uie tnwersarea Eufratului de catre eroul
Arestcs, consirleratCt Ci:t o ispradl, miraeuloasal696 .
l\nn1.iirul baladelor, con~in1nd detalii mai · mult sa u
mai pnyin deformate ale poemului lui Dighenis, ~i care
au fost adunate in accsti ultimi ani, estc eonsiderabil :
rapirea Bvdokiei, d~tr ~u ajutorul unci l:lut<l 111agiec,
moartPa lui Dighcnis, dar dupa un duel cu Charon 1897 •
Unelo din aee.ste variante :pot fi \"f'(•hi, allele <H. Jmtea,
rwoveni din rlenaturarea baladelor <.lin earo a luat na~tere
poemul.

. Elementul arah. Oa ~i grecii, arabii aveau cintcccle

lor epice, care (•elebrau vi.tcjiilt' emiri1m iinpotriva, Bizan-
t;ului. CrcdPm d St' poL reeunm~~to inRPrtiilP lor iu prirnele
dnturi ale .pocmului (intlmpH1rile tata,lui lui Dighenis).
ln aeesta antbii Hint prezPntati intr-o lmnina i'a\'corabilit
l(ii se poate citi enumerarca ora,~elor encerite de Pmir,
tatal lui Dighenis, care a, ocnpat intreaga Sirie ~i Koufa
in :\lPsopotamia, ora~ sl'int a,l a,lizilor*. Dighenis \nsuJi>i so
lupta mai [mtin cu arabil deeit eu al>e1atii. Altefapte de
razboi arabe sint amintlte in diver,se versiuni. Un roman
ture reproduce un roman cavalerefie arab ~i prezi11lf~
em.igrarca in Imperiu a unui trih arab din Melitcne, lum'u
pe rare il putem reeunoa~te 1n stahilirea., intr-o thema
bizantina, '~ tatiHui lui Digheui~:~ ~i a tut,uror- alor 1-1l1i1898 .

Fondul istorie. ];a, fd ca Chanson de Bol1.tnd, poemul

lui Dighenis are un fond istoric. Eroul sau a fo~t idtWti-
fieat en Pantherios, fiu al unei Dukas ?i al unui qnir
arab, dcvvuit reueg<.tt din motiv de dragosiP. Panthcrios
este un strateg cekhrn al lui Romano~> Lekapen<;>.s eare
1-a facut rlomestikos al sehole~lor din Orit>nt. tri anul

* AL IZI. Adepti ai lui Ali, eel de-al patrulea calif, mort ia Kqufa
in 661, in urmu conflictului cu Mo;twija, lntemeictorul dinastiei Omeiazilor.
Alizii sint cci care nu au rccunoscut supreniatia Omeiazilor (cl;ire nu se
triigeau din semintia·lui Mahomed), fiind, de fapt, la ot'ig-ine~t sectei ~iite.
 941 el a respim; nn'azia ru~ilor iar in 944 1-a ohliga.t pe
emit ul din BdFSRa sa predea imperiului icoana lui. 'FIJ is-
tos 1899 • Cariera sa nu se aseama.na eitu~i do 1mtin cu <;<'a
a lui Dighenis, dar, oare, nu f;(J poate SpUllO la fcl ~i despr:c
coutele de Bretagric, dcvf:'r!it nepot al lui Carol eel)\la.n~.?
_t\h;_;r,iile la .Mandilionul din ]Jdes8a intilnite 1n toato Y('l'-
sian,He poemului lui Dighenis, sau faptul ea, in dls<.mnml
Uk'l!mei emirului catro fiul sau, ico~ma inca nu fusE'se ad usa
in impcriu, justifier~. identifieaJ·ea lui Diglwnis .eu Pan-
thN·ios.
Pe de alta varte, Henri Gregoire a dcmonstn'l:t d~
rm tmtro numiir de pasa.je al<> poemului sint imprumutate
din cronici ;;;i accRtea ii a,tiibuie lui Dighcnis tr;lsatuiile
anumitor JWrsonaje istorice san care corespund UJlOI'
fapte reale. J<Jl 1m neaga eii Dighcnis Aluitas n,ar fi 1.m
perF:onB"j imaginar, ;-;imbol viu al valorii Akritai-,lor, dar
c:1rnia aezii aU eautat sa-i prezinte fa])tcle <h"ept ('V('lli-
mnntc istorice 1900 •
Aceasta l-a deteunim~t sa cerceter-e data versiunii
origina,le, d<:1J' nurnoroasele variante ~i contradictiile manu-
Herjselor fae aceasta nmnea foarte difieila. A trebuit Ba
facii un exameu, critic al versiunilor ajunsc pina b noi
dcspre care CIU ma VOi multumi Ra dau doar rezultatul:
pc ,fie o par-te, manuscrisele de la Grottaferrata t;li de la
EReurial au o origim~ comuurL, dar versi.unca care rcda
tabloul eel mai fidel al societaW bizaniinc este cea, cle la
Grottaferrata ; pe de alta parte, grupul de manuserise
Andros - Trapezunt denota o rcdaetare tlrzie ~i contine
epi.soade noi, ca horoscopul Evdokiei, mama. lui Dighcnis.
Primul grup este, prin urmare, eel mai veehi ~i (lupa
ce remarea in aeesta uncle aJuzi.i istorice, ea lupt.a lui
Vasile Maeedoneantil impotriva paulicicnilor, Gregoire
dateaza versiunea primarr~ a poemului eel m.ai tin~iu
pe 1'1 anul 900 1901. Ea ar fi fost redactatr1 in limb~ll popu-
lara. Ulterior, unii lit~rati au prelri.crat acest text ·intr-o
iltnba savanta. Poemul prinuw nu 1mtea sa euprinda
deoit ·povestirea faptelor de vitejie ale eroului (cinturile
IV, Y, VI). l\Iai tirziu is-au adaug'at ~i J)oyestea tatiilui
sau, inspirata din smsele arabe (cintmile I-III) ~i sfirt;litul
eroului (cinturilc VII-VIII). Diferentele eonsiderabile
dintre versiuni demonst.reaza ca legenda lui Digh<inis
nu a incetat niciodata sa se imboga\<casca cu noi episoade.
Amintirea sa n-a disparut ~i se indica ~i astazi mormintul
sau cbiar in locul ]10 care 1-a, fixat epopeca, respectiv la
Trosis pe Bufrat, nu departe t~e. Samo~ata 1!1° 2 : 1<::1, nu
dt'mult, inca mai era, nonl m;,tiom~l al t:1r:milor din AHa,-
toli.a. ~i al marinal'ilOI' din Arhipelag:.

V. Poeme cavaJeresti .
J);q;i\, crueiada asupra Cm1sta,ni inoJJOlu1ui, s-n. dnc.vo1-
tat, in acelea~i I'('giuni din Asia :Mica si din Insule, un
(•JclH lUtng c\(J }JOPIDt~ ea\'i:iJCI'f'~ti ~all rom:me Ill Yf'I'Sll1i 7
mai rnult sau mai putin im:pirate din opere occidentale 7
mai ,ales francezr1 sau it::1,1iene. Autorii foloseau Hmha.
sai\'1\tl.tii ~i versul politic, dar operele Ior au un aer po]1lllar
i;'i chJVI'tk~;c gnstnl soeieti'iiii hi zan tine pentru eporee 19°3.

Jloemcle in stil courtois. Pniem aseza sub aceastarubri-

~a :tcde poemo care, prin subieetui lor, an legaturi cu
eiclul1\1csei l{otunde. A~a este Batl'inul cm·aler, rczumat
al unui roman fi·antuzeRe in proza de la :::fir~itul secolulu:ii
al XH-k~t, O!Jron. le Oonrtoi8. Aetiunea RC pPireeo la c·1ntea,
re1~elui Arthur 1~04 •.
< Jn Ilnem nl Relthandros ~i OhTy:;antzn }JGJ'Sortajele
poal:ta atit nume frantuzt•9ti, cit ~i nume greee.~ti 1905 •
Aee.la.)i :nnm<u•c intervine ~i ln 1u1ra1;iunP. Fiul Fgelui
romanHor dev'ine vas;tl al regelui Antiohiei. Castelul Iublrii,.
unde este inchiiSrt printesa fenne(:atru, eliherat(t de BeH-
handrcm, :Muinije~te o temtt a poeziei provensale, d1:1r
disat<.rria eroulni este bim·cm \ntattu · tlec· p~t>trial·hu1 .Oon-
sta,nti:nopolului 1906 • Aeest jJOem este un produs mixt dint;r-.o-
regilme <wupatii (lo fnmc<'zL

C:tlihnahoc-; ~i nuysorhoc ec;te opent umJi. print :F8Je.o-

log, .Andronic, finl . unui v{u' al imp{ti~\.tnhli AndJonic.
Su.bi.ectul se ref'n {t Itt elilwmrca unei l;rin\<'Se cap
de u.n ilra,gon,- cu ajutmul unui talisnian. 1\lodelul fnm-
cez f,',stc cu .deosebire marcat in Lybistros ~~i Bhcdamruw
(secolul al XIV-lea) 1md0 intllbim un alt Castel al,. hl-
birii ·:'~i iiguri nlegmice care. formeaza, emtea .zeului
Iubirii, dh'uia, nici un om nn-i rezist~ 1£ 07 .

. fhlorios ~i . Platziaphlora (Flore ~i Blanchf'f1eur),

(sfir~itul secolului nl XIV-lca,) cr,;te o atlaptare a ven:iunii
it?,Jif'llt1 a, unei legende provensale, 'in cn,re ge arata dragos-.
tea, unui print sttmzin l)entru :Blanchef1eur. Povestca,
de origine franceza,, se gase-~te 1ntr-unul d!n eele mai veehi

:no
f,li mai incintatoare romane de aventuri, seris in ~eeolul
~l XII-lea 1908 . !n siir~it, Romrmul lui Belizarie, C}JJom-
niat in fata, lui Iustinia,n, earn porunce~tc sa-i seoata
ochii' se axraza pc 0 h'gond{t oceidcntali:'t, can\ a apitrnt
la Gr:igore din Toms ~i in J~izant, in cielul de legende
.Pa,tria (;-;fir~itul Recolului al X-lea) ~i in Chil'i:adelc lui
Tzetzes 1909 • Oea mai veche versiune in 566 de vcrsuri
llolit.iee dateaza numai din seeolul al XV-lea 19i0.

EllOlleea antiei't. Nu priu Homer a :piHruns q:oiJt (a

antiea in literatma populara, ci prin scJierilc fan!a.stice
ale lui Diktys din Cret~u ~i ale lni Darius Frigiarml, vcnite
din Occident :mb forma unC'i traducai a lui Diktys, com-
pusi'iJ in vrenH'a lui Nero do ditre ]J. SGptimius ~i :foiopjt a
de JYiahdas in enmica sa 1911. ]~xiRta, de altfel, la Coruohm-
tinOJJOl 0 poycstc in liinba greac{t a razboiului TlOi('l i:'Ub
nmnclo lui Diktvs 1m2. •
Uri poem a,r;onim din sccolul al XIV-lea, luHtu1at
RazfJoitrl 'l'roie,i, cstc o traduet're :;,pwapc tC>xtuam a
Ttornrmu.lui Tr01:ei- de Benoit de SaintP-l\la ure 19I:J. Ace-
~m:wronisrne ca si in poernclc fmntuzesti sc g[Hwsc
in lui Herrnonlakos dcdieata despotuiui Bpirului,
loan 9,1 Il-lea (1323-1335). Achile com::md{1 aici o annata
de unguri ~i dtl bulgari, i<1r troir·nii implora protec1;ia pro-
fetuluJ David 1914. L:::. fd se intimpla. in Achill1'ada, c~1re
];are, de asemcrwa, originaril. din Epir ~i unde sc intilne~te
un curios amestec occidental ~i bizantin: turninui, jocnui
de ind0minaro, ccle douas:prezecc ispravi ale lui Aehile,
care se aspa,mana eu eelc ale r"gelui Arthur, un pala.t cu
<t) saHi, a tronului, unde sc vede un pl3Jtan de aur eu pasil.ri

automate. Ispr{wile lui Achile-eopil se at>eamana en alfl

lui Dighenis Akritas ~i la fel se int1mpla en moartea sa,
prematura 1915.
Lr'genda lui Alexandru eel Marc, care Sf' afla 1ntr-un ma-
nuscris din anul1388, provenind din bibH_oteea cardinalului
:Bessarion, sub forp:1a unui pomn 'in 6117 versuri politicel916,
dPriva din istoria apoetifa a lui pseudo-Callistene mtro
dat.e:u~a din epoca alexandrina 1lll 7 . Biblioteea din Sofia
posedi"L o traduecre a aeeHteia in limb~1 sirba din f?ecolul
al XV-lea, ilustmta cu 11icLul'i derivate dintr-un original
bizantin 1918 ; iar ceea ce dovcdt·~te popu1aritatca acestei
legende, este fapt!ul ea unele episoade erau
])C ceramica, unde Alcxandru purta costmn de
{)izantin 1919 •

311
 Cronica Moreei san · <:m·tt~a Cucerhii este :poveste3
cuce:ririi PelOponesului de catre C:lN3lerii franeezi : ~i a.
intmrfeierii prineipatului MonJei. Oele douil versiuni g-re:-
ee~ti ca:re exista 192 0 ~in in acelv~i timp de istorie :;;i de
epopee. Ele sint de fapt un izvor istoric eseutia1. Povestea
se tcrrnina cu easatoril:l·. }J'loreneei de Haimwt cu despotul
din Epir (anull292). Pe de alta parte, tonul ~i descrierea
obieeiurilor feudale de la curte::l. printului Moreei, ii dan
aerul unui poem eavaleresc. Limba este greaca vulgara. 1
cu tc>rmeni bizantirii intercalvti cu cuvinte frantuze~tL
Autorul este impotriYa Imperiului bizantin ~i a Biseritii
Ortodoxe : en sigurant:'i ca acesta este un frane sau un
gasrmtl192 i. Versiunea franceza a aceRtei eronici 1922 coin-
cide ii1 intregime cu cea mai vecl1e versiune greadi ~i
este de presupus ci'(, ele deriva dintr-un Jll'ototi:p sc:ris
in fra,ncez~t 1 923 sau in dialect venetian 1924 .

VI. Poe1Ja in limba llopulm·a

Umba JWpulara,, yorbita de obicei in Hizant de toate

clasele societatii, n-a produs niciodata o rnare opera
poetiea, ci, dup:} CUm am vazut, doar mici }JOCme, tTago14,-
dia, cantilene, transcrise ]n limba savanta, pentru a fi
ingloba~e in opere de larga respir::J.tie, a~a cum estc poe-
zia ritmidt sau epopeea lui Dighenis AkritaR.
Totu~i, poezia in limba J)Opulara poseda, mai ales
inceplnd din secolul al XII-lea, genuri destul de variate,
poeme didaetice, lirice, proverbe, basme etc., ~i are ten-
dinta' sa devina o literatura autonoma, dar mult mai
asemanatoare eu literaturile in limbile nationale din
Occident, decit en litemhira savanta din Hizant. Pe· de
alta paTte, intre productule celor doui:'t limbi nu exista
o pr:'l,pa.stie adinea : aceia~i autori scriu in limba erudita
~i 1n demotic a ~i am citat dej:'l· exemple de opere tFaduse
dintr-o limba in alta.

Poemele didactiC(l. Un gen de tratat de morala in

versurf, unde sint reproduse maximele dintr-un discurs
apocrif allui Isocrate, se pa.re ca ar fi fost o lectura ·pre-
ferat'a. a bizantinilor, daea judeeam du:pa cele 16 versilmi
care :he-au parvenit. BJ~alonate din secolul al XII-]e~.
:pina .in secolul al XVI-lea, ele perniit sa se urlll1Lreascit.

312
 transfonniirile limbii populare ~i au acelc~t~i cara.eteris-
tiei : o seurta. introdueere, sfaturi parinte~ti de o morali-
tate indoielnidi ~i multa vorba,rie. 0 versiune este intitula-
ta : 1nviitiit~lrile Tegeltt,i Solomon catre fiul siiu Boboam 1925 •
Alte manuseri;..;e atribnie lncrarea lui Alexios, fiul eel
mai mare al lui Ioan Comnemil, nwrt in8·inte de a apnea
sa domneasea, in anul 1142 1928 . :In fine, versiunef', de la
Oxford, destul de independcnta de celclalte,_poarta numele
unui ~mtor, Spaneas, care :> fost atribuit in cele din urma
tuturor versiunilor 192 7. 1n eiuda lipsei de forta literara,
caraeterul bizantin se observa in ::>.cmsta operi-"1 prin eau-
tarea artifieialului ~i prin amestecul de cueernieie cu
frivolitate?,. Adaptarile ~i traducerile slave ate:sta 1:mccesul
sau pina in seeolul al XVIII-lea.
Poeme di'oase. Din secolul al XU-lea pina in seeolul al
XVI-lea, limba. vulgara este folosit~i in cele mai diverse
genuri : poeme astrologiee dedicate lui 1\I?,nuel I Conmenul
de eatre Ioan Kamateros, arhiepi:>cop de Bulgaria 19 28 ,
IX)Cm anonim seris in anul 1392 de:>pre cucerirea ~i redo-
bindirea Constantinopolului (1204 -1261) 1929 poezii oea-
:zionale, elogii, eanoane, boeete etc. 19 30, i;li nmi ::des paro-
dii, piese satiriee sau pur ~i simplu amuzante, opere ale
unor literati care nu mai di:,;pretuiau limbajul vorbit.

l<'ilozofia p{trintelui vinu hi cste o pm·odie antireli-

gioasa, in 112 versul'i politico, demne de Liturghia .eunt~­
cultti, care ridicnlizeaza liturghia. Aeeste piese, pline de
obscenitati, arata ca mediile populare din Bizant nu
Drau mlli rafinate decit cole care, in tteee::-.9i epoca, in
Occident, eelebr<tu ,Sarbatoarea Nebunilor" san Messa
Inocentilor 193 1. • ...
Alte pie:se, xnai putin obsc"Cne, d:H eu un limbaj destul
de slobod, emu frecvente : :sf~"turi pentru un batrin care
se easatore~te cu 0 tinara, descrierca realista a. vietii
curtczanelor ereta,ne in secolul al XV-lea in Autobiognrfia
lui f;jtefan SachlikiH 1932 , dllatorio in lilfern nude noii
veniti sint interogati de catre nmbre, desprc l11crurile
care se Iletrce in hune 1933 ; dar toa.te aeestc buhati. llar
aneiniec pc linga imensa productie pusa sub rmmcle
lui Teodor Proclromos. ·

Poemele prodromiene. Am intilnit deja figur~ lltu:da-

roasa a lui Teodor Prodromos ~i am deseris trista.s~ eas-
nicie ~i viata sa mizerabila de autor-pax·azit -1-934~ Din

313
m<cnuscrisele sale teiese ca v.r fi seris un mare nm;.3x de
luerari in versuri ~i in proza, in limb~:J. populara ~i )n lim-
ba savanta: petiW, elogii, epitalame, serieri religioase
:;si poeme sD,tiriee., care 1-a.u faeut. intt-adevar celebru,
dar aceasta produc~ie considerabila, ct~.re prezinta atitt~a
eor1tmste, sa fie ca, mue, orwra unui singur aut or?
Nmneroas.ele tJcti~ii ~i poemele s?.tirice parvenite sub
mmtele sau permit sa· se reeonstituie biografia unui 'Teodor
Prodromos, nepot al unui eleric bizantin, mitropolit de
Kiev, care, dupa marturh1J unei croniei ruse~ti, a. primit
o excelenta, educa~ie, dar, ca urmare a be~iei ~i a lenei
sale, nu putea sa triHasca din profesia de literat. De a.ici,
efortnrile sale de a-~i gasi protectori, care sa poa.ti1 sa-t
Illateatlca .cu bani buni epistolele, epit?,lamele ~;i mo-
nodi ile sale funC'mre. El s-a ~tdresat 1a doi iml!ara~i,
l?an ~i lVIanuel Comnenul, unui sevastocrator, oJjano-
trojos~ului * Alexios Aristenos, m9.j multor prin~ese impe-
ris.le: A reu~it sa primeasd~J de la· Manuel I. o prebenda,
r/ U!aTiSl~tcwn
' . • ' 'J ' ) . l\,r'".
v t' •• l\•f
~H!upra .1.nanas JTll .c a.ngv,non
193C -
~, <.i~tr nu
se ~tie din ce cauz::t el a fost privat de aeeasta ~;i, din dispe~
nwP, s-a ealugarit! sub numele de Ilarion, Depa.rtP de:>. fi
ga~it · odihna in aceasta nona· profesie, el a fo"'t 8upus
persecutiilor din partca a doi sta.l2eti, tat a ·~i fiu, e1Jre
purtau acest titlu in mod ilegal. Intr-un poem a;dresa.t
basileului, el i1 ruga sa-l a.pere impotriva acestui cuplu
ca.re il jigue~te in toat.e fdurile, il obliga la cele
m<J;i grele treburi, ii reduc cantitatea de hrana, ii ;vplica
pcdepsele cele mai severe lr>, CPa maJi mica gre~eaEt. Ac~~ti
doi satrapi due o viata confortabila, pom•ta. imbracaminte
scumpa, · maninca bucatele eele mai alese ~i cheltuiesc
in acest fel banii comunit:1W, in timp ce d.IugariLsi'l.raei,
e?; Jlru'ion, sint imbracati prost, dorm pe rogojini, nu
fa,n ha:ie decit de Pa~ti ~i nu pl'imese deeit o mincm·e onli-
Imri:i, eum esto amestecul murdar }Je c~•.re il DlinH:sc in
bMaie de joe snpa sjtntii ~i care . nu se asenmana citu~i
de pii~in cu pe~tii savuro~i stropi~i cu Yin de Chios, scrvi~i
de stareti 1936 .
Acest' Ptochoprodronws (Sarmanul Prodromos), eum
S<' intitula el insu~i, un fel de Villon s~m de VerlaiiJn hizan-
tin, nu este prin urmare decit un biet nenorocit, ru-reu in

* OHPHANOTHOPHOS. Demnitar cdeziastic insiircinat eu admi-

nistr!rrea arfelinatului imperial. Incepind din sec. al IX-Iea, a devenit un
functionar al Patriarhiei, dar a~ezamintele de ocrotirc sociala conduse de
o. au Fllmas sub controlul .financiar al statului.

314
 Catlttll'G de b8,tJi, dar' inzestrat CU 0 verva amuzantai ~i
spirituala, care 1-a situat in primele rinduri printre 11oetii
de Hmbii populara. Or, rnulte manuserise ii atribuie un
nmnar important de luerari in limba sava.nta ~i de tnira
retorica. Acestea sint poeme filozofice, poezii anacrt>on-
tice,. imnuri, lueraTi despre sarbatorile biserice~ti, !WCffiC
astrologice, desm·icri alegorice a,le celor 12 luni ~;~i chiar
dialoguri in proza, • imitate dupa Ijuci~Hl. Acesta este
Prodromos pe care il lauda Eustathios din ';t'es~,lonic,
care pteamare~te cuno~tintele sale de literatura clasica
· §i temeinica sa pregatire teologiciJJ.
Ar fi existat, prin urmare, doiProdromi aproapeeon-
tenq1onmi. In rnanuscrisul de la Venetia,, care cuprinde
}Joeme in greaca vulgar a 1937 , eel de al doilea Prodromos
ll lauda pe ,scriitorul ilustru, rindunica armonioasa"
.care a fost ,prietenul ~i precursorul san" dar' eind e
vorba de a fa.ce distinctie intro poeziile prodromienoale
celor doi omonimi, este imposibil sa ajungi la· o solutie ~atis­
fiicatm"tre. S-a presupus, tara multo dovezi, ca unul n}U'rise
'in ::niul1152 iar cei~tlalt in 1166 ; dgr care dintre cei do~ este
I'toehoprodromos care adresa petitE lui M:umel Comn~trul?
Dupa cum a spus Ch~n'les Diehl, ,eel de al doilea. ~>emana
cu primul c::J un frate" ~i amindoi ~i-au petrecut vlata
cerintl ::>.jutoare ~i plingindu-se de mizeria· lor 1938 . Adau-
gam ca printre lucrarile in limba savanta, atribuite de
c~ttre ma.nuscrise unuia dintre Prodromi, se gasesc · opere
satirice, a caror verva ~i uneori cruzime nu le deos·c'besc
de tonul poeziilor in limba vulga.ra : Ignorantul sau~ a:Ja-
zisu.l gran~atic 1939 , 1mpotriva 1tnei vie,ti dezmatatel940 , Lmpo-
triva nesocotirii rat·iunii 1941 etc. Problema este de nerezol-
vat 1912. '

I•'olclorul. Pove~tile ~i lefjtmdtlle. J~egende or1g1lll'•re

din IIHlia ~i transmise prin inteTmediul Persiei f:w p~rte
din folclorul european, existind vcTsiuni ~i in _'f,.fl'eaca
vulgara. A~a este eea a Syndipm:, a,le carei dattl a·mtutese
de 0 mie §i 1fna de nopti ~i al carei titlu cste o transcr,iere
a lui Sindbad 1943 • Povestea Stefa,nitai ?i Ichnel(ztai ,;Incu-
ntmati ~i urmaritori", care Jmne in. scena animale diseu-
tind iutre ele felurile de stapinire ale printilor, este de

* (p. 380). PROTOASECRf~TIS. ~eful cancclariei impct·hdc \ince-

pl:nd. din sec. al X-lea). Prezida ~i procese de drept,civil. · '' ·

315
 migln~ budista, }h a fo:,;t tradusa in limba. pehh·Yi jn
~>C<'olnl fl;l VI-lea ~i in arabi'i, wb numele qe Bidp~ti, 1n
::;ecolul &l VIII-lea. Versiunea in gl'eaca vulgara ~• fost
cornpusa pe Ia a· nul 1 080 de catre Simeon Seth, magistros
~i protoasacretis la ordinul lui Alexios Conmenup944.
De origine orientali1 este, de asemenea, povestea Bietul
\ Leon ( Ptocholeon ), a carui intelepciune nemiloasa releva
unui }Hjnf ca giUVf1el'UI'ile sale smt fa:Jse, ea logodnica.
sa este de neam prost ~i ca el insu~i nu este ~l·lteeva decit
un bastal'd, dar, la fiecare noua dezvaluire, ploua c.u
favoru:ri asupra capului sau 1945 . 0 Via,ta a lni Esop, pi'eee-
rlind fabulele sale, se gaRe~tc in mai multe m~nUl'X'rise
~1lc lui Maximos Planude!-i, care a. compus-o, poat.c·, ca
pe o e1Jlegel'e de precepte morale, dar s-a folosit de o .red~w­
tare car,e pul'cede de la lntelepc·iunea lui Solomon ~i de
ht legenda ebraiea a; lui A kir tntP1eptul1 946 .
Pe t;J,e alta p?.rte, irrmginatia vopulara a tl'ansfonnat
legendele paginismului Plenie, ea r·.ca a lui Charon, care
i~i J1:1rltreazu I'olulde luntra~ in Coboril'ile in Infel'n, imi-
t:"J.tii Ahrpa Ijucian, dar care imbraca figurile cele. mai
diferit.e in tragoudia ~i in cintecele" populare. Sub numele
.de Charos el se confunda cu :Moartea ; lupta impotriva.
lui Dighenis Aluitas, pe care nu-l poate inYinge; el devine
rharou hraparetul, culegiitorul de struguri, vinaforul,
care· se, aseama.na cu ea,val<~rul A pocalipsului: Cret;:Unat,
e] este trimisul lui Dumnczeu, care indeamna oan1enii
h• di.inta 1947.

VII. Tt•atrul

Am semnala.t, deja, tun{5<)· supl'avi<~tuire a miinului

rontan la Constantinopol 1948 . Existenta nnui teatru laic,
avmd lin co.raeter prin exeelenta popula.r, a fost, fara
indoi-:=~;la, o re8litate, dar nu posedam niei una din piesele
s~1le, 'in eare improvizatia lasata la latitudinea actorilor
trebuie sa fi jueat un rol e~tpital.
Dat\ poporul avea, el oare ~i un teatru religios, am' log
rniRterelor noastre dmmatie(•, eont;tituind un gen lite-
nw en legile lui proprii '? Problnna, foarte controver:sata,
a fosi ineurcata de teoriile ~i inteTpretaxile gre~itP alP
lui Rathas, care a difWl'Hlitat vi'iren'a a.finnativ-a, i'iind
dt• putea celor c~1n~ neg<:ut cxistenta unui teatru llizan-
tin. El r. eonfundat doi1a genmi total diferite : teatrul
savant, imitatif· a antichHatii ~i teati'ulrr1igios :;;i }Jopular.

316
 Teatrul savant. in perionda intemeierii Constantino~
polului, rcprezentarile tragediilor clasieP ecdaserade multa
vrem~) in fata modei creseinde a mimilor, deveniti la Ale-
xamh~ia singurul g<>n dramatic in viat{t 19 49 • S-a continuat,
fara indoiaJa, sa se serie piese, imitttFi ale tragediilor lui
Sofode si EuripidP. dar actiurwa lor dramatic;}, erft slaba
~i lungiie discursnii detir{eau loeul principal. !'use in
fllujba pi·edicii morale ~i filozofice, ~bC<'Rtea m1 h au create
pentr-u a, fi juca,te, ei deelamate. A~a, tn~buie sa fi fost h1
Alexandria numeroasele tragedii atribuite lui l;ykofron
(secolul al III-lea i.e.n.), ai)a au fost b Roma cele ale
lui Seneca filozofnl.
Ac~est gen a c;ervit proJJagandei iudco-erc~tilw ~i ]Jole-
mi<'ii dintre tcologi 1950 . Bl ~1 foc;t, binein1de:-:, adoptat
in Uiz~wh in speci:1l in perioada iconoclast~t de di,tre
a pan'1torii icoanelor. De la :west teatru s:want ne-a pax-
venit o singura pies a, H ristos pati'fnind XpLcr-ro<; n'<kcr:x.(uv.
Ea estc atribuita pe nedrept Sfintului Grigore din Nazia11z
~i pare sa dateze din secolul al X-lea sau al XI-le:1. J~ste
o povestire dialogata a Patimilor <h111a Jil-ranylu:liilc ea,no-
nien ~;i apocriJe, en doua, semi-cmuti de galileeni. I\olul
priucijJal este de\,inut mai putin tle Hilistos deeit de Peeior"-
ra. Fonna esi,e eu atit mai mult apropiata de antichitate,
eu cit din eele 2460 versmi ale pies·ei, o treime com;t::\;in
versu:ri de Euripide, Eschil, J,ykofron, fara a inai vorbi
de imprumututile de la tragedii nstazi pindutP. Doar
,Baccantele" au dat 215 vn~nri (vorbele l.ui Dionysos
atlibuite lui IiRus) ~i Maria e:xprima durerca s:1 cu a,eeka~i
vaiete ea, ale Hecubei plingindu-~i copiii 19&1.
ContntRtul este lnal'e 1ntre acrasta, fmma ]Ji"igbla
~i accentul patetic care predomina in piesi:L. Cintul :Feeioa-
rei h} (\J:'ucea lui Iisu,s pare a Ii inspirat dUJla Romanos
Mdodul 1952 . Episoadele in cm'l' intervine :Fcc:ioara,, pre-
?:Pnt;t S<L pe drurnnl ealvar·ului, dialogul cu lic<us pe Ciuee,
bocetelc linga trupul lui Iisus (threnos) s1nt cu sigura,n~a
in legatura, cu omiliile lui Gheorghios din Nicomedi~
despre Maica Domnului indumtai953 • Toate aceste episoa-
de sint m~1rginalii ale Bvangheliilor ~i d~m figurii Fecioa-
rei un ·aspect Hou, eel al tmnei .lriater DoloT08(~ JmA.

T,mtrul reli9ios ~i popular. Pif'§O emn ar fi Hxistos

patimind, luerarile unor· literati, nu pntcau. exercita. nici
o innnc:J:ltaasupm poporului, daralatmi de teatruLsavant
exista un teatru religios ~i popular. Ca ~i in Occi<knt,

317
 ·ei :-H1 naseut in Bisedei"'t, a, eitn•i liturghie are ea ius~i)>i un
r·:'cnll·ter dra.matie ~i t.oi ea, ill Oeeident, a derivat din
car·e, din secolul ~tl lV-lca, an lua.t un '"··"!'H·t
w:~,r;:~Li v, interealat cu dialogill'i, foarte seurtc, tran:omi;:,e.
de Evang1w1ii (Oavriil ~i Maria. in Buna Vestire, Isus
,~t snroriln lui ljaz~\,r). Dar in cu.rind aceste dialogmi au
·fosf ::nnpJifieate de prediqatori, Cal'Ol'a lP dad('aU T(lplica
interlocutorii. l~le au .devei)ii! cu timpul indepc•ndente
.fle predidt 1~' 65 ~i erau insotite de ekn1ontc ea.re 1mb:oga-
teau litmghia, e'inti'iri, figuri de stil (tropi), immni popu-
lare ritnmte. Di::tlogmile pastrate in prediei sint · ftag-
nv•ntr de tropi, eomcntnJr. de erttre predieatmi ~ 9 " 6 .
Prin m·mfue, a exhtat! in Bi:-mnt o drama sac1a, dar
intotdeauna a depins dn JH'e<lica ~i dt; litmg·1Jie.
plus, predim'l e drarn atice, ani et ioare epoeii ieonodaste,
rcn ue-au parvenit in forma lor m·igimtlrt 1 ei au fost modifi-
e.:t in secolul al X-ka. Li se reeunosc astihi . paitile
.flr:unat.iee, dialoguTile, mono1ogmik, corurile, dar :-;int
hwcate in (~ornentarii mai mult sau mai putiu stnfo:u;e.
Dompilatorii au adunat ceea ce sd1pase i.conoek1;;;tilor i}i
· .au plasat unnpozitiite lor sub ·numele marilor ora tori ai
epoeii · patristke : 8fintul Epifanie 1957 , Antipa,teJ· cUi1
Bostl'a ID 58 , SofroniP, patriarh al Ierusalimului 195\l, Andrei
din Cnlta 12 " 0 etc.
It"unind i'ragnwrrt.ell~ :;~iJel pi'tstntte, La Piam1 .21 :reu~it
;;;iii, re::;tituie, in linii n:mri, clouil. Trilogii. Prima cuprinde
r:•pn·zentari al<~ Botez1llui hn: 1 isHN, ~110 Gmnplotu~t"i ·il~{er­
nal impotriNI h1i I1:su8, Ooborirea iJt L>irnb* ?i el/:l){~t·area
,patric~rkilor. C<';l! de a doua, pU.tin cbrii, ayea c~~ St:IJliect
Tinerefe!r Ji'l.'ciuarci, Bun(" VeBtire,. Gomplotnl de.tno.nilor
impotriw l1ti J[ esia, N a~terea, Ihtga in Eyipt. OHe,'lie epi-
soade ale ~tecstor su\)ieete tratate in predi<~i arata earac-
terul. seenie al dialogului :

[in Coborirea in in[ern, se prezcnta mai lntii Sfintul Ioan Botcziitorul

sosind in Hades, dupii suplidul s{tu ~i cerind ficciirui profet sa repete
prevestirea sa despre vertirea lui J\Icsia, prim excmplu al Procesiunii Profe-
jilor, care in Occident avea s{t eonsti tuic punctul de plec:ire al tcatrului
-religios 1061 . Auzind aceste ~nvintc, hiitrlnul Orcu·s, paznic al prizonierilor,
sc tullnuii, dar Satana lllini~lc~tc spnnindu-i cii Iisus este un .om. supus
mnr\ii, apoi se strecoarii in snflcLul lui lnda si il indeamnii sii~si tr:iclcze
SL'tpinnl. Dupii 1nfiiptuirea nclcgiuirii, diavohil revine in Hades irhlmfind

*LIMB. Loc situat la marginea Infepmlui; unde s-ar aHa sU.Hetele

;pri.uicil()r mor~i ncbotezap .5i ale paglnilor drep}i, care au avut ne~ansa
..de a trili lnaintea lui ·Hristos. ··....
~i i;;i bale joe de spaima lui Orcus care aminte~te de groaza de care !ll'
fost el. cuprins cind a auzit o voce puternicii striglndu-1 pe Lazar. Dupik
aceca apare Mlntuitorul, precedat de toate rangurfle ierarhiei cere~ti, sparge·
portile, pune in lanturi demonul ~i ii elibercazii pe patriarhi. Un dialog
cmotionant se angajeaza intre el ~i Adam. Scena este transpusii In Paradis,
uncle Tilharul eel Bun poveste~te cum vorhele lui Iisus i-au deschis portile
cerului 1062•
Procesiunea Profefilor a reapiirut in predica lui pscudo-Hesychius
despre Maica Domnului, pentru a-i convinge pe evrci de venirea lui Mesia.
La acest prolog urmeazii dialoguri animate, in cer inlre Dumnezeu ~i
ingerul Gavril, in Nazaret intre Maria ~i Gavril, apoi intre Maria ~i Iosif,
care o cople~e~te pe Feeioara en repro~uri ~i !:;;i exprimii hiinuielile in tei·-
menii cei mai reali~ti, care ne reamintese de mim. Asistam, in sfir~it, Ia
un com plot al demonilor, care, neputind s-o ispiteascii · pc Maria, o vor
condamna pentru adnlter la tribunalul cvreilor ~i, pentru cii ei e~ueazii,.­
n vor ati~a pe Irodsa-1 facii pe Hristo:; sa piurii 1963].
!nsii;;;i prczent:Jjre~ acEstor cpisoade drainatieP ~1Yea
un caraetcr poetic ce le rvpropia de poezia 1 itmata. Pre-
die~ despre :Buna Yestire, 1:vtribuita Sf1ntuJui Prodm;,,
patriarh al Constantinopolului (434--446), cste in intic-
gime in proza ritmata, chtr se distinge prin mai muhe
caracteristiei de po<'zia melozilor, mai ales }Win folosi-
rea constant a 8J rirnt~i ~i absen\;a irmosului (stmfei-mod<·l ),
tipul variind dupa cerint.ele dialogului ~i ale actiunii 19 M.
Predieilor studia,te de IA1 Piana, trebuie sa le fie adau-
gate cele f,)ase f)I'C'dici dcspro .Viata Feeioarei, serirse· de
ci:'tlugarul Iacob din KokkinobaphoR (scc(Jlul al XI-lea).
~i Inai alec; marturi8j ilustra1·ii ]or, Jl1 cele dona fnnnoa!le-
manuserise de la Yatica.n (gr. 1162) :;>i de 1a Parifi
1208), din prima jumatate a Peeolului al XU-lea, i(C
din acclaf,)i 8Jelier, dupa cum o arata, cmwordan1a Dllroa-
pe cmnpleta a picturilor lor 1965.
Tcxtul acestor predici dcspre N a~ten: :'t Donmuh1i ~i
Tineretea }<''ecioarei continua infmmsJtiile Protoe·wno/le-
liei hr(lacob, dar ii ~tdauga multe alte deta.lii, eare coil~<"id
uneori cu cele ale predicilor anterioare, sau ale a}JOCiifelor
siriace legate de via\Ja Fecioarei 19 H6 , 12au chiar ii apaitin
lui insu~i, ca asistarea 1Vbriei la na~terfa Elisabetei ~i
tonul foart~1 liber cu care ea vorbe~tc clePpTc batTin, refe-
rindu-se la Sfintul Iosif.
A_stfel, pe linga Protoevanghelie, predicatoml a folo-
sit alte izvoare, mult mai bogate in detalii pitore~ti. Dar
aceste detalii, care presupun deja o actiune dramatica,
sint despartite prin interminabile amplifidiri oratorice.
!n schiinb, picturile a doua manuserise formeaza o serie
de scene bine legate ~i prezentate intr-o orcUne logica.
 ln pln8, textul calugarului Iaeoh nu coincide intotdeauna
cu ilustratia. Pietorul t~ste mulL mai complet decit :predi-
eatorul. De exernplu Scam lui Iaeob, pictata la inceputul
_predicii despre Na~terea Domnului, nu este mentionati1
in. text, dar comparatia intre Maria ~i · aceasti1 figura
biblica se gase~te in mai multe predici. Asistarea celor doi-
.sprezece bM.rini din Israel la na~terea :Mariei, splendidul
cortegiu al Intril,rii Fecioarei in Templu, la care se adauga
cei ~aizeci de ingeri care pazesc tronul lui Dumnezeu, ~i
alte scene pitore~ti, apartin exclusiv ilustratiei.
Ordinea picturilor reprezinta, prin urmare, o actiune
flramaticit in care Feeioara, instrument a.l misterului
1ntruparii, se afla in ceniru ~i care se dezvolta cu o adev{l-
:t<lta amploare, de la .Darurile lu·1: I oachim respinse, pina
la proclamarea inocentei lui Iosif ~i a Mariei de ei'itre
Sinedriu. Caractcrul seenic al tablourilor rciese din vioi-
eiunea actiunii. Persoimjele :o;e zbucinma ~i mai curinda lcar-
g:\ deeit merg. Ca intr-o piesi"t de aYengura, se vad' succe-
cHndu-:>e cortegiile solemne, o:o;pe1elt~, norodul, 'aparitiile
cere~ti (tronul lui Dumnezeu) sau infernale (eei drepti
a~ezati in Limb). Momentele ac~iunii sint indicate de
numarul tahlourilor eonsacrate unui singur eveniment :
~apte pentru Intrarea in Templu, opt pentru Buna Yestire.
Protagoni~tii sint putini ; ii reeuno~ti dupa fiZionomie
~i dupfL costum, care sint invariabile 1·967 ; in jurul lor se
ingril.ma·de~te o multime de figuran(j ~i probabil de coii~ti :
. suita Anei ~i a Elisabetei, cele ~a pte fecioare de la Jn,trarea
in Templu, eele douasprezece capetenii din Isra~l, u~ierii
Templuiui ~UnulFrnea de israeli\i) eare intervin in momen~
tul hotaritor al aqiunii. Deeorurile sint de dona feluri:
unele, foarte simple, se reduc la patru : easa lui Ioachim,
interiorul templului eli altarul holoeausturilor, casa lui
Iosif din Nazaret ~i cea a Elisabetei. Celelalte au un aspect
ireal ~i ne tran:>pun in rnijlocul. episoadelor V echittlui
Te8tarnent, in cer in fata tronnlui lui Duti1nezeu, in IAmb
- 1.mde eei drepti a~teapti'i. venire~L lui Mesia. Exista,
oare, un mecanism care permitea, ca in spectaeolele
mimilor, sa se manevrcze t<chlouri fantastice infata spe(~-
t;~Lorilor "? Se poate presupune ~i aeeasta 19 ~ 8 •
A~a arata cadrul aePstei dranw, dupa ilustratia eare,
J)rin u nita tea sa ~i prin precizarile fi1cute, ne permite sa
.ree1mstituim ordinea fireasd. Exista mai intii lHl prolog
, (Ziimisl'irea Jlfariei ), a poi· ~ase parti, adevaratt~ acte :
 .Naf)terert ]>[an.ei, Intntrea sa in. 1'f3mpl•i.t, Buna Vest·ire,
Yizitlll la Elisa.bela., Aouzarea Ri Inocenta TecunoscuUi 1 ~ 69 •
''Este greu sa i se atribuie a~estei pi~se o data precisa,
care nu poate fi decit anterioara secolului al XI-lea.. Col
putin 1m annmit numa1~ de trrts~Huri caracteristice dove-
dose la autor o cunoastcre serioasa a etichctei Palatului
Sfiut. Prezenta color douasprezece capetcnii la na~terea
Mariei, cortegiul de la Ihtrarea in Templu, orinduite ca
intr-o procesiune imperiala; saluturile ceremonioase ale
.per,onajclor ne amintese de Constantinopol ::;i de epoca in
care, d.upa parerea lui Liutprand, reprezentatiile dramrttice
enn1 inca la moda in Bizant H 170 •
Oeea ce poate fi si~'1H 'este ca drama religioasa sfir-
~ise p.rin a constitui un gcn literar distinct, cu legile sale
proprli :)i cu tmclitia sa. J:'Ytr(t nici o legMur:~t cu litera Lura
a,ntic11, destul c,le asemanator, prin originilc sale ~i prin
caracterul situ romantic, cu misterelc* occidentale, a'Pest
genreprczinta inaceea~imasum ca imnografia ~i ep.opeea
efortul intreprins de greei 1wntru <~ erea o literatur~1 adap- ·
taM, La aspiratiile lor naFonalc.
Destinele dramt'.i rcligiouse. Un anumit numar de
doeumentc arata ci't la sfirsitul seeolului a1 JX-lea si 1ntr~al
Xcle;.t, se celcbmu in bisericl, la uncle sarbatori, jocuri
dramatice. A~a era la sarbatoarea profetului Ilie, cole-
brat/~ h 20 iulie in Biseriea Noua a Palatului, care fusese
de~Ucat:1, Sfintului Ilie de e~.tre imparatul Vasile I. tn
a,ceasta zi, dupa autorul Viepii Bfintei rPeojano, se cautau
ve~niinte .somptuciasc in biserici ,pentru a-1 imb:rli{l~ pe
sfintnl profet" 19! 1 • Cum. nu putea fi vorba de imbrncarea
unci ~Latui, rolnl lui Ilie em incredintat unni actor, sau
poate unui cleric, a carui urc~trc la cer era infati~ata intr-un
fel oarecarc, dupa m:lrturia lui Liutprand, care a asistat,
la 20 iulie 968 .la jocurile scenice celebrate cu aceasta
ocazie 1972 ; dupa Oartea Oeremoniilor, s~trbatoarea dura
dow1 s:m trei zilc ~i cuprindea cintecc, dam;uri, aclamatii,
proeesiuni ~i o cursi1 de cai 1973 • Aeela~i texti mj:lntio-
neazi jocuri sceniee 6uf1.e:A~xa rrx~yvcoc, la anumite sarba-
tori (AdormirPa J\Iaicii Domnului, Na~terea Fccioarei,
Bo hot>::clZ~v) ce lebra.te de dl:tre cler. Diaconii ii reprezentau

*MISTER Spectacol teatral -religios rcprezentat in Occidentul

medlev~Jin biseriea sau in apropierea ei. Subiectele dezvoltau relatarile
Evanghdiei ~i erau interpretute de actori amatorL

21-c. 115 . 321

pe ingeri ~i veneau in acest costum la banchetul impe-
riaJ·I974.
Aceste diverti~niente nu se aseamana deloc cu temele
dramatice din predici. Dupa cum se Yede, rolurile 1m
erau detinute de actori profesioni~ti, ci de clerici, ~i
totul se desfasura in interiorul bisericilor. Caracterul
scenic al acestor joeuri nu era mai putin evident, caci aces-
tea erau intrerupte de interludii laice. Skylitzes, in cronica
sa, il acuza pe patriarhul Teofilact (933-956) de a fi
avut . initiatiya acestei practici, care exista incft pe
vremea sa (sfir~itul secolului al XI~lea), ~i de a fi tolerat
in interiorul Bisericii Sfinta Sofia farse grote~ti ~i indeeen-
te 1975.

J\'i{uturiile ulterioare nu ne arata mari modifieari

ale ~wPstor obiceiuri. 0 reglementare a lui Andronic al
II-lea cxtinde la intreaga luna august serbarile celebrate
in on:oarea Adormirii Maicii Domnului, dar aici este Yorba
de ajunu l sarbi'ttorii Sfintei Fecioare, in bisericile c~are
ii sint dedicate, ~i:' de un mister celebrat la Sfinta Sofia
,ca intr-un firmament pamintean sau un al doilea cer~' 1976
iar la, sfiqitullunii, de cintece de veselie la biserica Ela-
cheme. 0 singura aluzie este facuta la auditii de cintece
t;;i la, spcctacole ,care permit sa se vada ~i sa se injelcaga
lucrurile mai bine decft prin lectura" 1 9 77. ·

Traditia jocurilor scenice celebrate in biserici cu oea-

7.ia marilor sarbatori 'n-a fost, deci, intrerupta. Astfel,
jocnl celor trei evrei in cuptorul aprins este mentionat
in secolul.al X-lea in typikon-ul * de la Sfinta SOfia l!m,
de Eustathios din Tesalonic in secolul al XU-lea 1979 , ~i
era celebrat inca in secolul al XV-lea. Bertrandon de La
Broquiere a asistat la aceasta reprezentatie la Sfinta Sofia
iar acest ,,mister", cum ilnume~te el, a durat o zi intreaga,
detaliu ·pretios - care presupune un joe complicat 1980 •
Dripa descrierea pe care o face Simeon din Temlonic 1981 ~i
dupa cea a unui manuscris din Iviron datat din: 1457 1982 ,
acesta era.singuruljoc in care apareau eYrei. Ei e1;auinchi~i,
nu intr-un cuptor, ci in mijlocul facliilor, ridicind brat-ele.
~i ochii catre cer, de unde cobora un manechin sub forma,

* TYPIKON. Statute, regulamente ale miiniistirilor, i11tocmite de

ctitorii lor. ·Sc referii indeosebi la daniile primite ~i la felnl !n care tre!mie
·administrate miiniisthile. ·

322
 de inger. Copiii cintau atunci un cintec de multumire
~i clahsau 1983 • ·
Dar in descrierea sa, Simeon din Te::mlonic insista
asupra deosebirii dintre aceste jocuri, celebrate in biRcrici,
de catre clerici, l;!i miRterele occidentale pe care elle c.on-
sidel'a anticanon1ce. El le repro~caza, nu fara rea-credinta,
accesoriile lor laice, cum ar fi porumbelul Sfintului Duh :
se indignC'aza vazind personaje sfinte interpretate de
catre laici nedemni Ri chia,r de dHre fernei si justifica
obiceiul grecesc de a· incredinta rolurile Fecioarei ~i al
lui Hristos preotilor sau ciilugarilor, pentru puritatea
lor 1 ~ 84 •
Astfel, 'in secolul al XV-lea, grecii uitaRera legaturile
cart' apropiau originea joeurilor lor scenice de cele ale
Occidentului. Teatrul religios din Bizant, :ilascut in bise-
rie~., se intorcea in biserica, dupa ce produsese lucrari
can· tindeau sa formeze un gen literar aecesibil poporu-
lui. !n Occident, in schimb, teatrul religios a ie~it din
hiserica ~i a devenit, incepind din s"ecolul al XIV-lea,
mal ales, un gen literar independent. Regizorii, autorli;
. prt:cilm ~i actorii sai erau laici. Niciodata tcatrul reli-
gic"' din Rizant nu a, ajuns la o astfel de autonornie, dar
ne-am in~ela daca i-am nega existenta.
I.a drept vorbind, numai intr-o singura provincie, ~i
annme in insula Cipru, s-a gasit uti teatru religios asem{t-
n5jtor celui din Occident. Un manuscris de la Vatican
cou';ineo adevarata carte ..a regizorului, care indic;\ maniera
de reprezentare a noua. episoade ale Patimi1or, cu frag-
mente de dialog dupa care autoriiputeausa improvizeze1985 •
Dar, manuscrisul .din secolul al· XIV-le~~ . pro:vine din
Oipru iar autorul scenariului este Constantin, p1"imicerius*
al notarilor. Cum am mai remarcat, Oiprul apartinea pe
atnnci dinastiei de Lusignan ~i devenise o adevarata
colonie franceza. Textul Oodicelui Palatinus dovede§te
pur ~i simplu o imitare a misterelor franceze scrise · in
greaca populara. Exista, de altfel, dovada ca aceasta
incercare a avut un deplin succes, dupa cum o demon-
stn:nza mai multe piese in dialect ciptiot din seeolele al
XV-lea ~i alXVI~lea, printre care exista un curios M·ister
al ltd Avrc6am 1986 •

* PRBIICERIUS NOTARIORUl\\I. $ef nl secretarilor Consistoriului

Sacl"u. A fost !nlocuit in sec.. al X-lea de clitre proloasecrelis.

323
CAPITOLUIJ XII

Filozofia ~i ~tiintele

I. Filozofia ~i dogma

Ca intreaga cultura din Biz.an~, mi~carea filozofica este

strins legata de traditia antica. Existenta sa a fost chiar
pusalaindoiala, iar studiul ei este pu~in av:1nsat. Un mare
numar de texte ca,re vorbesc despre importanta ~:?IJ sint
inca inedite, iar dintre eelelaltc, foarte pu(.ine s-an bueurat
de editH critice. Titlul de filozof, purtat de un mare numar
de persoane, nu era altceva, cum vom vedea mai departer
decit un grad universitar, obtinut dup~ treeerea .1mui
examen pur literar.
Existenta unei gindiri autonome~ preocupate de pro-
blemele Ce pi'iYCSC uniYCI'SUl ~i destinul uman, CRte la fel
de eontestabila. Deveniti cre~tini, grecii nu repndiasera
in intregime gindirea antica. Ei ~weau con9tiinta ~mperiori­
tatH pe care aceasta minunata mo~tcnire le-o dadea ampra
occidentalilor ~i foloseau eu pH1cere aceasta gindire antic~J'
~ac?, nu cQntr~W(;)Uea dogrnelor, pentrn a prezent~1 cre;1in~~
lor intr-o forma, coerenta.
Co:mparind gindirer~. biz~trrtina cu gindirea latina, se
observa mlli bine originalitatea sa. Patristica greaca este
foarte diferita de cea a OccidentuluL Grreii au un gust
pronuntat pentru intuitia metafizica, aeeea care scoate in
evidenta locul ocupat de om in ordinea universal8. Su-
fletul risea sa se scufunde in contemplarea acestei onlini.
Nuexistanimicasemanator in Occident, unde Sfintul Augus-
tin punea accentul pe activitatea practica in relatiilc omu-
lui cu Dumnezeu.
In Bizant, filozofii, clerici sau laici, care dezbateau aces-
te probleme, proveneau din Universitatea imperial{1; in
Occident, univ(;)rsitatile sint intemeiate de catre papi ~i
recruteaza profesorii din cadrul ordinelor monaha1e. 1n
Bizant, din contra, spiritualitatea c81ugarilor esto indrep-
tata numai spre misticism 1987 • S-a remarcat., de altfel, ca
in Occident termenul de catolic este sinonim cu "uniYersal"
~i cuprinde toate popoarele lumii. In Orient, a fi c.<1tolic
inseamna a f{in unire sau in comuniune cu un ansamb!u 1988 •
Astfel, filozofia 'bizantina este manifestarea gindirii
cre~tine, care se straduie9te :-a se sprijine pe tratlitia ele.:.

324-
 nica, Jie prin argmnentare ~i demonstratie (~colile platonica
;;;i ai;istoteliea), fie prin intuirea divinului .;;i contemplare
(misticism neoplatonic).
in istoria milenan1 a gi:ndirii bizantine, se constata doua
pozi\lii destul de diferite. Din seeolul al IV-lea pina in se~
colul al IX-lea, ea este subordonata dogmei ~i·nu are alt
seop .decit sa ajunga la intelegerea revelatiei. Incepind de
. la sfir~itul secolului al IX.Jea, in schimb, filozofia incepe
sa fie studiata ca a tare, iar i:ndependenta safata de dogma
incepe sa creasea, pina la a atinge neopaginismullui Ple-
·thon, respins de Bise;rica, care ramine credincioasa scolas-
ticii ortodoxe, co:nciliere l.ntre dogma ~i gindirea elenica.
~·· Prima })N'iomlra (secolul al IV~lea- secolul al IX~Iea).
In momentul in care incepe istoria Imperiului din Orient,
int~·e secolele allV-lea ~i al VI-lea, invatatura filozofiea se
preda in ~colile superioare, atit in exclusivitate pagine
(Universitatea din Atena cu Proclus, 410-485), cit :;;i cre:;;-
tine (~coala din Gaza cu Aeneas, pe la anii 450-534, :;;i
Proeopius, retor :;;i filozof, secolul al VI-lea). In ciuda edic-
telor imperiale, neoplatonismul pagin era inca puternic,
dar el devine din ce in ce mai mult o religie, cu;. cultul sau
~i cu liturghia sa, ~?i c~mta, dupa :M:aximian ~i lulian, sa se
organizeze~ dupa modelul Bisericii 1989 • Viitorul nu-i va mai
apartine. In ceea ce o prlve~te, giruiirea cre:;;tina porne:;;te
de la revelatie ca de la 1111 fapt. primordial, pe care ra-
tiunea tr~buie sa-l interpreteze pentru a atinge singura ·
ratiune adevarata, care este Dumnezeu.
La drept· vorbind, filozofia cre~?tina nu se deosebe:;;te
deloo de teologie :;;i se ~tie ce lupte au provocat in secolul
al V-lea cele doua metode opuse in interpretarea Scrip-
turilor, cea a ~colii din Alexandria (interpretarea alegorica
· a lui Origene) .;;i cea a ~colii din ~1\ntiohia (exegeza rationa-
lista ~i interpretarea gmmatico-istorica a lui Teodor din
Mopsuesta, 350-428) 1oso. .
Unul din tilozofii cei mai insemnati de la sfirsitul seco-
lului al VI-lea este loan :B'iloponos din Alexandria, pro-
.. fesor .la U niversitate, unde cmnenta operele lui Aristotel.
Pagin, el s-a convertit la cre:;;tinism, pe care il· gasea mai
favorabil speculatiei. Fara sa fie un peripatetician pur (el
ll compara, pe Aristotel cu Platon), se folose:;;te de Log·iea
lui Aristotel :;;i de Oategoriile acestuia, instrument ideal
pentru a rationa corect, pornind de la un principiu dat, in
exegezele sale asupra dogmei cre~tine. In cartea despre
Eternitatea Lumii, . indreptata 1mpotriva lui Proclus, el

325
dizerteaza mai putin ca teolog <l~cit ca savant ~i declara
C{J, Platona fost inspirat de Moise. In comentariul sau despre
Geneza (De opificio mundi ), a recurs la Aristotel pentru a
dovedi. ca sufletul omenesc ~i ingerii sint imateriali. Pe de
alta parte, aplicind Sfintei Treimi doctrina lui Aristotel
des pre substantele ~i speciile alcatuite din entitati distincte,
el a cazut in erezia triteista, smtinind ca Tatal, Fiul ~i
Sfintul Dull sint trei persoane distincte 1991 • El a exercitat
totn~i o mare influenta ~i a fost unul din precursorii scolas-
ticii ortodoxe 1992 .
J)ifuzarl'a scriHilor lui Pseude-Dionisie. Un eveniment
d(\; o insemnatate conBidera,bila a fost · difuzarea op-erelor
mtmi neoplatonician conYCI'tit la cre~tinism, prezentate sub
numele prestigios allui Dionisie, singurul membru al Areo-:
pagului pe care Sfintul Pavel 1-a putut converti 1993 • De~i·
ini;ieh'itoria fusese descoperita inca de pe cind autoritatea
acestuia a fost pentru prima oara invocata de catre episco-
pii m.onofiziti, la conferintele pentr;u: unire organizate de
In,tinian la Constantinopol, in anul 533 1994 , ,nu se poate
:;;ti cite idci neoplatonice au trecllt, sub acoperirea nmnelui
srm, in· mistica cre~tina" 1995 • In scrierile sale Ierath·ia
cereasoii ~i Ierarhia ecleziastica vorbe~te despre fiinte capa-
bile sa primeasca revelatia, aranjate in ordine de la Tro-
rmri pinft la ultimul diBtre credincio~i. Alte opere ale sale,
ca Despre mtmele aivine, Teologia mistica ~i altele doua,
})if'Tdute, forman un curs complet de teologie. De~i el pre-
tinde ca :;;i-a extras intreaga filozofie din Scriptura, este
· impregnat de ideile lui Proclus 1996 • .,
Pe la mijlocul l')ecolului al VI-lea, loan din Skythopolis ,
publica prinml comentarin la Pseudo-Dionisie, dar indeo-
t'c,hi Maxim Marturisitorul a fost eel care a incorporat doc-
trinele sale in viata spirituala a Bizantului 1997 • De acurn
inatnte neoplatonisrnul avea sa inspire teologia mi"S"tica,
nmue, chiar dupa afirmatiile lui Pseudo-Dionisie, nu
dom.onstreaza adevarul, dar te face sa-l vezi gol in spatele
Rimbolurilor ~i face s:1 patrunda in el, fara sprijinul rati-
unii sufletnl insetat de sfintenie si de lumina" 1998 • Dumne-
zcu aflindu-se deasupra a t~ate, inteligenta nu poate atin-
g\j esenta sa. Singurul mijloc de a se apropia de El este
de a nega tot ceea ce se poate spune despre El. Extazul
este singura calc ce conduce pina la ,Gel ce depii?e{!te totul".
Spiritualitatea rnonastica a produs in aceasta epoca
mai multe doctrine mistice. Cea a lui Maxim 1\'li'ttturisi-
torul, care a murit pentru: creclinta sa ( 580~662) este prima

32D
 manif~stare de int1uenta dionisiana. Teoria sa opune. ra-
~iun~a p,6yoc;)intui~iei (vouc;), prin care sufletul se une.~te
cu Dumnezeu. Numai prin asceza, inso~iti1 iii.sa de iubire,
ce separa partea de intelegere de toate gindurile, precum
~i cu aju.torul gra~iei divine, dar ~tergind d!n suflet orie:e
rati~marnent, reu~e~ti sa traie~ti intru Domnul 1999•
. I11ainte de Maxim, misticit;rnul Sfintului. Ioan Climax
(Scararul) (pe ht anii 525~605) este, 'in schimb, indepen-
den.t de Pseudo-Dionisie ~ise. deosebe~te de el pri:n carac.-
t~rul Sa'\t mai curind practic dec it specubti7. S cctra ( xi>.~:~o:~), -
titlul eartH Aale, care i-a dat ~i lui numele, este simbolul
eforturilor p_rogresive care trebuie facute (deta~are inte-
rioara, retragere din lun~e etc.), pentru a ajunge la nepa-
sare '( apatheia) sau la he8ychia (lini~tire), moarte a sufle-
tului ~i a inteligentei. Dupa opinifL sa, meditatia asupra
mortii, pe care Platon o recomanda filozofului, trebuie sa
fie ·Pl'incipala preocupare a calugarului 2000• .
Aceasta carte a avnt un succeB uimitor frt a· devenit
lect~ura favorita a caJugarilor. A fost tradusa 'in priucipa-
lele limhi din Europa.
·Formar('a sc;ohtsticii ortodoxe. in acea:sta epoca., IHisti-
chmrnl, rod al unui Orient indepartat, nu ie~ea din n1ani"Ls-
tiri. . Clericii seculari. educati in. admiratia umanismului
greeesc, nu incetau d~ a cauta adevarul prin ratiow1ment
~i demmmtr::ti;ie. Leontiu din Bizani; (485-542), apar:l:tor
al Gonciliului de la Calcedon, a contribui1i prin dialectica
sa la staomrea definitiva a. ortodoxiei. Demonstratiile sale
au ·'uneori formrt de teorema. El a.fost unul dintre · primii
care ·au folosit Logica lui Aristotel~i Oornentariullui Por-
fir asnpra Oategoriilor, de~i pe aceasta a tag:"tduit-o . .Aristc-
telismul sau este, de altfel, in intregime formal. Este doar
un instrument pentru a rai;iona corect. El s-a folosit, de
a~emenea, de Platon ~i de neoplatonicicni. Se refera chiar
la Pseudo-Dionisie, ·.dar formarea gindirii sale o datoreaza
Pi'irin\,ilor BiRericii. :El poate fi considemt, impreun~1 eu
Ioan Filoponos, despre care am vorbit deja, ca fondator
al scolasticii oizantine, dar,. spre deosebire de filozoful
alexandrin, acesta a ramas strict ortodox 2oo1.
Opera tuturor acestor ginditori a culminat la sfir~itul
seeolului al VIII-lea cu remarcahila sintcza a, Sfintului
Ioan.Damaschin: Izvorul cunoal~terii TI·IJy·~ yvwcrEw~, ex-
punf.·l·e metodica a doctrineiortodoxe, definHa de Parintii
Biseiicii ~i de dt.tre concilii 2002 • Damaschin nu era· nici
filozof nici sa.vant, ci teolog. El a cunoscut foarte hi.ne

327
filozofia greaca, dar aceE~sta nu-l intcresa decit in scopul
elucidarii dogmeL Adevarul este dat prin revelatie : rarnin
de gasit doar mijloaecle umane pentru a o sesiza.

Inorul cunou~tt~rii. Planul eartH anunta i_ntentia de .a

face inutila filozojiq, din afara pentru a o inlocui ·ou teolo-
gia.. Prima parte, Oapitole filozofice, da definit;iile precise
ale Fiintci, ale Substan\>ei, ale Ipostazelor, dupa Aristotel,
Porfir ~i Ammonios, uneori prin intermediul lui Jjeontiu
din J3iz~nt. Ace;o;tca sint de fapt postulatele nece"1are con-
strnctiei teologice. ·
Gea de a doua parte, Despre erezii, enumera o suta
dintre aces tea, dupa SfintH Bpifanie, Teodoret etc. Autorul
expunc el insu~i cele trei erezii recente : cele ale inlu,s·ulma-
nilor, ale iconocla?tilor, ale aposchifilor 20n.
' I'artea a trcia, capitole dogmatice, Exptmerer.t credin-
Jei ortodoxe este cea mai cuprinzatoare ~i cuprinde o suta de
capitole. Este o incercare de expunere completa a dogme-
lor, de la cea, despre existent a lui Dumnezeu pi:n:a la cea a
invierii finale. Aproape jumatate din capitole sint coma-
crate Christologiei. Urmanddeclarat;ia sa: ,Eunu vois1mne
nimic care a,r fi de la mine", el imprumuta intregul sau
ex1Jozou de la Purint_ii Biserieii ~i de la teologi pinalaMaxim
1\Iartnrisitorul. El ignora literatura anterioara Conciliu-
lui de la Niceea 30o•.

ExJmncrca eredintei ortodoxe a devenit cartea dogma-

tica prin excelenta ~i arsenalul apologetic al Bisericii din
Orient. Dogma en1 fixata in ea o data pentru totdeauna.
Nu rnai era·loc, Re pare, pentrn filozofie. Aceasta a fost
problema care ::;-a pns generatiilor urmatoare.

II. Filozofia autonoma

A1ianta gimlirii bizantine en platonismul, aristotelis-

mul ~I mai ales cu neoplatonismul }1 atras, din punct de
veclere religios, sa,crifieii de care ort9doc~ii nu -~-au dat
seama 2005 • Aceasta explicit faptul ca filozofia, ci:nl.iturata
de la discutiile teologice de catre Expuntffea e:redinpei
orlmhce, nu a intirzia,t sa reapari.t, dar cultivata d.e clat::~~
aee:v~ta, pentru ea iru.;;l,~i ~i nu ca dogma.

328
 l?otitrs, Wozol. Aceasta tendinta aparuse deja in inva-
tamintul predat la Universitatea reorganizaJta de 'l'eofil
iar in anul 863 de Bardas 2006 • Superiorul ei, I..~eon :Mate-
maticul ~i Fotios, discipol al sau, au fost acuzati de a fi
predat ~tiintele laice, fiind obligati sa dea explicatu. Fo-
tios se interesa in mod special de logica ~i de dialectica,
pentru care scria tratatele necesare elevilor sai. Else ocupa
in prelegerile sale de Gategorii, de gen, de specie, urmin-
du-i pe Porfir, Ammonios ~i Damaschin. Trata Gategoriile
intr-un mod mai detaliat decit Aristote! ~i discuta pro-
blema nominalismului ~i realismului *. In cutezanta sa,
el mergea pina la a sustine ca di13cursurile pyrrhoniene **
sint utile, cu anumite rezerve, celor care cultiva dialec-
tica 20°7. In locul lui Platon, .el il prefera pc Aristotel; a
carui filozofie o gasea mai divina, fondata pe nccesitatea
1ogica. I..~a Platon ~i la toti neoplatonicienii, el vedea mai
ales miturile 2008•

l<'ilozof:ia lui P~w Hos. Psellos considera retorica ,~i filo-

zofia ca fiind inseparabile ~i, <le asemenea, mai putin ca
un scop in sine deeit ca un instrument de educatie : cea
mai mare parte a operelor sale filozofice sint raspunsmi
la intrebarile care ii erau puse. El a fost deci, inainte de
toa,te, un profesor de filozofie, dar a accentuat mi~carea
care tindea sa faca gindirea filozofica autonoma ~i se poate
spune ca de la el dateaza emanciparea acesteia.
Dupa Psellos, invatamintul trebuic sa dea fundamen-
tele g'indirii filozofice prin intermediul logicii ~i al fizicii
lui Aristotel. Acesta este stadiul pregatitoi spre meta-
fizica.
!n schimb, pentm a studia ntetafizica, nu Aristotel, ci
Platon, Plotin, Proclus sint cei care Yor permite inaltarea
ca tre cunoa~tere, ~i nu este vorba numai de gindirea grea,-

* NOMINALISl\fl'L ~I REALISl\fCL. Problema de baza a filozofiei

medievale, cearia universoliilor (adieu a conceptelor generale, In raport
cu individualul) s-a purtat intre dona po,.:ilii: nominalismul afirma cii
aceste uniueualia sint doar ni~te cuvinte (nomina), abstracthmi inexis-
tente in realitate ~i cii In realitate exista doar lucruri individuale, concrete
(res). 1n schimb, realismul sustinea cii lucrurile individualc descincl dintr-o
esentii general a, care este adeviirata realitate, · reprczentat.ft de universalii.
** DISCCHSURI P1'1UUIONIENE. Intemeietorul ~colii sceptice,
Pyrrhon (360-270 i.e.n.) nu a lasat nimic scris, dar epigonul siiuAcncside-
mos din Cnossos a redactat ni~te Discursuri pyrrlzoniene, in care slnt expuse
cele 10 argumcnte de !ndoiaHi care justifica abtinerea de la fonnularea
j udccatilor despre cognoscil:1ilitatea sau incognoscibilitatea lumii.

329
 ca, ci ~i de cea a Orientului, a Egiptului, a Chaldeei, a
Sirici. Pentru prima oara filozofii eleni sint privi~i ca pre-
eursori ai cre~tinismului : metoda alegoridi, a~a cum o
folosea I•'ilon din Alexandria, permitea ap'ropierile 2009 •
Ambitia lui Psellos era de a incerca sa faca o -va:sta
sinteza a 'tuturor disciplinelor, cuprinzind in ea chiar ljli
~tiintele oculte, pe care i~i dadea osteneala sa le studieze
~i pe care, .de altfel, le condamna sub numele de chal}la-
ism 2010 • Metafizica sa porne~te de la cauzalitate ~i de la
determinismul universal. Fiecare fiinta, fiecare fenomen
are cauza sa ~i se ajunge astfel, pina la Dumnezeu, cauza
prima, dar care ac\fioneaza prin intermecliul naturii fie-
carei fiin\fe, fiecarui fenomen 2011.
Dar, claca orice are ratiuhea sa de a fi, mai lipse~te mult
pina ca toate cauzele sa fie cunoscute de noi ~i multe scapa
ratiunii noastre. Astfel ,nu ne este abordabil tot ce este
divin ~i nu poate fi in\feleasa de ra\fiune intreaga natura".
Deasupra ra\fiunii este inteligen\fa (vou<;), care a tinge
lucrurile direct, fara demonstra\Jie, prin intui\fie. La fel
este posibila 3Jsemanarea cu Dumnezeu prin virtttJile poli-
tice (in raporturile cu semenii no~tri), prin vi1·tutile
curatiei (asceza), prin virtutile contemplative fi teu1·gice ·(ex-
taz, hesychia). Dar,. via\fa contemplativa este un fapt al
parW impasibile a sufletului, rezervata pentru viata vi-
itoare ljli inaccesibila ratiunii. Trebuie sa preferam pentru
viata de pe-pamint partea sensibila a sufletului care for-
meaza, impreuna cu corpul, omul polit~c ljli social 201 2 •
Psellos extrasese toate aceste principii din filozofia lui
Platon ljli mai ales a lui Proclus.

f,Eu m-am indreptat, scrie el, spre Plotin, Porfir ~i Iamblichos, pentru
a mil opri la admirabilul Proclus, ca intr-un port imens. El mi-a dat ~ti­
inta ~i ideile bune" 2o13 .]

La repro~urile lui Xiphilin, care i1 aclmira in schimb pe '

Aristotel ~i il acuza de elenism, Psellos raspundea ca el
ramine fidel doctrinei cre~tine ljli ca, mai mult, nu facea
altceva decit sa urmeze exemplul Parintilor Bisericii, folo-
sindu-1 pe Platon pentru apararea flogmelor. Daca Pia-
ton ii parea de preferat; este pentru faptul ca acesta este
eel mai mare geniu pe care l-a cunoscut omenirea, singurul
care a atins limitele extreme ale gindirii, singurul in care
poti vedea premergatorul cre~tinismului, prin doctrina sa,
a clreptatH ~i a nemuririi sufletului t;;i pentru ca el a inteles

330
 - - - - - - - - - - - - - - - - - -

ca nu totul dcpinde de raFune, el, care priu inteligenta s-a

ridieat pina la Frincipiu 201·1.
··ln felul acesta, Pc>cllos il prive:;;te pe Platon ca pe un
teolog, care a ajuns sa ordoneze cuno:;;tint;cle noastre asn-
l)m hunii inteligibile. 1~1 este pentru acest · fapt promo-
torul mi~carii platoniciene care, prin Pletlwn :;;i Bessa-
rion, a patruns in Italia Rena~terii. Se IJoatecrede ca aceas-
til, 'admiratie ~ata de Plat on i-a fast )nspirata de catre
loan J\iavropous, · viitorul episcop de Euchaita, al carui
disci pol a .fost :;;i eare, intr~o cpigrama, il roaga pe Hrit::tos
sa-i cru:~e pe Platon ~i Plutarh, atilo de apropiati prin
doctrina lor de legea Evangheliei 2015 .
Era epoca in care p:rintul Grigore Magistros (1044-
1058) traducea operele lui Platon in 1imb~1 armeana zms.

Devierea doctrinei lui Psellos. loan Halos. Elev ~i suc-

cesOI' allui Psellos in invatlWura sa, pe la a null 077, loan
Itaios a continuat sa propavaduiasca filozofia lui Aristo-
tel, a luiPlaton, ~t neoplatonieienilor ~i mai ales dialectica.
El insu~i er8. un dialectici~tn desavir~it :;;i triumfa in toate
disputele, daea ii dam erezare Armei Comnena, care i-::1,
Hi.cut un portret ·lmtin caricatural 2o17.
C~t ~i Pseudo-Dionisie alta data, Psellos gasise modali-
• tr1tea de a introduce o parte a. doctrinei neoplatoniciene
in ere~tinism, dar el ii dadea un sens nou care faeca din
accRRt~t o gindire cre:;;tina. Bl respingea oriee ar fi contra-
venit. dogmei, metempsihoza lui Platon, chinurile sufle-
te}or in iad, extazurile lui Plotin, nwnstruozitajile lui Pro-
cluB Ri chiar Daitnon-ul lui Socrate. Procesul ce i-::t for:;t
int(·nt.atpentru crezie lui Joan ltaJos in vremea lui l\lihail
al VII-lea ~i 1Uexios Comncnul (1077 -1082) arata ca Ioan
ItaJos, Inergfnd mai departe decit maestrul . sau, preda
doctrinele neoplatoniciene aproa:pe in totalitatea lor, aRo-
ciindu-le cu e:xegeza dogmelor cre:;;tine.
Potrivit liRtei acuzatiilor aduse impotri\-a lui, el 1weda
doct:rin:ele neoplatoniciene despre sufletul uman, cer, p~i­
mmt,. creaturi ~i prefera ·opiniile accstora. in locul celor ale
Pfirintilor Bisericii. El credea in eternitatc::JJ matuiei si :>,
ideilor platonieiene preeum ~i in metempsihoza ; ncga ~li-
nunile lui Hristos, ale Fecioarei ~i ale sfintilor; considera,
litemtunt :profana ca depozitara a adevarului ~i nu ca 1w
un shnplu instrument de educatie intelectuala2°1 8 • Conform
profesiunii de credinta pe care a prezentat-o, credea in-

331
 tr-un Principiu necrcat 9i in<;omprohensibil, tu·mindu-1 pe
Plot in, fa.ra a.-l numi Dmnne11eu. ·
Halos <1 sfin;it, dcei, prin f~ cnu'LnCilX~ filozofia. de iPo-
logic, dar rasturnindu-i termenii, Hcind ca explicarca dog-
mei ere~ tine sii depinda ·de metafizica neoplatonieiana. El
a devinut un loc important . in aceasta rena~tere a elenis:..
mulu·1:, care ~we~1 sa ajunga dupa mai bine de trei secole la
doctrinele lui Plethori l}i. care i-a adus, la inscaunarea
Comnenilor, un mare succes ~i numero~i discipoli 2010. ·

.· Adtlppi lui Halo~ Cea mai mare parte a discipolilor lui

Ita1os iradu~i in fa~a Oonciliului au fost, achitati, en ex:..
cepvia lui Nil, a lui :Lcrm din Chahledon ~i a lui Eustratius
din Niceea. Acesta il eomcnta pe Aristotel, emitind opinii
personale, servindtHW de forma f'ilogistica pcntru <11 1ntc-
l <'ge filozofia neoplatoniciana intr-un spirit ere~ tin ~i <t
demonstra adevarul crc~Unhmmlui prin liTgumente :ratio-
nale. Ne vom mira cu atiL mai putin de faptul ea lucrttrile
sale au stirnit interesul scol;J,sticilor occidentali 2020 , ('11 cit
el ]Jl'Cda aceea~i doctrina plotiuiani:'t a ipostazelor, ca ~i
Abelard citiva ani mai tirziu la Paris 2o 21.

Epoca l\ieeei ~i a Paieologilor. DUJ)a catastrofa din 'anul

12M, filozofia domimmta a fost Rcolastica ortodoxa,· spri-
jinita 1)e scolastica oeeillt'ntala ~i opusa neoplatonismului, ..
care incearea sa asigm'e nnLonomie gindirli ~i care devine
HCopaginistTrul lui Plethon. Dupa aeeea, scolastici ~i neo-
ljlatonicieni se ciocnesc inplina expansiune a mistieismului,
sub forma doeLrinei isihaste 2022. '
In Niceea, Nikefor Blemmydes (11\17 -1272) pteda
, filooofil"~ ~i a avut ea discipoli ·pe Gheorghios Akl'Ol'16lites,
earea devenit mare Iogothet, ~i peviitorul impiirat 'l'eodor
alII-lea Lascaris. Ortodox convins, Blemmydes sefolosea
de Logic?" ~i Fizica lui Aristotel. Cprmmtariile pc care le-a,
publicat asup.ra acestor lucrari, folosindu-l pe Porfir, au
dcvenit manualul prderat, al fHowfilor bizantini. El 1.~
remm~at la o eariera striilucitoarc, aceea de patriarh al
Constantinopolului, Hieindu-se caluga,r (1235). Atms de
])I'Oblcma Conceptelor filozofiC(' 1 a eautat Sa COIKiliPZO
realismul cu nominalisnml, IlH~::;npunind ca .genuril<· f~i
speciile se gasesc in gindirea lui Dumnezeu, inainto a,
fi formate pe pamint dP ci\tre fiinte.!n invatatuxa jJC e;:u·e
o .l)ropovaduia in man::istirea sa, se ocupa de educ;;~tie .-;:i
schita portrehil suveranuluiideal, tege-fHozof ,e::n·e·va fi
totul pentru toti; ... adev.a.rat Dumnozen. pe pamintn; 2o23 •

332
 Teudor al II-lNt I.a;,;cari:-;. (·,Iruia ii era dedieat acest
, chttora cduca\h i ~ale <Jai:liee o m.are admint\ie
3

pent<·n trecutul elenic ~i era la i'el de instruit in (iomeniul

filozoHei ca, ~i in al rnatematieilor ~i al fizicii. Oele !)'£t8e
dismn·sttri asuprct cmnuniunii naturale, care ii apar·~ineaur
arata ·o gindire foarte indrazneata, cc considem natura
{!flucn:;) ca fiind eauza unitatii uni:versului ~i fondul eomun
:al tuturor fiin\elor 20 24.
Filozofia lui Aristotel mai domina inca gindirea bizan-
tina la :,;f]r~itul secolului al XIII-lea ~i inccputul secolului
.al XIV-lea. Istorieul" Gheorghios Paehymercs i-a dedicat
o expunere sintetica 2025 . Calng:tl'u1 Sophonias a publicat
parczf~'r,ze, care dan intr-o parL1~ text.ulfilozofului ~i alaturi
i.:ornentariile ~i interpolarile :~02 6 . ·

Nikefor Chumnos, epikanikleion sub Andronic al.II-lea,

'iridreapta atacurile sale impotriva lui Platon ~i a neopla-
tonie1enilor, ea si imnotriya aristotelicnilor prea zelo;c:i 3027.•
Cee:;•, c constitt{ia fo~1dul accstor diseutii era tot 1)ro1;lc1m1
materiel, a substantei~i cea a 1..mivcrsaliilor. ·

I<'Hozolia, stiintcle si umanismul. Teodor Metochites

(1260-13:32), 'mare logbthet allU:iAndronie al II-lca., n-a
1ntemeiat un sistem filozofic, dar, inzestrat cu o C11Il0~-1~­
tere encielopedica ~i cu o vast:'!: culcura, el reprezintii filo-
zoful umanist cl"truia prohlPHwle metafizice ii sint f::nni-
Hare. Are aceea~i admiraFe de Platon ~i Arfrstoh•l,
liar ttt.itudinea sa eu privire la ace~iJia estc similadi cu cea
a lu~ Psellos, dar este departe de a adrnite tm:tte opiniile
lor. Principala s:1 lucrare, JJfisoellanea, este un fel de enci-
dopedic filozofica. m condamm'i in aeeast}t lucrare meta-
fizicaJui Aristotel f;li ilprefera pe'Platon, la care admira
m:ai ·~~les teoria matematicilor. D1;1.pa ee-i trece in revista
\[)e toti nmtomatieienii celebri din antichitate, tr:J,ge con-
elm;ia ca. 1natcmatica, ~tiinta exacta prin exeelcnta, con-
.duce la intelegerea realitiltii. "1\l"mnarul este de fapt 1:wJnra
murdiala a tutm'or fiintelor 20 28 .
T.:odor :M:etochitcs avea, do asemenea, un gust pronun-
pentru astrcnomie, la reylzuire,~ eareia a contrihuH,
libednd-o de astrologi~ 2029 . Aee,;t urnanist perfect a in-
dr3Jznit Sa Condamne ViYtta Solitar~i ~i contemplativa, Crtre
ducea la distTugerca otncnirii. 1'>:liholog fin, el observa c(L
omului ii este abr;olut imposihil sa fie imJ1<H'tial in jude-
~atile sale. Dac(t i se intimpla sa pereeapa un gind ohiec:.

333
 tiv l el este inl'a}labil sa-l re}lroduc;'t intocmai cmn l-a }}ri-
lnit zoao.
Discipol al lui Teodor :Metochites, Nikefor Grego:ras
(1295--'-1:'~60) n-a inccrt'at, nici ca rnaestrul sau, sa fon-
dezc un sistem filozofic, dar, excclen:t umanist cum ·era, a
fo:-;t n,tras de studiile ~tiintifice ~i de filozofi~o lui Platon,
pe C<lre a i111.itat-o in a,le sale <lialoguri. Impresionat de
fina,litatea dill natura, el a acce}ltat teoria platoniciana a
sufletului lumii, de fapt prin intermediul lui Plotin, ~i ~1
incercat sa explice actiunile. lumii cere~ti a~upra lumii
terestre, altfel decit prin fatalitatea' stoicilor. In scopul de
a nwnaja liberul arbitru al omului, el 1-a atribuit voin-
tei divine 2031 .
' Despre curwa.~tere, Gregoras ]Jrefera metoda ct pr.fon:,
care constrt in a cobori de la generalla particular, dar l'es-
pinge.'t metoda silogistica a lui Aristotel, criticind-o as11I'U .
. Adinite, de altfel, ca este necesar sa se porneasca de la Jl:!,r-
ticul~x la gene1'al, eu eomUtia ea experienta sa, fie contro-
la,t.it de ratiune. Fe de alt.~L parte, nLtiunea nu est.e jnfaili-
bili~ ~i 1111 poate, prin propriile~i forte, sa patrundi.t pinrt la,
esent<•, lucrurilor. El a bancloneaza astfel, dialeetica. plato- ·.
niciana, care permite inal\;area de la aparenta sen::-;ihiHi,
la Ideca sul.Jrema. Aceasta inseamnil, cum s-a remarc,,ct 1
atat;;amentulla eredint~t ere~tina care l-a faeut saseindoi::u:~
ca de infailibilitatea ratiunii 2os2.
A,eeasta era pozitia lui Gregoras, pe vreme~c eind un
rcp·ezentant al sco1asticii din Oc:cident, Varhuun, naS('Ut
la Seminara, in Calabria, grrc prin na§tere, dar nu ~ide
limba, a yenit in Grec:ia in anull328, a invatat greaca. 1~:"
Tesalonic ~i pe la anul 1330 a plecat la ConstantinOIJtd,
unde a ei~tig·at favorurile lui Ioan Cantacuzino ·care 1-::""
insfn·eimlt sa prcd>'u, teologia la Ma.nastireuJ ~Iintuito~Ttlul.
f-)igur peel ~i 'incrrziltor in metoda sa silogistic:'i, a. indraz-
nit R{t-1 provoaee I a. o diseuti e pu bliea pe Nikt'for Grego-
ms, a carui reputatie il deranja. Proasta inspiraHe; cl nu
a putut raspunde ataeurilor lui Gregoras ~i a fost obligt;;t
sa-~i marturiseasca ignoranta ; adversarnl sari a ret!~it
sa-1 zdrobeasca, · demonstrindu-i cia silogismele erau refn-
giu1 eipiritelor mediocre. Asti'Pl, hatjoeorit in mod public,
Varlaam a pleeat din non 1a 'Ie>Ralc1hie, de umle s-a refugiat
la Mnntele Athos. Dar aeolo s-a trezit intr-un mediu n'lis-
tie, ostil studiilor elasice si scolastieii. Continuind sa, fie
impertinent, nus-a putut ~{6tine de a lu8o in deridere prae-
ticile isiha~tilor ~i a deelan~at, astfel, lunga lupta c~re avea
si'(. tulbure hiserica ~i st.!'1tul. Filozofia -umanist,i'( ~i scolm:-

334
 tica se ciocnea de curentul mistic, care nu incetase sa se
dezvolte in manastiri 2033.

. .
IU.!Uisticii si urnanistii

Cti.l'entulmistic inainte lle isihasm:. In timp ce se infrun-

ta u ;scolasticii cu rationali~tii, platonicienii c11 peripateti-
cienii. misticismul continua sa infloreasci:L in manastirile
care t~rmau traditia lui Maxim MarturisitoruL Viata con- .
ternplativa, in afara lucrarilol' ~i a oricarui rationament,
este singura in masura de a asigura calmul ~i de a permite
inteiegm:ea divinului. Aceasta este doctrina lui Simion eel
· N ou care, simtind ca intuitia mistica este incompatibila
cu viata lumeasca, a abandonat studiile de filozofie ~i a
intrat la Manastirea Studion (950-1022), unde a avut ca
dascal pe Simeon Evlabes, mort in anul 986, ~i ca discipol
pe Niketas Stethatos (Pectoratus). Ounoscut mai ales pen-
tru al sau Tratat despre azirna, care a constituit .una din
cauzele Schismei 2034, Niketas a scris numeroase lucrari
Inistice, aproape toate nepublicate. El i~i fapea o adevaraM
glorie din ignomnta sa asupra ~tiintelor laice. In lucrarea
Cctpitole practice definea cele trei trepte care, dupa parerea
luL permiteau sa ajungi la apatheia (indiferenta) 2035 .

I1 olemica isihasta. Oriza disciplinei monastice pe vre-

mea, Comnenilor ~i a Anghelilor 2036 nu era citu~i de putin
favorabiH1 vietii contemplative. Totu~i aceasta s-a pastrat
in anmuite manastiri 2037 , in special in Palestina ~i in Sinai.
U n dtlugar din Sinai,· Grigore, a introdus la Muntele Atho~
hesychia §i metoda de-rugaciune a orientalilor. Dupa pa-
rerea lui, calugarul tre}Juie sa ca,ute locul vital unde sint
concentrate puterile sufletului, ·fixindu~~i om bilicul,. cu
fruntea sprijinita pe piept, respirind rar ~i invocindu-l pe
Iisus fara intrenipere : el va obtine in acest fel unirea ne-
mijlocita cu Dumnezeu 2038 . Adeptii acestei metode' de
rug~'iciune poveste.au ca observau o lumina puterniea ce ii
umplea de o bucurie fara margini; ei vedeau in aceasta
lumina necreata a lui Dumnezeu, deosebita de esenta sa,
a~a cum a aparut l:la apostolilor pe muntele Tabor 2039 •
'Aceasta este doctrina pe care a descoperit-o Varlaam
la l\'Iuntele Athos ~ia· ca.rei falsitate s-a DTmcat sa o demon-
streze, lansind cu iscusinta glume satirice 1mpotriva me-
todei deruga.ciune a isiha~tilor. El a atacat in special pe~eful

3.'35
 lor; Grigore Palmnas, ~i din riposta aeextuia a luat na~tere
cearta care a divizat teologii in dona tabere ireconciliabile,
aproape ca intr-un razboi civil. Nu vom reveni asupra
episoadelor acestei lupte, cu atit mai nefasta pentru Im-
periu cu cit pozi~ia puterii, asupra unci probleme c~ijxe ar
fi trebrut sa ramina strict religioasa, varia in functie de
jocul politic. Ceea ce ne intereseaza aici este conflietul din-
tre cele doua doctrine 2040 •
Consecin~a acestui dezacord este imensa ~i depa~e~te
cadrul teologic. A fost o lupta intre cnltura universitara,
legata de tradi~ia elasica,, ~i spiritualitatea mom~stica·,
care nu avea decit ura ~i dispre~ pentru {ltiinta llin afcu·a
~i confunda elenismul cu pi'iginismul. De o parte, scolas-
ticii ca Varlaam ~i umani~tii ca Nikefor Gregoras, iar de
alta to~i eaJugarii ~i ~eful lor, Palamas, convin~i ca doar
hesychiar chietismul, reprezinta treapta suprema a vie~ii
cre~tine.
Varlaam consideri'i caJ poti dovedi adevarul cre~tinis­
mului pl'in ratiune, lnind ca punct de plecare gindirea,
vechilor greci. Oricc tendinttt mistid era pe:atru el o sursa
de eroare. Dupa_ cum am remarcat mai sus, el depa~er. sco-
lastica admisa pina atunci de ortodoe$i ~i intemeia o nona
scolastica, ce se inspira, in l'nod liber din cea occideniiala.
Este tocmai motivul controversei dintre el ~i Gregora,R 204\
dar ceea ee-l ~oca mai nmlt la isiha~ti, era lumina necreata 1
veritabiUt materializare a lui Dun:mezeu. El privea contem-
plarea divinului ea 11e o cunoa~tere la care nu se 1mtea
ajunge decit dupa studierea intelepciunii lui Pitagora, a
lui Platon, a lui Aristotel. Cine cuno~tea intelepeiunea
cuno~tea adevarul, cine cuno~tea adevi'irul il cuno~tea" pe
Dumnezeu. Omul nu poate deci si:L .vada esenta divina ~:i
nu poate sa-l p,erceapa pe Dumnezeu cleeit in manifesta-
rile sale, a~a cum S:-a intimplat cu lumina de pe muntele
Tabor, creata ~i vazuta de ochii trupului zo4 2.
Toate aceste afirmatii insemnau pentru Grigore Pala·
mas'tot atitea blasfemii, da,r el a vrut sa opuna adye:rsa-
rilor sa,i 0 teorie pozitiva desprcCcontemplatie. Dupa pa-
rerea sa, calea ce duce la Dumnezeu trece prin inteligenta
Or, inteligenta nu este cxterioara corpului, gre~eala }Jll'Opo-
vaduita de Qatre pa,gini, ci ea se gase~te in sensibilitatea
trupului nostru; cind vrem sa o purificam, trebuie sa o
concentram in inima. Creclinta este o viziune a -inimii
pentru ca ea clepa~e~te< facultaWe intelectuale ale sufletu-

336
 lui nostru. Con1><>mplarea off'ri'\ doyada cca mai straluci:._
toare . ea Dumnezeu exista :

•[Numai atunci cind lumina umple inima noastra omul adevfirat s0

duce Ia adeviiratn sa lucrare, urea pe munpi eterni, vede invizibilul ~j,,
intra in zona miracolului 2043 .] .

I~:,tlamas inccrea, in sfir~it, sa justifice caracterul ne-

creat alluminii de pe muntele 'l'abor prin distinc~ia reala~
intru Dumnezeu, intre esen~a ~i ac~iune, teorie subtmi ~i
obscura, care vrea. sa spuna ca numai aceia care sint inso-
\iti de gra~ia divina 11 vad IJC Dmnne.zeu eu proprii lor
oclli zo44.
Astfel, intrc eele doua poziti i, orice conciliere era
imposibila. Doetrina isihasta, produs al Asiei mistiee, re-
pugna in fond. elenismului ~i mai ales umanismului. Ea ~i-a
datorat victoria temporar:"t popularitatu calugarilor ~i
motivelor politice, dar a devenit in praetica apanajul unei
mborita\>i de asef•\i, eare traiau in skites (sehituri) in jurul
lll~~ri1or manastiri.

Misticismul lui Nikolaos Kabasilas. Nikolaos Kabasnas,

caruia i se eunoa~te destul de sumar biogra,fia, era un r~ar­
tizan al lui loan Cantaeuzino eare 1-a folosit in perioada
riJzboiului civil (1341-1355). l~l s-a retras ht man~tstirea ·
:l\langanon. ·Cele douit cart,i ale sale, Desprc -cictta inttt~J
Tisus 9i Explicarec~ S'jintei Lit1trghi1: au facut epoca, in
istori::t misticismului, aproape la acela9i niyel ear ~i Imi-
tatiO'Cristi *. Adversar allui Nikefor Gregoras, el a deelarat
serierile lui Pa1amas ca fiind irepro~abile, dar nus-a bazat
pe ele, 9i condamnind viata de apahoret s-a SCJJamt net de
isiha~ti. Mistieismul sau era la indernina oricui ~i se apropia
de tr;l.ditia lui Simeon celNou ~i a lui Maxil'n 1\:Iartuxisi-
torul. Stilul sau este simplu ~i adesea liric, cu reminisccnte
din.autorii clasici. El nu numai ca nu eondamna ~Minta,
dar considera ca sfinW C'ttfora ea le lipse9te nu sint d.esa-
Yir9iti12045. .

•: IMITATIO CHRISTI. Este o aluzie la celebra carte·a misticului'

germ;m Thomas A Kempis (1379-1<171), care a fost un adevarat ,best-
seller" al culturii renascentise ~i baroce; fiind tradusa ~i la noi de Udri~te
N iisturel, in slavona.

22-c. 115 337

,
IV. Plethon ~i neoplatonismul

Plethon. Ultima jumatate de secol a Bizan~ului este

inarcata de triumful umanismului ~i de,expansiunea aces-
tuia in, Italia ~i in intreg Occidentul. Principalul repre-
zentant al acestei mi~cari era Gheorghios Gemistos, care
f}i-a schimbat numele in Plethon 2046 • Nascut la Constanti-
nopol, unde ~i-a facut studiile 2047 , el a stat la eurtea musul-
mana din .Adrianopole 2048 , apoi s-a retras la Mistra, unde a
condus o ~coala de filozofie sub protectia despotului Teo-
dor al II-lea Paleologul. Reputatia sa era atit de mare
incit studenW din Constantinopol, ca Bessarion, veneau
sa-i audieze cursurile 2049. .
Patriot inainte de toate, se pare ca el considera institu-
tiile din Bizan~ ca fiind o deviere de la elenism ~i in aceasta
'"edea cauza decaderii lor. Singurul remediu, dupa parerea
lui, ar fi constat intr-o reforma profunda a statului, a
societatH, a educa~iei, printr-o reintoarcere la traditiile
abandonate. In acest sens a adresat doua memorii, unul
lui Manuel al Il'-lea asupra cauzelor crizei sociale ~i poli-
tice (1416-'-1418), altul, pe la anul1425, despotului Teo-
dar, in care preconiza reforme, la fel de utopice a tit prin
caracterul lor cit ~i prin momentul critic in care se afla
Bizantul 2050 • Integru in opiniile sale, el s-a declarat im-
1}Qtriva unirii Bisericilor la Conciliul de la Florenta, uncle
loan al VIII-lea il trimisese consilier, deoarece, pentru el,
Unirea ~i Cruciada, departe de a' fi ni~te remedii, cufundau
elenis:inul intr.,o nona servitute 2°51. .
Cu o logica de necliritit, Plethon cuprindea ~i religi3, in ·
reforma sa. Cre~tinismul pentru el nu era un principiu de
unire ~i vedea in aceasta o decadere a gindirii elene. In
aceasta gindire, reprezentata de _!'laton ~i de neoplato-
nicieni, el gasea adevarul absolut. In timpul ~ede1ii sale la
Florenta, unde era obiectul unei adevarate venera~ii, i-ar
fi spus lui Gheorghios din Trapezunt ca in curind intreg
pamintul va imbrati~a o religie care nu va fi nici cre~tina,
nici islamica, dar care nu se va deosebi ·de vechiul pagi-
nism 2052.

1 Tratatul legilor. El a schitat programul aeestei religii

in cartea Despre Legi, careia i-a imprumutat titlul de la
Platon, ~i care a provocat scandal. Gheorghios Schola-
rios a denuntat-o cape o carte pagina 2053 • .Apara.tor allui
Aristotel impotriva. lui Platon, el avusese deja o polemica

338
' cu Plethon, ale earui atacnri impotriva lui .Aristotel i se
parea-n indreptate de fapt •1mpotriva Bisericii. N u numai
ca scrisese 0 carte impotri va lui 2054 , dar' den' nit pairiarh
sub nm.nele de Ghe1madios, a ordoiiat sa se :nda mauu-
scrisul tratatului Legilor, pastrind o parte .din aeesta, (ca1 e
ne-a parvenit ~i. nona) pentru a putea justifica sentinta
sa 2ass.
Tratatnl lcuilor era o e.xrnmne dogmatica, mai nmlt
teologic{t decit filozofiea. El punea in acest tra_!Jat Jll'inci-
pii, dupa care legifereazafara ca sa Je ~i justtfif'e Iu gemral,.
el nu cita sursele sale, dar se poate ghici ea era familiarizat
cu filozofia lui Psellos ~i mai ale~, dintre ncopl.atonicieni,
cu cca a lui Proclus. I.1ucrarea cuprindea un cod de reforme
sociale, politice, morale, religioase. Era vorba de a-i asigura,.
omului fericirea, dar inainte de toate trebuie sa curio:;;ti
omul, ceea ce nu este posibil cleeit cu condi~ia de ~ ~ti eee
loc ocu1Ja acei-lko in univers.
Universul lui Plethon contine fiinte divine, inteligente
pure, care se afla in ceruri, ~i fiinte aleatuite diritr-uri suilet
~i untrup, care locuiesc sub ccr. Intregul univers -i~i trage
priginea din gimlil'ea lui ZeuR, pl'imul prineipiu ~i este etern
preeum aeest~t.: universul pm·ceuo de la el printr-o lega-
tura de cauzalitate ~i nu eronologica. Zeus nu poate deci
modifi<·:a .cu nimic voin~a sa. El este supus, ca ~i uniyersul,. ·
cleterminismului celui mai riguros. Totul depincle de voint.a
lui Zeus, dar prinlegatura inflexibila a fatalitatii, depinde
de Heim-armene (ceca ce este sortit). Naturile fiintelor sint
clasifieate dupa ordinea gcnerti.rii lor. Poseidon, fiul eel
mai mare allui Zeus, prezideaza asupra am;amblului, crea-
tiei, fratii sai asupra eleinentelor, Hera asupra numarului
~i a multiplicarii fiintelor, zeii inferiori asupra legilor Fiin-
tei. Pe masur;t ee eoborim in ierarhie, determinarile sint
din ee in ce mai pntin generale, deoarece, dn11a teori~"t J)l~­
toniciana a ldeilol', generalul cuprinde particularul.
Dupa sfera zeilor, urmeaza geniile, dernonii, sufletele
far:1 trup, nemuritoare ea zeii, dar B11puse gre~elii, in
sfiqit oamenii, aleatuiti dintr-un suflet ~i un trup, care
trebuie f';a se ~Straduiasea a fi asemanatori zeilor. Aee~tia
din urma reprezentau Iclei, dar erau persoane ~i nu abstrac-
tiunt. De aiei reiese_ ea filozofia lui Plethon este, ca ~i cea
a lui I~tmblichos ~i .a lui Proclus, o religie eu eultul ~i cu.
litufghia ei 2056 • Plethon sustine ca aceasta doctrina venea
de la Zol'oastru ~i fusese profesata de Pitag ora ~i Plat on 2°57 •.

339·
 Prirnul capitol al Le!]ilor, intitnlat cultul zeilori coritinea..
·tun calendar al sil,rbatorilor, inspirat dupa ealendarele gre.
ee~ti din antichitate, fiind un comprornis intre eielullunar
de 12 luni a 29 de zile ~i juma,tate ~i anul solar de 365 de
zH<~ ~i un sfort, cu o lurill intercala,ti"'L pentru rt urnple neca-
Ja:jul dintre e0le dona eicluri2o5s,
Din Grecia antic::t, Plethon impnunuta si1rhatoarea
Numenia, care era eolebrata la inceputul fiecarei lunl in
unoarea lui Zeus san a altei divinitati locale 2059 . Oalenda-
i'ul san con\iJWa astfel inire 70 ~i 7ff de sarba.tori anualo,
fixate dupa mi9carile lunii 2060 • Rugaciuni (in prozi:t) in-
so~ite de imnuri in hexamcti'i dactilici erau recitate de
.c•.inci ori pe zi 2061.

Nt>oplatonismul. In folnl ;.~;cesta Plethon i9i facea ilu-

zia ca reinvie trecutul, ca reinnoadft tradit;ia intr'-UU mo-
ment in care ::weasta se rupsese dupa moartea lui Iulian
~i exilul lui Proclus. ln acela~i timp, in ciuda ostilitafii
sal.e impotri·n1 sofi~tiloT (nume dat de el cre~tinilor), nu
gasea ceva Jn~ti bun, eind era vorba de a fixa ritualurile
·Hturghiei sale, dec it de a adopta practicile in care el fusese
· erescut : obiceiul de a incepe eelebrarea unei si:'trbatori .in
ajunul zilci in care acea.sta cade<il (vigilii), precum ~ipozitia,
in care se facea rugaciunea, respectiv in genunchi, cu
bratele ~i en ochii indreptatispre cer 2062.
De fapt, nu acest proiect ro1mmtic i-a adus lui Ple-
thon respectul ~i repuh1Wt de care s-a bucurat printrc eon-
ternporanii sM. S-a vazut in el mai ales un aparator allui
Platon, adversar ~tllui AriRtotel ~i al scolasticii. In timpul
,~ederii sa.le ht Florenta, e1 i1 stinmlase pe Cosimo de ~1ediei
sa intemeiezc 0 Academie Pll.J;toniciana 20 G3 . Proiectul nu
fusese pus in pr;tctica h1 moarte,1 lui Oosimo in anul 1!164,
dar instalarea cardinalului Bessarion in Italia a adus un
i:!prijin puternic 111atonicienilor. Bessarion, cu toate diver-
gen(iele serioase pe care le-a avut en maestrul E)au, nu 1-a
abandonat niciodati:t; drrpa moartea ace;:;Luht s-a ocupat
de cop iii lui ~i a scris un tratat intitulat 1mpotritl(J, calomnia-
tor·ilor lui Platon 2064 • Ohiar in anul in care acest ttatat era,
publieat, re~pectiv 1479, Academia platoniciana lua ~i ca
fiinta la Florcnta prin grija ca1wnicului :M<1rsilio Ficino
(1433-1499), adtnlrator entuziast al lui Platon 1 pe care
il elogia piTHt ~l din amvonul sau 2065.

340
 -· .
V. Stiiutele ,•;,

Bizantul a mo~tenit traditla ~liintifiea de la ~u~tici,

dar, ca ~i fHozofia, ~tiintele emu studiate in comentariile
autoriloi; antici ca Pitagora, Euclid, Ptolemeu etc, J:}cest
studiu in sine nu ·era dezinteresat. Studierea ~?tHntelor
exacte era considerata c~t o pregatire pentru filozofie. Spre
exernplu, potrivit doctrinei lui Platon, matematicile.puri-
ficau spiritul, obi~nuindu-1 sa ia in seama a.bstract;iunile;
ele il faceau apt pentru studiHe de filozofic ~i chiar deteo-
logie. Astfel, Sfintul Vasile, student h1 Atcna, prelua de
la: astronomic, geometric, aritmetica, ceea ce ii er:iJ necesar
pentru a se ridiert la stadiul de eontemplare a lucrurilor
divine dcrso:::~v 2066 .

Clasificarca ~tiintclor. Sc marginea la, cele ~~tpte arte

liberale ale lui Varro, dar programul era mai putin ingust
decit eel din Occident, 'l'n:,vium-ul privea arta literara ~i
{)fatorica. Quadrivittrn-ul (7j -r:c:Tpcxx'!uc; ,&:,v tJ.cx6·1Jf1.&-rc,w) cu-
prindea ~tiintele exacte: aritmetica, geometria, muzica,
astronomia, confundata adesea cu astrologia. Multe alte
·discipline, istoria na~uraH'i, fizica, chimia nu-~i gaseau nici
un loc in aceasta clasificare ~i en:m asociate sub den:umirea
de fizica. Termenul de mathemata avea, de asemenea, un
sens destnl de general' ~i se a plica ]a ansamblul ~tiintetor.
Planul de studii al lui Olympiodor cuprindea ,cinci
grade, care permiteau srl nrci pina la filozofie : logica,,
fizica, etica, matematica, metf\Jizica 20 67. Rcgasim aproape
aceh1,~i plan in secolele al IX-lea, al XI-lea ~i al ,XII-
lea 20,; 8 • Anna Comnena a citit tratatele lui Aristo~el ~i
dialog·urne lui Platon, dar ?i:-a rnaturizat spiritul sau, prin
studierea quadrivimn-ului 2° 69. Pe la anul 1310 Niko-
laos Kabasilas, viitorul mistic, .urmind studiilc sale teolo-
gice1 a inva~at ~tiintele laice, ~i, indeosebi, astronomia. 2070 •

1\fatematicile ~i astronomia. Pe:rioada veche. in majo-

ritatea timpului, aceia~i S}Wan~i cultiva cole doua, ~tiinte
~i nu exista pauza intre cei de la sfir~itul antichit~~ii ~i
contemporanii lui Iustiruan ~i ai lui Heraklios, Alexandria
a ra-mas multa vreme metrbpola ~tiintifica a Iml)eriului.
Pl'ofesorii Universita~ii sale, in secolul al IV-lea Theon,
in secolul al V-lea Malchos ~i Diophantes, in secolul al VI-
lea, loan ,Filoponos, comenteaza Elernentele lui. Euclid,
Aritmetica lui Nicomah din Gerasa ~i AlmageFJta 9, lur Pto-

341
lenwn Mil. Synesius, episcop (le Cirene, inventeaza m1
astr(tlab mai com})let decit toatecelecare fusesera, eanstruite
pina atunei 2072 • Filoponos a scris un l'ratat despre astrolab
~i o 'l'corie a, lumii, du11a care elen1entul primordial este
monalla, care este unica ~i t>e inmulte~te prin propria sa
revolutie. El admite generatia spontanee, dar recunoscind
ca Dun1nezeu a inserat in matc·1·iu germenii care se vor
dezvolta din ea. Din extrasele ;-:ale ~i comentariile anti-
cilor s-a scos un mainml, folosit in i}Colile bizantine i}i cl1i:o1I
in Occident 2073 •
1n seeolul al VII-lea, tot, de la Alexandria venise ?nagi.ct-
trul ecumenic al Universiti'ttii din Constantin0})01, ~tefan,
care preda ~tiintele quadrivium-u1ui, Un alt matematicia:n,
Tychikos, avea un af;emenea renume, incit armeanul Ana-
nias din Schirak a venit aici sa unneze cursurilc sale timp
de opt ani 2074 • , ,
Aproa})C toti astronomii rweau, inca, o mare incredere
in astrolo~'ie. Un autor crestin anonim incercase sa o
iinpace cu dogma 2075 . Un tratat Despre primele zile ale
luni,i a~eza na~tt'rra lui Adam in prima zi a acestui astru.
Astl'ologii antiei, :;rranethon, Vettius Valens etc., et~u,
fire~te; Jolositi de catre suceesorii lor'. Manu~:>crisele astro-
logice de la Florenta redau o antologic a scrierilor lor r;:i o
lista a astrologilor din secolul al VI-lea 2076 . Sub Hoa-
klios, . b. carte despre .A rta matematica, a lui t;;tefan din
Alexandria, nu este altceva deeit o expunere ~i 1m elogiu
adus astrologiei 2077 • ·

Din st•colul al XIII-lca pma in secolul al XV-lea. Xu

se observa multe schimbari in lucrarile stiintifice din .Re-
colele al XI-lea ~i al XII-lca 2078 . In yre{nea 'Paleologilor.)
in schimb, se contihta un intcres crescind pentru ~tiintele
e:xa.;.·te si o curiozitate univenaEi a, carturarilor, eare Wtr-
gep;c ci~pul cercetaTilor lor. Ei nu se mai multuincsc doar
sa comenteze tcxtele., ei se ocupa de obflervarea natu:rii,
se i:ntereseaza de lucrai:·ile arabilor' supun datelc ~tiintifiee
ale in{'),inta~ilor lor la eritici i}i emit noi ipoteze 2o19.
In Niceea, Nikefor Blemmydes adreseaza, im poexn
astrologic basileului Joan Vatatzei'l cu ocazia mortii tmpara-
ter,:e'i Jrena (1241), pusa inlegatura. cu eclipsa de soare din
8 ilmie 1239 2080 , Un tratat inedit a1 aceluia~i a.utor are{'?~
titlu Oerul ?i pamint,ul, som·ele, luna, timp1tl :<;i zilele zc•vl.
:Maximos Planudes (1260-1310), in adnotarile la
<Cayt;ile (1e aritmetica ale lui Diophantes, explica operatiu-

342
 nUz: intermediarc, pe care autorul nu le d.a, ~i folose~te
1)entru prima data in calculele sale cifra zero. (-r~lcppa),
ill1I)l'Umutata de la hindu~i, precum ~i cifrele arabe, Zer6
er21J deja folosit in Occident, in special in Italia, in socote-
lile eomerciale 2082 . Oeea ce reprczinta noul era de a-l ve-
dca 1)e Planudes aplicind la eomentariul unui autor din
:-:ceolul al VI-lea o pl'actica comcreiala _folosita in vremea
sa ~Da3.
tn aceea~i epoca Nikcfor Ohumnos studiaza originea
· grindinei ~i a vinturilor ~i cerceteaza motivul pentru care
aer•,J in mi~care este rece, respingind teoriile ,inteleptilor "
de udinioara" 2084 ; J\lam.).el 1\Ioschopulos a scris un tratat
deSlJre cvadratura eercului 2085 , iar un ·medie din Trape-
zunt, Grigore Chionades, care a calatorit in Persia irnpreuna
cu un confra:te al san, Gheorghios Chrysokocces, a tradus
in .greaca lucrarile persane de astronomic ~i matematici.
Ohrysokocccs insu~i scoate o editie eomentata a luerarii .
Sinlaxa per~ilor (1346) 2086. ·

Astronomia, eu adevarat ~tiin~ifica ~i eliberata de

vi;;;urile astrologicc, a fost introdusa la Constantinopol
de ci:'Ltre T-eodor Metochites, caruia i-am semnalat mai sus
evolutia spiritului sau enciclopedie~i filozofic. El a ajuns
la astronomic prin studierea muzicii teotetice, armonice,
facind o legatura intre aceasta ~i mi~carile armonioas'e ale
a§trilor. A incercat sa introduea la Coristantinopol aceasta
9Lilnta care, spunea el, purifiea spiritul, deta9indu-l de
zadarnica fr:hnintare lumeasca. Era convins _ca aceasta
~tiinta fusese adormita ~i · ca, prin eforturile lui,. a reani-
mat-o 2087 . In lucrarile sale, inca inedite 2088, ii trece in
revlsta pe toti precursorii sai, in special pe Ptoleincu, ~i
publica un studiu critic. El a luptat mai ales impotriva
pn~jt.1decatilor' persistente care discreditau astronomia,
eonfundata de obieei cu astrologia. Sustinea, de altfel,
contrar parerH unor oameni ai Bi::;ericii, ca astronomia nu
a1·e nici o legi~tturircu credinta, ~i. ca nu este altceva decit
o cunoa~tere metodica a fiint~lor create 2os9. ·.
Discipol al lui Teodor Metochites, Nikefor Gregoras,
ale dirui doctrine filozoJice lc-am mentionat deja, a Htsat
· o opera ~tiintifica importantti, dar in mare parte nepubli- .
eaLi. Lucrarile sale le continua pe ale maestrului sau, cu
pl'ivire la -aritmetica lui Nicomah, ale carui comentarii Ie
gloseaza, ori la armonici (el completeaza Armonieile lui
Ptolemcu ~i scrie un opuscul despre raporturile san inter-

343
vali'le nmzieale, cmnparate cu cele ah~ })lanetelor); in sfir·-
~it, astronomia, pe care o apara ea ~i Teodor Metoehites
1mpotriva eelor care o confundau cu astrologia. Admite,
toti1~i, ca astronomia permite sa cuno~ti influenta a§trilor'
in SJJecial a lunii, asupra pamintului ~i a oamenilor 2lmo. El
merge ebiar pina la a crede, ca ~i Ptolcmeu, ca JloziW1
a$trilor permite sa, se prezica dcstinul omului (horosco1ml )2091•
Hrnlr&jul sau, adesea foart.e caur>tie, la adresa ~arlata­
nilor care abuzau de credulitatea oamenilor, i-a cre9~t nu-
m:ero~i du~mani.
Unu(dintre ace~ti impostori prezisese Anei de &-.voi::t
moartea apropiata a lui Ioan Cantacuzino, pe atunci in
pli~1a revolta (1341). Gl,'egoras 1-a redus la tacere Cll u~u­
rinH1, dar imparateasa i-a deyenit de acum inainte os-
tila 2092.

Printre luerarile sale astronomice, exista doua care

reprey;inta un adevarat progres : prezicerea eclfpselor
~i proiectul de reformare a calendarului. Dupa ce 9, scris
un eomentariu al Marii Sintaxe 2093 de Ptolemeu, s-a,
intPresat de caleularea eclirBelor soarelui ~i ale lunH
~i nu a intirziat sa le puna in practic9j. Contrazicatorilor
vicleni care il intrebau claca ar fi 1mtut sa regaseasca
J;~i datele eclipselor din trecut, elle-a amintit pe cele mai
importante, incep1nd eu cea din arml 448 pe yremea, impa-
ratului 'I'eodosiu al II-lea 2094 .
Tratatul sau despre Astrolab, mai complet clecit eel
al.lui Piloponos, pare sa fi ayut un mare succes, daca
judedi,rn dupa numeroasele manuscrise care l-au p~'i.~trat.
Urmind metoda indieata de Ptolerneu, el a aratat modul
de stabilire a astrolabului pe o l)lanisfera ~i de reprezen-
tare ~t cercurilor coneentrice 2095.
· Dar lucrarea sa eea mai originala a fost tratatul Des-
pre data Pa?telor, po care a 11rczentat-o lui .Androniu al
II-Jea in anul1324 9i pe care l-a inclus in a sa Istorie. El
semnaleaza aici gre~eala calendarului iulian, care stalJi-
le~te anul de 365 de zile ~;>i un sfert, de unde perturbaJI'ile
aduse in ealendarul ecleziastic 2096 : sarbatoarea Pa~telor
nu mai era fixata intr-un mod ,imuabil. Gregoras pro-
punea sa aiba o data fixi"l", in a9a fel incit sii fie eelebrata
in aceea~i zi in to~"ta lurnea, cre9tina. Andronic al II-lea
care aproha reforma n-a avut indrazneala Ea o ordone 2097 •
Dupa Gregoras, eel mai mare astronom din Bizant
a fost1,Teodor din :1\ielitene, cai'C era })e la anull361 mare

344
sakeHarios* Ri scf al Scolii Patriarhale. Cele trei c~.rt1 ale
sale de astrm{omie ', AcrTpovo11:~ x.~ -rpWd)Aoc; formca~?, o
encieiopedie, ale carei surse sint lucrarile lui Ptolenieu,
Theon ~i ale unor astronomi l)ersani, pe care li euno~tea
din tradueeri. In prefata el face elogiul astronm:niet ~i
declara ca dupa teologie acea~:>t~JJ constituie eel mai bun
capitol al filozofiei, care ne inalta deasupra lucrarilor
vizibile. Ea are ca unic obiect prevederea mi~;~carilor
corpnrilor cere~ti, iar orice alta previziune este zaclarnica.
A.stfel, doctrinele moderate ale lui Metochites sfil'~i.sera
prin a triumfa, dar astronmnia bizantina nu putuse sa
iasa din cadrullui Ptolemeu, nu mai mult, de altfQI, <lccit
Occidentul inainte de Galilei 2098.

~tiint.ele naturale ~i aplieate. !n afara quadrivimn-'ului,

anumite ~tiinte erau cultivate in vederea aplicarH lor.
Au existat in Bizant inventatori ca arhitectul S'fintei
Sofi~~,, Anthemius din Trallefl, eare imaginase o m.a~ina
eu aburi ~i jocuri de oglinzi, inspirate dupa oglinzile
ince:ucliare ale lui Arliirnede, dar care nu a folosit inv'en-
~iile sale decit pcntru a-i face farsc unui vecin cu c.are
se afla, in proces 2099 . Din contra, inventarea focuiui gre-
eesc cle catre sirianul Kallinikos a fost aplicata imediat
in razboi si se stie care a fost eficaeitatea lui in bataUile
navale 2100 .' ' ··
Alchimia, zisa ~i ;?tiintc~ scwra, nu era nici ea o ~Wilta
dezinteresata, dar se baza pe credinta in transmuta~rcu,
rnetalelor. Se observase ca, ;~,:Jjcamintele de aur con~i:rteau
adesea argint, ca minereurile de argint erau ainestecate
cu plumb ~i curpu: se tragea concluzia ca metalele aveau
o vi.a~a subterana ~i ca, prlntr-o evolutie lenta, ele atin-
geau stadiul perfect, adica :?.urul. Alchimi~tii cautau deci
un agent cum ar fi fost IJif1tra filozofaHi, care sa poata
grabi aceasta transmutatie 2101 .
Termenul de chimie Xu11:s'i:cx (amer;tec) a aparut in
.secolul al IV-lea 2102 iar mai tirziu copi~tii i-au adaugat
prefixul arab al. Alchimia se afla sub patronajul lui
Saturn ~i mai multi astrologi erau in acela~i timp alchi-
mi~ti. Cel mai vechi alchimist grec este Zozirn din Pano-
polL" in Egipt (sfir~itul seeolului al IV-lea), dar multe
tratate de alchimie au fost puse sub nume ilustre : nomo-

;~* ·sAKELLARIOS. Fnnctionar lnsiircinat cu controlul fiscal si al

tezaumlui imperial. 1\'Iai exista ~i un mare sakkelarios, 'inalt omm11tin· a!
Pat:riarhiei, care se ocupa cu supravegherea disciplinei ln manib;Uri.

345
 crit, ·Teofrast, Moise ~i ehiar Justinian ~i Heraklio" In
sec(:tlul al. V-lea, Olympiodor, care a Hicut J)arte cli1.;tr-o
i'·Hlbasad11 la Attila ~i ·t>tr(lJ)i:\tuse Egiptul ~i Nubia, :pre-
tindea :ea intreaga ~tiint~L alcllimista era .expusa in hiero-
glife pe zidurile templului lui Isis din Philae. Alehimia
nu a incetat de a fi cultivata in Bizant, ~i in secohtl al.
XI-lea~,. · in lucrarea sa intitulata Chrysopeea, PseUos
studia. retete dupa care, chipurile, se putea produce
aur2).1l 3 ., ·

Isfo.l'ia naturala. Cartile ·de . zoologie, de botanica,

de .mineralogic nu au avut niciodata in Bizant o valoare
. ·~?tiintifica. Autorii lor cautau in mod deosebit . faptele
suxprinzatoare sau se sihiau pe un punct de vedere Jll'2:cc-
tie. De· exemplu, in secolul al Y-lea, Timotei din G::;,za
desci'ia·animalele din India du])a Ctesias ~i Artian 2104 . t::uh
demunitea de. Physiologus, o descriere a animalelor l e;t-
le sau fantastice, clatind <lin seeolul al II-lea al •il'ei
cret;;tine, avea o voga extraordinara in Bizant, emn o
demortstreaza ·. manuscrisele ilustrate · ale acestei n}JC:rt'.
La aceasta s-au adaugat comentarii care dadeau fitcr~rui
anhnal un aspect simbolic ~i religios, eea mai \'Fche ver-
siune greaca fiind cea a lui yheorghios din Pisa,, eharto-
phyla2t pe ht anul 630 2105 • In schimb, tratatcle de·Ppre
~oiml sint destinate vinatorilor inr obiectul lor eRte ,c,x-
cluRiv utilitar.
' fieografia ?i calatoriile. Luerarile de geografie CUF ln-
de~Hl : 1. simple itinerare eu evaluarea 4istantelor : ;:"~~1
era Periplul Mar'ii oelei mari CM.editerana), olucrare a unui
anmiim, care descria calatoriile de la Alexandria la Coloa-
. nele lui Hercule, una urmind eoasta Africii, alta pe la .
Confitantinopol ~i pe coasta europeana; el estima distsn.:. ·
tele in stadii* 2106 •
2. "Deserieri ale lumii; imprumutate de la autori antici.
Astfel.sint extrasele dintr-o lucrare de geografie a unui ano-
nim dintr-un manuscris astrologic. Gasim aiei fragmente
de eosmologie de origine antieil, descrierea celor 12 munti
ma.ri ai pamintului, a eel or patru mil.ri, ale fluviului 01H'a-
nos, dincolo de care se afla Paradisul, a celor ~a1)te t
de elima, precum ~i dir.ertatii despre cauzele cutn·1nu-

* stadin ~~ veche masuri\ pentru dislan\e Ia greco-romani (in Iun-

gime .~c circa 177 m), (n. trad.)

. 346
 relo:r de pamint, natura. apelor termale, d~le patru parti
ale ceruiui l}i aventurile unor navigatori, altfel necunos-
cuti:do7. Tot a~<t, in Sf'tolul al XIII-lea, Jfantt·arul de
gevyrafie (Geogmfia sinoptica )al lui Nikefor Rlemmydes
en• in mare parte. o parafra~are a lui DionyEosPericgetul 2108 ;
d<tr intr-o alta lucrare, el a st udiat volumul pamintului
~i :JiJ afir mat sfericitatea sa210 9 .
:;. Reiati\rile calatorilor ~i uayigatorilor, in cea ma.i
m;u·e parte c:omercianti, cum era Koslllas Indikopleu~tes,
antor al 1'opografiei cre~tine, pe care am mai semnalat-o
in kgatnra cu relatiile comereiale cu India2ll0 .
0 m~rtm)•~ intcreRantfi arat:1 c:"t in secolul al XIV-lca,
bu."'Aa ~ fl.ct.'('rr,-:-~ x:~ n;u ~~c; era cunoseuta in Bizanp111 : IEirtile
geografice emu, Hir~~ indDiala, de folosinta cutenta, dupa
cum o dovede~te expedierea catre imparatul Julian, din
partea lui AJY})ius, vicar* al Britanniei, a unei har~i
inscAita de versuri iambiee (anul 3:50).
0 nornmwlatura a proyinciilor ~i a ora~elor imperiului,
cum era Synekdemos-ul lui Hierocles (sccolul al VI-lea),
pre;mpnnea existenta unei harti. Un savant din ~ra­
p<'zuut,, Gheorghios Amerutzes, a reprezentat 11e o man-
tie (VE;plum) 1wntru Mahomed al II-lea o lmrta a lumii,
d.rir•t1 geografia lui Ptolemeu, eu denumirile t,arilor sc.rise
in f'ccracter<' arabe 2112.
Jl eil1'ciJut. J\Iedieina bizantina este legat:"t de marii
medici din antichitate, mai ales de Tfiroerat ~i de Galen
~i; de asemenea, de Asclepiadul Herofil, naseut pe la
anul :300 inaintca erei noastre 211 ;3 ~i de Peuianos Diosco-
ridh'> (primul seeol din era noalitra),.a caru.i.opera in
24 de carti a fost luxos reeditata pentru printesa Julia.
Anikia, moarta in anul 524 2114 .
in aeela~i timp practica it obliga pc medici sa tina
SCfHUa de experienta, dar ei au ca.utat S-0 adapteze 1a
· tem·iilc yechi ale lui Hipoc:rat (teori~t umorilor ~i a tempc-
ramentelor) ~i ale lui Galen (folosirea de mixturi ca teri-
amtl, compus din 20 pina la 60 d~ substante). Rezultatul
aee:-otei ~tiintP, rnai ales li\Te~ti, a fost lipsa de descop(>riri
~i de ipotezc rodnice. AcHvitatea medicaUl. a fost limi-

* VICAR. Guvernator al unei diocezc, In organizarea adnlinistra-

tiva .introdusa de DioclePan.

347
taUt 'la diagnostic, la cunoa~terea simptomelor ~i 19, tra--
t::miehtul farmaceutic 2115 . .
Maiiuscrisele medicale, cum este eel de la BolGgna,
eoritin fragmente din opcrele unor medici celebri diri
secolele al IV-lea ~i al V-lea 211 6 • Este citat Oreibasios
din Pergarn (325-400), medic favorit al lui Iulian, pe
care il insotea in expeditHle sale. El compusese o enciclo-
pedie medicala in 70 d(:'! carti, care era o compilatie din
Hipocrat ~i din Galen cu parafraze 2111 • ll1cob Psyche:,tres
(invioratorul), prieten ~i confident allui Leon I (457-47 4)r
datora porecla sa regimului vegetarian, 'insotit de biU reci
~i de purgatii pe care le prescria oamenilor de afaceri,
fl.mctiomuilor ~i intelectualilor 2118 •
Medicul eel mai remarcabil din secolul al VI-lea, .A1c:xan-
dru din 'fralles, apaTtine~~ unei familii de savanti. TatiH
sau $tefan ~i fiul sau au fost medici; el avea caJ frati pe
Anthemius, arhitect al bisericii Sflnta Sofia, Metrodor,
rctor, Olympios, jurisconsult ~i pe Dioscor, rnedie 2119 . El
inRu~i ~i-a facut studiile lrD .Alexandria ~i in alte ora~e.
A 1ptreptins numeroase ca.latorii in .Armenia, in 'Iracia,
l8J Corfu, in .Africa, la Roma, in Galia, in Britannia, in
Sp~1nia:nzo. Opera sa mcdieala se gase~te 'in immeroase
numuscrise, printre care unul, din secolul al IX-lea, ce
se ~dH1 la Monte-Classino, atesta, renumele pe care 1-a
avu.t in Evul Mediu 2121 .
.Alex~mdru din 'Iralles se releva ca · un practician,
obsenator con~tiincios, adept al ordinii, al clariH\i;ii, al
logicii. Comparind inLre ele .teoriile predecesorilor sai 7
elle ado11ta, pe cele care se apropie eel mai mult de obser-
vatiile sale. El reduce la minimum problemele de doctrina,
puri:t. Pentru explicatiile sale, a recurs cind la teoria
umorilor, cind la simplul empirism. El cauta mai intii
sa~~i dea seama de starea bolnavului, apoi sa-l ajute ~i
s:'iA v.indece. In lucrarile s~le parcurge intreaga terapeu-
tica,' inclusiv oculistica 21 22 •

f,El a facut din terapeutica un studiu clinic care nu este lnfendat

nici unei secte medicale, care pune la Jucru toate resursele, nu numai
materia medicala, ci ~i igiena, alimentatia, agentii fizici ~i mecanici. Admi-
nistreaza regimurile alimentare, regimul de lactate, sarurile, alcalinele,
apele minerale ~i termale, ·oj>Oterapia, lumina, climatul, tntr-un mod empi-
ric, dar propunlndu-~i sale adapteze cu precizie la scopul ce trebuie atins.

348
Luarca <lc singe, purgntia, revulsia, eautcrizarea e1'au ju;,lificate de sta:rca;;
efectivii a organismului ~i nu de ipoteze, chiar logice, derivate din teoriile·
umcrale" 2123, J

Din pacate, aecasta tcndiutil de a prefent experienta,

in hwnl teoriilor vechi nu <1 peti_.:istat in operele medicale.
Pavel,din Egina, ehirurg ~i mluno~ pe vremea lui Heraklios.
a lasat, inca, un manual inspirat din Oreibasios eu obsel'-
vatii noi2124 . Mai · tirziu medicina a fost considerat~
ca o ~tiinta teoretica, a, e{trei &-iudiere compkta
quadrivium-ul t;;i filozofia. Savanti ea :Kikefor Blem-
mdes, . Holobolos ~i alti. ca.lugari. eunoscuti aiu facut
studii medicale 2125 . J?rin reciprocitate, actuarioi (medici
imperiali) sint in acela~i tinql s:tnmti de pr.im rang. Am
avut deja ocazia, sa mentimt<'im initiativele medicilul'
din 'l'rapezunt, care au tradus in limba greaca, operele
persane de matematica ~i de astronomie 21 26 . Un serviciu
de aceea~i important;a 1-au adus anumiti actuarioi din seco.-
lele al XIII-hm ~i al XIV-lea, introducind in l~izant
medif:ina ~i farn1acia arabHor. Nikolaos l\fyrq,sos a emu-
pletat retete arabe in48 de capitol e. Cartea sa, introdusa in
Occident, ~1 fost ·recunoseuta in secolui al XVII- lea drept
Ootle:r pharmaceuticus al FacutatH de Medieina din Pr,ris.
Po vremea lui Andronic al III-lea actuarios-ul loan a
dedieat megadl1celui Apok11!ukos o carte in care respin-
gea doctrinele lui Galen~ile e:xpunea pe eele ale arahHfJT 1
p1•eeum ~i obsPI'vatiile lui personale 2127 •
Dar se 1wate pune intreharea care era soarta bol-
navilor in fata teoreticienilor care-~i ~tparau sistemullor
favorit. Povestirea .Annei Comnena dcsrre mmutea.
lui Alcxios I este semnifieativil : mediciichemati la cariHiiul
lui nu se intelegeau. ,Fiecare punea alt diagnostic ~ii
precmi.iza un -tratament conform cu diagnosticul sau".
Nici 1mul dintre ei n-a putut sa explice 1nsa, motivul
senzatiei de aiJ3Eare in JliEft a basiltului : rina la mma
i s-a luat singe, eee'a ee rnai dcgral:Ja 1-a i:!labit deeit f-ia-i
aline suferinta212s.
Pentru oanwnii de rind, rraeticienii ayr:au Ia diqJo-
zitia lor ghiduri terapeutiee 2I 29 , dar ali:ltnri de medieina
~tiinti:l'ica, practicile de magie trebuie sa, fi fast foarte
raspindite. U n manuscris de la Bologna este plin de
formule medicale, alaturi de formule magiee, de cuvinte-
straine cu caract er 1nagic ~i d'(~ s:i.mboh1ri chimieemo.

349'
CAI>ITOLUL XIII

Invatamintul

Fara nici o inircrupere, ~colile puhlice de la sf'll'~itul

antichitatii ~i-au continuat activitatea in Imperiul din
Orient, iar ascmenea ~coli au fost create ~i la Cons~an-
tinopol. ·
Mai multc trasi:'tturi originale caracterizeaza aceste ·
a~ezaminte. Cea mai ilnportant:1 a fost separarea invi:'tta-
mintului laic, cu traditie pagina, de invatamintul reli-
gios, primul fiind organizat de Stat, eel de al doilea de
Bi:·wriea.
Din secolul al IV-lea pin!'\ in secolul al XV-lea, laCon-
t'ianiinopol a existat o Uniyersitate imperiaUt care em
legat~t de traditiile elenistiee ~i romane (fundatiile l,;:tgi-
zilqr la Alexandria ~i a lui }fare Aureliu la Atena). A.ici
se studiau literele, ~tiintele ~i filozofia, dar nu ~i teologia.
~coli provinciale de acela~i fererau subventionate de catre
municipalitiiti, paralel cu existenta ~colilor particular e.
:fnvatamintul religios era monopolul t;;colii patriar-
halc, ai carei .dascali apaT\ineau clerului de la Bisf'rica
Sfinta Sofia ~i care continua ~coHH1 de apologetica inte-
nwiate in secolele al II-lea ~i al III-lea in marile metro-
})ole, la Roma, la Cart.agina, la Antiohia, la Alexandria,
la Edessa etc. . .
In sfiqit, ~colile organizate ·in manastiri erau desti-
nate novicilor .
. 0 alta trasatura comuna tuturor acestor forme de
invatamint cste aceea ca scopul lor nu era nicidecu:tn
clezinteresat. Universitatea imperiala forma juri~ti ~i func-
tiona.ri capabili sa intocmeasca acte intr-un limbaj corect
~i respectind regulile logicii, Japt care explica ·locul det.i-
uut de retorica ~i dialectic~L in invatamint. Episcopii erau
recrutati adesea dintre profesorii ~i studentii universi-
tatH. t;;coala patriarhala era inai:nte de toate o ~coala de
apologetica ~i de propagancl:'i; cre~tina. f;lcolile monastice
'i;-;;i propuneau sa elimine din invatamint orice urma de
elenism pagin ~i pregateau terenul favorabil aparitiei
rnisticismului, in opozitie flagranta cu invatamintul Clasic .

. 350
 I. InvatamintnltJu_blic pinii la iconocla~ti

I1a Constantinopol, punetul de pleeare al inva~amintu­

lui public a fost Unh-ersitatea fondata de Constantin
pe Capitoliu in anul 330. Profesorii erau in parte pagini,
ca J.Abanins, adus de catre Constantin sau Themistios,
a ca;rui aetivitate a inceput in anul 344, iar in timpul
domniei lui' Teodosiu I a fost chiar prefeet 21 ora ~ului21 2 1.
Un specialist in gramatica, Evanthius, mort in, anul
360, a,· fost' inloeuit cu africanul Charisius 21 32 .

Tiliiversitatea lui Teodosi u al II~lea. Intemeierea r n1-

yorsitatii lui Teodosiu al II-lea pe Capitoliu constituh1,,
prin u'rmare, o reorganizare ~i o dezvoltare a celei re~.t­
lizate de catre Constantin. Bdietul din 26' februarie
425 2 1~ 3 a creat un auditorium care cuprindea 31 catedre,
16 in limba, greaca ~i 15 in latini\,: grarnatica (10 in greac:,l,
10 in latina) ; retorica (5 in greac:J., 3 in latina) ; filozojie
(o singura catedra in limlxt gn~adi); drept (2 catedre
in. latina). ,·
Candidatii la prolesorat sus~ineau un examen
fa~a SenatUlui. Ei aveau un salariu anual ~i dupa 20
ani de serviciu deveneau comites de rangul i:ntii. In s£ir-
~it, aee~t auclitorium detinea monopolul inva~amintului
public. In realitate, prinire profesori existau multi Helle-
nes (pagini) 2134 ~i ilrdtt·amintul ~" rilJmas bilingv pinit
la sfir~itul secolului al YII-lea.
· Inva~amintul public, astfel reorganizat, a supravietuit,
intr-un oarecare · n:wd, de Ja intemeiere pina. in ultimele
zile ale Bizan~ului. Din· pacate, nu exista n~ci 'o sursa
. care ne-ar permite sa reconstituim istoria sa de un mile-
niu. Totu~i, reorganizarea sa in mai mult e rinduri prin
legi imperhtle arata ca 'aceasta institu~ie a fost din cind
in ci:nd periclitata ~i s-a aflat intr-o inertie. Rena~terea
fla periodica este cu. atit n:iai notabila. Niciodata irnpi't-
ratu n-au incetat sa se intereseze de inva~amintul supe-
rior ~i sa faca din el adevaratul centru al elenismului.
DuJJa cum a aratat Fuelu-; 2135 , in lipsa izvoarelor care
ne-ar inforrna direct, detaliile date de catre biogl~afiile
laiee sa.u religioase asupra educatiei viitorilor sfinti ~i ~~
oamenilor de toate eategoriile permit sa se stabileasca
criterii care sa ne informeze asupm vieW ~colare ~i pro-
gr2lm~lpr . de inv:atamirit. · ·

3~1
 Cu toate eit multe din :iceste rela.tari ~:>int indoielniee,
se <tjunge, totu~i, pe tweasta eaJe, la reeonstituire:.l, in
liuii m<1ri, a istoriei ~colilor din Coustantinopol.

· lnYatamintui public iu provineie. · Printre ni'arile

tmlversitati ale Orientului, cea din Oonstautinopql, de~i
,d, fost fondatil ultima, nu a int:irziat sa le eclipseze pe
celelalte, prin failmt profesorilor sai ~i calitatea iJ,lVata-
turii 1)e care o propaga. ·
In Alexandria, la · J1fouseia Akademitt 2136 , se prt'dau
otrivium-ul, ttmtdrivium-ul, filozofia, dreptul, medieina.
!u sccolelc al IV-lea ~i ttl V-lea, multi dintr•e profes01ii
siU erau pagini ilau monofiziti. Am semnalat deja inte-
tesul fata de invatatura lui Filoponos, unul din prufesorii
(·ci mai cmw;:;euti. · .
Fniversitatea din Beirut · e1'a eelebr:'t mai ale;;; prin
~eoala de drept, mentionata cu incepere din seeolul al
III-lea. In secolole al lV-lea, ~i al Y-lea, sub numele de
A11d·itorict, aeeasta functioml! in dependintele catedl"alei2137 •
E~.t a progresat mai alel'l in seeolul al V-lea iar profesorii
:siU 1 remuniti pentru cmw~tintele lor juridiee, primil'lera
:titlul pompos de mag·i?fri ecurnenici 21 38 . ·

La Universitcttea di~ Atena, regimul care <lata din

vremea lui Mare Aureliu 2139 aproape ea mai funDtiona
~i in secolul al V-lea, dar cele patru catedre de filozofie
a",-r:an din ce in ce nmi putini disci])Oli 214°. Oatedrn, ·de
:retorica em cc·a care atragea e(•i mai multi auditori2 141 .
Ea ent freevcntat{t de studenti ea Vasile din Oaesarea,
Grigorc din Nazianz, in aeela~i timp en viitoruJ impa-
1'at Iulian. Plutarh, fiu allui N estori ns,, a reinn:oit cu
adeYi'irat inviltamintul public diu Atena, 1ntemeind aici
·CC;l, de a treia eycoala neoplatonieiana, indcpendenta de
stat. ~i in a(:ela~i timp eentru de paginism. Unul (lin disci-
polii ~i succesorii. sai, Proclus, nu se mu1tumea sa tina
doar einei Iectii in fioeare .zi, ei, adept al politeismului,
introdusese in ~eoala ~i o roligie secreta, exir:1s·a dirt ora-
·coleie ealde~erw, en liturghia sa, avind ritua1uri multiple,
t;;i o mon}-la severa. El ~t murit in annl 485, dupa, ce a reu-
4';\it sa formeze diseipoli care au fast ~i ultimii nt'Oplato-
nieieni 2142 ••

Iuvatamintul pnlJlic suh Iustinhm. Impartialitate<l! ·

relativa, manifesh~ta I'iru1 atunei de stat, a ineetat odata
-cu venirea lui Justinian, care a interzis · invat,:amintul

352
peni·JJ.'U eretici, :oamariteni ~i llilg1ni2143 , apu1 m anui 529
a ordonat inclliderea ~colii neoplatoniciene din .Atena,
care se afla in declin dupa moartea lui Proclus ~i devenise
un fPl de mani'Jstire pilgina 2144 . Unii din profesorii sai,
prinlre care eel mai intransigent era Damaskios, 8-au
cxil;tt de buna yoie in J'(Tsia, unde au fm;t bine primi~i
de ChosroeR, dar n-au reu~it sa se acomodeze cu noile
{:ondiFI de viati:'~. S-au reintors in imperiu, dar in trata-
tul ve care re~;Ple Perf'ici 1-a ineheiat cu Iustinian in
am1t ;);):.>, s-a oh1inut prornbiunea ca ei nu yor fi niei mal-
trata~i, nici obligati s_i1 adere la cr~;J~tinism 2 Hii. .

J?'e de alLa parte, atentia lui Iustinian se indr~pta

mai ales asupra reorg[tnizarii ;;;tudiilor de drept. Edictul
diu a nul 529 SUJlrimase, odata cu ~coala de mozofie, Faeul-
tatec:, de drept, creata la Atena in secolul al V-lea 2146 •
Prin ·Constitutia Omnem adresata unui numar de opt
profesori de drept, pdntre care patru . din Beirut
(H> di~eembrie [583) imi;ilratul nu mai padra decit trei
faeulliJ.i;i, de drept, cele din Oonstanti11opol, din Beirut
~;~i din Roma (care inea mai apartinea ostrogotilor) 2147 •
Se ~tie ca un mare numai de magi~tn: ecumenici din Beirut
mHo~nstinut reda(:.tarea eodului Corpus Iuris 2148 . f)coala
lor o depa~ea in importanti1 pe eea diu Constantinopol
i)i se pare ea intentia lui Iustianian era de a stringe din
()e 1n <:e mai nmlt legaturile 1T1tre eele dou~t eentre jm•idice.
Din nenorocirc, la 16 iulie 6:)1 un cu.tremur de p~unint,
urmat de un puternic flux al marii ~i de Ull incendiu, a
distrus Beirutul cu universitatea sa. f)eoah1 de drept,
nmtncta la Sidon, a dispi'lrut 'imdnte de cucerire::JJ araba, 2149 •
Or·uparea r~omei de 6\lre 'J'otil::JJ (5,±6-554) 2150 a
di~trus institu\iile ~eolare. Fiil·::t indoiala. c~t, dupa rceu-
eerirea sa, rrimul gind allui Iustinian a JQst de a reorga-
niza. invatamintul, resta bilind renta acordata gra.maticilor 1
:retorilor, medieilor ~i juri:,;efmsultilor 2I 5I, dar starea, ora-
~ulu: era a tit de jalnica ineit Universitateg n-a putnt, de
fapt, sa-~i reiaactivitatea.l1.•in forta lucrurilor, Oonstanti-
nopolul ::1 dimas unicul centru de studii juridiee al impe-
TiuhrL

Or~anizarca invatamiulului. Justinian a exMns stu-

diile de, drept de la 4la 5 ani. Studentii din anul intii ljli-au
pierdut poreela de Dt!pondii (,de doi bani") eare ii jignea
~i au J>rimit-o pe aceea de htstiniani 2152 . Oei din unna-
torii }Jatru aui erau caiifiea1l, pe rind, drept E'd1:ctales,

23-c. 115
Papinianistae, Lytae, Prolytae 2153 • Farsele care li seface:rou
bobocilor ~i festele jucate profesorilor, obieci impihnintc-
nit, erau interzise sub cea mai aspra pedeapsa 2154 . Deti-
nem foo1rte pu1;ine informatii eu privire la Facu:tatea
de drept di:Q. Constantinopol, a carei faima a crescut nein-
cetat. 0 epigrami1 din Antologict Palatinr~, apar~inind
probr,billui Agathias, facea aluziela hazilica in era
instala,ta ~koala ,de drept2155 .

. De la Iustinian la iconocla~ti. Dupa moartea lui Iusti-

nian, informatiile cu privire la invatamintul public sint
putine ~i confuze. Fuchs ~i al1i iRtorici au vilzut in J1rologul
la i)raJ;atul de ic;torie allui 'l'eofilact Simoeatt~1 dovnda ca
invatamintul, distrus de Fokas, ar fi fost reinviat la Pala-
tul Imperial 4e catre Heraklios. Bste vorba de fapt de un
dialog dintre Filozofie ~i Istorie, alungate de la pa1at ~i
rcaduse de 111arele arhierm1 :;;i proedros * ctl l·wmii 1ntresri 2156,
o c-:impli'L aluzie la dezol'dinile din timpul clomniei lui Ji:Tokas
~i la Teeonsolidarea statului de c"atre Heraklios, a:l ca,rui
titlu de arhierett (pontif) era ceva obi~nuit 2157 •
tn realih1te, unele aluzii hlsit sa se presupuna c:1 bva-
ti"imintul l)Ubl ic n-a ineetat si1 functioneze nici dup:C, Ius-
tini~m. 'riberiu al II-lea (578-582) eonfera titlul de pl'e-
fect onorifie ( 0:-;co €n&px(v'l) unuia dinlre profesmii sai,
fizicianul Zacharias 2158 . Limb~1 l8Jtina incase mai prcda la
sfir~itul secolului al VII-lea de cMte Pavel dii1. Bizanh
eomentator al lui Lucan 2159 , dar se poate deduce ca la
cm•sul sau nu parlicipali multi auditori, caci Grigcn'e eel
:Mare, apocrisiar la curtea imperiaH1 din ConstantLJopol
(579--585), sc plingea c:'1 gasc~tc cu greu interprcti .;;apa-
bili sa traduca in limba greaca documentele latine 2160 •
Existenta UnivcrsitaW din Constantinopol sub Re-
raklios este sigura : ea purta numele de Pandictatorion ~i
impa.ratul a chemat un profesor din Alexandria, dL~t·ipol ·
al lui Filoponos, f?tGfan, care a predat aici filozofie, ~i
quadrivium-ul. El purta titlulde magistru ecumenic, ereat,
dupa cum am vazut, la Beirut 21 61.

Legm1da lui Leon Isaurianul, incendiatorul. Fniyf;rsi.

tatea lui Teodosiu al II-lea s-a rnentinut, deci, far[dntre-

* 'PROEDHOS. (,Pre~edint.c"). inalta demnitate creatain anul963 de

ciitrc · Nikefor Fokas. Conferea intiietatea in ordinul senatorial. In ~ec. al
XI~lea a tneeput sa fie conferitii mal multor persoane simultan !li a ilccazut.

354
 rupere pina la iconocla~ti ~i se spune ca ar fi fost distrusa
de. Leon Isaurianul care, neputind sa atraga profesorii de
}lartea doctrinelor sale, a pus materiale inflanmbile in jurul
.eHtdtrii uncle ace~tia preda u ~i astfela ars cladirea, impreuna
cu profesorii ~i cu biblioteca.
Aeeasta poveste este cu siguranta apocrifa 2162 . Scrierile
contemporane nu mentioneaza acest eveniment. Cum s-ar
putea crede ca aceasta crima monstruoasa ar fi putut trece
neohservata de un sfint ca Ioan Damaschin ~i de biograful
Sfintului f;itefan eel N ou? Cum s-ar putea admite ca "in
secolul al IX-lea profesorii-martiri nu ar fi fost canonizati
impreuna cu toti acei care suferisera pentru cauza icoa-
nelor ·~
De fapt, povestea acestui incendiu nu se gase~te decit
~n doua izvoare posterioare : V iata patriarhnlu1: Gherma-
nos, :;;crisa in primul sfert al secolului al IX-lea 2163 , ~i in-
tr-un capitol din Patria (Antichitliti din Constantinopol ),
care dateaza aproximativ din anul 995 21 64 . Potrivit acestor
texte, care nu intotcleauna cad de acorcl, exista linga Re-
:zervorul Imperial 2165 o universitate, D1:daskaleion oelwu-
rnem:kon, care data de pe vremea lui Constantin, ~i avea
dup[t lucrarea Yiata lui Ghennanos cloisprezece iar dupa
Patria ~aisprezece profesori, condu~i de un magistru ecu-
menic ; im1)aratii ii invitau uneori sa faca parte din con-
siliul lor ~i nu luau nici. o hotarire importantii fara sa-i
consulte: Detaliu curios, ace~ti profesori purtau vel)minte
~monahale 2166 ~i, clupii Patria, predau concomitent inva'ta-
tura laica ~i teologia 21 6 7. A.cest ultim detaliu, in special,
contravine cu tot ceea ce ~tim despre istoria invatamintu-
lui public. Am putea admite eel mult tr.ansferarea univer-
sitatii, din Forum-ul lui Constantin la Octagon, conform
traditiei culeasa de Patria.
Toate cronicile ~i istoriile pbsterioare au reprodus, com-
binintlu-le, cele dona pove~ti apoClife, carora trebuie sale
cautam originea in perioads· celei de a doua prohibitii a
icoanelot de catre Leon A.rme~nul, in anul 815 2168 : Este
iml)ortant de constatst ca cele doua cronici, cele mai bine
informate din secolul al IX-lea, ignora in intregime incen-
dierea UniversitatH ~i martiriul profesorilor sai. Patriarhul
Nikefor spune doar ca invatamintul a intrat in declin in
timpul lui Anastasie al II-lea (713-716), deci inaintea
lui Leon al III-lea 2169 . Teofanes il acuza pe Leon al III-lea
nun1ai ca a secatuit izvorul ~tiintei ~i ca a distrus
,piosnl invatamint" dat de la Constantin incoace; clespre
incencliu, nici un cuvint 2110.

3155
 Fntem ar1-nu!JCnht ill conti111tare ei"'t rniversi1 nu
numai ca n-a cfost incendiata de Leon Isaurianul, dar'd\, ea
chiar a eontinuat sa functioneze sub iconocla~ti 21 71 . .Astfe1 1
patriarhul Tarasto::; (784-806), proto-a11ecretis pe timpul
imparatesei Irnta, il in\ atase prozodia ~mtica pe biogra-
ful situ; diaconul Ignatie. invi"'tt-amintul pe ·care-l r:r:eda
privea eele ~apte arte liberale ~i filozofia ; e1 preda inainte
de anul 780, adica sub Constantin al V-lea ~i I~eon al IV-
lea 2172 . Viitornl patriarh ~ikefor ~i-a H\.cut stu(liile in
aeeea~i perioadil ~i a urmat aceJa~i ciclu 2 17~.
· Mai tirziu, sub Leon .Armeanul, Constantin Kasyma-
tas, fiu :->,1 unui preot pus sub interdietie dupa ce·a exerci-
tat mes~ria de cizmar, a devcnit b bi'itrinete profe~o-i· de
drept .. In· urma acuzatiilor I)rimite, s-:ct refugiat 1ntr-o
m:'Lnastire, uncle a devenit .~.lD,r~t, apoi cpiseop de Syla-
eon. !n arml 815 a fost insarcinat de Leon Armeanul sa
adune, impreuna cu loan Gramaticul, textele care se 1m-
polriveau vener~\rii ieotmelor ~1 74 .

d. Rena~terea invatamintului public

in St;eolele IX~ X

!n pofida acestor exemple, verioad~, iconoelast~, in-

clusiv domnia lui Const;tntin al VI-lc'lt $i a lrenei, cu
tull:)urarile, cu revolutiile militate~, en persecutiile sale, nu·
putea fi fa:vorabila dezvoltarii inva~am'intului. Un imparat
ca Mihail Gingavul (820~829) abia s,tia si:'t-~i citeasca
nurnele, dar pr1n Ioan Gramatieul i..,a dat Hului situ, 'I'..:ofil,
o int\tructie nleasa s,i v:.t fi ehiar e1 acela c-are va reor;:;:~niza
invat~tmintul public m 5 .

Crealiile lui Tco:i'il. Intre auii 830---8:38, acest b;u;Heu

l-~tdescoperit hl, Consia utimrpol pe :Lf'on Matem;";J.i,.ml,
care preda, lec~ii unor discipoli s,i 1-a instalat mai inW l8J
Biserica celor 40 de sfinti, apoi la palatull\iagnaura, s,i 1-a
faeui s,ef peste invatamilitul Jmhlie 21 76 .

[Nascut pe la anul 800 intr-un tirg tesaliot, Leon ·a lnvatat gramatica

' ~i prozodia Ia Constantinopol, dar In provincie, in insula Andros, un savant
1-a initiat tu. filozofie, in retoricii, In aritmetica. Revcnit pe contint·rit, el
a mc1·s din miiniistire in rr1anastire, cercetind bibliotceile, ~i uneori :,e Fetra-
gea !n munti, cufund!ndu-se jn meditnpe 2177 • El a !nvatat astf~l toate

356"
 ~tiin~cl~ zk :Xxpov (acroatice) * in tr-un mod exhaustiv, ~i, cind a tnccptit
sa predea lectii !a Constantinopol, rcputapa sa n-a lntirziat sa se faca
cunoscutiL Cnul din elevii siii, ciiruia "ii predase geometria, devenit secre-
tar al unui.strateg, a cazut prizonicr la arabi, de undc a n1mcrit ca sclav
Ia un emir Mamun, vcrsat in 9tiintele elenice ~i mai ales savant" geometru.
Prizonierul, aflind acest lucru, a spus cii ~i el cunoa~te aceastii ~tiintii.
Mamuri l-a pus Ia probii ,9i, surprins de corectitudinea raspunsurilor sale,
a vrut sa afle cine fusese profcsorul sau. !ndatii ce a aflat, l-a trimis pe
grec la Constantinopol cu o scrisoare prin care il invita pe Leon sii tina lec-
tii in califat. Primind scrisoarea, Leon a creznt ca ar fi mai prudent sa
o predea logothetului Teoktist 21 78, ~i pe aceastii calc imparatul Teofil a
aflat desprc existenta lui Leon: cl 1-a convins sii riiminfl in Bizan~ 2179 .}

Pentru a-1 eonvinge ti:t ramina, . Teofil l-a uns arhi-

episco:p de Tesalonie, de unde a:yea sa fie destituit, ea,
iconoclast' RUb rcgenta Tcoclorei, de eatre patriarhul
1\fetodius 2180 .

. UnhiersitaiA:a 1ui Uardas. Fe nedrept s-a eonsiderat ca

fiinll 0 creatie noua Universitatca organizat:-1 de C::tCS~trul
Bardas,in anul 863. Dupa ueiderea lui Teofil, logothetul
Teoctist a continuat sa veghcze asupra fundatiei sale uni-
versitare. El 1-a rechemat de la, Tesalonie pe Leon 1\'Iate-
.maticul care, de~i destituit din functia de arhiepiscopt
~i-a reluat, dupa ~oatc aparentele, aetivitatea de profesor
la pahttul Magnaura 21 81 . 1~1 a avut ca discipol pe viitorul
apostol al slavilor, Constantin, ~i probabil l-a, avnt coleg
pe Fotios. Constantin a invatat de la ei dialectica si filo-
zo~ia ·~i, odata terminate 'stu'diile, a fost numit, datorita
lui Teoktist, bibliotecar la Sfinta Sofia, apoi ,a, fost insar-
cinat sa predea filozofia indigenilor ~i stra.inilor" 21 82 •
.~::\bia in anul 863, ~apte ani dupa moartea "lui Teolr-
tist, Bardas a facut reform:>. sa 2183 . Ea consta, se pare, in
concentrarea invatamintuiui public la Magnaura, dindu-i
conducerea, alaturi de catedra de filozofie~ lui Leon Mate-
maticul, ~i in crearea pentru discipolii sai 2u catedtelor de
geometric, astronomic ~i gi'amatica., ocupate res11e(•tiv de
Teodor, Teodegios ~i Kometas 2184.

* :;lTIINTE ACROATICE. 1n ~coala sa, Aristotel impartea ~tiintele

,In douii categorii : ezotericc (,cele din afara"), care introduceau in studiul
retoricii etc. ~i acroatice, care erau, dupa cum ne asigurii Aulus Gellius,
,problemele mai adinci ~i mai subtile de filozofie, care tratau despre stu-
diu! naturii ~i domeniile dialecticii".· Termenul provine de la akroates =
,,eel care aude" 9i trimite la caracterul initiatic ~i ezoteric al inva~ilturii
(Vezi Anton Dumitriu, Pliilosophia mirabilis; Ed. Enciclopedica Romanii,
Bucure~?ti, 1974, p. 33-41 ).

357
 (;ontinuilalea U ni\'ersiti'itii lui Hardas. Istoric-ul Ge-
nesios, care ap2ll'~inca cereuiui de sayanti reuniti in jurul
lui Constantin Porfirogenetul, demonstreaza conttnuitatea
intre U niversitatea lui Rardas ~i cea din vremea "sa 2185 •
Leon }Yiatcmaticul inca. mai traia pe vremea lui Yasile I.
Nu se ~tie cincl a incetat el activitatca'de profesor, dar un
diseipol al lui Fotios, care a fost, de asemenea, ~i al sau,
Aretha8, mitropolit de C.:t<'S<>.rea, pare sa fi audiat ~na din
let:tiile i:lale de8pre cea de }t, VI-a carte a lui I~uc·lid 2186 .
Aretlms insu~i, care mai tr~Ua in anul 932, a predat. filozofia
l?i l-a avut ca discipol pe Niketas Paflagonianul, a e{trui
reputatie de savant a ajuns pina. la imparatul Leon al
VI-lea, care a cerut s{t fie cautat pentru a-1 recowpens;:t 2187 •
Avem aici o dovada a intcresului pe cne suveranii il
m~tnifestau fat:'lo de stndiu. J_eon al VI-lea a reorganiz2.t
im·[ttarea dreptului, care cuprindea de acum inainte dona
di\~~e de rrofesori : didaskalm', 'insareinati en instruetia
generala, enkyklios pa1:cleust's 2188 , necesara juri~tilor ~i
poidod"idaskaloi nomikoi, profesori de drept proi>riu-zis,
eare aveau de predat cole 40 de titluri ale mannalului 11Pro-
dJiros Nomos" allni Vasile ~i celc GO de carti ale Basilic(t-
lelrd.. Cele dm1a gru:pe de pl'ofesoh Hiccau parte din corpo-
ratia notarilor ~i forman impreuna en ace~tia colegiul elec-
toral care R]egea titularii de catedre 21 89.
In secolnl al X-lea, ·oonstautin Porfirogenetul el'a ade-
Yaratul reprezentant al educatiei enciclopedice care se
EH:ea in :;;coli 2190 . Daea am crede prcfetcle lucrarilor ee i-au
fo:~t adre,sate, Pl a readus la viata, invatamintul, care s~­
comba;-;e sub guvernarea lui Romanos Lekapenos 2191 . In
:-tcPatlt:'i afirmatie exista o oarecare. exagerare. A(levarul
estP ei."t el a dezvoltat inv:1Wmintul, prin activitatea sa
JWrsmmla, stri"tduindJ.l-Se sa rccruteze :profesorii eei m.ai
rennmiti ~i adunind in jurnl aeestora studentii 2192 de
etue ;-;e ocupa el insu~i ~i pe care-i primea in :pal:>.tul sau,
ba ii inyita chiar ~i. la masa. Bl alegea dintro ei pe functio-
naii superiori ~i ehiar pe episcopi 2193 • In aceasta univer-
slt?.te~erau re:prezentate toate disciplinele, dar se pare ea,
o d<tta eu rctoriea, se studlan m.ai ales ~tiintele praetice,-
qmu]rh·ium-ul, drETJt ul ~i medieina 2194 •
Orp;anizarea faeuU't de Porfirogenetul se mai prtstra
inra pe vremea lni Joan Tzim.iskes (969--976), cum o arata
inYitatia illdresatrt de acest basilen lui Pantaleone, ?ef al
doctorilor anneni., pentru a veni sa polemizeze en filozofii
~i sayantii din Constantlnopol 2195 • De la intemeierea sa

358
de catre Teofil, pe la anul 830, invatamintul imperial fu-
sese neintnrupt timp de aproape un secol ~i jumatate.

Orgimizarea ~eolara. Citeva marturii, din pacate rare,

ne dau informatii despre organizarea ~colii.
Insa~i alegerea. localurilor demonstreaza solicitudinea
irrma:ratilor fata de inv~ttamint. Teofil o mutasela biserica
,C~i patruzeci de sfintp', 2196 , dnpf'u aceea la palatu1 ::\Iag-
naura 2197 , care ranline centrul universitat.ii. Potrivit unui
cmmmtariu la Antolog1:ct Palatinit, la. inceputul secolului al
X-lev,, se invata in dependintele Biscricii N oi, a lui Vasile
:Macedoneannl 2198 .

[0 }Jiclurii din manuscrisul lui Skylitzes de la Madrid reprezinUi una

din aceste ~coli, intr-o salii decoratii cu arcade ~i coloane ~.Ia stlnga sint
a~ezati elevi (cLO 6rrr~[) in jurul unci mese lungi pe care se aflii carti des-
chise: incapul mesei sta profesorul care face un gest oratoric. La d1·eapta,
alti dis't>ipoli. in picioare, cu cartea in mlna, se lntre\in sau discuta en
doi filtJIZofi (tpll.6aotpoL) a~ezali Ia catedra 21 ' 9 .]

I1w~ttam1ntul era organizat pe tre11te ierarbice : la loc

de frunte (Tau catedrcle magistrale, thronoi il1:ilaskalikoi,
dupa aceca ato:istentii, conferentlarii v~ lv -rY; cruvs3pda. -rou
3:/)?:crx&.i,vu (asesorli sau asistentii unui lJrofesor), grad
care putea fi acordut ~i unui student bun 2200 , Directorul,
un a(kYarat reetor do uni\-ersitat<", era intotdcauna pro-
fesor de filozofie 2201.
Pe vremea lui Constantin Porfirogenetul titularii unei
eatedre magistrale pmtau titlul de Y.r~e'ii'"tF ·f;c; (Kathigi-
tiR1 director) ~i aveau dreptnlla costume oficiale 2202 .

[Legaturile profesorilor en studentii erau uneori dificile. De cxemplu,

sub Homanos Lecapenos, un student din· Trapezunt, Abraamios, vine si\-~i
terniine sludiile Ia Constantinopol. Elcv a! lni A tanasie, care era in acela~i
timp p'i'ofesor ~i rectoF al universita[ii (l<oinos didaskalos ), el a fi\eut
progrese ati( de rapide ~i a ci~tigat o asemenea autoritate in rindul cole-
gilor s:ai, in cit ace~tia 1-au ales profesor ~i au ohtinut de Ia- basileu conl'ir-
marea acestci alegeri 2203 • Hezultatul a fost acela ca Ia cursurile lui A!Jra-
amios studen~ii participati. in masa, iar Ia A tanasie veneau doar clt.i.va
auclitori. Din respect fa~a de profcsorul san, AIJraamios a Vrut sa-i tri-
mita inapoi pe cliscipolii accstuia, dar ei au rcfuzat sa-l paraseasci\. Nici-
rectorul, nici basileul insu~i n-au reu~it sa opreasca greva. · Cursurile lui
Abraamios au fost atunci mutate intr-un local indepartat; studentii \nsa
Icau"urmat. Istovit, Abraamios, care duce":/leja o viata de ascet, a aban-
d_onat cateclra ~i s-a calugarit. Sub numcle de Atanasie, el avea sa reorga-
nizeze manastirile de la Athos 2204.]

359
 ln ceea ce prive~tc practicarea activita~ii didactice ~i
gradele ~coltire, ~tim ca pentru obtinerea, unui grad erau
rn·evazute anmnite examene. Astfel reicse dintr-o versiune
a Faptelor celor 42 de rnaxtiri din Amorion, atribuita lui
Sofronios din Amorion, mai tirziu arhiepiscop de Cipru,
care mentioneaza,, in prefata, ca a trelmit sa citeasca 1ntr-o
sala de auditii ( alcruaten:on) 22os.
Titlul de filozof pare sa fi constituit unul din aceste
grade. El a fost purtat de Leon Matematicul, <le . unul
din discipolii cu accla~i numc 2206 , de Constantin, y,iitor
apostol al slavilor, de imparatul Leon al VI-lea, de Niketas
Paflagonianul, care au trait in aceea~i epoca. El corespunde
in realitate titlului de cloctor din vremea noastra si evoca
tnfelepcinnea, tenncn Rinonim f!liin,tei. '
Lectura si comentarea autorilor antici dctincau ·deja
uu ioc imp~)rtani! in hwi1\;ihni.ntul general' ( enkyklios
paideusis ), iar inva,tam'ini!ul litemr se indrcpta. spre
umanism. Igna tie, diaeon ~i skeuophylax . (pastrator al
tezaurului) de la Sfinta Sofia, a pus in versuri fahulele
lui Esop 2207 • Constantin Kephalas, p:i·otopappas al Palatu-
lui im.perial in anul 917 ~i principal redactor al Antologiei
Palat1:ne, ar fi explicat in Biserica Nona o epigrnma
cxtra;;;:1 din Coroana lui .11leleagru 2208 •

III. ne la Constantin l\hnomaclml la cucerire~

f1·anca
Dispadtia universiUHii. Dupa Ioan Tzimiskes, nu
Inai existr~ nici o dovada despre invatamintul public
pin{t la anul 1045 2209 • Vasile al II-lea, spirit elevat, dar
inainte de toate ri'izboinie ~i om de actiune, nu pare sa
fi avut nici timp, niei dorinta de a s_e iriteresa de imtat,a-
mint. Psellos chiar se mid ca, sub domnia unui imp{tmt
care dispretuia in acest !el ~tiinta, existasera atitia rctori
si filozoH remarcabili. Invatamjntul a fost chiar destul
de r(!,spindit. Oameni ca, in~paratul Romanos Arghyros
(1028-1034), ca,re ~wea o cultura greceasd ~i latina 2210 ,
sau ::VIihail Attaliatcs, care privea Constantinopolul ca
pe o metropola a ~tiin(;ei 2211 , primiserii o instmire terneinica.
Tineri din provincii continuau sii, vina in ora~ul imperial
pentru term.inarea studiilor, dar numai ~colile particulare
propaga.u pe atunci. ~tiin\a.

360
 ~eolile partieuhne. l\i la auul 1028, loan 1\hwropous,
venit de la Claudiopolis- Paphlagonia, a deschis pe ehel"'
tuiala, sa o ~coala·la ConstantinopoL Nu se ~tie despre el
insu~i cum s-a insti'llit dar se bucura de o prPg:1tire enciclo-
pedica. J\'Iescria era grea ~i, in versuri adresate casei sale,
el se plingea ca petr~cuse multe zile ~i nopti vorbihd 2212•
t;;coala avea mai multi diilaskaloi iar el nn cerea nici un
ban elevilor. Lectiiile erau mai ales orale ~i constan in
discutii purtate intre profesori ~ielevi. Nu exista niciodata
o intielegere perfect:\ iar rolul lui Mavropous consta mai
ales in impunerea arbitrajului sau, indreptind punctele de
vcderc ale unora ~i ale,altom, activHate ee dueea la epuiza,-
rea, sa. ,Eu rna ingalbcncam, :-;punea el, in mijlocul Scl'ieri-
lor 15i al lecturilor" 22 1a.
Cel mai str:Uucit discipol al s{m_ a fost Psellos. J\Iai
inainte, acesta awsese alti proft>sori, dar ca.re pretindeau
retributii mari din parLe:t eleYilor; el a trebuit s{t -E;i
intrerupa studiile ~i sa-~i ga:-;ea:,ei'\. o sursa de ci~tig pentru
a lc putea continua 2214 • A gltkit; in c.fir~it ~coala luiMavro-
pous, unde ~i-a tmminat educatia ..A.ici s-a imprietenit
· cu Constantin Likhoudes, jurist vestit, pe care Mihail
al V~lea 1-a. luat ca ministru, cu Nil,etas din Bizan~,
cu loan Xiphilin din Trapezunt, cu IoaiLPatrikios. Studen-
tii, deja in virsta, ~i dintre care nmlti aveau slujbe, se
instruia,u reciproc, fi"teind schimb de cuno~tinte, dar
Psellos, care li pre.da lui Pa.trikios filozofia, ii domina
prin eruditia sa 2215• ·

Acc~ti profesori particulari faceau diseipolilor lor o

instrU.ire temeinica, dar incompleta. La efortullor lipsea,
insa, im plus de coe.ziune -~i o idee directoare. Urcarea pe
tron ·a lui Constantin Monomahul avea s~1 puna capat
acestei situatii.

Restaunm':a invatamintului publie. Prin trecutul ~i

prin. caracterul sau friYol, :west imparat nu parea deloc
a fi destinat unei astfel de misiuni, dar el incuraja ~tiinta
~i mai ales pe c~i care o profesau, posedind-o, el · insu~i
la perfectie 2216 • In realitate el sc situa rrrai ales pe un
punct de vedere politic ~i administrativ: ovoia ca Stat.ul
sit fie guvern~t de catre oamcni instruiti, in opozitie cu
aristocratia militara de carP ,.;e temea 2217 • !nvatamintul
superior redevenea, conform concep~iei care determinase
crearea sa ~i reformelor succesive, o pepiniera de adminis-
tr~tori ~i oameni de Stat.

3~1
 · Ca urmarc, inainte de toate, prezent~ urgcn~a reorgani-
zarea studiilor juridice. Novella din 1045 a creat func~la
de nornophylctx (aparator al legii), conscrvator·al Biblio-
tecii juridice (textcle care faceau parte din Corpus juris),
director al t;)colii de drept. A~ezat pe o treapta inalta in
ierarhia imperfaJa, demnitar inamovibil, prevazut cu un
salariu annal de 4livre ~i cu diverse avantaje, acesta trebuia
sa se situeze deasupra tuturor juri~tilor ~i sa nu-i fie
teama de sarcinile atribuite unci functii a tit de importante.
loan Xiphilin, illustrios :;;i judecator al Hipodronmiui,
a fost primul titular al acestei func~ii 2218 •
Constantin al IX-lea a instalat t;)coala de drept (3t3o:cr
·1\'X(I(J.S~OV -r0)v v6r.uuv) la manastirea Sfintul Gheorghe din
lHanganon. Studiile erau gratyite pentru to~i. Stuc1entii
bogati pute,au sa ofere cadouri profesorilor, dar fara a
pretinde nici eel mai neinsemnat privilcgiu. Rangurile
se atribuiau dupa merit. Dovada studiilor o atesta certifi-
·catul eliberat. de nomophylax ~i care era obligatoriu pen-
tru toti candidatii la functiile de notari sau de avocati2 219 •
Studeil~ilor li s~ recomanda cea mai mare punctualitate,
dar a vea u ~i vacan te, care erau la fel cu cele de la Facultatea
de filozofie, ial' la 25 octombrie sarbatoreau ziua patroni-
lor lor, Sfin~ii notari JVIarkianos ~i Martyrios, organizind
cortcgii vesele, care, uneori, nu erau scutite de o oarecare
dezordine 2220 •

Facultatea,de lilozoric. Nu se cunoaste actul de inteme-

icte a Faculta~ii de filozofie, creatit 'in acela~i timp cu
Facultatea de drept. A,cesta a avut ca director pe Psellos,
Gare a primit titlul de consul al filozofilor ( uno:-rot; -rwv cpt-
/,ocr6cpwv ) 2221 • Acest titlu, care fusese deja purtat inaintea
lui:; 222 , nu era o noutate in secolul al XI-lea. De~supra
celor ce ad primit, dupa cum am vazut, gradul de filo-
zo£2~23, s-a creat o func~ie de demnitar, care a de~inut
in ierarhia imperiala un loc similar ·celui de nomophylax.
Consulul filozofilor era, deci, ~eful unlii ordin, ce-i cuprin-
dea pe erudi~ii cei mai distin~i din Bizan~, filozofii Senatu-
l~ti, earora le conferea accst titlu. ,Eu ocup, de asemenea,
un scaun nu mai pu~in important decit al t1,u", ii scria
Psellos patriarhului Keroularios 2224 •
F<1cultatea de filozofie, pe care Psellos o numea
Gimnazi1t, YUfLVXmov, cuprindea doua catedre rilagistra,le, cea
de grMnatic;t, incredintata lui Niketas, ~i cea de filozofie,

362
oeupa,t;i ·de Psellos. Dup<'i elogiul funebru pe care l-fl
tinnt ella moartca lui Niketas, reit'~e ca cele dona catedre
ftmctionau sub acela~i. aeoperi~, la Biseriea Sfiittului
Petru:~- 2 ~ 5 •

[Psellos ne-a lasat un tahlou foarte sugestiv despre function area acestor
:;;coli. Noaptea tirziu, profesorul pregatea lectia pentru a dona zi. In zori i~i
pregatea .ciirtile, a poi pleq Ia gimnaziu. Pe drum, intllnc~lc un student care
i~i 'ducea ciirtile in poala robei si repeta lecWt c.u voce tare. La intrarea j>r<i-
fesorului In clasa, studentii mat buni se ridicau in picioare ~i le cereau colegi-
lor sa pastreze lini~te. Profesorul urea la catedra ~i cu barbia sprijinita pe
palma inspecta studentH. ·Existau l)i !ntlrziati; unii uitau ziua In care se
tinea lee\ia san nu veneau ih zilele ploioase. Lectia lncepea, in sfirl)it, dupa
ce pFofesorul il)i descarca mlnia asupra studentilor lene~i l)i consta In
n\spunsuri Ia. lntrebarile pllsc lie studenti, dupa metoda platonicianii.
Psellos .se straduia sa obtina ca intrcbarile sa se axeze peanumite probleme
~i sa nn fie pusela tntimplare. Studentii scriau pe tablite sau pe perga-
mente, ti:tmte pe genunehi. Faceau, lie asemenea, lucrari scrise, ciirora pro-
fesorul le urmiirea planul, modificarile, expresiile2! 26. De o' foarte mare
bunatate, Psellos ii lua separat pe cei care lntimpinau difjcultati in urm;i-
rirea lectiilor ~?i mergea plna Ia a-i ajuta cu bani pe studentii mai pu\in
1nstarili 2227.]

PI·og1·amele de invatfunint. Metoda de inva~amh~t

consta tot in eomentarea autorilor antici, dar intr-un
mpd mai variat. Primul eiclu cuprindea studiul gramaticii
Rau mograjiei, condus de Niketas, care considera aceaRta
di sciplina ca fiind baza ~tiintei. De altfel, tre'buie
tinun seama de faptul m1 notiunca de gramatica era mu!t
mai cuprinzatoare deeit in prezent. Era o disciplina
completa, de cuno~tinte variate, care se baza pe · citirea
capodoperelor literaturii antice 2228• Ea cuprindea studiul
alfabetului ~i al inventarii sale de catre Cadmos 2229, al
dh~,lectelor vechi, al foneticii (ton ~i aecente), al sintaxei
(rolui propozitiilor subordonate in fraza, pronmne ~f
particule), voeabular, cuvinte uzuale ~i sensuri diferite
(semantica). Aeeste cercetari erau completate cu o explica-
tie a autorilor greci, nu nmnai gramatieala, ci ~i literara
~i ehh~r alegoridL

[Poemele l10merice detineau un rol important tn aceste lecturi !m·n.

Niketas gasea in ele alegorii morale. Ares, !nlantuit, reprezerita pasiunea
stapinita prin ·puterea discursurilor. Patria scumpa prizonierilor lui Cinoe
era Ierusalimul ceresc, de care ne indepiirteazii farmecele in~latoare ale
placm'ii ce ne transform a in animale. Aliituri de Homer, poetii greci ~i nwj
ales :nttorii lirici, ale cl:iror ven.uri aveau un sens moralizator, Arhilob,
Pind:1r etc., ofertau, de a~cmenea, te:xte pentru explicatii 2231 .]

36!3
 Psellos i~i rezervase sarcina cca mai grea. Cuno:a~tem
deja sensul cuprinzi1tor dat de el filozofiei, pc ca-re nn o
despitrtea de retorica 2232 ;:;i Ilentru care nu cxista.la:- seoala
Sfintul'ui Petru nici o 'catedra specialtt. El era' dcci
retor ~i filozof, dar importanta invataturii sale consta
in eforturile ce le depunea pentru a forma umani~ti ~i
pentru a impaca morala pagina cu cre~tinism'nL El i~i
indomna elevii sa s tudieze autori laici chia;r in interesul
cunoa~terii religiei cre~tine2 233 •
. Fara a reveni la doctrinele filozofiee ale lui Psellos,
este neccsar Bii mentionam elementele programului
enciclopedic al studinhii san. Cursulni de retoric{i el le
ali:'ttura, pe cele de cosmografip, ~i geometric, pe eel numit
de elnutaj1'z·1:ca, inglo bind loriica forrnala, cosmologia (form:Jxea
nniversului ~i a corpurilor soli de, prirtml principin h11aterial,
natura discursulul filozofic, valoarea · moralit ~t n~mere­
lor). ~7j,fuzica teoretica (esenta ritmurilor, natura frumusetii
accstora, conformitatea lor cu viata sufletului), di4lectica,
ce stndia demonstratia prin silogisme ~i sofisme, p.~iholo­
gia (studiul sufletului, problema substantei ~i a nemuririi
sale, a legaturilor cu trupul), chiar ~i astrologia se adauga la
acest vast program 2234 • De altfel, este putin verosimil
sa se fi putut expune, chiar in mai mn1ti ani, iii mod
sistematic, o asemenea aglomcrare de cuno~tinte, dar
l)robabil ca estc vorba de prograrnul numerhaselor
chesti.uni care puteau ..fi tmtate san discutate la cursul
si'iu.

Perioada Comnenilor. Universitatca lui Constantin

l\Ionoinachul a functionat fari'lJ intrerupere pina in anul
1204, dar nu fara incidente. Nu putem accepta insa afir-
matia Annei Comnena, dupa care tatal san a determinat
inflorirea invatam.intului, pe care-l gasise neglijat la
urcarea pe tron 2235 • Adevarul este ca zece ani de razboi
ct,~n (1071-1081) ~i caderea lui Psellos in dizgratie
(1077) au contribuit la abaterea atcntici putcrii irnperiale
de la p:toblemcle invatamintului, dar ceca ce demonstrea-
za continuitatea fundatici din anul 104f), sint Hstele
en consttli ai .filozofilor ~i de aparatori ai legii (non:wphy-
lakcs) de la. Psellos ~i · Ioan Xiphilin pin{t la, . sfir~itul
Imperiulni 2236 •
A.lexios Oomnenul nu a schimbat en nimic organiza-
rea universitatii, iar singura, Ha fundatic scolarii a fost un
orfelinat, in 'acela$i tkp azi~ ~i 'casi de edueatie,
 situ~~/c in jw·ul Biserieii Sfin~ii Petru ~i Pavel. Destinat
copiiior, ~weRt a~ezi"nnint era eondus dt> un pr,uedros
{pre~edinto ): In aeestB" se preda i1rva ~amintul elep;wntar
(e;~ky kUos paideia) ~i basileului ii pliicea. stt vim1 aiei
ln i11Spectie ~i sfi-i examineze pe orfa11i2 237 •
Evenimentnl deosehit al istorlci universitare din aecas-
ti"'t epoci't ~1 fost dreptul :1cordaL Bi,;ericii de supraveglwre
a studiilor.
. Alexios Comnenul, spune fiica sa, incuraja neincetat
Btudcrltii, dar le recomanda s;1 dea, prioritnte cunoa~ter;ii
efcrplor sfink, inaintea culturii elenice 2238 , ~i acesta. a
fost 1ucru non. Baslleul era speri:ctt de indraznelile lui
Ioan ItaJos 2239 • Dupa judecarea, lui pentru erezie ~i eondam-
:narea ce i s-a dat in anul1082, neincrederea 'in studierea
filo?;ofiei a crescut. Incepind cu dornnia lui :Manuel
{)mnnenul, tiUurile de eonsulal filozofilor ~ide nomophylax
.au, fo,:;t acorda,te cu regularitate diaeonilor de l::JJ Biseri.ca
Sfinta Sofia 2240 • Patriarlml nu exercii!a, totu~i, nici o
.autoritate asupra universitiiyii, iar Teodor Prodromos
·Opnnea profesorii f;lcuUi Patriarlmle 2241 ( -:-rJ 1u!:yoc ij1j;a)
Jiloz,~filor senntu.lui {c:i;:; cr.uy·fJ), ·rrr,,u ).
Manuel Oomncnula ad us si el:in universitate o reformi1
nu mai putin importanta, int;roducind un proees de inva-
tihnint exelusiv de tip ariRtotelic. Aceasta o demonstreaza
lee~ia de inaugurare a lui l\Iihail din Anchialos, ;viitor .
,patriarh, numit consul al filozofil<)r ~i pre~edinte al Facul-
. tatii de filozofie. El aduce laude lui J\Januel pentn1
ca <t readus filo.wfia pe loeul de onoare, dar ya
SliPI:~ma , ,ceea ee era putred'' (neoplatonismul) ~i va
pre~a logica, dialectica, fiziea, 1lletafizica, astronomia,
metrorologia, dupii sistemul lui Aristotel 2342 •
Totu~i, exe.eptind fi\ozofia, in pr(•da,rea ce1orlalte
mai!erli nu a avut loc nici o schimbare. Eustathios, arhi-
episcop de Tesalqpic, profesor .b universit~te, preda
Zegile ritmttlui ~i ale armoniei (muziea), etimologia nume-
lor, ,,,ntichiUi tile (is to ria ~i civiliza tia elcnrt ), elocin\a 2243 •
Iii! L1 avut ca discipoli pe J\Iihail Choniates ~i pe fratole
acestuia, Niket~s, originari din Khonae in J:i1rigia,, ;dintr-o
famUie instaritii. Ta,tMlor i-a triinissi"'L studieze la Con:stan-
tinopol unile, h:minte de a unna cursurile lui Eustathios,
'i-an avut ca profesori lW loan 9i Isaac Tzetzes, probabil
}mJ'fesori de gramatimT 9i ~efi ai unei ~coli pa.rticulare 2244 •
In acc~sta perioada, un procedeu pedagogic foarte riispin-
.
P.it era schedografirJ,. Pe o tilbli~a, schedos (axtaoc;), elevul
'

365
 scria, ':pasajttl dintr-un autor pentru fL-i face o an:a.liza
gr~maticala, cuprinzind studierea flexiunJlor, a etimolo-
giei, a i"ensulni cuvintelor. Se · alciltuiRera, de altfd,
numeroase. vocabulare ale autorilor clasici, c:;~> Trtdatul
de schedografie a1 inteleptului Ijongibardos. Cuvintele era.u
grupate dupa semnifica Fa lor (mitologie, gcografie, costum
etc.). 1n alt manual, exemplele clasate dupa alfabet e:rau
pr<:'zvntaie in 907 venmri politiee, analoge eelor (linJard1:n
·des Racines grecque8, a excelentului Claude_ Lancelot :

[(,,"Ave:!; "umzpze~ ~C£m),d~ ~vc:aar:t. ·~ 3zcrrrol•rl) (Anax inseamna

basileu, anassa despoina (tmpariiteasa) 2245 etc.]

Aceste metode de invapmint, destul de asemanatoare

celor pe care le-an cunoscut toti cei care au primit ·in
zilele nm1stre o buna educaFe elasica, explicr~ cuno§tintele
v-aste pe eare literatH din Bizant le aveau. despre autorii
greci ~i stralucita dezvoltare a, umanismului care a rezultat
din a~ceasta. ·.t

IV. Inv~l~amintul public in Xiceea ~i in timpul

Paleologilor
Cucerirea Constautinopolului ~i a imperiului de caMe
occidentali a dus la disparitia ~colilor publice, dar ptimul
gind al imparatilor din Niceea a fost de a le reorgan!zJ,.
Este impresionant sa Yezi cum ·ace~ti refugiati 1 obHgati
sa apere pa~ en pas teritoriullor inmijlocul unor du~m~mi
put ernici, gi'iseau tot u ~i timp sa ereeze ~eoli, care, . 1n
gindul lor, trcbuiau sa fie un centru de unire a tuturor
eleni1or.

in timpul imprmtt.ilor din ~ioeea. Bub imparatul

Teodor I se constata e:X:istenta, nnor :;;coli munieitJ-~d~~: la
. Nicee.'1, hi Bru.sa, la .Smir:na, la · Scamandros 2246 • loan
Vatatzes (1222:__1254) a intemeiat biblioteci pubHce
in toate ora~ele din posesiunilc sale :;;i a t:>alvat in
acesta o mare parte a boga~iilorliteratur!i din Bizant2247•
Acela:;;i imprtrat a ordonat arhontilor :;;i guvernatori-
lor ora~elor sa prevada in bugetul nmnicipal un saJai'iu
profesorilor care predau medicina, matema,tica :;;i n~to~
ricazz4s.

366
 [!a privinta profesorilor de filozofie ~i 'de drept, mentiona in .eonti-
nuare edictul, avind in vedere dispretul lor fata de ceca ce este materie
ljli bani, vo'r preda disciplinele respective in mod gratuit, dar vor putea
accepta 0 retributie din partea elevilor 2249.] '

Ioan Vatatzes insusi a intemeiat o scoaH1 de filozofie

in Niceea, sub conducerea lui Hexapterygos, care moare
in anul 1238, fiind inlocuit cu eel mai renumit savant
al vrenlii, Nikefor Blemmydes.
Naseut la Constantinopol in anul 1198, fiu al tmui
medic, Blemmydes facuse studii temeiniee, dar, ca urmare
a dezordinii instaurate dupa cucerirea latina, a trebuit
sa umble din ora~ in ora~ pentru a reu~i sa-~i desaviqeasca
pregittirea 2250 • Dupa citiva ani, la initiativa basileului,
a de;schis o ~coala la Smirna. La ~coala din Niceea, unde
a predat timp de zece ani (1238---:-1248), i-a av'llt ca elevi
pe Gheorghios Pachymeres, pe viitorul imparat Teodor al
II -lea Lascaris ~i pe Gheorghios .Akropolites, care i~i
incepuse studiile cu Teodor Hexapterygos 225 \ exercitind
asup:ra lor o influenta profunda. Mai tirziu, indmgostit
de vil:i,ta solitara, Nikefor Blemmydes a parasit Niceea ~i
a fm,lldat la Efes o manastire, pe care a ~i condus-o. El a
deschis aicf ~i o ~coala, dar aceasta era des tina ta calug-.1rilor
~i novicilor 2252 •
Plecarea sa nea~teptata a fost dezastruoasa pentru
invatamintul public, de altfel insuficient ~i frecventat •
de foarte putini elevi. Urcat pe tron in anul1254, Teodor
al U-lca a cautat sa reinvioreze invatamintul. .A dotat
cu noi carti bibliotecile ora~elor, recomandind autoritati-
lor sa le imprumute tuturor celor care doreau sa se
. cultive 2253 • .A mai deschis o ~coala de gramatica ~i de
retoridi la biserica pe care o ctitorise in onoarea Sfintului
Trifon 225 4, dar nu intretinea aici decit 6 bursieri, iar scurta
sa donmie 1-a impiedicat sa-~i realizeze proiectele. Tulbura-
rile care ·au urmat dupa moartea sa au dezorganizat in-
vati1rnintul. Gheorghios din Cipru 2255 , respins de ~coala
franca din tara sa, insa dornic sa invete, neputind intra
la ~coala lui Blemmydes. din Efes, a venit in Niceea unde
i s-aspus ca exista un mare numar de savanti, incit se va
simti ta in vechea Atena. Deceptia Ba a fost foarte mare,
cind n-a gasit aici decit dascali de gramatica ~ide retorica,
a~e, c~'iror cuno~tinte crau superficiale ~i preocuparile
neins~"mnate. Dupa demisia lui Nikefor Blemmydes, stu-
dilir~5lt filozofiei ~i a ~tiin~elor disparuse din ~colile publi-
ce:JI22JW .

'367
 [Odiseea ~i peregr nii!'ile lui Gheorghios <lin Ci}Jru dovcdese CJ"!tlizias-
mul tineretului pentru invii:tiiturii. La Y!rsta rle !l ani, el este irimis de
paririti la Nicosia, unde un dascill franc il !nvatii gramatica latina ~i ]ogiea
lui Aristotel. Accentul strain al dascalului tl impiedica sa tnteleagii lec-
tiile. La vlrsta de 15 ani se intoarce in tara sa dcscurajat. Atunci le cere
piirintilor sa-l trimita in Niceca, dar ei n considcra prea tiniir pe,ntru o
asemcriea ciilatorie. Dupa doi ani d!J netntelegcri, se imbarca in mo~ dan~
destin pentru Saint Jean d'Acre (Ptolemais), iar de acolo pcntru Efes.
Dupa !ncercarea ncreu~itii de a .intra Ia ~coala lui Blemmydes, pleaci'i la
Niceca ln-plinii iarnii, pe un drum greu, unde ajunge dupii ~asc luni. Era
in anul 1260; imparatul de atunci, Mihail Paleolognl, pleca sa asedieze
Constantinopolul. Gheorghios l-a insolit in Tracia. in speranta cii va
obtine de la impiirato bursa pentru a-~i termina studiile, dar, neprimind
nimic, a fost obligat sa se intoarcii in Niceea; fiirii bani, neavtnd · eu ce
triii nici miicar trei zile. Perseverent.a sa a fost in celc din urmii recom-
pensatii ~i, dupii o ~edcre scurtii la ~colile din f\iccea, a putn t sa se 1ntoarcii
la Constantinopol pe Ia anul 1264, unde a urmat timp de 7 ani cn:rsurile
lui Gheorghios Akropolites 2257.]

1\lihail Paleologulsi inv:1tamintul. 1ntors la Constan-

tinopol, lVIihail Paleologul av~a cu totul alte preocup~'iri
decit aceea a sus~inerii invatamintului. El insu~i primise
o educatie mai nmlt politic(~ ~i Inilitara deuit elasica.
Trehuie rudaugt1t ~i faptul c~li politica sa de restaurai·e ~i
de aparare neeesiht sume enorme ~i ii ramineau putine
resurse pentru invatarnint. Dar exista o tradi~ie bine
stabilita, ca un basileu sa se intereseze ~i de inva~amint.
Mi)lail nu voia sa se eschiveze de la accasta in(],atorire, dar
nici n-a realizat vreo creatie noua. A redeschis Oi'felimttul
Sfintul Paul allui AlexiosOomnepul ~i ~coala de gram:1ti~
dt 2258 • Ini~iativa ereru·ii unei lj\eoli de invatamint supel'ior
sc datore~te marelui logothet Gheorghios Akropolites.
MihailPaleologul, aflind acest lucru, 1-a scutSt de sarcinile
administrative, pentru a-~i putea consaera tot tirnpul
elevilor r;;i 1-a numit profesor de filozofie aristotelica 2259.
A.:in v.'1zut eit Ghcorghios din Cipru a fost elevul lui
_Akropolites timp de 7 ani (12()4-1271), dar nu se i;ltie
undc se tineau eursurile si nn cxiRta nici un iridieiu ca
profesorii ar fi fost platiti. Studiul se axa pe filozofia
lui .Aristotel, pe geometria lui •Euclid i;li pe aritmetica
lui Nicomach2260 • . -

Gheorghios Akropolites a murit in anul1282, in aeela~i

an eu Mihail al VIII-lea.pm incetase sa mai predea lec~ii,
dar nu se ~tie la, ee data. Pe de alta parte, Gheorgbios
din Cipru a fost, de asemenea, })rofesor dupa ee ~i-a ter-
minat studiile. Sa-i fi sueeedat, oare, lui Akropolites '!
Nu se ~tie nimie despi'e aeeasta ~i niei el nu mentioneaza

368
nimic: J.n · antobiografia sa: Se cunosc eel plltin ei~iva,
dintre:·eievii si'ii : Teodor Muzalon, viitor mare logothet
~i Nikefor Ohumnos, earc-t;d exr)rima CPYa mai -tlrziu
admira~ia fatJt tie instntire~t pe care o prin~ise de la el 2 26 1 ~
Mihail J>aleologul restabilise deci invatamintul· ]a
Oonsta-ntinopol, dar 1a .un nivel foarte modest ~i aproape
fara a da un han 2262 •
Univel'Sitatea lui And1·onie al H~l<~a. Confuzia caxe a
domnit in politica $colara pe vre:mea lui Mihail al VIII"lei1
a incetat odata cu vcnirea lui .Andronic alII-lea. :tn'v~qa­
mintul a cunoscnt atunri o dezvoltare strilJucitoare, pe
'care nici razboaiele ci'vile, nici certurile religioasc n·:au
putut-o opri. :tn aceasta perioad~i tnminismul bizantin,
generator al Rena~terii, a facut progrese.
Fara sa stim cind si cmn a fost reconstituita, exista de
acum o universitate imperial~. organizaHi dupii un plan
bine ·definit. lata marturisirea untii muzician eelebTu,
loan Kukuzelis, nascut la Dyrrachium, care, dupa ce a
primit pregatirea elem.,entaTa in ora~ul sau natal, a venit
la Constantinopol sa urmeze eursurile f?colii impcriale
(de; ax'Jiv::.'tov ~et.cr~P.~x6v) unde a invrt~at muziea, filozofia,
ealigra:fia 2263 • Denumirea oficia~a a aeestei ~coli, M uzeul,.
amintea de tradi~ia de la Alexa.ndria 22 M.
Din corespondenta lui Teodor Hyrtakenos, care a fost
profesor aici, cunoa~tem organiziuea :1eestei univeTsitati.
Ba era pusa sub autoritatca marelui logothet, functia .
detinuta la inecput de Teodor lVIetochites. Profesoratul
era eonsiderat ea o slujbi"L (liturgia ), de care titularpl:
nu . s~ putea elibera fara consimtamin.t imperial. In
sehimb, marele logothet platea profesorilor un salariu
dar ei inai primeau l(!i indemnizatu, achitate, de altfel,.
farrt regularitate, de catre parintii elevilor. Pentru prima
data. in.vatamintul universitar inceta sa mai fie gratuit,
dar salariul oficial era ~i el foarte nesigur. In scrisorile
adresate marelui logothet ~i chiar imparatului, Teodor
Hyrt:tkenos se. plingea ne1ncetat de nereguhoritatca plati~
lor 2265• El se.plingea, de asemenea, de purtarea fiului lui
Teodor Mctochites, pe care ilavea ea eley, ~i eare prefera
sa umble pe strazi, in loc sa vina la cursuri 2266 . :tn acela~i
timp, vechile grade universitarc reapal'eau. Oel de filozof
era conferit lui Iosif, profesor la JY!uzeu, discipolului sau,
medicul Zaharia, lui Nikefor Gregoras, s-a,r putea ca d,u:pa
cearta.acestuia cu Varlaam2.g6 7 • Titlul de consul al filozo-

24 - e. 115
 fUor, conferl.t clericilor, raminea in vigoare 2268 • Pe la
anul 1310 Nikolaos Kabasilas lua parte la un concurs,
in vederea earuia compunea un elogiu al Sfintului Dimitrie;
juriu'l era prezidat de consulul filozofilor 22 69 •
Universitatea era, deci, reinfiintata, dar nu se ~tie in ce
local se tineau cursurile. Se pune, de asemenea, intrebarea
daca toate catedrele erau concentrate intr-o singura cllidire.
Ceea ce pare sa reiasa din marturiile existente, este d1
fiecare profesor preda intr-un local particular, uneori
chiar la domi(}iliullor. Fata de lipsa de precizie a izvoa!e-
lor cxistente, este greu de ~tiut daca ~colile carom li se
atribuiau ~i numelor unor profesori, ca Planudes, Teodor
1\ietochites, Gregoras, erau publice sau particulare.
De exemplu, ~coala lui Maximos Planudes (1260 -1310 ),
gramatic, editor al ultimei Antologii, traducator in. greaca
al poetilor latini, de~i instalata intr-o manastire, probabil
ca depindea de Universitate, dupa cum o demonstreaza.
organizarea sa, cu asistenti, cit ~i faptul ca ea pr~gatea
functionari 2270 •
Pe de alta parte, Nikefor Gregoras, dupa ce a ci~tigat
o reputatic de savant, la insisteJ!tele prietenilor siii, a
deschis o ~coala la Manastirea Chora, reclildita de Teodor
Metochites, in casuta oLdqx.oc;, pe care a constn1it-o.
!ntr-o saH1mare se aflau catedra, cartile ~i instrumentele
lui de lucru : in curind a avut numero~i discipoli, carom
le-a predat cuno~tinye enciclopedice 2271 • Aici este vorba
de o ~coala particulara, care a fost inchisa in anul 1328
dupa caderea lui Teodor Metochites in dizgratie, redeschisa
in anul 1330 dupa controversa cu Varlaam ~i inchisa
definitiv de catre loan Cantacuzino, dupa victoria asupra
Anei de Savoia (1347). 0 ~coala particulara. nu putea deci
sa existe decit cu incuviintarea imparatului.
Ultima universitate din Bizant. Pe la sfir~itul secolului
al XIV-lea s-a produs o schimbare profunda in organizarea
· ~colar.1. Initiatiya reformei i-a apartinut lui Manuel .al
II-lea Paleologul (1391-1425), unul dintre scriitorii cei
rnai prestigio~i ai epocii· sale, erudit, dialectician, teolog,
stilist la curent cu subtilitatile dialectului atic 2272 •
C;tlatoriile sale in Occident, ale caror i'ezultate politice
au fost dcstul de modeste, au avut, in schimb,. 0 mare
importanta in domeniul intelectual. Grecii care il insoteau
pe basileu ~i insu~tJ\Ianuel au imratat sa-i . cJ1noasca
pe oecidentali. Basili:ml a purtat discutii teologrce cu
doctorii de la Sorbona ~i a invatat sa stimeze eniditia
370
 lor. La intoareei;ea in statele Bale, a cores.pondat cu litera.tii
pe care ii eunoscuse ~i a ineereat sa-i atraga la curt.ea Ba.
Perioada de ragaz pentru Imperiu, care a nnnat dupa b~,­
talia dela Ankara, i-a permis sa reorganizeze invatamintul
public. Lui ii datorcaza Bizantul ultima sa univert;.itate.
In locul ~eolilor sepantte, cu profil nedefinit, au fo."\t
reunite in acel~t~i edificiu toate disciplinele. Numele oficiai
a ram~ts acela~i, dar cu adangarea unui epitet .earacteri~;­
tic, KoJhol ikon .Mouseion, pe care :Fi1elfo, care fusese elev
aici, 1-a tradus prin Universitas l1:tteran1m et scientiarum,
publicus discendi ludus(,Universitatea literelor ~i ~tiin~elor}
~coala publica pentru inviitatur~c'')22 73 • Localul ales
pentru tt adaposti Universitatea era un spita.l. fondat
de cmiul sirb Uro~ alII-lea Miliutin, adaugat 1a J\Ifmasti-
~ rea · Sfintul loan Botezatorul 22N.
Aceastit alegere, care pare ciudata, se expliea prin
motive de economic, dar.~i prin importanta pe care incepu-
se sa o aiba studiul medicinei. Mai multi proft>sori, ca .
GheorghioR Chr~rsocoeccs erau in aeela~i timp retori
;1i medici 2215 ; pe de alta parte, bogata biblioteca a Manas-
tirii Sfintulioan Botezatorul era la dispozitia profesorUor.
In 1406 unul dinti'e ·ace~tia, loan Chortasmenos, la clispo-
zit.ia untli jYo8okomo8 (ingrijitor al bolnavilor), a leg'at
nn ma.nuseris al lui Dioseorides, aflat in aceasti'L bihlio-
teca227t~;

Potrivit. traditiei, Uni-versitatea depindea direct d~

Senat, care ii confcrea gra.delc, dar in secolul al XV-le~t,.
J\farele Logothet nu mai era directorul ei : dupa reforma
judichl,J"J, a lui Andronic al III-Iea 2277 , aceastit functie·
era indeplinit~'l de unul din cei patru judee~1tori-generali.
Sub Ioa.n al v1:II-lea (1425-1448) titularul sKu era
Gheorghios Scholarios, judeciitor catolic al romeilor t
membru · al S?.natului, seeretar al basileului ~i profesor
(didll>skaloR) la Museion-ul imperial, unde preda filozofia..
Am semnalat, deja, activitatea sa ~i conferintele saptami-
nale pe care le tinea iit fata iln})iiratului ~i a Senatului.
Cazut in rHzgratia lui Ioan al VIII-lea dupa Coneiliul
de la :B'lorenta, Bcholarios a fost inlocuit cu loan Arghy-
Topulos, preot mirean. Pe la anul 1434, acesta predase
limba-greadi la 'universitatea dinPadova.1ntors la Com~tan­
t.inopol in a nul f444, a deschis o' ~coaHi particulara, dar·
Imm al VIII-lea 1-a nurnit judecator general, profesol'
imperial ~i :pre~edinte alJ\luseion-ului 227 s.

371'
 [0 pictura valoroasa, dintr-un manuscris aflat la Oxford, n reprezenta
'Xl<:> Ioan Arghyropulos in cxcrcitarca fuuctiei sale de profcsor la ·Museion.
A~czat la catcdra, pe un tron cuspatar circular, figura i se deta~c;J.zi'i tara
. perspectivft pc uu fond de edificii eare, conform cpigrafului pagirfii, repre-
.zintii spilalui kraiului. intr-o atitudinc intima, picior peste picio1', el line
!.n mi.na drcaptii un sceptru impodobit, iar in stinga o carte deschisii, pc
care o. arati'i auditorilor. Fa~a, din serniprofil, este incadratii de o barbi'i·
.snirtn, lnclreptalii inainte, cu o privire cxpresiviL Estc imbr:'i.cat cu o roh{t
bogata, cu mlneci largi, incllciatii in fata ~i Ia~ind gitul descopcrit. Pe cap
,JJoartft o bonet{t bizarii, foartc inaltii, alciituitii din. cute mari; aparente
nc
.tn.fata, care !;lee si'i nc gin dim la 0 stofii grea, plisata, sau la 0 eoroana
·<:lc. metal 2" 7".J

Profe&orii erau reerutai;i eel mai auesca dintre vechii

elevi ai M:useion-ulni. Ace~tia enw in gcnerallaici, uneori
l~reoi;i-ntireni, dar niclodata c(tiugari. SHuatia lor sociah1
.(·r~ destul de burr:t, dupa cum o amta locul oeupat iu
ierarhic ~i misiunile importante, indeosebi ambasadele
lc enm incredini;ate, ca in cazullui Manuel Chrysolo-
rb..s, trimis in anul 1397 h Venetia, de .Jfanuel alII-lea.
Sa nu uitam ca in aceasta opoca negocierile ilp:rrunmtu
scllimburi ck lungi di;:;cursuri. . . ·
Recrutarea studt>ntnor era foarte variata. ]i}] repr!4-
.zent~u Loate chtsnle soeietatiL ~Julti veneau din provincii,
1.1nde primisera instruirea elementara, ~i apartinerw unor
familil.modestei ca, Bessarion, ai c:'i,rl]i parinti Imwtim.m
·o meserie manuala in Tra1Jezunt ~ 280 • Altii proveneau din
marea burghezie, ca M:iha.il ApostoliR, nascut la. Const~m­
tinopol pe ht anul 1422 dintr-un tat:1 bogat, dar c.are <t
niurit ruinat: Lipsit dD rcsurse, l\fihail s-a fi'5Jcut popist
de manuscrise si areusit sa urmeze eursurile h1i Imtl'l Ar-
. ghyropulos. J~a· rindul ·~;;lu ft ajuns profesor, s-a e:'tsi"itorit
de dou~" ori l'}i a avnt mult·i copii. Cazut prizonier la 1>urei
in anul1453, a fostelibcrat ~i a plecat in Italia uncle Bes-
sarion i-:c fi'trut o bnn:"t nrimiro ~ii-a acordat o p.P'nsic 2.281 •
Dintr-o familic instariti't din Tesalonic, und.e,, totu~i,
:)Colile nu lipseau, Nikolaos Kabasilas, in virst:"t deJ,lou(tzeci
de ani, a ven,it si1-~i. termine studiile 'la Com'tantinopol.
Tatal san, care voia sa fn.ei1 din el un savant, pretindea sd.
fie informat ~tproacpo ziinie despre nmnca sa, ~i pmgrt-se1e
~pe care lc realiza. Nefericitul student aveagrija sit impa.cc
cercrile tatitlui san cu indatoririle de ~colar, sfir~ind prin
a se imboln:lvi 2 m. Studentii saraci primeau burse impe-
riale (brtsilil"a siteresia), dar, daca i-am · da
cre2;aru lui
Marcu din Efes, ele erau 'platite prost.
 .Stadeutii YPniti d.in Occid(•nt. Din toate tim1rnril:e ori-
., eritaH, ar{neni, g:col'gieni, sla Yi, veneau sa sc imrt·l'Uittsca
·in Iiizant. 0 intimplare de mare imenm~ttate la sfirs~tnl
secolului'al XIV-lea, a fost aflnen1a occidentalilor; in'eea
mal mare parte italieni, dornici _:'ltt inve~c limba,,gr,eftei't
o,/, poata. eiti autorii ::tntici. In secolul ai XV,lea, o
t;'<•d:T<.' lar Constautinopol inseuma eompletarca unoLbnne
edue:l~ii 2283 • .A~Uel, Guarino din Verona, dPlKtmHindu-se
de afaeerile eomerciale ale patronului s~"u, I>aulo Zahe, a
in\-<'itat lirnba · greaci:'c m1 J\[anuel Chry8oloras, c-are i-a
oferit ospitalitate in casa, lui. El a facut progrese rapide ~i
a ei~Ugat o asemenea reputatie de snvant, incit to:v;\;r<{~ia
sa ii era cautaHl. dn nobili si ehi<n· de printi at e~taeiim-
perhde 2284• • ' ... ,.
Aeest exernplu a prodm; o adev<1rata emulatie :printre
italienL Pe b a.nul1421, sieilianul Aurispa i§i vindea hai-
nele Ja Constantinopol pentru a putea emnpara.ca,r~igre­
ce~ti ~i mai tirziu a pnldat limba greaeit la Florenta ~i l8o
Bologna 2285 • La rindullor, · ace~ti discipoli ai ·nlt:itnilor
pror~·sori din Bizan1; ~.tu predaL limb~t gre;wa compatriotilor
lor. au adus in Italia numeroase manuscrise si an <levenit
adi.~'l"itratii ini(iatori ai Rena~terii. '
, Unul dintre eei mai stralucitJi printre ace~ti umanii)ti a
fost Franeesco Fllelfo, fiu a,l unui me~te~ugar din Tolen-
tino. nascut in anul1398. In anul1419, el a devenit sccretar
al bctilului venn\;iande laCon:-::ki,nlinopol ~i a unnat cursu-
ril\' lui loan Chrywloras 2286 , eii.;;;atorindu -se <·u fiiea, aces-
tuicL Dupa moarteg socrului situ, in anul 1423, a fos,t dis-
cipolul lui Ghtl·orghios Chrysukoeces . in acela~i tti1i1) cu
Bessarion ~i a, paras it Constantinopolul in anui-1.427. A
luat cu el nmneroase manuscrise pe care le copi~se .sa.u
cumparase 2287 • Foarte vanitos, ellua cu pHJ.cere in ze-
flemea instruirea pn care o primise la ComtantinOJ)Ol ~i
ptetidea ca, exceptind instrttirca primW1 de Ja soerulsau,
inv:itase totul de mml singur 2 ~ 88 • tn schimb, eontinua sa
poarte corespondenva cu grecii pe care ii eunosouse ~i
Hiuda la, unul dintre ei farmecul ( eucla£monia) ce it doYe-
d~se in Bizant 2289 ~ !n afara de aceasta, dupa Co11cJFu l de
la Florenta; a incredint;at l~ti Joan a.l VIII-lea P"' fiuLI';i1n,
Giova,nni-Mario, pentru a-~i desa,viqi studiilc laJVlu:;;oion-ul
irnperial 2290 • Tlnarul a urmat curc;urile lui Ioan Arghy-
ropulos,
.
cueare :E'ilclf:o era tot timplllin
.
corespondeJ.lt~ 2291 •
· ·, ; ·n_\·.·•

· ·· * Reprezentantul diplomatic a! V:enetiei :la Constantinopot: ;fn:>trad,)

:373
 -studiBe. Programul de stndii a devenit mai supln ~i,
cu toate ca artele lihemle, pregiHitoarc pentru filozvfie,.
constituiau in continuare fondul, acestca emu studiate
intr•un eu totul a lt spirit. Am semnalat deja larg:rea
programului filozofic ~i reaparitia Illatonifnnului. Studiile
lit<'I'a,re i~i propuneau de acurn incolo Ri't fol'meze ina:ute
de toate umani~ti, dar nu inseamna ea era vorba doar de a
prelua din antichitatea clasici1 elementele care permih:au
srt se inteleaga mai biue cartile sfinte ~i literatura m~­
tina,; De acum inainte, literatu;ra antiea va
fi studiatll in
sine, .pentru frumusetea fonnei, pentru bogati~t lin,hii,
1)entru nivelul ~i puritatea moralei sale, care se adretia
tuturor oamenilor, ciironL le propunea exemple de virtute,
de curaj, de generozitatea eea mai frumoasa .. pe' care un
om ~H;tr pute~t-o inu1gina vr.eodata. In acei zori ai ReiJ.a,~­
terii·, .. nu se mai observau contra,dictiile ee puteau exista
intre--aceasta morali1, adesea tmfa$a, ~i cea a EvangheHei.
Ac@asta era doctrJna care pre domina in inva tihnint
la, Universitatea irnperialli, ca ~i in ~coala lui Plethon din
Mistra.. Rczulti"'t de aiei ca. excreitiul esential ecrut R.~u­
de:tJ1;itoz~,,era lectura ~i comentar~a autoriior anticL Se
pai'e ci1 pina in secolul al X1V-lea. acest exercitin a fost
1)ractieat mai ales la JectHle de gramatica; de aeum elpa-
trun.d~ iR inviWimintul superior ~i se constata ca se f:"h:•l';:t
o sel~ti;e;in operele,anticilor, care se reproduceau pentru
uzul Cllrsantilor 2 29 2 •

I'Milxturia cca mai insemnata pc care o posectam in Iegatura cu metoda

de cx.pl;c_are a . autorilor anticicste cea ·a lui Gnarina din Verona, uue
des!H'ie.astfellectia lui Mihail Chrysoloras 22 93 : ,'\Iai intii, profesorul punea
~a se 'citeasca cu voce tare.·9i inteligibila textul ce urma sa fie cxplicat,
ceea te permitea sii i se Jnteleaga mai hine sensul ~i sii fie sesizatii armt•nia
stilutlJi. Apoi ficcare perioadii era analizatii separat din punct de Yedel·e
al cuvin~elor: locullor in fraza, semnificapa pe care o aveau, alegerea lor,
potrivirea in\elesului Ior. Dacii sensul unci fraze riiminea neclar, treh'lia,
inainte.cde a trece mai departe, sa fie elarificat pasajul, dupa multa e:xa-
minare·~i, rcfleclie. 0 datil stabilit sensu] frazcl, elevul trelluia s1l meclikw
asupr~Jui' ~i sa profite de cl pentru a-:;;i imboga~i cuno~tinfcle ~i a-~i :in:.l1u-
niltati stilul. Pasajele cele mai elegartte> cuvintele frumoasc, sentimentele
folositoare <:onduitei in Yiatii, trebuiau memorate. Era hine sii se rn:i-
teasca pasajul cu voce tare seara inaintc de culcarc ~i sa fie repctat dlmi-
nc,ata'':]

Este inutil sa mai insistam asupm perfectiunii aceBtei

metode, pe care ii1su~i Guarino a practica t-o la lectiEe
sale :!Zll4 ~i care nu se deosebe~te cu mult de cea folosWi
in imra.tamintul claflic, ulterior .seeolului al :XVI-lea.nt 5•

374
in tlmtp ce in secolul al XI-lea cxplicarca autorilor era.mai
ale:;; gramaticala sau alegorica 2296 , in secolul al XN-lea
acea~ta era pur literara ~i morala. Mai mentioniim ca in
predctrea lectiei se folosea metoda directa. Hmba greaca
savanta era singura care se vorbea in ~coli, ~i mai. tirziu
Mihail Apostolis facea repro~uri profesorilor de greaca,
din Italia ca-~i predau cursurile in limba latina; dificul-
tatea cu care italienii invatau limba greaca era pusa pe
sea1na abandonarii metodei directe, practicata in J\.Iuseion-
ul bizantin 2297 •
:Hetorica.. Noile metode de explicare a autorilor clasici
avtnesera repercusiuni asupra studiului retoricii. Fara
indoiala ca se studiau inca tratatele teoretice alelui A.ph-
tonios ~i ale lui Hermogene, dar aplicatiile care se faceau,
fie in declama tii, fie in exerci tii scrise ( progymnasta),
erau mai putin abstracte ~i mai pline de viata.

[Astfel, Nikcfor Gregoras avea de tratat urmiitorul subiect :·,,.Spar-

tanH ~i tebanii au atacat Platcea: platecnii au trimis in calea lor emisari
spre a le ariita cii nu existii nici un inotiv pentru a se face riizbol". Sii se
redea discursul plateenilor. Acest subiect clasic, extras din Tucidide (II,
1- 6), figura in Exercifiile pregiititoare ale lui Theon din Alexandria, dar'
Gregoras 1-a tratat in maniera sa. Luind diverse teme de dezvoltare indicate
de Hermogene, a dat dovadii de cuno~tinte istorice. Argumentul p'rin care
se ariita cii luptele interne ale grecilor dadeau tara pe mlna · barbarilor
putca fi o aluzie la vrajbele din vremea sa 229B.J

Uneori aceste lucrari scrise prilejuiau concursuri. La

ordinul tatalui sau, Nikolaos Kabasilas a redactat un elo-
giu al Sfintului Dimitrie ~i spera cava primi pentru com-
pozi~ia sa cea mai buna nota din partea juriului, care urma
sa fle prezidat de consulul filozofilor, dar lectura lucrarii
a produs indignare, deoarece scrisese ca Dimitrie, patronul
ora~ului sau natal, era mai mare decit Sfintul loan
Botezatoru:l 2299 • In secolul al XV-lea, Gheorghios Scho-
larios avea un profesor care, renuntind la metodele cunos-
cute, ii punea pe elevi sa trateze subiecte noi. Astfel, el
a scris un elogiu la adresa un;ui sfint putin cunoscut,
Leon din Achaia, probabil in perioada in care urma cursu-
rile lui Plethon la Mistra, 2300 •
Ku putem enumera dovezile evidente care arata vita-
litatea scolilor din ultimul secol de existenta a Bizantului.
Am putut totu~i sa ne dam seama de importanta care pe
imparatii o acordau prosperitatii lor. Daca fundatiile
~colare n-au putut supravietui cuceririi otomane, eel putin

375
eforturil~ lor n-au fost inutile dcz'"Foltarii intelectuale a
Europ'ei. Ultimii profesori ai Universitatii bizantine au
devenit dasealii primilor umani~ti din Occident.

Pc linga Universitatea imperiala, destJnata exelusiv

pentru 11redarea ~tiintelor ~i disciplinPlor laice, exif:ta o
~eoala superioara de teologie, pus:1 sub autoritatea patri-
arhului, al dtrui scop era de a forma clerlci ~i teolog.i. Nu
demult s-a ajuns la difei·entJerea eelor doua institutH ~i
la mai buna interpretare a marturiilor care vorbeau de~:~pre
interventia unui patriarh intr-o problema ~colara sa.u in
numirea, unui profcsor. Nu era 'vorba, a~a cum s-a cn:zut,
desprc o subordonare temporar:1 a universitati de catre
biserica, ei de administrarea unui institut autonom, se-
parat de universitate 230 1.
Conform decretelor Conciliilor, fiecare diocezrt poseda o
f;\CoaJa episeopala mai mult sau mai putin importanta 2302 •
La Oonstantinopol se intimpla la fel, dar nu exista nici o
inf(mnatie eu privire la ineeputurile acestei !;\Coli pat:riar-
hale, care sc pare can-a jueat nici un rol in certurile dog-
matice din secolele al V-lea si al VI-lea. Este posibil ca
aceasta ~coala sa fi fost eclipsata de eentrele de stl1dii teo-
logice, care .emu marile mi'inastiri, precum .Acemetes, a
carei biblioteca era celebra 2303 •
Primul document care amintc~te de ~coala Patriar-
hala estc autobiogmfia socotitorulili armean .Ananias din
Schirak (secolul al VII-lea): el poveste~te ca a calatorit
impreuna cu un diacon al patriarlmlui bizantin ~i cu ti-
neri clerici, pe care aeesta ii recrutase in .Armenia, spre a-i
duce la Constantinopol la invatatura 2 304.
La drept vorbind, E;)eoala Patriarhala a aparut mai ales
incepind din secolul al IX-lea. Doeumentele de a'rhiva o
deo&ebesc categoric de unhrersitate. Semnaturile de pe
diplome arata, intr-o parte pe cele ale consululuifilozofilor
~i ale profesorilor depercde1iti de senat (&~to fLZV cruy x./\ ~-rou
~ou~l}c;) iar in alta pe cei din catalogul arhiepiscopal
( &1to ;3E: &px~spa·n x.ou xoc-raMyou ), care faceau. parte din
ierarhia patriarhaHL Filozofii Senatului se opuneau intot-
deauna magifltrilor Marii Biserici 2305 • 1;li, pentru a ne opri
aici, mentionam ca invatamintul teologic era interzis lai-
cilor de catre Conciliul Quinisext (692), ceca ce confinna
existenta unui invatamint religios 2306 •

376
 Oruanizarea ~eolii patriarlntle. Conduc~rea apart5.nea
Prc~fasoru,lui ecu!lu'nic. Nu p;tc itdevar::tt ci'l epitet.ul de
emunenic urmib\•a :,;;u~ arate dependenta de patriarh. Arnva-
zut ea acest titlu~ care inseamni"'L ·1.miversal, el'a folosit in
seeolul a.l VI-lea la ;;;coala de drept din Beirut 2 ;m 7 • Didas-
. kalos-ul ecumenic, in acela~i timp rector ~i profesor prin-
-cipal, era insarcinat cu interpretarea Bvangheliei2 308 • ·
Ca ;;;i profesorul ecumenic, toti eeilalti profesori. crau
diar:oni la Bif'eriea Sfinta Sofia t;>i aveau m1 ~mumit rang
in k•rarhiademnitarilorpatriarhali 2309 • Programul de studii
cnJH'indea mai intii 1nvMam1nt ul general, enkyli~lios pai-
.deia, pe care Bh;erica intotdeauna 1-a pretim; viftorilor
cleriei : se numea im;atami11tul 1i~rii -~ Oup&.<kv aocpLx,
TIQC~(')doc, prin Care trebuia Sa SC tread'\, inaini;c de intratca lll
sancl;uare. Acesta consta in :;;tudiul ele1ncntar al gramaticii,
~l retoricii gi ehiar alfilozofici. Doi profesori, pmtind ti-
Hul de !J.Gdcr~<·)P (maistor), l)re<lau aceste eur,.;ui·i : rn~ar,il"strul
retorilor ~i 11wgistrnl filozofi!or 2 ;110 • Ei ave~iu, pn)babil,
:alF profesori in subordine, dupa cum o arata o ahhdc a
·Am1ei Comnena referi toarc h1 grama t.ieienii catalogt~lui
. sacru ~'311 • ' ·
In afara obligatiilor profeRorale, mact;>trii de retl()rici.t"
enrn oratori L1 eurtea imperial:l. ':i tim~au disc:ursuii. de
cen'nHmie in Ll.ta hasileului Ja An{tl Nou si la marHe s:'lr-
liH.r)ri 2 31 2 • ' •
. !nvittamintul teologic avea trei pl'Ofesori, care ll'urtau
titlul de didaskalos~ Mai intii era pr1~j'esond de Evangh~lie,
in aeela~i timp fiind. ~i rector. Urman in eontinuarc pro-
fesontl Apostolului, insarcin:tt cu explic~trea Bpistolelor
~i p1'ofesortd de Psaltire 2313 • I'u·t·:-",te functH s-au pastrat
pinii in secolul al XV-lea, dup;\ eum reie;-;e din tabloul
slujbdor patriarhale al lui n;emlo~0odirms. Exista · chiar
f;li mi al .patrulea exeget : retorul interpret al 8crijJi1crilor
(prohabil VeehiulTestamcnt) 23 14.

~eoala pat.t·iarhala constituin, prin lH'nuLre, oade-v~'trata

universitate ~i, exeeptind teologia, stndiile ear<> ~;e faceau
aici nu se.deosebr~au mult de ct>le ae la UniversitateaJ im-
periala. l~xistii dovezi cit unii stud.enti freeventau ambele
iii.s.titut.ii 231 ", in care do'mi.na aceeasi pasiune illlta de
studiil~ ·antice. ' ' ·
. !n~i~i profesorii de teologie erau in seeolul al XII -lea
umani~ti perfec(.i : u11ii dintre ei, ea Mihail It:l.likosj· pro-
fesor ecumenic, nn ezitau sit introduca in progra.mul de
inv~,t.:1mint rnaterH care nu aYeau nimie comun eu·Scrip-

. 377.
 tunt, ca matematicile, filozofia, literatura antiea. 3Jibail
ltali:kos numai dupa ce 11areurgca ~west lung ciclu ah,ln1a,
in c;fir~it, Evanghelia 2 3 Hi.

A~ez{nnintul de la Biserica Siji~}ii ApostoL Ace:st vast

doll1eniu, cuprinzind studiile enciclopedice ale lui Mihail
Ita.likos, ne ajuta srt in~elegem natura curioasei institlitii,
descrisa de Nikolaos JYiesarites, instalat{t in dependintele
bisericii SfinW Apostoli 2 3 17.
Patriarhul loan Kamateros (1199 -1206) eonchwea
acest ,a~ezamint, a carui originalitate consta in a bsenta
profesorilor ~i a unor eursuri regubte. Tineri, aduhj. elf>
to:tte virstele, batrint., i~i petreeeau timpul in discntii ~i
in eonti'Qversc asupra materiilor de invatamint. Exi:Jau
don~t· sectii : una ocupa nartexul (peribolo:s), care ma
fatada, bisericii ~i face a don it intmueeri de unghi ca1 (' c·o-
pereau fatadele laterale 2 ~ 18 ; C(alalta diEpunea de liiilli-
curile atrium-ului (7tpoau/,vx) eare preceda fatada baz;::ieii.
Prima sectie era cea a gnlmaticilor, a retorilor ~i ;1 didce-
ticieiiilor; in cea de a doua_se -ocupau de fizidL, de medi-
cina.~, ue aritmetid, de geometrie, de muziciL Stuch'ntii
se adunau .,ca vrabiile in jurul unui izvor", il)i puneau
intrebi'i,ri asupra l)roblemelor aflate in cliflCll\ie, fiec;are
sustin1ridu-~i punctul de vcdere cu incapatinare. Sc H:llim-
bau \•orbc inflad1rate ~i nn<·ori degenerau in ccrliw·i :
cintl :se depa~ea masura se Eiccn a]Jclla arbitrajuL P~' ':; iar-
hului .~i apoi se imp~tcau afiistlnd imp1euna la lih;;ghie
, ,!a j e'rtfa cca fa.rfl de singe"). · · · ·
Heisenberg a Yazut in acest institut un a~ezamint al
Universitatii Irnpcriale, pus sub tuteht }Jatriarhului, ~i
majoritatea istoriciloi' au adoptat aceastii interpn'tar!P 2319•
:inrealitate, ea nu se sprijina pe nici o dovadfi ~i nu Re ga-
se~te nici un text care sa fi plasat universitatw sub auto-
ritatea patriarhala. Se va observa ca discutiil(c purtate in
jurul materiilor predate de J\fihail Italik,ot> ~i stud<"ntii
care se. impacau intre ei clupil ~tsi:starea la. liturghie Hpn·-
tineau clerului. Sa fi fosi printre acqtia ~i studcmj ,au
chia.r profesori de la U11iversitate, nu este imposibi dar
cele (loua institutii ram1num ~qJarate. Patriarhu1
Katnateros, eru<iit de inal t:T Yaloare, fueese magi&! 111 al
retorilor inainte de a urea pe tJ·onul patriarhal. Se p;ate
presupune ca elvoise s:\ illliJl'ime 0 'data ~colii patriad1ale,
. instituind acest seminar, care a fost mm din erea {iiie ~co"
lare c.elc mai originale din Bizan~ 2 3 2°. ,

378:
 ~,poala pati·iarhaHi in timpul Paleologilor. ~coaht pa-
ttbrhaJa, clezorganizata ca institutie universitara de cuce-
Ti1Ya latina, a fost reconstituW't in anul1266 de patriarhul ·
Ghennanos, care a obtinut dinpartea lui Mihail al VIII-lea
aproharea numirii lui Mihail Holoholos, fost secreta:e im-
peri<:tl, in functia de retor ~i profesor, apoi magistru al
retorilor si director al Scolii Patriarhale 2321 • Acesta a re-
de<renit, ia fel ca vecl{ii retorl, oratoml oficial al curtii
· inlp(;riale 2322 • Despre succcsorii lui Holobolos nu exis~a
informatii inainte de mijlocul :,;ecolului al XIV-lea. In
ace:·it timp, l)coala Patriarhala avea ca ~ef pe-Teodor 1\Ieli-
tentotN;, care purta titlul pretios de ilidaskaJos al didaslcct-
loi-lol' 2323 • El 1-a avut ca succesor pe Iosif Bryennios,
n~,:~eut la J\Iistra, calugar in Creta, care ~1 venit la Constan-
tinopol in anul 1396 ~i a intrat la Mam1stirra Studion.
Reputa:t prin invftti1tura sa ~i prin danll vorbirii, a ci~­
tig~•!t increderea lui Manuel al II-ka, a faeut parte din con-
silinJ ilnperial ~i a devenit predicatorul oficial al Ourtii.
Sub conduca·e:1o sa,, ~coala Patliarhall't a cunoscur o
. man' dezvoltare. Instalata -in J\Iani'l.stirca Studion; ea
1mmh"a pina la 30 de profesori. Iosif Bryennios era el
insu7i e.reget al Evangheliei, ~i en toate ci't in primul rind
~n<, teolog, el preda, de asemenca, ~tiintele laice 2324 •
Inmuternieit de Ioan al VIII-ka cu negocierile referitoare
li:JJ Unirca cu :Rom::t, el nu a~tepta nimic de la crueiad;:t oc-
cidPntal;\ ~i refuza orice concesie dogmatici'l~ A pre,ferat
si'iu r~nunte l:1o IniRiunea sa, s-a intors in Creta~ pe la anul
1436 si a murit inainte de intrunire~1 Conciliului de la
Flure1~ta 2325 •
Inainte de diderea Constantinopolului, ultimul director
al f;\l;olii Patriarhale a fost, fadt indoiala, Matei Kamario-
. te:~. Aeesta 1-a avut ca elev pe Gheorghios Scholarios ~i a
continuat s{t-si exercite functiile si dupit anul 145;3, cu
'az
titlul de retoT 111£ari1: Biseridi, pui'tat de aeum ineolo de
toti ."UCCesorii sai 2 3 26. ·.·. "

'Din pacate, cunoa~tcm prea put in natura invi\Vtturii

predate la ~icoala Patriarhall't pe vremea, Paleologilor.
Unnnismul Re pare cit ar fi luat-o inaintea teologid. To-
tu~i, in secolele al XIV-lea 9i al XV-lea au existat multi
teolngi. Polemica impotriva latinilor detinea un loe im-
l)ortant in opt~rele lor, dar nici pe departe aceasia nu con-
stituia o exclusivitate. Tratatelc de excgeza, de apologe~iea,
de ascetism precum ~i literatura niistica erau pre'zeritate
in lueri1rile lor; dar nu in ~coala Patriarhal~.,, ci in :r:fianas-
tiri ~o~mu elaborate ace~ste opere. ·
 1?.colile mrmastire~ti, prin spirit ul ~i prin programit ]or
de inwt:t~hnint, erau opuse Universita,tii ~i ehiar ~colii
' Patri'ru:lmle.

Ins'tn1irca ciHugarilor. Studiera antiehitiitii pagme n

parea iridispensabilii celui mai mare legislator al mona-
hisnitHui bizantin, Vasile din Caesarea 2327 • Toti Hirintii
Biseticii erau de acord eu el ~i mai tirziu un Ioan Damas-
chill:(Tln Teodor din Studion erau 1}atrun~i de aeelea~i
prin6pii. Fara a mai vorbi de profesorii ~i eruclitii atra~i
de vhtta monastici1, am putut constata ca in toate tim··
purile s-au aflat ~i calugari printn" umani~ti.
cunoa~te crt, pe de o parte, legislatia Sfintului Vasile
a hw~·mmtt un efort pentru H adopta sehimnicia oriental:1,
la Rpiritul.elenic, ~i di, pe de n.lEt parte, monahisrnnl bi-
zant.in nil a intirziat si"L se mo<kleze dup:'l institutiik :rno-
na:-d.iee din P~tlcstina, Sil'iH ~i Egipt 2 3 28.
Or; idealul ealugiirului oriental,era ascetimml eelmai
dur, Uispret.ul f:J,ta de lume ~i de ~tiinta umana, elanui
mistic spre Dunmezeu, care conduce la repaus spiritual~
~ la hel'J31chia 1 h1 chietism. lVI:ai apropia~i de popor decit clerui
mirean; recrutati in Imtn· parte din popor ~i adesca anal-
faheti :s 329 , calugarii nu 1mteau avFa nici cca mai midi
eonsidel'atie fata de iiJStitutia rafimtta a universitatii. Ei
nu vedeall in literatura antid decit camcterul ei ·p~tgin
~i mitologia sa, pe mtre le considerau diavole~ti. .
/- T.ocmai aceasta explica nein~elegcrca care a existat
in toate tin1purile .intre cfi,lugari, chiar daca erau cu1Uva~i,
~i uiDa;ni~ti. ~tiintele laic;e erau pentru ei rtiinte ale vesti-
bulul1ii, ale 'n{lii ( ~ (h)pa:8ev yv(0aLc;), ~Minta monclena ;wcr:H-
x~,Jar intnmsigentii considerau ca este o pierdere de titnp
. sii te opre~t.i asupra aeestbra inainte ·de a a, borda ade?Ja1'ata
~tiinfk ( ·~ yv waLe; r),):rJ H~ ), respecii\- cnnoa~terea Scripturii ~i
opcrclor ascetice. Biograful Jmtrinrhului Nikefor (80G-
8Fi) eomparii ~tiinta laid\ en ]PJnael, fiu de sclav, iar ~ti­
inta Bfil1ta cu IRaac, nHI:;>tenitorul legitim 2330 .
Vietilc sfintilor, opereale eillugiirilor, sint pline (k alu-
zii ncplacute la adresa ~tiin1 clor elenice t?i a celor can~ le
propa.g::-1. l3iograful Sflntului Imm Psichaitul (Intineri-
torul), egumen la o ma.n:\stire n :Fec:ioarei, care a ::mferit
.penil'tl cnltul ieoanelor, :pe vremea lui Leon Arn\eanul
(815-820), il prezintr• pe acesta in tinercte cufnndat
in studiul Scripturii ~i profiti'L de oeazie IJentru a er·iticar.
planul de inva1amint al Universitatii im})erialr.

[loan, spunea el, posedind adeviirata ~tiintii, nu avea nevoie nici de

amiinunte gramaticale, nici de a cunoa~te vorbiiria lui Homer sau arta
de a !nl:iiima caii, nici de ri1inciunile rctorilor. El nu fiicea caz nici de silo-
gisme, niei de sofismt;, ,care nu sint allceva dccft pinze de piiienjeni". Astro-·
nomia, geografia, aritmetica, elle considera ca i'iind lucruri fiirii existent:\,
~i avea un mare dispret fa]-ii de Plalon, care, ,precum ~erpii, se Ura~te
in noroiul pasiunilor" zzs1. J

L~'t fel se peti'ecrau lncrurile en toate materiile din tri-

":'ium ~i 4in qnatrhrium, care eran condamnate f:ha drept
de apel. In plus, traditia lui Vasile eel :Mare, a Parin1ilor
Bisericii, a Sfintnlni Ioan Damaschin era negati'L fa.r:i~
remuscari. De altfel rm t>e mnltumea doar sa defaimeze
~tii.nta. : eei care 0 predan nn eran scntiti de atacnri nici
duptt moartea lor.

[Dupii moartea lui Leon Matematicul, al ciirui nume, dupii cum am·
viizut, se aflii la originea rcinnoirii univel·sitare, unul dintre veehii siH·
discipoli, Constantin, a publicat tmpotriva lui versuri '.'eninoase, in care ,
era acm>.at de apostazie ~i de elenism (piiginism). ,El il abandonase pe
Hri~tos pentru zeii Grecici". Un cor de cre~tini il anun! au cii va fi azYldit
in infern impreunii cu Socrate, Platon, Aristotcl, Chrysippos, Epicur. A.
urmat un marc scandal in cercurile literatilor, care l-au acuzat pe Const:m-
Jin de impietate ~i de paricid. El a raspuns printr-un nou poem, in care
fiicca apel la Hristos, ca singur izvor de adeviir 2ss2.]

Aceasta lupta intre literati ~i calugari a durat in tot·

Evul :Medin ~i, departe de a se atenna, a deveni_t din ee in
ee mai aspra in nltimele seeole ale Bizantulni : istoria
Universita,tii ne-a permis deja sa-i observam ecourile.
Un art,icol din Synodikon, care amintqte de anatcme1e
pronur1tate de eonciliul din annl 1082 impotriva lui Ioan
Italos, ii eondamna pe cei ee se ocnpa de studiile elenice
in alte scopuri decit instrnirea lor ~i ian drrpt adevaruri
zadarnicele doctrine ale anticilor 2333 • In lupta dusa iml;o-
trh~a lui Varlaam, Grigore Palamas a mers ~i mai departe,,
cond:.:hmnindn-~i adversarul ,de a se fi ata~at nebnne~te
de vanitatea studiilor elenice", eonsiderind antorii pa-
gini ea fiind auxiliari ai teologiei 2334 • Lupta, de idei a
imbracat un aspect tragic atu!wi eind s-a ajnns la tor-
tnrarea. 1ui Gregoras ~i la insultele adresate de elilugar:ii
rama~it:elor sale paminte~ti 2 335

381
 lnvalamintul in m~fni'tstiri. Aceasta repulsie a calu-
garilor fa ta de umanism nu inseamna nicidecum ·ca ei ar
f.i rcnuntat la orice activitate intelectuala. Regulamentul
Sfintului Vasile ii obliga sa se ocupe de studiu, sa copieze
manuscrise ~i sa-i instruiasea pe novici. Exista, deei, o
~coala, mai mult san mai putin organizata in fiecare ma-
ni1.3tire, dar aceasta era rezervata exclusiv copiilor pe
C!U'C parintii lor ii trimiteau la nu1nastire, adesea la Virsta
cca mai fragedit. Ooneiliul din Calcedon (451) interzisese
sa fie primiti copiii laici ( piMri saeculares) in ~colile
milnastire~ti, cum permisese Sfintul Vasile. Credem ca
;;~Joeasta interdictie a cttzut aclesea in desuetucline, de vreme
ce a fost reinnoita in mai multo rinduri 233 6.
Uncle informatii despre instruirea novici~or s-au gi''tsit
. rnai ales in textele hagiografiee ~i in typilca. Invatamintul
religios det.inea in. accste ~coili locul principal. Analfa-
betii erau pusi s:lr invete Psaltirea pc de rost 2337 • Novicii
tL·e'lmiau sa citeasca Scn:pt~rra ~i scrierile Parintilor Bise-
rlcii, carti de moraE\, practica ~i Vie,tile sfin,Mlor, creatia cea
mai importanta a literaturii monastice.
Cu toate aJcestea, instruirea religioasa propriu-zisa nu
era posibila f(m1 acumularJ?a unui minimum de eunostinte
elenwntare, care nu puteau fi gasite deeit in luc~ariie
inainta~ilor .. Instruirea generala, enkyklids paideia, pre-
cede, in ~colile manastire~ti, invatatura religioasa pro-
priu-zisa. De exemplu, .M:ihail Syneellos (sfir~itul seeolu-
lui al VIII-lea, inceputul secolului al IX-lea), careprimise
o instruire completa inainte de a intra la Manastirea ,,Sfin-
tul Sa va" de linga Ierusalim, a fost in sarcina t de egumenul
silju en eclucarea a doi calugari orientali, sosi~i de curind :
Teoclor ~i Teofanes, in virsta, primul de 22, celi1lalt de
25 ani. Mihail, dnpa ee i-a tuns intru ealugarie, i-a invatat
gramatica, filozofia ~i poezia. Ace~tia· au facut progrese
rapide 233s.
Aceast~i metoda de eclucatie er8J gcnerala in aceavreme·
Viitorul cgumen de la J'.Hinastirea Studion, Nikolaos, nas-
cut in Creta in anul793, a intrat ca novice in aceasta :rpa-
n£'~Btire la virsta de 10 ani. Egumenul, care nu era altcii1eya
dec it Sfintul 'l'eodor Studitul, i1 binecuvinteaza ~i il con-
duce la ~coala de lingi:'t m~mastire, uncle el intilne~~e alti
eopii de virsta lui, eu care se delecteaza en lectura Vietilor
sfinJilor 2339 • ·

Typikonul l\Ianastirii P~tritzos de linga Filippopolis,

fondata in anul .1083 de Grigore Pakurianos, · prezinta

382
 organizarea unei ~coli manastire~ti destinata }Jentrn ~ase
bursieri · orig_inari din Georgia. Un preot-calugar en ex-
perien~a v1" fr insarcinat cu instruirea lor in scrierile sfinte
(d. Le:pcl. yp&fLfLO:-ro:) pina vor fi capabili s~i clevina preoti ei
in~i~i 2340.

llibliotecile manastire~ti. In li psa unor 'inf:on:rta tii Inai

ample in legatura cu aceste. ~coli, cletaliile care· ne-au
parvenit asupra bibliotecilor mam1stire~ti, cataloagele ]or
~i uneori cartile de in.tprumut, pot arunca o oarecare lu-
mina . asupra preocuparilor intelectuale ale calugarilor.
Concluziile ce .se pot trage din acestea confirma ceea ce
~tim despre ~colile manastire~ti. !n timp ce biblioteca pa-
triarhala din Ci_nistantinopol poseda un mare mimar de
au tori elasici ~i chiar ~i texte, astazi pierdute, de lVIenandn1,
bibliotecile manastirqti ale citror cataloage au fost :re-
. gasite, cea de la. Petritzos (dupa typikon~tl citat mai sus),
cea de h1 manastirealui Mihail clinAttalia (pe la anull077),
cea, a Sfintului Ioan din Patmos (dupa un catalog intoc-
mit in anul 1201) contineau opere li.turgice, texte ~i co-
mentarii ale Scripturii ~i ale Pitrintilor Bisericii, Vie1>i al~
sfintilor si manuale destinate inv:1tamintului elementar.
Prir{tre. c~le 330 de lucri'iori (267 pe' pergament ~i 63 pe
hirtie de bumbac) ale bibliotecii de la Patmos, se numitra
124 de carti liturgice (din care 12 evanghelii ), 13 culegeri
de carti izolatc din Vechiul Testament, 116 manuscrise
ale Parintilor Bisericii ~i ale Vie tHor sfintHor (din care 7
ale Sfintului Vasile). Caryile laice erau manuale de grama-
tici'L ~i·de medicina, sau lexicoane. Literatura antica er2,
reprezentata prin don~ manuscrise ale lui Aristotel ~i
operele lui Ioseplms Flavius, cea bizantina prin Inmanul
V arlam fi I oasaj, considerat, de altfel, ca o operi'i, mora-
lizatoari:.~, ~i prin cronica pa~riarhului Nikefor ~i cea a 1ui
Skylitzes 2341 •
Nici o marturie nu. cste mai edificatoare decit ace.st
catalog. Sc explica astfel de ce invatamintul teologic, ex-
clus din Universitatea, imperiaH"i, reprezentat la un nivel
mediocru in f;lcoala Patriarhala, a gasit azil in mam1stiri.
Culturil antice, studiata in sinea ei, calugarii ii opuneau o
cultura exclusiv cre~tina ~i nu preluau· de la antichitatea
pagin~. de-Cit lec~ii de gramatic~1 ~i ret01ica.

38.3
'CAPITOLUL XIV

;Arta bizantina

La creaviilc intelectuale ale Bizantului se ad;tuga avin-

tul artistic, ce permite evocare<~ civiliza~iei in toata ~tra­
lucirea .sa :-;i sa ~e intt•leaga cit mai bine originalitatea
geniului S<lT;. ' '
Dar, daca a cxistat h1contestabil o arM care a dmninat
Iniperiul Bizantin, este greu sa-i Atabile~ti limite in timp
l}i in spatiu. Ca ~i literatum, atta Bizanvului nu este o
crea~ie noua : ea a continuat o tradi~ie. Pe de alta parte
ea trece dincolo de hotare!e Imperiului l}i nu poseda o
sur,,:1 unitar:~L de inspira\ie. Incereind sa reconstitnim me-
diul artistic in care ~t ap<'irut, vom putea sa-i definjm,rrmi
bi.ne caracteristieile ~i s\':t-i dclimitam_ domeniul.

I. I . e,~~Janul :uh~i bizantiue

Izvoarck. Arta <' hmistici1 ce 1n·odomina in Imperiul
Roman ~i chiar dirrcolo de hotarele lui, in Statul Hindus
Gandhar;t, in Afga;nistan, in Bactriana,- c:3,pa tase un came-
tor abstract ~i cosmopolit, :tcceptabil tutnror raselor, tu-
turor' religiilor. Decorul sCm mitologic em susceptibil de
interpreti"'tri simboliste, care varian in func~ic de· doctrine.
Astfel, mitullui Orfeu sc gi1sel}tC ~i in cimitire cl\~~tine ~i
in sinagogl "vreie~ti, iar aceht~i tip Rculph1ral al ora,torului
·este atribu~t l}i lui Hristos propovaduitor ~i lui Buddha, 2342•
Pe de alti"'t, parte, in Orientul asiatic, elenismul, pro-
pagat in :o;ta.tele intemeiate de unna~ii lui Alexandru eel
Mare, nu constituia dccit un stntt superficial, care m1 ::;tir-
bise tradi~iile milenare ale Mesopotamiei ~i ale Persiei 2343 •
Rude:;;teptan•a Persiei l}i 1nt.emcien•a, Statului Sassanid in
annl227 au avut ca rezultat o retntgere a puterii romane.
!n acela~i timp, I:cna~terea roligiei magilor, apari~irL unci
limbi naponale, pehlcvi, au fi"'tcut din nonl stat un' centru
de rezistmd<t in l'aia elPniRmulni.
Consecin'~elc aces'tei revolutii etnice l}i politice aveau sa
se faci1 rcsimtite in dmneniul artei. Din secolul al III-lea
pin::'t in seeo11il al Y -lea Sf' obserYi"'L o deci'ldere a. artei ele-
nt~tice si renasterea artei orientale, cu intoarcerea la
vechile conventii : reprezentarea frontala-. a pers<larnelor'
 ier;:trhia staturilor, perspectiva inversa, simetria compozi-
~iilor, conceperea geometrica a trupurilor, care antrenea-
za uneori stilizarea formelor animate. Arta greaca e,ra o
arta umana prin excelenta ; arta orientala cauta supra-
ow.enescul 2344 ; este o arta pur decorativa care are valoare
prin pretiozitatea materiei, prin varietatea culorii,. prin
hi era tismul compozitiei.
Thionumentele de la Dura-Europos, anterioare cuceririi
~i ahandonarii ora~ului de catre per~i in anul 260, cea mai
mare parte datind din pri:mii ani ai secolului al III~lea,
demonstreaza. existenta unei arte straine traditiilor gre-
ce~ti, in care se observa deja trasaturi ce se regasese in
art;:;J bizantina 2345.
De altfel este de remarcat ca, in numeroasele sanctuare
ale.religiilor practicate la Dura, fie ca este vorba de tem-
pl\ll zeilor palmireni, de baptisteriul cre~tin sau de. sina-
goga, procedeele de compozitie ale picturilor erau acel~a~i.
ln .locul desenului liber, al compozitiei indeminatice a
artei grece~ti, pictorii de la Dura prefera realismul, ase-
manarea fizica, compozitia simetrica, rigiditatea. perso-
najelor, atitudinile solemne. A se vedea, de exemplu,
Sacrificiul tribunului din templul zeilor palmireni, cu
fiirul monoton al soldatilor, a caror statura merge in des-
cre~tere, cu totii intinzind bratul cu acela~i gest, cu totii
vazuti din fata in loc sa priveasca spre altarul t:acrificiu-
luL De notat, in sfiqit, in picturile de la Dura, dona trasa-
turi inca necunoscute, ale primel arte cre~tine : compozi-
tia narativa ~i sensul dogmatical subiectelor, de exemplu,
in haptisteriu, un fel de concordanta a celor dona Xesta-
mente, caderea omului in pacat ~i Bunul Pastor* deasupra
bazinului pentru botezuri 23 46. ·
Picturile de 1~ Dura, simplu ora~ de provincie, ne pre-
zinti:l: arta nona, devenita la rindul ei cosmopolita, care s-a
raspinclit in provinciile orientale, mai ales in interiorul
teritoriilor, in centrul Anatoliei ~i in Siria, mai putin in-
fluentate de elenism decit marile oras,e maritime ca Antio-
hia, Alexandria, Cartagina.
Aparitia artei hizantine. Arta bizantina nu a luat
na~tere la o data anumita. La intemeierea Constantino-
polului, aceeas,i arta elenistica ~i cu influente orientale pre-

* .BUNUL PASTOR. Una dintre cele mai vechi teme ale iconogra-
fiei cre:;;tine (de pe la sflr~ituLsec. al II-lea). ll reprezintii pe Hristos purtind
pe umeri Mielul sau insotit de un miel. ·

25- c. 115 385

 domina in intreaga lume romana. Libertatea aco:rdata
bisericii de catr.e imparatul Constantin, victoriile sale, care
i-au' permis sa restabileasca unitatea imperiului ~i sa ]nte-
meieze o dinastie, sint evenimente de importanta eapi-
tala, care au avut reprercusiuni imediate in domeniul
artistic. Palate, bazilici civile, arcuri de triumf, bi-
serici ~i chiar temple au fost inaltate in tot imperiul.
Atit cit putem aprecia, aceasta noua arta imperiala era
lipsita de originalitate. Constantin nu a ezitat sa distruga
monumente vechi pentru a-~i imbogati propriile-i Cl'eatii
~i a, transmis acest vandalism; transformat in sistem) suc-
cesorilor sai bizantini. Monumente, ca atcul de t:ei"umf
dedicat imparatului de. catre Senatul roman,· dupa vic-
toria sa asupra lui JYiaxentiu 2347 , demonstreaza degradai·ea .
artei clasice. Figurinele bondoace, cu gesturi stereotipe, ·
din scena proclamatiei imperiale ~i din cea a congiari11m-
ul1d amintesc de Sacrificiul tribunului din templul de la
Dnra-Europos. Reliefurile arcului . de triumf al lui
G::tlerius de la Tesalonie 2348 , cele de pe baza obeliseului
. lui Teodosiu I, de la Constantinopol 2349 , sint marturii ale
decadentei basoreliefului pictural; grupul de po1·fir al
Tetrarhiei 2350 doyede~te gradul de barba,rie atins de arta
statuara.
· De abia in secolul al VI-lea, datorita initiativei lui
Iustinian, Constantinopolul a devenit centrul unei f;ICOli
artistice independente, care se poate numi arta bizantinii.
AC$asta arta s-a, ma,nifestat in mod progresiv de pe la sflr-
~itul secolului al IV-lea, dar adevaratul sau avint i 1-a
dat Iustinia,n prin constructiile sale grandioase ~i scumpe,
pe care le-a intreprins in vederea reconstruirii edific.iilor
incendiate in timpul rascoalei Nika din anul 532. A.cti-
vitatea sa nus-a limitat doar la Noua Roma, iar din Tra-
tatul despre edificii al lui Procopius, se ~tie ca toate pro-
vinciile imperiului au fost dotate cu constructii. Nici-
odata Bizantulnu avea sa mai vada un asemenea imparat
constructor.
Printre elementele care au intrat in aceasta arta nom't
imperiala, Orientul a detinut cea. mai mare parte. Autorii
unor astfel de lucrari, Anthemius din 1.'ralles, Isidor din
JYiilet sint asiatici. Acelea~i planuri ~i acelea~i forin.e, apli-.
cate de ei palatelor ca ~i sanctuarelor, provin din Orient:
bazilici cu cupola, cupole pe pand~ntive acoperiud ph-

3.86
nul'i barlonge *, patrate, octogonale ; clceora tiuni murale
prin placaje de marmura sau de mozaicuri; somptuozi-
tatea ornamentatiei ;;;i rafinamentul culorilor pc pardo-
seli, pe lambriurile de marmura nuantata, pe mozaicurile
cu fond auriu, pe care se deta;;;eaza teme decorative sau
personaje, cu un veritabil relief.
De asemen<'a, tot din Orient provin noile tehnici de
l!culpturiL De prin secolul al IV-lea sculptura .decorativa
substituia modelajului o telmica imprcsionista care sugera
reHeful prin contraste de lumina. Motivcle erau puse in
lumina prin toate gaurile de umbra, cu care erau impre-.
surate ;;;i care se sculptau cu tte1xmul. Sareofagele, zise
din .Asia :M:iea (secolul al IV-lea), decorate cu statui care se
deta~au pe fonduri lucrate in aeeasta telmidi, capitelurile
zise teodosiene, din seeolul al V-lea, ale caror frum>;e de
acf!;:nt, crestate CU trepnnul, luind Ull aSIWCt spinoS ~i
uscat, reprczinta accasti:'t tehnica c~ demonstrcaza renun-
taresJ la seulptura in spatiu.
Pe la sfir~itul secolului al V-lea., o tehnica mai rafinati1
prod11ce contraste ~i mai aecentuate intre lumina ~i umbra :
este '<eulptura ajurata al ci"trei ornament,'deeupat ca ni~te
ziUJ.rele, nu se leaga de suportul sau decit ·la extrerpita~i.
Capodopera ace;:;tei tehnici o constituie ornamentul in-
terior din Biserica Sfinta Sofia, reconstruita de Iustinian
(532-537). El domina capitelurile de marmura in forma
de cratere, cuprinzind monogramele imparatului Iustinian
~i ale Teodorei ; acest ornament se ihtinde pe lai'gi supra-
fete intre arcade, formind o adevarata ingr<1madire de
frunze de acant, intrerupte de discuri de marmurl poli-
croma ( omphaloi). Regi"tsim telmiea ajurata in frumosul
decor al Bisericii Sfin~ii "Sergiu ;;;i Bachus ;;;i in toata regi-
unea niediteraneana, in Egipt, in Africa, in Italia, uncle
eapiteluri in marmura de Proconez, decorate in felul acesta
in att'lierele bizantine, erau exportate in secolul al
YI-lea 2351 • .
Prima manifestare a artei bizantine · corespunde, prin
urmarc, unei noi inaintari a estetieii persane spre Occident.
ln aeela~i timp, traditia elenistica,· mereu vie in Bizant, a
impiedicat arta sa sa aceepte orbe;;;te toate influentele
Orientului. In arhitectura ea n-a cunoseut nici areul frint,
ni.ci arcul in potcoavi1, niei cupola ovoidala pe trompe de

,. (arhit.) = planul dreptunghiular al unci travec, avlnd o latura mai

lungii dec1t alta. (n. trad.)

387
 colt, nici acoperirea cu caramizi em~ilate 2352 ~i a adoptat
rar bazilica boltita in semicilindru. In arta desenului, a:rta
, bizantina, continua sa reproduca figura umana ~i iii p:J.s-
treaza realismul, intr-o vreme in care ea este din ce in ce
mai stilizata ~i chiar eliminata, in Orient ca ~i in Occident.
Aceasta dubla ereditate ii confera artei bizantine ori-
ginalitate ~i farmec. De altfel, aspectul sau variaza de-a
lungul secolelor, dupa cum predomina una sau alta din
aceste influente.

II. Destinele artei bizantiue

Departe de a fi fost imobila ~i uniforma, potrivitrepu-

ta tiei pe care i -o facuse Didron in timpul romantisinului 2353 ,
arta bizantinrt n-a incetat sa se reinnoiasct\, timp de 8ecole,
datorit~v numeroaselor initiative, venite uneori din partea
prinplor, sau a altor personalitati, mecenati, ctitori de
mom.unente, clienti de seama ai atelierelor de arta deco-
rativi'i. Nu e;unoa~tem aceasta milenara productie a:rtis-
tic(t, decit sub aspectul ci religios, dar, dad\, am vrea
sa-i masuram forta ~i aria de raspindire, ar trebui ~11'~ in-
eludem in studiu operele laice, despre care nu ne-am pu-
tut informa decit din texte ~i din miniaturi.
Istoria artei bizantine este un fel de reflectare a isto-
riei politice a In1periului. Cele dona tulburari suferite de
Bizant, prima in timpul iconocla~tilor, a dona dupa em-
ciada din anul 1204, au dezorganizat productia sa artis-
tica. Dar aceste dona crize au constituit, in acela~i timp,
puncte de plecare pentru reinnoirea artei, prima in seco-
lul aJ X-lea, sub dinastia macedoneana, iar in secolul al
XIV-lea sub Paleologi.
Aceste doua epoci de att1', cum au fost numite, precum
si domnia de mai inainte a lui Iustinian, au com;Htuit
pentru arta bizantina perioade de apogeu. Departe de a se
asemana, monumentele acestor trei epoci se deof>ebesc
prin inspiratia, prin tehnica ~i prin stilul lor. Sint trei
aspecte originale ale aceleia~i a,rte.
Dar, nu numai in timp s-a manifestat varietatea de
aspecte in arta bizantina. TraditHle regionale au condus
la formarea de adevarate ~coli de arta, a caror originali-
tate s-a afirmat fie in monumente de arhitectura, fie in
artele plastice.

388
 lnainte de toate, Constantiii.opolul a devenit, pc vre-
mea lui Iustinian, adevaratul centru al artei bizantine.
Prezen~a cur~ii imperiale ~i deschiderea de ~a,ntiere, ca
eel de 1a ,Sfinta Sofia" ~i alte constructii ale lui Iustinian,
i-au atras pe mesterii si telmicienii cei mai renumiti. Asa
s-a intimplat in toate 'timpurile, dar mai ales din 'secol-ill
al X"lea pina in secolul al XII-lea. AHituri de atelierele
particulare, cele de la Marelc Palat aveau o superioritate
neta in cadrul productiei. De aici au ie~it, dupa cum am
vazut, capodoperele cele mai somptuoase de arta decora-
tiva, pe care le admirarn ~i astazi in marile colectii : stofe
historiate, emailuri cloazonate, rnanuscrise luxoase etc.
Prin Constantinopol s-a propaga t arta bizantina in afara
hotarelor irnperiului. In diferite epoci, rne~terii sai au dus
departe, in Italia, in Sicilia, la Venetia, in Serbia, in Rusia,
in t~\rile Caucazului, rnetodele de constructie ~i de orna-
menta,re elaborate pe rnalurile Bosforului.
Dar oricit de puternici'i, ar fi fost stralucirea~ sa, Con-
stantinopolul nu era singurul centru al artei. Inainte de
domnia lui Iustinian, biserici ~i palate din nordul Italiei ca :
San'Lorenzo de la Milano (sfir~itul secolului al IV-lea) em
a sa cupola octogonala, a~ezati'L pe coloane interioare,
San' Nazaro din acela~i ora~, in plan cruciform, nu dato-
rcaza nintic artei din ConstantinO}}Ol 2354 • Aceste planuri
sc 'i'cgasesc la Ravenna, octogonul baptisteriului or-
tocloc~ilor (intre anii 449-452) ~i la San'Vitale (epoca
lui Theodoric), planul cruciform (in cruce libeTa) la mau-
soleul Gallei Placidia (inainte de anul 450) 2355 • In aceea~i
· vreme, a continuat sa se construiasca la RaYenna bazilici
de til) elenif;tic ~i sii se foloseascii in secolul al V-lca moza-
icuri murale pe fond azuriu de un farmec emotinant, tch-
nica.practicata in Italia inca din })rima cr:L cre~tina 2356 ,
constituincl astfel o tracli\ie regiona1iL Exi~ta o adevi"irat:\
-inrudire intre aceasta arti'L de la Ravenna si cea a oraselor
din Istria (catedralele. de la Parenzo ~i de'la Tricst, bise-
. ricile de la Pola ~i Aquile<:>a ). ~i nu intimpliitor, Hristo~ din
mozaicul abRidal de la Sfintul JJavicl din Tcsalonic are o
aRemanare frapanti'i cu Bunul P~tstor, de la mausoleul
Gallei Placidia : au accca~i expen::ie nudestuoasa, ~i rtee-
la~i gest suveran 2357 • Exista, deci, un grup de monunwnte
constTuite in secolele al V-lra ~i al VI-lea de catre ateliere
· · ata~Jate acelora~i traditii, orientale ~i elenit:tice, asvccte
spccifice unei ~coli de artiL
•
389
 '
~eoala nreaea. Traclitia orientali\, refractanl. stilului de
'la Constantinopol, ~i-a continuat dupa secolul al VI-lea
expansiunea spr0 Occident. In~luenta ei s-a exercitat in
special in insula Cipru, in Grecia ~i in Macedonia. La Tesa-
lonic, Biserica Sfinta Paraschiva (Eski Djouma) ami11te~te
de o bazilica siriana prin cele doua etaje de arcad-e des-
chise, prin vastele tribune impodobite de coloane inalte
care sustin arcade, prin splendida sa ilumiare (doua l'in-
duri de ferestre formind un ~ir continuu la parter), prin
corni~a colonadei sale dinspre vest 2 358 •
Bazilica boltita anatoliana, cu nava iluminat}l, prin
1mrtea superioar{t a laturilor, fle gase~te la Serres ~i la
Ca;;;toria, in secolul al XI-lea, in timp .ce la Sfinta Sofia
din Ochrida, in aceea~i perioada, nava era fara fere.stre ~i
a~ezata sub acela~i acoperi~ cu partile laterale 2359 • Biserici
sub forma de cruce libera, cu pinionul ascutit, ca Mica
JYiitropolie de la Atena, acoperita de o cupola centrala ~i
con.Ntruita din marmura de Pentelicon, amintesc de bise-
l'icile armene~ti 2360 • ·

Un alt grup original este eel al bisericilor a carol~ cu-

poHt, pe tambur octogonal, se sprijina pe opt stilpi prin
intermedi~l unor ni~e san trompe. Acest procedeu pcp;;an,
ino{t arhaic la Biserica Mintuitorului din Milo, era fQlosit
la fnunoasele biserici Hosios Lukas (secolul al X -lea)
(Ji'ocida), la Dafnc (secolul al XI-lea), la Sfinta So.fia din
1\ronemvasia (secolul al XIII -lea) 2 3 61.
Acelasi contrast dintre celc dona scoli se observa si la
exteriorui edificiilor. In locul arcatlirilor, al gradatiilor
de relief, al pinioanelor curbilinii specifice ~colii de la. Con-
stantinopof, Grecia prefera suprafetele netede, liniile an~ptc,
nnghiurile elare 2362 •
Arta manastirilor rupestre. Descriind institutiile monas-
tice, am semnalat in regiunea vuleanica Urgub din Cappa-
docia ciudatele colonii de calugari, instalate in interiorul
unor grote sapate de ape in tufurile vulcanice ~i cuprinzind
bit.;erici ~i m:'mistiri, la c::tre peretii, boltile, stilpii au fost
literalmente Rculptati in roca, dupa modelul constructi-
ilor zidite 2363 • Ase?aminte similare au fost intemeiate de
eremip in muntel~~ Latros din golful Latmic, in Tessalia
la Meteora8 ~i in regiunile de de~ert din Calabria, dar nici
una dintre acestea nu atinge importanta grupului cappa-
dociall.
Asemi1narea rezultatelor obtinute prin acelea~i me:tode
de BCObire, pastrind in roca partea destinata a fi sculptata

390
 in. stilpi, coloane, arce, semicilinq.ri, cupole, san pentn1 a
forma p1ese de mobilier (altare, imprejmuiri, iconostase de
biserici; banci ~i mese pentru refectorii) demonstrea za
ca ne afHtm in prezeni;a unor ateliere monastice, care a.u
lucrat 'cam patru st~cole cu acelea~i metode, continuind
aceea~i traditie. Daca adaug~tm la opera arhiteetilor pe
~tceea..a ciUugarilor, care au acoperit cu fresce suprafetele
;rupestre, vom observa in <tcest grup de ateliere monabtice
elernentele unei ~coli artistice. Para indoia la, avem de-a
face en o arta populara, uneori chiar neindeminatica ~i
grosolani1. Constructule mi sint facute dupa reguli sta-
bilite, numeroasele inscriptii sint pline de gre~eli, pictu-
rilc sint ~terse, desenele stingace. Aceasta ?coala capJH~­
docianii - nu i se poate da alta denumire - i~i are locul
sau in istoria artei bizantine. ·
Ea. reprezinta pattea orientaUt, dar en o contributie
regionala care ii sporc~te intereRul. Arhiteetura celor ma,i
vechi biserici este in fond inrudWi cu cea a grupului vec·in
de la Lycaonia in Hassan-Dagh : naos rectangulai f~Lra
partzi laterale, acoperit cu o bolta semicilindricii san cu un
pl::t.fon, terminat intr-o a,bsida en a,rc in potcoavit, eel mai
ade~mt fara o-;tilpi ~i fara dnblouri. Aeest model rudimentar
s-a, imbogtLtit de-a lungul timpurilor en clemente noi, de
origine, oriental:{, in epoca arhaiea (nava transversaliJ, eu
trei abside, biserica cu doui1 nave eomunicin(l intre el(~ prin
arcade, plan in forma de cruce libera en o cupola eentmla
intre Jmtru bolti), iar intr-o epoca mai recent<1 (sfir~itul
secolelor al X-lea, al XI-lea), tradind o influenta sti'l'\;-
ina, c~tre nu putea veni decit deb Oonstantinopol. in aeest
fel :c;int construite bisericile sub forma de cruce in::;erisa
intr-un patrat,eu o cupola centrala ~i coloane, ce amintesc
de biserica. in cruee greceasdi 2364 , dar care pastreaza ele-
mcnt.ul regional, respeetiv areul in forma de potcoavi'l.
' Preseele iconografice, care aeopera tciate"suprafetde
disponibile ~i care eonstituie aproape singurul ornament
al acestor biserici, provin din aceea~i traditie orientala ca
~i arhitectura. Tehnic~u lor eRte foarte simpla. Pictorultr~sa
cu ocru ro~u silueta perwnajelor, trasatnrilc acestor,;.,
m.arile cute ale draperiilor. Mod('leul era oh\inut entente
deschit:!e in care dominau tonurile eenu~ii, ro~ul ~i galberml-
ocru.; albastrul era folosit rar. !n bisericile vechi, aceasta
pictum este in intregime narativa. Progmmul sau consta
in a dispune pe lungi frize ~i in mai multe registre viata
lui Iisus, impartita in trci cicluri : Copih1ria, Minunile,

391
 Patimile. Anumite Taofanii, In:'Ht<:trea, Viziunile apocalip-
tiee (aces tea filnd nocuno3cute iu arta de la Constal);tino-
pol)2365 er<tu rezervate pentru abside ~i cupole. Portrete de
profe\ii, de sfin\ii, umpleau spatiile lasate libere. Nu lip-
sean uiei portretele de dunatorL Erau ~i numeroase in-
scrip\iii.
Stilul era destul de stingaci. Tradi\iia picturii siri.ene
reinvte in reprezentarile copilitre~ti, in realiSlY!-Ul figurilor,
in folosirea freeYenta a apocrift>lor, in Renthnentu l dra-
matie care anim(t in special epiRoadele Patimilor. De altfel,
atitudinile exprestve ale perBonajelor, tritirea intensa din
privirea lor, noble~ea gesturilor ~i mi~carea cu ajutorul
ci1reia scenele prind viatil, sint tot atitea· elernente ee dau
aces lor picturi tm adeviira t farmec 23 6 6 •
Picturile bhericllor cu colmme, incepind de la sW.\;itul
:secolului al X-lea, dovedesc influenta artei de la Constan-
tinopol. Decorul sc prezinta intr-un cadru -monumental.
Vizimwa apocaliptica este inloeuita, la J3iserica Nol.lit din
Toq<tlP (Rfirsitnl secolului al X-lea), prin Rastignire,
1.n·nmta de Oo'borirea de pe cruce ~i de !nviere 2367 • Inab-
Rida dimpre nord a bisericii din Taghar (incepntul seco-
lului al XIII-lea)~ bustul enorm al Pantocratorului !tpare
intL-un hogat decor de entrelacs ~i se situeaza deasupra
scenei Rlstignirii 2808 • Adorrnirea Fecioarei este redata de
mai nmlte ori 2 '169 • Imitarca moze1icului mural si. caraoterul
litnrgie ~i teo log-ical tenwlor sint vizibile. Ceea 'ce este non,
e:~te interpretarea efectului decorativ, adaptarea deco-
rului la arhitecturii ~i, in tablouri, o oarecare c{mtare a
' cadrului (clil.diri, arbori~ st'inci), mai pronuntata decit
in bhericile arhaice 2370 •

HI. en~atiile artei hizantine ,

'Tabioul sumar al evolntiei artei bizantine ne-a, fileut

dovada vitatitatii, ~L -variet~tii, a activitatii ei creatoare.
l\Iae~trii ace:>tei arte, irnpresionati de arinonia opei·elor
antice ~i de fftstul oriental. au reu~it sa topeasca aneste
elen1ente opn:'lL,, intr-o vasFt sint,~zi1, asimilind influentele
ex<)Ucc, ada})Lindu-le la gustul ~i mediullor. Prin aceasta
ei S·au dovedit a fi adevara~i creatori ~i, fara a putea intra
::tici in detaliile creatiei lor,-este necesar sa aratarn cu:m au
folo:oit procedeele tehnice transmise de eMre inainta~i ~i
silJ amintiln eiteva dintre capodoperelc care reprezinta

392
 eel ma.i bine geniullor inventiv. Pe acesti maestri bi7:an-
tini a.m vrea sa-i cunoa~tem, ~i este drept cit se cunosc nu-
mele multora dintre ei, dupit semmHurile culese de pe in-
scripvii s;cm din manuscri::;ele impodobite en miniaturi ~ide
asemenea din unele anecdote care, de altfel, nu se refera
·1a lucriirile lor. Dar, care era originea lor, ce instruire pri-
misera, care au fost ctapele carierei lor, trehuie sa ne re-
seninam cu ideea ca nu se ~tiu. Din operele cunoscute se
poate afla doar cite eeva despre temperamentul ~i perso-
nalitatea lor 2371 • · . .

ih'hiteetura. ~coala de la Constantinopol a folosit car8c-

rnida, exeeptionala in ABia J\Iica ~i in Siria, ~i dupa un pto-
cedeu adus de la Roma, a;_lternanta de asize de blochete
de piatra ~i caramizi. In schirnb, spre deosebire de
boltile romane, semicilindrice :,;i eupole, din materiale
grele, imbinate intre ele printr-un mortar rezistent, bol-
tile bizantine erau din caramizi perforate sau din mate-
riale ut;oare, piatra ponce, tuf vulcanie ~i urcioare de pamint
ars acoperite eu mortar 2 3 72 •
Ace.st sistem de constructie in caramida necesita im-
bracaminti interioare ~i un-eori chiar exterioare, de :tm:u~
mura ~i de mozaic. Carierele de marmura de culori variate,
de la albul eel maipur pina la nuantele cele mai delicate,
sc aflau din bel~ug in imperiu, iar Constantinopolul dis-
punea de carierele de la Proconez. Imparatii au preluat
obiceiul predecesorilor lor romani, sapind fara mila in
ruiiiele antice pentru a-~i imbogati construc~iile lor.

}larea biserica Sfinta Sofia. Biserica lui Iustinian, care

a putut sa dainuiasca paisprezece secole,, reprezinta efortul.
eel mai mare pe care l-au facut vreodata me~terii bizan-
tini, dar este, de asemenea, prima opera in care s-a mani-.
festat originalitatea artei lor. Fara dependintele sale, as-
tazi disparute 2373 , ea ocnpa o suprafata de 10 000 metri
patra1;i, cu o lungime de 77 metri ~i o latime de 71,70 metri.
Cupola actuala, reeHidita in anul 562 ~i mai putin indr~u:­
neata decit prima, care s-a prabu~it in anul 558, are o
in~tltime de 54 de metri de la sol; cu un diametru de 31
meti·i, depa~ind in inaltime pe cea a Pantheonului de la
Henna (43 metri) ~i boltile catedralelor gotice 2374 •
Un edificiu atit de grandios, neegalat niciodata in Bi-
zant, nu s-a nascut dintr-o data, ci este o sinteza a unor
- seri'i de creatii arhitecturale, al caror punct de plecare a
' '

393
 fost bazilica clenistica cu coloane. Nu se stie cine .a.fost
primul care a avut ideea sa intrerupa ~irui de coloane cu
stilpi gro~i pe care au fos1J intinse marile arce care aU:spri-
jinit o cupola cu pandantive. Oele mai vechi exem1Jle ale
. acc;:;tui mod de a~ezare se gasesc in Asia Mica (bazilicadela
1\It>riamlik in Oilicia, conRtruW1 pe vremca lui Zenon, 471-
--'-491) 2375, ~i in Macedonia Orientala, .in bazilica. de la
Direklur, sau la Filippi, contemporana en Iustinia.n 237 6.
Este a.devarat ea inainte de a intra in slujba acestui
impftrat me~terii de la Sfinta Sofia, Anthemius din Tral-
les ~i Isidor din Milet, construiscra deja baziliei en cupola.
Acest tiJ) de eonstruetie, cu siguranta ca nu prezenta pen-
tru ei nici un secret, dar proportiile grandioase pe eare
le"au adoptat de aeeasta data au facut din opera lor o
creatie noua, care poarta pecetca puternicei lor pcxsona-
litati. ,..
In cazurile anterioare, pe acest plan, cupola era con-
struita in partc::t din fata a absidci, similara intr-un felbazi-
licii cu coloane. Arhitec~ii Sfintei Sofia au a~ezat·eupola
in mijlocul edi_ficiului, eareia i-au fost subordonate toate
partile cladirii 2377 • Ea acopera in intregime n:aosul, lar-
git enorm. La est f}i la vest, dona semicupole o sprijina. J,a
nord ~i la sud, este mi'irginiti't de doua arce Inari, sub ca,re
se etajeaza mareata colonada, ce o separa de navale
latcralc ~i areadele, pe unde primcsc lumina largile. tri-.
bune. :In cele patru colturi ale naosului, exedre, legate de
navele laterale ~i de eta,jul tribunelor, reu~esc s~d dea
planului o nota de elegan:ta. Absida en trci fa tete, ac{1perita
de o semicupola, se · deschide direct spre naos. Aceasta
incinta imensa; facut:'L pentru a putea adaposti o m.uWme
de oameni, poate fi comparata cu eea a Hipodromului.
Deeora~ia arhiteeturala are tot atita important~. ~n­
trn istoria artei e1t S,i eonstruetia sa. l-am prezentat deja
caracteristicile esentiale.

Secolele al VI-lea ~i al VU:-lea. Des.i a tit de extraorclin:ara,

Marea Biserica era departe de a fi epuizat · acti-
vitatea arhiteeplor lui Justinian, ca ~i imaginatia lor cn·a-
toare. Fiecare din bisericile construite in aceasta epoca
are un plan aparte. Biser~ca Sfinta Irina, reconstruita in
anul 564, prezinta o modifieare a bazilicii eu cupoHl:, care
.anunta . planul in cruee greceasea : marile arce ale
cupolei sale, as.ezata inaintea locuhii unde se afla corul, se
prelungese in semicilindri 2378 • Biserica, san mar:tirikon~ul

·394
Sfin~ilor Apostoli, rezervatii mormintelor impl'riale,
a fost reconstmWi intre anii 5:36-546, clup~L un plan in
cruce greceasca Iibera, avind cinci cupole 2379 • Biserhil~b
dedicata SfinWor Sergiu ~i Bacchus (527 -536) este un
octagon inscris intr-un patrat neregulat, cu o dubla eta-
jare de coloane intre stilpi ~i o cupola semisferica, ce. se
racordeaza cu octogonul prin fuse, alternind cu portiuni
drepte ~i in clungi. Paf\iile drepte ale octogonului alterneaza
cu exedre, ale d1ror bolti, in semicupoHi, sprijina cupola
prineipala 2380 • PlanuLtriconc a apamt la biserica Sfintnl
Andrei din Krisis (Hogea Mustafa) : o cupola centrala
este flancata la nord ~i la sud de doua semicupole, care
acopera cele doua brate ale transeptului, terminate IJI'in
doua abside 2381•

Biserica in forma de cruce greceasca. Dupa o perioada

in cai'e produc~ia artistica pare sa fi incetat, ~i care cores-
punde epocii iconoclaste, arta religioasa s-a imbogatit
cu o noua creatie, de mare viitor, planul sub forma de
cruce inscrisa, a~a-zis in cruce greceasca. Acest model cle
biserica reprezinta una din principalele manifestari de
originalitate bizantina. !n loc de a sprijini greutatea cu-
polei centrale pe stilpi masivi, care incomodeaza naosul,
sarcina este preluata de zidurile laterale, prin intermediul
a patru bolti semicilindrice care preltingesc marile arcade
~i desencaza in partea exterioara crucea greceasca, ce se
inalta deasupra cupolei fixata pe un tambur inalt. Galel'ii
mai joase impodobesc cele patru colturi ~i formeaza pai'-
~ile laterale ale naosului, uneori acoperite de cupole oarbe
~i preceda te de un nartex, care au a de sea corni~e pe fa tadele
laterale ~i care se termina prin absidiole ce flancheaza ab-
sida principala pe trei laturi.
Arheologii n-au ·cazut de acord asupra originii acestui
plan, pe care au incercat sa-l identifice cu edificiile cruei-
forme din Orient, dar care par mai ales o crea~ie a arhi-
tec~ilor de la Constantinopol. Amplasarea cupolelor de la
biserica Sfinta Irina din Constantinopol pare sa· fi fost
prima incercare a acestui model.
La fel este planul Bisericii Myrelaion, ctitorita la Con-
stantinopol de;catre Romanos I1ekapenos 2382 (920-944),
care . ;ne ofera unul din primele exemple de cupola
inaltata' pe un tambur cilindric ~i de subtiere a stilpilor
ce o sus~in. tn secolul al XI-lea, la Kilisse-Geami di:n
Constantinopol, la biserica Fecioarei Caldararilor din

395
 Te~a lonic 2383 , o cupola zvelta se ridica pe un tam bur
inalr cu doua etaje de iHnbrazuri ~i cu marile arcfHle,at;;e-
zate pe coloane simple care sint grinzi ~i nu clemente de
sustinere.
· J\,rodelul s-a cizelat pe vremea ComnenHor ~i a ..:f>aleo~
logilor. Cupolele erau din ce in ce mai zvelte, dar dialJ1,etrul
lor se mie~ora ~i deveneau simple turnuleye. La Co:r,tstan-.
tinopol, la manastirea Pantocratorului (1124), doua bise-
ricifrumo:::tse sub forma de.cruce grecNtsea sint unite prin-
tr-o capela funemra 23 84. . .

On biscrica in cruce greceasca a aparut o noutate,

ornamentarea exterioara a bisericilor, care pare sa fi fost
foarte saracacic>asa, inainte de Recolul al XI-lea. De exem-
plu ia, Tesalonic, in seeolul al XII-lea Sfintul Pantelin1on,
iar in secolul al XIII-lea Sfint;ii A.postoli, sint delicate
hi>:\el'iCUye, al caror exterior este impodobit CU eleganti"L.
Ambrazurile turlelor rascroiesc cupolele printr-o linie duke
~i ondulata; frontoanele curbilinii ale fayadelor nu sint
a,iteeva decit atenuarea boltilor in semicilindru, iar absi-
dele sint impodobite cu desene diverse, realizate printr-o
comhinayie de carihnizi ~i marmura 2385.

Manastirile de Ia Atl1os. Manastirile de la A.thos for-

meaza un fel de mici ora~ele imprejmuite de un zig_ forLi-
ficat, cu un mare turn patmt in forma de donjon. In cen-
trul cdificiilor, marea biseriea ( ccttholikon) este ziditi"L in
forma de cruce grecf'[J,sdj, dar combinata cu un plan tri-
cone, ale carni abside secundare sint ocupate de stranele
calugarilor. A.ceasta sala cruciforma este acoperita de o
· cupoh1 ~i prtlcedata de un dublu nartex sau de un vestibul
larg, numit Ziti. Modelul in cruce greceasca, destul ae gre-
oi la I~avm (sfir~itul secolului al X-lea,) s-a afirmat la
Iviron, la Vatopcdi 1}i mai ales la Chilandar, ctitorie sir-
beasci't din 1197, ornamentat cu o frumoasa combinatie de
cariimizi. Pritre celelalte cladiri trebuie semnalate .niarile
sali de mese in forma de bisericL cu o mica absida undo se
afla masa stareyului, nmrile buc{tti"trii acoperite de cupole,
de;umpm carom se sprijim\ turnnleye (lanterne) brodate
;;;pre a, Iasa s.a treaca fumul de la vetre 2 3 86.

~1wala de la Mistra. Pe vrPmmt Paleologilor, inarhitectu-

ra ea ~i in celelalte arte au reaparut vechile modele, com-
. binate ingenios en planul in cmce greceaRca. La Mistra,
deven.iti'1 capitala a, Peloponesului imperial, s-au ad0ptat
.
3.96
solu~iile cele mai diverse. J~a, biserica SfintHor Thcodori
(inainte de anul 1296), crucea greceasca era acoperita
de o cupola a,~ezata pe trompe prin intermediul unui tambur
cu ~~10isprezece laturi. De asemenea, prelungirea bratului
occid;ental tnmsforma crucea greceasca in cruce latina, cum
este cazulla Peribleptos, la Evanghclistria, la Sfinta Sofia
(secolul al XTV-lea). La vechea Mitropolie consacrata
Sfintului Dimitrie (inceputul aceluia~i secol, dar modifi-
cata J:nai tirziu) precum ~i la Pantanassa (inceputul seco-
lul al XV-lea}, biserica are forma unei bazilici cu coloane
la parter, dar la primul etaj ia forma unei cruci greGe~ti,
cu cupola centrala sprijinita de bolti semicilindrice · !}i
de mici cupole in unghiurile crucii. La Pantanassa, o
logie eleganta cu arcade este sprijinita de o clopotnita,
str:'lpunsa de mai multe etaje cu ambrazuri de o forma
eu totul occidentaH1 2387 •
Acest compromis intre traditia, !}Colii grece~ti ~i a
celei din Constantinopol se regase~te ~i la .Arta, capitaHi a
defll~otilor Epirului, in biserica Panaghia Parigoritissa
(s~irl:}itril secolului al XIII-lea) 2388 , precum ~i in biseri-
cile din Trapezunt 23 89. r

· Ornamentul sculptat • .Am vazut, deja transformarea.

sculpturii monumentale sub aetiunea Orientului ~i crearea
reliefului impresionist 2390 • Determinati de logica eoncep-
tiei hr ornamentale, sculptorii au rezervat un Joe din cc
in ce mai restrins reliefului modelat. De la arta araba, foarte
apreciata pe vremea imparatului Teofil, ei au impl'Unm-
tat scnlptura- broderie, care consta in a reproduce ·in
marmura ~i in piatra temele · ~i ornamentele tesute · sau
brodate pe stofele scumpe : animale a!}ezate spate in spate
sau afrontate, in fata arborelui vietii, palmete, spirale §i
chiar broderie, pina la caracterele inscriptiilor anumitor
tes:lturi musulmane 2391• .Acest gen de sculptura a fost
adoptat mai ales de ~coala greaca. 1:n secolele al XIV-1ea
~i al XV-lea ea a acoperit cu acest gen de pasmanterie
eapitelurile, antablamentele, temeliile ~i tocurile u~ilor
de bi"erica la Mistra ~i in alte parti ale lumii grece~ti 2 ~ 92 •
acela~i timp cu seulptura-broderie, me~terii bi-
zantini au adoptat o alta telmica musulmana, smllptura
dHHnplevee, care consta in pastrarea motivelor de orna-
nlcnt pe un fond Uf}or incrustat ~i umplut cu un mastic de
culoare inchisa, decorul aparind deschis pe fodul inBhis.
Modelajul e:,;te eliminat, tehnica este similara cu cea a ema-

397
 ilmilor cizelafe. Procedeul a aparnt in secolelele al X-lea
~i a.l XI-lea, in Grecia (cornif;1e ~i capiteluri la Bism·ica
Sfintul Luca din Focida, la Dafne, in bisericile din A'tena)
~i la Venetia (capiteluri ~i coloane interioare la Sa:n'
Marco). AceaRta tehnica se mai foloRea inca in seeolul
al XV-lea la Mistra, uncle era combinata uneori cu sculp-
tura~ broderie 2393 • • ·
Tehnieile mai vecbi, precmn sculptura ajurat~L ~i in:.;u~i
basorelieful, n-au fost niciodata abandonate. S-a crezut
in mod gre~it ca dupa disputa iconoclasta sculptma 'ico-
nografica fusese indepartata din bisericile bizantine. La
drept vorbind, ea ~i-a pierdut doar caracterul monumental
~i n-<b mai produs mari ansambluri, decorind doar corni.:.
~ele sculptate de la balcoaliele corului, grilajele ~i placile
de nutrmura care serveau ca pereti de sprijin tribunelor
san amvoanelor. Arhiboltele muzeului din Atena, impo-
dobite cu statuete in alto-· relief, au putut servi drept cadru
. unci icoane a N a~terii Domnului, ale carei episoade se
~ucced in curbura acestora 2394 • Exista ehiar icoane senlp-
tate. Cele mai raspindite sint Fecioara rugi:ndu-se, in pi-
cioare, considerate uneori facatoare de minuni, iar cea
mai mare parte a tipurilor icorlografice de Madonti au
fost xeproduse in acest fel 2395 • Alte icoane in relief repre-
zinta ingeri, sfinti ~i epiwade ale istoriei eT::tnghelice 23 96.
Sculptura historiata trebuia, cu atit mai mult, sa deco-
reze monumentele civile 2397 , ~i ar fi nedrept sa se treooa
sub ta.ccre acest aspect al artei bizantine care atesta ca
me?texii Rai, cleparte de a fi a,serviti in totalitate tehnieHor
orientale, paRtraseia semml traditiei elene . .I\cest aspect
1-ar demonstra inca si mai bine studierea frumoaselor fil-
de?uri sau a pietrelo{· dme seulptate din secolelc :oul X-lea
~i al XI-lea, in care reinvie cu a,devarat frumusetea an-
tica 2 398 • !n sfir~it, aeeasta reiese din monumentele mozai-
cu1ui ~i ale pieturii.

Arta culorii. l'Iozaieulmural. Mozaicul mural a devenit

in a.rta biz an tina completarea fireasca, a· placajelor de
marmura. Cunoa~tem deja originea sa roma11a ~i UJI,e.le
capodopere ale sale. Scoase in evidenta pe fondul uniform,
figurile ~i scenele, intr-un colorit stralucitor ~i armonios,
ci~tiga un relief aparte. Mozaicul cauta acela~i efect de
impresionism ea ~i sculptum.
:Mesterii bizantini nu i-au creat nici tehnica ~i nici
stilul, ciau mentinut desenul corect al figurii umaJ1e ~i

398
au ~tiut sa adapteze operele. lor efectului de maretie, ce
se cerea la decorarea palatelor ~i a bisericilor ~ 399 •
Pe vremea lui Justinian, capodoperele acestei arte au
fost pastrate 'illai ales in sanctuarele ~colii de la Ravenna.
La . Constantinopol nu mai este reprezentata decit prin
splendida decorare a nartexului de la Sfinta Sofia 24t>O, o
lunga galerie impartita in 9 compartimente de bolti cu
ar(le incruci~ate, care separa largi benzi de ornamente geo-
metrice. 1n centrul fiecarei bolti, intr-o aureola circulara,
se deta~eaza chrismon-ul * pe fond de aur, iar in lunete,
exceptind-o pe cea din centru 2401 , apare o cruce mare,
cu bratele latite la extremitati. Acest decor se refera la
simbolismul triumfal care face din cruce simbolul victoriei
ve~nice a imparatului (994) 2402 • Aceasta se poate compara
cu cea de la Bi.serica Sfinta Paraschiva din Tesalonic,
unde muchia arcadelor este impodobita cu monograma lui
Hristos iar pe un fond auriu apar frumoase vase canelate,
colorate in albastru de azur, din care cad, rostogolindu-se,
frunze, printre care zboara pasari 2403.
In acela~i ora~ s-a putut salva de la incendiul din anul
1917 o parte a decorului in mozaic de la bazilica Sfintul
Dimitrie, constind in tablouri votive, de date ~i facturi
variate, oferite de credincio~i in semn de recuno~tinta
pentru binefacerile obt;inute din partea sfintului. Aspec-
tul este acela al icoanelor marite. Se vede aici uneori
Sfintul Dimitrie in somptuo.sul sau costum de ofiter im-
peri31 2404 , inconjurat de credincio~i, barbat;i, femei, ba-
trini, copii, o intreaga gal erie de portrete cu fizionomiiindi-
vidualizate, care contrasteaza cu portretele conventionale
ale lui Dimitrie ~i, in alte tablouri, cu ale Fecioarei ~i ale
ingerilor. Pe unul din stilpi, apare sfintul, dominind doi
ctitori ai bisericii, cu bratele in jurul gitului acestora.
Unul, in costum de demnitar civil, ar fi l.Jeontiu, prefect
al IUyricum-ului in secolul al V-lea, celalalt, episcopul
care a restaurat biserica pe vremea lui Heraklios 2405•
Epoca de aur a mozaicului mural poate fi plasata intre
secoiele al X-lea ~i al XI-lea, perioada ce coincide cu pros-
peritatea ~i victoriile imperiului. Niciodata imparatii. ~i
per,;oanele particulare nu au dispus de atitea bogaW, nici:-
odata construcfiile n-au atins un asemenea lux, niciodata
autoritatea imperiala nu se bucurase de un asemenea pres-

* CHRISMON. Monograma lui Iisus Hristos, formatii din literele

X (chi) ~i P (ro): P. Se riispinde~te incepind din secolul ~~ IV-lea.

399
 tigiu. Arta mozaicului, aceasta ta})iserie stralucitoare 1
fixata pentru eternitate, s-a reinnoit. Telmica sa a fost
imbnnata~Wi, coloritul a devenit mai armonios ; stilul
a ci~tigat o fermitate, o frumusete incomparabila ce a:rnin-
teste uneori antichitatea.
'In timpul acestor trei secole, nemaivorbind de monu~
mentcle laice, n-a existat nici o biseridl in imperiu sau in
~arile invecinate care sa, nu fi ci~tigat o bogata ornamentatie
in mozaicuri. Se ~tia deja ca la Oonstantinopol trebuia can-
tata obir~ia acestei mi~dtri. Frumoasele lucrari ale profe-
sorului vVhittemore la Sfinta Sofia au confirmat aceasta,
sco~ind la iveala unele capodopere care, desigur, ~i-an
gasit mul~i imitatori in provincii.
Fara indoiala ca la Oonstantinopol, dupa vict>oria
eultnlui ieoanelor, teologii au elaborat noul prograni al
temelor iconografice pentru biserici. Artei narative ~i
istoiice i se rmbstituia simbolismul, care asociaza litur-
ghiei fignrile ~i episoadele attei sfinte 2406.

!Sub cupola, Atotputernicul (Pantocrator) planeaza lntr-un curcubeu~

lnconjurat de profeti .~i de apostoli. Pe arcul triumfal este a~ezat tronul
Judecatii, incarcat de uneltele Patimilor ~i pazit de lngeri. In ni~a absi-
dei, Fecioara, simbol al bisericii, ofera sacrificiul iar uneori, dedesubt, se
desfa~oara lmpiirfii$irea apostolilor, in timp ce, pe peretii de la cor, Marii
preoti ebraici ~i Parintii Bisericii par ca asista la liturghie. uneori, pe
pandantivele cupolei ~i, in mod regulat, pe peretii transeptului ~i ai naosu-
lui, sint figurate episoade din Evanghclii care corespund celor 12 marl
sar~atori ale lui Hristos: Buna Vestite, Na§ierea Domnului, lntimpi:ru.m!a
Domrmllii, Intrarea in Bisericii a Maicii Domnului, Botezul, Scllimln>.rea
. Ia Fafa, Sfintul Lazar, Floriile, Rastignirea, Jnuierea, 1niiltarea, Rusalii/e 2407 •
Exista, dupa cum se vede, o alegere foarte restrinsa a sarbatorilor, d:u: slut
induse acelea care au cea mai mare semnificatie comemorat\va ~i litmgica.
Aceasta rinduire este completata eu portretele martirilor ~i ale sl'intilor,
care figureaza in calendarul liturgic, iar uneori Judecata de A poi ocupi'it
peretele de vest 2408 • Deasupra intrarii prineipale, Fecioara ~i Sfintul 1Qan
Botez::jtorul se adreseaza lui Hristos, care este a~ezat pe tron (Deisis ).
Cn ciclu de Sarbiitori ale Fecioarei, de la Na~tere pinii la Adormire, poate
decora nai'texul 2409.]

Ordine~1 respectiva este cleparte de a fi imuabila,, de~i

aceasta metoda de decorare lasa pu~in loc fanteziei. Com"'
pozitiile sint simple ~i clare, personajele sint pu~ine la
numar; peisajul ~i mobilierul sint sobre. Si totu~i, a.rti?·
tii au aceeptat aceste piediei care le ingradeau eontribu~
~ia inventiva, dar tale~tul lor s-a manifestat in veridi-
citatea figurilor care, fa,ra a fi portrete, lasa sa se intre-
vada adesea caracterele etnice ale strainilor, armeni sau
turci, imigTa~i in imperiu. Operele lor sint valoroase mai

400
ales p1in v:;trietat,ea pitoreasca a costumelor in tonuri st:ra-
luc~toare, prin frumuse~ea drapajului ~i demnitatea gei:;-
tunlor; care presupun studierea artei a,ntice 2410•
Printre numeroasele lucra1·i ale acestor epoci trebuie
incluse, in primul rind, mozaicurile de la Sfinta Sofia,
restaurate de Whittemore, care reprezinta atelierele ~colii
de la Oonstantinopol.
Mai in:tii, in luneta nartexului,. care se afla deasupra
u15ii imparate~ti, este o scena cu Hristos a~ezat 1)e tro-
nul ltil}Jaratesc venerat de un bazileu, stind in genunchi,
cu s11inarea ineovoiata 9i cu miinile in smnn de rngaciunezm,
care, dupa figura, poate fi identificat cu I~eon al VI-lea
(882-912). Bristos, ·cu trasaturi Revere, binecuvinteaza,
~inind in cealalta mina o ClHte 2412 • In medalioane, bus-
turile .ingerului ~i al Fecioarei Bunei VeRtiri flanchmtza tro-
nul 2413 • De9i exista o oarecare rigiditate in draperiile lui
IIristos, banuim ca este votba de un artist familiarizat.
cu arta antichitatii. Portretul basileului este de o fideli-
tate emotionanta ~i poate fi comparat cu frumoasele figuri
care decoreaza manuscrisul Sfintului Grigore din Nazianz~
executat pentru Vasile Macedoneanul 2'114 •
Opere de arta remarcabile decorau N oua Biserica, con-
struita de acest prin~ la :JVIarele palat. Mozaicurile desc!-1-
perite la Sfinta Sofia ne pot da o idee in acest sens. In
vestibulul meridional, situat in axul nartexului; o ferme-
catoare :Madona, intr-un eostum albastru ametist nuan-
~at, jiine pe gen'unchi un Prune cu trasaturi expresive
'invelit intr-o pinza aurie. AHituri de tronul pe care este
a~eza.ta Fecioara,. stau in picioare doua mari figuri, impa-
raW Constantin, oferind maeheta ora~ului imperial ~i
Iustinian, pe cea a Bismicii Sfinta Sofia. Umbrele verzi
care cad pe figuri exprima aversiunea fata de tonurHe
negre ~i efortul de a reda luminoase chiar ~i umbrele 2415-.
In tribuna dinspre sud, deasupra sanctuarului, exista.
o capela personala, in care impara~iise duceau in. anumite
zile. In acest loc a,u fost descoperite doua tablouli repre-
zentind impam~i ~i impaditese in rugaciune ( deisis) ~i
tinind in mina ofrande, de o parte Constantin aliX-lea
~i Zoe (1042-1050), inaintea lui Hristos a~ezat pe tron,
de cealalta, loan al II-lea Comnenul, i:mparateasa Irena
~i fiollor Alexios (asociat la tronin anul1122, mort un an
inaintea tatalui san in anul 1142), in prezenta unci 1\la-
done 241 6• l~_ste vorba de portrete oficiale ~i de atitudini
stereotipe. Impa~ra~ii ~in in mina o pung11 mare (c~pocom-

26- c. 115 401

bion), imparateEJele, un sul de pergament (donaW .pentru.
Marea Biserica). Exista, totu~i, intre cele doua panouri
diferen~e de stil destul de pronun~ate. Constantin ~i Zoe
se in tore spre Hristos care are figura ascetica,, iar loan
Comnenul ~i I~em,t, sint vazuti din .fata. Doar portretul
lui Alexios este intr-adeva:t; expresiv ~i da imprfisHt de
asemanare, cu figura sa abatuta, cu paml brun lucitor,
en buzele subtiri, umbrite cu putin _imf 2417.
Sfinta Sofia inca nu ~i-a dezvaluit toate tainele. Des-
coperirile de mari figuri de sfinti, portrete de imparati
~i patriarhi ~i Madona intre 'ingeri, care ocupa absida,
a~teapta sa fie publicate. Totu~i, informatme noastre sint
deja suficiente pentru a ne permite sa sesizam legaturile
care atribuie f;lcolii din Oonstantinopol renumitele ansam-
bluri.
Din secolul al XI-lea dateaza frumoasa Madona din
absida de la Ohiti {insula Oipru), intre doi arhangheli, ·
Mihail ~i Ganiil, cu aripi de pene de paun, cu sceptrul
~i globul crucifer in mina 241s.
Minunatul ansamblu de la Sfintul Luca din· Focida
dateaza de la inceputul aceluht~i secol ~i cuprinde uri ciclu
liturgic complet. Spiritul monastic se manifesta aici prin
tipul Pantocratorului cu figura posaca, prelungit ~i sH1-
bita, care aminte~te de Hristos din ofrandele lui Constan-
tin al IX-lea ~i ale Zoei, precum ~i prin importanta data
ascetilor, printre portretele de sfinti, in sf'ir~it prin cea mai
veche reprezentare cunoscuta, cu Hristos pe cruce infa-
ti~a t mort 2419 •
Mozaicurile de la Sfinta Sofia din Kiev, executate pe
vremea lui Iaroslav, intre anii 1047 ~i 1054, apartin unor
mc~teri bizantini. Deosebit de atragatoare sint Panto-
cratorul din cupola, inconjurat de 'ingeri ~i de ·profeti,
marea Panaghie din absida rugindu-se ~i tmparta~irea
Apostolilor. :tngerul Bunei Vestiri este infa~i~at pe un stilp
la. intrarea in cor §i Maria, torcind purpura, se afla pe
stilpul din fata 2420• Acest tablou se regase~te in cor §i,
de asemenea, in nartexul catholikon-ului de la Vatopedi
(Athos). :tn Deisis-ul din. nartexul acestui edificiu, o Fe-.
eioara cu mantie albastru deschis, impodobita cu aur ~i
lnaintemergatorul, al carui himation* verde este aruncat

* mantic greceasca ampla care se purta prinsa cu .. o agrafa pe piept

:,au pe umar. (n. trad.)

402
 peste o tunica galbena, se afla linga Hristos, cu draperii
striate cu aur ~i purpura 2421 •
Unul din cele mai frumoase ansambluri mozaicale
este eel de la mica biserica din Dafne, pe vechea ,Ca.le
sacra", intre Atena ~i Eleusis 2422• 0 intreaga lume de fig-uri·
.:;;i de scene umple acest spatiu restrins. Me.:;;teri de prima
rnina., colori~ti subtili, formati in admiratia capodoperelor
antichitatH, au dat iconografiei sfinte interpretarea cea
rnai nobili1 ~i cea :rnai rnareata pe care o prezinta arta bi-
zantina.. Prin supietea ~i eleganta desenului, prin bogatia
coloritului cu albastruri adinci, eu ro.:;;uri stralucitoare,
puse in valoare cu linii de aur, prin claritatea .:;;i uneori
prin fantezia pitoreasca a cornpozi~iilor lor, ei ii depa.~esc .
intr-un mod sw:prinzator pe toti confratii conternporani.
Tablouri ca acela al Coboririi in Limb ( Anastasis ), ca Ras-
tignirea, unde corpul lui Hristos, viu, pe cruce, desmie o
curba arrnonioasa, sau ca Adoratia Magilor, care se inghe~
suie la piciorul tronului Fecioarei, sint patrunse de o ma-
retie suverana, straina de cornpozitiile stereotipe ale artei
oficiale 2423 •
Nu putem decit sa citaltl celelalte ansambluri care deriva
din aceea~i sursa ~i sint rernarcabile, de asernenea, prin ele-
ganta desenului ~i bogatia culorilor : mozaicurile de la
Noua Manastire (Nea Moni), din Chios, datorate genero-
zitatH lui Constantin Monomachul 2424 ; cele mai vechi
n1ozaicuri de la San' Marco din Venetia, opera a me~terilor
bizantini de la sfir~itul secolului al XI-lea ~i din prima juma-
tate a secolnlui al XII-lea 2425 ; ansamblurile de rnozaicurr
din bazilicile siciliene, constrnite de regii normanzi ~i
dregatorii lor la Kefalu (1131-1148), la Palermo (Capela
Palatinall29-1134),La 11lartorana, datoratalui Gheorghi-
os din Antiohia, la Monreale, la Messina 2426•
fn aceste vaste monumente, programnl. liturgic ~e
pierde in mijlocul unor scene istorice. Ciclnri ale Genezeit
inspirate din vechile Biblii ilustrate, decoreaza cnpolele
nartexului de la San' Marco din Vene~ia, navele de }a,,
Capela Palatina din Palermo ~ide la bazilica din :M:onrea-
le 2427 • 0 mareata compozitie, infati~ind viata Sfintului
loan Botezatorul, cu un pitoresc Ospaj al lui !rod, deco-
reaza bll!ptisteriul. Bazilicil San' :Marco din V ene~ia (seco-
lul al XIII-lea) 24 z8•
I
 I\'. lnnoirt'll artistica pe vremea Palcologilor

J efuirea Constantinopolului de catre cruciati in anul

1204 ~i stabilirea dominatiei france a supra celei mai ·mari
parti a Imperiului au dezorganizat atelierele de arta. Cu
toate acestea, departe de a fi disparut, arta bizantina a
reinviat sub o nona forma ~i, fara a se fi epuizat, ea ~i-a
manifestat vitalitatea prin noi creatii.
Se pare ca in urma restaurarii lui Mihail Paloologul,
mae~trii bizantini au cautat sa reuneasca toate tradit;iile;
toate procedeele, toate metodele cele mai vechi a caror
arnintire a supraviet;uit catastrofei. Dupa cum a spus-o a tit
de bine Gabriel Millet, arta bizantina, ~i indeosebi pic-
tuTa monumentala, s-a in tors la izvoarele sale 2429 •
Dar din aceasta combinare a rezultat o transformare
profunda. .Arta grandioasa a perioadei precedente , era
expresia societat;ii bizantine ~i satisfacea gustul luxu-
lui, al ierarhiei rigide, al simbolismului abstract. Arta
Paleologilor, din contra, folosea tehnici mai putin costi-
sitoare, ~i se pare ca a -regasit in vechile modele secretul
vieW ~i al mi~carii, efecte pitore~ti, emotia patetic{L~ Daca
se foloseau materiale mai put;in costisitoare, aceasta nu
avea intotdeauna o motivatie de ordin econorni(l, justi,.
ficata de situath1 imperiului.
Exista in aceasta simplitate un anumit rafinament
estetic. Specificul noii arte consta in a subordona toate
celelalte aspecte stilului, ce rezulta din jocuri sava1;1te de
· c11lori ~i de linii. De acum inainte, simplitatea materialelor
corespunde bogatiei stilului 243°.
Totu~i, ar fi gre~it sa se creada ca su:pu~ii Paleologilor
renuntasera in intregimc la grandoarea operelor de arta.
Daca, totu~i, materialele scumpe erau rezervate unor miCi
monumente, le intilnim, de asemenea, in placajele ~i :pava_;
jele de marmura scumpa precum ~i in mozaicurilc murale
ale unor biserici. .
Mozaicul mural. tn prezent, singurul ansamblu cunos-
cut deco;reaza cele dona nartexuri ale Bi:,;ericii Chora (Ka-
htie-Geami) din Constantinopol. Mozaicurile sale au fost
executate la inceputul secolului al XIV-lea pe cheltuiala1ui
Teodor Mctochites, el insu~i fiind reprezentat pe timpanul
u~ii de la intrarea in biserica, intr-un cos tum scu:mp de
mare logothet, oferindu-I lui Hristos macheta. bisericii pe
care a restaurat-o 2431. ·

404
 Celc doua cicluri care se desfasoara in nartexul inte-
rior: 'l'ineretea l~'ecioarei ~i Copilaria lui Iisus, iar inju\,r-
texul exterior Minunile l1ti Hristos, demonstreaza noua
con,ceptie a artei care a redevenit narativa. In ~ceta~i
timp, dogma i~i ocupa aici locul sau, dupa cum r~~ta
din decorul celor doua cupole ale nartexului interiq~.: in
una, Fecioara inconjurata de regii Iudeii, stramo~ii, sai,
in alta Hristos in mijl6cul patriarhilor ~i al ~efilor ,Q.~ .tri-
buri din Israel.
Ceea ce este cu totul nou este stilul, nobletea ~Lfrumu­
se~ea figurilor, blindetea degajata de figura Mariei, buna-
tatea celei a lui Iisus, ale carei trasaturi regu-
late nu mai au nimic cori:mn cu cele de ascet slabit, .. din
vrernurile Comnenilor. Orice rigiditate este exclusa, din
atitudini, care sint elegante ~i naturale. In c&mpozitii
libere ~i variate, pictorii au reprodus cu minutiozitate toate
detaliile pe care le redau evangheliile apocrife despre tine-
re~ea Pecioarei : citam V estirea sjintei Ana in pa~culinver­
zit, cu fintini ti~nitoare, N a{Jterea 1J1e{Jioarei, I mpat·tirea
pwrpuTei, in mijlocul unui decor cu arhitectura . antica,
unde' trei batrini solemni domina intr-o exedra spa~i0asa.
Maria, inaintind timida, modesta, apare intr-un lung voal,
contrastind cu fecioarele care o inso~esc, adevarate :Eiguri
antice, cu parul bogat, re~inut cu o panglica subtirer dra-
pate cu maretie in tnantiile lor cu pliur( armonioase. Nu
· mai putin admirabila este scena cu Recensamint1tl in fata
legatului Quirinus, vazuta oarecum instantaneu, in mo-
mentul in care Maria, urmata de Iosif ~i de mai 'multi
evtei, inainteaza cu modestie spre a fi inscrisa in lista ce o
deruleaza grefierul guvernatorului, care sta pe scaun.
Fondurilor aurii pe care se conturau figurile, le-aufost
suhF<tituite peisaje reale, cu edificii in stil elenistic,,' dintre
ceie mai gra~ioase ~i mai variate . .Aceasta arhiteetura,
desigur conven~ionala, ii reda scenei un caracter mai'ani-
mat 2432.
l.Iozaicurile de la Kahrie-Geami nu sint singurele· care
au fost create in secolul al XIV-lea. Chiar la Co:ristanti-
nopol, la Fetiye- Geami, se vede in cupola figura unui ma-
rel,J PantDcrator, iar lucrarile aflate in curs permit sa se
descopere sub zugraveli o suita narativa destul de ase-
manatoare celei de la Kahrie-Geami 2433 • Mozaicuri mu-
rale au mai fost. descoperite in anul 1930 ~i la Biserica
Sfintii .Apostoli din Tesalonic, pe peretele de vest. Se
afla aici mari figuri de sfin~i ~ifragme:o.te .din scena, .Ador-

405
 m:irii' Maicii Domnului, care se contureaza, lucru foarte :rar,
pe lin fond din smalturi albastre ~i ro~ii 2434 •
Pietm·a murala. Avind un caracter mai liber si ma:i.
popul~tr decit mozaicul, pictura murala se folosea' in con-
tinua.re. Cele doua tehnici se gi'i.seau uneori in acelalj\i edi-
ficin, dar, in acest caz, frescele erau surghiunite prin de-
pendintele bisericilor, cum este cazul la Sfinta Sofia din
Kiev. De la sfir~itul secolului al IX-lea pina in secolul al
XIII-lea singm·ele ansambluri importante de pictura mn-
ralJ:'kpe care le eunoa~tern se g~tse:,;c in Cappadocia, in r'i-
rile:slave din Balcani si in Rusia 2435 •
1ncepind insa din 'secolul al XIII-lea, dupa cum am
vazut, mozaicul mural era un lucru rar. Fresca a devenit
decorul favorit al bisericilor. Urmind aceea~i doctrina ca
~i mozaicarii, pictorii au reinviat arta narativa ~i istoiiciL
Pove~ti detaliate din Evanghelie se transpun in bisexici
in vaste cicluri, pictura incetind sa mai constituie in mod
exc~usiv cadrul propriu ceremoniei liturgice. Ea capata o
dez)':~ltare extraordina.d1, pornind de la sol, spre a atinge
boltile, formind mai multe registre; in secolul al XVI-lea
ea.:va,,a,coperi chiar ~i zidurile exterioare ale bisericilor din
Moldova. Iconografia sfinta a detinut un asemenea loc in
via~a :religioas9, incit s-a substituit artei monumentaie ~i a
invadat mobilierul ~i chiar tesaturile liturgice. •
1n secolul al XIV-lea aceasta arta se afla la prim~, ei
tinerete, inca ferita de poncife ~i tratata de pictori de ln:-tl'e
talent, pe care, din pacate, nu-i prea cunoa~tem. Ineg;;::,li-
tatea -sub aspect calitativ a acestei productii nu se putta
evita !ntr-un program a tit de incarcat. Aceasta epoct1 a
cunoscut totu~i mari creatii. .
Arta nom1 se straduia sa redea in primul rind iluzia
vie~ii ~i a realitatii. Fondurile sale cu peisaje sint tablol!Hi
pitor~'!ilti, incarcate c!l o arhitectura u~oara sau cu pei!'!aje
romantice cu stinci. In locul citorva personaje cu caraeter
simboUc, multimi intregi a par in. viata lui Iisus, la mo-
meiitete indicate de ~vanghelie.
[Lb Dafne 2 apostoli, 4 evrei ~~ 4 copii il inconjoara pe Iisus la intrarea
sa ln Ierusalim. La Peribleptos in Mistra, un grup de evrei, cu mantale
pestrite, merg in rata Mlntultorului pe care n urmeaza mul\imea discipolilor
sai 2436. J
In aceea::;;i biseiica, o tema cu caracter epic, Dumneze-
iasca Liturghie, de~i pictura este deteriorata, permite sa i-le.
observe toate camcteristicile acestei noi picturi decor~tive.

406
 fln centru, Hristos, cu un mare nimb crucifer, lmbriicat intr-un &a,kkos
patr!arhal, intretesut cu fir de aur, cu omoforul previizut cu 0 cruce pe
piept, este a~ezat in fata unei mese de altar drapatii ~i acoperitii:'de un
baldachin. Din partile laterale inainteazii spre el o procesiune delngeri,
care poarta sub voaluri instrumente liturgice. sau in miini lull1inil.ri .:;;i
cil.delnite. Piirul ro~cat le este prius cu panglici albe; carnatia, redatii in
umbre verzui, este de un colorit foarte cald, care le pune in valoilre tonu-
rile deschise ale ve~mintelor. Contururile aripilor verzi, colorate 'pe 'spate
in ai!Jastru, trascazii pe un fond albastru inchis siluete decorative ~e un
efect extraordinar 243 7.] .,

·Aceasta tema a Slujbei divine este inspirata din co-

mentariile la Epistola catre Evrei, in care Sfintul . Pavel
opune sacerdotiut lui Hristos, care este in acelaf;!i timp
preot f;!i Victima, sacerdotiului Legii Vechi (Evrei, V-
VIII l}i IX, 11-12) 2438 • Pede alta parte, slujba diacQnilor,
rezervata ingerilor, este inspirata din comentariile. lui
Pseudo-Dionisie 2439 • Acest subiect s-ar potrivi mai ales
unei abside ~i unei cupole, dar el a fost reprezentat din
la inceput pe obiecte de mica dimensiune, pe o cutie cu
relieve din tezaurul din Lateran, fara participarea: inge-
rilor 2440 , unde se vede precesiunea de fiecare parte a unui
altar pe vasul de imparta~anie din ofit cu striatH galbene
de Pulcheria la manastirea Xeropotamu (Athos.) 2441 •
,Liturghia de inmormintare" 2442 se regase~te la Mistra
intr-o cupola oarba de la biserica Sfinta Sofia 2443 ~t .ea se
afl:'ij de asemenea reprodusa in bisericile de la Muntele
Athos, la cele din ~arile slave precum ~i in cele din Ro-
mania. '

Originile acestei iconografii. 0 tema in acelaf;!i timp

~i teologica ~i patrunsa de un sentiment patetic, ca cea a
Liturghiei DiVine, are legaturi cu traditia artei siri·ene ~i
palestiniene, mai dramatica ~i mai pitoreasca decit arta
marcata de elenism, din Constantinopol. Aceasta icono-
grafie siriana, pastrata in manastirile din Orient, a oferit
subiecte pictorilor de biserici dupa secolul al XIII,.lea.
Picturile de la Mistra arata aceeaf;!i iconografie, tratata
in acela~i spirit, aceea~i cautare a mif;!carii, a asema:narii,
a emotiei dramatice, aceea~i folosire a evangheliilor apo-
crife, aceea~i fidelitate fa~a de conventionalismul Jilftiv,
cum ar fi talia personajelor in func~ie de importan~a lor,
perspectiva inversa ~i pe inal~ime. De exemplu, mitte~ia
in care este redat Hristos in scena Coboririi in lad, pre-
zenta de regula in picturile bisericilor din Cappadocia; e~:tte
ahsenta la Sfintul Luca ~i la Dafni, dar rea pate la M~stra,.

407
 .be fapt, ace<'tsta arta monastiea ~i pop1'1lar~ nu (1is-
paruse niciodata, iar in bist~ricile din provincie a coexistrd;
cu arta imperiala de la Constantino1Jol. l!'rcscele me11tio,
nate 'mai Ems, in ::mumite biserici, anterioare secolului al
XIII-lea, ne-au dovedit-o. Aceasta a fast art::-. care s-a
impm; :;;colii de picturrt din Constantinopol pe vremea Pa-
leologilor ~i care a produs cele dona ansambluri de moza-
icuri de la Kaluie-Geami ~i pieturile de la Mistra.
Exista o leg<ltura evidenta intn· aceash\ mi~care ar-
tistica ~i mistieismql isiha~tilor, care s-a 11ispindit in so-
' eietat~ bizantini't. In timp ce repro due episoadele istmiei
sfinte, pictorii ilustreaza imnurile ~i chiar rugaciunile, mm1
sint cele 24 de momente ale Imnului Acati:st, care au apa.rut
pentru· prima, data la Pantanassa din 1\Iistra ~i sint, de
aseme:n-ea, reproduse. in eea mai mare parte a blserieHor
ortodoxe 24 M. ·
Co'iltrilmtia elenismului. Dac{t subiectele sint popula:re,
tehnieasav~1nta ~i rafinata cBte de origine elenistidi, com-
pletata prin observ~tii P,ir:ecte. Pictura a reci~tigat Y"pa-
tiul• ~i perspectiva lineara. Fonnele sale arbitectura]e ~i
aceesoriile nu se mai aseamana eu ni~te culiRe plate ci iall
un ~1'S})ect tridimensional. Draperiile se umfH1 ~i ele in
fune:fie' de mi~carea, personajelor. Acestea Iiu mai a paT in
~irmi regulate, pe accla~i plan, ci toate detaliile, obiectelc
~i figurile, sint di'Bpuse dupr1 o anumita viziune optica, in
planuri<di.ferite. Pictura nu mai este un simplu decor;
ea repmduce viata 2445.
·I)ortretul. Inca o descoperire a. acestei arte cste eea
a omnlui, .sub aspect fizic :;;i moral. t;;i aici arta antid'i a
servit~ca,ghid, dar pictorii nu s-au marginit hh imitarea ei ;
alaturi de omul ideal al anticilor, ei ~tiau s<"i-i reprezinte
cu:~idelit.ate ~i pe ,contemporanii lor. Portretul a ocur;at
intotdeauna un loc important in arta bizantin1t, ca de
altfel~iin literaturiL Aproape toti istoricii au evocat tras~­
turile fizice ~i morale ale personajelor de prim-plan. Pic-
tor.i.i, la rindullor, au ~tiut sa redea aspectul exterior, ttEm-
pentmentul ~i psihologia moclelelor lor, fie d1 era vorba t3e
suverani, ca Iustinian ~i Teoclora, fie ca erau persoane par-
ticula.re, ca donatorii sau ctitorii de biserici.

[ln nartexul de la Biseriea Brontoehion din Mistra, Teodor I (mort

In anul.1407) a poruncit sa fie reprezentat, lntr-o parte, !mbriicat in stra~
lucitorul siiu costum de despot, iar in alta, dupa obiceiul timpurilor sale,

408
 in costum de ciUugiir, acoperit cu mandya. Portretul despotului a fost,
din pf1cate, mutilat; eel al ciilugarului este aproape intact. Roba de ctiloare
1nchisa ~i fondul cenu~iu fac sa iasa in evidenta fata rozii ~i lurriinoa·sa,
incadrata de o barha ro~cata. Expresia estc plina de fincte ~i de. buna-
tate "~'".·]

Pe frontispieiul unui manuseris se g:lse~te unul.din

ceh-, mai frurnoase portrete bizantine, eel al lui loan al
VI-IP~t Cantacuzino, dupll: abdicarea sa din anul 1355, in
costume de lXtRileu ~i de cilJugttr. Fara a vorbi de contras-
tul pitoresc dintre cele doua costume, cele doua fete au
acelea?i trasrtturi : arcada sprincenelor pronuntata ~i \lln-
brif:t, care exprima energie, ochii viol ~i e:x:presia medita-
tiv8,1 ;->coas:'L in evidentit de mustata lll,satit in jos, incadrind
o lmz;l u~or ridicata, ~i barba lunga, carunta, cu doria
virfni'i 2447. . ..

(nlorit.ul. In sfir~lt, reforrna artistica s-a ex tins ~i~su-

· pra paletei. Pictorii nu se mai multmneau cu linii caligra-
fiah:·, conturind culori ~terRe. Descoperind spa~iul, qi au
inva tat sa cunoasca lumina ~i jocurilc ei pe Ruprafetele .colo-
rate. Arta cste plina de nuante ~i ei combina culorile .pen-
tru. a obtine tonurr variate ~i degradeuri de nuant;e,, care
nu puteau realiza cu ajutorul cuburilor de nwzaic. E;-;te
lim pede cit nu prin imitarea modelelor antice, ci prin trucla
lor personali\, au ajuns la aceste rezultatc. ·
; f :=.
Plctm·i si umantsti. Reinnoirea · artei care s-a produs in
vre::.nea Paieologilo~ reprezinta, deci, un aspect al Rena~­
terii intelectuale. Dad programul picturii religioase G.eri-
va din iconografia monastica, realizarea lui, insa, p9a,rta
amprenta umanismului. Idealul pictorilor este acela~i .cu al
umani~tilor. Ceea ce cauta ei este tocmai frunrusetea, ~i
nobtetea, expresia vietii, perfectiunca executiei.

~eoli.le de piclura. Ceea ce a reu~it sa dovedeasca ~rti­

litatca acestei arte ~i perwnalitatea mae~trilor sal:, este
faptul ca diferenta de educatie ~i de temperamente ~.de­
terrpinat crearea de ~coli de pictur:'t, cu traditii dist~nete,
cu stiluri ~i procedee specifice. Se admite, de altfe,l~ ca
aceste ~coli au fost create initial la Constantinopol ~i ca
in continuare au aparut ~i in provincii. Existenta aces.tora
este un fapt incontestabil, dar originea ~i istoria lOr sint
pline de. necunoscut 2448.

.,4Q.9
 ]!xpresia de?coala a Palatului, de eare se leaga mozaicu-
rilc . d€:) la Kahrie-Geami, frumoasele manuscrise ale lui
Cantacuzino ~i diferite capodopere in mai multe procedee
tehnice, nu pare foarte potrivita ~i nu consideram nece-.
sar sa numim astfel opere care nu au nimic comu:n cu
ini{;iativele imperiale.
;-!:

~ehala macedone~1na a decorat bisericile din ora~ele

din J\facedonia, cucerite Jn timpul Imperiului de catre
prin~H sirbi :Milutin ~i Du~an 2449 • Ea' se caracterizeaza
prili 'Iungile frize cu scene neintrerupte care sepa1·r~ in
mai .·inulte registre largi benzi decorative. Ea a lucmt la
Mu~tele Athos ~i a reconditicnat picturi vechi 2450 • Senma-
turi ale unor pictori greci ::,tu fost descoperite la Nagmi-
cino 1;\i Lesnovo. ]1'rescele sint thttate pe suprafete in-
tinse, fara detalii. Se observa in ele c~mtarea vietii, a
mi~carii, tendinta spre realism, dar s-au remarcat ~i uncle
legat11ri cu pictura italiana. Se va d acelea ~i dra.perii suple
~i naturale, acelea~i atitudini, acelea~i aceente de tantlxete
ca in· ~coala de la Sienna 2451 •
S-ar putea~, in acela~i timp, ca aceasta ~coala sa. fi ve-
nit dela Constantinopol, dar nu exista nici o dovadi1 in
ac~st sens, fiind o simpla presupunere. Ceea ce este ;;igur,
este fuptul ca intilnim in a,eeste picturi fonduri cu peh~aje
elenistice, iar ~1Cest detaliu cste suficiPnt })Cnt.ru a dPmonstra
independenta acestei ~coli Iata de pietura italian:l ..

·~coala cretana. Pe la anul1350 a aparut.o nou~t ma-

nierrt; dar nu in Creta cum mn fitPntati sr~ credem dupa
numele sau, ci la Mistra, in picturile de la Peribleptos,
dintrc care unclean fost descrise deja. Numele ar proveni
de ht :l'aptul ef't inainte de explorarile de la J\Hstra aee:u;tu
~coala nu era deloc cunoscuta decit 11rin Teofan Cre-
tanul ~i diseipolii sM, care au lucrat la :Muntele Atho;; pe
la niijlocul seeolului al XVI-lea. Desigur, s-a spus cii
aeeasta ~coala a venit de la ConBtantinopol, sub prctextul
cit Mistra era o colonie a ora~ului imperial, dar aceasta
presUjmnere nu este mai sigm·a deeit pentru ~coala mace-
doncana. Principalul argument ar fi crt un pietor al
~colii cretane, Teofan Grecul, ::t lucrat la Novgorod in
anul, 1378, a poi 1a J\lfoscov:::t, unde 1-a avut ca disei11ol pe
.Andrei Rubliov, dar nimie mt dovcde~te crt acest me~ter
s-a1· fi format mai degraba la Constantinopol dedt · la
J\fistra 2452 •

41()
 Succesul acestei ~coli a fost prodigios, iar din a dona
jumrttate a secolului al XIV-lea, ea s-a substituit in Serbia
.;;c@Ui Inac{~donene. In timp ce picturile acestei ~coH 1 dis-
puiiie in frize, aveau un caracter instl uctiv, scos · in
evidentii~ prin numeroase inscriptii, picturile i}COlii ere-
taw~ ~e prezinta in incadraturi separate. Este o succesi.une
de tablouri izolate, unde fiecare compune un tot, o mica
opNi7t de arta, o icoana.
Pictura eretana, dupa cum a ar8"tat-o Millet, nu este
altc1wa decit pictura de icoanc aplicat~i la decoratia arhi-
tect.·nrala. Ea se apropie de icoane prin compozitie, prin
spi1'itul1ii prin procedeele sale tehnice. Or, icoana nu· este
fatmta pentru a lasa impresia de viatl'l~ reaHi, ci pentru a
produce asupra celor care o contempli1 un efect de na;tura
mor:1 Ei ~i religioasa. Ea il pune pe credincios in legatura
cu lumea supranaturala. De aici vine lipsa ei de realism,
figv:rile sale idealizate ~i expresive, indrer-tate spre eel care
le privqtc. Prin aceasta se vede intrcaga deosebire de
spirit care domne~te intre ~coala macedoneam1, isto~·ica,
narativa, realista ~i ~coala Cl~ctana, mistica ~i idealista.
Dar, departe de a compromite perfectiunea telmica a
pictu.rii rnonumentale, ~w~asta nona maniera, din c9ntra,
a imbog:1Ft-o. Tehnicii decorative a frescei, pictura .cre-
taw1, ii opune minutiozitatca, finetea dcsenului, delica-
tet1~a stilului, care se straduiqte sa redea expresia mQrala
a personajelor, somptuozitatea coloritului, culorile inf,euse
care dan frumusetea icoanelor din secolul al XIV-h•a. i)ina
in sec-olul al XVI-lea, stacojiul inchis, cafeniul-ro~u, 'iili-
achitll inchis ~i mai ales efectul sclipitor a doua culori com-
binate, una in umbra, cealalt~i in lumina 245 :3• Rafin.amen-
tele picturii de ~evalet au fost aplicate in pictura monu-
mentaliL Astfel, modeleul figurilor este obtinut din. stra-
turi ;;;ubtiri, din linii paralele, inguste ~i apropiate ·~i. toc-
mai prin aceasta picturile de la Peribleptos se deosebesc
de ceie ale altor biserici din lYiistra. ':.
Astfel, dupa victoria isil~a~tilor, mistica bizantina trium-
fa, dar se adapteaza la gindirea antidL Bizantul i~i rega-
se~te adevarata infati~are, mistica dar ~i culta in acela~i
timp 2454.
V.; l\fanuscrisele historiate ~i artele de lux
Activitatea mesterilor bizantini nu s-a limitat doar la
domeniul artei monumentale. Dupa cum se constat11 in
productiile ~colilor de mare arta, obiecte luxoa~e, , de·

411
dimensiuni foarte .variate, portaluri, piese de mohi1ier-
podoa.be, vesela scumpa etc., poarta pecetea stilului folo-
sit in fiecare epoca. Aceste opere de art~t compenseaz~t lacu-
nele cuno~tintelor pe care lea vern despre arta monumen-
tala si scot in evidenta feritilitatea artistidia BizantuluP~55 •
Au fost prezentate deja, cele mai frumoase dintre
aceste opere chiar in cadrul pentru care arti~tii le creasera
sau in centrele lor de fabricatie. Ne vom multmni sa
schitam doar llll tablou de ·allsamblu ~i srt eomrJletam
anuinite detalii.

l\'lanuscrisele llistoriatl.'. Pe primul loc trebuie sa

a~ezam ilustrarea manuscriselor care completeaza, eumo~­
tintele noastre cu privire la pictura murala, ~i care a con-
stitui:t adesea izvorul de inspiratie al acesteia din urma.
Am aratat mai sus originile sale, metodelc de ilustrare a
sulur'ilor ~i a cartilor pe papirusuri sau pe pergament,
precum ~i editiile de mare lux ale Oartilor Sfinte 2456 •
Pictorii de manuscrise reproduceau de cele mai nmlte
ori modele antice, derivate din prototipurile traditionale,
dar interpretau aceste izvoarc cu ajutorul fantezitci ~i
le adaptau la tehnica ~i stilul CJJOcii. Fiecarc gen de lu-
crare avea ilustrarea sa traditionala, dar trataHi in mod
diferit, dupa eiJoca in care se aflau ~i dupa gusturile pic-
torilor.
. 1ncepind din secolul al X-lea, curentul laic incepe sa
se afle in legatura strinsa eu dezvoltarea studiilor cla.~,ice.
1\farmscrisele ale Cinegeticelor, poem atribuit lui Op]:tian,
prezinta copii directe ale modelelor elenistice 2457 (V ene-
~ia, secolul al X-lea, reproduse in secolul al XV -II:'a).
Acela~i lucru se poate spune despre unmanuscris al Idilelor
lui.Teocn:t (Paris, secolul al XIV-lea), unde zeul Pan i-a
apaftitautorului sub forma unui tap 2m.
'Mitologia patrundea chiar ~i in manuscrisele religioase,
dupi'i. cum s-a vazut intr-un manuscris al Omiliilor lui
Grigpre din Nazianz, in care aluziile predicatoruh1i la
paginism sint ilustrate cu episoade mitologice 2459.
Exista multe variante de ilustrare a acestei lucrari. Oea
mai "frumoasa este cea di:t1 rnanuscrisul de la Paris (Bi-
bliotheque Nationale, gr. 510), executata pe la anul 880
pentru imparatul Vasile I, n·prezentat eu familia sa, pe
fron~ispiciu. Temele sint insp!rate din biografia sfintnlui,
din istoria imprtratului Iulian ~i a· Sfintului Vasile, ·din
episoade ale Bibliei ~i ale Evangheliei, cum este iJ:dmi-

41'.2 .
 rabiL1''\T.iziune.a lui Ezechil, uhde intilniln fondmile albas-
tre ~iroz ale picturii antice ~i cadrul elegant al originaluh:i
cre~tin, probabil o pictura alexandrina a secolului al
IV-lea 246'!.
Printre dirtile imbogatite cu picturi, se afli't mai ales
textele Scripturilor care ne-au parvenit. Nu se cunoa~te
o Biblie bizantina completa, ci doar o culegere a primelor
opt ca;rti, Octoih~tl, din care exista ~ase exemplare ilus-
tratt~ din secolele al XI-lea ~i al XII-lea, ce reprodue in
eel ma.i desavir~it detaliu pieturile unui vechi sul, <'tSe-
manator sulului lui .Josua 2461• Un exemphu al Cartii
RegilM, ilustrat dupa o sursa asemanatoare, a fost des-
coperit la biblioteca Vaticanului 2462 • !n aceste lucr8.ri se
constata degradarea stilulu i antic, a carui libertate de
reprezentare a disparut. Stilul se apropie tot mai mult de
arta nionumentaH1 oficiala.
da1tea Vechiului Testament ilustratrt eel mai free-
vent este cea a Psalmilor, din care se disting doua editii :
P;9altiri cu frontispicii, zise aristocratice, ale caror tablot1ri,
pictate pe intreaga pagina;, ilustreaza viata lui David ~,i
cintarile (ode) ~i Psaltiri Clt ilustratie 1narginala, zise mo-
nastice. Exemplll!rele din prima categoric au fost comandate
de catre imparati sau de eatre inalte personalitil)ti :eel
mai frumos se afla la Biblioteca Nationala din P<ctris
(gr. 139, secolul al X-lea). Picturile sale pre1Jioase ne
trimit la cele mai frumoase vremuri clenistice, cu peisaje
pompeiene, ca, eel al lui David pazindu-9i turmele, ]a
frumoasele figuri alegorice care provin direct de la Ale-
xandria. Stilul ceremonial este reprezentat prin poi'tretul
lui David in costum de impi'trat bizatin, intre Sofia (per-
sonificarea }ntelepciunii) 9i Prophetia (personificarea ,'0\pi-
ri tului profetic) 2463 • Cu totul diferi ta es te ilustrarea Psal ti-
rilor monastice. Ea urmare~te textul I)as cu pas ~i il comen-
teaza in imagini pline de fantezie, aproape intotdeauna in-
dependent de traditia iconografiet. Se remarca in ea tra-
saturi' satirice ~i curioase aluzii la persecutia iconocla~tilor.
Oele :rnai vechi exemplare, ca Psaltirea Chludov de la Mos-
coval ~t cea a Pantocratorului (1VIuntele Athos), date::Lza
din secolul al IX-lea. British :Museum poseda inca una,

:413
 -scrisa la manastirea Sfintul loan din Studion anul1066 2164•
:Miniaturile a~ezate pe margini 'sint simple viniete.care se
deta~eaza, fara. alt fond, pe pergamentul .manuscrisului.
Desenul, executat cu pana, este acoperit de culori, in gene-
ral nu pre a reu~ite. Aceste Psaltiri, dintre care unele exem-
plare da teaza din secolele al XIV -lea ~i al XV -lea, reprezinta
D arta mai libera decit arta oficiala. Figurile, pline de ca-
racter, dovedesc un spirit de observatie ~i o cautare. a rea-
lismului care merge pina la caricatura.
Ilustrarea Evangheliilor nu mai are acela~i aspect fas-
tuos ca in secolul al VI-lea. Ea este compusa dintr-o suc-
~esiune de mici tablouri, cind pe margine (Paris, 119,
secolul al X-lea), cind in mijlocul textului (Paris, 74,
secolul al XI-lea), de un caracter anecdotic, datorita re-
producerii, probabil, a vechilor pergamente 2465• l):n mo-
del mai luxos este eel al Evangheliarului cu frontispicii
Hustrate cu portrete ale Evangheli~tilor, avind la inceputul
fiecarei Evanghelii ilus~rarea unei mari sarbatori, metoda
~e se aseamana cu cea folosita in decorarea bisericilor din
seeolul al IX-lea pina in secolul al XII-lea 2466 • Adesea, in-
ceputurile capitolelor constau in benzi impodobite cu
desene geometrice, cu frunze ~i cu arabescuri. Canoanele
de concordan~a sint la incepnt din simple arcade, apoi
decornl se imbogate~te, bazele coloanelor se complica,
<Joloanele propriu-zise imita vinele din marmura, iar de-
cornl zoomorf troneaza pe capiteluri 2467 • Uneori, in loc~l
unei arcade, colo_anele sprijina nn antablament compns
dintr-o banda lata, dreptunghinlara, taiata de fronton
triunghiular ascn~it; snprafata sa este acoperita de orna-
mente geometrice care imita pardoseli de mozaicnri, ~i,
deasupra, se disting figuri in mi~care, o vinatoare de
leopard, panni adapindn~se la o fintina etc., intr-un stil
4le o delicata imaginatie 2468.
Din vremea.Paleologilor dateaza minnnatul mannscris
R.ockefeller de la Chicago, care contine Nonl Testament,
in afara de A"]?ocalipsa. El a fast decorat pe la anul 1265
in scriptoriurn-ul imperial al palatulni Blacherne, inacela~i
timp eu manuscrisnl Goislin 200 de la Biblioteca NationaH1
din Paris, iar cele dona mannscrise au fost trimise in dar
Sfintulni Ludovic de catre JYiihailPaleologul in anul1269 246 9 •
Pictnrile sale, destul de deteriorate, dispuse in tablouri

414.
la mijlocul textului, se asemana cu stilul elenistic, dar cu
detalii iconografice care amintesc de Cappadocia 2470.
Printre celelalte car~i religioase ilustrate trebuie men-
~ionate Mineiele (Menologia), rezumate ale vietuor sfin-
~ilor, dispu~i in ordinea calendarului liturgic. Cel mai fru-
mos exemplar, care este in acela~i timp unul din cele mai
vechi, este Mineiul de la Vatican, copiat ~i decorat pl:lntru
Vasile al II-lea in ultimii ani ai secolului al X-lea de catre
opt pictori, care au semnat fiecare lucrarea ce-i aparFne.
Deasupra textului, portretele sfintHor ~i scenele de marti-
riu se deta~eaza pe fond uri de arhitectura antica, de o mare
diversitate 24 71.
Ani semnalat, la vremea lor, curioasele manuscrise ilus-
tra~e ale OmiliiloT calugarului Iacob 24 72.

Tehnici diverse. La fel, diversele creatu ale altor

tehnicieni au fost deja amintite la timpul potrivit, in lega-
tur:'l. cu obiceiul care exista in soeietatea biza,ntina. To-
tu~i, pentru a le sublinia importan~a, este neeesar ·sa le
amintim.
Mai. intii sint ieoanele pietate, dintre care le-arn de-
scris deja pe cele mai frumoase ~i am men~ionat locul im-
portant pe care cultul lor, mereu viu, il detinea in Bi-
zant 2473 . In continuare se situeaza prelucr'area metalelox,
comorile de arginti:irie, mobilierulliturgic ~i vesela de a,ur
~i atgint 2474, por~ile de bronz incrustate cu argint, impor-
tate de la Constantinopol in Italia 2475 , placarea scumpa. cu
emailuri 2476 ~i creatiile delicate ale argintarilor ~i bijutie-
rilor 2477 . Taierea, grav11rea ~i sculptarea pietrelor dme,
cum sint steatitul, al::tbastrul, ofitul etc., sint rerrczen-
tate prin obieete dintre cele mai diferite : potire cu mon-
tura de aurarie din tezaurul dela San' Marco din Venetia,
icoane in steatit, camee etc. 247s.
Tehnicareliefului se folosea la sculptura in lemn (mo-
bile, po1:trete, sipete, iconostase) 2479 si mai ales la cea in
fildes., Seria obiectelor de fildes, nu c'onserva doar o arta
gingal}a, ci, mai mult, ea constituie unul din cele mai
pretioase repertorii de 'monuniente, care permite sa, se
uriiiareasca diversitatea tehnicilor ~i a stilurilor 24 so. !n-
cheiein, in sfh'~it, cu industria de lux a atofelor tesute ~i
btodate precum ~i a tapiseriilor; care au dat civilizatiei
bizantine caracterul sau de mare~ie 2481.

415
'Expansiunea artei bizantine
0 ~coal{L de arta atit de puternica precum cea din Bi-
z<mt uu rihn1ne nieiodat{t inchisa in frontiere politice, mat
ales daca acestea se modific{1 foarte des de-a lungul tim-
puhJi, cum a rost eazul Imperiului llizantin.
Expansiunea se }Jroduce })e doua cai, ce adesea se con-
fundi\. Cind me~teri dintr-o tara, arhitecti, IJictori etc.
vin sa lucreze in alta tara strilina este vorba de. iii1port.
Cind, insa., intr-o regiune se imita arta unei tari striHne, cu
mal multa sau nu1iputina fidelitate, in acest caz putem vor-
bi de o influent{t.
· Cauzele unei influente sint uneori politice, de e~~mplu
in secolele al V-lca ~i al VI-lea, cindimperiul Bizaritin era
ineonjurat de state barbare, ai caror ~efi ii admiraucivili-
. zrttia. Dar, in istoria sa milenara, expansiunea artistiea
a llizantului se extinsese 11ina in Orient in arta musulmana,
importat~1, de altfel, in Africa, in Spania, in Sicilia. :Pe de
alHi ··parte, dupi'i, o lunga perioada de copilarie, arta din
Occident ~i-n afirmat pro1)ria-i personalitate ~i for~a sa,
creatoare in fata Bizantului.

I. Importudle
:Mai intii trebuie sa ~tv em in yedere teritoriile Imperiului
situate i:q Occident, in Africa, in Italia, in care se recu-
nosc lucrarile me~terilor trimi~i de Constantinopol sau
veniti din tarile Oricntului, Egipt, Siria, Persia. Amvazut,
de exom}Jlu, la Ravenna, cit de greu este s{t distingi aceste
dona otigini ..
.!n Galia, in epoca mcrovingiana, printre obiectele pe
care le aduceau negustorii sirieni - ale earor eoloriii erau
r"tit de 11rospere 2482 - se gaseau numeroase obiecte de
al'ta fabricate in Orient : tesaturi din matase, obiecte din
fildP~, I>ixidc 2483 , catarame, ca aceea a Sfintului
Cczar, care infati~eaza paznicii adormiti linga Sfin-
tull\Iormint :;;i care se inrude9te en dipticurile consu}are ~i
cu eele mai frumoase obiecte bizantine sculptate in filde:;; 2484 •
· .b..rgintarla din Antiohia este reprezentata de rnissor·ia* de
* I>Hssorium. Tava pentru servit mlncarurile.

:416
vase de cult, descnse in texte in care esto vorba despre
obiectc din auT, filigrane sau ohieete innobilate cu emai-
luri 218:;.
Mormmente importante au fost iniHtatc in aceea~i epoca
in regiunile ocupate de vizigoti. La Toulouse, biserica
deeagonala La Dau•rade (,Aurita"), dedieata Fecioarei
(SlXJncta Maria deattrata) ~i care in anul 1761 mai exista
inca, era decorata cu mozaicuri eu fond de aur ~i de argint,
reprezentind viata lui Iisus, dispuse in trei registre, cu
preluari din textele apocrife: acesta era programul fres-
celor cappadociene, executato probabil in eel de al trei-
lea ~fert al secolului al V-lea 2486. De asemenea, regiunii
vizigote i se datoreaza picturile Saeramentarului lui Gel-
lone, a carui origine orientala nu lasa nici o indoiaHi,, ba
chiar se tradeaza in text prin cuvinte grece~ti, transcrise
in earactere latine, precum ~i in ilustratia aproape in intre-
gime zoomorfa, IWin predominarea faunei din tarile calde :
lei, ~erpi, vulturi barbo~i, papagali cu penaj sclipitor.
Evang·heli~tii sint prezentati cu trupuri de oameni l;li cu
capu1 animalului care corespundea simbolului lor 2467 .
N u artei bizantine, ci mai curind celei a Iranului ~i
Egiptului cre~tin, i se datoreaza stilul geometric al manu-
scriselor irlandeze, in care fauna ~i omul insu~i devin sim-
ple stiliz[tri. J.Jegaturile acestei arte cu arta atalili sint
uneori vizibile 248 8 .
In Italia, dupa restabilitea autoritatii imiH'liale de
catre Iustinian, numero~i greci ~i siricni s.:.au mutat la
Roma ~i au format acolo o colonic importanta care a dat
papi cre~tinatatu. Ea avca cu siguranta ~i numero~i me~­
teri ~i arti~ti.
Ei. au fosii aceia care au construit ~i au decorat cu mo-
zaicuri multo biseriei din secolul al VII-lea, cum este Sant '-
.Agnese-Fuori le Mura, unde tinara martira, imbracata
intr-un costum smnptuos de impa.tateasa bizantina ocupa
mijlocul absidei, fiind primul exemplu de acest fel. Tot
Ine~;>terii din Oonstantinopol au fost cci CMC au executat
mozaicurile din oratoriul San' Vem1nzio la palatul Lateran
§i pe eel din oratoriul papei loan al VII-lea, in bazilica
Sfintul Petru 2489 , care· con~inea un adevaraii cielu ·icono-
.grafic ~i era dedieat Feeioarei-Regina .
.Apoi, fugind de persecu~ia iconoelasta, un mate numar
de art~~ti, arhitecti, pictori de ieoane, printre care calu-

27- c. 115 "417

g'ari·; 9i-'au gasit rcfugiu la Roma, care a devenit princJl)a,lul
centru al rezistenvei impotriva iconocla~tilot. ·
Decorarea bisericii Sant:>. :Maria-Antica din Fonun,.
aproape in intregime realizata de greei, constituie o do-
vada in acest sens. Construita sub Ioan al VII-lea prin
anii. 705-707, ea a fast impodobita cu fresee, e:s.clnsiv
iconogtafice, intre anii 741-792 2490 • N u numai ca domina
inseriptiile in limba gl'eaea,, ehiar pentl'u a desemna .mar-
tiri l'omani ~i anumiti papi, dar ~i sfintii din Orient ~:i
preotii greci devin un larg spatiu. Pe zidul dinspre nord,
Hristos, binecuvintind in stilul grecesc, troneaza intre
dona grupuri de sfinti, unii greci, ceilalti romani. Aceasta
este o adevarata biserica a icoanclor, dintrc care un mare
numar sint reproduse pe perei;i. Participarea pictorilor
sirieni la acest ansamblu reiese din figura de sitia.n a lui
Hristos pe cruce, imbracat intr-un colobium lung 2401.
Am semnalat marca e:xpansiune a artei din Constanti-
nopol in Italia, ~i lucrarile rne~tetilor greei la mani'tstirile
de la :Monte Cassino, la Amalfi ~i in Italia J\ileridionala, la
San' Marco din Venetia ~i in Sicilia in timpul regilol' ·nor-
mmlzi de la sfir~itul secolului al X-lea pina in secolul al
XII-lea. Aiei avem de-a face. cu importuri, similare celor
ce Japeau obiectul unui comert activ in acea epoea intre
Constantinopol ~i Italia z4s 2•

II. Iniluentele ( Ocei{lentul)

Itnporturile sint fapte sigure : influentele ins:'i, · ~1 m-
spii'atiile sint mai greu de observat. r\rta bizantina din
Constantinopol, inainte de secolul al Xlii-lea, care folo-
sea tehnici de lux ~i :pastra tradit.ia elf;na, cu stih1l sau
savant ~i deUcat, nu :putea fi asimilata de me~teri a earor
instruirc era de nivel elementar, cu resurse mediocre ~i
cu mijloace telmice rudimentare. Arta ~colilor orie:ntale,
mai simpla, mai putin luxoasa, mai realista ~i mai ani-
mata li se potrivea mai hinc ~i ea a fost cea care a avut
mai mult succes in Occident, dar eele doua tendinte au
fost\meori asociate, fara ~t avea o preocnpare pentnt uni-
tate.
,~·

Arta caroliuulana. I,a prima veuere, mi~carea Re:ua~­

terii. catolingiene nu datoreaza ninde Bi:;"antu~ui ~i ii
este chiar ostila. Doctrinelc Conciliului din Niceea din
anul 787 asupra cultului ieoanelor nn au fost admise in

418
 irnpei·iul franc ~i au fost aJacate destul de violent la con-
ciliUD de la Fntnkfurt (anul 7\:H) ~i de la Paris (anul
"821)). Occidentalii adoptau doeh'ina sfintului Grigore eel
MtH'f\ 1 dupa care arta religioasa nn avea dceit o valoare
instruetiva 2493 • Totu~i, literatii din anturajul lui Carol
eel Jl;Iar.e nrmarcau aceh't0i seop ca cci din' Bizant : reveni-
rea h• antiehiLatca claMca in limba, in literatura, in. arta
reli~ioasa . Adevaratul initiator al ace;o;tei mit~cari era f•.alu-
gan;I anglo-saxon Aleuil{, director al ~colil infiintate Ia
York de arhiepiseopul Egbert, mort in anul 766. Aici nu
mun:ti ca. se predau limbile latina si gl'eae,\, dar, alaturi
. de ef'~rn relig·ioase, bihlioteea sa detil~ea· ce~.\ mai mare parte
a av. orilor elasiei, ale earor Juanuserise fusesera aduRe de
la Rorua 2494 .
Akuin reprezenta, deei, traclitia erudit3,,. care, prin
Beda. Yenerabilnl ~i Benedict Biscop, ajungea pin:'\; la un
biz~mtin autentie, Teodor din Tars, ca.lug{tr din . Cili-
eia. Cuno-;efltur al eelor doua limhi clasice, acesta a venit
la Ronm,unde so afla in anul 668, a fost uns, de catre papa
Vitali:tn, arhiepiscop de CantPrhur.v ~i insareinat eu reorga-
nizfH'ea bisericii din Anglia, intemeiata, sub Grigore eel
J\ibYP.. Teodor R-a ae:hitat excelent de misiunea incrl:'din-
tat{t ~i, printre alte masuri, a infiintat in manastiri l;lCOli
de f•u1tura. clasic~i 2495.
ln anul 782 Alcuin, la invitath1 lui Carol eel Mare, s-a
stabiHt in l!"rant;<1 ~i tt conrlns ~coala Palatului, Jnmct
de pi1'-eare ~i contru al Hena~terii litemturii c:lusice. In
progl'arnul de refonna al lui Alcuin, arta ocupa un loc
important. In prineipalele manae:Liti ;:m fost create ateli-
ere de pictura ~i pentru alto- me~te~uguri, pree11m l;li S(JTip-
tor{a in care :w copiau ~i se ilusirau in culori vii manu-
serise sa,cre ~i Jlrofane.
~Tn vom stndia ace:ud;a nrtrt ei vom ceteeta doar ceea
ce se datoreaza Bizantului 24!W. Nu crcdem ca me~teri greei
sa fi Inerat in Fr'anta : pe alto ciH s-a exercitat · influenta
bizantin(t asupra urtei, probabil prin intermediul Rmnei
~i al rcgiunilor vizigote ..
·r,r:Hele seniciu pe care artBJ blzant~na 1-a adus Occi-
dentului cste de a-i fl determinat pe mae~trii sa,i sa revina
1a tr:;tare~t naturalist:\ a figurii urmme, suprimati'i in
attele musulmane, stilizattt sau inabu~ita prin entrelacsu-
rile ;n~tei irlanueze. FarCt indoi::tl{t efi pictorii din O{~Cident
au putut copia direct arta antiea, dar imitind arta pizan-
tin3! ::tu.reprodus intr-o nmniera Yie portretele Evangheli~-

419
 til or, ale regilor, pline de grandoarc, inconjurate" uneo:ri de'
figuri ::tlegorice, de sfinti, de episeol)i etc. 2497 . Injelepci·u-
nea (Sophia 8ancta ), a~ezatr~,, cu o carte deschi~a pe
genunchi (Bihlia lui .t\lcuin), este in intregime biztu1tina.
Hristos propovaduind, din Ev:;mgheliarullui Carol cell\iare,
prin frumusetea draperiilor ~i impresia idealista care l':e de-
gaja din figura sa imberba, incadrata de un par lung, pate
o cr!latie a mae~trilor elenistici din prima arta ere~ti.na 249 s.
In pictura manuscriselor, iconografia religioasa are un
caracter narativ ~i chiar anecdotic, ce indica influenta
iconografiei siriene. Aceastrt inrudire se eonstata prin
aspectul dramatic pe care il imbraca scenele Pati:milo:r.
Nu din simpla intimplare tema dureroasa a Coboririi de 11e
Crucea a aparut, pentru prima data, a1)roape concomit·ent
pe un evanghelial' de la Angers ~i intr-o pictura cap11a-
dociana 2499 . Abatia Sankt-Gallen pare sa fi fost un centn1
important de influente l>izantine, dup{L cum o dovedesc
manuscrisele ilustrate care dateaza de pe vremea stanctiei
lui Gril:nald (841-872), precum ~i obiectele din filde:;;
atribuite calugarului Tuotilo (sfir~itul seeolului al IX-lea 1
inceputul secolului al X-lea) 2500 . U n evangheliar din aceas-
ta epoca contine o descriere, in latina amestecata cu.
greaca, a pieturilor unui exemplar _bizantin al celor patru
Evanghelii. Este un adevarat Ghid al pictttrii, care arata
in ce fel se putna exerclta in Occident inHuenta artei bi-
zantine 2501 . Pietorii carolingieni au imprumutat in bunm
parte de la art3 bizantina stralucita lor ornamentatie,
folosirea aurului ~i argintului pe fond purpurin in titluri
§i, inainte de toate, minunatele lor canoane evangl1eliare
de o fantezie fara seamiin. Datorita artei bizantine. sti-
lul monumental al vremurilor elenistice a reaparut in' arta
occidentala (teme ca ce~t a JP~int'inii viejii din fro:ntispi-
eiile Evangheliarelor de la Godesea:lc ~i de la Sa,int-Me-
dard din Soissons 2502 , al Edificiului simbol1:c al Biflericii
din acela~i manuscris, al Adorajiei miel1lhti in BibHa lui
Alcuin 2503 . .
Influenta bizantina s-a exerGitat ~i asnpra alto:r teh-
nici din perioada carolingiana (arhiteetura, scul})t,u:r:a in
filde~ etc.) dar intr-un nwd mai putin evident deeit in
. pictura 2504.
Epooa romanica. Aceasta influenta. a reaparut in Ger-
mania la sfir~itul secolului al X-lea, duJJa casatoria vii-
torului hnparat Otto al II-lea, cu o printesa bizantina,
Teofano, fiica lui Roman al II-lea, in anul 972. · Este

420
 posihil ca nom1 suveran~t ::;a, fi adus eu ca mai multi su-
pu~i ai sai, printre care ~:?i pictori, insarcinayi eu cxecut~t­
rea de l)Ortrete, preeum ~i obieete de arta de 1ux
din W"ra sr~. Cu toate ca, tmdiyia artei carolingiene
nu a fost intrerupta in seeolul al X-lea in tarile germanice,
se releva totu~i influente bizantine in iconografia manu-
seriselor religioasc decorate pe11tru Egbert, arhiepiscop de
Troves, (977 -993); uncle obieete sculptate in filde~,
provenii1d de l:JJ Abayia din Lorsch, sint eopii ale unor
originale bizantine. llustratia I<:vangheliarului lui Otto al
III-lea reproduce cu siguranta un model sirian z5o5.
In a doua jumatate a seeolului al X-lca s-a desel1is in
I~anguedoc atelierul de orfevrarie al Abatiei din Conques.
Printre ofrandele din toate timpurile ee impoctobeau
eelebra statuie de aur a Sfintei Foy, se afla o coperta de
carte din argint, provenind de h1 un evangheliar bizantin.
Altarele l)ortative ~i relicvariile executate in acest atelier
in secolul al XI-lea sint decorate cu emailuri cloazona,te
care, de~i au o tehnica- diferita, sint imitatii sigure ale
emnilt1rilor bizantine z5os.
Totu~i, orfevrierii occidentali au creat hli ince:putul
secolului al XII-lea tehnica noua §i originala a emailurilor
champteve, atit in Limousin cit ~i in regiunea renana 25o7.
Aceasta inventie dovedc~te o adevarat:'i, emanci:pare a.
artei occidentale, insa in compozitia ~i stilul lor, :piesele
ie~ite din aceste ateliere 1•astreaza amintirea modelelor
bizantine, fie in iconografia religioasa, fie in ornamente.
Acest lueru se remarca indeosebi la emaileria renana §i
mosellana, pe lucrarile pastrate la muzeul Semieen-
tenarului din _Bruxelles, :pe suportul ca:pului Sfintului
Alexandru, lucrat de Godefroy din Claire, pe altarul vor-
tativ de la Stavelot (1165), unde figurile de sfinti ~i sce-
nele de martiri amintesc de iconografia :Mineiului lui
Vasile al II-lea 250 8 • Pe anwonul de la manastirea din Rlos-
terneuburg (.L<\ustria), scenele extrase din Vechiul ~iN oul
· Testament{ se desfa~oara, in 51 de tablouri emailate,
opera a lui Nicolas .de Verdun 25 09 .
Din dovezile astfel. adunate rezulta ca arta bizantina
a avut, mai ales in Occident, rolul unui impuls.- Dorinta
de a c1·ea o arta cu earacter religios a determinat atelierele
occidentale sa imite arta bizantinii. Or, aceasta imitatie
a fost superficiaHi, ~i nu a afectat cu nimic originalita,tea
artei occidentale. Nu tebnicHe bizantine au fost ii:nitate,

421
\ ci tem.c1e decorative ~i if•ouografi~l, rcligioas~i, tnui.spuse
adeBel:1 intr-o altU, tehnica deeit cea a modclului. A~a se
face ca doua animale a~ezate fat-a in fa1;a 1)e o tcsatma
sint sculptate in rond-bosse pe ornamentul unni eapitel 2510,
san ca un. oareeare episod din Viata lui Ihms dint:r..,o pic-
tura cappadochn1a reapare, uneori cu inscriptii a:naloge,
inh'-o sculptnra romanica 2511.
Arta romanici\ este total independentf't fa't;a de arta
bizctntina ~i este gre~it sa se puna pe scama acesteia di.n
urm:L hisericile cu ~irurl de eupole pe l)andative din sud-
vestul Frantci. Accl:lte biserici sint cu o singura nava l}i folo-
sesc areul frint, necunoseut in Bizant-. Cind inca nu erau
rcstauratc, in secolul al XIX-lea, se observa ca pandan-
tivele lor erau conq1use din asize in consola dispuse intre
marile arcade. Ija fel era ~i la S)tint-Front clin Peri-
gueux, inainte de restaurarea fiieuta de Abadie in anul
1855. N u se 1)oate nega f~t ptul ca aeeasta biserica aminte~te
de eea a Sfintului Marcu din Vene1;ia, d<ll' dupa proieetul
veehi, e~'t trelmia sCt sc pl'elungea,sca sprc vest ~i sa aiha
})lannl in cruee latina, a~a emit este eel al caiie~ra.lei din
Ang·ouleme 2512 •
"nar nu in aeest domeniu, ei mai eurind in pictum mu-
raliJ., se eonstata influentele bizantine. Doua ~coli de pic-
hm1 au decorat bisericile romano : ~coala fondurilor ,des-
chise, entente neutre ~i s:'il'aee, cu desenul schematic, dar
ferm ~i viguros, aminte~tc de pi.eturile eappadociene;
dar autorli sai au temperamente diferite : gravitatea me~­
terului din Liget, indrazneala pietorului din Vicq, care
nu se intilnese deloe in Cappadocia; ~coala fondurilor
alhaRtre, cu eolorituri variate, eu desen mai aecesibil pre-
zinta analogie en freseele italiene ~i bizantine din aceea~i
epoe3J 251 3 . Acest s! n a a11arnt 1~ Aba~ia din Cluny, adeva-
rata capitala a artei romanice. In eorul marii biserici, sfin-
tita de Urban al JI-lea in anu11095, un Hristos eolosal,
asemanator unui :Pantocrator Nzantin, era, pus in evi-
denta pe un fond aurin 2514 . Aeeasta oper(t a dispurnt, dar
ne putem. imagilm eiectul :pe cm·e 1-a avut, datoriH1 unci
reprezenUi1'i asemauatoarc a lui Hristos, eu mantie de
JlllTpmaJ desco11crit in allsitl:l! Biserieii din P<<ray-le-Mon-
ial 2515 , ~i mai ales in Staretia clunisian{" din Herze-la-
Ville1 construit~ intre m1.ii 1100 ~i 1120.

[b ahsida biscricii, apare intr-o aureola un Hristos gigantic> i.mbril.cat

intr-o robi\ alba ~i cu o man tie de purpura violet, pe un fond azutiu, presa-
rat cu stele aurii. Jnconjnrat de apostoli ~i sfinli, el ii i!lminl,\aza ~fl.ntului

422'
 Pelru sulul pe care este scrisa Nona Lege. Expresia trista a chipului amin-
te~te de uncle reprezentari bizantine. in colturile etajului areadelor care
domina sub conca, Fecioarele !ntelepte, in busturi, poarta costume de
printese· bizantine, cu diadem a de perle, cu tunica hrodata, cu cercei grei
la urechi. Ansamblul fonileaza o compozitie tncintatoare, tnciircata cu
ornar:nente,perlatc ~i cufrunzi~ sculptat, dar atitudiiJile s!nt rigide iar fetele
i nexpresive 2516 .]

Alte opere din aeeea~i ~eoali'i, ornan1enteaza sanetuaTele

din Velay (catedrala din Puy), din Auvergne (tribuni:'~ de
h Saint-Julien de Brioude), din I"'anguedoc (capela Saint-
:Michel de Roe::nnadour, cu picturi exterioare), din Cata-
lonia. Ele reprezinta irnit8otia cea mai caracteristica pe
caTe arta romana a facut-o din tchnica bizantir1a 25 17.

l~poca gotidi. Oa ~i in pcrioada )')l'ecedenta, influenta

artei ,biz11ntinc, din secolul al XIll-lea pina in al XV-
lea, ~~- manifcstat mai ales in iconografia religioasa ~i
in artele de lux. Icoanele, relicvele acluse din Orient in
relicval'(;l scumpe, mai ales dupa jefuirea Oonstantinopo-
lului in anul 1204, tesattlrile luxoase, cumparate pe
pietele bizantine, au ajuns sa-i farniliarizeze pe occiclentali
cu bogllithle provenite din J3iz:;nt 251 8 .
S-a rernarcat locul pe care 1-a cletinut iconogndia bi-
zantina 'in arta statuara ~i in vitraliile bisericilor gotice, in
special in cazul efigiilor sau legendelor sfintilor, ale caror
relieve le pastra o biserica 25 10 •
Dar aceste influcnte par destul de superficiale daca
a vem in vedere forta artei occidentale. Depa.rte de a Hisa
st~-i ~tirbeasca originalitatea prin influente straine, ea se
implanteaza chiar in teritoriile Eizantului, in Siria, in Oi-
pru, in Grecia, 2520 •
De ·fapt, in epoca gotica Italia a constituit adevarn,tul
cimp de bataie intre arta din Eizant ~i cea din Occident.
Prin in:termediul sau arta patetica ~i pitoreasca din Eizant
a trezit in Occident o nona coneeptie a artei religioase. Dar,
putem afirnut ca aeeasta imitare 1m reprezint.a o subju-
ga.re. Ciclul de pieturi de la C~tpella dell'Arena din Padova
este sifnbolic' in acm1sta privinta" 2521 • Iconografia vietii
lui Iisus este in intregime bizantintt, dar geniul lui Giotto
depr1~e~te accst cadru cu o asemenea forta, incit dintr-un
poncif repTodns de nenumt~mte ori, el realizeaz{L o creatie
nona. ln aeest caz nu mai este Eiza;ntul eel care serve~te
de mot~el.

423
H. Influentele ( Orientul)
Influenta artei bizantine s-a exercitat mai profund in
¥1rile din Orient, strline elenismului, mai ales, cum era
!)i firese, in cele care primisera de la Bizant imj)orturile
artistice in acela~i timp cu cre~tinismul.

A1·ta arnha. Arta, araba, la inceputurile sale, sub dinas-

tia Omeiazilor, a fost tributara artei bizantine. In. Sirial
castelul Q.osar' Amrah (prima jumatate a secolului al
VIII-lea) este imporlohit cu fresce, dansatoare, muzica.nti,
J)Ortrete in stil elenistie, a~a e um se puteau vedea in pala,-
tde . bizantine 2522• l~~t Damasc, in moscheea Omeia:zilor
(fosia biseridt Sfintul Im1n Botezittorul), s-au descoperit
mozaieuri murale in stil pompeiaa1. Sint eompozitii lipsite
de gravitate, uneori en un aer irea l, intr-un cadru de ver-
dea(a, pareuri fermec:ltoare mnhrite de arhori imcn~i ~i
ndate de pii·iia~e care se pritv:'11esc in cascade. Nu ·se vede
aiei. nici o fiinta insufletlta, iar aceasta era opera arti~tilor
chemavi de 1a Constantinopol 2523 • 1n sfir~it, prin planul
sa.u oetogonal ~i prin ornamentatea sa eu mozaic'uri, Cu-
pola Stincii (numita Moscheea. lui Omar) din Ierusalim
este l.m martyrion plll' bizantin 2924 •

Arta crestina iaeol1ila *. Aeeaslia subordonare in faht

a
l::Hzantului artei ambe de la ineeputuri a disparut Sl~b
califii abasizi, odata eu stralucita rena~tere a artei ira-
niene. Tmditia artei cre~tine s-a mentinut fara indoiala
in corrnmitatne iacobite din Siria ~i din Mesopotamia, dar
intr-un decor eu totu1 musulman. Doui"L eva,gheliare iaco-
bite in limha siriaca, ilustrate in Mewpoiamia Superi-
oara 2'; 25 prczintit in tablourile vie~ii lui Hristos un amestec
pitorese de tn'isaturi caracteristice bizantine ~i musulrnane.
Hristos, :B'eeioara, Apost(}lii, imbr:lea\:i in eostumele lor
traditionale, sint hit01Jjur~c\i de personaje imhriiJ·ate in
eaft:me, cu turbttne pe eap, intr-un eadru dominaL de
eHdiri, de mohilier, de peii'laje care amintesc de minia-
turHe musulmane cUn aeelea~i timpuri 2526 • Aeelea~i (·.arae-
teri.:itlei etnice le sint atribuite personajelor saere, lui

*, IACOBITL Secta monofiziti'i. siriadi.. In vremea lui Justinian,

calugarul Iaeoh I3aradai a organizat o asemenea biscrica, ai ciirei c,r;edincio~i
s-au raspindit ulterior in Mesopotamia l?i Persia. I3iscrica iacobita a rezistat
plna tlrziu, prin sec. al X VI-lea. Apogeul l-a a tins in sec. XH ,..,;- XIII.

424
Hristos, Apostolilor, ca ~i evreilor: tip arab sa11 armean
cu nas mare ~i coroiat, tip mongol eu ochi intredesf\lli~i,
cu cap mare, cu pometu obrajilor proemineni>i. Aceea~i
caracteristica '-'i in atitudini (Caiafa stind cu picioa.rele
incrucif}ate pe un divan, ca nn cadiu impariind dreptatea,
Irod stind pe tron ca un sultan, soldatii sM imbracafi in
armura garzii turce~ti a califilor), in fondurile arhitecturale
(cupole in fo1ma de bulb, ziduri crenelate).
Dar acestui decor must1lman ii corespundc o iconogra-
fie cu totul bizantina, impartirea tripartita a vie~ii lui
Iisus l;!i atanjarea asemanatoare a temelor care coresrmnd
marilor sarbatori.
Oonipozitiile atcsta o adevarata intruziune bizantina in
acest mediu de arta islamica. Temele sint tratate potrivit
formulelor care au dominat in Bizant pina la jumatatea
secolului al XIII-lea. Este perioada in care iconografia ·
aflata in uz la Constantinopol este introdusa in bisericile
rupestre din Oappadoeia, unde, dupa cronica lui Bar
Hebraeus 2527 , o regina a tarii a adus doi pictori de la
Constan:tinopol pentru a impodobi cu fresce o biserica
grecea8ca, unde manuscrisele ilustrate in manastirile din
Armenia Mare ~i din Cilicia ofera exemple ale versiunii
numite a,lexandrina a episoadelor vietii luilisus 2528. Dar
aceasta ultima expansiune a artei bizantine in Orient avea
sa se izbeasca de rezistenta traditiilor indigene. Arm'enU,
ca ~i cre~tinii iacobiVi din Mesopotamia, puteau sa impru-
mute teme iconografice. din Bizanh dar ei le interpretau
in stilullor national.

IV. Peninsula Balcanica

Bulgaria. Bulgarii, stabiliti in ~Ioesia in secolul al
VII-lea, au adus aici o arta de origine iraniana, car:acteri-
zata pdn reliefuri tupestre de dimensiuni colosale, o
Qrfevrarie barbara si cladiri cu ziduri acoperite cu cera-
mic~ ~mallata. Convertirea lor la cre~tinism a introdus arta
bizantin~, care a ramas predominanta pina Ia cucerirea
turceasca: bisericile bulgare, de altfel rau conservate,
reflect~ diversele tendinte, farl prea multa originalitate.
Unul (lin monumente1e .cele ma,i rema.rcabile este biscrica
pe doua . etaje din Boiana, construita in anul. 1259, unde
ciclul 'ioonografic de pe fresce ~i frutnoasele portrete ale
 ctitorilor ~i suvemnilor anunta arta mai libe~·ak\ care va
domina i:n timpul Palcologilor 2529.

Serbia. ln Serbia, in schimb, me~terii biz~mtini au

gftilit o tradi~ie loeala inrudita eu arta rornanica, Biseric
cile din Rascia, constrnite in secolul al XII-lea de E;ltefan
Nemania ~i fiul &1u, Sfintul Sava, sint cu o singura nava,
acoperita de o cupola care se sprijina pe un patrat masiv;
o ornamentatie sculptat:l, de origine lombarda, impodobe~te
fen•strele ~i portalurile 2530 • Dar me~terii bizantini au
acoperit cu pictnri interiorul acestor biserici din .l;tascia :
Studenita, Zitta, Gradat. In m~rtexul de la Zitea frumoa-
sele portrete ale fondatorilor statuiui sirb intimpina vizi-
tatoriL Temele iconogmfice sint cele ale artei rp.onastice
din Cappadocia 2531 • ·· ·

. 1:'\.poi, in c,;ecolul al. XIV-le:r, Miliutin ~i f;ltdan Du~an,

cuceritori ai .Maeu1oniei, au -vrut sa celebreze vktoria lor
prin ctitorii lll.<tretc ~i au chemaL me~teri din Cop.~tanti­
nopol, care au (lonstruit inarea hiseriea a manitstirii sir-
be~ti Chilandar de la Muntele Athos (pe la a,nul1300),
catedrala Pri~ren (1307 --1315), biserieile de la Nagoric
cino (1312,-1313), de la Graeiantta (inainte de anu~1321).
Voievozii au imitat> exemplul suveranilor (etitoria, de la
J,e;,novo din 1:341).
in toate acestc construcili apar procedeelc ~i planurile
~colii de la Constantinopol, apareiajul decorativ; · ambra-
zurile .dublate sau trilobate, corni~elc de caramida in dinti
de ferastrau, planul in crnce greceasca, dar lucr~rile au
fost conduse de arhitecti sirbi, care au interprctat traditia
bizantina urmind stilul lor nationaJ : nartcx ~i sanctuar
inclus in corpul principal al hisericii, cupole Inai indraz-
ne~e, care rup echilihrul savant al cdificiilor greee*ti.

[Biserica diri Nagoricino ~ intinde pe lungime, cea de la: Gracianita

tnaltii. spre cer o constructic piramidala : de pe lnilliimile a~pcri:;mrilor ·
navel or ~sale se avlnta dona cruci grecc?ti suprapuse, incoronate de~ cupola,
scmea~ii, in timp ce lntrc hratele crucii inferioare, patrn cupole secundare
eompleteazii efectul de iniiltare treptata care aminte~te de aspcctul'biserici•
lor din Rasci.a 25s2 .]

Dupa b~Wi.lia de la Kossovo,, poporul .. sirh· s-a re-

c0nstituit 1n regiuilea .eelor dou~ Morave ~i a ati'nS Valea
Dunarii, prin pososiunea Belgradnlui. Aici nu influentele
de ht Constantinopol dornina, ci cele. din Orient. ,planul
ohi~nuit. redevlne na va unicit a bisericilor din ~ Basci<:t,.

426
dar modifieat prin adoptarea· corului treflat a.l biseticilor
de la Athos cu cupola eentrala 2533 • Sculptma-broderie
din Orient a invadat deeorul arhiteetural 25 3 4.
Pictura muraU!. ~tim deja ea biserieile intemeiate de
enejii sirbi in Macedonia au fost pietate de eatre o ~eoala
zisa 'tfu!i:edoneana sau greco-slava 2535 , remareabiH1 prin
acurate1;ea desenului, stralucirea ~i puritatea culorilor,
armonia compozi\;iei. Dar in biserica din Nagoricino, uncle
s-a descoperit semnatura pietorului grec Eutychios ~i
datare!:\1 1317, temele iconografice nu sint dispuse in frize,
ei formeaza tablouri separate. Aceasta este o ~coala de
pictori, de un spirit destul de diferit, ca~·e au lucrat la
biserica din Lesnovo (Macedonia sirbeasca), construita in
timpul .domniei lui ~tefa11 Du~an, intre anii 1341-1349,
de catre despotul Oliver, de nationvJitate greaca. Coloritul
e mai inchis decit eel al ~colii macedonene. Desen:ul este
uneori indraznQt, dar adesea fara valoare. Cielul Marilor
Sarbatori impodobe~te partea eentrala, in timp ce alte
eicluri, ale Minunilor ~i al Patimilor, sint foarte detaliate.
Temele deo-sebite ~i con1plica.te, potrivit gusturHor mm~as­
tice, sint .c·autate cu prcdilect,ie. De la aceea~i ~coalit pmvin
picturilc manastirilor Marko ~j :Mateic 25 3 6. ·

V. Tal'ile Romane
'
Principatele romane, q'ara Romaneasca ~i Moldova,
tari aflate in calc a invaziilor, au primit influente numeroase
~i variate, 'dar distincte in fiecarc din cele doua provincii.
Arta 'valaha, ultima venita 'in \arile invccinate eti Bi-
zantul, Jica cunoscut la inceput arta bizantina decit prin
intermediul· ci'tlugarilor sirbi care s-au raspindit peste
Dunare in secolul al XIV-lea si au adus cu ei arhitectura
lor na~ionala, : bisericile din Raseia cu nava u:ilica 25 37•
.Abia dupa cre~trea, de catre patl'ia.rhul din Constantino- .
pol, a unci mitropolii in V[tlahia (in 1359) 25 3 s, voievodul
Nicolae Alexandru a pus sa so construiasca in noua capi-
t:JJa de la Ourtea de Arge~ o biseridi dedicata Sfintului
Niccilae, cu concursul me~terilor bizantini 2539 • Planul este
in forma de cruce greceasca, cuprinzind pronaosul, naosul
acoperit de o cupola, care propte~te 1nspre nord ~i sud bol-
:t;ile laterale ale naosului ~i altarul cu trei abside. In sehimb,
cupola cu ~aisprezece fete, pe tambur eilindric, ra.sare
dintr-un patrat masiv de origine sir.ba 2540 •

427
 Dar opera mef}terilor ulzantini a pare mai ale-s· in frn.-
mosul ansamblu de fresce narative care acopera. interiorul
biserieii. Eph:<oadele copilariei lui Hril:ltos au ccle mai
strlnse legaturi cu mozaicurile de la Kahrie-Geami. Sint
ex1mse acelea~i subiecte, dintre eare unele, destul de
rare, c:1 cea a llecensiim'intnltti in fa.,ta l'tti Qttirinus au ace-
lea~i atitudini, acelea~i fonduri cu peisaje. Nu exista
sehimbare dec'lt la costmnat;ie (soldati en c:hnrtllli de zale
in fa,-ya tronului lui Irod) fi!i in stilul ca,re este mfti putin
decis 2541 •
Acest prim contact eu arta din Bizant avea, sa. fie fe-
cund. Desi arhitectura sirbeasca a continua:t sa se dezvolte
in Tara i~oma.nease~J (manastirea Cozia, 1387) llli a. ajuns
chiar si in Moldova 2;; 42 , inHuenta bizantina a supmvietuit
in art~~ valaM dupa caderea C~nstantinopolului ~i s-a 'ex-
tins in toate tehriicile : icoane, sculptul'i in lemn, obiecte
de lux, de altfel nu fara amestec cu imprumutm·ile din
Orientul asiatic 2543 •
Arta din Moldova pare ;,;a fi fost refraetarr~ la oriee
influenta bizantina. Arhitectura sa loeala nu cunostea alte
materiale decit lemnul Ri eararnida. Din I>o]onill· . si din
Ungaria i-a venit arta gotidt, flamboianHi i;ii, din punct de
vedere religios, domnitorii sM au ezitat multa vreme 'intre
catolicismul roman si ortodoxia bizantina. Arta bizantina
a patruns in Moldova prin iconografie i;ii obiecte de lux, iar
ciduri de pieturi murale au acoperit interiorul ~i nhiar
exteriorul bisericilor sale 25«. 0 vizita la manastirea Putna
(Bucovin:1), intemeinta de mml dintre cei mai marl suve-
rani care au domnit in Ronu1nia, l)tefan eel :Mare (14.57-,-
1504), permitea nu demult s'l:'1 admiri, intrcun minunat
tez:1ur, o colectie de vase sacre, obieete liturgice, stofe
brodate, in mijlocul unei revarsari de perle ~i pietre rn·e- ·
tioase sclipitoare, opera a ultimilor artif,lti care maicuno~-
teau inca secrctul tehnicilor din Blzant 2 545 • '

VI. Rusia

Am vazut cum a,rta bizantini"'t fusese adnsa in H.usia

impreuna cu cre~tinismul. De pe la jmnatatea secolnlui
al XI-lea, Sfinta Sofia din Kiev ~I deeorarea sa cu mozai-
curi servea drept model pcntru numeroase constrnc~ii,
datorate grccilor aflati in slujba marilor cneji. in acelai;~i
timp, ru~ii sint initiati in arhitectura ~i ridica biserici din

428
lemn, care imita rnai rnult sau mai putin planurilc hizan-
tine : cruce greceasca, cu absida ie~ita in afara, eupoli1
inlocuitil, cu un a.copcri~ piramida.l. Dar bisericile din Cer-
nigov (1131, 1169), ale caror cupole zvelte formeaza prin-
cipahll element decorativ 2546 , au fost construite de arhitecti
din Consta.ntinOl)Ol. !ntre 1045 ~i 1052, fiul ma.relui cnea.z
Ia.rosbv a construit la. ·Novgorod o catedrala, pusa,
ca ~i cea din Kiev, sub patronajul caracteristic al Sfintei
Sofia 3" 47 • Pictori autohtoni, precum. calugarul Alympii
{sfir~itul secolului al XI-lea) se formeaza la ~coala me~te­
rilor bizantini 25 '18 •
Dupa invaz~a n1.ongolilor, care au distrus Kievul (1240),
supretnatia politica a trecut la, Novgorod, republica comer-
ciala aflata in relatii cu lumea germanica 2549 , cu Constan-
tinopolul ~i cu tarile Caucazului. Aici s-a dezvoltat o puter-
nica ~coala de arta, tot de inspiratie bizantina; dar in ea
~i-a pus amprenta originalitatea geniului rus, prin simplifi-
carea planurilor bisericilor ~i forma de bulb a cupole-
lor 2ooo.
In secolul al XI-lea, prin colonizarea rusa in bazinul
Volgai, a luat na~tere principatul Suzdal, cu ora~ele sale
importante (Suzdal, Vladimir, Iaroslav). Arta din aceasta
;regiune a suferit alte influente decit cea din Constanti-
nopol. Bisericile sint cqnstruite din piatl":t ~i primesc la
exterior o decoratie sculptata, uncori exuberanta, cum este
celebra frizil, iconografica de la catedrala Sfintul Gheor-
ghe din Iuriev-Polski (1230-1234) 255\ pagina de sculp-
tura-broderie, cu figuri de sfinti, sub arcuri in forma de
acohdii, care nu·pot avea ca au tor decit un me~ter armean.
Mongolii au distrus, in anul 1238, ora~ele din Suzdal,
iar Moscova a foBt cea care a cules roadele. Oraey mediocru,
mentionat pentru prima oara in arml 1147 2552 , 1\foscova
a devenit, in locul Vladimirului, capitala politica l}i reli-
gioas~L Marele cncaz I van Kalita (1328 -1340) 255a' a
construit in cetatea Kremlin, catedrala Adormirii. Maicii
Domnului; Sfintul Serghei a fondat Manastiirea Sfintei
Treimi (Troitschi) 2551• Dar numai dupa caderea Constan-
tinopolului, Moscova a devenit adevarata capitali1 a
Rusiei. Casatoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleolog a
facut din Mosco-va un non Bizant, cea de a treia Roma,
dar arhitectii italieni adu~i de nona tm·inrt aveau sa con-
dud\, arta rusii spre noi destine 2555 •

42'9'
 ~c¢Hi de pictudi. Spn· dcosehire de arhitectma, dPco-
n~Jrea picturaHt a bis~~ricilor rusesti a continuat sa-si a:ra~te
interesul fa~a de modelele bizantine. Din seeolul al XII -lea
pina inal XV-lea, htactivitatea a:rhitectuntla a ~~olilm: de
la Novgorod ~i Suzdal a cores1mns o ~eoala dt~ pictnra
ai carei me~teri greci sau ru~i forma~i la ~coala lor au
reprodus in biserici ciclurile liturgice ~I narative ale pic-
turii bizantine 2556 •
Iir lipsa picturilor disparutc de la Sfinta Sofia din Nov-
gorod, vedem ca cele de la biserica vecina din Neredita
(119H) ~i mai ales cele de la catedrala din Vladimir, i"on-
data in anul1194, se a,propic de arta din epoca Comnenilor.
I1a N eredi~a, multitudinea personajelor cu figurt regulate,
m<Lretia frizelor cu sfinti, splendoarea cupolei, in virful
c{treia Hri"tbs ocupa centrul unci sfere purtate de ~fNse
ingeri in zbor ~i eiclurile narative despre via~a lui Iisus
evoca decorul unui sanctuar bizantin 2557 •
Superio8Jre prin stilul lor sint frescelc de la Vladimir,
degajate din stuc in anul 1918. Coloritul est~ bog11vt ~i
armonios .; f~~ele sint mode1ate in albastru:verde. 0 scena
a Judeeatii de Apoi ii prPzinta pe apostoli a~ezati pe iro-
nuri strajuite in spate de ingeri. Ji-,igurile acestora s]nt
vioaie i}i energice; in locul Ye~minte1or tra.ditionalt>, ei
poartr1; .eostumul bisericesc 25.58 • •
!n,secolulal XIV-lea, perioad<l de apogeu a artei deb
N ovgorod, picturile bisericilor sale au o legatura .dhe~ta
cu arta de la Kahrie-Gean:li ~i de la 1\'tistra. Opera pictorilor
grecieste mentiomtti1 in cronici ~i i se atribuie unuia di.n t,ire
acc9tia, anume Teofan, picturile de Ja biserica Schim-
bare:;tla fata 2559 • Ell-a avut ca discipolpe celebrul An~lrei
Rubli<?V (1370-1430 n
originar din Pskov, care s-::>,: llus
sa luereze la Vladimir Jili h MoscoYa, dar_picturilc pe 'care
le-a executat au pierit sub pemnila. restauratorilor. Nu
se tnai cunoa~te de la el decit icoana Sfintei Treimi, se·mna,-
la ta mai sus 2560 •

Artcle de lux. Pictui'He din manu:scrise icoane.le, ca

~i pietur11 murala, atesta influent<t biz[tn asupr~
ruse~ti. In manuscrise, stilul fl!rmenesc, c:.u
deeoratiilt:: sale
in entrelacs * i;\i cu or;natnente gemm:t:dce, 8e substi.tuie
adcsea ternelor bizantine. Rvang'helia lni Ostromi.r, sei'isa

. '. ,- ' ,' -- '· ~

''' Mot.iv ornamental care consta dintr-o impletitura de linii curbe sim
frinte. (n. trad.) ·' · '

430
la Novgoro<l in anut 10.1fi de catrc diaconul Grigorc, sea:-
mani5J eu 0 lucratura bizantina; Cll portrete. reprezentin·
du-i pe E"nmgheli~ti ~i cu vignete care au tonurile unui
email 2561 •
Un obicei curios este acela al frontispiciilor mmmltl.Pn-
tale ale manuscriselor religioase, care reprezinUt scctiunea
transvcrsaU1 a unci biserici ~u mai multe cupole. Aceasta
nu este, de aUfel, decit imitarea fl'ontispiciilor anumitor
manu,;;erise bizantine 2562 • Unul din cele mai vcchi exemple
de· astfcl de decor, intr-un manuscris rusesc, estc datat
din 1073 2563 • In Recolul al XII-lea, motivul Re altereaza
t;~i · devine ireal. Doua secole mai tirziu, el este meta-
morfozat in ornament oriental, impodobit cu entrelaesuri,
~u mm;>tri, cu cupole buJbifonne, cu arcuri in acolada ;
a poi, la sfir~itul secolnlui al XIV-lca, Teofan Grecul repune
la loe de onoare stilul grecesc ~i desencaza sectiuni ale
Bise:ricii Sfinta Sofia din Constantinopol care a trag admira-
tia contemporanilor siH ~i sint reproduse in manuscrise
ruse~ti din secolul al XV-lea 25M.
Icoanele patrund in Rusia dupa convertire~~ Sflntului
Vladimir, care a adus multe dintre acesteaJ de la Chersones
pentm a impodobi biserieile sale; dar alaturi de icoanele
importrtte de la Constantinopol, multe au venit din Orient,
l,;li s-a format 0 ~coala de ieonari in manastirile ruse~ti 2565 •
InSilir1ndu-se din traditHle bizantine, ei au manifestat
anumite tendin0 originale, o inceTcarc de simplificare in
modelarea figurilor ~i o subordonare a personajelor unui
ansamblu. Adoptarea iconostasului a condus la preciza,rea
acestei noi interpretari. In anul1386, Atanasie, egumen al
unei manastiri de lingi1 .Moscova, a adus de la Constanti-
nopol ~apte icoane ·mari repTezentind Deisis-ul, doi arhan-
gheli1 Sfin~ii Petru ~i :Pavel. Acest ansamblu a devenit
motivul central al unui iconostas 25 66 • Pina atunci nu exista
nici o relatie intre personaje, care priveau la spectator :
de acllm inainte ele se vor intoarce spre Hristos, unite in
:aceeeJ~i rugaciune. ·
!n secolul al XIV-lea, stilul Paleologilor ~i-a facut
simtiti1 influenta asupra icoanelor ruse~ti :de la aparitia lui,
Moscova ~i Novgorodul s-au intrecut in a chema me:;;teri
bizantini pentru a importa icoane, dar asimilarea noului
stil nu a fost aceea~i. .La Novgorod au patruns modelele
din provinciile orientale. J_~a Moscova, ca urmare a lega-
turilor strimle dintre cneji f;!i clerul din Constantinopol,
influen~a artei Paleologilor s-a simtft direct 2567 • De aici

431
au: aparut mari diferent;e int1·e icoanelc ie~it..e din ateherele
mosco'Vite, ca Sfinta Treime a lui Rubliov, §i cele de la
Novgorod. Acela~i subiect de origine bizantina, tmtat di:~
cele doua ~coli, este edificator in acea.sm prtvinta. Este
vorba de miracolul s:'ipta.minal al ];_,ecioarei de la Bla-
cherne din Constantinopol. Icoana moscovita reproduce
cupolele zvelte; mai mult bizantine decit ruse~ti; figurile
sint grupate, gestul lal·g al lui Andrei Nebunul, ca.re He
intoarce catre discipolii sM, pentru a le arata aparitia
Fecioarei, este .dintre cele mai expresive ..A.celea!;!i. detalii
sint reproduse in icoana de la Novgorod, tratate insa in-
tr-un cu totul alt stil. Luminii care em~ma din apari~ia
Pecioarei §i se revarsa asupra asistentei, i se substituie o
pictu¥.1 plata. Figurilc, ma.i putin g111pate, au gestmi mo-·
notone ~i inexpresive . .Arhitectura cu cupola in forma de
bulb este ruseasca. Aceasta icoana reprezinta o traditic
veche, . pe cind cea de la Moscova cste conform stilului
Paleologilor 2568 •
Concluzii

La sfir~itul studiului nostru asupm lumii bizantine,.

cercetarea pe care am intreprins-o asi1pm civilizatiei, care
a avut ca .principal centru Constantinopolul timp de un
mileniu, nu a dezmin~it concluziile noastre precedente.
Societatea bizantina era. europeana prin institutiHe
sale famHiale, prin ata~amentul la tradi~iile antice, cum
este cultul mor~ilor, prin limba ~i cultura sa elena. Cu
toate acestea, ea a imprumutat de la Orient unele din
trasaturile sale cele mai caracteristice : izolarea femeilor,.
moda vestimentara, coafura celor doua sexe, gustul pen-
tru podoabe., pentru culori stralucitoare, pentru stofe
scumpe, pentru bijuterii, perle li\i pietre pre~ioase. Din
Asia proveneau practicile privind tortura inumana, super-
stitiile, magia, astrologia, doctrinele maniheiste care
puneau Ortodoxia in pericol.
Acesta era motivul pentru care orientalii imigrati in
Imperiu nu se sim~eau aici dezradacina~i ~i adoptau destul
de u~or obiceiurile ~i noua lor patrie. De altfel, tot a~a. se
intimpla ~i cu grecii care strabateau Orientul, fie pentm
a se stabili acolo (au! existat destui renegati in diferite
epoci), fie pentru a face comert, fie ca diplomati, fie ea
renumitul .Andronic Comnenul, din spirit de aventura.
Schimburi continue de oameni, de idei, de produse, de
inventii aveau loc intre Bizant si tarile asiatice : am citat
deja numeroase asemenea exemple.
~i, totu~i, ceea ce frapeaza in aceasta societate mixta,.
este faptul ca partea europeana primeaza asupra celei
asiatice .. Daca femeile emu izolate in gineceuri, casa fa-
miliala nu se asemana cu locuintele orientale imprejmuite
cu zidl_lri inalte, ci ave.a largi deschideri spre strada. Arta
bizantinfi, asiatica prin originile sale, s-a transformat-
datorita inspirarii ei din capodoperele antichita~ii grece~ti.
Daca poezia ritmica a-fost transmisa Bizantului prin Siria,

28 - c 115 433:
temele tratate de melozi exaltau putcrea Impcriulni ~i
protectia divinft acordatr~ basilcului. Tot a~a, epopeea lui
DiP·henif> Akritas s-a inspirat intr-o oareeare masurft din
cir:leeele arabc, dar cadrul pe care il descrie ~i sentimen-
telc pe care le exprima vin din Bizan~. Tributul autorilor
sfti fata de Orient nu estc citmd de putin mai apftsMor
decit ~tllui Corneillc fata de Spania. '
~i, dad1 vrem sa ev-aluarn locul pe care civilizatia hizan-
tinf~ il ocupa in istori<.t omenirii, inainte de toate trebuie
sa luam in consideratie cultura sa spirituala, in intregime
grcaca ~i europeana. Datorita scriitorilor, precum ~i a gra-
rnaticilor ~i g1nditorilor si'ti, s-a pastrwt limha elena. J3izan-
tul s-a prezentat, l:n Bvul ~Nlediu, ca o noua societate ele-
nistica, dar mai bogata i~ inspiratie decit cea din Alexan-
dria. Am incercat sa stabilim partea imensa care ii revine
in Rena~terea, umanismului occidental. Este un fapt in-
<l04ltestabil ci1 inainte do c~klerea Bizantului au venit
.aici italieni pentru a sc initia in cunoa~terea capodoperelor
antichitatii clasice pe Hnga ultimii profesori ai Universi-
tatii Imperiale, dintre care unii, cum a fost Chrysoloras,
au fost chemi'JJ~i sa predea limba greaca in rtalia.
In acela~i timp, oricit de importante ar fi fost sehim-
burile sale, abia dup~L anul1453 Bizantul a pus en adevarat
Occidentul in poscsia mo~tenirii !'>ale culturalc. !n ultima
jumatate a secolului al XV-lea ~i in prima treime a seco-
lnlui al XVI-lea, clenismul a, cucerit literalmente Europa.
Fugind de dominatia otomana, ultimii literati din Bizanti
~i-au luat en ci comorile : noile manuscrise ~i eruditht lor.
·Pina atunci limba greaca se preda numai in citeva ora~e
din Italia. De acum inainte n-a mai existat nici o tara care
sa nu fi vrut sa posede o catedra de limba greaca. Fun~
datiile se prezentau sub diferite aspecte care aminteau .de
Jibertatea fundatiilor bizantinc ~i contrastau en rigiditatea.
regulamcntelor universitare.
Mai ales refugiatii au fost primii care au predat :aceasta
disciplina ~i i-an fonnat pe celebrii reprezentanti ai uma-
nismului occidental, un Reuchlin, un Erasmus, un Guil-
1atnne Bude, auditori ai lui Hermonymos din Sparta, la
·Paris in anul1478. Reuchlin a urn1at, de asemenl:ia, cursu-
rile lui loan Argyropulos, eel mai de seama dintre ultimii
profesori ai UniversitMii Imperiale, refugiat in Franta
in anul1456 ~i numit il~ fruntea unei eatedre la Roma.'
Dar centrul acestei propagande elene era pa;latul car-
cltnalului Bcssarion 1a Ronm. A.devaratftprovidei!va pentru

434
 eontpatriotii f'-iii lipsiti de resursE·, el ii seot('a din xnizerie
~i ii recomanda printHor ~i episeopilor. El prezida Acade-
mia fondata de :Nieolac al V-lea, uude 'J'eodor din Gaza
~i Gheo-r'ghios din Trapezrmt ii intilneau pe Poggio Brac-
ciolini ~i pe I1orenzo Valla ~i unde se schhnbau uneori
cuvinte de o indrazneaH1 neobi~nuitiL LCtsarea pri:n testa-
ment Senioriei din Vcnt>tia in anu11467 a bogatci biblioteci
a cahlinalului a. fqst ulthnul serviciu pe c:1,ra acest ilustru
reprezentant al Biza,ntului 1-a adus cauzei mnanismului.
Dupa moartea lui Bessarion, lit ~HlUl J 472, mi~ca.rea n-a"
inceta.t, 9i pr~ma generatie de eleni~;,ti occidentali a preluat
eonducerea. In anul 1515, la sfaturile lui Era;:;mm;, Jltlpa
I.eon al X-lea infiinta la Rmna un ghnna2i11 elenir. 1n
anul 1519, limba greaca era predat:'i la Ornnbridge, la
Oxford, in +arile de Jos, nude un mecenat crt'a la Louvain
Coll'giul cdor Trei Jjmbi (latina, greaca, ebraica), in }i"ran-
~a, unde tegele :Francisc I il chema ve unpJ din ulthnii
greei refugiati, Ioan-Amlrei-J~ascai'is ~i intocmca eu el
plannrile unui lll11sa.ron (in amintirea Universit~t~H bizan--
tine) care avea, ca urmare, sa devina College de ]'nmce.
Acela~i print a rcunit la :Fontainebleau o biblioteca, ee
dotinea in anullM2 un fond de f.i46 manusrrisegrecr~tL
Dar, tipurul a contribuit inca de demult la sporin.:a
difuzarii autorilor gn:0ci si i-a a:parat de un nou naufragiu.
Rdugiatii greci mi fost' primii coreetori ai textelor ~re­
ce~ti tip:?lxite, mai intii la I~oma, apoi la Milano, u']:;_de
loan r~ailCi:Ll'iS a tiparit Gramatiea greaea (1476-1480) ~i
uncle istoricul Clmll<:okondvles a ou hlicat in a nul J,l88
prima cditie a Poemelor l1ri Horner: Ell-a avut ca a,jutor
~i f!iscipo~ JJC .Aldo .Man:n.zio. colB~trin,. care ave<~ sa inte-
rnewze ecwbra sa unprunene la \ene\;ta 1 dar 1)e care n-a
putut-o folosi decit incepind din arml1515.InFranta, editi-
ile grece~;~ti era,u speeialitatea Imprimeriei I~egalo, infiint,atCt
de Fcancise I in anul1539 ~i condm;a de Robert EsLimme.
Dacn, vrem s8J reflectam asupm valorii ~ieestei vaste
mi~eiJJri ds gindire, care a, schimbat fata lumii, vom fi obli-
gati s:'~ recunoa~tem ease afl?, in f1trin;;;a legiitura cu opent
intelcctnala a Bizant11lui si ca eruditia oceidentala s a hra-
nit, dupa secolul al XV -lea·, din lucrarile filologilor bizantini.
E_;e poate spune ca., in lan0ul continuu eare lPagi"t ginditorii
tinrpurilor moderne de cei ai Greeiei antiee: ar fi exiRtat
o grava ruptura, daeit Bizanyuln-ar fi salva.L de la distrugere
eon:wrile civiliza,tld antice si n ar fi lnptat o mie de ani
spre a. le r)t~r.tra p~ntru omeni're.
Note. bibliografice
1. I\HAlJSE, Die Byzanliner des lVIittclalters in iliTen Staats- Hof und
Privalleben ; H. GELSEH, Byzantinische Rulturgeschichte; STEVEN
FlTNCtMAN, Byzantine Civilisation.
2. AUG. JVtARHAST, Esqui.,scs byzonlines.
3. GH. DIEHL, Figures byzanlines.
4. G. SCHLUMBERGER, Recite de Byzance et des croisades; de acela~i,
By:uncc et les cz oisades.
5. F. hO!iKOULES, Le sens et l'orlogruphe de (nelques noms de fcnulles
by;antiues; idem, Usages relatifs aux fian~ailles et au mariuge; idem,
Usages bi;zaniins reloli{s ala noissance el au bapU!me; idem, De la.nour-
rilure et des so ins donnes azzx petits m{unls": idem, L 'assis!tizce aux
indigents dans L' Empire byzanlin.
6. S. HElNACH, Traile d'i'pir;rapllie r;recqzze, 1885, 504-507.
7. Petrus Marcellinus Felix Liberius, patridu, secolul al VI-lea. Despre
ae!'st personaj, J_e lHon·de byzantin ( Inslilutions), ed. 1970, 326.
8- Cum reiese si din uncle discursm i ale lui ln.>linian !n care sc rderii
Ia penonaliti.i\i previ.izute cu tm singur numc : Demostcne, Btli:w ie:
KOUKOVLES, Le sens ei l'o; lographe de quelques noms de females
byzaniines, 3-35.
9. Ioomu•s L!Jdus, Joan din Cappadociu etc.
10. H.l'.B., 834 (n. 1027~10::lO): Syn;r:on zis Sen1idalis, Ghtlasic:s ;c~Jreclit
Tracul cle.
11. l\IORITZ, Die Zuname, B.Z., VII, 450.
12. Ibidem, 451 -· Obicei eurent la popoarek primitive. Cf. viizl! siav,
wiLz gern1an, fiiz englez ~~d ibn ar:ll.>.
13. Consla.ntin Ee{alas, autor al unei antologii.
14. Porecla a lui loon nl II-lea l:omnenul. GUILLAl.-ME din TYR, His-
toria re1un,l ir,z_pwtibus tr,~r;.nm~rinis_geslwum,. XV, 23., · "
15. KC•t KO(;LL~,, op. cu., ,Jf9. CJ. ](uularws r'e la ;.:·r,po~, ccm.•.
16 ..J. .ll. BURY, History oj' the luia Roman Empire, ll, 107, 1 ; .111. C.,
XI, 981-984.
17. H. JVIONNIER, Lcs novelles de Unn le Sage, 83~84.
18. H.l'.H., 832; H.K.O.n., lHi; !. ONNIEH, op. cit., 73~75.
19. LEON al VI-lea (impiirat), Diswurs cl oeuvres diverses, 109; C.J., V,
60, 3; KOUKOULES, Usa.IJcs relati{s aux fianfoilles et au marioge,
10 ~i urm.
20. KGt;KOl!LES, op. cit., 13 ~i urm. lOAf\: C.\NTACt'ZINO, Hisioire,
H, 108, 19.
21. :;nntu1 IOAN BHISOSTOM, Homtlies, V, P.G., 72, 426.

438
 2::!. KEKAUMENOS, Straiegikon sau Logos nouillelitikos, 5£·; H.;OUKOU-
LES, Usages relaiifs aux (ian~:ailles et au mar(age, 11. .Manualul. Pmcllei-
·ro.n interzicea sa se dea intermediarului. mai mult. de a douazecea parte
din dotii; Basilicalele tolercaza pina la 10 livre de aur (720 nomisme).
23. ,Soi.< mon hr!te demain". KOUKOULJ:'S, op. cit., 22-23. ,
24. ZOSI;J.fUS, Hisloire (cd. Bekker), 249 (casiitoria lui Arca\fiu&); MA-
NASSES, Monodic sur Ia sebasle TllCodora, V, V., 1930, p. 630.
25. PSELLOS, Discours, Cllronograpbie, Correspondence, V, ep. 84, 322;
KOUKOULES, op. cit., 27-28; TEOFANES MARTURISITORUL,
Chronographic, 446, cMugiiri ciisatori~i cu forta de catre .:i\lihai.-l Lacha-
nodntkon), M.B.E.H., (Vie el mort,de Byzance), ed. 1969, 82.
26, I<.OUKOULES, op. cit., 29-30.
27. Il!idcm, 31-32: Constantin .J)ragases e'te pe\itorul lui.J'hrantzes.
(1.438), GHEOTIGHIOS l'HHANTZES, Chroniqzzc, 17; SCHL.lJl\!BEH-
GER, }\llelanges d'archCologie byzantine, 67 ~i urm. (inel de aur,cu por-
trete ale sotilor. binecuvintati de Hristos); despre ritualuri,. !;>IMEON
din SALONIC, Oeuvres, 564 ~i urm. ·
28. KOUE.OULES, op. cit., 32-37.
29. Ibidem, 37-39; la petrecere participau uneori ~i mimi, !n.. e~uda inter-
dic~iilor Biscricii. PSELLOS, op. cit., V, 319 ~i urm.
30. C.L V, 12 (530). .
31. KOUKOULES, op. cit., 18; 'fii. REINACI-I, Un contra! ,1/,e mariage
du lemps de Basile le Bulgaroclone, 121. (Zestrea unci evreice din Mas-
taum pe la anul 1030 : trusou, hijuterii etc., totnl valoril;!_l.1;i. nomis-
mata.)
32. TH. HEINACH, op. cit., 122; KOUKOULES, op. cit., 18; I-L. iVIONNI-
ER, Les nouelles de Leon le Sa[;e, 175 ~i urm. .
3:3; J. B. B.UR V, History of the later Roman Empire, II, 401-402.
34. LEON al VI-lea (lmparat), Nollelles, 123, nov. 98.
35.· Ibidem, 294, nov. 89; 370-371, nov. 112; H. MONNIEH, op .• cil.,
82-83.
36. M.C., XIV, Canoanele 12, 45 ~i urm., 62 ~i urm.
37. A: se vedea Cap. IV; p. 85.
38. G. BUCKLER, The women in byzantine law about 1100, in:J.~.N., XI,
11136, 391 eyi urm. . .. . ..
39. THEODOH PHODROMOS Pocmes, vers 46 la 262 (p. l84:~iunn.);
Sp ...LAMBHOS, FeJneia Ia bizai!tini, 262 ~i urm. , .·
40. Lw-nea po.ate si't ardii, neuasta mea continui't si't se gi'tleasci'i. K .. J<:HUM-
·BACHER, Mittelgricchisch Spriclzworter, B. AK. W., 1~0(), ,~. ·
41. Ch. DIEHL, Dans l'Orienl byzantin, 161. ...
42. ,0 femeie a pierdut lumca, ii zisc Tcofil ; o femcie a salvat;,o; J;aspunse
:Kasia". DIEHL, Figures byzantines, I, 134.
43. G. BUCKLER, B.:N., XI, 415-416. , . , ·
44. ANNA COMNENA, Alexiade, IV, 4, 109; XV, 2, 463; AG/}..THIAS,
Histoire (552-558), 4, 157; G. BUCKLER, Anna Comnena,-.116.-177.
45. KRUMBACHER, B. Ak. W., 1905; ID., Geschichte der b!fZanUniscllen
Literatur, 556.: cxercitii de rctorica (in versuri) de loan .Pediasimos,
secoiul al XIV-lea, Sur Ia mechanie femme, sur Ia femme . bO{Ifl.e i "VES-
SEL Y, tn B.Z., 1906, 354 ~i urm. .
46. G. BUCKLER, op. cit., 18,1-189 (listii de fernei hizantine .in;Struite).
47. ·LOPAREV, Vizanfiiskiia Jiiii Suialnik, VIII- IX, Viekoo, 1910,
. ,53,;. DIEHL, Figures byzantincs, I, 113, 293 (Theodota, mai\la)ui Psel-
: 10'8}· '
48. LAMBROS, La femme chez les Byzantins, 272.
49: ini::HL, op. cit., I; 213 $i urm.
 50. LJ\1\iiBJJOS, op. cit., 272 $i urm.
51. LOJ>AHEV, op. cit., 1910, 18, 4.
52. T!X J.mnptxoc. I\OUKOULES, Les btiins tmx temps byzcmtw;~, 215-
219 ...
53. Conespondance, R.E.G., 1888, I, 97. El insu~i se casatorise en o gre-
coaicii (a o;c vedea Capitolul XIII).
54. H. GUILLAND, Les eunuques dans L'Empire b!JZlmtin; 1D., Fonc-
. lions el digniU des eunuques.
55. C.J., IV, 42, 2 (a 457-465); C.I.C.I., nov.142 (a. 541), constaUi ca
din Sth!c opcrati an supraYietuit ahia trci; LEON al VI-lea, Novelles,
nov. 0{), 222 ~i urm.
56. IBN ROHDADBEfi, Livre des routes et clcs royaumes, 482, <dteaza
o ins1ila ·in nord-vestul Siciliei 1mde se mutilau sclavii. ·
57 . •\Jesse 'de l'Ezmuque (secolele XIII- XIV); Epigrammes sur /es i:nfcmls
eunuques, ln N.H., 1931, 131 ~i urm.; GUILLAND, Les eunuques dans
/'Empire byzanlin, 234 ~i urm.; cf. PLATON, Republique, V,22(enigma
cunucului). ,
58. 0. TAFRALI, Thessaloniqne miX IV-e siecle; 21 ;Vie de Saini A,thanase
l'Alhbliite, 64.
59. THEODOH PHODHOlVIOS, Poemes, vers 27, p. 47 l}i urm .., 186 ~i
urm.
60. J.ois de Constantin. A se vcdea PIGANIOL, L'empereur Consi(mtin,
1932, 123.
61. Tesldm'ml de saint Gregoire de Nazianze.
(i2. A. GAHDNEH, Theodore of Sludizzm, his life and times, 71-72~
63. Vie'·'de sainte Theodora de Salonique, V.V., XIX, 91.
6'1. DIEHL, Figures byzantines, 116. .
65. Vie (fe sainte Tlzeophana, il11peratrice, premiere femme de L&m Vl.
(ed. Hcrgenroether) ~i V.V. 1910, 91.
66 ..G: REDHENOS, Synopsis, II, 448; a. 1001 (P.G. 122, 180 ~i m:m.);
NIKEFOR BRYENNOS, Hisloire, II, 26.
6 7. RUBIO I LLUCH in B.Z., 1940, 462 ~i urm. (sec. al XIV-le>~).
6 8. PERO TAFUR, Trar1els and Adventures, 1435-1439 ~i A. VASJUEV,
PetiJ 'Ta[llr ... and his visit to Constantinople, Trebizond and lttlly, 117.
69. PSELLOS, Discozzrs .. . , V, 327 ~i urm.; ID. Chronographie J, 3•1 ~i
urm; (pi·actici ale lui Roman Argllir ~i ale Zoei).
70. KOlJI{OliLES, Usages b!JZCmlins relalifs d Ia naissance el au bapli!me,
91-95;
71. Jb.idetil; (recueil de pratiqnes et de [ormules) ; vie de saint Porphire de
Gaza, 28 ~i urm.
72. KOUKOULES, op. cit., 315 ~i nrrn. .
73. EUSTATHJOS din Salonic, Opuscula, 1438, 25 (Pal'ekbolai);
PSELLOS, op. cit., V, 11; KOUKOL:LES, op. cit., ~12.
74. Vie de saint T McdoiC Tiron, 225 ~i urm.
75. KOlJKOULES, op. cit., 120 ~i urm.; D.A.C.L., II, 285 ~i urm. (on
attendidf sou vent au 4 0-e Jour apn1s Ia naissonce ).
76. J~J•l\:RGOIRE, L'Eglise byzantine de 527 a 847, p. 93; P. LEMERLE~
Philippe$ et la 1Vlacl:doine orientale d l'epoqzze chreiienne et bywniine,
336 ~i mm.; D.A.C.L., II, 389 ~i urm.
77. KOUROULES, op. cit., 134.
78. Obicei practicat deja in sccolul al V-lea. Sf!ntul lOAN HRIS.OSTO:M,
Hometits, hom. xn, 7; llQ(),CY.tQA6ye:tO! )!(J(t llsAO'ItOVl)Gtrt>!&:.
Do~uments incdits ressembUs pw- f,p. Lambros, II, 276 t?i urm. (Andmnic
al , Ill-lea).
'iO. J<OUKOULES, op. cit., 137 ~i m:m.; S~MEON din Salonic, O~uvres,.
233. Se aruncau monede pc drum.

440
 80. CH. DIEHL, Figures byzanlincs, I, 118.
81. lilidem, I, 298-301; A. HAMRAlJD, Etudes sur l' histoire. {Jy;:;qntine
120 !;ii urm. ; KOUKOULES, op. cit., 321 ~i urm.
82. KOUKOULES, op. cit., 324 ~i urm. Cf. povestea despre pretinseie papu~i
ale Teodorei, nevasta lui Teofil: TEOFANES,. Contitmatus, 113 ~i
tum.: EUSTATHIOS din SALONIC, OpusCilla, .995, 64 (regase~te
titirezul la Homer).
83. LEON al VI-lea (imparat) Novel/cs, nov. 53, pag. 202 ;;i urm.
84. A. GHARAH, lVIartyrium, I, 487-496; J. LASSUS, Sancluaires chre-
tiens de Syrie, 228-232; .Antologie grecque. I, Anthologie Palatine,
VIII, nr. 165 (p. 82).
85. 1\UHAIL CHONIATES Toc crw~6(-levoc ~i P.G. 140, 325 ~1 urm.;
VENETIA COTTAS, Le theatre a Byzance, 76-78.
86. A Vlia parul mortului, EUSTATHIOS din SALONIC, op. cil,, 1287;
A. YASILIEV, Pero Tafur ... , 113 (i~i inchide casa tot timpuihmului) .
.87. Toc x6J..J..u~oc (coliva, Theodor PRODHOMOS, Poemes, 62 "IIi urm,
88. F. CUMONT, La triple commemoration des morts (in Eglise byrzantine),
281. .
89. PSELLOS, Discours, 29 ~i urm. ; DIEHL, Figures byzanlin.es, I, 306
~i unn.
90. CUMONT, op. cit., 278 ;;i urm. ..
91. De;;pre Constilu(iile apostolice, a se vedea M.B.E.H. (Instituti'ons) ed.
1970, 354 ;;i urm. .
92. JOHDANES, De origine actibusque Gotlwnzm, IV, 26; CUMONT,
op. cit., 278 ~i urm.
'93. KOUKOULES, Le sens el l'orlographe chrciien de qu clques noms de
familles byzantines, XV, 73 ~i urm.
'94. EBEHSOLT, Mission archeologique de Constantinople, 1921, I, 1-27.
VASIL lEV,. Imperial porphyry sarcophagi, D.O.P., 1948, 1 ~i urmat.
Acles des 42 martirs d'Amorium.
95. L. BREHIEH, La sculpture et les Arts miueurs byzantin.s., 'Pl. IV;
EBERSOLT, op. cit., 43 ~i urm.
'96. TH. SCHMITT, Kahrie-Djami, pl. 73 ~i urm.; DIEHL, Elud·es byzan-
tines, 416 ~i urm.
97. J. LASSUS, Sanctuaires chretiens .de Syrie, 152 ;;i urm.; GHABAH,
l.'.la.rtyrium, I, 141 ~i urm.
98. MAGRIDY ~i EBEHSOLT, 1\1omzments (uneraires de Constantinople,
B.C.N., 1923 (anterioare secolului al VII-lea).
'99. BAXTER, J' he Great Palace of the Byzantines Emperors (rapoi't des pre ,
sapaturile arheologice din perioada 1935-38), 27 ~i urm.
100. Despre aceste antrepozite, l\f.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 293.
101. l\IAGHIDY $i EBEHSOLT, loc. cit.
102. Ibidem, 356; MANUEL PHILES, Pocmes, 2, 17, in MILLET, H.A.C.,
19:11.
103. MACRIDV ~i EBEHSOLT (loc. cit., p. il2), 49-54; nr. 6 ?i 8; FH.
CUMONT, Nouvelles inscriptions du Pont, H..E.G., 1902, 311 :;;i urm.,
nr. :12; G. de JEHPHANION, JJ1Clangcs d'archeologie anatoliem!C, 288,
nr. 62. _
104. Anlhologie "grecque, I, Anthologie Palatine, t. 4, 5 ~i 8, 1941, 1944.
105. vVAL TZ, Inspiration paienne el sentiment chretien dans les·epigrammes
funemires du VI-e siecle, 16 ~i urm.
106. Anlho/ogie grecque, op. cit., VI, 16 ~i urm. (Introduction szu le caractere
litteraire des epigrames de Gregoire de N aziame).
107. Episcopii inca nu aveau costume distincte. A se vedea L. CRISTIANI,
Origines du costume ccctesiastiqzze, Misc. J., l, 69 ~i urm.
108. Testament de saint Gregoire de Nazianze.

441
 109. C.I.C.I., nov., 159.
110. Despr-e aceasta practicii, 1\l.B.E.H. (Insiilutions ), 1970, p. 538; Vie:
de saint Theophanes le Confesseur; LOPAREY, Vizantiiskii(i Jiti
·Spialnik; Vie de saint Theophancs (panegiric),scris de Sfintul TEODOR
STUDITUL, 11-23.
111. MIHAJL din ATTALlA, Hisloire, 23 ~i urm.
112. I /Jidem, 27.
113. Testament de Teodor Karabas, 59-64, · ~i il.lhonskie Document (ed.
BeZlYbr:tzov), 70-73.
114. 1\L"de·YOGUE, Syrie cenlrule: archileclnre civile et religieizse, dul-er
au V11-e siecle; GAHNIER ~i AMMAN, L'habitation lmmaine (cap. 14:
Civilisation byzantine et son influence) : BEYLIE, L' habitation byzan-
tine, 32-39; J. LASSUS, La vie economique dans la :>yrie /;t:umtine,
· A.C.E.B.~· VI, Paris, 1948.
115. GARNiER ~i AMMAl'\, op. cit., G73.
116. DE :BEYLIE, up. cit., 32-39.
117. J. bASSUS, Anlioch-ori- the-OJ'Onies, I. The exwvation of 1932,
Mozaicul de la Yakto).
118. Ibidem, fig. XI; a se vedea mai sus, 31.
119. J. LASSUS, Une villa de plaisance d Yakto, Princeton University, 1948,
Anlioclz. II, 95-107 9i .137.
120: F&ELLOS, Disconrs ... , ep. 21, 18; KOUKoc;LES, La maison by-
zrmtine (in lirnba grcaca), 87-f!1.
121. Cm'n o demonstrcaza anecdota fetei arse de vie pentru faph:l- c:'i a
scuipat de la un bale on, de unde privea convoiul funebru al unci tmpiira-
tese, M.B.E.I-I. (Institutions), ed. 1970, nota nr. 478.
122. De BE"l."LIE, op. cit., 56 ~i urm. ~i pl. XXIX (planul Com,Lmtino-
polului ·din anul 1450 ; case prevazute cu terase iar deasupra cu' eupole
~i eli. turnulete); KO(TKOULES, op. cit., 34; DIEHL, Mum>el d'A.rl
byzanlin, 426 ~i urm.
123. ROUKOULES, op. cit., 91.
124. I /Jidem, 103.
12fi. DIEHL, op. cit., 427; KOCEOULES, op. cit., 118 ~i urm.
126. KOUKOULES, 99-102.
127. Ibidem, 100, 129·; de cxemplu la ?vristra, REYLIE, 83.
128. KOUKOULES, 132; Basiliques Tck !'x•n),u~.X, ed. Heinlbucb, I,
13;
129.KOlJKQULES, 90, 1i32-138; THEODOHET, Jiisloire ecclisiasliqlle,
ep. ·18)< 20.
130. KOUKOULES, 102 ; Conciliul in Trullo (692), canon 73.
131. Ji;idem, 104: &igneur, benis l'entr(e et Ia sortie, Amen. Cf. cultului
Panuglliei Portailissa la u~a milniistlrilor.
132. C.I.C.I., nov. 58-131; LEON VJ, Novelles, nov. 4, 20-25.
133. PSEUDO-QODII\US, L!e o{ficialibus palotii, 6 (P.G., 157, 51); D. G. G.
' . I
E~lW\IOO"t:<l:O'WV.

134. DJE:HL, Manuel d'Att byzantine, 426 )i urm.; BEYLll~, op. cit.,
72_:75 ..
135. BEYLIE, 76, 140.
136. D'I'RI-IL; 427.
137. BEYLIE, 75 (dupii · cxploriirile lui G. l\IlLLET, Les moncsU:res ei
. les eglises de Trebizond ). .
138. GUlLLAND, 1'lz. Melhochiih>. Description de son palm's par lui meme
RE.G., XXXV, 1922, 86~9:1.
139. BEYL.IE, 84-:--94.
140. G. MILLET, Le monasli:re de Doplmi, }Jl. XV lii.

442
141. La Icl, In limpul somnului lui Alcxios Conmcnul ~i al Irinci (Anna
COMNENA, Alexiade ), II, 70, o scrvitoare indeplinca aceastli sarcina.
142. KOUKOULES, La maison byzan!ine, 119; THEODOR PHOOHOMOS
Pocmcs prodromiques (cd. Hesscling-Pcrnot), 203, IV, 27; ·aEYLIE,
op·. cit., 195.
143. D.A.C.L., II, 1910, 894-89(1, fig. 1556-57.
144. Catalogue de /'Exposition d'A1l byzanlin de 1.931, nr. 563.
145. A .. 1\IUNOZ, L'Arf bzJzantine a /'Exposition de Grotlaferrata, 182 ~i
urm.; STRZYGO\VSIZI, Das orientaliscl!e Italien, 1908, 12.
146. G. de JEHPHANIOK, in M. Scl!l., 416 ~i urm. .
147. L. BREHIEH, Le coffret byzanlin de Reims et les co{fieis d'ivoire a
ro,>eltes, 265-282.
148. C. D., 1933, 102; CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL,
De caerimoniis aulae byzanlinae,. 594, 9. ·
149. ASTERIUS, Homilies, 209; Sfintul lOAN HRISOSTO~I, Jlomclies,
P.G., 57, 289, 509.
150. 'Vie de sainl Filaref le 111isericordieux, 136 ~i urm.
151. BEYLIE, L'l!abitalion byzantine, 187-189.
152. Ibidem, 187, 2; CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL,
op. cit., II, 57.
153. BEYLIE, 186.
154. l !Jidem, 190-102; L. BREHIEH, L'Art cl!retien. Son dem~loppcment
iconograpl!ique, I, 311, pl. 70; II, 131, 130.
155. A se vedea acestc cuvinte in D.G.G.
156. DALTON, Byzantine ATI and Archiiology, 607-()09; D.A.C.L., VIII,
111:3, 6607-6630 (un adeviirat bcstiarium).
157. (Liturghia Sfintului Vasile). D.A.C.L., 1111 ; nr. 54; accc.a.5i formula
pe o lampa din Gerasa (Arabia), datata ln744-745. Mgr. DEVHEESSE,
Le patriarcat d'Anliocl!e ... jusqu'd Ia cimqzzcle arabe, 224. ··
158. D.A.C.L., VIII, 1086 ~i urm.
159. 1\Iuzcul din stambul, catal. nr. 270.
160. G. SCHLUMBERGER, Un polucandilon byzantin, B.Z., II, 441-
443; D.A.C.L., XIV, 1939, 1356-1360.
161. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cit., app. I;
BEYLIE, L'l!abilalion byzantine, 194; G. SCIILUJ\IBEHGI>:H,. Nicefor
Focas, 417. ·
162. THEODOR PHODROMOS, Poemes, vcrs 54.
163. luidem, vers 24 ~i urm.
164. CO-"'STANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, app. J, 87(/ 9i urm.
\v·. ALT1viANN, Die Arbeiten zzz Pergamon, A.M., XXIX, 1904, 204
~i urm. (ustensilc descoperitc en ocazia sapaturilor din annl ,19b2).
165. G. SCHLUMBEHGEH, Nicc{or Focas, 417.
166. Catalogue de /'Exposition d'AIIf,yzantin de 19.'11, nr. 424; DUTHUIT-
VOLBACH, Art byzantine, pl. 55 a.
167. DALTON, Byzantine Art and Arclu1ology, 12 (greutate de bronz cu
cfigia lui Fokas).
168. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, app. I; G.
SCHLUMBERGEH., op. cit., 417.
160. crz)J,[oc 'l'OU xouxoup.tALou. R. GUILL4-ND, Sur quelques ·•tel"ins. du
Liure des ceremonies, R.E.G., 1045, 199 ~i urm.
170. J. LASS US, Antioch-in-tlle-Orontes, 140; HOLMES, The age; of Jzzsti-
nian and Theodora, I, 86; H. WEISS, J(ostlimkzmde. G.escllir-.hie der
Tracl!l zmd des Geriiihes im 1\fittelalter, II, 23.
171. J. LASSUS, op. cit., 153, nr. 11, 39, 48, 49.

443
, 172. Ibidem, 153, nr. 12, 14, 24, 25; HOLMES, J'he age of Justinian and
Tl!l'odora, I, 87.
173·. C. Th., X, XXI, 1; Testament de saint Gregoire de Nazianze, ;6, 258.
174. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGEI'\ETUL, op. cit., I, 34 (V,
1, I 132).
175. J. LASSUS, op. cit., nr. 14.
176. Testament de saint Gregoire de Nazianze, 250-263.
177. Dupii o preclicii a lui Theodoret, episcop de Cyr, mort in arml 458,
P.G., 83, 617; BREI-IIER, L'Arl clzretien. Son developpemmt icono-
graphiqne, 60; Testament de saint Gregoire de Nazianze; cf. 1/Adora-
tion des. 1.\/Iages, pe .rochia Tcodorei de la San'Vitale din RaYenna.
178. PROCOPIUS din CESAREEA, De Bellis, Vand. II, 26; D.A.C.L.,
I II, 19H ; DIEHL, Ravenna (, V illes d'art celebres").
179. J. LAS SUS, op. cit., 132 ~i urm., 154, nr. 10, 18, 45. . )
180 . .J. EBERSOLT, Les arts somptvaires de Byzance, 42: DIEHL, La
peinlure byzantine (!n Hisloire de l'Arl byzantine), pl. 7.
181. DIEHL, op. cit., pl. 10.
182. F. CUMONT, L'uniforme de la cava/erie orientale el le costume byzari-
liiw, :HH.
183. N. KpNDAKOY, Les costumes orientaux a la cow· byzantine, 19 ~.i
nrrn. ~i A.C.E.D., Bucure~ti, I (1924) (stofe de Mozat ~i de Bamberg).
184. CONSTANTIN al VII-lea POHFIROGENETUL, I, 97; EONDA-
KOV, op. cit., 12-16.
185. 'PSEUDO-CODINUS, De officialibus palatii, IV, 17, KO?\D.A..KOV,
op. cit., 40 ~i urm.
18H. PSELLOS, Disc'Ours .. . , V, 161; KOUKOULES, Sur quelqu:es vete-
menls byzanlins, IV, 9,1 ~i urm.
187. H. W,f:ISS, Rosliimkunde, Geschiclzle der Traelzt und des Geriillles im
Millelalier, II, 72-74, fig. 34 ~i 35. Inaltii demnitari purtau pantofi
cu talpa rigid a, decupal,i in fali\ (campagia ), iar cavalerii cizme (lsan-
gia) ~i, in seeolul al XII-lea, eleganta incanaminte ·cu virfullmig
[J.czzpuv;IJ"rLx&, Satire conlre les lzigoumenes (tract. Jeanselme ~i Oecoma-
nos), vers 6.
188. Vie de saint Filarel le Misericnrdieux, 1350; THEODOR PRO-
Dl~OMQS, Poemes, 62 ~i urm.
180. LUlTPRAND, Relatio de legalione; H. WEISS, op. cit., II, 81 11i
urm.
190. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGENETUL, append, I, 9-10,
9i II, 2 (P.G., 112, 884 ~~ urm., 984 ~in. 77).
191. ADONTZ, Notes armeno-by:anlincs, B.N., 1935, 169-170 (plan~ii
in culori).
192. If. \VEISS, op. cit., II, 81 \'i urm.: BENIAJ\liN din TCDELA, Voya-
ges.
193. EUDE DE DEt:IL, De Luclovici VII profclionc in Orienlt:m, IL
194. NIKETAS CHONIATES, Ilisloire, P.G. (139, 140), Alexios H, ll,
Andronic, 1, 2.
195. P:SElJDO-CODH\US, lJe official! bus polatii, nola de Gretsu, 223.
196. TH., SCHMITT, Kahrie-Djami, 89, pl. 58.
197. Paris, gr. 2144, secolul a! XIV-lea, fo 1l a; J. EBERSOLT, La
miniature byzantine, pl. L Vlll.
198. NlKEFOR GREGORAS, Histoire IOmaine, XI, 11.
199. PSEUDO-CODINUS, op.cil., VI, 50 ~inotalui Gretser, H·3; D.G.G.,
crxapr:tv!x6~; H. GUILLAND In B.N., 1948, 127 ~i urm.
200. ADONTZ; Zoe. cit., 44.
201. G. K:EDRENOS, Synopsis, II, 614.

444
202. Paris, Coislin, 79, 2; Sp. LAM. BROS, AdJY.WfL<X ~u~rxvnvi,i.._,
rxu-roxpoc"i"opwv (Album des emperwr ), pl. 64.
203. PSEUDO-CODINUS, op. cit., 3-4; GUILLAND, loc. cit., 45.
204. Supra, p. 42; EBEHSOLT, Les arts somptuaires de Byzance, 126.
205. Ibidem; PSEUDO-CODINUS, nota de Goar, 252; NIKEFOR GRE-
GORAS, Histoire Iomaine, VI, 4. _
206. PAGHYMERES, Histoire, VII, 21. Pieptanatura .marelui Iogotbet
Teodor Muzalon, pe Ia anul 1282.
207. NIKETAS CHONIATES, Hist-aire, 229; NIKEFOR GREGORAS,
op. cit., VII, 8.
208. EBERSOLT in R.A.A.M., 1928, 130-136; A. PAPADOPOULOS,
XCY.[LZAAOGUXLOV in E.B., 1928, 293 r;;i urm. (Acela~i termen putea sa
indite bonete destul de diferite, cum este cea mai veche mitra papaHi.)
209. C. ENLART, Le costume (M:anuels d'archeologie fr. III), 169, fig.
160-162; G. MILLET, •Monuments byzantins de 1Vlislra, pl. 90, 4 ~i
152, 4.
210. PROCOPIUS din. CESAHEEA, Anecdota, VII, 9; KOUKOl:LES,
La coiffme des byzantins, 14.
211. L. 13REHIEH, Nouvelles recherches sur l'llistoire de la sculpture byzan-
tine, pl. 31 ~i 33.
212. Tot a~a era ~i In Italia dupa anul 1815 ~i in Franta sub Napoleon
al III-lea.
213 ,KOUKOULES, op. cit., 4 ~i urm.; Conciliul in Trullo (692), cm"m 6.
214. MAZAHIS, Dialogos nekrikos (Coborirea in In fern), 135.
215. Vie de saint Etienne le Nouveau, P. G., 113 (pare suspect).
216. TEOFANES, Continuatus, XVII, 107-10H; J. B. BUHY, History
of the Eastern Roman Empire (802-867), 121.1.
217. L. BREHIER, Le scllisme oriental du XI-e siccle, 184 ~i urm.
218. De l.inde ~i folosirea frecventa a epitetului ~C£p~&. ...o~ trecut In limba
romana (barbat), in opozitie cu eunucii, spini.
219. ANNA COlVINENA, Alexiade, XII, 7, III, 77.
220. DIEHL, Un voyageur espagnol a Constantinople, Per6 Tafur, 119-
120.
221. H. \VEISS, J{ostiimkzmde. Gesclliclzle der Tracllt und des ,Gerathes im
M:ittelalier, II, 76. Cf. Naomi MITCHISON, Anna Comnena (portretul
Annei Comnena reconstituit dupa texte ; voal asemanator cu eel ai
Madonelor).
222. L. BHEHIEH, La sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. LXV;
DUTHUIT-VOLBACH, Art byzantin, pl. 60.
223. KOUKOULES, Sur quelques vetements byzantins; 1939, 142-164.
224. Sfintul IOAN HRISOSTOJ\I, Homelies, P.G. 5H, 520. (Contre les
, femmes qui frisent leurs cheveau'x elles ornenl d'or.); Sfintul GHIGORE
din NAZIANZ, Homelies, 884.
225. G. SCI-ILUMBER GEH, La journee d'une .. eleganle a Antinoe. Lectures
pour tous, II, august 1900, p. 963-972.
226. MOLINIER, Melanges G. Monod, 61 (pieptanatura Gallei Placidia,.
diptic de la 1\ionza).
227. KOCKOULES, La coiffure des byzantins,,21 ~i mm.
228. Ibidem.
2-29. Ibidem, 21 ~i urm.
230. Vie de saint Filaret le Misericordieu::c, 121.
231. KOUKOULES, op. cit.
232. PSELLOS, Cllronograpllie, VI, 66; I, 149.
233. Texte din secolul al VI-lea ptna In sec cluJ al XII-lea, In KOl:KOULES,.
op. cit.
:234. EUSTH.ATL\DES in E.B.. 1931, 42-'-16.
235. C.. J., XI, 12; H. MONNIEH, Des nouelles cle Leon le Sage, 115.
236. E. MOL INJEH, Histoire gfmeralc des arts appliques a l'induslrie 45.
237. DALTON, Byzantine Art and Arcl!iiologiJ, 35; L. BHEHIEH, La
sculpture et les Arts mineurs bqzcmlins, 44-45 .
.233. BREHIER, op. cil., pl. LXXIII, LXXIV (se.colele VII-XI).
DUTHTJ!T-VOLBACH, Art byzantin, pl. 49 A; G. SCHLUMBEHGEH
ln A.I.C.H. 1905, 139 eyi unn.
239. G. SCI-ILUMBEHGEH in B.Z., 1893; FHOLO\V in R.E.S., 1941
(Vatopedi, sec. al X IV -lea) .
.240. Iustinian, Teodora ~i suita lor, la San' Vitale din Ravenna.
241, BIELAIEV, Fi/mles byzantines, 49 ~l urm., ROBEHT de CLAHI,
La conquesle de Constantinople, 95; KAL lNTINSKII, La question des
fibules en I?ussie, 1\I.O., I. 377-386. ·
242. Vie de saint Filaret le Jtlisericordieux, 13.8 ~i urm.
243. De la cuvlntul an lie &p,cr"C"OCu) cu m{mlnc rsu[J.:X"C"IX, lldrrv:x, x:xtcru!Ln:om:x
"C"tuv ~u~ry;v"vwv. (Diners, soupers el banquets),, E. H., 1932,p. 97-99.
244. LUITPHAND, Relatio de legatione, II, 32 (rcmarca ingustimea fetei
de masa impcriale).
245. EUSTATHIOS din SALONIC, Opuscula, P. G., 136, GG4, D; D. C.
HESSELING, Essai sur Ia civilisation byzantine, 247.
246. PROCOPIUS din CESAHEEA, Anecdota, 61, 15. In rep1·ezentarea
Cinci, lis us ~i Apostolii slnt culcati in jurul unci mese in forma de sigma.
247. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, De caerimoniis
aulae bizaniinae, II (V ogt, II, 57).
248. Anna CO:\INENA, Alexiade, X II, 9, 7.
249. Diners, soupers et banquets, E.B., 1932, 130 ~i urm.
250. Ibidem, 105 ;;i urm., 129 .
.251. DALTO:\T, Byzantine Art and Archiiology, 567, 573; DUTHUIT-
YOLBACil, Art bywnlin, pl. 53 B.
252. G. de .JEHPIIANION, La Voix des 1W.onumenis, II, 24,1 ~i urrn.
(istoric al folosirii fnrculi~ei).
253. I-IATZlDAKIS, Coulcaux ct fourclze/les, 1909, 110 ~i urm.; JEHP-
Hi\NION, J.es eglises rupesiies de Cappadoce, pl. 65, 7; 101; 177, 2,
281, 1. iVIInerul se term ina uneori printr-un bllion circular.
251. PlEHHE DAMJ"EN, Inslitutio monialis: ,(zrrcinulis aureis alque bi-
denlibus" (c:lsiitoria lui Domenico Silva cu o fata a lui Constantin
Dukas, 10,19); Th. USPENSKY, Le proces d'Izercsie de .Jean Jlalos,
23 si urm.
255. I-1: BOlU>HO:H, Peinltzres des manuscrils grecs de la Biblioteque Na-
iionale, 236 (Comcnt. Ia lov, Paris, gr. 135, 9 a, a. 136&); DIEHL,
Jllanuel d'Art byzanlin, 880, fig. 4:35; STHZYGOWSKI, Die miniatu-
ren des serbisclzen Psalter, 'Hl, pl. XXVIII; G. MILLET, 1\ionuments
by:anlins de Mislra, pl. 120; DIEHL, La peinlure bywnline, pl. XLVIII
(fcstinul lui lrod).
256. KOUKOULES, in E. B., 1933, 108 ~i urm.
257. Se va studia in cap. VII.
.258. DALTOc\", op. cit., 606 ~i urm. (fragmente din Baouit).
259. Ibidem, 609 ~i urm.; D.A.C.L., III, 2463, fig. :1240.
260. Catalogue de l'Exposiliowd'Arl byzanlin .de 1931, nr. 626.
261. L. BI1.f:! HEn,' La Sculpture etles Arts mineurs by:antins; pl. LXXV I.
262. l\I. R. DE:\IA~GEL, Contribution ala topographic de He/Jtlomon, 136
· ~i mm., BAXTEH, The Great Palace of the Byzantine .Emt~crors, 57 ~i
urm.
 263. EllEl'{SOLT, Les arts sompfuaires de JJyzance, ti ~i urih.; DIEHL,-
Manu'€1 d'lut /;!Jzantin, 710; SCI-lLCl\JBERGER, Le siege, Ia p.;ise·
•t le sa(; de ConstDnlinople par Its Turcs en 1453, I, 697; II, 421, 411,.
513. ..
264. THEODOR PRODHOMOS Poemes prodromiques (lui Ioan Conme::ml
vcrs 54- 63); DIEHL, Figures by::antines, JI, 54.
265. J. B. BURY, Tbc imperial adnlinislrative System in the ninth cen-
tury (Philoteos, cap. 3); I<OUKOULES, In E. B., 1933, 133. .
266. FISCHER, Fouilles de l'Uninasite de Princeton ll~ntiohia 19:33-·
36). .
267. Soti1c coniie les ?zigozzm{nes, 317-19; HIEROFIL (Calendrierde
regimes), JJ el. Schl., 217 ~i urm.
268. LUITI'BAND, Relotio de lcgrdione, 11, 139.
269. HIEHOFIL, Zoe. cit., Satire conlre les hiyoum cncs, :.;:.>A, :n.
270. HlEROFJL, 193.
271. Satire . .. , 328.
272. BUHY 0 op. cit., Philoteos, IV, nr. 760-51.
*i
273. Satire . .. ; 217 urm.
274. CORil'PliS, Inluudem Justini (ed. Partsch), vers R5-91; PARISET,
.H istoire de Ia soie. ,
275. LUJTPRAND, op. cit., h
276. Noms cf tspeces de pains, E. B., 1928, 36 ~i urm.
277. Satire contre les higoumcnes, 3il4.
278. KOUKOULES, Les bains aux temps bywntins, E. B., 1935, p. Hl4 ~i
200.
279. 1 bidan, · 106.
280. Sfintnl TEODOH STCDITljL, Leilres, P. G., 99, 689; KOliKOU-
LES, op. cit. 198; OHLANDOS, Architecture monaslique (In limba
greacii), 57.
281. H lEROFIL (Calmdricr de regimes), 193 ~i urm.
282. KOUKOULES, 214 ~i urm.
283. Ibidem, 206 ~i urm.
284 . .! bidem, 209 ~i unn. .
285. Ibidem, 211; Patriaii&:rpw. KoVO"T()(V'nVOum)lce:6l~, 168,5; CONSTAN-
TIN AL VII-LEA POHFIROGENETl.7L, De caerimoniis aulae by-
wnlinoe, append., 466, 4 (P. G., 112, 872).
286. KOUKOt:LES, op. cit., 206.
287. M.B.E.H. (Institutions), Cap. II, ed. 1970, 58-71.
288. A. HAMBAUD, Elude:; sl!r l'llistoire byzantine.
289. L. BRf:HIER, J.cs empereurs byzantins dans leur vic privce.
290. LE BLANT, Inscriptions cbretiennes de Ia Gaule, Aed. I, 7 (png. 32~
33), An. 12-13 (p. 82, 88-89); DIEHL, Justinien et la civilisation
byzantine ou VI-e sUcle, 17.
;?,91. CONSTANTIN a! VII-lea PORFIHOGENETUL, op. cil., IJ, 1 j
EBEHSOLT, Melanges d'llisloire el d'archeolcgie byzantines, 17.
292. Ll:ITPTIAND, Antapodosis, I, 11, 277.
293. 'Fie de saint Eulhyme, palriarche, I:X, 1-18, p. 27.
294. PSELLOS, Chronograpbie, XII (1, 59).
295. PROCOPHJS din CESAREEA, De Aedificiis, I, 7, p. 32; Anecdofa,.
13 (p. 88 ~i urm.). (Concordan\ii tntrc cele clouii texl>:: DIEIJL, Jus·-
tinien et ~a ciuilisalion byzantine au VI-e siecle, 17).
, 296. LEON IHACONUL, Ilistoires, III, 9.
297. PSELLOS, op. cit., I, '1; DIEHL, Choses el gens de Byzance, I, 3:13.
298. CONSTANTIN .a.l VII-lea PORFIROGENETliL, op. cit,, II, 15;
TEOFANES, Continua/us, 101-104.

447.
299. TEOF'AN~S MAHTURISITOlU L, Cl!ronographie, 4!:t7 ~j' urnL;
HEYD, Histoire du commerce dl! Lt!uont (trad. Furcy-Heynaud), 206.,
300. TEOFANES, Conlimzatus, op. cit., 248.
301. GHEORGHIOS KEDHENOS, Sunopsis, I, 1157; Vie d.e saint Eu-
thyme, parliarcl!e, XI, 8, p. 36.
302. LUITPHAND, Relalio de legatione, 29 (20 iulie 968).
303. ANNA COMNENA, Alexiade, II, 3 (I, 69), 1081.
304. TEOFANES, Contimzalus, op. cit., 368; A. VOGT, Basile J-er et la
ciZJilisation byzantine a Ia fin du IX-c siecle, 157 .
.3Q5. Vie de saint Huthymc, patriarche, IX, 1-8.
306, N. ADONTZ, Les Taroniies .en Armenie el a Buzance,
55. .
in B.N., 1935,

307. G. KEDRJ;:NOS, Synopsis, II, .176'; BEYLIE, L'habitation byzantine,

90 (reprezentarea accstci mese).
308. TEOFANES, Coniimzatus, 120-21. LEON DIACONUL, Ilistoires,
Y, 5--6.
309. DIEHL, Dans /'Orient byzanlin, 752 ~i urm .. ; I. D., Chases et gens de
Dg:ance, III, 231; PSELLOS, Cilronographie, 74--'7·5.
:uo. SOCHATE, Hisloire ecclesiaslique, VII, 22; SOZOM,ENE, Histoires
ecclcsiastique, Prefata ~i IX, 1 :·;.
311. TEOl''ANES, Continua/us, YI, 25, :Jll.
31:2. A. HAMBAUD, L'empire grec 011 X-e sii!cle. Constantin Po:r:firogene-
lul; G. MOHAVCSIK, By:anlino-illrcica, I : Die byzanlil'lischen Quel-
l en dcr Gcschichle da T iirkv iil ker, 204 ~i urm.
313. Vie de saint Eulhyme, patriarche, 10, ·p. 69.
314. Sp. LA:\1BHOS, Les bouffonli des empereurs byzantins (lnlimba greaca) ;
TEOFANES, Conlinnatus, 172, 88.
315. PSELLOS, Clzronograplzie, II, 38-45.
:316. Anlhologia graeca epigrammatum Palatina ·cum Planudea (ed. Stadt.
Iniillcr), III, nr. 82.
317. l'SELLOS, I, 30.
318. LEDEAU, Histoire du Bus-Empire (eel. revazuta de St-Martin),
IX, 222.
:319. SOCHATE, op. cit., VII, 22 .
.329. Po :- lo, cuvint tibetan, desemnlnd o minge din lcmn de salcie;
.la origini acest joe se pare ca ar fi fost un exercitiu militar de antrena-.
mcnt. Introdus in secolul al XVII-lea in India, la curtea Marclui Mo-
gul, de aici a trccut in Anglia in secolul al XlX-lea. (Insemnarc de Grou-
set, muzeul Cernuschi, care expune statuete chineze~ti cu jucatori de
polo din epoca Tang, sccolele VIII-IX); . , .
:32L TEOFANES, Continualus, rn; 43; CONSTANTIN al VIHea POR-
FIHOGEJ'\ETCL, De administrando imperio, IX, 17:l; EUERSOLT,
Legrand Palais de CoHslanlinople; 140 ~i urm.
:322. Lntles, jeux aihletiques, tournois, 114-117 (reprezentate, pe o minia-
tura persana din secolul al XV -lea).
3:2:3. TEOFANES CONFESSOH, Cluonographie, 455, 5; Mgr. CHHY-
SANTI-I OS, 'H Ex.xJ,~cr[x -;ou Tpx,;s~o':ivc ,~, 67. .
321. TEOFANES, Contimwtus, VI, :J!J7 (Ia () iunie 913, basileul Alexandru
a U\eut o hemoragie ccrebralii dupii o partidii ~i a murit dupii tlonii zile).
32:5. l'SELLOS, Chronographic, Vlll, 6-7 (I, 28-30).
32G. TEOFANES, Conlinuatus, IV, :l5, ~212 ~i urm·.; PSEUDOcSYMEON ,
Magister, Chronique, 71·4; PAHGOlF1.E, Les saints lviamas, I. H: I.,
IX, 1904, 273,
.327. F. CliAIANDON, Les Comnene, II, 7-8; TEOFANES; ContinutJ-
tus, V, 14-15, 218; G. BUCKLER, Anna Comnlma, 299.

448
:3:::8. EOFAKES, Conlimzatus, VI, 5, ·1D2: DIEHL, Dans /'Orient br;can-
tfn, 254 ~i'urm.
32\1. Fe:,ELLOS, Chronographic, VII, 72-73 (128 ~i urm.).
330. P.\HGOIRE, L'amour de Ia cwnpugne tt Byzance et les villas impe-
riales, E.O., 1 H08, XI, 15 ~i Hieria, I.R.I., IV, 1B99.
331. PHOCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, V, 3, 156; TEOFANES
MARTURISITOHUL, Chronographic, 186.
332. TEOF.ANES MARTL'HISITORUL, 196; TEOFANES, Continualus,
YI, 49, 18·i; PAUL SI.LENTIARUL, Poemes, 355-364 (S. G. MER-
CAT!, Rivisla di Sludi Orientali, 1924, a aratat cii adeviiratul autor a.l
poemului cste Leon Magister, care 1-a dedicat lui Constantin al VII-lea).
333. EBERSOL T, Constantinople byzantine ei lcs voyagezzrs du Levant,
33, 35, 39; STEFAN din NOVGOROD, Pelerinage cl Constanlfnople,
60 ~i urm.; BENJAMIN din TUDELA, Voyages, 47 ~i urm.; DIEHL,
f.·· .'cociele byzantine £l l'qor;uc des' Comnenes, 23-27; DU CANGE,
CJcn:lanlinopolis Christiana, J l, 1:30.
334. ~.!EYER, in B. Z., 1896, 75-111.
3:=l5. :·;IICEJAS CHONIATE::i, Histnirc, I'. G., 140, 236; CHALAKDON,
u[. cit., II, 648.
331'·. l\lEYEH, lac. cit.
337. . VASILIEV, Pero Tofur ... and his visit to Constantinople, Tre-
ti:ond and Italy, 111 ~i urm.
338. FSEUDO-CODINUS, De officialibus polutii, 17 (101); GUILA1':\JE
c' TYH, Historia remm in partilms II w;smarinis gestmwn, XX, 2
(985); SCHLL'MBEHGER, Campagnes du roi Amaw!J I de Jemsalem,
1906. 325 si urm.
339. M.B.E.I-( (Vie et mort de Byzance ), ed. 1969, 246.
340. Yezi mai sus, p. 36; G. BUCKLEH, Am1a Comnena, 46; aceea~i dela-
sare a armatei; ANNA COMNENA, Alexiade, VIII, 8 (149).
3 !1. :'rotocolul intrevederii sale cu BOHEMOND la Deaholis (1107),
A?..;:\A COMNENA, op. cit., XIII, 9 (III, 118 ~i urm.).
342. G. BUCKLER, op. cit., 49; A:'-JNA COJ\INENA, 7, XV, 11 (III,
234 ~i urm.).
343. ANNA COMNENA, In trod. XVI; ALEXANDHU SCH IBUL, Yo-
yage d Constantinople, 7 (II, 176); ANNA COMNENA, 4, 2 (III, 159).
El vina cu ~oimul, VII, 9, 1 (II, 117).
344. ANNA COMNENA, XII, 6 (III, 71).
345. Ibidem, VI, 7, 4 (II, 59).
346. Ibidem, XV, 11 (III, 230).
347. Ibidem, XV, 7 (III, 213-217).
348. DIEHL ~i GL;ILLAND, I./Europe Orientale de 1081 d 1453, 97-98.
349. IOAN KINNAMOS, Epitome, III, 16..
350. Ibidem, III, 15; NIKETAS CHONIATES, Histoire, Ill, 5; DIEHL,
La Societe byzantine d l'epoqne des Comnenes, 15; Ekphrasis despre un
turnir in N. H., t. V, 15 ~i urm.
351. IO;\N KINNAMOS, op. cil., VI, 5, CIJALANDON, Les Comnene,
H, 205 ~i urm. ·· ·
352. F:\:'fTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse a l'once;
CHc\LANDON, op. cit., II, 237 ~i urm.; KOUKOULES, E. B., 1932,
1-33 (analiza tratatului de cincgeticii).
353. GL:ILLAUME din TYH, Jlisloria rerum in parlibus transmarinis
[!c;!omm, XVIII, 25; lOAN KIN:\AMOS, Epitome, IV, 21 (37);
Cl!ALANDON, op. cit., II 453.
354. M.B.E.H. (Institutions) eel. 1970, 348~i urm.
355. NIKETAS CI-IONIATES, Histoire, Ill, 3.

29 - c 115 449
356. lOAN KINNAMOS, III, 17; DIEHL, La SocWe byzantine ,) /'cpa-
que des Comnenes, 32; NIKETAS CI-IONIATES, III, 5-7 (809 ~i
urm.); Sp. LAMBROS, Les bouffons des empe1eurs byzantins, 391 ~i
urm.).
357. NIKETAS CIIONIATES, III, 6-7 (900-912).
358. TEODOR al II-lea LASCAHIS, Oeuvres, ep. XIV; J. H. PAPADO-
PULOS, Teodor II Lascaris, 85-87.
359. PSEUDO-CODINUS, De offcialibZis palalii, XIV, 76-82; EBER-
SOLT, JYI.elanges d'histoire et d'archeologie byzcmtines, 99-100.
360. PSEUDO-CODINUS, op. cit., VI, 53; EBEHSOLT, op. cit., 82 ~i
urrn.
361. PSECDO-CODINUS, V; EBEHSOLT, op. cit., 16.
362. PACHYMEHES, Histoire, IV, 14 (729).
363. H. GUILLAND, Essai s11r Nikefor Gregoras, 8-10, 283 <;;i mm.;
F. FUCHS, Die hoheren Sch11len von ]{ontanstin·opel im Mittelolia, ()2
si urm. · ··
364: NIKEFOP. GREGORAS, Histoire romaine, XI, 4-5; IOA~ CAN-
TACCZINO, Histoire, I, 5.
365. lOAN CANTACUZINO; IV, 4; NIKEFOR GREGORAS, 11.
36!3. A. VASILlE.V, Pero Ta{11r ... , 92-95.
367. '\IAJ\;l.'EL al II-lea PALEOLOG, Oeuvres, ed. Berger din :Xivrey ;
lia/.oc~oMywx xo:l Hs),onov\r~rncxx&: Docwnents inedits rassemblfs par
Sp. Lan1br os, 3. ,
368. De excmplu capetcnia gofilor, Atanaric in anul 381, JORDANES,
De 01 igine actibusque Gollwmm, 28.
369. FOCCHEH din CHARTRES, Gesta Francorum Hierusalem e:cpugnan-
tiwn, 331.
370. VILLhHAHDOUIN, La conq11ete de Constantinopole, I, 128; ROBEHT
DE CLARI, La Conqueste de Constantinople, cap. 40.
371. ANDREAS in l'vlelron (revista de statistica), decembrie 1920, 6.
372. PSELLOS, DiscollTs ... , V, 229 ; BESSARION, in Documents ine-
di/s rassemblcs par Sp. Lambros, III, 289; DIEHL, En lv!Cdileranee,
372.
373. Scrisoare redactata in anul 1406 dupa misiunea sa diplomatica la
Londra, MANUEL CHRYSOLOHAS, Correspondance, IX, 393; DI-
EHL ~i GUILLAND, L'Europe Orientale de 1081 c1 1453.
374. Aluzie Ia caderele de marmura de la Proconez.
?75: Statiuni ale Bosforului, suburbia Chrysopolis (Scutari) ~i Apele dulci
din Asia.
376. ABOlJLFEDA, Geographic, XIV-e sii!cle, trad: Reinaud, t. 2, 315
sl urm.
377. ·P. MEHIMEE, Et11des sZir les arts all Moyen Age, 335 ~i umi. ;A.
VASILIEV, Pero Tafur .. . , 113; BEHTHANDON DE LA BROQUI-
ERE, Le voyage d'autre mer:, Y a beaZICOZl[J plus v11yde q11e de plain"
378. PSELLOS, Chronographic, 393.
379. M. R. DE!Vl.ANGEL, Contribution c1 Ia topographic de l'hebdomon,
23. ,
380. Patria, ed. Preger, 1907.
381. DEMANGEL, op. cit., DEMANGEL ~i MAMBOURY, Le q1wrlier
des 1\llanganes et la region de Constantinople.
382. A.C.E.B., VI, Paris, 1948, t. II, p. 21: A. GABH.IEL expune ,pro-·
iectul de ·creare a unui pare arheologic Ia Istanbul".
383. A.C.E.B., Paris, 1948, T. II, 243-253; E. MAMBOUHY, Contri-
bution a la topographic gfmerale de Constantinople par l'etude du modele
de la ville.

450
384. Pentru a aprecia importanta acestor rezultatc cste suficient sii se
faca referinta la planul lui Mordtmann, publicat in anul 1891 in Re-
vue de l'Art chretien.
385. kotitia Urbis Constantinopolitanae, eel. Seeck.
386. TK\IISTIOS, Orationes, orat. XIII; DIEHL ~i MAHCAIS, Le monde
oriental de 395 cl 1081, III, 6.
387. A::\DHEADES, loc. cit., p. 73.
388. PROCOPIUS din CESAREEA, 1inecdota, 32.
389. DIEHL, Justin/en et Ia civilisation byzantine au VI-e siecle, 432 ~i
UI'HL
390. 1LB.E.I-I. (Vie et mort de Byzance), eel. 1969, 54.
391. Ibidem, 77. De la 398 la 751 se apreciaz:'f ca au existat cinci cutre-
mure de pamint importante, cinci epiclemii de ciuma ~i numeroase
ra.:>;coale, printre care Hascoala Nika in anul 532, care a clistrus centrul
. ora~ului. ·
392. H. JANIN, Topographic de Constantinople byzantine, 225 (morminte
imperlalc clescoperite in anul 1 929).
393. ZOi'\AHAS, Epitome, II, 289; G. KEDRENOS, Synopsis, 856 ~i
urn1.
394 . .\,~ILLEHARDOUIN, La conquete de Constantinople, nr. 247.
395. IOAN CANTACUZINO, Hisloire, lV, 8.
396. DCKAS, Chronique zmiverselle, cap. 20; G. PHRAl'<TZES, Chroni-
que, I, 38; LAi'viBHOS, N.H., XII, 170-172.
397. CHITGBUL DIN IMBHOS, De rebus gestis 1'.1echemetis, II, I, 66;
PEAHS, The destruction of the Greek Empire, New York, 1903, 198 ~i
urr~1.

398. ?atria (eel. Preger)·, II; Diclionaire des Apocriphes de /'Ancien et du

l>~otweau Testament (tract. Migne), I, 27.
399. TEOFILACT SIMOCATTA, Histoire (eel. din Boor), VIII, 4; TEO-
FAKES MARTURISITORUL, Chronographic, 236, 28; DIEHL, Cha-
ses et gens de Byzance, III 771.
400. DIEHL, Figures byzantines, I, 305.
401. Patriarhul Anton Cauleas este fiul unui solclat frigian eri1igrat la
Constantinopol. (LOPAHEV in V.V., XVII, 148): JOSEPll LAUHENT,
l'Armenie entre Byzance et l'Jslal(!, 190-194. In anul 778 cei cinci stra-
tegi ai Oricntului purtau nume armene~ti. ·
402. M. LEHOY, Un papyrus armeno-grec, in B.N;, 1938, 513-537.
403. A. VASILIEV, The mssian Attack of Comtantinople in 860, p. 229.
404. R.K.O.H., 549, 556; PARGOIHE in E.O., XI, 1908, 203 ~i urm.
.
405. GERMAINE HOUILLARD, Leon Refalas, in B.Z., 1930, 444 ~i
urn1.
406. A. se veclea cap. IX.
407. CHALANDON, Les Comnene, II.
408. H. LOPEZ, l'origine des colonies commerciales permanentes dans le
Levant byzantin et modern~ A. VASILIEV, The opening Stage of the
Anglo-Saxons .. . , A.LK., 1935.
409. KIKETAS CHONIATES, J-Iistoire, VI, 2: ,Functionari straini care
mqi mult bilbiie limba greaca clecit o vorbesc"; GUILLAUME din
TYR, Histoira renzm in partibus transmarinis gestarum, XXII, 10.
410. LOPEZ, op. cit.
411. YASILIEV, Pero Tafur .. . , 91 ~i urm.
412. 0. TAFHALI, Tlwssalonique au XIV-e sii!cle, 43.
413. Erima solupc cste acceptata de majoritatea istoricilor; cea de a
cleuu este o ipoteza a lui JVIOHDTJ\!IANN (Esquisses ... 60 ~i urm.)
potrivit ciireia u~a de Aur era rezervata exclusiv basileului.

451
 4.H. l1.NTON, arhiepiscop de Novgorod, Le lilire du pelerin; EBERSOLT,
Constantinople byzantine cl les voyageurs du Leuant, 36.
415. HOLJ\IES, The age o,f Justinian and Theocbra, I, 142-148. .
416. H .. GUILLAND, Autonr dn Livre des Ceremonies de Constantin Por-
phirogen2le, La Mese, A.C.E.B., VI, Paris, 1948 t. II, 171-182.
417. Livre du Pre{et, 25 (41). ·
418. EUDE DE DEUIL, De Ludovici VII profectione in Orienlem, 4.
419. :'dERIMEE, Elude sur les arts an 1\'[oycn Age, 356.
420. IBN BATOCTA, Voyages, II, •l:ll: EBERSOLT, Constantinople by-
:ontin et les voyayenrs du Levant, 43 0i nrm.; KODKOlJLES, Al 63ot xoct
ot ~F·~ol.o~ TW\1 ~U~OC\ITL'J(•Wrr6),i;wv, striizile ~i pietelc ora~elor bizantine)
E.B., 1948.
421. VASILIEV, Pero Tafnr .. . , 106.
422. Epistolii ciitre basileu, B.H.L., V, vers 23-149.
423. ~TEFAN D1N NOVGOROD, Pi!lerinage a Constantinople, 115.
•1:2•1. ZOSIMUS DIACONUL, Pelerinage, 201.
'12:). VASIL!EV in :\!.. D., I, 295; de acela~i : Hisloire de /'Empire byzan-
lin, n, 323.
4:213. VASlLIEV, Pero Ta{ur ... , 109 9i M. D., I, 326; PatJia (eu. Preger),
185, 1ii'l.
427. \i AS JLJEV 1n B.N., 1932, 110 ~i urm.
4.28. J\l. D., I, 294 eyi urrn. ·
42\J. PHCCOPIUS din CESAREEA, B. G., III, 258; IORGA, Hisl1>ire
de lu vie byzantine, I, 15\l.
,;:io. IHEHL, Justinicn ct Ia civilisation byzantine, 435 ~i urm .
.J.:H. SOCH.ATE, Fii::loire ecclesiastique, V, 20-21; SOZOMENE, Hisloire
cu:lcsioslique, \ I J, t:, 12-17; TII.EODORET, Hisloire ecclesi<cstique,
V, 16; HESSELING, Essai sur la cwilisalion byzantine, 124.
432. HOLMES, The age of Justinian and Theodora, I, 89; KOUKOtTES,
Les l:ains OllX temps byzantins, 216 eyi urm. -
433. BENIA:VllN din TUDELA, Voyages, 49-50.
134. EliDE DE DEt'IL, lJe Ludovici '\'II profeclionc in Orient em, 66;
G. MERCATI in B. Z., 1897; F. COGNASSO, Partili poli!ici e lotte
dinasliche in Bizanzio alla mortc di Manuele Comneno, 241.
43S. BENJAMIN din Tl.'DELA, 49-50.
436. DIEHL ~i GUILLAND, L' Europe OI'ientale de 1081 a 1453, p. 93-94.
437. HARCN BEN JAHJA, Recit (de prizonier de n1zboi), 222 ~i nrm
438. COGNASSO, op. cit., 278.
439. CHALANDON, Les Comnene, II, 233; NIKETAS CHONIA TES,
11isloire, VIII, :3.
4AO. Vie de saint Eticnne,le Nouveau, 1077.
441. DIEHL, Clzoses et gens de Byzonzce, I, 82-84.
442. I. D., .Manuel d'Art byzantin, 303, fig. 152.
443. Vatic, gr. 1162, 69 Y; L. BREHIER, Les miniatures des Homilies
du moine Jacques et le lhetitre religieux a Byzancc, 16, pl. VI, 4.
444. CONSTANTIN al VII-lea PORFIHOGEI':ETl'L, De imagine Ede-
ssa, 21-23; VASILIEV, Vizantiia i Arabii za Vremia Makedonskoi
dinastii, II, 250 ~i nrm.
415. CONSTANTIN al VIIclea POHFIROGENETUL, De caerimoniis
aulae bizantinac, IT, 19; VASILIF:V, op. cit., II, 35-37.
445. DIEHL, Dans l'Orient byzantin, 298-308. (16 august 963); BEY-
LIE, L'lwbitation byzantine, 110.
447. EBERSOLT, La Miniature byzantine, XLIII, 2; DIEHL, Clloses et
gens de Byzance, I, 757.

452
 448. ANl':JA COMNENA, Alexiade, )}Il, 6 (III, 72-73); CHALANDON,
Les Comnene, II, 22. '
449. Claudiani carmina (in Europium II pe !a anii 326-354); Sfintul
IOAN HRISOSTOM, Homelies, prima omilic despre Lazar, text ~i
traducere de CONSTANTIN al VII-Iea PORFIROGE:NETUL, De cae-
rimoniis (coment. II, 135).
450. CONSTANTIN al VII-lea ... , op. cit. (cornent. II, 134).
451. Muzeul din Constantina. BERNARD in B.A.C.T.H., 1906.
452. Vie de saint Etienne le Nouucau, 1172.
453. R. GHOUSSET, Hislo,ire des croisades et du royaume franc de Jeru-
salem, 44 ~i urm. I se atribuiau o mie de cai pe care 1i hranea el insu~i
cu grin ~i cu fructe.
454. Patria (ec!. Preger), I, 14; EBEHSOLT, In B. N., 19~l1, 560 ~i urm.
455. VASILIEV, The Monument of Porphyrius, 40 ~i urm.; EBERSOLT,
!nH.A., 1911, I, 76 ~i urm.
456. VASILIEV, op. cit., 40 ~i urm. (32 epigrame despre Porfirius). A
se vedea bibliografia sa reconstituita de VASILIEV in D.O.P ., IV,
1948, 41 ~iurm .. ; Actes des 42 martyrs d'Ammium.
457. G. MILLET, Les noms des amiges dans les aclamations de /'Hippo-
drome, 279.
458. Stofi\ provenitii de Ia Aix-la-Chapelle, L. BEEHlER, La Sculpture
el les Arts mineurs byzantins, 99, pl. LXXXIV.
459. El se numea Bassois ~i era nobil prin na~tere. Actes des 42 martyrs
d'Amorium, rcdacpa V. V., XVII, 81.
460. TEOFANES, Continua/us, Mihail, 21; A. HAl\IBAl:~D, L'Empire
· grec em X-e siCcle. Consianlin PorphyJOgenete, 12; J. B. BOHY, A Jlis-
tory of the Easlan Ramon Empire, 162; A. VOGT, Basile 1-er tl Ia
civilisation byzantine a lo fin du lX-e sii:cle, 7.
461. C.I.G., IV, 8703.
462. BA!'..:DCI'\I, Imperium Orientale siue ontiquilales Constunlinopuli-
lan-ae, I, 43.
463. Gh. TEXIER, Elude sur Ia topog/(lpbie de l'Hippodrorne, in H.A.,
1845,. 152.
4tl4. EHERSOLT, Conslanlinople byzantin.e et les voyogeurs du Levant,
G3, 87-89.
465. PANVINIO, De ludis circensibus, \~enc\ia, 1600; BANDCHJ, op.
ciL, ll, 664; BEYLIE, L'habilat'ion byzantine, 57 ~i urm. pl. XXXII.
466. Obscrvapa autorului, misiune 1910.
467. D.A.C.L., VI, 1925, 2837.
4G8. M.:\MBOt:rtY ~i WIEGAND, HaiserpaUiste von Eonstanlinopcl.
4(39. 'in schimb HOBEH.T DE CLARI (La conqucste de Constantinople,
'88) a Yiizut un ,masiere"* 1nalt de 15 picioare yi larg de HJ purtind
statui. Au existat, prin urmare, modificilri dupa anul 1204.
470. EBEHSOLT, Constantinople tyzaniine, 56, ::l; de !'leela~i: Le Gwnd
Palais de Constantinople, 49-51, 151 ~i unn.; .J. LABAHTE, Le Pa-
lais imperial de Cons{anlinople ei ses oumds, 1861.
471. EBERSOLT (Le Grand l'alais de Constantinople, 17) citeaza el
lnsu~i acest txet. ,
472. PIGi\!'<JOL, A.CE.B., II, Belgracl, 1926, ~i B.N., Hl36, 383; COX-
STANT IN a! VII-lea POHFIHOGENETtL, De caei imoi\iis ... , II,
77 ~i VOGT, Coment. II, 119-122, ~i B. N.; 1936, 476-485.
473. VOGT, Zoe. cit.
474. D.A.C.L., VI, 2393.

* l\Iuraille (term en folosit In franceza Yeche) = zid_ gros. ~n. trad.)

4.53
 4i5. Ch. PICARD, La Sculpture an!ique, Il, (Origines de la sculpture by-
:unline ), 476.
47(). P fGANIOL, Zoe. cit. La noma de ascmenea loja magistratului care
prezida jocurile era sep;u·ati\ cle loja imperiala. La Constantinopol
prezident era Prefcctnl Ora~ului.
477. Supm, p. 70.
478. G. :viiLLET, :VI. K., 281..:_295.
479. COl\STA:'\TIN al VII-lea PORFIROGENETUL, op. cit., I, 68 ~i
urm.
480. H.K.O.R., 1255 (iuvilarea pisanilor de cil.tre ALEXIOS I in anul
1111).
481. Descopcrita in 1834 (muzeul din Berlin). Urna este reprodHsa pe
diferite monumcnte. DALTON, Byzantine 1lrl and A.rchiiology, .490,
fig. 293 (psaltirca din Utrecht).
482. D.A.C.L., VJ,2389, fig. 5711 si 6716.
483 . CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, I, 69 (II, 126):
D.A.C.L., VI, 2388; in 880 lmparalul a primit o coroana de aur ~i o
liYra de anr, HAHOUN BEN .JAHJA, n:1cit, 215.
48:i. \OGT, Comcnt. II, 121 ~i 147 (distrihnirea de merinde popula\ici la
aniYcrsarea ora~ului).
485 . ,\. n.AMBAUD, Eludes Slll l"his!oirc byzantine, 29; DIEHL, Clwscs
c! .r;cns de Byzance,-III,501.
4illi. YOGT, Coment. II, 219 (cor al faet.lunilor adresat impar3tesei);
HOBERT DE CLARI, La Conquestc de Constantinople, 83.
487. TEXIER, H. A., 1845, 157; D.A.C.L., VI, 2389 ~i lirrn.
488. PROCOPH;s din C,\ZA, Discurs, paneg.·15 (P.G., 87, 281());
489. Diptic de la Bourges (cabinet des MM.).
490. DIEHL, (,'hoses ct gens deByzance, III, 409, 769.
491. SCJJLC'v!HEHGEH, Nicephore Phocas, 150; BEYLIE, L'habiialion
J;y:unline, 110.
492. JJTEI-IL, Dansl'Orienl by:antin, :181 (iarna anului 963).
4D3. LEON DIACONUL, Hisloire, IV, G; BEYLIE, op. cit., 110.
1; L'\NT, Expeditions t1 p i;l crinuyes des ;-,candinaues en Terre Soinie
160,199 (pela 1103). .
495. BENIAl\IIN din TUDELA, Voyages (in 1172, ziua de Craciun).
496. EDHIS!, Gcoymphie, trad. Jaubert, a 1153; EJJEHSOLT, Constanti-
nople by.:antinr: e/ les voyageurs du Levant, 34.
497. P. G., 133, 107 ~i urm. TANNEHY,A.A.E.G., 1887, 107.
498: Ed. L\.~iBHOS, N. I-l., II, 385 ~i urm.
49!). NIKETAS CHOI'\IATES, Histoire, III, 5; Satire conlre les hiuou-
menes, :32·1. ; SCHLl.:MBEHGEH, Campaunes du roi A maury . .. ,
311-335.
500. CHALl\1'\DON, Les r:omnene, II, 421 ~i urm.
50L '>:IKETAS CHONIATES, Hisloire, Al. 111, III, 2 ~i 6.
50:2. HUBEHT DE CLAHI, La Conqueslc de Conslanlinople, 88.
flO:~. ~ri·~ET_AS CliONii\Tf~S, op. cit. (de Statuis), L,, XXI.
f>O·l. P. IIIEHI:MEE, Etude sur lcs arls wz kloyen Age, 317-321.
C•O;:J. CEHOLA, La vee/ate di Conslr!Iilinopoli di Cristofaro Buonddmun!i,

;)(H~. \-"-:\S IL IT~Y, Peto Tdfur .. . , 108 7i nrrn . ; Anonyrne russe. ]Jcscr-ip-
de Constantinople, 2:37 (pe Ja 1:!2±-H 53).
;;C/. S1;p!a, p. 88.
508. fi;o),x~oMy~'.X ... Documents in Mils rasse mbles par Sp. Lambros, II,
183.

454
 509. EBEHSOLT, Consluniinople. bu:anlim et les uoyuyeurs d11 Leuant,
76-78; WIEGAND in M.D.A.J., 1908, pl. I, fig. 2: dupii Pieter h.oek
(aratii graclenurile eurbtlrii}; GYLLIUS, Topoyruphio Conslantinou-
Jioleos, II, 299.
510. SATllAS ld'l'Ofl~Y.ov ... nu poate fi folosit.
511. Sinohim cu auditorium, sali1 de conferin[e.
512. Sflntnl IOAK Hf\ISOST0'\1, Homelics, horn. X (P. G., 62, 371).
513. VOGT in H.Q.H., 1931, 260.
514. Ibidem, 259--,296. ·
515. C.I.C.I., nov. 105 (28· decembric 537).
51G. VOGT in H.Q.H., 1931, 260 (dupa synopsis legum de Psellos).
517. Literal mente: imitaforul.
518. HEICH, Der Mimus (Berlin, 1903), 508.
519. Ibidem, 436.
520. VOGT, lac. cit., 259-296.
521. HEICIJ, op. cit., 86, 116 (contraatacul mimilor la mlresa lni Grlgore
din ~azianz, ajuns patrlarh}.
522. S. RElNACH, A.l.C.H., 19 mai 1918 (incercarc de rcconstitnire
. a uuui mim dnp{t un pasaj a! lui Pscllos, despre rnistcrde piiginismului).
523 . .Codex Tbeodosianus, XV, 7, 5, 9.
524. C.l.C. L, C.J., V, YI, 23' (preamlml}.
525 . HEICI-l, op. cit., 133 ~i 618.
·526. CHORICH:s DIN GAZA, ed. Foerster, XIV, 4.
527. HEICIJ, op, cit., fj12.
528. TEOl'A~E~, Conlinuatus, III, 1-,2; HEICH, 19l.
5'JQ JJ1.est:e de l'Ezznuque (ed. Legrand).
5C)O. \ OGT, Zoe. cil., 21l7 ~i urm.
531. REICH, op. cit.
:5:32. Ibidem, 106; PSELLOS, Discours ... , V, 206, 209.
53:3. 1\.E.~.l., VIlJ, 2, 195; REICH, Der Minms, .162.
534. RElCH, op. cit., 134.
53ii. Mimi Ia curtea lui Baiazirl .
.536. 1\ElCII, op. cit., 620-622.
537. lVI.Il.E.H. (Institutions), ed. 1970, 1G6.
538. HELOCH, Die Beviilkerunrr des qrieclzisch- zij;nischen Well; \YEIL,
Gcschicluc der Choli(en, I, 116 (dupii. sursele aralJc) .
.53!J. D.i\ .C.L., I, 1106 ~i urrn.
540. Jlnllwlu[Jia grocca epiqrammatwn Palatina cwn Planudca, eel. St~'clt­
nli!ller, II, 138; Farul, descris de ciitrc Edrisi, este reprorlus pe mozai-
c1(!1 din Djeraseh Cfransiord.ania), descopcrit ln 1929, (Foz mes, "rcbrnarie
1 \130).
541. MAHCELLINl;s CQJ\JES, A.nnales (Ed. 1\Iommsen), ti2; .STHZY-
GOWSKL Eine Alexandrinische Wcllcluonik, pl. 1'1.
542. J).r\.C.I", I, 107 ~i urm. Tot a~a martirium-ul c,flntullli Maren, e:1!a-
combele de la Karrnouz etc.
543. ~LB.E.II., (Institutions), erl. 19'70, 361.
544. G. HANOTALX, Ilistoire de Ia 11alion igyptienne, Ill, 135; J. 2\L\S-
PEHO, Horopollon ei Ia fin du pagrmisme ,:gyptirn, in B.I.F.C., XI,
lll1 ~i ll!'lt!.
545. ·BOHY, History of the laterRoman Empire, T; J. :VL\SPERO, op. cit.,
XI, 181 ~i urm.; DHUON, Synesi11s, 1859.
546. BUHY, op. cU., I, 127 eyi unn.
547. J. l\IASPEHO, Histoires des patriarches d'Jllexandrie (.518-610), 33;
Vie de Severe, paltiarclle monopllisile d'~\ ntioclte, Il, 17, 27 ~i U!'ill,

455
548. FLICHE ~i :'.L\HTIN, Hisioirc de l'f:glisc, IV, 442 ~i urm.; J. T\IAS-
PERO, op. cil. : snnctuarc clistruse de patriarhul ANDHO:\fiC (612-
6:22).
549. EVAGRIOS, Jlisloirc ecclf:siastiqzze, II, 9; J\L GELZEH, Sfudien mr
byzanlinischcn Yerwallnng Aegyptens, 18, 2.
550. A se vcdea Cap. VII.
551. ~'1nonyme. Tolius 01 bis descriptio, II, 520.
552. ~c\GNJ~LLUS, Libcr Ponti{icalis ecclesiae Rcwennatis, P. L., CVI,
· 608' ~i urm. (dupa noLele de ci'tlatorie ale lui Maximian, venit la Ale-
xandria inainte de anul 5•16).
553. J. :\IASPEHO, op. cit., 39 9i urm .
.55L Ibidem; Vie de saint Jean I'A!lmonicr (de LEON din NEAPOLE).
555. 7\LB.E.TI. (lnstitczlions ), eel. 1970, 167.
556. HIEHOCLES, Synecdemos, P. G., 113.
557. GI-IEOHGHIOS DI:-J CIPHU, Descriptio orbis romani (eeL Gclzer).
558. PHOCOPIUS dinCESAHEK\, DeA.edi{iciis, VI, 1; G. ROUILL.AHD,
J/adrJ¥.inislralion de l'f:gipte byzanline, 225.
559. D.A.C.L., I, 3226 ~i urm. ; GA YET, Les Portraits d' Antinoc, 1916.
500. D.A.C.L., I, 1042 ~i urm.
551. The Oxyrhincus Papyri (eel. ~i tracl. Grenfell ~i Hunt), I, 45; Greek
Papyri in the Drilish JI;Juscwn (ed. Kenyon ~i Bell), III, 227, 18; G .
.EOlJILLAHD, L'adminislration de l'Egipte byzantine, 191; YVONNE
JANNSENS, in B. N., 1936, 515.
562. DIEHL, Jusiinicn et Ia cioilisation byzantine au VI-e sii!cle, 572.
56:3. l'I-llLlPPSON, Das buzanlinischc Reich als geographische Erschei-
mmg, 186.
5li~, D.A.C.L., I, 282; D.H.G.E., III, 563-566; DIEHL, op. cit., 767 ~i urm.
565. JJ.A.C.L., II, 2359 ;;i urm.
5fJG. LIDANIUS, Disconrs, or. 1, I, 80.
507. Sfintul IO:\.N DIN EFES, Hisloite de l'lo'glise, III, 29; IOltN 1\IA-
L.\LAS, Chronographic, Bonn, 307; DIEHL, Juslinien et Ia civilisa-
tion buzanline au VI-e siecle, 369.
508. J. LAS::,US, Antioch- on- the - Orontes, 129 ~i urm., fig. 10.
5\lU. DIEHL, op. cit., 5fJ8 ~i urm.·
570. D.c\.C.L., II, 60. .
571. :IIE!II80-"', ZOILOS; CALLISTOS, EVAGRIOS, Histoire ecclesias-
lique, I, J 8-20.
572. Li\SSCS, op. cil.
573. 1 bid em, 154 ;>i urm.
57!%, JIJidem, 139-141, fig. 18.
575. i!Jidem, 1'18, fig. 24.
576. Ibidem, 143-147, fig. 22- Cf. lOAN MALALAS, Chronographic
Bonn, 318, 32.J, 323.
577. LAS:SUS, Dons lcs rues d'Antioche (Bulietin des fJ'tudes orientales
\~, 1035, 122 ~i unn.)
578. LASSC"S, Antioch- on - the - Oronles, 143, fig. 21.
579. Ibidem, 13±, 137, 140, fig. 15, 16, -48.
580. Ibidem, 149, fig. 48.
581. Ibidem, 1:33 ~i urm., fig. 12-13 (joe de trictrac;. asemanator celui
men\ionat supra, p. 58.
582. Sflntul IOAN IIHISOSTO:\I, HomClies, P. G., 50, 591.
583. IOAN :'viALALAS, Chronographic, Bonn, 400; DIEHL, JnstinieP .. . ,
570.
58L ~viisopogon in H. DEVREESSE, Le Palriarcat d'Antioche jnsqn'a Ia
conquele arabe, 112 ~i urm.; D.A.C.L., II, 2368 ~i urm.

456
585. PROCOPIUS Dir\ CESABEEA, B. P., II, 10; DIEHL, op. cit.,
570 ~i urm.; DEVHEESSE, op. cit., 113 ~i urm.
586. Sfintul lOAN HHISOSTOM, llomelies, ltom. 19, P. G., 49, 188.
587. D.H.G.E., III, 564.
588. lOAN MALALAS, Clzronogruphic, Bonn, 427.
589. LASSCS, Anfiocll - on - llle- Oronles, 132, fig. 11.
590. Sfintul lOAN HRISOSTOM, Homilies, hom. 7, P. G., 48, 1045-
46.
591. LIBANIUS (Sur sa pro pre fortune), tracl. Petit, 175.
592. REICH, Der Nlimus, 205.
593. CHORICIUS din GAZA, ed. Graux, II, 14, 8-11; COURET, La
Palestine sous les emperezzrs grecs, 147 (mimul Timotei obtinind de la
Anastasios suprimarea chrysargyron-ului [impozit pHitit de negustori].
594. DIEHL, Justinien .. . , 573 ~i urm.
595. M.B.E.H. ( Instilutions ), ed. 1970, 361 ~i urm.
596. LASSDS, Sanctuaires clln!tiens de Syrie, 123-160; GHABAR, 1'.1ar-
lyrium, I, 152-167 ~i 207-214.
597. LASSUS, op. cit., 249-260.
598. Ibidem, 277-283; LAS SUS, Images de stylites (Buletin des Etudes
orientales, II, 67-88); Vie de sainte Genevieve, S.R.M., III, 226 ~i
urm.
599. JERPHANION, La Voix des monuments, I, 111-133.
600: LASSUS, Sanctuaires cllretiens de Syrie,.285 ~i urm.
601. Sfintul lOAN din EFES, Vie des bienlzereux orientaux, 226; DIEHL,
Justii1ien ... , 577.
602. EVAGRIOS, Histoire ecclesiastique, V, 18; DIEHL, Jusiinien, 577.
603. EVAGRIOS, op. cit., V, 18; DIEHL, op. cit., 577.
604. PH!LIPPSON, Das byzantinisclze Reich als geographisclle Erschei-
mmg, 185 ~i urm. _
605. DIEHL, op. cit., 570; PROCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis,
V, 5; PARISET, Histoire de la soie.
606. DIEHL, op. cit., 579 ~i urm.; PHOCOPIDS din CESAREEA, De
A edificiis, II, 10; la fel: De Bellis, II, VIII, 7, IX, XIII, 15.
607. PHOCOPIUS din CESAREEA, De Aedificiis, II, 10; DIEHL, op.
cit., 582-584; LAS SUS, op. cit., 304 ~i urm.
608. IOAN MALLALAS, Cllronograpllie, pe la 518-520, lui Seleucus din
lsauria.
609. I-HEROCLES, Synekdemos, cap. 46-55.
610. GIIEORGHIOS din CIPRD, Descriptio orbis romani, cap. 4-15.
611. LASSUS, op. cit., 304 ~i urm.
612. Ibidem, 47. A se vedea supra, p. 30.
613. Expusa la Bruxelles la Muzeul Semicentenarului. F. MA YEKCE,
La mission beige d'Apamee, !n B.A.B.L., VI, 1935.
614. Anonyme. Tot ius orbis descriptio, 57 ~i urm.
615. P. COLLINET, Histoire de l'Ecole de droit de Beyraui. A se vedea
cap. XIII. ·
616. PIGANIOL, Hemisplzairian et Omphalos des Lieux Saints (amplasa•
mentul Crucii), C.A., I, 1945, 7-14.
617. A. GRABAR, Nlartyrium, II, 129-206.
618. R. R., P.P. VINCENT ~i ABEL, Jerusalem nouvelle, II, 992 ~i urm.
D.A.C.L., X, 1931, 806-885, fig. 7416 ~i unn., pl. 820 ~i 836.
619. Probabil pentru a se supune edictului dat de califul Yezid. Cf. l\LB.
(Vie ef mort de Byzance ), 1969, p. 78.
620. R.A., XII, 1938, 109.

457
 621. LASSUS, .Sanctuaires chrelicns de Syrie, 150 ~i urm.; DIEHL,
Juslinien ... , 587.
622. L\SSUS, op. cit., 38-40, fig. 18.
62cl. Ibidem, 102, fig. 67; D.A.C.L., XIII, 870 ~i urm.
624. LASSUS, op. cit., 205.
625. I\cstanratf; de Instinian. PHOC:OPIUS din CESAREEA, De Aedifi-
ci is, 2, 3.
626. Inscrippi in limba greaca rlatind din primele secole ale crei cre:rtine.
D.A.C.L., IV, 1921, 2103 ~i urm.
627. ,Silltarct ul" (actualul Daisan).
628. PHOCOPIUS din CESAHEEA, De Aedificiis, II, 6; HUBENS DU-
VAL, II {stoire polilique, religieuse et litter a ire d' Edesse. ·
629. E. DUVAL, op. cit.; lJ.,\.C.L., IV, 2059 ~i urm.
630. Aliat al.lni Septimiu-Sc\'cr care il primisc la Ro:na. D.A.C.L., IV,
2005 si urm.; FLICHE ~i MARTIN, Histoire de l'eglise, I, 286; II, 126.
631. H. DUV"'\L, op. cit.; .J. B. CHABOT, Litlcrature S[Jfiaque, 19-32.
632. C. A., II, 1947, 29-68 (DUPONT--SOM~lER ~i GRABAR).
633. Procerleu persan, deja eunoscut in Caldeea cu 3 000 de ani l.e.n., L.
BREHIER, Le Style roman. .
634. Silviae Etheriae pcregrina!io, IX, 3; D.A.C.L., I, 1907, 87-97.
635. Guide de lu Peinlure (Hermeneia), tract Didron, Niwmel d' iconograp-
hic chrctienne, grecqnc et l atine.
636. Caiac, Hermos, Cayst~s, Meandru, VIDAL DE LABL;\CHE ~i
GALLO IS, Geogmphie unil!e'rselle, t. VII: l'f:ninsllles meditcrrancen-
nes.
637. A. GHABAH, Marlyrium, I, 66, 154.
638. D.A.C.L., V, 1922, 118 ~i urm ..
639. GHABAH, op. cit., I, 65; GHIGOHE din TOUHS, Gloria 11/Iarty-
rum, 23.
64.0. GHABAR, op. cit., I, 122.
641. D.A.C.L., V, 1922, 136 ;;i urm.
642. STRABON, Geographica (eel. Miiller ~i Dlibner), XII, 4-7.
643. TEXIER, Description de l'Asie Mineure, I, pl. V 9i VI; JANIN,'
IYic('e .. . , E.O., 1925, XXVIII, 482 ~i urm.; D.i\.C.L., XII, 1935,
fig. 8828.
644 .•JAKIN, lac. cif.
fl45. !' HOCOP llJS din CESAJ\EEA, DCJ\ edificiis, V, 3 (164).
646. ln E.O., XXVIII, 1925, 471 9i urm.
647. DIEHL, Etudes byzanlines, 352 9i urm.; WULFF, Die l(oimesis-
Eirche ... , Strasbnrg, 1H03.
648. \" IDAL DE LAB LACHE, Geographic universclle, t. \'III: Acie occi- '
dentale, Haute Asie, 96-100, pl. XV 9i XVI.
649. G. DE .JEPHANION, Melanges d'arclu!ologie anatolienne, 113 ~i
21.1.
650. GREGOIRE, Inscriptions hisloriques byzantines, 437-449, Spatha-
rocandidatul, director de lucrari, ar fi viitorul imparat Vasile.
f)51. I!. GHEGOIRE, op. cit., 449-453.
652. G. DE .JEHPHA.t\ION, Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 1925,
6-42.
653. LEON DL\CONl_;L, Hioloires, III, 1 (35); Synopsis Chronike, od ..
a. 1261 (eel. Sathas), 205.
654. PHOCOPIUS DIN GAZA, Discours, 2817 (panegiricul lui Anasta-
sios, 19).
655. Anllwlogic grecque. I, Anthologic Palatine (eel. P. \Yaltz), IX.
65G. D.l-I.G.E., V, 148 ~i urm.

458:
657. DIEHL, Dans /'Orient byzantin, 204-206; DIEilL ~i Gl:ILLAC'·ID,
L'Europe Orientale de 1081 a 1453 p. ci20-435 (Guillaml).
658. J'JESSARIOK, Eloge de Trcbizonde (cd. Lambros, :'\.TI., XIII, Hl16).
659. :\Igr. CHHYSAl\TI-lOS, op. cit., 70-73.
660. Ibidem, 68. ,
661. Q. MILLET, Les monasteres et les eglises de Trebizonde, B.C.N., 1895,
419 si urm.
662 . .f3ESSARION, op. cit., 187: CHHYSANTHOS, op. cit., 62, 75.
663. J'I. GREGOIRE, Les veilleurs de nuit a Trebizonde, in B.Z., 1909,
490 ~i urm.; G. BRATIANU, Recherches sur le commerce genois dans
Ia mer Noire au XIII-e siCcle, 117.
664. PHOCOPIUS DIN CESAREEA, De Aedificiis, III, 7 (99).
665. DIEHL, Un voyageur espagnol a Constantinople. Pero Tafur, 135 ~i
urm., 141 ~i urm., 415 ~i urm.
666. Ibidem, 409-411.
667. Ibidem.
668. IOAN EUGENIKOS in DIEHL, op. cit., 67 J;d 218.
669. DIEHL, op. cit., 66; VENETIA COTTAS, Le theatre a Bywnce,
80-85.
670; M B.E.H. (Vie et mort de Byzance ), eel. 1969, 11-14; PH. MEYER,
Des Joseph Bryennos Schri(ten und Bildung, 21-57.
671. M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 169.
672. PH. MEYEH, op. cit., 37-38; WALAFRID STRABO, Liber de
exordiis, P. L., 114 ~i 327.
673. PH. MEYEH, op. cit., 123.
674. xpcl.~EW {U0"7rEp ot ro-r6o~ (cunoscut ptna in Palestina), MRYEH, 73;
Vie de saint Dosithee (trad. fr. in O.C., XXVI, 2, 120).
675. PROCOPlUS DIN CESAHEEA, De Aedificiis, 111, 7·
MEYEH, 40. '
676. BRUNOV, Une eglise byzantine a Chersonnese in JVI.O., II, 1: 25 ~~
urm.
677. LATY~EV in V. V., II, 1895 ~i B.Z., 1896, 245.
678. F. DVOHNIK, LI!S Slaves, Byzance et Rome au I X-e siecle, 76-104 ;
de acela~i : Les I egendes de Constantin et de Methode vues de Byzance,
253.
679. CONSTA::--JTIN al VII-lea PORFIHOQENETUL, De administran-
do imperio, XXIX, 137 ~i urm.,; XXXI, 149; HEBHARD ~i ZILLER,
Le palais de Spalato; A. RAMBAUD, L'Empire grec au X-e siecle ...
75; DVOHNIK, op. cit., 76 ~i urm.; DIEHL, En Mediterrimee, 1 ~i
urm.
680. F. DVOHNIK, Les Slaves, Byzance et Rome ... , 5,75.
681. Fondata de catre Casandra (316-315 i.e.n.).
682. VIDAL DE LABLACHE si GALLOIS, Geographic universelle, t.
VI; Peninsule mediierranetnne~, 523 ~i urm.; 0. TAFHALI, Topographic
de Tl!essalonique au XIV-e siecle, 15-41, 130 ~i 148.
683. DVORNIK, Les legendes de Cfmstaniin ... , 14-16 -; TAFHALI, The-
ssalonique, des origines au XIV-e siecle, 140-142.
684. DIEIIL, Jl,fonumenis chretiens de Salonique (despre aceste monumente,
a se vedea cap. XIV).
685. P. LEMEHLE, Pl!ilippes et Ia Macedonie orientale d l'epoque chretie-
nne et byzantine, 9-11. •
686. Ibidem, cap. I.
687. Ibidem, 283-291 ~i atlas.
688. Ibidem, 115-118, 135-'138.
689. Ibidem, 141-144.

459
 690. Ibidem, 2·11-280.
691. FOUGI':n.Es, Alhenes (V.A.C., 1912), 154 ~i urm. (ea a devenit ca-
ielirala Atenei).
692. "DIEllL, F~iyurcs b!Jt(intin.es, I, 30.
69:.3. \V. YIILLEH, I::.•:say on the Latine Orient, 33.
69'1. DIEHL, op. cit., I, 78 ~i urm.; de acela~i: Nianucl .d'Art byzantin,
453-458 ; G. MILLET, 1.' Ecole grecque dans l 'architecture buzaniine,
192 si urm.
695. w.· MILLEH, op. cit., 48 ~i urm.
696. H.K.O.H., 1081.
697. "\\'. MILLEH, op. cit., 51-53.
6£18. \IIHAIL CHU>JL'.TES (TO.. crw~6(J.~v:.c) cd. Lambros, "\lena, 1879,
1, \13-106, 124; II, 12, 44; \V. J\IlLLEF, op. cit., 53 ~i urm.; VASI-
LH~V, Histoirc de l'Bmpire byzaniin, TT, 151-153.
699. 1)\'0H.NIK, Les Slaves, Buzance et Rome, 41-45.
700. Vie de·saint Nikon le 1\Ietanoite, ed. Lambros, N. H., 1906, 128 t;;i
urrn.
701. Ibidem, 161 9i urm.; \\'. MILLER, 45.
702. ·vie de saint Ni.!:on, 175; J\l.B.E.H. (Vie et mort de By:ance ), ed.
1 96H, 180 (a.
703. Saint Nikon, ! 1?2.
7(H. Ibidem, 1.62 :C?O'JJ:c··;·ce<;.
7(J.J. ibidem, 153 ~i urm.
706. W. MILLER, 53.
707. Ibidem, 4G.
708. In general vazut riiu de calugari. Yezi capitolul XIII.
709. Vie de saint Nilcon, 166.
710. Ibidem, 277 : singurul text care menl ioneaza aceastii inninlnre a bul-
g<,rilor, M.B.E.H. (Vie el mort de JJgzance), cd. 1969, 190.
711. Saint Nikon, UH.
712. ibidem, 164 \;i urm.
713; ibidem, 171.
714. Ibidem, 164.
715. Ibidem, 200.
716. lbirlcm, 161; CONSTA~TIN al VII-lea PORFIROGENETL:L, De
udminislrando III, 204.
717. Chronique de vcrsiune gre>lca Th. Schmitt, vers 2017-2074,
Chronique de J.1:lortc, ver;?iunc francezU J. Longnon, t32, 2.
718. Clzronique de l1lorr'e, versiune franccz{\ J. Longnon, 202.
719. Ibidem, 205.
720. ZAKYTHINOS, Le despolal grec de Moree, 41; FOUGERES, Grece
(Guides Joanne, 1909), 433.
721. G. MILLET, Monuments byzaniins de Misira, pl. 2-3, 17~20, 22-
29: STHUCK, Mistra, 28-29; G. MILLET,L'Ecole grecqne dans !'ar-
chitecture byzahtine, 206-234.
72:2. STHUCK, Mistra, 72 11i urm.
723. Z~\KYTHINO:;, Le dcspotat grec de Mort'e, 81 :;;i urm.; G. MILLET,
Jn.;criplions by~anlincs de Nli.~tra (a. 1314_: 15); ORLANDOS in E. B.,
1936, 443-44,8. Brontochion (care tuna) ar fi muncle printitiv al car-
tierului.
7211. STHUCK, op. cit., 132 :;;i urm.
725. Ibidem, 111-113, 153; MILLET, Inscriptions biJzantines, pl. XXXV
-XXXVIII.
725. STHUCK, op. cit., 132 ~i urm.
727. Jhidern, 134-1:-3G; 1\'IILLET, pl. 31-~53.

\:160
 '728. STRUCK, 138.
729. Ibidem, 138-H1; MILLET, pl. 6, 13 ~i 7.
730. MILI'-E'l', pl. 35-40.
731. I. D., L'Ecole grecque dans l'archiiecure byzantine, 137-39.
732. C. ENLAH.T, Quelques monwneuts d'architecture en Grece, in H.A.C.,
1897, 311. '•
733. :\. AUDOLLENT, Cartlzage romaine, 128-237; descriere deL. BEH-
THAND in Saint Augustin (1913), 96 ~;>i urm. ~i A, RAMBAUD: L'em-
. pereu'r de Carthage (1904).
734. DIENL, L'Afrique byzantine, 420.
735. Ibidem, 528 ~i urm. ~i 387. (Justinian scotea in eviden~a 50 de ora~e).
736. Ibidem, 535 ~i urm.
737. Ibidem, 387.
738. L\PEYRE, Saint Fulgence de Ruspe, Paris, 1929, p. 90 (numeroase
inscriptii grece~ti).
739. FLICHE ~i MARTIN, Histoire de l'Eglise, V, cap. I 'l>i II. Despre rno-
numentullui Fokas, D.A.C.L., V, 1923, 2060 ;;i C.I.L., VI, 1200.
740. DE GRUNEISEN, Sainte JYlarie Antique Rome, 1911.
741. DIEHL, Rauenne (V.A.C., 1903), 109 ~i urm.; von SIMSON, Sacred
fortress. Byzantine Art and Sla!ecmfl in Ravenna, Chicago, 1948.
7'12. L. BREHIEH, Les colonies d'Orienlaux en Occident em commencement
du Moyen Age. Ext. B.z.; XII, 1903, 1-38.
7:!3. G. ROUILLARD, L'administralion de l'Egipte byzantine, 66. Despre
functionarea aeestor organisme in Egipt, din epoca romana pina in
secolul al VII-lea; G. HANOTAUX, Histoire de la nalion, egyplienne,
HI; J/Egypte romaine (V. Chapot), 279 ~i urm.; ROUILLAHD, op.
cit., 68-72.
744. TEOFANES MAHTURISITORUL, Chronograplzie, 407-409.
745. ANDHEADES in B. Z., 1928.
746. St. GIET, Sasimes. Une mcprisecde Saini Basile, 41-43.
747. \'ie de Saint Theodore le Studite, P. G., 99, 121 :;\i urm.
748. Vie de Saint Philarete le Misericordieux, 112-115.
749. Aihonskie Document (ed. Bezobrazov, V. 0., I), 55-56.
750. ·Ibidem, 66-67.
751. L'octateuque du Serail a Constantinople (Uspensky, I.R.I., XII, 1907),
pl. LXII, 205.
752. Athonskie Document, 66, 67.
753. H.K.O.R., 1134.; G. ROUILLAHD, Un grad bewlficiaire sous Alexis
Comnene: Leon Kephalas, In B.Z., 1930, 444 ~i urm.
754. G. ROUILLARD, Les actes de Laura a l'epoque des Paleologues,
A.C.E.B., V, Roma, 1936, 300-307.
755. C. Th., XI, 2·1, 6; G. ROUILLAH.D, L'adminisiration de l'Egyple
byzantine, 13 (eel mai vechi contract pe papirus, 488).
756. ROUILLARD, op. cit., 13-15; E. ROCHIEHARDY, The large
Estates of byzantine Egypt, 51 ; G. STEIN, Geschichte des spatromischen
Reiclzes, 375.
757. Tlte Oxyrhyncus Papyri, 877; HOCHIE-HAH.DY, op. cit., 25.
758. PHOCOPIUS DIN CESAHEEA, B. P., I, 8; el ocupa aceasta func-
tie Ia 1 decembric 518, dupa C..J., Vll, 63, 3.
75tl. M.C., VIII, 817-18; E. HOCHIE~HAHDY, The larges Estates of
byzantine Egypt, 26 ~i urm.
760, FHOCOPIUS din CESAHEEA, B. P., I, 1.
761. l\T.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 9.7; ROCHIE-HARDY, op; cit.,
31 ::i unn.

461
762. 1'\0CHIE-JlAHDY, op. cil., 32 ~i urm.
703. Dipticul s<\u p:\strat la catcdrala din (hiedo; A"DHEADES, De la
monnaie el de Ia puissance d'aclwt des metaux prcciwx dans l'Empire byzan-
tin, frontispiciu ~i C.I.L., II, 2699.
764. ROCHIE-HARDY, op. cit., 34-37.
765. 1 bid em, 50 ~i urm. ;80 ~i urm.
766. ibidem, H (lta1·tii restituiti\).
767. G.\ YET, Lc costume en Egyple du 11 I-e w1 JU II-e siccle (descoprririle
de la Antinoe), 81 si urm.
768. G. HOCILLARI), L'adminislralion de l'Egypte byzantine, 126; ar-
tabos-ul, miisurii locaHi, val ora in general de zece ori mai mult dec it
modius-ul, m;'isurillegah1: GAYET, op. cil., 105.
'1'69. Tile Oxyrhyncus Papyri, 151.
770. ROCHIE-IIAHDY, op. cil., 104-111.
771. Ibidem, 102-104.
772. Ibidem, 55.
773. Ibidem, 60 ~i urm. ; C. I. C. T., nov. J., 30 (538); ROUILLARD, op_
cil., 167, 1 (contract intre Apion ~i un prolopl!ylax, 5ef al gilrzilor s;;Je.).
774. HOCHIE-l-1:\HDY, op. cil., 67 eyi urm.
T/5. ibidem, 68-70; Thf' Oxyrhyncus Papyri, nr. 225.
776. ROCHJE-HARDY, 73. .
777. ibidem, 112 ~i urm.
778. Ibidem, 72.
779. I bid em, 1:l6 ~i urm., 83 ~i urm. (a de care men~ioneazil tennele,
::rama, hucati\ria, consumul zilnic de 9 miisnri de vin acru, o c,,Jie, 3
purcei, 4 porumhci, 29 de ouil).
780. ROCHIE-HARDY, 146-148; Papyrus litteraire d'Aplzrodite (ed.
Jean Maspero), sccolul a! VIII-lea.
781. CONSTANTIN a! VII-lea POHFIROGENETDL, De ihematibw;
(anecdolii suspecta dar simbolicil).
782. Vie de saint Thcophanes le Confesseur; LOPAREV, Vizanliiskiia
Jif'i Suialnik, 92-98; L. BREHIER, Les populations nzrales IX-e
siccle d'apres l'hagiogrophie byzantine, 179.
783. Vie de saint Philari!le le Jlisericordieu:r; M.B.E.H. (Vie et I de
Byzance ), 1969, 87 ~i urm. ~i Institutions, 1970, 32.
784. LOPAHEV, op. cit., 72 (analiza a vietii sale atribuita nepotului silu
Niketas): Vie de saint Pllilarelc le IVlisericordieux.
7S3. \fie de saint Philarete lc il1isericordicux, 112 ~i unr:., 134-1:36.
78Ci. 1 bidem, 1:lo ~i urm.
787. 1/Jidem, 110 ~i urm.
788. otx2:-xL (slujitori ai casei), descriere generalii.
789. Ibidem, introducere des pre Niketas 96-98.
790. Ibidem, 115.
791. Ibidem, 124,..-127.
792. Ibidem, 1 Jc1..:_116.
793. ibidem, 116-234; L. Bl\l~l:-IIER, Concours de bcrwlc a By::l'na In
Gesta Francorwn et aliorwn Hierosolymitanorwn, 1937.
794. STRZYGOWSKI !n B.Z., 1894, 9~10 (nu exista nrma de' existenta
vrcunui sat in acest loc).
795. TEOFANES, Continua/us, XI, 241 (Vasile).
7\Jl). DIEHL, Figures byzantines, I, 1&0; A. YOGT, Basile I-er et la civili-
sation byzantine a Ia fin du IX-e sii:cle, 89, 384.
797. KEKAUMENOS, Strategikon sau Logos nauthetikos (ed. Yasilicv:
Recits d'un grand seigneur byzanlin du X I-e siecle.

462
798. DIEHL, Dans l'OriPnt byzantin, 156
799. Ibidem, 156 ~i urm.; KEKAUMENOS, op._ cit., 93-104; N. IORGA,
La vie de province dans /'Empire byzantin, A.C.E.B., V, Roma, 1937,
190 si mm.
800. Typilwn de Gregoire Pakourianas (Manastirea Petritzos), ed. L. Petit,
Introducere, VIII.
801. I!; idem, VIII- IX.
802. HODD, The princes of Achaia, Londra, 1907, I, 104 ~i urm.
803. Z,'iKYTHINOS, Le despotat grec de Moree, 122.
804. NIKEFOH GREGORAS, Histoire romaine, I, 2, 6; GHEORGHIOS
AKHOPOLITES, Chronique, 41.
805. H. GUILLAND, Le palais de Theodore Metochites, in R.E.G., 1921,
93 iii unn.
806. IOA="' CANTACUZINO, Histoire, III, 31.
807. Y. IIIOSIN, D.ouf.~x6v ZEuy&pwv, in A.I.K., X, 1938, 113-132.
808. C. J., XI, 52; PANTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse
d l'once, 84 ~i urm.
809. IWCHIE-HAHDY, The larges Estates of byzantine Egypt, 76; The
Oxyrhyncus Papyri, 135.
810. Vie de saint Theophanes le Confesseur, cap. III; LOPAREV, Vizan-'
tiiskiia Jitii Sviatnik, XVII, 92-89.
811. C.I.C.I., nov. 53, 14; Recueils d' Inscriptions; BANTON, Lexique ex-
plicati{ .. d'Asie Mineure, nr. 84; ZACHARIAE VON LINGENTHAL,
IJe;;chichle des griechisch-ri!mischen _Recll!s, 216-226.
812. l\I.D.E.H. (Insiituions) ed. 1970, 152.
813. J. de MALAFOSSE, Les lois agraires a l'epoque byzantine, 2 ~i urm.
814. Ibidem, 73.
815. Ibidem, 74 ~i urm.
816. Ibidem, 39 ~i urm.
817. G. OSTHOGORSKY, Geschichte des byzantinischen Staales, 88, 2.
818. MALAFOSSE, op. cit., 55; OSTROGORSKY, op. cit.,,87.
819. Nr;mos Gheorghikos (Legea agrarii), !.R.I., IX, 66 ~i urm.
820. OSTHOGORSKY, op. cit. 88 ~i urm.
821. Nomos Gheorghikos, J.I-I.S., 97 ~i urm. ; ~t. RUNCIMAN, Byzantine
Civilisation (ed. francezii, 1934), 221 ~i urm.
822. L. BREHIEH L'sx~6'1]cn<; dans le droit populaire, l\I.I.S.C., J., I,
33-33. '
823. ,'\'omos Ghcorghikos, !.R.I., 64; FERRINI, in B.Z., 1898, 558-571,
nr. 78.
824. Nomos Gheorghikos, I.R.I., 63, B.Z., 1898, nr. 32.
825. Ibidem, I.R.I., 25; L. BHEHIER, loc. cit., 34.
826. Ibidem, !.R.I., 31 ; B. Z., 1898, 16.
827. Athonskie Document, 62.
828. Ibidem, 62.
829.• Ibidem, I, 61.
830. Ibidem.
831. 0. TAFRALI, Thessalonique au XIV-e sii!cle, 35-37.
~32. "Sfintul GHIGOHE din NAZIANZ, Homelies, Paris, gr. 533, fr. 34.
833. G.U:tNIER ~i AMMAN, L'habilalion lwmaine, 673; l\I. de VOGUE.
Syrie Centrale: architecture ciuile et religieuse du 1-er au VII-e siecle,
8:H. S. LAS SUS, Sanctuaires chretiens de Syric, 25 ~i urm.; a se vedea cap.
VIII, I.
835. Actes de l'Athos, in V. V., XVII, nr. 38 ~i 39.
836. TAFRALI, Thessalaniqne au XIV-e siecle, 109.

463
 837. GHIGOHE din NAZL\KL IIn:lli/ics. or. XV (despre gnno1:· ·:1 :~
de acela~i: Illustralion c/11 n:ciim·cril, P<1ris, gr., 510, :P. 78 a (lL'
y 1, 1925, fig. 5421).
838. II. BOHDIEH, Peinlurcs des mww.w:ri!s grecs de la Biblioliu'(jLii!
tionale, 22•:1 (f)aris, gr. 7,1, f. 22-2:-;).
839. L. BRl':l-IIER, Les populations rnrales mz IX-e sieclc, d'apres l'hcgio-
graphic byzantine 86.
840. TEOFILACT, arhiepiscop de Ohricla, Corrcspondance ep. :•;.VI, 337.
8;H. lOAN CANTACUZ INO, II is loire, I, 28 ; "L\_FHAL I, ihcssulOil ique,
des origines au XIY-e steele, 103.
842. TAFHALI, op. cit., 112-116.
843. Ibidem, 113; DE:\IETFtiUS KYDONES, Corrcsponclancc (eel. Com-
melli), 38 ~i nrm.
8H. TAFHALI, op. czl., 103; lOAN CANTACCZINO, IV, 9.
845. Gcopoilif;u; listil in KHUMBACHER, Geschichle dcr byzantinischm
Lileratllr. 261 si urm.
816. J!Octae-uque d1I Scrail rl Constantinople, pl. XLI, 2M-269.
847. BORDIER, op. cit., 2;,9 (P<1ris, gr. 278G, f. 140).
818. Sfintul GHIGOHE clin )';J\ZL\NZ, fo 52 vo; L. BREHIER, I.e cof-
[rcl buzanlin de Reims et les d'iooire 1l rosettes, 272-(plan~a).
810. :-;flntul GRIGORE din fo 17 vo; BOHDIEH, ci!.,
n::. 17.
83li. SCf-lLDMBERGER, J/ Rpopcc byzantine, I, 517 (Paris, gr. 533,
fo 34, secolul al XI-lea).
851. L'Octacuque du Scrail a Conslanlinople, pl. XLI, 264, 266 9i 269.
852. SCHLtT;\'lBEHGEH, op. cit, I, pl. XI, 27; BOHDIER, op. cit., 271>
.(secolul al XV-lea).
853. Plug in intregime tlin lemn, in afara unui virf cle fier, vilzut la La
Bal1nc-cl'Ordanche, Puy-de-Dome (Jean Caudron, ingincr agronom).
- 851. Paris, gr. 806, fo 67 vo, seeolul al XII-lea; BORD IEH, 193. -
85:l. L'Odatwqlle ... , pl. XXXll, 205, 1.
056. E. J\fOLNIEH, Hisloire Gcnc'ra/e deo arts appliques a l'industric (Ivo-
il·ec;), pl. IX bis, p. 106: SCliLljJv!BEHGER, op. cit., II, 280 5i mm.
851. An!hologie grecque, I, Anthologic Palatine, t. VI, 104 (secolul l e.n.)
858. VAHHOI'\, De re mstica, I, 52; V IRG ILIU, Gcorgiqncs, I, 164; LU-
QlJET si VIHIYET, Sur le tribulum, J\1. I., 613-ocll.
85.9. SCHLL'J\IBEHGEH, op. cit., I, 473 (Tetraevangclie ), Paris, .g1·. 74,
secolul al XI-lea.
860. }U-U-':.11. (Inslilutions ), eel. 1970, 71 ~i urm.
861. Papytus de Thcadelphie (eel. Jouguet; Paris, gr. 533, fo 34 vo, (Gri-
gorc din Nazianz): BORDIER, Peintures des mamzscrils, 143}.
862. G. HOUILLAHD, La dime des bergers·valaques sozzs Alexis Comnene,
J\I. I., 779 ~i urm.
863. A se veclea supra, p. 130.
86-l. I\ORDIEH, op. cit., 235 (Fnis, g:·. fo 8 vo) a . 1368.
t:l\cJ. :·.CHUJJ\IBEHGEH, op. :it .. L 513, 7.
ili\b. BORDIEH, 275 (Paris, gr. 2736, fo 15 vo) secolul al XV-lea.
8Ci7. Vie de saint Joannice le Grand, 3::>2; LOl•AHEV, Yi:.wnliiskiia '.J;tii
Suiatnik, 91; L.I. BREHIER, Lcs populations ruralcs all IX-c •ii·clc,
d'upres l'hagiographie byzantine, 1R::>.
868. TEOPHANES, ConliHualus, 87.
869. c\11pra, p. 131.
870. SCHLCMBERGER, op. cil., I, 513.
871. LEFEBVHE DES NOETTES, In M. D., I, 184.

46¢.!:1
872. G. BRATIANU, Le monoQ_ole du blc d Byzcmce, in B.N., 1934, 645.
873. L'Octaeuque du Serail a Constantinople, pl. XVII, 79-80 (caravana
fiihr lui Iacob ).
874. LEFEBVRE DES NOETTES, L'atlelage. Le chwal de selle a lmvers
les ftges, I, 183 ~i M.D., I, 186-190.
875. Ibidem.
876. A se ·Vedea obscrvatiile lui FOUGEHES in J. S., martie 1928.
877. LEFEBVRE DES NOETTES, op. cit., 89-91, fig. 91-93.
878. Ibidem, 246 ~i urm.
879. Ibidem, fig. 191 ~i 192.
880. LEON al VI-lea, Taclique, VI, 10; XII, 123 (P. G., 107).
881. SCHLCl\IEEHGEl~, op. cit., I, 185; II, 281; DALTON, Byzantine .
Art and A.rchiiology, 220, fig. 133-134.
882. Texte in A II.E., 1f;35, 5,10 (MAHC BLOCH).
883. Anllwlogict graeca epigrammalnm Palalina cum Planudea (ed. Stasit-
milller), IX, 418.
884. GHEORGHIOS KEDHENOS, Synopsis, P. G., 562.
885. MAHC BLOCH, lac. cil., 553.
886. Typikon de Gregoire Pakourianos (l\lanastirea Petritzos), ed. L. Petit,
13, 48.
887. A.L!.E., 1935, 542.
888. L. BREHJER, Le coffret byzantin de Reims ... , 272.
889. Cap. III, p. 58-59.
890. KOUKOULES, Chasses df l'epoqu~; des Comnenes et des Paleologues,
5 eyi urm. (bibliografie).
891. SCHLUMBERGER, op. cit., 12 ~i urm.
892. 3Lcw'Awvlrx EUSTATHIOS din SALONIC, Opuscula, P. G., 136, 1917,
32.
893. KOUKOULES, 12 ~i urm.; BORDIER, Peintures des manuscrits
grecs ... 272.
894. KOUKOULES, 5 si urm.
895. MANASSES, Exrpp~cn~ XU'IY)yzcrlou ysp&.vwv, vinatoarea cu ~oimul,
ed. I{urtz (scrisii pe la 1170, clupa o aluzie lao ambasacla cgipteana sub
Manuel Comnenul).
896. KOUKOULES 11.
897. Ibidem, 16.
898. Legendes slaucs de Constantin et AUthode (trad. Dvornik), 22.
899. KOUKOULES, 22; EBERSOLT, La miniature byzantine, pl. LXY.
900. KOUKOULES, 22-29.
901. Ibidem. 8-9.
902. MAHe~ESCU, j'tfanuel II Poltologue et les rois d'Aragon, 197, 202
si urm.
903: l1o:ArxLoA6ysLtx... Documents inedits rassamblcs par Sp. Lambros, .
II, 182.
904. KOUKOGLES, 6 ~i urm.; EBERSOLT, op. cit., pl. LXVI, 2 (cos-
tumul vlniitorilor); BORDIER, Peinlure des mamzscrils grccs de la
B. N., 272 ~i urm., fig. 450.
905. KOUKOL'LES, in E. B., HJ48, 28 ~i urm. ; LEON al VI-lea, imparat,
Nouellcs, noY. 5() (212) ; l\IONNIER, Les novelles de Leon le Sage, 121;
Paris, gr. 533 (Grigore din Nazianz, secolul al X-lea), fo 84; SCHL lll\I-
BERGEH, L'Epopee byzantine, I, 513, 517.
906. M.B.E.H. (lnslitulions ), ed. 1970, 155, 205 \;i urm.
907. G. MILLET, in Ai. Stl<l., 305.
908. G. BRATIANU, Le monopole du ble a Byzance, in B. N., 1934, 643 ..

30 - e 115 465
909. ANDREADES, De Ia monaie et de la puissance d'achal des metaux
precieux dans l'Emipre byzantin, 81 (dupii KOSMAS INDIKOPLEU-
STES, Topographic chrelienne, 148).
:910. F. LOT, La fin dzz monde antique et le debut du 1Woyen Age, ed. 1968,
p: 105-106. Valoare in greutate de aur, monedii francezii lnainte de
1914 : aproximativ 15, 61 Fr. ; ANDREADES, op. cit., 75.
911. ANDREADES, 75.
912. Ibidem, 80-81; F. LOT, op. cit., 105 ~i urm.; C. Th., XIII, 2, 1 (397),
'nii, 4, 27 (422); CONDUH.ACHI, Le prix de l'or au debut dzz Y-e
siecle, in H..S.E., 1942, 419 ~i urm.
913. OSTROGORSKY, Gescbicbte des byzanlinischen Staates, 39; J. B.
BURY, History of the later Roman Empire, I, 446; ANDHEADES, op.
cit., 79 ~i urmiit.; MARCELLINUS COMES, Annales, (ed. Mommsen),
498 ; lOAN MALALAS, Chronographic, XVI, 400.
914. xpucrwve:~ marcau lingourile de aur. DIEHL, .Une crise moneta ire
au VI-e siecle, in R.E.G., 1919, 158-166.
915. PROCOPIUS DIN CESA}lEEA, Anecdota, 22-25; [3URY, History
of the later Roman Empire,· II, 357.
916. D. C. HESSELING, Essai sur Ia civilisation byzantine, 61.
£117. Ibidem, 59.
918. ZOSIMUS DIACONUL, Pi!lerinage, V, 41 ; SOZOMENE, Histoire
ecdesiastique, IX, 6.
919. DIEHL, Justinien ella civilisation byzantine ... , 534; HEYD, His-
loire du commerce du Levant, I, 18. . ·
fi20. R. GROUSSET, L'empire des Steppes, 79 (dupii Ptolemeu citindu-1
pe Maxim din Tyr); J. DAHLMANN, Die Thomas Legende ... (cele
mai vechi lcgiituri ale cre~tinismului cu India), 72.
921. GHOUSSET, op. cit., 78-80.
922. AUDOUIN-DUBHEUIL, Sur Ia route de Ia soie (Note de drum de la
::\Iediterana pinii Ia marea Chinei). La Sinagar, inainte de a traversa
Himalaia, expcditia a trebuit sa abandoneze automobilele ~i vcchiculele
pe ~enile, pentru a continua drumul ciilare ~i in caravanii.
:923. DIEHL, Justinien ... , 535.
924. Ibidem, 535 ~i urm.
925. Ibidem, 539-540; PAHISET, Hisloire de Ia soie, I, 177 ~i urm.
926. BURY, A history of the Eastern Roman Empire, II, 441.
:927. PROCOPIUS din CESAREEA, Anecdota, 25 (11 acuzii pe Barsymes
de speculatii); DIEHL, Justinien, 340-342; BUHY, op. cit., II, 331.
1i28. PHOCOPIUS din CESAREEA, B. G., IV, 17 (552) DIEHL, Jus-
tinien, 542; BURY, II, 331 ; TEOFANES din BIZANT, IV, 270.
1!29. DIEHL, op. cit., 148; Cardinalul PITRA, Hymnographie de l'Eglise
grccque, 71-80.
930. GROUSSET, op. cit., 124-12'9; HEYD, Histoire du commerce du
Levant, I, 14 ~i urm.; G. MORAVCSIK, Byzantino-turcica, I: Die
byumtinischen Quellen lier Geschicbie der Tiirkvolker, I, 42.
931. HEYD, op. cit., l, 17; PROCOPIUS DIN CESAREEA, Anecdota, 25.
932. J. DAHLMANN, Die Thomas Legende .. . , 24 ~i urm.
933. Anonyme. Periplus maris Erylhraei (ed. Griddle) ; DAHLMANN, op.
cit. 30-32.
{•34. HANO'l'AUX, Hisloire de Ia nation egypiienne: L' Egypte clzre-
lienne (DIEHL), 482; R. P. ABEL, L'ile de Jolabe, 520.
935. H.. P. ABEL, op. cit., 526-527.
936. HANOTAUX, op.- cit., 486 (DIEHL).
937. DIEHL (in Justinien) crede cii aceste miirfuri era:u In cantitate micii.

46t51
 938. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETCL, De caerimonfis au/,.·[:
byzantinae, I, 46; EBERSOLT, I.e grand palais de Constantinople,
21~>; ~i 434.
93\l. 'L. BREHIER, La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. L \' L
940. A se vedea Cap. X, p. 264.
941. DIEHL, Justinien, 536 ~i urm.
942. 1\. P. ADEL, L'ile de .Jotabe, 519.
943. KOSMAS INDIKOPLEUSTES, Topographic Clzreticnnc, P. G., 88 ..
944. D.A.C.L., VIII, 1928, 820.
945. BUHY, History of the later Roman. Empire, II, 320.
946. Ibidem, 332-334.
947. ,D.A.C.L., 824.
948. lVIina era Ia manastirea din Raithu (Sinai).
949. BlJRY, op. cit., II, 320.
950. D.A.C.L.,. VIII, 1928, 821-829.
951. BUHY, II, 319-320.
952. D.A.C.L., VIII (Cartile XI ~i XII Jipsese din manuscrisele considerate
ca fiind cele mai bune).
953. D.A.C.L., VIIJ, 839-845.
054. VASILIEV, The Goths in the Crimcu, 70-76.
955. DIEHL, Justinien et Ia cioilisation byzantine au VI-e siecle, 53?.
956. MACULEVIC, Argenterie byzantine en Russie: despte marcajele cle
control, M.B.E.H. (Institutions), eel. 1970, p. 206. -
957. DALTON, Byzantine A.rt and Archtiology, 565.
958. DJEIJL, op. cit., 30, fig. 12; se vede aici portretullui Justinian.
959. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 319, fig .. 360.
960. CHWOLSOK, POKROWSKY ~i SMIRNOV, Materiaux pour l'ar-
clzeologie de Ia Russie, Saint-Petersbrug, .1899, pl. XXII, 2.
961. J. HATZFELD, Les trafiqnants italiens dans ['Orient hellenique
(1919).
062. L. BREHIER, Les colonies d'Orientmzx en Occident an commencement
du l'il.oyen Age, 1-39.
963. Li/)er pontificalis Ecclesiae romunuc, 1886, I, 341; DIEHL, Etude
sur l 'administration byzantine dans I' E xarchat de Ravenne, 278 ~i urm.
964. L. BREHIER, op. cit., 4 ~i urm.
965. GRIGORE din TOCHS, Oeuvres, I-I. F., VIII, 1.
966. M. C., IX, 1015-1017 (sub regele vizig()t Hecared).
967. C. JULLIAJN, Inscriptions chretiennes de Bordeaux, I, n. 68-71.
968. GHIGOHE. din TOURS, H. F:, VII, 31; L. BHEHIEH, op. cit., 13,.
969. ALL:\.IEH, Inscriptions de Vienne, IV, 395, nr. 892; LE BLANT.
Inscriptions chretiennes de la Gaule, 415 (datata cu luna siriana Peri-
tios,adica februarie) ; L. BHEHIER, op. cit., 14.
970. C.l.L., XIII, 1945 (descoperit in 1885).
971. L. BIU~liiER, op. cit., 14.
972. Idem Gregoire de Tours et l 'Orient, Institut de -France, 1939, XIII,
23-47; GHIGORE din TOL:Hs, Gloria mart., cap. 94.
973. (;}UGORE din TOURS, H. F., 26.
974. LE BLANT, Inscriptions chreriennes de Ia Gaule, nr. 225, 248 ~i 2G7;
STHZYGOWSKY, Der lJom w Aachen, 44.
9'i5. L. BHEHIER, op. cit., 17 ~i urrn.
9/G. Vie de saint Jean l'Aum6nier, 68; G. ROUILLARD, L'adminislru-
tion de l'Egyple byzantine, 82; lli\);OTAUX, Histoire de la nalion
t'g!Jplienne : l'Egypte clzri:tienne (D IEIIL), 486.
977.·,Vil! de s~int Jean l'.Aumonier, de LEON'fiU din NEAPOLE, 28, 60 ;.
G. H:OUILLARD, op. cit., 82.

467'
 978. H. DELAHA YE, Une vie inedit de saint Jean l'Aumonier, in A. B.,
1927, 30-32; H. LOPEZ, Relat'ons Anglo-byzantines du VIl-e au
X-e siCcle, In B. N., 1948, 145-147.
979. Vie de saint Jean l'Aum6nier, 10; G. ROUILLARD, op. cit., 82.
980. Vie de sainte Genevieve (425-513), S.R.M., III, 226 si unn.
981. GRIGOHE din TOURS, H. F., VI, 6; L. BREHIER, Les colonies
d'Orientuux ... , 12. ,
982. GRIGORE din TOURS, H. F., 111, 19; Gloria confess., 64: BRE-
HIER, op. cit., 20 ~i urm.
983. GRIGORE din TOURS, I-I. F., IV, 43 ~i V, 5.
984. Idem, Gloria mart., 17.
985. Ibidem, 6.
986. FROEHNER, La verrerie antique, 124.
987. L. BREI-IIER, La sculpture et les Arts mineurs byzantines, 13.
988. H. PIRENNE, Le commerce du papyrus dans la GauZe merouingienne,
A.I.C.R., 1928, 183, ~i 184.
989. Ibidem,109.
990. F. LOT, H.G.M.A., I, 1922, 357; H. PIRENNE, La fin cln commerce
des Syriens, M. B., 681.
991. H. PIRENNE, Le commerce dtt papyrus, 108-110.
992. Idem, Mahomet et Cllarlemagne, 77 ~i urm.
993. Idem, La fin du commerce des Syriens, 683 si tum.
994. L. BREI-IIER, Les origines des rapports ent~e l a France et Ia Syrie
(L ucrarile Congresului Siriei, Marsilia, 1918), 15-39.
995. Annales Lanrissenses Majores, M.G.H.S.S., I, 190 (a 801).
996. Ibidem, I, 194 (a 807); BDCHNER, in Die Provence in merowingische
-Zeit (Stuttgart, 1933) relevli 17 itinerarii din secolul al VIII-lea, din
care unul singur pe mare.
997. H. PIHENNE, H.G.M.A., VIII, 95-98: ANDREADES, De la mon-
naie et de la puissance cl'achat des metaux precieux dans l'Bmpire by-
zantin, 82-85. ·
998. LEON al VI-lea, imparat, Novelles, nov. 52 (199-201).
999. G. BRATIANU, Eludes byzantines d'histoire economique el sociale,
225 si urm.
1000. Lfvre du Prefei (M. ~i trad. Nicole), 22-26.
1001. LEON al VI-lea, Novelles, nov. (280-283) (aproba o dobindli de 4 %).
1002. ANDHEADES, op. cit., 97, 106 ~i urm.
1003. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, De caerimoniis
aulae byzantinae, II, 49; ANDREADES, op. cit., 107-109.
1004. Synaxaire de l'eglise Sainte-Sophie (manuscris din Patmos, secolul al
X-lea) ed. Delehaye, 722 ~i urm.; A. VOGT, Basile I-er et Ia civilisution
byzantine a Ia fin du IX-e siecle, 122.
1005. ECK, Le commerce medilerraneen apres !'invasion arabe, R.S.E.,
1941, p. 33 ~i urm.
1006. R.K.O.H., 400.
10_07, HEYD, 1-listoire du commerce du LeiJanl, I, 52 ~i urm.
1008. TEOFANES, Continuatus, 101-104; BURY, A History of the Eas-
tern Roman Empire, 122-123 (a 829 ~i urm.)
1009. ECK, op. cit., 34.
1010. H. PIRENNE, Les uilles an Moyen Age (Bruxelles, 1927), 46-52;
ECK, op. cit., 37 ~i urm.
1011. VASILIEV, The Russian Attack of Constantinople in 860, 3 9i urm.
1012. ECK, op. cit., 35. El putea sa primeasca 300 de corabii.
1013. H.K.O.H., 438; VASILIEV, Vizantiia i Arabui ... za Vremia·
Amorijskoi dinastii, 183 ~i urm.

468
 101'1. \·A~~IJ.iEY, Tlze Russian Air;ck; .. , 9-13.
10E. Ibidem, 17 ~i urm., 55, 235-237.
1016. TEOFANES, Continuatus, 33; VASILIEV, op. cit., 229 ~i urm.
1017. Cunoscut numai din Cronica lui Nestor; a se vedea M.B.E.l-I. (Vie
el !nort de flyzance ), 1969, 131, c.are indica douii tratate, unul in anul
907 (dup:\ c};pedipa lui Ole g), altul in anul 911 ; H. H. DOLLEY,
Oieg's muthieul cwnpaifp(againsl Constantinople, in B.A.B.L., 1949, 106
~i urm., consider:\ expedi~ia ca fiind legendara, dar admite existenta
celo~ douil. tratate lncheiate en Oleg.
· 1018 .•r. PAHGOIRE, Les Sainl-ll1amas de Constantinople, I.H.i., IX,
1001, 297-:-302 ;· IIEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 69.
1019. VASILIEV, Tlze Goths in the Crimea, 136-138.
1020. Asupra pi·ejudiciului adus acestci colonii de ciitre favoritullui LEON
al YI-lca: Stylianos Zaoutzes, ln anul 981, a se vedea M.B.E.H. (Vie
et ncort de Byzance), 1969, 128-129.
1021. St. HUNCIMAN, Tlte Emperor Romanu~ Lecapenus, 93; R.K.O.H.,
604.
1022. DIEHL, Figures byzanlines, 180 f?i urm.
1023. IIEYD, H istoire du commerce dn Leuanl.
1024. F. GANSI-IOF, Note sur un passage de Ia vie de saint Geraud d'A!!-
rillac 295-307. ·
1025. II. Pif\ENNE, Les lJilles em M.o!Jer! Age, 75-77.
102G. Ibidem, 77-80.
1027. llEYD, up. cit., I, 110 (pe la anul 827).
1028. Vie de saiai Giraud, scrisa intrc anii 936 ~i 942, A.S.B. oct. YI; F.
GANSI-IOF, op. cit., 295 ~i urm.
102\.l. LUITPHAND, Relalio de legatione, 1.
10cJO. IUZ.O.fl., 738; I lEYD, op. cit., I, 112 ;;i urm.
1031. H.K.O.R., 781 ; HEYD, I, 114 ~i urm. ; SCHLUMBEHGER, L'E-
popee byzantine, li, 312 ~i urm.
103:2 . .J. GAY, L' Italie meridionalcell 'Empire byzantin, 580 ;;i mm., HEYD,
I. !17-100.
10:33. LEON din OSTIA, III, 18, 27: BERTAUX, L'art das l' llalie meri-
dio;·wle, 272 ~i urm.; J. GAY, op. cit., 596 ~i urm.
:103\. BERTAUX, op. cil., 403 ~i urm.; D.~c\LTON, B(1zantine A.II and Ar-
chiiology, 618.
10::35. DALTON, op. cit., 618-620; DIEHL, Manuel d'Art byzanlin, 714-
-"-716; L. BREHIER. Etudes sur l'hisloire de la sculpture -byzantine;
31-35, pl. XLVII- XLVIII; KIHNGSLEY PORTER in 'VI. Schl.,
4C8-415 (u~l!e de Ia Monte Sant'Angelo).
1036. ANTON MICHEL, Amalfi und Jerusalem in griechisclten J{irchen-
streit, 52-54.
1037. Ibidem, text din Laycus, 35-47.
1038 . .J. GAY, 1/ llalic, meridionale et.l'Empire byzanlin, 54 ~i urm.
103\J. HEYD, Histoire du commerce du Levant, I, 99; J. GAY, op. cit., 247.
1040. J. GA.Y, op. cit., 585. ·. .
1041. GUILLAUME din APULIA, Gesla Roberti Wiscardi, III, 477 ~i urm.
1042. HEYD, OJl. cit., l, 101-103.
1043. A.rcl!iucs de l'Athos. Actes de Laura (eel. Houillarcl :;;i Collomb), nr. 21
(1018-1019); MEYEH, Athos: Die Hauplurkunden der Athoskluster,
157 (liniile 22-27). ·
104A. J. GA. Y, on. cit., I, 107.
10,15. GHWOSTOV, Comcrtul oriental al 1\yirlului grcco-roman (in limba
rusa) Kazan, 1907 (a se vedea J. S., 1910), 130 J?i unn.
1046. Livre du Prifei, IX, 31..

469
1047. EBERSOT.T, Les arts somptuuires de Byzance, 147.
1048, i\JANCEA l~X, Hisloire de l'otboye el du nil/age de Hwdvillers, 3 vohm:c,.
Epemay, 1880, I, 222 ~i urm. ; JU, 414-449 ~i plan~a. Pinza, datnta in
secolul al XI-lea, estc bizantini'i prin de.corul si\u inspirat dintr-o 1csa-
tnrii de miitasc.
104\L I-IANTO>i, Recuei/ s d' Jnscrirtions, Lexique expl icati[ ... , B.N.,
1927, 70 nr. 262; Livre dn l'd[tf, 39.
1050. L'Octa'euque dn sJrailli Constantinople, pl.' XXIV, 142.
1051. TEOFANES i\IARTUH.ISITOHl'L, Chronographic, 695.
1052. EBER."iOLT, op. cit., 11 (rmanta f,avoritii era allmstrul de Penh1}
1053. TEOFANES, Conlinuatus, V, 76; El3EHSOLT, op. crt., 14.
1054. TAFRALI, Topograplzie de Thessalonique, 39 ~i urm.
1055. Catalogue de /'Exposition d'art byzantin de 1931 nr. 112L
1056. EBERSOLT in G.B.A., 1925, 331-33().
1057. Descrisa !n Invenlarul obiectelor lui Jemr, ducc de Berry (GCJFF-
H.EY, II, 1896, 262).
1058. PARI SET, H istoire de Ia soie, I, 7.
10M!. Livre du Prefet, 29 ~i urm.
1060. EBEHSOLT, Les arts sompluaires de Byzance, 22.
1061. Hezervate basileului. Cf. LUITPRAl'-iD, Relatio de legatione, 55, 359
~i lll'lll.
1062, Livre dll Pre{et, 34 $i mm.
1063. WEIGAND, Die llelladisclze byzanlinishe Seidenu•eberei, 503-514.
1064. Satire contre les higoumenes, trad. Jeanselme ~i Ceconomos, 324.
1065. BENIAMIN,DIN TUDELA, Voyages, IV; W. lVIILLEH,.E!wys
on the Latine Orient; NIKETAS CHONIATES, Histoire, Al. III, I, 4.
106G. C. J., Xl, Yli, 11, 13 (a. 424).
106.7. LEON al VI-le.a, lrnparat, Novelles, 272-.275.
1068. i'ARISET, ov. cit., 7 ~i urm, Tesatl~ri din Palmyra. PFEISTER In
Parnassus, VII, 1935. ·
1069.·EBERSOLT, op. cil., 20-22.
1070. ibidem, 22 9i UJm.
1071.,Cgt!Ilogue de /'Exposition .d'art byzantin de 1931, numerele 270,
2'78;281, 293 ;· CIIARTHAIRE, Le tresor de Ia calhedrale de Sens (,J•Ae-
n1oi'a!fldac', Paris), 9-11 ~i H.A.C., 1911.
1072. Gel mai important este giulgiul de matase de culoare staeoj\c al Sf!n-
tului -Remi din Beims (2,35 m X 1,90 m), cxpns la Paris In arrul 1942.
1073. Exposition d'art byzanlin ... nr. 214; L. BREHIEH, La sculpture
et l,e.~ Arts mincurs byzantines, pl. LXXXV.
1071. DflEHIEH, op. cit., pl. LXXXIV.
1075. Ibidem, pl. XC.
1076. DIEHL, j'\Januel d'art byzantin. .
1077. PH. LAUER, Le tresor du ,Sancia Sanctorum" din Homa, F.E.P.M.,
XV, 1*906.
1078. CiiARTR"\.If{E, op. cit.
1079. Ibidem, 44;
1080. E. :VIALE,'L'arl religieux du XII-e siec•e m France, 34<1.
1081. A se vedea supra, p. 158.
108:?. PAUL SILENTIARl'L, Poi:mcs (trad. ita!. Venicro), versurile 758-
-805.
1083 THEODOR PRODROMOS El~ -;ov Yers 23,
t. 5.
1Q84. Paris, gr. 135, f. 22 v.; EBERSOLT, La J.YJiniature byzantine.
pl. LXIJ,2.

470
1085. IGNATIE din SMOLENSK, Pelerinage, 143; EBERSOLT, Les arts.
so.~wtuaires de Byzance, 118.
1086. Ohrida (1305), Hilandar, Salonic (muzcul din Atcna), G. MILLET,
Brodcries religieuses de style byzantin, ~i B.C.H., 1905 ; L. BHEHIEH,
La sculpture et les Arts mineurs byzaniins, pl. XCIV.
1087. TAFHALI, Le lresor b!Jzantin el roumain du monas/ere de Pouina,
pL 51-57.
1088. S. G. MEHCATI, Sull'iscrizione del cosidelto ,vessillio navale" di
ll!lanuele Paleologo, Bessarione, 25, 1921, 149 ~i urm.
1089. CORIPPUS, ln Iaudem Justini (eel. Partsch), versul 276 si urm.
1090. BHEI-IIEH, La sculpture zt Ies Arts mineurs byzantins; pl. XCIII.
1091. Supra, p. 167.
1092. BEEHlER, op. cit., pl. XLVI; EBERSOLT, Les arts somptuaires
de Buzal!ce, 58-64.
1093. BHEHIEH, 35-37 ~i pl. LVIII-LX; ANNA COMNENA, Ale-
xiade, HI, 1 (I, 35) : daruri ale lui Alexios Comnenul pentru Henrie al IV -lea.
1094. Spre exemplu, ibricul Sfintului Mauriciu din Agaune (Valais) fa-
bricat in epoca carolingiana din resturile unui sceptru al unui· print
barbar. ALFOLDI, L'aiguiere d'or de Saint-Mawice en Valois; N.
KO;\!DAKOV, Lc tresor de NagucSzent-Mikl6s (Ungaria) in Revue bu-
zaniine de l 'Inslitut americain, I, 1947 *. ·
1095. BHEI-IIEH,. 39-40, pl. LXI.
109il. Ibidem, 41, pl. LXII; a sc vedea p. 207.
1097. Ibidem, 41-43, pl. LXIII, pl. LXV -LXXII.
1098. Bijriteriile cele mai vechi provin de la me~te:;mgari copti; iricepind
din secolul al IX-lea, cu precadere la Constantinopol, pietrelor pretioase
li se adauga emailul ~i nielarea. EBERSOLT, Les arts somptuaires de
By!once, 143; BREHIER, La sculpture et les Arts mineurs byzantins,
43-45, pl. LXXIII-LXXIV.
1099. GHEORGHIOS KEDRENOS, Synopsis, I, 516 ~i urm.; EBERSOLT,
op. cit., IX,
110(r. DIEHL, Manuel d'Art buzanlin 704-706.
1101. BEEHlER, op. cit., 23-24, pl. XVIII--XX.
1102. Ibidem, 25-31, pl. XXI-XXXIX.
1103. OPPIAN DIN CILICIA, Les halieuliques. Les Cinegetiques. (trad.
Bourquin), versurile 489-514; D.A.C.L., VII, 1927, col. 1925.
1104. CHWOSTOV, Commerce oriental de l'Egupte greco-romaine, 197.
1105. BHUNET PE PRESLE, N.E.M., XVIII, 2, 1855, 254.
1106. EBEHSOLT, op. cU., !'i ~i urm. ; de acela~i: Sanctuaires de Byzance,
54 si urm.
1107. C.I.C.I., nov. 122 (544), nu se ~tie cum s-a aplicat edictuJ; BURY,
History of the later Roman Empire, II, 356.
1108. G. STEIN, Gescllichte des spatriimischen Reiches, I, Viena ~i II Paris,
186 ; BUH.Y, The imperial administrative System .in the ninth Century,
76.
1109. G. BRATIANU, Etudes b!Jzantines d'histoire economique et sociale,
142-150.
1110. D.G.G. u1teprcupov ro~u aprins.
1111. CHALANDON, Les Comnene, II, 625.~i urm.
1112. NIKETAS CHONIATES, Histoire, 25 (Bonn).
1113. H.K.O.H., 1081; HEYD, Jlistoire du commerce du Levant, I, 193
~i urm.

* Este vorba, de fapt, despre tezaurul de la Sim1icolaul Mare din

Romania.

471
1114. Arclzivio Veneto (Morozzo, Documcnti .. . ) Venepa, 1940.
1115. H.K.O.R., 1255; HEYD, op. cit., I, 193 ~i urm.
1116. H.K.O.H., 14138, H97; HEYD, I, 20:3-210; CI-L\LAJ\'DC~, op.
cit., II, 577-581.; Bl-t.i\Tir\Nt~, Recltcrches sur le conu :crce yhwis ilans
la tner 1\~oirc au .\I 1-e siCcle, 73.
1117. BHATIANt, or. cit., 227.
1118. Garalul valora cit a doui\zeci~ipatra parte din greutatea tor,-Jii a
hiperperului.
1119. BP.ATIA0il T, op. cit., 229 c;i urm. ; MOH.A\-CSIK, Die buzanlin isclwn
Quell en der Gcscliicllte der 1'iirkuuner, 346; E. STE10i, Untersuc!wngw
wr spatbuzaJzlinisclwn Ver{assungs nnd Wirfsdwflsgeschichlc, 12 ~;i unn.;
P1\CHYNIEH.ES. Histoia, II, 493. In 12h:l Uuillaume dP r;uhrouck ui:i:
hiperperi unor tiltari, care ii freacfi de nas spre- a \'Critic~~ ci~:ca rn]ros a
nrpru.
1120. BltATIANC, op. cil., 230 9i unu.
11.21. Ibidem, 222-224, 235-23U, ~i J\I. D., I, c39,
1122. PACHYMERES, Hislof.re, 494 (Bpan).
1123. A. BLANCHET, Les dernieres monnoies d'or des empcreurs byzunlins.
86-90 (hiperperul normal cinti\rea 4 grame).
1124. STEIN, op. cit., 13 ~i urm.; DIEllL, Eludes byzcnlines, 248-250.
1125. STEIN (op. cit.) afirma ca nu cmH;a;;te nici o monecli\ a lui Con5hm-
tin al XI-lea.
1126. FHANCESCO BELDUCCI PEGOLOTTI, Practic~ della Mercatura;
HEYD, Hisioire du commerce du Levant, I, 482.
1127. NIKEFOH GHEGORAS, I1 is loire romaine 1096.
1128. BRATIANU, op. crt., 89-105; DIEHL, Etudes byzantines, 240-275.
1129. GHCNZ\VEIG, Un exemple de vente diucle de clrap flamand dans
le Levant, in B. ~- IV, J27 ~i urm.
1130. \V. :VIILLEH, Essays on the Latin Orient, 240: ZAKYTI-IlXOS, Le
despotat grec de Moree, 187. ,
1131. HEYD, op. cit., I, 474; D.H.G.E., art. AncOne.
1132. ZAKYTI-IINOS, op. cit., 221 ~i urm.; ANDHEEVA, Le lraili! de
commerce de 1451 entre Buzance el Donbrovnik, !n B. N., 1935,117-127.
1133. HEYD, op. cit., I, 476.
1134.- D'OL \VEFl, Note sur le commerce catalan a Constantinople en 1380,
In B.N. IV, 193.
113il. MAHINESCL:, Contribution a l'llis!oire des relations f:conomiques mtre
/'Empire byzantin, Ia Sicile cl le l'O!JaUme de Naples de 1419 a 14ii3,
A.C.E.B .. , V, Roma, 1936.
1136. JJEYD, op. cit., I, '179-481.
1137. Ibidem, I, 481 ~i urm.
1138. :..'lif tlsee des Archives Departemental es (Herault), pl. XLIV.
1139. I'SELLOS, Discours, 238; HEYD, II, 7.
1140. A. SAPORI, Sludi di sloria economica medioelJale, Florenta, 1940
(a sc vedea R.S.E., 19-12, 629).
11.41. HEYD, II, 297 ~i urm.
1142. Ibidem, II, 296.
1143, .:V!. ;II., III, 200 ~i urm.; I-IEYD, II, 298; IIo:1,o:toi.6yst~f. ... Docu-
ments in.Mils rassemLles par Sp. Lambros, III, 335-352.
114.4. SESTON, L'eglise et le baplis~ere de Doura-Europos: J. LASSCS,
Snactuaires chrfdiens de Syrie, 11 ~i urm.
1145. LASSUS, op. cit., 19-22.
1146. Despre teoriHe recente, LEJ\IEIU.E, A propos de l'i:dific'e culturel
chretien, in B.A.B.L., 34, 1948, 30f, '!i mm.
1147. DYGGVE, Jlauennate palatiwn sacrum. J,a basilica ipelrole.

472 '
 1148. Ca ~i la Sflnta Sofia, curtea avea o triplii colonadii. 1n pcrspectivii
:~:iirc::m cnpolc care acopcreau alte sali nlc palat\Ilui.
114\l. Zl~ILLEH ~i Hf:BHAHD, Spalulo, 1912.
115D. DaziHca Porta 1'laggiore, la li.o1na.
1151. nazilica de la Mactar (Tunisia) construitii in anul 93 ca palestra.
L;~llfEHLE, Zoe. cit., 311 ~i urm.
115:1. "\ceew1i cu mormintul c1itorului.
1153. c\ sc vcdea DELAIIA YE, in A.U., 1926, 43 ~i urm.
115-~. L. BREf!H,H, 1\'ouvelles recherches sur l'hisloire de Ia -sculpture·
lij,:ctnlinc.
115.5 .. DYGGVE, J.es traditions cullurel/e;; de Delphes cll'Eulise chrc1ienne,
C.A., III, 19 118, 9-28.
115\L ]) IEHL, Justinien et I a civilisation byzanline an Y I -e siecle (vezi
''"iJra, p. 113); STEZYGO\\'SKI ln A.. l\I., 1889, 271.
1157. E. :\fALE, J.a fin du paganisme en GauZe, H.D.l\T., iunie 48, 385 ~i
t::••1.; DYGGYE, loc. cit. (despre existenta actualii a anumito:r rituri).
1158. P~',ULIK DE KOLf,, Epistolae. cp. 31, P.L., 61, 33: ,non, nt usita-
liDr mas es!, orienlcm special" (vorbind despre bazilica sa).
1159. :C,fintul Joan din Studion. Sfinta Irina, Sfinta Sofia etc.
1160. 1'. LE'\IERLE, Philippes cl Ia lviG.ctdonie orienlolc d l'epoque clm!-
licnne el byzantine, 301 ~;i 11r111.
11GJ. Ibidem, 30:J-:12fi; EBEHSOLT, i11omzments d'archileclure byzantine.
1162. S. SALA VJLLE, Lit11rgies orientales, I, 132, 2.
1163. LEl\IEHLE, op. cit., 163, 180.
116<1. L. BRE!HEH, [:,'tudes sur l 'hisolirc cle Ia sculpture byzantine, 3 ~i
m111., pl. xr, 3.
1165. LIC:l\IEF\LE, op. cit., 3fi4.
115G. Uespre 8.ceste imprejmuiri 9i cele care mai cxistii lncii in spatele ieo-
nostaselor anumitor hiserici de la Athos, vezi L. BREI-IIEH, Anciennes
clD!wes de elweur, ln A.C.E.B., Y, Homa, 1936, t. II: Arch:eologia;
DIEHL, L'r'glise el les mosaiques rhr couvenl de Sainl-Luc en Phocide,
20. ~
H67. 1'/'.l;L SILENTIAHUL, Poemes; DIEIJL, 111amzel d'art byzantin,
16-'l: \VCLFF, ;;i APLATOV, Denkmtiler der lkonenmalerei, 47.
1168. :.'\IKEFOR (patriarh, 806-815),Antirrhelici; III, 46,1-465 (a. 806-

116\l. DE JEHPHANION, Les cglises mpestres cle Cappadoce, I, 488-

• 481).
1170. l'SEUDO-GI-IER:VIAKOS, Ilisfuire ecclesiastiqne, 389-392 (carac-
ten:l mistic al iconostasulni).
1171. SI:VIEON DIN SALO:'HC, Oeuvres, 34fi-347 (nume~te imprejmu-
in:a prin termenul Tt)( a~OCGTUP.'Z,, inire coloane, Cel de iconoslas indic.ii
un suport mobil, pe care credincio~ii atirnii icoanele. Cel de templon,
im1icind alta data sanctuaml, nu a fost acloptat declt ln secolul al XVI-
le:: ·ca 1mprejmuire); ~WULFF ~i ALPATOV, lJenkmiiler der Ikonen-
n;rd·:rci, 208, 290; L. BREHIEF\, La swlpture et les Arts mineurs by-
zen/ins, pl. XLII.
1172. P. LEMERLE, Philippes et Ia Nlacedonie orientale a l'epoque chre-
tienne, 358, 9; 365, 1.
1173. Carnetul men· de ciiliitorie.
1174. LElvfEHLE, op. cit., 355-357 (ocupate. la inceput de ciitre cate-
humeni)
1175. lGNATIE din SMOLENSK, Pelerinaje, 143.
1176. TI-I. W~HITTEMOHE, The mosaics of Haghia Sofia al Istanbul,
III, Tile Duperial Portraits of the South Gallery.

473
1177. Amvonul de la Biserica Sflntul Gheorghe din :salonic (Muzeul din
Istanbul); G. de .JEHPHANION, 1V!emoires de l'.Academie romaine
ponlificale, 1932; G. SOTIRHJ At zp~cr-rwnxxl 07,~x~ 7/j~. 0scrcrrx/,bc;,
87 (Teba in Tesalia}.
1178.:LEMERLE, op. cit., 360 ~i urm., pl. XXVI.
1179. PAUL SILENTIARUL, Poemes, P.G., 86 b, 2251 9i urm.
1180. G. SOTIRIO, At naP.xLOzpwc:~IXv~xxt ~xcr~A~xxl 7/jc; 'E1.1.&8o~,
229 :;;i urm. (cruce, miel, vita de vie elc.). La Lesbos, altar circulc.r· facut
din soclul unei coloane.
1181. BREHIER, La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. LlV.
1182. LEl\IERLE, op. cit., 369.
1183. SOTIHIU, op. cit., 241-243.
1184. D-.A.C.L., I, 1907, 2319 ~i nrm. (De uncle s-a ivit lnvinuirea de a fi
celebrat liturghia pc o icoanil).
1185. DIEHL, L'ecole artislique d'Antioche el les tresors d'argenlerie syrien-
ne, 113; TEOFILACT SIMOCATTA, Histoire, V, 13: Crucca de aur
oferitii de Chosroesal II-lea, refugiat in Impcriu, la Sergiopolis; M.B.E.H.
(Vie el mort de Byzance), 196H, 46, a. 5HO.
1186. Mission Millet-Brelzier a l'Alhos, 1930 (inedit). Iniil!imea 1,10 m.
Bra~ lung de 0,72 m.
1187. S. SALAVILLE, Liturgies orientales, I, 45; FOHTESCCE, The
Orthodox Eastern Clzurcl!, 408; EBEHSOLT, Les arts somplcwius de
Byzance, 110.
1188. BHEHIEI\, Les tresors d'argenlerie syrienne et l'ecole arlis"tiqu~ d'An-
tioclze, G.B.A., 1920.
1189. TO:. cr!X E:x -rwv crwv cro! npocr rpspofLEVE:, Ke(Ale tale dintru ale Tale sil-\i
fie primite) BREI-IIEB, op. cii., 173; DUTHUIT-VOLBACH, .Art
byzanlin, pl. 43.
1190. BREHIER, La sculpture e·t les Arts minezzrs byzanlins, pl. LII; de
.JEHPHANION, Le calice d'.Antioche, O,C. VII, 1H26; LJJEHL, 'L'ecole
arti'slique d'Antioche et les tresors d'argenterie syrienne, 107.
1191. DE JERPHANlON, Les eglises nzpestres de Cappadoce, · 256,
2 ~-i pl. 59, 4; EBERSOLT, Les arts somptuaires de Byzm1ce, 1 -~i
110.
1192. PERDRIZET in F.E.P.M., X, 1H03, 138 (cvanlaie de Seres !mpo•
do bite en cmailuri) ; EBEHSOLT in R. A., 1 H11, I, '±07 ~i ur;'1. ; L.
BREHIER in R.A., 1946, 19-28.
11H3. DIEHL, Justinien et la civilisation byzantine em VI-e siccle, pl. I;
D.A.C.L., V, 1922, fig. 4065.
11H4. BHEHIER, La Sculpture ... , pl. XLIV.
lf95. D.A.C.L., V, 1922, 26-27.
1196. Sfintul :ATANASIE, Lettre cwx orlhodoxcs, P. G., 25, 22H.
11H7. D.A.C.L., III, 216-218 .. ·
1198. EBERSOLT, op. cit., 64; SCHLUI\iBEHGER in B.Z., 1983, 441;
BHEHIER, op. cit., 34, pl. XLV, 3.
1199. CONSTANTIN al VII-lea POHFIHOGENETUL, De caerimoniis ... ,
581 (Bonn); ANTONIE Arhiepiscop de Novgorod, Le livre du p2lerin~
91; ~TEFAN DIN NOVGOHOD, Pelerinage a Cunslunlinopie, 118.
1200. D.A.C.L., III, 1914, 970; G. MILLET, Recherches au M.onl-Aihos,
B.C.H., 1905, 123-141.
1201. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pelerin, 97; No-
tice sur Comtantinople (pe la 14:l7), in N.H., 1H10, 361.
1202. L. Cl{ISTIANI, Origines dll cos_lwne ecclesiaslique ... in JJisc. J.,
I, 69-80.

474
1203; Yezi supru, cap. 1, p. 28.
1204. TEOFANES MAHTUHISITOHTiL, Chronographie, 457-46L
120(}. BATIFFOL, lc'iudes dro liturgic, 613 ~i urm.
120H. -f. WEISS, J(ostiimkzmdc. Geschichtc der Trac/Jt wzd des Geriiilles im
;;f:Udulier, IJ (romani, hizantini, pcr~i) 125, fig. 65; G. DE JEHPHA-
NION, Lcs cglises. nzpestres de Cappadoce, I, 172, pl. 39, 4; 256, pl.
59, 3~4.
1207. 1 :. de JERPHA"--ION, La \'oi:r des J\fonwnents, IT, 279, ~i 280.
1208. l r. 'WEISS, op. cit., II, 1:l1-1:l7: H. JANIK, Lcs eglises orientales
cl rils orientaux, 36-40 (cosLUi!lC actuale).
1209. G. MILLET, Brodcries religieuses de style byzantin; BREHIEH, La
sc!ilpturc el les·arts mineurs byzanlins, pl. XCIII.
1210. 0. T;\FHALI; Le tresor byzantin el roumain du monas/ere de Poulna,
GG- ;:2, pl. XLV [l - LX. A sc Ycdea cap. XV.
1211. .Ul. CHABO'T, iu J. S., 1\J•lO, '78 i)i urm.; l<L\.N KAMATEHOS,
:--~ 7'>'-~;'U)y-f) &/i-rpr_;;:.£:c-; (in vers. politice), 2·47.
1212. IO/;.N KA'VIATEROS, op. cit., 50 11.
1213. lntii ianuarie (Sflntnl Vasile), cele cinc-i duminici din postul Pa~te­
lor, joia ~i slmhiita Marc, ajunnl Cri\eiunului. 9i de Bohoteaza. · ·
1211. .1'.\HGOIHE, L'Eglise byzantine de 5.2'7 a 847, 97 -9fl; SA LAVILLE,
Lit:ugies orientales, I, 13-J5; dc.-;p1·e manuscrisele 1iturgice, KAo\l1..-
112.HOS, op. cit., 308. Principal cste CodexBarberinus, 3, 55 (sfir~itul
secolului ::;l VIII-lea), care a servit Parintilor Conciliului de la Florenta.
121.'5. 1'\. CABASILAS, Explic: lion de Ia Diuine Liturgic (comentariu li-
·t~1rgic, eel rn~d desUvi~it).
121C. 1Ldiem, I, 38.
121'7. T'. BATIFFOL, Semaine de Paris, 2 ian. 1926,20.
1218. \.c\SILIEV, 'l'lze Goths in Crimea, 1.13 si mm.
121P F. DYOHNIK. Les Slaves, Bu~cnce ct Rome ·an IX-e siede, 1Hl;__70;
QUAHT, Oslcuropaisclze und ostasiutisclze- ,)/reifziige, 301·-302.
1220t M.B. E.H. (Institutions), ed. 1970, 424. ·
1221. 'l-ie de sain.t Hi/arion d' IMrie, eel. Peeters, A.B. 1913, 236 ~i urm.;
LOPARE\', Vizanliiskiia Svialnik, VIII- IX, \'iekov, V.V.,· XVII,
_"-i unn.
122'2. \'OHNIK, op. cit., 207-20\J.
1223. WAN KAT\L\.TEHOS, op. ci£., :31-97.
1221. l\!en\ionat ~i de PSEUDO-GHEHMANOS, I-I is to ire eccl esi_astique,
39e si urm.
12:25 .. Js;lSC IIrisiousc, sa [ii im•.'nrriilor!
122Ei. !espre originea acestiui riL. ~' SAL\VILLE, Ulmgies orientales,
-10, 3.
122/. ibidem, I, 27-32; KAMATEH.OS, op. cit., 309-312.
1228. Simholnl intxiirii lui l!ristos in Iei·usalim, PSEUDO-GHER!VIANOS,
H isloire eccl esiastique.
1220. ~.pre deosehirc de ritu.alu1 roman, tcxlul este l'uat in exelusiYltate· din
EpisLolele aposLolicc.
1230. l'recedat deli tanii. Nu a mai cwn Lloc lnceplnd clin sccolul al VII-lea;
SALA VILLE, op. cit., I, 5S_:92.
1231. SALA VILLE, op. cit., I, 97; text in D.A.C.L., III, Hl14, 1281.
1232. EUTYCHIOS, De Paschate et sancta Eucharisiia, P. G., 83,· 2400;
PSJTDO-GHEl\MANOS op. cit., 420; L. B. Gl\ONDI~J:~, L'ico-
Ui(;tuphie byzantine clu Crucif'il! mort sur Ia croix, 78.
1233. 1--~.l) .B., 205.
1234. C.l.C.I., nov.137 (565).
1235. P. BATIFFOL, Le~ons sur Ia 1Hesse, 289-292.

475
 1236. Hepro~urile lui Cabasilas arlresatc latinilor, care considerau consfin-
prea ca flind indeplinita prin comemorarca cuvintelor lui Hristos;
CABASILAS, Explication de la Divine Liturgic, 150.
1237. D. BHIGHT!YIANN, Liturgies Eastern and Western, 331-337.
1238.. .SALAVILLE, Liturgies orientales, I, 51 ; A .. GHABAR, La Peiniure
rdigieuse en Bulgarie, 91; J. D. $TEFANESCC, L' Illw:lrotion lies
lilurgies dans l 'art de Byzance, 113, pl. LXV III.
1239 .. SALAVILLE, op. cit., I, 52.
12·10. GHONIJS, op. cit., 52-67, 83, prima men\icnare a ritualului in
Umpul lui Maurikios, doctrina a incoruptihilitiilii corpului lui Hristos
pe cruce; M.B.E.H., (Vie et mort de Byzance ), ed. 1969, 41 ~i urm. ·
1241. GHONDIJS, op. cit., 90 §i mm.; P. ANDHIEU, Jmmixlio el Conse-
craiio, 196 ~i urm.
1242. Constitutions apostoliques, ed. Funk, I, 167; Concile-Qninisexl~ (fJ92),
canon 101.
1243. SALA VILLE, op. cit., I, 57; tropar introdus de patriarlml Sergius
in 624, Chronique Pascale san Alexandrine, 1001.
1244. SALA VILLE, op. cit., 69.
1245. KAMATEROS, 345-353; Chronique Pascale, 989.
124fJ. GHONDIJS, op. cit., 78.
1247. SALAVILLE, II, 93; NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos,
1018. '
1248. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre dtl pelerin, 105.
1249. FOHTESCUE, The Orthodox E'astem Church, 402; H. JAN IN, Les
Eglises orientales et les rites orientaux, -16.
1250. lZ..C\MATEROS (in versuri politice), XC.
1251. BHEHIER, Les peintures des rouleau lilurgique de I.cmra, A.I.E..,
Praga, 1939, fig. 1. La fel: MILLET, Alonuments byzanlins de Jfislra,
pl. 84, 93 ~i 142; MILLET :;;i TALBOT lUCE, Byzantin PaiEiing ot
Trebizond, 67 ~i urm., pl. XXIV -XXV.
1252. Fragments sur papyrus de l'anaphore de saint i'\clarc (cd. Andriom ~i
Conomp), R.S.H., VIII, 1298.
1253. KAMATEHOS, Zoe. cit.
1254. BHEHIER, lac. cit.
1255, C.J., I, III, 41, 10; Concile Quinisexte, canon 75, J\I.C., XI, 976.
1256. J. PAHGOIHE, L'Eg!ise byzantine de 521, a 847 p. 104 ~i urm.; AI-
GRAIN, Liturgia. Encyclopedic, 936.
1257. AIGRAIN, op. cit., 438; KATTENBUHSCH, Lehrbuch der I'Ufilei-
chendcn J(on{essionslwnde, t. I: Die orthodoxe anatolische J{irche, 482
~i urm.
1258. R. GUILLAND, Essai sur Niceplwrc Gregoras, 10 ;;--;UZEFOH CHE-
GORAS, H isloire romaine, VIII, 13.
1259. Synaxaire de l 'eglise Sainte-0ophie (manuscrisul cle la PatmrJ<s, seco-
lul al X-lea).
1260. FOHTESCUE, op. cit., 401 ; AIGRAIN, op. cit., 9'10.
1261. G. CEDHENUS, Synopsis, 700.
1262, TEOFILACT SIMOCATTA, Hisloire, lV, 16.
1263. NIKETAS CHONIATES, Histoire, 4 (Bonn).
1264. M.B.E.H. (Vie et mort de Byzance), ed. 1969, 105.
1265. FROLOvV, La dedicace de Constantinople dans Ia tradition byzan-
tine, in R.I-I.H., 1944, 61-127 .
. 1266. VASILIEV, Tlze Russian Attack of' Constantinople, in anul 81:0.
1267. M.C., XI, 977 (canon 80.) ·
1268. Ibidem, canon 90; PARGOIHE, L'Eglise byzantine de 521 ;i 847,
p. 222 ~i urm.

476
 1269. M.C. XI, 976 9i urm., canon 76.
1270. 973, canon 70.
1271. Canon 68.
1272. 956, canon 29.
1273. 969, canon 57.
1274. 956, canon 28.
1275. 985, canon 97; vezi H. MONNIER, Les novelles de Leon leSage, 20.
1276. LEON al VI-lea, Novelles (ed. 9i trad. Dain 9i Noailles, B.L,, 1944)
nov. 73 (250-51).
1277. RAOUL GLABER, Hisioria sui temporis (eel. Prou), V, 1, 7, obser-
vatie a unor ciHiitori precum ca grecii nn scuipa ln biscrica, cum fac
occidentalii.
1278. Simholism al botezului, moarte ~i rena~tere (cf. neofit = non nascnt).
1279. LAS SUS, Sanctuaires chretiens de Syrie, 217 9i urm. LEMERLE,
Philip res et la Macedonie orientale a l 'epoque clzretienne et byzantine, 335
9i urm., 439 9i urm. ; D.A.C.L., I, 43,1 9i urm.
1280. Scrisoare ciitrc papa Inocentiu, P. G., 17, 525.
1281. LEMEHLE, op. cit., 337 9i urm.
1282. Biserica rccunc9tea botezul Nestoricnilor 9i Iacobi~ilor, M.C., X I
(Quinise:x:l ), 984, canon 95.
1283. CLEl\IENT din ALEXANDHIA, Paedag, I, 16 .
1284. LEMEHLE, op. cit., 340-342.
1285. D.A.C.L., III, 1914, 2452 9i urm.
1286. Maurikios, Leon al VI-lea, Nikefor Fokas etc., PAHGOIHE, L'E-
glise byzantine de 627 a 847, p. 94, 348, 296.
1287. G.HONDIJS, L'iconographie byzantine du Cruci[ie mort sur la croix,
99-100.
1288. Supra, p. 15 ~i 199.
1289. PARGOIHE, op. cit., 96.
1290. D.A.C.L., V, 1922, 1028 ~i urm.; JANIN, Les Eglises orientales et les
riles orientaux, 78.
1291. LASSUS, op. cit., 264-284 (venerarea ascetilor sirieni).
1292. A. GRABAH, Martyrium, I, 51.
1293. Ibidem, I, 147-203; LASSUS, op. cit., 120-161.
1294. GHABAH, op. cit., I, 335-400 (Des marlyria aux eglises ).
1295. Ibidem, I, 322-334.
1296. Ibidem, II, 129-206.
1297. Despre icoana din Edessa, a se vedea p. 213 ~i 214.
1298. EBEHSOL T, Sanctuaires de Byzance, 44 ~i urm.
1299. Ibidem.
1300. In limpul asediului din anul 626 de catre avari, Blachernele fiind 111
afara zidurilor, relicvele au fost mutate la Sfinta Sofia 9i read usc dupa
victorie. Sergius a instituit o sarbatoare comemorativa pentru acest
eveniment; ea continua sa fie celebrata. R.P.B., 280.
1301. FROLOW, art. cit., R.H.H., 1944, 93; EBEHSOLT, op. cit., 61 ~i
urm. ,
1302. WHITTEMOHE, The Mosaics of Haglzia Sofia at Istanbul, II: Sou-
thern Vestibule ,(plan~e). '
1303. SEBEOS, Histoire d'Heraclius, 118; A. GAHDNEH, Tlleodore of
studium, his life and times, 290, 1.
1304. GRIGORE din TOURS, Historia Francorwn, IX, 40; Gloria mart.,
5; E. MOLINIEH, Histoire gcnerale des arts appliques a l'industrie, II,
L'orfevrerie, 40; EBEHSOLT, Orient et Occident. Influences byzantines
et orientales en France, 92, pl. III; FORTUNATUS, Carmina, Appen-
dix, II, 55-62; A.A., IV, 1, 277.

477
 ·1305. Traversa supcrioara reprezinta un litulus.
130!3. DIEHL, La Sculpture ct lcs Arts mineur.~ byzantins, 48, pl. 62; EBER-
SOLT, Sancluaires de Byzancc, 145 ~i urm.
1301. Stauroteci celebre: Lavra (atribuita lJJi Nikefor Fokas), Maastricht
(Vatican), Gran (Ungaria); DIEHL, op. cit., 42; MOLINIER, l:Ii.<toire
generale des arts appliques d l 'indzzslrie, II: L'orfevrerie, p. 1.
1308. R.K.O.R, GOO ..
130fl. Bula de aur a lui Baudouin al II-lea. n IANT, Exuviae oacrae, II,
135 ~i urm.; GEHAHD DE SAINT QUENTIN EN L'ISLE, Transla-
tio sancte Carone, D.N.I.C. a Conslantinopolitana urbe ad civilalem
l'orisiensem (ed. Miller, J.S., 1878), 295-:l02 ~i :389-403.
1310. EBEHSOLT, Orient cl Occident. Influences by~antines el orientales
en Fronce, II, 23.
1311. l.D., Sanctuaires de Byzance,28.
1312. Ibidem, 110-118. (dupa Buondelmonte ~i Clavijo).
131:-l. L\SILIEY, Pero Tu(ur ... and his visit' to Constantinople, Trebi-
zond and Italy, 104.
1314. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pelerin, 99-100;
EBERSOLT, Sanctuaircs de Byzance, 14'1.
1315. Vie de saint .ililarion d' Jberie, 236 si urm.
1:l16. SCI-IT~Ui\IBEHGEH, Rcliquaire en' forme d'cglise, F.E.P.M., XII,
1905, pl. XIV.
1317. EBEHSOLT, op. cit., 145.
1318. lbidon, 22 :;i urm. :1\~-ITO:t\IE, arhiepiscop de l\'oYgorod, op. cit., 98.
1319. EBERSOLT, op. cit., 29-30 (sarbiltoarea de !a 29 iulie, vezi. pag.
321).
1320. ANTONTE, op. cit., 99; EBERSOLT, 59.
1321. A.S.B., 24 iunie, IV, 731-7il6; EBEHSOLT, 79 ~i unn. ; D\J
C_\:::\GE, 'J'Nde hislorique du chef de saint Jean-Baptiste, Paris, 1665;
EBEHSOLT,Orienl et Occident: Influences byzantines et orienlalcsen
France, H, 28, 80.
1322. :\L H. DEJ\lANGEL, Contribution d lu lopogruphie de l'Hcbdomon,
30-32.
1328. EBEHSOLT, op. cit., 83.
1324. A. GRABAH, Martyriwn, I, 228 ~i urm.; EBERSOL T, 30-43;
\ASILIEY, Imperial porphyry sarcoplwgi, ln D.O.P., IV, 1948, 7-9.
1325. EBERSOLT, 78.
1326. Ibidem. 84-86.
13:27. Ibidem, 87 ~i imn.
132_8. A.S.B., septembrie Y, 247-283; LOPAHEV, rizantiiskiia Jilii
Suialnik, 36: EBEHSOLT, 88 ~i urm.
132g, EBEHSOLT, 92.
1330. LASS US, Sanctuaires chrfdiens de Syrie, 208-212.
1331. A.S.B., oct. IV, 83 ~i urm.
1332. H. P. DEL".HA YE, Les ICgcndes grecqucs des saints mil ita ires, 114;
TAFHALI, Thessalonique au Xll'-e siecle, 131; DIEHL, Monuments
ch; Cliens de Salon/que, 61 eyi urm.
1333. TAFHALI, op. cit., 134 ~i 135.
1334. GFti\.Bi\Ii.~ _1\llartyrium; I, 343.
1335. l'ndc li erau dedicate 4 biserici. B. LEIB, Rome, J{iev el Byzance a
Ia fin du XI-e srecle, 53. .
1336. B. LEIB, op. cit., 51-74 (analiza critica a relatarilor grece~ti, latine
~i rme~ti despre stramutare).
133.7. ne de saint Thr!ophrmo imperatrice, premiere femme de Leon VI,
,Mr;mumenla Plwliana", 1869; LOPAREV, op. crt., 71.

476
 1338. KAuFMANN, Der Menastempel und die Heiligtiimer von ]{arm ~4!>g
Mine; D.A.C.L., XI, 1932, 324-398; GRABAR, Martyrium, I, 64 9i
urn1;
1339. DEJ\IANGEL ET MAMBOlJHY, Le quarlierdes Manganes ella pre-
miere region de Constrnlinople, 65 ~i urm.
1340. Ibidem, 81-102.
1341. Porecla de anargyres vine de !a faptul ca ii ingrijeau-gratuit pe bolnaYi.
0 miniatura a 1'v1inologhionului lui Vasile al II-lea (Vatican, gr. 1613)
il arata primind din ceruri o trusa clc chirurgie (CUMONT, L'Adoration:
des 1'v1ages, 1'v1em., Ac. Pontif. de Archeologie, 1932, pl. VII, 3).
1342. Actes grecs des saints anargures (eel. Dtibner) ~i B.Z., 1908, 603;
GHAB1\H, op. cit., II, 345; EBEHSOL T, Sanctuaires de Dyzance, 97
si. urn1.
1343. EBERSOLT, op. cil., 99-101.
1344. GdABAR, op. cit., II, 351 (cultul icoanelor ar Ii facut nedreptate
celui al relicvelor). ·
1345. WULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler dcr lkonenmalerei, '1; BHEI-IIER,
Les ic6nes dans l'hisloire de l'arl et la Russie, 150 ~i urm.
1346. L. BREHIER, op. cit., 151 ~i urm.
1347. WULFF ~i ALPATOV, op cil., 8 (consiclerata a fi din secolul al
V-lea).
1348. Ibidem, 11, pl. ') ; STHZYGOWSIU, Orient oder Rome, 124.
1349. \VULFF ~i ALPATOV, 20 ~i urm., pl. 8; cf. 18, pl. 7.
1350. DE GHUNEISEN, Sainte-Marie-Antique, 1097 ~i ur.m.; D.A.C.L.,
V, 2022, fig. 4587; 2030, fig. 4591; ibidem, III, 247-48, fig. 1284 ~i
1286.
1351. WULFF 9i ALPATOV, 30-35.
1352. Guide de Ia Peinlure (,Hermeneia"), trad. Diclron: M~annel d'icono-
grapllie cllreiienne, grecqce et latine, 453; 2; G. DE IEHPHANION,
La Voix des JI/Ionuments, II, 9.
135:3. TEODOH LECTORUL, Hisloire ecclesiastiqne (fragmentc), 165;
descopcrirea unei icoane asemanatoare Ia Surnela, linga Trapezunt In
anul 1931 (Le Temps, 17 noiembrie 1931); JUG IE, in B.N., V, 365
~i urm. (tropar despre aceasta icoana).
1354. GRABAH, La Sainte Face de Laon, 22; DOBSHUTZ, Christusbilder,
I, 40 ~i urm.; SFINTUL GRIGOR~-': DIN NISSA, (Homelies), atesHi
existen~a sa la sfir~itul secolult,i al IV -lea.
1355. EVAGRIOS, Histoire ecclcsiastique, P.G., 86, 2, 2748.
1356. L. BREI-IIER, lcr!ncs non faites de main d'llomme, 68, 77; GHABAR,
La sainte Face de Laon, 22 9i urm.
1357. PROCOPIU'S, B. P., II, 26, poveste~te de_spre acest sediu 9i nu
vorbe~te decit clespre scrisoa:rea lui Abgar. ·
1358. GENESIOS, Le livre des Empereurs,P.G., 108 (I, 39); KULAVOV-
SKI, lstoria Vizantii, III, 60.
1359. R:K.O.H., 408 ~i urm. (scrisoarea lui Mihail al JI-lea catre Luclovic
eel Pios ln anul 824); SFlNTUL TEODOH STUDITUL, Lettres, 961-
963.
1360. Lettre des 3 patriarches d'Orienl a Theophile SUI' les images (eel. Du-
chesne ~i Sakkelian, ,Homa ~i Orientul", 1913), 283; GELZEH, Die
Legende von den heiligen Bildcrn, in B.Z., 1901, 477 ~i urm.
1361. SFINTUL IOAN DAMASCHIN, Oeuvres, 1232-1284.
1362. M.C., XII, 1086; Xlii, 130.
T363. M.C., XIII, 377 (7 octombric); SCHWARZLOSE, Der Bilderslreil,
201 ~i urm.; L. BREI-IIER, La querelle des images, 51-57.
1364. NlKEFOH, patriarh, Antirrhetici, III, 3, 380 ;;i urm.

479
·1365. Leltre de.~ 3 palriarches . .. , 2/9 ~i urm.
1366. SFiNTUL TEODOH STUDITUL, Lelires, 961,.--963.
1367. GHONDIJS, Images de saints d'apres lu theologie byzantine dH V 111-e
steele A.C.E.B., VI, Paris 1948, tom II, 1-16-170. (in anul1672 Dosi-
thei, patriarh al Jerusalimului afirma dt icoanele asemiinatoare m1 au
nevoie sii fie sfintite.)
136R. L. BREHlEH, L'Art chrJ!ien. Son developpemtnl iconographique,
338 ~i urm.
13(i9. WULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der Ikonenmalerei, 46.
1370. CONSTANTIN al VII-lea POHFIROGEN.ETUL, De imagine Edessa,
TEOFANE<;, Continua/us, 1:32; STEVEN RUJ',;CIMAN, The l"mperor
Ronwnus Lecapenus, 248-250: \'ASTLIEV, Vi:untiia i Aralmi ... za
uremia Nfakedonskoj dinaslii, 253.
:1.371. JEHPI-IANION, Les cglise:~ rupestres de Cappadoce, I, 399 ~i 475.
1372. GHABAH, La Sainte-Face de Leon, lH, 2; EBERSOLT,. Presque
bu:anfines de NcrCdilsi, F.E.P.J\L, XIII, 1906.
137:3. PEH.DHIZET, De Ia Veronique. el de sainte ..Vcronique, S.K., 1 f'32;
Diclionnaire des ICgendes du chris! ian isme, 1202-1206.
1374. G.H.ABAH, op. cit., 7-11; L. BHEHIER, leones non failes de main
d'homme, 72-74.
1375. Zisii J{eramion (vas de piimint), BRI~HIEH, op. cit., 21 §i urm.;
HOBERT DE CLAHI, La Conquesle de Constantinople, ch. 83.
137G. T.H.S.O.L., :!.05; EBEHSOL T, Sunctuaires de lJyzance, 20 .~;i urm.;
il lEl-IL, Chases el gens de Byzance, 111 :;;i urm. ·
1377. EBEHSOLT, Les arts somptuaires de Byzance, 111 ~i urm.
1378. FROLOW, La podea, in B.N., 1938, 4tl1.
1379. Misiunea Millet-Brehier, 1930, (identificarc dupii inscriptia de pe o
rami\ cu numelc Anei Paleologul Cantacuzino, sfir~itul secolului a 1
XIV-lea). Recueil d~s inscriptions chreliennes de l'Athos (PARGOIRE
~i PETIT, B.E.F.A., 91, 1904), nr. 7H. Despre raritatea icoanelor datate,
a sc yedea P. LEMERLE, Sur la dole d'une . icone byzantine (Hristos
P::mtocrator, datatii din 1357-1373), in C.A., II, 129-132.
1380. WGLFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der lkonenmulerei, 62 ~i urm. ;
L. BREHIEH, Les icones dans .l'histiJire de l'art et Ia Russie, 160, pl.
XX. .
1381. J\Iuzeul din Leningrad.
138:1. BHEHIER, op. ctl., 157 ~i urm., fig. 52 ~i pl. XX.
1383. Wl"LFF ~i ALP"\.TOV, op. cil., 128 ~i urm.
1384. L. BHEHIEH, op. cit., 167, pl. XXII; WULFF: ~i ALPATOV, 156-
158 (Mil.nilstirea Sfintei Treimi, Sfintul Sergin, din Moscova) prima
jumiitate a secolului al XV-lea.
1385. G. MILLET, Recherches sur l'iconographie de l'Euangile .. . , 676-
679.
1386. WULFF si ALPATOV, 53-55.
1387. Catalogue. de I' Exposition d'Art byzantin de 1931, nr. 57H (numeroase
exemplare cunoscute).
1388. DIEHL ,Chases et gens de Byzance, II, 524.
138\l. Camee a lui Nikefor Botaniates, 1078-1081 (MEL Y In F.E.P .M.,
n, HJ5).
1390. QRABAR, Les influences orientales dans l'art des Birlkans, 29.
1391. ~TEFAN DIN NOVGOROD, Pelerinage a Constantinople, 119-120
1392. P. MERIMEE, f:tude sur lcs arts an Moyen Age, 334.
1393. VASILIEV, Pero Tafur, 106 (cele 3 surse dan aceea~i zi, morfi, dar
pc parcursul unui secol de modificiiri au fost introduse In cercmonie).

480
1394. SflntullOAN HHISOSTOl\I, Homelies, l'.G. XLVII (lmpotriva celor
care privesc luna noua, danseaz!t in ora~, cautii vrajile).
!1395. LEON al VI-lea, imparat, Nouelles, nov. 65 (236-239).
1396. NIKETAS CI-IONIATES, 23-24; OECONOMOS, La vie religieuse
dans I' Empire bywntin au temps des Comnimes et des Anges, 80.
1397. PSELLOS, Un discurs inedit, H.E.G., 1903-04, LXV, 77.
1398. I'SliLLOS, Timotlzee ou Dialogue sur les demons; WELNFOHFEH,
Die thrakischen Euchiten, in B.Z., 1930, 177 ~i urm.
1399. SWOBODA, La dcmonologie de 1\ficlzel Psellos, Brno, 1927, 7 :;;i urm.
1400. Sfintul lOAN DAMSCHIN, Oeuvres, 1064; PSELLOS, Ile:p~ rLJ./,ouc;;
Dis£eours, V, 572; KOUKOULES, Usages byzantins relalifs d Ia IWissance
et au baplhne, 328 ~i unn.
1401. Vie de Tarasios, patriarche, 784-806, P.G., 98; LOPAHEV, Vizan-
tii.shiia Jilii Soiatnik, 100.
1402. NIKEFOR, patriarh, BreiJiarum, 53.
1403. Sfintul lOAN HRlSOSTOM, Homelies, hom. XII, 7, 105.
140<4. lOAN GEOMETH.UL, Poesies, 940.
1405. Defixionum tabellae (ed. Andollent, 1904).
1406. Yie de Severe, patriarche monoph1Jsile d'Antioche, de Zaharia &:olas-
ticul, II, 57-70; D.A.C.L., Magie, 1104-1106.
1407. Yie de saint Etienne le Nouveau, 1169.
1408. TEOFANES MAHTUHISITOHUL, Chronographie, P.G., 100, 789.
1409. Acela~i cu loan Gramatikos, dasciil al lui Teofil, cunoscut doar prin
du~manii sai.
1410. Vie de saint Atluinase l'Allwnite, 172; GEOHGIUOS CALUGAHGL,
Chmnique wziverselle, 1025-1028; L. BREHIER, Un patriarclle sorcier
a Constantinople: Jean H!Jlilas, 832-8·42; BEYLlE, L'lwbilalion byzan-
tine, 106. Desprc folosirea bazinului ~i a inelului. BOUCHE-LECLEH.C Q,
Hi:J;toire de Ia Divination dans l'Antiquile, I, 184 (dupii Psellos).
1411. R.P.B., 540,
1412. Vie de saint Eulyme, patriarche, XX, 10, 69.
1413. OECONOMOS, La vie religieuse dans I' Empire B!Jzantin au temps des
Comnenes et des Anges, 68 si urm.
1414. ~IKETAS CHONIATES, Histoire, 187 ~i urm.; lOAN KINNAMOS,
Epitome, 265 ~i urm.; CHALANDON, Les Comnenes, II, 219-228;
OEGONOMOS, op. cil., 78-80.
il415. OECONOJ'I'!OS, op. cit., 82, 86, 96.
1416. H. GUILLAND, EssGi sur Niceplwre Grcgoms, 208 ~i urm.
1417. KOUKOULES Usages byzantins relatifs d Ia naissance et au bapteme,
32il ~i urm. "
1418. HAHOUN-BEN-JAHJA (prizonier de":. -,.boi), Recit, 222 (la fel
caii de bronz a~ezati deasupra carceres-urilor la hipodiorn).
1419. D.A.C.L., I, Abrasax, Amulettes.
1420. SCHLUMBEHGEH, Amuleltes byzantines anciennes co11lre les malefi-
ces el les maladies.
1421. ibidem, ~i B.Z., .1893, 187-211; MILLER, N.E.M., XXI, 2, 1-113.
1422. Inserip~ic de la hiserica Hochemaure (Ardeche); B.S.A.F., 1874-
77; M.S.A.F., LXIV, 1905, 41-613.
1423. G. de YEHPHANION, in H.S.R, 1935, 188-225. Patratul este
tnmat de muncie a 3 arhanghcli ~i a 3 evrei !n flacari.
142·i. I.D., Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 158 (pl. 38, 1) ~i 189 (pl.
40-41), etc.
1425. I.D., A.I.C.H., 24 martie 1937.
1426. Grecii mai folo>esc ~i astazi llterele alfabctului ca cifre."

:31--c 115 481

 14:!"7. Trail~ sur lcs carrcs nwyiijues, text 9i trad'.H.:ere TANNErC·{, · in
A.l\.F.G., X-)(, 1886, 203 )i Ul'l11.
1428. JERPI-IANION, La uoix des Monuments, 11, 38-94. Dupa Cumont,
rOt'as ar fi o aluzie la viziunea lui Ezechil. · ·
1429. Folosca la vindecarea durerilor de dinp ~i la alte indispozi~ii. Folosit
inUl il1 secolul nl XIX-lea in :\Iasivul Central.
1cJ30.' F. CUMO:\T, Les religions orientales dans le paganismc ronwin;
bOCCHE-LECLEHCQ, Hisloire de l'Aslrologie gr:ecque.
1431. Ct::\IONT, Recherches sur le symbolisme funeraire des Romains, 280,
1432. Ibidem, 180 ~i urm.
H3'L · BOlJCHE-LECLERCQ, op. cit., despre opera astrologica :1 lui Posei-
doniltS dil1 Apnmeea; CUJ'I'IOT,;T, op. cit., 121 ~i urm.
H~;4, K. KRUJ\HL\CHEH, Geschich/e dcr b!JZantinischcn Lileralur, 627, 5.
14Cl5. Cl'MON1.', L'b'giple des astrologues.
1436. De;; pre accasta !ndatorire de. port-encrier, a se vedea TILB.E.H; (lns-
tilulion s).
1·':!7. hHF\lK\U!EH, op. cit., 7(l0; lOAN KAMATEHOS, Sur le Z~Jdia­
<Jue, 1-39.
1·:38. OECONO\'O:S, La vie religiwse dans /'Empire byzantin em ien1ps des
Comncncs et des Anges, 69-78.
1439. TEOFANES MAHTURISITOHUL, Chronographic, 673 ~i urm.
1140. ANNA COMNENA,Alexiade, VI, 7 (II, 57 ~i urmat.); OECONOMOS,
cit., GG '!i urm.
1·1-11. .\ NNA co:,;c'\ENA, op. cil., Y I, 7 (TI, 57-5!1); G. BUCKLEil, Anna
Con:ncna, 84-86 ; DIEHL, La :iociCie byzantine a l'epoque des Con::.ni'nes
59 ·si 11l:xn.
1442. ANi-:A COMNEKA, VI, 7 (II, 57-:59); DIEHL; op. cit., 60.
1413. DIEl:lL, I.o societe b!JZanline a l'epoque des Comnenes, 68 ;DIEHL
si GCILLA:\D, L'Europe Orientale de 1081 d 1453, IX, 52(Dielll.).
1444. K lKETilo.S CHONIATES, His to ire, 126 ~i urmat.; CHALANDON
J.cs Comnen1s, II, 348; DIEHL, J.a Societe byzuntine .. . , 68.
He!;). KHUlVIR\ Cll ER, Geschiehte der buzantinischen Lileratur, •327;
2'-ilKETAS KHONIATES, op. cit., 288 ~i urm.
1446: NJKETXS CHONIATES, 220•·
1447. DIEHL, op. cit., 69.
1448. Vezi supra, p. 63.
1'1 Ll. (; UlLLANlJ, I:.:ssai sur Siccphore Grcgoras, 275-.279.
14C,O. :"HKEFOR. GR.EGORAS, Ilisloire romaine, IX, 14, .p. 460.
1451. GUILLAND, op. cit., 2/U.
1452. DIEHL,·· La Societe byzantine ... , 6B.
1453. Vie de saint Butucllios, patriarche, 2439; HAURV, in B.Z., 1\JOO,
345.
145·1. TEOFANES, Conlintwlus, 20 ~i urm.
1455. Ibidem, 4U ~i llrm.
1456. Teofano, prima sotie a lu:i Leon al VI-lea, provenea diu aceastii
familie.
1457. TEOFANES, Conlinuatus, 129.
1458. KH.UMBACHER, op. cil., 628, 3.
1459. NIKE1:,.&..s CHONIATES, Histoire, 284-28l}; OECONO.\IOc;, La
uie ·rcligietzse duns /'Empire b!JZCtntin an temps des Comnimes el des l111ges,.
86 si urm.
1460. ANNA COMNENA,· Alexiade, X, 2 (II, 192); OECONOMOS, op.
cit., 13.
14ll1. l'ACHYMEHES, Histoire, III, 32.
14()2. M.B.E.H. (institutions), ed. 1970, 300.

48-2
 1463. TEOFANES MAHTURISITORUL, Chronographic, 3! 9; el a deve-
nit imparat· sub' numele de Filipicus.
1464. TEOFANES, Continuatzzs, 49.
1465. Ibidem, 60.
1466. PH.OCOPIUS DIN CESAHEEA, De Bellis, III, XY, 35 (361).
1407. TEOFANES MAHTUHISITOHl;L, P.G., CVII, 984.
1468. A.S.B., aprilie III, 58; H.P.B., 278.
146!'. DL~HL, Figllres byzantines, I, 157 ~i urm.; la fel NIKEFOH GHE-
COHAS, Histoire romaine, VIII, 5, 480-484.
1470. LUITPHA;\JD, Relatio de legatione, 39.
1471. ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du pi!lerin, 91.
1472. TEOFANES, Conlimwtus, 149.
1473. Lista in N.H., 1925, 97 ~i urrn.
1474. Olar corintian (vase negre cu relief).
'1475. PSELLOS, Un discurs ineclit, cd.BREHIEH, R.E.G., 1903-04, LXV,
LXVI, 7, 76-79 ..
14713. Ibidem, IV- VII, 11-15.
1477. Ibidem, VIII- IX, 15-19; BHI~HIEH, Lc scllisme oriental du
XI-e sii;cle, 250 ~i urm.; SWOBODA, La dcmonologie de iVlichel Psellos,
50 f;)i urm.
1478. Pe care il studia el insn~i. A se veclea cap. XII.
147£!. El insu~i cleclicasc patriarhului un tratat clespre metoda de a face
aur. A se veclea CH. HUELLE, La Chrysopee de Psellos, H.E.G., 1889.
1480. El ii cledicase, de asemenea, un tratat asupra acestei problcme. A se
\·edea SWOBODA, op. cit., 48 ~i urm.
1481. HESSELING, Essai Sllr Ia civilisation byzantine, 117-119.
1482. DIEHL, Nlamzel d'Art byzanlin, 630, fig. 304-306; de ucela~i:
Chases et gens de Byzance, I, 497 ; BHEHIEH, La Sculpture el les Arts
n ineurs byzanlins, pl. XCI.
1483. TEOFANES MAHTURISITOHCL, 422; NIKEFOH, patriarh,
Breviari!lm, 66, p. 62.
148·t ANNA COl\;lNENA,. Alexiade, VIII, 3 (III, 179), u. 97·1.
148i'i. BURY, A History of the Eastern Roman Empire, 276.
1486. PlEHHE DE SICILE, Histoire des JYianicheens, appeles unssi ·l'an-
liciens, H. GHEGOIHE, Pour l'histoire des eglises prmlicicnnes, Misc. J.
n, 509 ~i urm.; de acela~i: Les s'Jurces de l'lzistoire des Pouliciens, in
B.A.B.L., XXII, 1936, 85.-114.
1487. OBOLENSKY, The Bogomiles, 30-32.
1488. PIEHHE DE SICILE, Histoire des Manicheens, 1253 si urm., OBO-
LENSKY, op. cit.,• 38-43. .
1489. PIERHE DE SICILE, op. cit., 1297; GREGOIRE, lac. cit., 102-
104; OBOLENSKY, 35-37.
1490. Colosseni, II, 20-21 [1:1)38 f:l~n~ (riu atinge).
1491. TEOFANES, Contimzatus, 42; BUHY, op. cit., 40, 1 ~i 78-79;
D.H.G.E., V, 5:1,.
1492. H.P.B., 789 (intre 940 ~i 950); OBOLENSKY, op. cit., 111-117.
1493. D.H.G.E., IX, 408; despre falsa etimologie DiCH aide allui Eftimios
Zigabenos, OBOLENSKY, 119 ~i tum.
1494. OBOLENSKY, app. II, 275 ~i urni. (semnaleaza confuzia constanta
dintre Bogomil, fondatorul ~i papa Erernia Bogomil).
1495. ANNA COMNENA, Alexiade VI, 2, 1 (11, 44-45); VIII, 7 (III,
181-182) :CHALANDON, Les Comnene, 22, 23, 635; Gesla Franconzm
et aliorwn Hierosolymitanorwn, 22-23.
149(1. HESSELING, Essai sur Ia civilisation buzantine, IV, 518; G.
MILLET, La religion orlhodoxe et les hCresies chez lesYougoslaves; OBO-

4.83
 LE:'-JSKY, The 1logomiles, 2C30. (Banii protejau sec La In functic (]c JegiJ,.
turilc lor cu Biserica romap{l),
l•i\!7. EFTIMIOS ZIGABE.':OS, Panoplia dognwtike, 20 .5i urm.
1498. Slovo na Eretiki, cu. Popruzenko,· Sofia, 1936, in OBOLENSKY,
117-145 ..
1499. '\IILLET, op. cit., 7; ODOLENSKY, 48-52. Ei sc intemeiau pe
PAUL, J. Thess, V, 17 ~i recitau Tati\l Nostru fiira intrerupere.
1500. FLICHE ~i :VIAHTIN, Hisloire de l'i;glise, VI, 436 ~i urm. (i..L'GA,
XIV, 20-26).
1501. Vechi dochetism iacobit din secolul al VI-lea.
1502. Cf. cu consolamentum al calharilor.
1503. EFTIMIOS ZIGABENOS, Pmwplia dogmatike, 1:289; FLIC'lE. ~i
MARTIN, op. cit., VI, 436 ~i mn1.; OBOLENSKY, 207 ~i urm.
1504. MILLET, op. cit., 12-16.
1505. D.A.C.L., VIII, 93 ;;i urm.
1506. SOCRATE, Jiistoire ecclesiastique, III, 20; SOZOMENE, Jlistoire
ecc/Csiastique, V, 22; THEODORLT, Histoire eccltsiastique, 15.
1507. ANDREADES, Les Jui{s dans /'Empire Byzun!in, 23 ~i urm. ~i;
:'\J.D., I, 10; C. Th. X VI, 8, 13, (:l97), XVI, 18, 17 (404); L. DliC1 !ESNE,
L'Egli~e au VI-e siecle, 281. ·
1508. Sfintul Chiril ii expulzeazii .din Alexandria. .,. .
1509. Nov. Til. 3 (3 ianuarie 438) = C ..J.I., V, 7 .
. 1510. F. CUtiONT, La conversion des Jui[s, in H.B.I., 1903,1, 2.
1511. Legendes slaves de Constantin et de JICtfwde, 200 ~i urm,
1512. TEODOR LECTOHUL, His loire ec.clesiastique, 296 ; FLICHE 9i
:MARTIN, Histoire de l'b'glise, V, 74; SEBEOS, Historic d'Heraclius, 30.
1513. MARQUART, Osleuropiiiscl!e und Osiasiatisclle- Streifziige, 4-8;
JJgendes slaves de Constantin et de Jl.U·tllode, 168-170; PEETERS, Les:
Khazars dans la passion de saint Abo de Tiflis, in A.B., 1934, 21-56;
H. GREGOIRE, in B.N., 1937, 225__:236.
1514. VEHNADSKY, in B.N., XV, G7-8G, dupii DRIJTTIMAH, E.o:posili<>
in "li;Ialthaeum, P.L., CVI, 145il.
1515. VERNADSK Y, loc. cit., clupa Ibn-al-Fahiq.
1516. TEOFANES MARTUHISITOBUL, Chronographic, 357; Legendcs
slaves de Constantin el de l'lletl!ode, 171, 2.
1517. GROUSSET, Hi.~toire des Croisades et du roy(iume (rune de Jerusalem,
273.
1518. TEOFANES, Contimzalus. ::J4: CUTIIONT, lac. cit., 515, 3-5 ~i
ElJSEBIUS Dll\' CESAREEA, llisloire ecclesiaslique, 5-8.
1519 .. Data coincidea cu prima simbiitii a postului Pa~telor.
1510. EUSEIHUS DIN CESAREEA, op. cit., 10-11. Ziz-ul, pasiire
gigantii, care, lntinzlndu-~i aripilc provoca eclipsclc de soare.
1521. Ibidem, prima editie COTELIEH, dupii un singm manuscr1s, P.G.,.
l, 1456; editie criticii de Cl'.\IO;.;T, dupii 4 mmwscrise care contin
de asemenea formula de abjurare impusii de Photius ::\Ianicbeenilor,.
in anul 870.
15:;!2. ZACHAHIAE von LIGENTHAL, Geschicllfe des griechisch-romisclzen
Rechts, 382, nr. 1382.
1523. ANDHEADES, Les · .Juif'.~ dans l 'Empire by;mzlin, 13, 8.
1524. IlENIAMIN D I:"!' TtJDEL.\, Vouagcs, 25 ~i nnn. (a. 1172).
1525. ANDHEADES, op. cit., 13.
1526. Supra, p. 115.
1527. ANDHEADES. op. cit., 13,•8: .J. STAH.H, Tlle .Jewries of the Levani
after tlle fourth Crusade, 41-44 (stahilitii de Vespnsian, Sw!tone, lJomi-
tien; XII).

48-1.
 1528. STARH, op. cit., 25; VILLEHARDOlJIN, La Conq::ete de Constan-
tinople, cap; 159 (cartierul nnmit Estanor ).
1529. STAHH, 26 s.i urm.
1530. Jbidem, 37-115.
1531. Les Trophees de Damas,. ed. B~H'dy, P.O., XV, 2, 1920.
1532. HASKINS, in B.N., 1924; 231 ~i urm.
1533. CHALANDON, Les Commene, 277 .
. 1534. PHHANTZES, Chronique, II, 1 ; ST.A.HR, op. cit., 28.
1535. PHHANTZES, op. cit., II, 2 ;·STAHR, 28.
1536. M.B.E.H:. (lnslilutions); H.K.O.H., 892 (1049 Nea Moni de Chio).
1537. GIANNOPOULO, Communautes juives de la Grece orientale, 187 ~i
urm. ~i t. VII, 253 ~i urm.
1538. S. HEINACH, in M. Schl., 11·i ~i urm.
1539. C.I.C.I., nov. 146, 593.
1540. KOUKOULES in B.Z, 1910, ·p. 422 ~i urm.
1541. KRAUSS in B.Z., 1893, p. 490 ~i urm.
1542. L. BREHIER, L'Art chrctien. Son developpement iconographique,
19~20.
1543. DUMESNIL DE BCISSON, Les peintures de la Synagogue de Doura-
Europos, Homa, 1939. •
154'1. BIKEMANN in Syria, 1937, p. 221.
1545. JUSTER Les Juifs dans l'EmpiTe romain, leur condition juridiqne.
economique el sociale, I, 362.
1546. C.I.C.I., rov. 146 (533); D.A.C.r ., VIII, 127 ~i unn.
1547. S. REfNACH, i.rpheus, 301-304; ABRAHAM, Jewisl! Life in tl!e
Middle Age, 1896.
1548. Le Temps, 16 august 1936.
1549. E. BRl~HIER, Histoire de la pJzilosophie, II, 623; S. HEINACH,
op. cit., 289.
1550. BENIAMIN DIN TUDELA, Voyages, ca}J. 4; STARR, The Jews
in tile Byzantine Empire, 25 ~i urm. ·
1551. PERLE'S, in B.Z., 1893, pag. 569 si urm.
1552. TEOFANES MARTURISITOHUL,' Chronograplzie, P.G., 108, 809
(in ajunul proclamarii edictului lui Leon Isaurianul impotriva evreilor,
in anul 722).
1553. KAUFMANN, Ein Brief ... iiber m.essianische Bewegnng .•. a!ls
dem Jallre 1096 (B.Z., 1898, p. 83 ~i urm.). .
1554. BENIA}\IIN DIN TUDELA, Voyages, 50-52; ANDREADES, Les
Jnifs dans.l'Empire byzantin, 459; D.H.G.E., VII, 1344 ~i urm.
1555. BENIAMIN DIN TUDELA, cap. 4; ANDREADES in E.B., 1929,
28-49; wr. Miller, Essays on the La tine Orient, 53.
1556. PACHYMERES, Hisloire, 144-,--152.
1557. J. STAHR, The Jews in the Byzantine Empire, 28-31.
1558. IBN-KHOHDADBEH, Livre des ro11tes et des royaumes (trad. Barbier
de Meynard), 512; BRATIANU, Recherches .sur le commerce genois
dans Ia· mer Noire au XII I -e sii;cle, 39.
1559. Th. HEINACH, Un conlral de mariage du temps de Basile le Bulgaroc-
tone, 118 ~i urm.
1560. J. STARR, The Jewries of the Leuant after the fourth Crnsade;48-59
1561. IBN-KHOHDADBEH, op. cit., 471 ~i urm.
1562. HAHOUN-BEN-JAHJA (prizonier de razboi), Recit, 206 ~i 207.
1563. MACOUDI, Les prairies (l'or, 311 ~i urm.
1564. EDRIS I, Geographic, II, 425-444; ABOULFEDA, Geograpl!ie,
II, Sl5 ~i urm.; E BERSOLT, Constantinople byzantine et les voyageurs
du Lwanl, 42.

485
 15G5. G. KEDHEJ'\OS, ,)!JI!Opsis, 761 : BAfl HEBHAECS, Cllroniqzze
suriCI'I'Ilr, :245--248. '
15f:lf). Singt•rul inor: CONST~\NTl:\ al YII-lc~1 POliFlHOGENETUL,
De administrando imperio, cap. 21; NOJ\llEOS in E.B., I, 199-20\J.
15!!7. NICOLAE :\liSTIClJL, patriarh, Correspondrmce, cp. 9, 309; H.P.B.,
5GfJ. ~
1568. La Jiagisdion .in 104~J. NO'IIIKOS ln E.B., I, 204 ~i wm.
151)9. Inlocuie~te ritul :_;iit venit din EgijJt. NO~IIKOS Zoe. cit.
570. Vie cl mort de B!J:(!IICC J UG9 p. 390; SO?vllKOS l::.B. l 20\l.
1571. Gl)TEHBOCK Der Islam im Lichte der by=rmtin iscben Polemik,
10.
1572. CHAL\NDON Lcs Conmene 19.
157:3. Sfintul IOAN D/,:\JASCHIN Oeuvres 7fH ~i mm.; GCTEHBOCK
OJJ. cil" ·10 ;_LJi,:;pule entre un SaFn.'l'in el un cllrClien P.G. PG 13i)f) ~i
unn.
15;14. NIKETAS CHO"!IATES Histoirc 807-812 872 :;;i urm.; Gl;TEH-
IlOCK 21 si unn.
1575. EFTIMIOS ZIGA.BENOS Pwwpliu dogma/ike ~i P.G., 130, 1382
_. ~ii- unn., 131, 25 ;~i unn. •
1571l. GCT.i:ltBOCK, 3/ :)i unn.; CfL-\L\><D()~,;, Les Cornni:ne, ()()! ~i
urn1.·
15/7. lOA:\' CANTACUZINO, Apoloyie conlre l' !.<lam, 372 ~i urm.
1578. htrc U89 ;'i 1il91. :\I.U., (Vic ei morl de Duzanct ), 1%9, 379 ~i
unn.
1 ii7D. 0coali\ teologid1.
1580. '.!ANCEL ai Il-lca Pi\f.l,OLOGl:L, Oeuuas, 111 7i un,~.
158'. H.l'. Jl'GJE in B.K, 1D29, 295 $i GEHAHD DE SAINT QUENTIN
}_:"J L' ISLE, Translalio sancte Carone . .. , t. 3 ,morccau renwrqnable
s;~t lopique~ 1 •
1582. THEODOH PHODI{Ol\IOS. Poemes, 567.
158::5. Jhidern~ vcrs11l 1iA,t; zx?J:.)\w -:-eX. 7t'%7r.TCa0~z& ,Sfl-nti iau haina",
numelc unci hninc cle eroiaHi eclezlw:tidt pnrtata de lllerali.
H>8t lOAN TZETZES, Oeuvres (cd. Pressel, 1851), Alcgol'ii, 15, 87;
Eii.TTJ\ID.\CHEii, G,eschichlc der byzanlinischen Litcralur, 526-036;
n;_·cHAL\\JX, Jean Tzetzcs. el scs etude;; .mr Hornerc, Chiliades.
158.5. IOA;;.J TZETZ.ES, Chiliade8, 1, 77; DIEHL, Figures /Jyzantines, II,
:1<1{_! ~i Ht'lJ!.; J--IESSL.LE\G, i!:ssui sur ln civili:;cdion hyzaniine,_ 328 ~i
unn.
1586. Vezi supru, p. 159 ~i mrn.
:c>87. J.etlre d'un busilcus du P\.-e ,,i('c/e (Lezaurul de la Saiut-Denis),
:\I.B.E.IL· (Jnslilulions ), 1970, 1'11.
1588. V. GARTJTHAliSEN, Griechische PaWographie, 30-31; D.A.C.L.,
Xl!I, 13/J ~i urm.
1589. 01\!0NT in. B.E.C., 1918, MHJ-502.
1590. Palimpsest sh·iac al lui Isaia datat Jn 459, clescoperi.t in anul 1910,
b T:rithh Musenm, cle calre abntcle- astazi cardinal- Tissenmd,
H.B., 1910, 85-915.
15~1J. D.A.C.L., XIII, 3\l4 9i unn.
1:::102. ~ ii'i.A t-{PJE DE.H I"<J~H.SE :;sill'-~, L' i!lustrotion du rornon de Jiar-
iuam el Joasoph, 174. ·
JE,fJ:'L ~,'l'J\ZYGOWSEY; Eine Ale:randrinische Wellclironik, fragmente
de papin:s iltwt:-atc (\'ienu, 190G).
15() I. Gl-'d-(IYfi-IAUSE:'-1, Griechische Palilographie, 39-40.
1595. Ibi-dem, 1.33.
1596. ~;fintnl IEl ~ON L\I, Epist. C); J.

48L
1597. ·Greu de explicat parerea lui Wickhoff care crede ca aeestc drti sint
facuLe pentru oameni putin cultivati, printi barbari·, lloamne de la
curte etc. A se vedea B.Z., 1893, 214.
1598 .. Sfintul IOAN HRISOSTOM, Homclies, hom. 22; P.G., 59, 107,
15\J9. GAHDTHAuSEN, op. cit., <18-50 (eel mai vechi manuscris, pe
hirtie, datat In 1095, Biblioteca clin Vierra).
1600. Folosirea sa parca mai prccoce in Occident, din cauza vecinatatii
arabilor clin Spania ~i din Africa (documente sicil}enc, 1109), GAHD-
THAUSEN, '18-50.
1601. GAHDTI-IAUSE:t\, op. cit.
1602. C. TH. XIV, 9, 2 (372).
1603. GAHDTHAUSEN, 86 9i urm.
1604. H. BORDIEH, Peinture des manuscrils grccs de Ia Biblioteque "\~atio­
nale, 238-242.
1605. GARDTHAUSEN, 52 ~i urm.
1606. C.l.C.I., Digcstc XXXIII, 52; volumina sive in charta (papims)
sioe in membrana (pergament); GAHDTIIAGSEN, 59; TH. BIHT,
JJic Buch;olle ... , 318.
Hi07. BETHAUX; L'Arl dans l' Jtulie meridionale, 321 ~i urm.
1608. GAIUflT:lAU~;EN, 60 ~i urm.
1609. BLAKE, Sur l'aclivile litleraire de Xiccplwre 1-er, palriarclw de
Constunlinopl,e, in B.N., XlV, 4 ~i urm.; GAHDTHAUSEN, 62 f?i urm.
1610. BLc\Ki~, lac. cil., •1 ~i unn.
1611. DALTON, Byzantine Art and Archiiology, 617.
1612. G,\HDTliAUSEl\:, 63 ~i urm.
1613. Ibidem, 6 11; L. BHJ':IIIER, La sculptme el les luls minenrs byzun.
/ius, pl. 57.
1614. lL H. WILLOCGHBY, Codes UOO and its miniatures (Hockefeller
Me Cormick :\lt;s., Chicago), ~i A.K., XI, 194.0, 21 ~i urm.
11'.,:). A. \IEILLET, Hisloire, e Ia langue grecque, 259; G. Bt:CKLER
"l nn a tJ 82 :;;i urrn. ·
1616. l\IJ:<:lLLET, ~i Pnn.
1617. DEISSMA", Die Spruclle da gricchische Bibel, in Thcologische
Rundsclwzz, 1912, 339-364.
1618. KtU 1 ~lHACHEH, Geschichle der byzantinischen Lifcralur, 787 5i urm.
1619. F.EDhE>.:os, Sunopsis, 645; L. BH[~HIE.H, Lc schisme orientrll du
XJ-e. siccle; 27!J, .,cute-am erescut, bestie, eu te voi distruge".
16~0. Cf.latlna lui GHIGOHE DIN TOl..'HS (Gelzer). Cugetarc a Sf;ntului
Vasile· clcspre un barbarism scapat ~ambcbnurui Dc,Twslenc: ,Jati"i
ca ·avern un l)cnlostene analfabet".
1.621. E ..Hl:J\lU,e\CUER, op. cil., 791 ~i urm.
1622. 1/!idem.
1623. E. HEKA ULD, Llude de Ia langue cl du stule de JJ. icllcl Psellos ;
L. BHEL IEi , L'Fnscigncment supe1 ienr t) Constantinople dans Ia
d .miere moilic du xi-e sit'clc, 105.
1624. HENAU. D, op. cit., 00, :L4.
1625. ibidem, 358.
H\26. ANi'-JA CO:\I~ENA, Ia Alcxiadc: CXLII- CXLlii:
BUCKLEH, Anna Comnena, -4\J/.
1627. N. BANESCl!, Deux poclcs byzanlins incdils (f!ucaresl, 1913)
1628. DIEHL et GUILLAND, L'Europe Orientale de 1081 a 1453, p. J.l-2;
DIEHL, [;tudes byzantines, 398.
1629, BESSARION, Lettre au preceplmr des cnfaiils de Thomas Paleolcgue,
in N.H., HJ08, 1\J ~i mm.

487
 1630. K. DIETERICH, Geschiellte dcr b!Jzantlniscllen und neugrieci1isclwn
Literatur, 4: PAUL SILENTIAHUL, .Pocmes, 23.
1631. TEODOR HYRTAKENOS, Declanwtions, V, 71ti.
1632. MIHAIL al VIII-lea PALEOLOGUL (Autobiografie), ep. 75, 105.
11633. TEODOH HYRTAKENOS, op. cit., V, 716; NIKEFOH GREGO-
RAS, Correspondance, 155.
11634. Dictjomwire des Legende.~ tfu clu·isti(misme, 915 ~i urrn.
1635. BHEHIEH, Le coffret byzantin de Reims et les coffrets d'iooire a
rosettes. Caseta de la Darmstadt. '
1636. Vie de saint Nicolas le Studite, 3; LOPAHEV, Vizantiiskiia jitii
Sviatnik, V.V., XVII, 186 ..
1637. Vie de saint Elie le ~Youveau (Sicilia, pe la anul 900.)
1638. LOPAHEV, op. cit., 66.
1639. HASE, N.E.M., IX, 1813, 125.
1 6'10. B iblioteca lui Photius, Enciclopedi ilc lui Constantin PoFfirogenctnl.
MONTELATICl, Storia della Lettcratllra bizantina (324-1453), 1 ~i
unn.
16H. Nascut la Tars, prof('sor !a 15 ani, picrde memoria la 25 de ani.
Relorica sa a fost pusa pe wrsmi de ciitre Tzetzes. KRUMBACHEH,
Gcsehicltle der byzantinisclten Li/craiur, 450 f}i tlrm'; Rlzetores graeci,
eel. Walz, III, 670-686.
1642. G UILLAND, Essai sur N iccplwre Gregoras, 124.•
164:l. LIBANIUS din ANTIOIUA, Discmzrs .
.. 1611. CliORICIUS DIN,GAZA, eel. Forester; H. P. ABEL, Gaz<I· au V-e
. siecle, d'apres le rlwuteur Choricius (R.B., 1931); KHUlVIBAGHEH,
op. cit., 454 ~i urm.
1645. K. KHUMBACHEH, op. cit., riimtne cea mai bunil bibHografie.
1646. VASILIEV, The Russian Attack of Constantir;ople in 860, p. 90-94.
1647. Prima ecli\ie ~i tradncere A. VOGT tn O.C., 1931.
16·18. ln discursul funebru la Kerularios, el reduce schisma cu Roma la
o lupltl intre scaune (patriarhalc).
1649. NIKEFOR BASILAKES, rdor din sceolul al XII-lea; KHUM"
BACHEH, op. cit., 473-475; CIL\LANDON, Les Comnene, 20, G-10-
612.
1650. TEODORal II-lca LASCARIS, Oeuvres, 151-178.
1651. CONYBEAHE, Ananias of Shirak, 123-193.
1652. IIoc/,oc~oMysw:... Documents int!dits rassembles apr. Sp. Lam-
bros, 111, 11-19 (prima editie).
1653. MANUEL al Il-lea PALEOLOGUL .Oeuvres (Cd. Berger de Xiwey)
l?i P.G., 156, 579-582. _ .
1654. Urw din primele luerilri ale lui Scholarios, filcutil sub indrumarea
sa:, este nn elogiu al Sfintnlui Leontiu din Acllaia, Documents inCdits
rasScmbles par Sp. Lambros, II.
1655. D.I-I.G.E., VIII, 1182--1198; H. YAST, Le cardinal llessarion.
16:)6. Cardinalul BESSAHION, Ocuurcs (tracL latina), 615-620. Prima
edi\ ico greaea in Documents inrdils russembtes par Sp. Lamllrt•s, III,
2i'i!-290; VAST, op. cit., 21 ~i unn.
Hi~:t. HESSAHION, Eloge de Trebizondc.
1638. I.D., Oetwres (P.G., 141), 44D--4KO, 5:H-614; VAST, op. cii., 30-

165D. Despre aceasta fnnctie ln l\!.B.E.H. (Institutions), 1970, 194 ~i

llr.tlO.
16(i0. Documents iw!dits rasscmlills par Sp. Lcmz!Jros, II, y.
1661. Ibidem, II, 1-13.
1662. Ibidem, ll, 28-39; 89-105.

48&
1663; GHEORGHIOS SCHOLAHIO~ (patriarh GHENADIOS), Oeuvres,
. IV. .
1664. Manuscrisnl A. 408 de la Vatopedi continc 34 pancgirice ale lui
Leon al VI-lea (etL Akakios, 1868).
1665. Edit. VOGT si HAUSSHERH ln O.C., 1932, 1-177.
1666. Mihail Kcruh{rios, Constantin Licudes, loan Xifilin: PSELLOS,
Discours, Chronographie, Correspondarice, IV, 304-462, y, 87-96.
1667. PSELLOS, op. cit., V, 3-87; DIEHL, Figures Byzantines, I, 290
si llrm. · ·
166S. Desprc aceste tratatc M.B.E:H· (Les Institutions), ed. 1970, 56 ~i
urmat. (introduse in Occident, aflate inca la loc de cinste tn Franta
sub Ludovic al XIII-lea).
1{j69. Srris intr-o perioada in care o parte a ora~ului a devenit pustie.
A se vedea supra, p. 69. ·
1670. DEMETRIUS KYDONES, Correspondance, ep. 44.
1671. FROLO,V," Deux egliscs byzantines d'apres un sermon de Leon VI,
in R.E.B., III; 1945, 48 ~iurm. .
1672~ P.G., 133, 1007 ~i urm. ;. TANNERY in A.A.E.G., XXI, 1887, 107.
1673. Cod. Escurial: gr. Y, 10, f. 342 (inedit).
1674. P.G., 156, 577-580.
1675. KRUMBACHEH, :;eschichie der bg:antiniscllen Lileratur, 452-454.
1676. La Alexandria se vindeau culcgcri de ~crisori semnatc de nume
ilustre: Solon, Tcmistocle etc.; SOUILHE edit. de Plaion XIII
D.L. XIX ~i urm. _
1677. TZETZES, Vers im?dits (ed. Petrides), 763 9i urm.
1678. Descriere de LAMBHOS, N.H., 1925, 12 ~i urm. (cod philol., gr.
342).
Hi7\J. TZETZES, Oeuvres (ed. Pressel); DUCHATEAUX, .Jean Tzetzes
ct ses etudes sur 11om ere.
1680. GUILLAND, Fssai sur Niceplwre Gregoras, 259-261.
1681. NICOLAS CABA SILAS, Correspond once, 92-102; l\IONIGA WAG-
NER, A chapter of Byzantine Epistolograplty, D.O.P., IV, 1948, 121
~i unn. (Scrisori ale lui Theodoret, episcop de Cyr, 393-457).
1682. DEMETHIUS KYDONES, Correspondance, Introducere.
1683 .. GEHLAND, Die Grundlagen der liyzantinischcn Gesc/!iclzte in B.N.,
1933, 100 ~i urm.; N. IOHGA, Medaill01is d'/!istoire lilfcraire byzantine
In B.N., 1925, 237 ~i urm.; 1926, 17 ~i urm.
168,1. MORAVCSlK, Byzantino-iurciea, l: Die Bgzanliniscllen Que/len
der Gescllichie der Tiirkvolker, 70.
1685. HESSELING, Hssai sur la civilisation byzantine, 101 t;;i urm.; MO-
RA VCSIK, op. cit., 72. .
1686. EUSEBIUS DIN CESAREEA, Hisioire ecclesiasiique.
1687. SOCHATE, Hisloire ecclesiastique; SOZOMENOS, Histoire eccll!-
siaslique; TZETZES, Oeuvres.
1688. EVAGBIOS, Iiistoire ecclesiastique.
1689. NIREFOH KALLISTOS XANTOPOVLOS, Hi:,loire de l'Eglise.
1690. Edit. BAl'EH ~i HELM, Berlin §i P.G.,. 10.
1691. EUSEBIUS DIN CESAREEA, Cluonographie et Cllronicon canonum
quae supersunt. .
1692. Era Constantinopolului corcspunde anului 5509 inainte de Hristos
~i cca a .Alcxan.driei anului 5503.
1693. A trait de la anul 491 la 578; MORAVCSil\:, op. cit., I, 184-191;
HESSELING, op. cit., 116-120.
Hl\J·i. TIWFANES 1\.JARTURISITOHFL, Chronograpllie (dcspre familia
sa, vezi supro, p. 29). ·
 1695. t~IKEFOH. palriarh, Brcuiarium (806~815 depus, mort !n 829').
1696. 1'lUSCUS l'ANITES, Excerpta de legationibus (titlul era Ilistuire
de Byzance cl des gnerres contfe At lila) . .
1697. PROCOPIUS DIN CESAREEA (De Bellis), ~ef al cancelnriei gene-
r8lnlui-~ef ~i consilirr &rmyprt.rps•)r,, ~'JfL~ouAoc;. DPspre a sa filozoiie
istcriei, a 'sc Ye<lea G. DO\V~EY, Paganism und cliris/ianity
in Procopius in The Amcri<:'on Sociei!J of Church Hislotry, iri1iie 1949,
89-102. '
16\:18. KHU:VIBACHEH, Geschichte der bgzantinischen Literatur, 233.:_234.
1699. Medicii au subliniat ca descrierea ciumei de la ConstanHrwpol din
anul :112 inclid o cu totul alta hoali\ dccit ciuma rle la Atena, clcsnisa
de Tuddicle, al drui text tc punc pe gincluri. SOYKA, A.C . E.B., VI,
"\Jgcr, 1939.
1700; DIEHL, Jzistinien et Ia civilisation byzantine au VI-e siecle; p. XII-
Xlll (aeclen~i fapte reies din dona lucriiri); BUHY, History· of the later
Roman p;mpire, II, 420 (in l'Jlistoire des gucrres nu se gasc~te nici un
elogiu al lui Instinian).
1701. AGATIAS, Histoire. Stil ~i mai lnflorit dcciL eel al lui PTocopius .
•\.utor de epigrawc. Anonime, 1-'hilopalris, P.G., I, XXIII - XXIV.
1702. MENANDEH PHOTECTOHUL, Fragments; KHUMBACHEH,
Gescllichle der byzantinisclien Literatur, 243 9i urm.; J\lOHAVCSIK,
np. cit., I, 254-257. · .
170:3. TEOFILACT SI'VIOCATTA, llis(oire, KHU 1\lR\CHEH, op. cit.,
217-252; MOHAYCSIK, I, :i4:J ~i nrm.
1704. TEOFANES DIN BIZAN'f, Vie de saint Antoine le Nozwecm.
1705. Vie de saint Euthgme, patriarthe; LOPAREV, Vizanliiskiia Jitii
Sviatnilr, V.V.,_ XVII, 202.
1706. LEON DIACO'NL'L, llisloire. Dcsprc izvoarele sale a se vedea SIU-
ZlUMOV in V,O., ll, 1916, 106-116.
1707. Dupa cum o demonstrcaza prima Sa fraza, care o reia pe cca a lui
Leon: ,Done le basi/ells Jean (Tzimiseks) terminu uiusi sa vte". PSEL-
LOS, Chronograpllie, I, l.
1708. PSELLOS, op. cit., Introdueere, I ~ LXXX\'III.
1709. M.B.E.H. (lnstillllions ), 1970, 433.
1710. MIHAIL din ATTALlA,. Jlistoire (11 ]nso\ise pe Homa11 Diogenes
in expeditia impotriva. turcilor ~i asistase la bat alia de la Tvlantzikert
in a nul 1071); ~IOHA VCSIE, Of•. cit., I,' 258 ~i urm.
1711. l'<lKEFOH BRiENNOS, Ifistoire, MORAVCSif\., I, 269 ~.i urm.;
1(1\'L!MBACI-IEH, Gcscllichle £fer .byzanliniscllen Litaalllr, 271-276;
CHALANDON, Les Comm'ne, I, Introcl. V - VJ1. .
1712. ANN1\ COcviNENA, Alcxiade, (Intr. Leib); KRU:MBACHER, op.
cit., 274-279; CHALANDON, I, lntrod. Vll- XXII; lVIORAVCSIK,.
J, 107-110; G. rn;CKLEH, Anna Comnena, 225 ~i urm.
1713. lOAN KINA71!0S, Epitome (eel. defectuoasa) a se vedcaBABOS,
Sgmbolae ad historiam lextus Cinnami, Budapcsta, Hl44. MORA VCSlK,
I, 180-182. ·
1714. NIKETAS CHONIATES, Hisloire; MOHAVCS'lK, 1, .271 ~i urm.
1715. GITEORGHIOS AKHOPOLITES, Cizroniquc; '\lOHAVCS lK, I,
137 ~~ 1::39.
17Hi. Judeditor ecleziastic. J\rcllives de l'Atllos : Actes de Eutlumus, (eel.
Lemerle), 21 (27) ~i pussim.
1717. PACHY~.IERES, Histoire; KRUMBACHER, op. cit., inf<il.'matii
importante clespTe isLoria tmlgm·ilor ~i clcspre monguii, MORA YCSlK,
l, 1Hl-150. ,

490
 1718. NIKEFOH GHEGOHAS, Jlisloire romaine; GlJILLAND, Essoi ·sur
Niceplwre Grigoras, 228-257; KHC'\!BACHEH, :.!(J3 ~i urm.; ::VlO-
HAVCSil.Z, I, 275~277; N. lOHGi\, in B.N., ll, 293 ~i urm.
1719. lOAN CANTACCZlNO, Ii isla ire. Dcsprc diYergen~c:le <lintrc cci doi
istoxid: GCILLAND, Essui sur Xiceplwre Gregoras, 251-255.
1720. lOAN CANTACUZINO, IV, 5: text in greaca vulgara al concesiuni-
lor Iacutc lui Ioan al VI-le~ in anul 13-19 d~ catre sultanul din Egipt-
M. CANAHD in A..nnales de l' Institut~des Etudes Orientales de I' Uni-
uersite d'A..lger, 1937; PAHISOT, Cantacuzene, lwmme d'Etat et hisla-
rien, 1845.
1721. DUKAS, Cl1ronique universel/e; KRUMBACHER, 303 ~i urm.;
MORAVCSIK, I, 126-128; CEHNUSOV in V.V., XXI, 176 ~i urm.
v .. GRECU, Pour une meilleure connaissance "de l'hislorien Doukas !n
Mem. L.P., 128 ~i urn1. .
1722. PHHANTZES,- Chronique (I'. G., 156 9i Papadopoulos); clesjJre
cronka in limba greaca vulgara pusa sub numele lui Pbrantzes si care
nu er;te altceva declt un rezumat alistoriei sale, facut in secolul alXVI-lea,
a se vedea PAPADOPOULOS, in E.B., XV, 87 ~i urm., GHEGOIEE,
in B.N., XII, 1937, 385 si MOHAVCSIK, I, 151 si urm.
1723. LAO~ICOS CALCOCONDILES, Histoire (P.G:, 159 ~i ed. Darko
Budapesta); MOHAVCSIK, I, 230 ~i urm.
1724. ANTIOCHUS STHATE_GUL, Prise de Jerusalem par les Perses en
614 (cunoscut numai din versiunile georgiene ~i arabe)- a se vedca
PEETEHS in A.B., 1912, 304 9i urm.; 1920, 141 ~i urm.
-1725. lOAN KAMENIA TES, Sac de Thessalonique par les A..rabes; KHC:\-1- ·
BACHER, Geschichle dcr bgzantinischen Literalur, I, 135 ; DUCHA-
TAUX, Bnstothe, archeveque de Thessalonique.
17'2:6. MESAHITES, Sur Ia tentative d'usurpation de J can Comnene (ne-
cunoscut de alte surse de informatii).
1727. NIKEFOH BLEMIDES (Autobiografie ~i opere complete) (1197-
1272).
1728. GR-IGOHE DIN CIPHU, A..utobiographie.
1729. in Typiconul manastirii Sf. Demetrios; tracl. franceza in CHAPMAN,
Michel PaUologue, 1926, 167 ~i urm.
· 1730. SYROPOULOS, I-Iistoria vera unionis non vcrae; JUGIE, KO.,
38, 1939, 70 ~i urm.
1731. LOPAHEY, Yizantiiskiia J itii Sviatnik, V.V., 1910, 1-36; GC!L-
LAND, Essai .snr Niceplwre Gregoras, 173.
1732. LOPAREV, loc. cit., 36 ~i urm.
1733. A se vedea cap. XIII: l'Enseignement. .
1734. Spre exemplu panegiricele scrise de Nikefor Gregoras in care se
pr.ezinta ,rlu!iwr dans louie l'acception du mot", (GUILLAND, op. cit.,
174'--192). Schema similara celei a vietilor de filozofi din secolul al
lV-lea, ca ·viata lui Proclus, de MAHINOS din TYH, 0. SCHISSEL,
lHarinos von Neapolis und die neuplatonischen Tugcnden.
1735. G: HOUILLARD, L 1administmlion de l'Egypte byzantine, 101-
112. '
1736. Ca eel al Sflntului loan din Patmos, secolul al XI-lea, D lEHL, Etu-
des hyzant(nes, 321.
1737. L. BREHIEH, Le romanlisme et le realisme ti Byzance (dupii Vie~ile
.sfintilor), 314 ~i urm.; BEZOBRAZOV, Conies byzantins in V.O., 1915,
117 d urm. ·
1738. v·ie de saint I-Iilarion d' Jberic, 236 ~i urm.; LOPAHEV, op. cit., V.V.
XVII, 56 (a se vedea J.S., oct. 1916, 451 ;d urm.).
1739. Nomos Georgikos (Legea agrar_a), 134 ~i urm.

491
1740. Vie de saint [We, martyr a Damas, 36 ~i urm.
1741. Vie de sainte Theodore de Salonique; LOPAHEV, op. cit., J.s~, XV,
1917, 19-2'0; L. BREHIEH, op. cit., 324 ~i urm. ,
17,12. Vie de saint Nicolas le Studite, 864 ~i urm.; BREI-{lEH, "bp. cit.
326-27.
17,13. Vie de saint Theodore d'Bdesse; LOPAHEV, op. cit., V.V., XIX,
41 ~~ urm.; J. GUILLARD, Supcrchcries et meprises litleraires In H.E.B ,
19·i7, 137-157 (apreciaza aceasta biografie ca fiind opera unui falsl-
ficator care se da drcpt nepotPl lui Tcodor ~i episcop de Emessa; cl
se lilud.a ca 1-ar fi botezat pe calif); VASILIEV, The life of saint Theo-
dore of Edesse, in B.N., XVI, 1942-43, 165-225. (Tcodor a cxistat in
realitate ~i a avut legiituri en Teodora ~~ Mihail al III-lea); ·viata sa,
scrisa in arabii, a fost tradusii in limba greacii. ,
1744. Vie de Leon le Tbaumaturge, archeveque de Caiane; BREHIEH,
op. cit., 381 ~~ urm. '
1745. Vie de saint Pierre d'Argos, 163 $i urm.
1746. Vie de saint Nilwn le Metanoitc, a se vedea supra, p. 115 ~~ urrt1. Vie
de saint Luc le SliJlite
1747 KRUMBACHER, Geschichte der byzantinischcn Uleratur, 200-203;
SIMEON METAFRASTE, Sur les vies des saints (P.G., 114-116)
1748. PSELLOS, Discours .. . , IV, P.G., XCIV, 183-205. Despre]Jerloada
vietii sale; EUSTHATIADES ln E.B., 1933, 26 ~~ urm ; (secolul al
Xl-lca); JUG IE ili E.O., 1923, 5-10 (a doua jumiitate a secolului
al X-lea) ·
1749. Vie de saint Jean Vatatzes si A. HEISENBERG, Johannes Vatatzes
der Barmherzige ; autorul e3te" un ciilugiir qre dii unele date istorice,
dar mai ales prin ahrzii.
1750. Cele ale Vechiului Testamcnt_aveau mai putinii vogii (Livre d'Adam,
Livre d'Himoch etc.) dar ii inspirau uneori pe ':n·ti~ti: D.A.C.L.; VI,
2245.
1751. Apocryphcs de ['Ancien ct dn Nouveau Testam-ent (Diclionnaire des),
tract. Migne. Vezi eapit. XIV.
1752. Protevangile de Jacques (eel. Amann); 99 ~i urm. {Introd.)
1753. JERPHANION, Les eglises mpeslres de Cappadoce, I, p. 269, pl. 65
~~ p. 75-80.
1754. Vezi supra, icoaue, p. 218.
1755. In secolul al VI-lea Grigore din Tours a cunoscut _un Tmnsit11s
Beatae Mariae, importat din ,Siria. Von TISCHENDOHF, Apocalypses
apocrgphae, 266-268; SINDING, Mariae Tad und Himnielfahrt,
Copenhaga, 1903.
1756. Evangile de Pierre, cd. Grebault, 1892, pe care a deseopenit-o in
1886 la Alexandria, etc., D.A.C.L., Apocrgplles.
1757. HESSELING, Essai sur Ia cioilisation byzantine, 77.
1758. SOC RATE, II istoire ecclesiastique, V, 22, con firma atribuirea lui
Hcliodor, la fel PI-IOTIUS, Bibliothcque, cod. 73.
1759. KRUlVIBACHER, op. cit., 494.
1760. Eudociae Auguslae carmimzm reliquiae (ed. Ludwich).
1761. Vie de Barlaam ei .Joasaph; SifL\H.PIE DER NEHSESSIAN,
L'ilustration dn rom:1n de Barlaam el .Joasaph ~i J.S., 1939, 42~45.
1762. Vie de Barllam et Joasaph, Introd. Zotenberg ;;onsidera~te';;;:{ui gr~
cese ca fiind eel mai vechi ~~ il data in secolu al VII-lea, dar In 1888
Marr a dcscoperit versiunea georgiana din sceolnl al X-lea.
1763. S-au cunoscut 60 versiuni din acestea. SIRAHPIE Dl~H NER~
SESSIAN, op. cit., Tntrod. :;;i hihliografie. l'opularftate a fabulei Lieor-
rm!uL Nmneroasc reproduced artisticc, ca de cxemplu lu ·llaptistcriul
;JLu Parn1a.
1764. P. MEYEH Jn B.E.C., 1866; tra<!. fr~neezii de JEAN DE BILLY.
Pat·1s, 1578, rcprodus in Dictionnaite des Legendes. du Cl!ristianisme,
176;o. :VLB.E.I-1., (Vie cl mort de JJyzance ), 1969, p. 51 :;;i (Jnslitutioi1s ),
HJ70; p. 1:-,2.
1766. Ed. HASE in N.E.l\1., IX, 1813, 125.
1767. I.D:, cu LEO~ DIACO~UL (llistoires) <159-461 in P.G., 117;
S. HEINACII in RA., 1902, 1.
l76f. i'EOFlLACT SL\IOCATT.\, Hisloirc, 1-H-J-16: KIHT~lllACHEH,
467 si urm.
,1769. i•I;\ZARIS, Dialogos nekritos (Coborlrea in infcrn); THE{), Mazaris
Uild llolobiJlas, in B.Z., 1892 86-H7; dcsprc ci'ilMoria lui J'vlanuel al
Il-lea in Peloponez la care fat·" el aluzie; ZAKITINOS J.e despoial
grec de lvloree 168 ~i urm.
1770. THEODOH PHODRO:VIOS Dialogues imil6s de Lucien ed. Laporte
du Theil. '
177. PSELLOS, Discours . .. , \', 168-170; H.A:V!BAUD, Etudes sur
l'ilistoire byzantine, 141 ~i unn.
1772. PSELLOS, V, 177 ~i unih; ((1\itOucrov 'I&x:wflov e•)puCl[J.W<; Mw);
RA?.IBAUD, op. cit., 151.
J.77::;. SEBEO~o, Hisloirc d'Heraclius (tracl. :\lacier), lliO :;;i urm. (mai mulLe
piese ineditc). ·
177·4. G UILLAND Bssai sur Niceplwre Gregor as 170 (inedit) .
.1775. Cf. polemica dintre Nikefor Clmmnos 9i Teodor Metochites dcspre,
lucrarilc lor ( dupa a nul 1321). A se vcdea Igor Sevcenco In B.A_.B.L.
1 H 19, 473 si urm.
i.I776. P. J\TAAS, Dcr byzantinische Zwolfsilber, 1n B.Z., XII, 278; KHUM-
BACHEI{, op. cit., 648 ~i urm.
1777. IOAN GEOMETFUJL, Poesics: ,Imn cledicat Fecioarci", concluzie
lit trimetri iambici; le pentametre represenle Ia naiure lmmaine, l'lzcxa-
·metre, Ia nature di.vine du Christ; KRUMBACHER, 7:H.
1778. Folosit. de ci\tre Theodor Prodromos.
1779. Excmplu:
tt) O"(.U't'-f;;J (~zO~ ~!1.0)'J -roU-; Ozcr7t6-ra~ -?U).o:~ov, - &yte 't'(.ncrclcpyte ~c.u·~v
uyehv 156; cdnoi,<;. (,Dumnezeule, mintuitorul nostru, sa-i aperi pe
stli.plnii no~tri; Sfinte, de trei ori sfinte, da-ne nollll viata siinatoasil.")
· (B.Z., XX, 1912, 37), aclamatle a demd•ll·. Se · folosea, de asemenea,
v 2 ;-sul de 12 silabc.
1780. P. JVIAAS, Metrisclle /lkklamalionen,in B.Z., 1912, 31~35.
1781. GHEORGHIOS PIS IDES, Poemes; KHUMBACHEH, 710 ~i urm.
1782. FILIP CALUGARUL K/,o:wOtJ.ol (plainles ). Poemul terminat
b 12 rnai 1095; AUVHA Y, B.E.lLE., fasc. 22, 1875. ·
1783. :vlELITbNIOTES, Sur Ia Sagesse paienne; KHU:VlBACHbH, 782-
784.
1781. Bibliotcca din Darmstadt, ar. 277, secolul al XVI-lea, a se vedca
VOLTZ iu H.Z., 1895, 547; The<~dor Prodromus, ed. Boissonadc, N.E.l\I.,
Xl, 1827, 181 ~i i82.
1785. ANNA COMNENA (Die Museu des ·'Kaisers Alexios I), ed. Maas,
B.Z., 1913, 318.
178£;, GUILL\ND, ln B.N., 192G, 255 ~i urmiit.; THEU, 'Pmg. Gymn.,
Potsdam, 1895.

493
 1787. COUAT, J,a poesie alexandrine, 170-189. :\[ajoritatea poe~ilor rlin
Alexandria, Calimach, Teoerit etc., au compus-o.
1788. ~1ntholoyie yrecquc. l Antlwlogic Pdulinc, Introducere, I U - XXIII;
~'lnliwlogia grocca epigiammatwn l'ululina cum Plcmw!ra; KRL~Jvl­
BACHER, G~§chicllle der byzantinischen LiletGlur, 725-730.
1780. Pinii atunci clasalc alfabetic.
1790. El nu a fost decit editor. Anilwlogie. greequc, XXV - XXXI•
1791. Dcscopcrit, in anul 1606 de ciitre Claude Saum:<ise, ti1 bibli.otcca
l:':lectorului Palatin, dus la I~oma in a nul 1 6:22, Ia Paris in 1797., re-
vendicat in ar{ul 1816; dar tomul I a fost returnat Ja Heidelberg, inr
tomul lila Roma. ,tnllwlogie grecque, ], XXXVIII ~i unn.
11~12. ,\nllwlogic grecquc, I, XXXI ~i unn., ccli\ie princeps loan Lasca>-is,.
Flc•rcnta, 1494, dup;\ munuscrisul autograf allui Planucles Jiarciarms,
gr. 481.
1793. Despre cpigramele funcrarc, supi'C<, p. 25.
1794. Anllwlogie grecque, II, 43, nr. 58 (al poetului Archias,prieten cu
Cicero).
1795. Ibidem, II, 118, llJ· 268 (al lui Paul Silcntiarul, secolul al VI-lE':J).
1796. Ibidem, II, 130, nr. 295 (de Leontios, secolul al VI-lea).
1797. Ibidem, 1, 1'1, nr. 4. Inscrip·\.ie la maniistirea Studion; a fost
con sal hnprcuna cu A.e Lius in anul ~J-53.
p88. IZHU:\IBACIIEH, up. cit., 731-'7:l5; SCHLCJ\iBERGEH, L'Epopee
/Ju:untinc, I, 6,1:2.
1799. PSELLOS, Discours ... , V.
1800. CHlSTOFOROS DIN MITILENE, Poesies, ed. A. Rocchi, Ro:':a.
180L lOAN l\!ACROPOUS, arhicpiscop de Eucllaita P.G., 120, p. lOE>H-
1100.
1802. TEOFILACT Ill~ OHRIDA, Focmcs (ed. :i\Iercati); KlUJ;\fBA-
CllEH, op. cil., 7cl7-·74:3.
n;u:l. ;\.;ANCEL FILES, l'ucmes; KJU.'\ltiACHER, 774---180.
18CH. p,,em anacrc0n tic ciin secolul al Xll-lea, ·atribuit sfln t.ulu i Grip~nre
din Nazianz. A se \'eclea G. ~lERCATI in B.Z., 1908, 389 si lirm.-
1805. EUSTATIC J\IACREl'.IBOLITES (cd. Treu). .
1806. Cf. careul magic. Vcrs de accst gcn atribuit lui Leon al VI-ka;
(;) yevOc; S[.L0v, Sv l;) {.LE:aov syw. [,0, neam.ul rncu, in mijloc.ul c::'inda
(s\nt} cu" f.
1iiU7. i ;iptic incdil ,., lrilmi L lui Alexios al I Hen desprc mo<.:rll'a talMui
s:iu ;\Ianuel Co1nnenul.
l~OR. Cr;de:r Palaiinus gr. 3G7, secolul ell XIV-lea, 50 fraglllenle publieLte
ck ciitrc LAi\IBHOS, l\.H., XVI, 400 si .urm.
1809. P.G., 117, 1764 ~i urm.; KRUMBACHER, op. cit., 716 9i urm.
1810. N.[I., 1917; LEBEAU, Hisluire du Bas-Empire, 786.
1811. lOAN TZETZES, Vers iwidiis 568 ~i urrn.; E.RU~lBACHER, 53-L
1812. lVIIliAIL CHONIATES (Tu cHv~O[LtVO!:): elcgie despre Atcm1.
1 il13. i' lKETAS C:l--l00;IATES, Hisluire. Dcspre statui, 1'. G., 1 c)9.
18H. NJK£FOR BLEI,\1\lTDES (autobiografie ~i opere complete), edit.
I feisenberg. Lui Joan Vatatzcs, irnpotri\ a calonmiatorilcr; picse de
cirnunstanta. .
1815. PLc\ t-<CDES, Poemes (iclile fantastic e).
1816. KHC\IBACHER, 495 ~i urmi'it.; elogiu lui loan al VIIHea, prolGg
Ia Aetlliopika lui Heliodor clc.
1817. E. BOUVY, Poetes et Melodes. Origines du T!Jillme lonique; KHt':IJ-
BACHER, 655 ~,i urm.
H\1 S. KHUMBACHEH, G55 ~i urmiit. Tonte silabele, luni)i san scurte,
sht hi fel ~i sint izocronc.

494
 :1819. Cardinalul PITRA, Hymnographie de l'Bglise grecque (prima pulllicare
a dcscoperirii sale, 1867, urmata de Anal~c,ta Sacra, I, Paris ~i Homa,
1876, prima editare a melozilor),
1820, D.A.C ..L., II, 1905 :;:i urm.; KRUMBACI-IEH, 695-697.
1821. KHUMBACHEH, Die Akrostichis in der griechischen Kirclzenpoesie,
D.A,K.vV., 1904.
1822. J. B. CHABOT, Litierature syriaque; HUBENS DUVAL, La lilte-
mturc syriaque, 11 (Efrem, ni\scut la Nisihis in anul 306, dintr-o familie
pitglnii, s-a convertit iar dupii cedarea Nisibis-ului ci\tre Persia (363)
a venit la Edessa, unde a ocupat o catedra la ~coala per:;:ilor; a murit
In anul 373). ·
1823. Sfintul EFREJVI, S. Ephraemi Syri opera; R. DUVAL, op. cit., 313.
182-L ROl\IANOS MELODUL, Analecta Sacra, I, 1876 (29 piese).
1825. Ibidem, Principalcle llicriiri sint cele ale lui Krumbacber, care prc-
gatise o edi1ie precnm :;:i ale lui Eustratiades. ·
1826. P. MAAS, B.Z., XV, 1 :;:i urm.; Chronologie a lui Romanos relevii
aluziile la evenimentc din vremea domniei lui rustinian.
1827: EUSTRATIADES, Roinanos le Melode et ses oeuvres poeliques, 255;
KHUJ\IBACHER, Gesc/;ichte der byzantinischen Literatur, 663.
182!!. E. ·BDVY, Poetes et Nielodes. Origine du rgthme tonique, 361; I<HUM-
BACHEH, op. cit., 670 ~i urm. ; HESSELING, Essai sur Ia civilisatwn
byzantine, 87- b9.
1829. KHUMBACHEH, 670.
1£30. Atribuit franciscanului Tomas din Celano (secolul al Xlli-lea).
183L KHUMBACHEH, Studicn zu Romanos, B.A.K.W., 1898, 11, 69,
nr. Ill: Der Jiingste Tag.
1832. EUSTRATIADES, op. cit., 232.
1833. Ibidem, 187-:-189. Corectari dnpii KontakifJanele pastrate in car\-ile
Hturgice aflate in iolosintii '~i inc elite~ Elpidio M ioni, Romano il Me lode.
Saggio criiico e .dieci inni inediti, Torino, 1937. (A se vedea recenzia
in E. B., 1939, 438 ~i urrn. ). · ·
1834. Care se cinta stind in picioare.
1835. AIGHAIN, Liturgia. Encyclopedic ... atribuitii pe nedrept patriar-
lmlui Sergius. Este vorlla despre asediile din anii 626, 678 :;:i 718.
1836. Hymne Akathiste; Dorn Placide de Meester. L'inno Akatisto, in
Bessarione, Horna, 1905; P. 1\L'\.AS, in B.Z., 1905, 643 ~i urm.
1837. KRUMBACHER, Geschicllte d"er byzantinisclzen Literalur, 671.
1838. A se vedca defi~tia sa supra, p. 212.
183~\. ANDREI MELODUL, episcop de Gortyna (Creta), mortla anul
740, Canons; KHUMBACI-IEI'\, op. cit., 165 si urm.; S. VAILE, Sfintul
Andrei din Creta, in E.O., V, 378 ~i urm. ' · ·
1840. Sfintul lOAN DAMASCHIN, Oeuvres, P.G., 96, 818'--858; KOSMAS,
Poemes· melodiques, 556-524.
184'1. KHUMBACHER, op. cit., 674 ~i urm.; PAPADOPOULOS - KE-
RXMEUS in B.Z., 1905 (fragment inedit allui Kosrnas despre Sfintul
G-heorghe cu numele autorului in acrostih).
1841. Opera sa regiisilii de ci\tre J;:USTHATIADES, E.B., 192:3, 3 ~i itrm.;
el tri\ia in sccolul al VIII-lea; D.H.G.E., II, 1637.
1.843. Analecla Sacra, eel. Pitra, I, P.G., 99, 1757 ~i urm.
1844. A.s.n.; aprilic, lll, 796 ~i urmat. Se cunosc de la el opt canuane-
S. PETHlDES, Office inidit· de saint Clement, hymnographc, in B.Z.,
XII, 571 ~l urm. .
18·!0. KHU:VIBACHEH, 715 :;:i urm.; DIEHL, Figures byzantines, I, 134
~l urm.; .J. W. TlLLYAHD, A musicar Study of the hr,mns of Casia,
.d. z.' 1911.

'495
 1846. KRUMBACHER, 676-678.
1847. Opera sa melodidi deseoperitii de PAPADOPOULOS - HERA-
MEUS, B.Z., 1902, 88 ~i .M. JUGIE (NICEFOR KALISTOS XANTO·
POULOS, ]Jistoire de l'Eglise ).
1848. KRUMBACHER, 289, 599.
1849. Paris, gr ..360, sfir~itul secolului al XIII-lea; A. GASTUE (ln B.N.,
V, 1929, 349 ~i urm.) i-a subliniat irnportan\a.
1850. Note ascultate sirnultan, formlnd acordul.
1851. HOEG CARSTEN, Du nouveau sur la musique byzantine. L'Oc-
toechos; .GASTUE, loc. cit., 354.
1852. Th. GEROLD, La musique· au Moyen Age. Musique liturgique byzan-
tine, 49; H. TYLLARD, Handbook of the middle musical notation (dis-
tingerea tonurilor cu ajutorul literelor grece~ti deformate, numite
martyria (rnartori).
1853. G. WELLESZ, Der Stand der Forschung auf dem Gebiele der bgzanli-
nischen kirchenmusik, 735.
1854. GEHOLD, op. cit., 48.
1855. EUSTRATIADES, Jean Coucouzelis (E.B., 1938) dupii manuscrise
de la Lavra. Niiscut la Dyrrachium, dasciil la Palatul Imperial, apoi
ciHugiir la Lavra (secolul al XIV-lea). · ·
1856. Expresie a lui Isaac Tzetzes, frate al scoliastului, !ntr-tm tratat
' despre metricii, de la Pindar. H. CAHSTEN, La notation ekphonelique
(a se vedea E.O., 1939 (2), 243). ·
1857. J. THIBAULT, Origine byzantine d~ la notation neumatique de l'Eglise
latine, 219; H. TILLARD, Handbook of tbe middle musical notation.
1858. GEROLD, La musique au Moyen Age, 27 ~i urm.; WELLESZ, Der
Stand der Forschung auf dem Gebiet der byzantinischen kirchenmusik. ·
B.N., 1936, 731.
1859. GASTOUE, B.N., V, 352 fii ur.p1.
1860 . .MAZARIS, Dialogos nekrikos, 134.
1861. P.MAAS, Metrische Akklamationes .. . , B.Z., 1912, 28.
1862. Ibidem, 43-45; Le Chant de l'Hirondelle (ed: Fabre).
1863. VITRUVIU, IX, 9 "Opyot\10'1 U/)po:u!ctxo\1 (organum = instru
ment).
1864: D.A.C.L., VII, 1172 *i urm.
1865. JULIAN (impiirat), Oeu11res, 214, nr. 266.
1866. D.A.C.L., 1189, fig. 5931.
1867. R.K.O.R., 320; Annales Laurissenses JYlajores, ·140 (primit la Com-
piegne).
1868. D.A.C.L.; VII, )177 eyi urm. .
1869. TEOFANES .MARTUHISITOHUt, Cbronograpllie. 458-460.
1870. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, De caerimoniis.
aulae b!Jzantinae, I, 8. (Se tin "de fiecare parte a portii Cl1alee, in mo-
mentul in care basileul iese pentru a se duce la Sfinta Sofia).
1871. THIBAULT, 'La musiqtze instrumentale chez les Bgzantins, E.O.,
1901~02, 347. ~i urm.
1872. CONSTANTIN al VII-lea PORFIROGENETUL, op. cit., Bonn
585.
1873. Liiutii, ~&pelt-ro\1, citat in Digenis Akritas. A se vedea H. GRE
. GOIRE, in B.N., VII, 296-299.
1874. H. WEISS, Kostiimlrunde, Geschicllte der Tracht und des Geriilhts im
Mittelalter, II, 161 !;'i urm.; IIi, 1148. ·
1875. Les exploits de Digcnis Akritas, prima editie Sathos-Legrand, 1E72-
Cel mai vechi este eel de Ia Grottaferrata ·(Cryptoferrat, secolul al XV.
lea); celelalte sint din secolul al XVI-lea (Escurial, Trapezunt) ~i din

496
 se~olttl al XVli-lea (Andros, Oxford ~?i versiunea in prozii, din Chios);
BAUDBOVY ~i H. GREGOIRE, Noles sur l'epopee byzantine, 249 ~i
urm., ed. GREGOIRE; 1942: Digenis Akritas. The byzantine Epic .in
lli.9tory and Poetry, New-York, 1942.
1876. M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 300.-
1877. Des.pre aceste schimbiirl M.B.E.H. (ibidem), 259 ~i urm.
1878. L. BREHIER, Un heros de roman dans Ia lillt!ralure byzantine, 1 ~ 10'
RAMBAlJD, Etudes sur l'hisloire byzantine, 63-108; DIEHL, Figures
byzantines, II, 291-319; HESSELING, Essai sur la civilisation byzan-
tine, '213.
1879. GREGOIRE, Le tomb'eau et la date de Digenis Akritas (Aed adres1n-
du-se arhontilor), N.B., 1931, 483. ._
1880. Les exploits de Digenis Akritas (ed. Legrand); GREGOIRE, Digenis,
Akrit.as. The byzantine Epic in History and Poetry, 1942.
1881. Les exploits, cintullV, 800-840, 882-947.
1882. Ibidem, cintul Vll.
1883. Cf. preux ~i preuses (viteji) din Occident. A existat oare o contami-
nare, ~?i din ce parte?
1884. Les exploits de Digenis Akritas, cintul VI, 15-28.
1885. Ibidem, cintul V, 19-29.
1886. JIJidem, cintul IV, 320-339.
1887. Ibidem, Clntul I, 332 si cintul IV, 1025.
1888. BREI-HER, Un heros 'de roman dans la litteralure byzantine, 20 ~i
urm.
1889. Les exploits de Digenis Aktitas, cintul III,. 201-"-227; .cf. propaganda
cre~tinii la musulmani, supra, p. 302.
1890. Ibidem, cintulll, 287-293.
1891. Ibidem, cintul III, 1-8 si cintul IV, 1-18.
1892. RAMBAUD, Etudes sur' l~histoire byzantine, 89 ~i urm.
1898. GREGOIRE, Autour de Digenis A.ktitas, B.N., 1932, 287-302; d~
acela!ji: Digt!nis Akritas. The byzantine Epic in History and Poetry,.
VI-IX.
1894. GREGOIHE, Autour de Digenis Akritas, loc. cit., 290 ~i urm.
1895. RAMBAlJD, op. cit., 83; GREGOIRE, loc. cit. Versiune din secolul
al XVII-lea, eel. Legrand, Collection de monuments ... , XII, 1870, 1874.
1896. Cintece culese de Doamna Hedwige Lubke in 4 sate din Cipru. Vezi
GREGOIRE in B.N., XIV, 1939, 236 ~i urm. (aluzii istorice) ~i BAUD-
-BOVY, La chanson d'Armuries et la tradition orale, B.N., 1938, 249-
, 251. .
1897. RAMBACD, Etudes sur l'histoire byzantine,, 84-86; GREGOIRE,.
, B.N., VII, 296 !ji urm.; Les exploits de Digenis Akrilas, cintul VIII,.
283-288. .
1898. GREGOIRE, A.C.E.B., IV, 19'30, Atena, 287 ~i urm.; I.D., B.N.,
1930, 328; M. CANARD, Un personnage dg roman arabo-bgzantin (Con-
gresul de ~tiinte istorice, A!ger, 1932) ~i B.:t\l., 1932, 615 ~i urm.
1899.. M.B.E.H. (Vie et mort de Byzance ), 1969, 147; DIEHL, Dans !'O-
rient byzantin, 357; RUNCIMAN, The Emperor Romanus Lecapell11s,
145; GREGOIRE, Digenis Akrilas. Tl!e byzantine Epic in History and
Poetry.
1900. GREGOIRE, Aulour de Digenis Akrilas, 288 !ji urm. ~?i B.N., XV,
1945, 103.
• 1901. J.D., Le tombeau et la date de Digimis Akritas, 485.
1902. Ibidem, 499 ~i urm. La Trosis, prima etapa pe drumul de la Samo-
sata la Germanicia (mormintul unui fo.st rege din Commagene, cu coloane·

32 -c 115
 · prcv:1zute cu capiteluri lmpodobitc eu vulturi); GREGOlF\E, Digcnis,
Akritas. The byzantine Epic in History and Poelry·
1903. K:RU;viBACHEH, Gescllichte der byzantiniscllen Literatur, 854 si lU'm.
190-1. '0 npscr6us 1mt6r~~, 306 vcrsuri fiin'i rima, cd. von der HAGEN,
Berlin, 1821.
1905. HODOPHILE (HocloliJ, BELTlL\.NDROS (Bertrnncl) Chryzantza,
nume grecesc.
1!?06. Edit. LEGRAND. B. G. Y.; BIDEL, Etudes sur litterature grecque
modcrne :KRUJ\IBACHEH, op. cil., 857 "' urm. ; DiEHL, Figures
by:zantines II, :'J2lfii urm.
1907. KHUMBACHER, 855 fii urm. 861 ~i urm. ; DIEHL, op. cil., II,
337 ~i urm. _
1908. KRUMBACHER, 867; BEDIER, 1 ilterahzre (rancaist; I, ·12.
1C09. GFUGORE DIN TOCHS, H.F., III,. 32; .?ANJJUHI, lmJ!crium
Orientale sivc anliquitalcs Constantinopolitanae, I, 1885; TZETZES,
Clliliades, III, 43 ~i urm.
1910. Edit. LEGRAND, Bibliotlzeque llellenique, I, 188; hlCHAHJJ
· S1\ U}MOJ\:, Dclisariana, in B.:-., HlilO, 102 c.i 11J"In.
19J1. K UMBACIIER, 845. . ,
1912. PAT2IG, in-B.Z., 1892, 31 ~i urm.
1913. Poemul lui BEI'<OIT, in 30 OllO de versuri octosilabice, datat la H16;
SIS IF din COS (Poem a! riizboiului Troiei), 23, 9i urm.; G IDEL, Etudes
s11r Ia litlerature greque mod erne, 197-229.
1914. 8799 vcrsuri octosilabice, edit. Legrand, B.G.V., 1890.
1\115. KRUMBACHER, 848; eel. SATHAS, A.A.E,G., 1879, 126 ~i urm.;
HAAG, Zur Ulierlieferungsgescltichte VHlgiirdichlungen, in B.Z., 1930,
113-120.
1916. Cod. Marcia11us 408, ed. Legrand, B.G.V., 1881 ~i.YESELOVSCIII,
St. I;'eterslmrg, 1886.
1917. KRUMBACHER, 849 si urm.
1918. GH.ABAR, Les influenc~s·orientales dans /'art des Balkans, 108-133,
pl. XII_:XVJ.
1919. XYNGOPOULOS E.B. 1938 207;
1920. :Manuscrisul din Copenhaga (original) 9219 vcrsuri politice; Paris
gr. 2898 (elaborare). Ed. paralelii a ccl;:r douii Lcxte: Chronique de i\!loree.
Versiune greadi Schmitt. ,
1921 KRUMBACHER 833. Lis Gasmouls, rezultati dintr-o ciisiitorie intre
un francez 9i o grecoaicii.
1922. Chronique de 11iort!e. Versiune francczii Jean Langno·n. Introduccre.
1923. A. ADAMANTIU, op. cit., 516 ~i urm In D.I.E.E.
1924. Clzroniq11e de 1\lloree. Versiune francezii de Jean Langnon, LXIII ~i
urm. ( m·iginalul intre 1305. ~i 1 :331).
1925. Edit. LEGRAND, B.G.Y., 1-880.
1926. Despre acest print al ci\rui portret a fost cleseoperit in tribuna din5pre
sud de la Catedrala Sfinta Sofia.; Th. WHITTEJVIOHE, Tlie Imperial
i
Portraits of the South G.allery (Hagia Sofia at Istanbul 21 ~i urm.
1.927. KRUMBACHER, 802 ?i urm.; SCH:.VIITT, Ver{asser des Spaneas,
in B.Z., 1892, 316-322.
1928. lOAN KA11ATEROS, Sur le zodiuque ... (cd. Miller, N.E.M., 1872,
2, 46-112.
:1929. Ed. BUCHON, neclzerclz.es sur Ia principaute de Nioree, II, 335-367.
1930. lOA:-.<, diacon la Adriunopole. lilogc de Jean VIII (1'125), P.G., 158,
951 ~i urm. Lamentiiri despre cuccrirea Constantinopolulvi etc.
1931. KRUMBACHER, 809-'811.

498-
 1932. Ibidem, 815 ~i urm. (in dialect cretan, dcdlcal unui francez) adcYarnt_
ro1nan.
19:i3. Apokopos (odilma serii) KRL'l\IBACI-IER, 818; eel. Legtand, B.G.Y.,_
1881 (alae Ja adresa liicomiei cillugi\rilor).
193L1. Capit. I, p. 17-19.
19il5. Despre clwristikion, 11.13. (Inslitutions ), 1970, p. 438.
1936. Satire contre les higownh1es, 327 ~i urm.
1937. Marc. gr. XI, 22 (secolul al XIll-lca).
1938. DIEHL, Figuus by:anlincs, li, 135 ~i urm.
1939. KHL'li!BACHEH, 756 ~i urm., nr. 15; texle in P.G., 133, 1007 ~i urm.
1940. ibidem, 7:'>:!, nr. 4.
1941. Ibidem, 152, m. 6, P.G., 133, 1419.
1942. PAPADDIITHll:, Theoclor Prodronws, vezi Kl:HTZ in B.Z., 1907
~i V .V., X, 1902; KHUMBACIIER, /60; MOHAVCSil\., Die byzanti-
nisclwn Quellen der Geschichle der Tiirkvoll:er, 326-328.
1943. (Homanul celor -9apte intclepti), Syntipas (gr.v.) ed. Eberhard;
KRUMBACI-IEH, 891-895.
1944. Stephanilcs et Icnelates, poveste, cd. Silvestre de Sacy; KRCJ\lBA-
CHHH, 895 si urm.
1945. Edit. LEGHAND, A.A.E.G., 1872; GIDEL, JJ'iudes sur Ia liileruture
grecque moderne, 385-400.
1946. Edit. EBERHAHD, Fabulae romanen.~es, Leipzig, 1872.
1947. MOHAVCSli<, 1l Caronte byzan/ino In S.B.N., III, 1931, 47-68;
I-iESSELING, Charas, Leycle-U;ipzig, 1897.
1948. Supra, Cap. IV, p. 88-90.
1949. Descoperirea din anul189l u mimilor de !a Herondas (epoca lui Pto-
lemeu Philadephia, 285-247 i.e.n.). A se v-edca \VEIL in J.S., 1891-
1894. Rcflexii iuteresante ale lui Eustatbios din Salonic asupra teatru-
lui antie, lispt tl7t'oxplcre0)~, I\G., 136, 373 ~i llrm.
1950. LAPIANA, Le rappresenta~ioni w.cre nelluletteratura bizantihu, 1.51-
181.
1951. Falsul Gl'UGOHE DIN NAZIANZ, Xplcr-ro~ rroccrxov; VENETIA
COTTAS, L'infhzence du drume ,Chrislos Pascllon" sur l'arl chretien
d'Orient-(vezi J.S., 1932, 2,19-261).
1952.- KRUl\IBACHER, 746 ~i urm.; V. COTTAS snsline (op, cit. 225) cii
Homanos se inspirase din piesr1.
1953. ,LAPIANA, op. cit., 58-60.
1954. V. COTTAS, op. cii., 179 ~i unn. (sus~ine gre~it ca picsa era sensa
pcntru a fi jucata). Autornl lui Cllristus Paschl!n s-a inspirat din Geor-
gios din Nicomedia, care, la rindul san, a inspirat arta religioasa a seco-
lului a XIV- ea. Despre Georgi as din i\icomedia chartophilax ~i prie-
ten cu PhoLins (pc la anul 8CO) Yezi KHUMBACHEH 166.
1955. Li\. PlANA op. cit., 34 ~i urm. (.J.S., XI, 1913, 357 ~i urm.).
1956. V. COTTAS, Le theatre () Byzance, 103-107.
1957. Eloge de Ia Sainte 11/Iere de Dieu, P.G., 43, 486 ~i urm._
1958: Sur le Precurscur, P.G., 85, 1'764 ~i urm.
1959. Sl!r l'/innoncialion, P.G., 87 (3), 3218 si urm.
1960. Sur Ia Naliuite de Ia Vierge, P.G., 97, 805 ~i urm.; LA PlANA, op.
cit., 68 ~i urm.
1961. E. MALE, L'Arl religicuse du XII-e siecle en Fwnce (dupa o pre-
dica atribuita Sfintului Augustin), Hl-144.
1962. LA PlANA, op. cit., 79-97.
1963. Ibidem, 1.00-105.

499
 1964. Ibidem, 128 ~~ unn., editie cl"itica ~i reconstniirc metrka in 50 de
· cpisoade, 20:J-275; '\llLLET, J1echercl;es sur l'iconograpl!ie de ·l'Evan-
gile . •. , 612 (refuza sii vada aici un dialect dramatic). ·
1965. Hon!elies sur Ia Vie de Ia 'f'ierge, de J. de Kokkinobaphos (P.G;, 127).
·1~66. BREiiiEH, Les miniatl!rcs des Homelies du moine Jacques .el le
IM:alre religicux a Byzunce. (F.E.P.M., XX1V, 1921).
1967. Maria; parintii sai, Joachim ~~ Ana; marele preot Zaharia; Sfinta
Elisabeta; Sfintul losif; ingerul Gavril. Personaje secundare: eei patru
fii ai lui Iosif, scribnl Ternplu1ni.
1968. BHEHlER, op. cit., 19-22.
1969. Ibidem, 24-27, tablou al piesci ~i al dccoruriltll'.
1970. LUITPRAND, Relaiio de legatione, 31, 35:'! ~i urm. .
1971. Vie de sainte ThCophano, Unper(1trice, premiere femme de LMTI. VI, edit.
Hergenri.ither (,Monumenta Photiana", 1869) ~~ Kurtz; LOl'AHEV,
rizantiiskiia .J ilii Svialn ik, XV II, 71.
1972; LUITPRANU, Relatio de legatione, 31, 35~ ~i urm.
1973. CONSTANTIN al VII-lea POHFIH.OGENETUL, De caerimonis_
aulae byzont., II, 759 ~i urm.
:197 11. V. CbTTAS, Le thculre cl Byzancc, 8l\ ~i urm.
1975. G. KED.H.ENOS, Synopsis, 68; COTTAS (L'in(luence du drame
,Chrislos Pasch6n" sur l'arl chretien d'Orienl, 256) face d~n· Teofilact,
organizatorul unui tcatru religios rlespre care nu exista nici o infonnatic.
197(). Este vorba de mystere liturgique ~i JlU de un mystere drwnatique,
scns pe care nu 1-a avut niciodata cuvintnl [J.vcrri]pwv (COTTA.S,
Le theatre cl Byzance, 92--:95).
1977. P. G., 1106; COTTAS, op. cit., 96.
1978. ,"A6);1Jcnc; -rwv &:y[w; liatawv. [,Chinuirea copiilor sf inti) S!rnaxaJre
de l 'Eglise SainieSophic (manuscrisul de I a Patmos, s ecolul al X-lea)
· 17 deeembrie. ·
1.979. EUSTATHIOS IHN SALONIC, Opnscula, P. G., 136, 296 ~i urm
1980. BEHTR\.NDON DE LA BHOQUIEHE, Le vouage d'Outre-mer, 155
~i urm.
1.981. SIMEON DIN SALONIC, Oezwres, 113.
1982.· Coil. 1120 datat la anul 1457, .contine secventele muzicale compuse
pentru aeest joe; MILLET, Recherches sw' l'iconographie de l'Evan-
gile .. . , 61:3.
1983. Ibidem, 613, refnza sa vadii aici un joe scenic. _ .
1£184. COTTAS, Le theatre a Byzance, !l9 ~i urm. ; LA PlANA, Le rappre-
sentazioni sacre nella letteratura bizanlina, 277 ~~ urm.
1985. Cod, Palat. gr. 367, sccolul al 'G V -~XV 1-lca, descopetit in anul 1916
de catre Lambros (N". H., 1916, 381 ~i m:m.), publicat din non de ciitre
A. VOGT, Etudes sur le theatre byzantin, 623 ~i urm.
19813. S. BAUD-BOVY, Sur un ,Sacrifiee d'Abralwm'~ de Romanos el sur
l'exislence d'un !hCatre religieux II Ry.:ance, cl21 ~i urm.
1987. E:VIILE BHEHIEH, Histoire de la philosophie, I, L'Anliquite _ei le
llfoyen Age \;i TAT;\KIS, La philosophic byuinline, prefata de E. BRE-
I-IIEH.
1988. SvVIETLINSKI, La conception sociologique de l'oecumcnicite dans
Ia pensee rcligieuse russe conlcmporaine, Paris, 1938; E. HHEHIER-
TATAKIS, La philosophic byzantine, VII, 1 (Cf. Katlwlikon, biserica
principaL'i a unci miinastiri. unde se adunii ton eiilugarii, juge$-callwli- ·
qnes 'ai romanilor, judccatori suprcmi etc.). ·
1989. Palria ,edit. Preger, 229, 14. in sccolul al V-lea, congrese tinute in
acest scop, la Constantino pol .de ciitre -profcsorii din Atena, ·Beirut,
Alexandria, sub un portic construit de Constantin.

500
 1990. E. BREHIER-TATAKIS, op. cit., 9-11.
1991. L. DCCHESNE, L'Eglise au VI-e silxle, 3·12 ~i urm.; MASPERO,
Histoire des patriarclzes d'Alexandrie, 202.
1992. E. BREIIIEH-TATAKIS, op. cit;. 39-50. ,
1993. Acta Aposl., XVII, 34.
1994. FLICHE ~i MAHTIN, !Iisloire de l'Eglise,. VI, 449 ~i urm.; DUCHE-
SNE, L'Eglisc au VJ~e siecle, 160-162.
1995. E. BREIIIER, !Iistoire de la philosophic, I, 518.
199\l. Pseudo-DIONISIE AEHOPAGITUL; E. BHEHIER, op. cit.,
519-521.
1997 .. R BHEHIEH-TATAKIS, 73-90. .
1998. Pseudo-DIONISIE AEROPAGITUL, epistola IX, 1., P. G., 3. 1105;
E. BHEHIEH-TATAKlS, op. cit., 25; despre lncercarea de a-l iden-
tifica pe Pseudo Dionisie cu Sever, :)TEFANOU in E.O., 1932, ' 446
si urm.
1999. E. BREHIEH-TATAKIS, 76-78; FLICHE ~i l\IAHTIN, op. cit.,
V, 161 ~i urm., 173 ~i urm. .
.2000. E. BHEHIEH-TATAKIS, 53-58; P. HENHY, Les eglises de la
1\JoldmJie du nord, des origines ala fin du XVI-'e siecle, atlas (figurarea
scilrii in pictura religioasa).
2001. E. BREHIEH-TATAKIS, 71 ~i urm., BUHY, History of the later
Roman Empire, II, 375 ~i urm. ; KHUMBACHEH, Geschichie der /Jyzan-
tinischen Liieratur, 54-57.
2002. Sflntul lOAN DAMASCHIN, Oeuvres, P. G., 94, 429 9i urm. ; KHUM-
BACHEH, fl8 ~i urm., BHEHIEH-TATAKIS, 105 9i urm. . .
:2003. E. BHEHIEH-TATAKIS, 113. .
2004. KRUMBAGHEH, 68; 1-IAHNACK, Precis de l'histoire des dogmes,
trad. CHOTSY, 1'893, 244-216.
2005. E. BHEHIER-TATAKIS, 97.
2006. Vezi. Cap. XIII: ,.'lnvatamintul", p. 350.
2007. E. BHEHIEH-TATAKIS, 132.
2008. Ibidem, 132 ~i tum. Cu toate acestea, discipolul sau, Aretas din
Cesareea .este platonician.
2009. Ibidem,· 162-169.
:2010. Cu toate ca ii repro~eaza lui Kerularios ~i lui Ioan _Xiphilin ca le
practica.
2011. E. BHEHIEH-TATAKIS, 176.
2012. Ibidem, 181.
2013. E .. BHEHIEH, Histoire de la philosophic. L'Anliqnite et le Moyen
.Age, 627.
2014. Ibidem, I, 627 si urm.; E. BHEHIEH-TATAKIS, 184-187.
2015. loan Mauropol\.s, arhiepiscbp din Euchaita, P.G., 120, 1156; E.
BREHIEH-TATAKIS, 161 9i urm ..
2016. LANGLOIS, Vie el ecrits du prince Gregoire Magister, in J. A.,
secolul al VI-lea, XIII, 11-17.
2017. ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 34-40).
2018. OECONOMOS; La vie religieuse dans l'Bmpire byzantin .. . , 25-'29;
E. BHEHIEH-TATAKIS, 213 9i urm; Th. USPENSK 1', Le procese
d'heresie de Jean Jtalos (I.H.l., 1897, II).
2019. E. BREHIEH-TATAKIS, 214 ~i urm.; OECONO.MOS, op. cit., 24;
ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 37, 39). .
2020. Comentariile sale, traduse in limba latina, au fost folosite de catre
Albert eel Mare ~i sfintul Toma din Aquino. E. BHEHIER-TATAIZIS,
216 ~i urm.; DH.AESEKE in B.Z., V, 320 9i urm.

501
 2021. E. Bl'<I~I-UER, Hisloir~ de lu philosophic. L'.Antiquilc cl le l'tlcqm
A-sr~, .--590~ 628.
2022. E. BREHIEH-TATAKIS, La philosophic byzantine, 231.
2023. l'\IKEFOR BLEMJ\UDES (Autobiografie ~i opere complete.);
E. BHElliEH-1~'\.T,\ !OS, op. cif., 232~:235.
20:2A. SEBEOS, Histoiu d'Heraclius, 158 ~i urm.; E. BHl~HIEH-TATAKJS
236~2:39; P. G.; 140, 1:266. .
2025. Parufrazii la Pseudo-DIONISIE: E. BHl';;HIEH-TATAKJS, 229.
2026. ·Ibidem, 216.
2027. P. G., 140, l3\l7~1526; E. BR(:lllER-T.\TAKIS, :2•17 ~i mn1.
2028. E. BHEHIER-TA::rAIZIS, 2·19~256; GTJlLLAl'\D, K'sai sur
Nicephore Gregows 6 ~i urm.
2029. Vezi cap. Astronomia, p. :l1:l.
2030. TEODOH METOCJ HTES, 1\fiscelluncm, 498.
2031. GUILLAND, op. cit., 1ri9.
2032. Ibidem, 201 si urm.
2033. E. BREHIEI"\-TATAKIS, 265; GUTLLAND,. 15 ~i nrm.; ns-
P.ENSKY, Le mouvemeni pililosophiquc ct theologique au XI'V-e siick,
in Z,l\I.N.P., 1892,279 :}i urm.; JUG IE in E. 0., 1940,100 ?i urm.
2034. NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos; L. BREHIER,Leschisme
orienlal duX I -e si ecle, 94 si urin.
2035. E. BHEHIER-TATAibs, La philosophic byzantine, 140-1.:;2;
KHUMBACHER, Geschichtc der byzantinisclren Literatur, 152-155.
2036. 1\I.B.E.I-I. (Institutions), ed. 1970, 447 ~ 449.
2037. E. BHEHIEH-TATAE lS, op, cit., 153.
2038. GRJGOHE SINAlTUL, Sur l'hesychia et Ia methode d'oruison, 1237;
E, BHElllicH-TATA.KIS, op. cit., 261.
2039. Saint klathieu, XVII, 2; E: BHl":HIEH-TATAKIS, 252 ~i urm.;
GUILLAND, Essni sur Nicephore Grcgoras, 23-25.
20·10. GljJLL-\.ND, op. ·cit., 23~5-1; BAHLAAM, Conespondunce. Traiics,
P. G., 131.
2041. E. BHEHIER-TATAKIS, 264, observH. ctl adversarii Hesyca5tilor
erau aristotelicieni.
2012. VARLAAJ\1, lac, cit., 718 5i urm.: E. BREHIEH-TATAKIS, 265
si urm.
20·13. GHIGOHE PALAMAS, crl. Sofoclcs, 298 ~i urm.; JJHEI-IIER-
TATAKIS, 272 ~i nrm., comparii aceastii pozitie ( a sim\i adeviirnl cu
inima) cu cea a lui Pascal.
204>1. E; 'BHI":I-IIER-TATAKIS, 274-276; GOl'lLLAHD, clulour iiu
pulamisme, in E. 0., 1938, 424-454 ~i 1939, 1:l0 ~i urm. (1'e1minolvgie
mystique).
··2045. NICOLAS CABASTLAS, Rxplicaiion de la Dit.'ine Lilutgie, P. G.,
HJO, 498~ 725; de <tcela~i; Correspondunce, 96 ~i mm. ; E. BHEHIEH-
TATAKIS 227-281; La uie en Jesus Cbrist, de Cabnsilas, edit, lle
BRot.:ssALEGX in anul 1932.
20·15. IDpOto') este un dublet 'al lui rsv\cr-:-6<; (muplnt, plin), dar el
cvocii -Y]e Platon. BERTHELOT, La Cllimic au Nioucn Age, 810. 99-Jt 84.
2047. Nu se ~tie data ~a de ria~tere; cea a rnor~ii nu esle sigura (data vero-
s.imila: 1452, dupii JUG IE in E.O., 1935, HiO ~i urm.)
20cl8 . .Ease instalase aici din anul10G2, M.B.E.l-l., (rfi.: el marl dE nyzanc · ),
ed. 1959, :369.
2049. lntre anii 1425 si 1429. H. VAST, Le cardinal Brssarion, 2G-2!J:;
IIoil,o:toA6y~tot. . Do~umenls in edits rassembles par 'sp. Lambros, lV,
!J5 ~i Ul'Ill .

.50:2
 2050. DIEHL, Manuel d'Art byzantin, 175-180; Documents inCdits .. . , III
. 260 9i urm. ; . GHEORGHIOS GHEMISTOS (PLETHON), .DiBcours
el oeuvres diuerses, P. G., 160.
2051. J\HL}'ON V. ANASTOS, Pleilw's Calendar and Lilurgy, 185 ..~i urnJ. ;
E. BBEHJEH-TATAKIS, 284.
2052. ~1ILTON V. ANASTOS, op. cit., 185 ~i urm.; E. BHEHIER-TATA·
KIS, 28:1 ~i urm.; BOI=tJE KNOS, Gemiste Plethon el son souvenir,
B. L. (Lei/res d'lmmanite), 1950, 113 ~i urm.
2053. Scrisoare adresata imparatesei vaduve a lui Manuel al !I-lea, Docu-
ments inedits rassembUs par. Sp. Lambros, II, 19-23.
2054. Documents inlxlits (Lambros), 24 ~i urm. ;· GHEOHGHIOS SCHO-
L\.RIOS (patriarhul Ghenadios), Oeuvres completes, IV, N. JUGIE,
La polemique de Gheorghios Scholarios contre Plethon in B. N., X, 1935,
5-17-530.
2055. l\IILTON V. ANASTOS, op. cit., 188; BORJE KNOS, op. cit.,
124-132.
2056. E. BREHIEI1.-TATAKIS, 301-305. .
2057. MILTON V. ANASTOS, 190 ~i urm.; clespre legaturile religiei lui
Plethon cu Islamul (Scholarios 1l acuza pc Plethon ca ar fi fost instruit
in religia musulmana cle catrc evreul Isaac); M. V. ANASTOS, 190
~i 270-294; respingere a teiei lui Tascher in rcvista Der Islam, 1929.
2058. l\I. V. ANASTOS, 193-200 (nu sc cunoa:;;te ciclul acloptat pcntru
luna intercalara). Uncle detalii in· TEODOR DIN GAZA; P. G., XIX,
1168 B.
2059. r.I. V. ANASTOS, 238-241.
2060: Ibidem, 242-245 ~i 251: ziua a 8-a din luna (primul patrar) cleclicata
lui Poseidon, ziua a 15-a (luna plina) declicatii Athenei.
2061. ibidem, 252 ~;i urm.
2062. Ibidem, 255-260.
2063. Ibidem, 185 (clupa Marsilio Ficino, · prefa~a la traducerea sa din
Plotin).
206-t Cardinalul BESSARION, Oeuures (tracl. lat.); edit. greaca J\Iohler,
Paclerborn, 1927. Bessarion il consiclera pe Plethon ca fiind grecul
eel rnai intelept de la Platon incoacc, din care, claca ar fi crezut in me-
tcmpsihoza, putea sa spuna ca s-a reincarnat.
2065. l\1. V. ANASTOS, 185 ~i urm.
:W66. Sfintul GRIGOHE DIN NAZIANZ, Homelies, or. 43, P. G., 36, 528.
2067. Comentarii in Aristotelem graeci, XII, 1, 9, 31; _p, SCHISSEL,
111arinos· von Neapolis zznd die neuplatonischen Tugenden, B. N. I., I,
1928, p. 55 9i 112.
2068. Ibidem, 53 9i urm.
206£!. ANNA COMNENA, Alexiade, Prefata, I, 31.
2070. NICOLAOS CAI3ASILAS, Corrcspondance, 98 9i urm. .
2071. KRUMBACHER, Geschicllte der byzantinisclien Literatur, 620 ~i
urm.; despre Filoponos, E. BHEHIER-TATAKIS, La philosophie
byzantine, 48.
2072. DRUON, Synesius; 1859, 22.
2073. De opi[icio mundi, E. BREHIEH-TATAKIS, 48 ~i urm.
207-t CONYBEARE, Ananias of.Scltirak (clupa autobiografia sa), in B. Z,.
1897, 572 :;;i urm.
2075. HEHMIPPOS, Dialogues sur l'astrologie, eel. Kroll, Leipzig.
207G. Catalogus codicum astrologorzzm, cod. Florentini, B. z., 189\l, 139;
CUMONT in H.B.l., 1899, 1-12.
207-;". E. BREHIEH-TATAKIS, 242; CUMONT, Zoe. cit. (lista cle astrologi))
2078. KHUl\1BACHER, op. cit., 622.

503.
207!!. E. BREHIEH-TATAKIS, 240.
2080. NIKEFOH BLEM..tDES (Autobi.ografic ~i opere complete). Prima
ed. BURY, in B. Z., X, 1901, 418-424.
2081. Paris, gr. 854.
2082. La Florenta folosirea eifrei zero a fost interzistt mai tntii negustorilor.
(Ordinul Senioriei din anul 1299).
208:l. E. TANNERY, I.es chi(fres am be duns lex mannscrits grecs, R.A.,
1886.
208·1. K.RUMBACliEH. 479.
2085. E. TANNER\', in A.A.E.G., XX, 1886.
2086. E. BREI-IIER-TATAKIS, 243; KRUMBACHER, 622 $i lmn.;
Mgr. CHHYSANTOS, op. cit., 332~339.
2087. TEODOH METOCHITE~, MiscellaRea '(ed. MiUier-Kiessling), 253.
Prefata ; ,din cttiva carbuni acoperiti cu ·cenu~a s-a inaltat o putemica
flaci\ra"; E. BREHJER-TATAKIS, 2G3.
2088. Numai Prt!face aux Clements a fost editata de SATHAS, B.M., Ae. I,
LXXXV~CXI.
2089. TEODOR ::\TETOCIIITES, op. 'cit,. 252-254; GUILLAND, Essai
sur Nicephorc Gn!goras, 7 ~i urm.
2090. GUILLAJ\'D, op. cit., 278; el a cunoscut actiunea lunii asu:pra
rnareelor. •
2091. Dupa Genethlialogikon-ul lui Ptolemeu.
2092. NIKEFOR GREGORAS, Histoire romaine, XIV, 8, 721; GUlL-
LAND, 278 1;;i urm.
209:3. Syntaxis = online, compozitie.
2094. NIKEFOH GHEGORAS, Correspondance, 134. prezice o eclipsa
pcntru ziua de 30 noiembrie 1331.
2095. GUILLA~D, 279-282.
2096. Frac(.iunea realii este de 24, 22166 secunde: ·
2097, GlJILLAND, 282-284. Chestiunea fuscse agitata in Occident In
.secolul al XIII-lea. ·
2098. TEODOR MELITENIOTES, Aslronomike hibiblos, l'.G., 149;
E. BREHIER-TATAKIS, La pbilosopl!ie byzantine. Despre teoriile
ramase In urm:1, explicapile lui Phrantzes asupra cutremurelor de
pi\m!nt, cometelor etc.; PI-IRANTZES, Clu·onique, IV, 7 (P. G., 156,
950 ~i urm.) . ,
2099. DIEHL, Justinien ei Ia civilisat_ion byzantine (Hl V.I-e siecle, 473
·:;;i urmat.; KRUMBACHER, Gesclzichte dcr byzanlinischen Liti:ralnr,
621-624.
2100. :M.B.E.H. (Institutions), ed. 1970, 331 ~i urm.
2101. M. BERTHELOT, J.a clzimie au ,Uoycn Age, 3 vol., 1893 ~i R.D.M.,
1893; HOULLEVIGUE in Journal des Debuts, 3 noiembrie 1941;
KHUMBACHEH, op. cit., 632-634.; E. GILSON (I.e lVlonde, 30
noiernbrie 1949) arata continuitatea intre lucrarile alchimleyti!or ~i
chimia atomica.
2102_. KRUMBACHER, 632; Alchimistes grecs, ed. Berthelot ~i Hulle
(papirusul de la Leyden, sfiqitul secolului al III-lea eyi sec. al IV -it.a).
2103. RUELLE, La chr!lsopee de Psellos in R.E.G., 1889, 260 ~i urm.
2104. KRUMBACUEH, 631 ~i urm.
2105. STRZYGOvVSKJ, Der Bilder Kreis des griechischen Physiologues,
. B. A., II, 1890.
2106. Sfirsitul sccolului al IV-lea, G.G.:I-I., I, 427-454.
2107. DELATTE, Geographika in B.Z., 1930, 511-518.
2108. NIKEFOR BLEMMIDES, ed. Heisenberg.
2109. RHUMBACHER, 446 ~i urm.; G.G.M., II, 458 ~i urm.
 2110. Supra, cap. VII, p, 155.
2111. Introdusa de catre navigatorH italieni, mentionatii de.c5tre MARKOS
ANGHELOS in Eros, poem despre dragoste (secolul al XIV-ea} edit ..
Lambros, N.H., 192:3,273 ~i urm.
2112. :Ylgr. CHRYSANTHOS, op. cil., "Alena, 19:33, p. :122.
2113. A Iost primul care a disecat un cadavru uman.
2114. J. EBERSOLT, La 1\f.iniatil.re byzantine, 9 ~i urm.
2115. F. BHUNET, Oeuvres medicales d'Alexandre de. Tralles, I, 100 ~i urm.
2116. Bihlioteca univcrsitarii din Bologna, 362, secolul al XIV-lea; ZEH-
YOS in A.C.E.U., III, Alena ,1!l30.
2117. ZEHVOS, Zoe. cit. .
2118. F. BRUNET, op. cit.~ 95 ~i urm.
2119. Ibidem, 4 ~i i.u·m, .
. 2120. Ibidem, 14-23 (presupune cii a fo~t medical armatei lui Belisarie).
2121. Ibidem, I, 48-60 ~i 62-76. AJlrcciat de medicii arabi, trad. in Hmbile
laLinii, araba, ebraiciL
2122. Ibidem, I, 94-98.
2123. Ibidem, 294 :;;i urm.
2124. Ibidem, 98 ~i urm; .
2125. F. FUCHS, Die Jzoheren Schulen von Honslantinopel iin Mi#elalter,
'61 ; REY, 'La nwlurite de la penst'c scienti[ique en Grice, E. H., (S.C., 3),
1\H9, 453.
2126. Supra, p. 343-3,!3.
2127 .. KH.UMBACHER, 615.
2128. ANNA COMNENA, Alexiade·, XV, 11 (III, 232 ~i urrn.). Cf. trata-
mentului lui IOAN VATATZES dupii un atac de apoplexie (februarie
1255); PAHIMEHES,Histoire, l. 33 ~i urm.; NIKEFOH. GREGOHAS,
If is loire romaine, II, 8.
2129. JEANSELME in M.D.l., H0--170. \
2130. LAMBROS, N.H., 1921, 29-:lH.
2131. L. BREHIER, X otes sur l 'Enseigncmcnt superieur 11 Constantinople,
B. ~., 1926 (73-94) eyi 1927 38 (l:l-;-28); F. FL;cas, Die hiilierm
Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, 1 ~i urm.
2133. Chronique de saint Jerome, 360; FUCHS, op. cit., 2,
2133. C. Th., XIV, IX, 3 (1). .
2134. Ammonios, Olimpiodor, Leonas etc., ciirora le este acordat titlul
de comes Primi Ordinis (C. Til., VI, XXI, 1) Parnprcpios (ASMCS in
B.Z., 1913, 336 :;;i unn;)
2135. FUCHS, 1 ~i urm.
2136. Academia Muzelor.
2137. Construita inaintc de anul ,1Ml. 1': COLLINET, Hisloire de l'JO'cole
de droit de Beyrouth, 63 l;ii urm.
2138. COLLINET, op. cit., 130-150 .
.2139. DION CASSIUS, Pseudo-CODINUS, De officialibus palatii,- 31;
PETIT DE JULLEVILLE, L'Ecole d'Athcncs (1868), 4.
2140. Academia (Platonicieni), l.iceul (Aristotclicicni), Porticul (Stoici).
Graflina (Epicnr).
2141. ,;\Ju maL exista la Atena declt negustori de miere" (>'Qjl4a{slcs ),
zicea Synesius. Citat de ciitre HERTZBEHG in a sa ]-lisfoire d-e l'l!el-
lenisme, ed. franc. III, 440.
2142. 0. SCHISSEL, 1"\farinos rmn Neapolis zmd die ·neaplatrmi:;chen
T"U{Jellden, 51; 1\L\H TNOS Dll'\ TYH, Vic de Prod us, cap. VIH, ·Hl.
2143. C.l.C.I., C.J., I, V. 1.8 ~l X I, 10 (in limba greactt ~i nedatat).

505
 2144. IOA~ MALALAS, Chronoyraphie, XVIII, 451; J. B. BUHY, His~
lini!J of the later Roman Empire, I, 369 ~i urm. ; DIEHL, Justinien et Ia
cillilisation byzantine au VI-e siecle, 562.
2145. GUTERBOCE, Byzanz m;rl Persicn, 41 ~i urm.; DIEHL, op. cil.,
564; BURY, op. cit., I, 370.
2146. lOAN MALALAS, lac. cit.
2147. C.C.C.I., prefa~a la Digesta. .
2148: 1V1:B.E.H., (Institutions), ed. 1970, 1,14-146.
2149. AGATHIAS, Hisloire, 1360 ~i urrn.: ::\IIHAIL SIHTANUL, edit.
Chabot, II, 247; COLLINET, IIistoire de l'Hcole de droit de Beyrouth,
55-58.
2150. Vezi M.B.E.H. (Vie elmort de Byzance), cd. 1969, 39.
2151. C. I. C. I., Codex ahae constilutiones ( Pragmatica Sancfiune, 22),
13· 'a11gust 554.
2152. Cd.C.I., prefalii la Digesta.
2153. COLLINET, op. cit., 99; Vie de Severe, patriarche monophysile
d'.Antioche, de ZAHARIA SCOLASTICUL (eel. ~i ·trati. Kugener).
2154. M. CUGENER, Les brimades aux IY-e et V-e siccles (Liege, Hl05),
345 ~i urm.
2155: 'Antlwlogia graeca epigrammatum Palatina cum Plomzdca, IX, 66;
BANDURI, Imperium Oricntole siue anliqlliltlles Conslantinopolilanae,
I, 147; FUCHS, Die hoheren Schulen von J(onslunlinopcl im J.fillel-
olter, 8 (aceasta bazilica ar putea fi bazilica civilii a lui Tcodosiu al H-Jca,
ln Capitoliu).
2156. TEOFILACT siMOCATTA, Hisloire, 20 ~i unn.
2157. M.B.E.H. (Institutions), Hl70, cl46; FUCHS, op. cii .• 9 7i G. 'IIO-
R't\VCSIK, Byzantino-iureica, 65, trage concluzia gre~itii ea ar fi Yorba
de patriarhul Scrgius.
2158. :v!ENANDEH PHOTECTORCL, Fragments, 255, fr. 56.
2159. FCCH S, op. cit., 6.
2160. Scrisoare ciitre Narses, JUG lE, Le Schisme /Jyzantin, -11.
2Hl1. E. BHEHIER-TATAKIS, La ph.ilosophie byzantine, 50; EHtiM-
BACHER, Geschichte. der bijzantinischcn Lileralur, 430, 621. Ti tlul este
acela~i ca al profesorilor din Beirut, fiira a avea nici o legatura en titlnl
~le pa trHirh.
2162. L. BREI-IIER, Noles sur l'Enseignement superieur ci Conston/inople,
192'7, 13-28; FCCHS, 9-16.
2163. Heproclus ln Chronique uniuersellc de GHEOHGHIOS CALUG:\HL'L
.(IV, 742).
2164. BANDUIU, op. cit., I, 12.
2HH?. Astazi Jara-Batan-Serai, nu clcparte de Octagon. Cnivcrsitatca ar
fi fost )nutata aici de 414 ani (in anul 587, snb :\laurikios), fapt ne-
cunoscut din alte izvoarc.
2166. Detaliu comun celor dona surse de informa\ic. ceea ce nu prcsnpune
neapiirat cii au fost ciilugari !a origine.
2167. L. BHEHIER, op. cit., 17.
2168. Viafa lui Ghermanos poate fi legatii de campania antiiconoclastii re-
prezentata in .Antirrhelici de NlKEFOH.
2Hi\J. NIKEFOH, patriarh, Breviarum, II, 742.
2170. TEOFANES MAHTURISITOH"liL, Chronograph.·e, cl05,
enseignements ar fi accla al :)colii Patriarhale.
2171. Nu este citat nici un profcsor printre martil"ii cultului icmmelor.
2172. Vie de Tarasios, patriarcl!e, P.G;, D8 1:i85 ~i urm.
2173. Vita Nfceplwri, P.G., 100, 49-57, ~i Breviarum lui NIKEFOH.
2174. Yie, de Leon l'Armenien (Anonim), P.G., 108, 1025.

506
 '.21.73. TEOFi\NES, ConUnuatwn, P.G., 109, 6cJ, 81.
:217'1. Ibidem, P. G., 109, :!Oii; GHEOHGHIOS CALUGA.RCL, Cllronique
uninc:sclle, F. G., 109, 868. ·
2177. ITCl1S, Die hiil!rren Schulen --on J\.onslanlinopcl, 18; TEOFANES,
(.'c,nlin:,ntns, P.G., 109, 205.
2178. 1Jesprc Teoctist, logothet al dromului, l\I.B.E.H. (Fie ei motl de
Bgzance), 1969, 105 c;i unn .
.217\'. TEOFANES, Coniinuatus, P.G, CIX, 200-206. Despre stuqierea
H:n1hii grc.ce~ti 1a l~agdad, FL'"CrTS OJ). cit., 18.
2180. TEOFAKES. Continua/us. J•.c;., e 206; GHEOHGHIOS C\LU-
(; \lii'L, Cluoniquc uniuersel!e. P.c; .. 1 868; CL\FHALI, Thessalo:
uique, des o: i&ines au X 11'-c siccle, 274 ~i urm.
2i8L F. D\-~)HN~K, Les /egcndes de Constanltn d de Methode .v11es de
r:yzance, .>9-4:J.
2182 . .Ugmdes slaNs de Constaniin r! JUilwdc, 4; lJYOHNIK, op. rit.,
:C<i)~', ~i l!!'m.; J. B. BL'HY, A HisiO'!l oj' lhc Easiem l?omr:n Empire, .'l:J(l,
HLrtil:\ fari\ temci cJ Leon nbando1wsc inviiliiminlul oficiaL Pllolius
'' predat mai intii cursuri particulare (;,crisoare ciitre papa '\ficolae in
nm186L :\'i.C., XVI, 409 D), apoi dupa Lcgcndes slaues de C. §i l'vl ..•
fost coleg cu Leon.
:21.83. D-\ on~li{J Of). cU., 83-; F1_-'CIT:~~ U]J. tit., 18 ,?i lll'fll.
2184. 'flTLODOR J'J',ODROMOS l'oin:cs, \ ll, P. G., 109, 200, 2G8.
218;), CE"\ESIOS, l,c J.iure des Jiois, BOim, 98; Sflntnl TEODOR ~;n~-
IHTUL, Lei!Jes, 21.
2186. KRU:\TBACHEH, Geschichle der b!Jzardinischen Literalnr, l32.2.
2lh'7. Vie de saint Enthgmc, polriorche, XVI, 1-5 ~i 56.
21.88. Zyz~):/..i~'.b:; ~trxU)-~uGL-:;, propcdeHticil., instruc-ne clernentar.:i $i
Fl'CLlS, of'· cit., '11-:SU: rioi(• dn Picf',l. I, 2 (ccnrLi uota-

2189. i·l 2:3: The Camblid!fC J[c.Icvul Histmu . l\': The Euslcm
Romon J:mpire, 71G (Collinet); wmi profesor cle clre.pt din secolu.l
f.l! :\.-lea, ~Cl-ILL\lBEHGEH, .it.::<., 1\!05, 26. .
21SO. Despre instrujrea sa personal a, M.B.E.FL ( Yie et mort de Byzance ),
J D69, 15J ~:;i 11rm.
21!JL FUCHS, 21 ~i mm. HAMBAl1D, T/Empire grer all X-e sicde. Con-
.~~trulfin ]Yorphyrogt:n Nc, 79.
2Hl2. Gl iloOHGHIOS, CEDHEI':C:', Synopsis, II, :1:20.
:2HJ3. 'fLOFANES, Co1zlimzatlls, H,. ,JGL Lnul dintrc iituclcntii s{;i avca
fie viilorul basilcu Nikefor Fokas.
21!l·!l. HAJVIBA'UD, op. cit., 70.
219~•. l\JATE.I DIN EDESSA, Chronir:nr, 380; FUCITS. ~2.
2196. Cci patruzeci dP lllartiri din :CeYa\la. EBBHSOLT, LeGrand Palais
f.'on<.;fanlinople, 1:2:3.
2197. Jc'alatull\Tagnaura era folobit pe11Lru 1·eccptiile solemne ale amba&a-
d orilor strUini.
2198 . .Anthologie grecque, I, Anlllologi,e Pulaiine, VII, 429 (t. Y, 38). ·
2199. DEYLIE, L'hubitation byzcmlinr, 103.
2200. l'l!Cl-IS, 21 (clupc\ Vie de saint "' !hrazase, fomialorul Athos-ului).
2201. Leon lllatematic ul sub Bardm;, Cunstantin protuspatharos-ul, sub
Constantin al V il-lea. .
2202. HAiVIBAT<J), op. cit., 70; TEOFAKES, Continuatns, 14, 446.
220::1. DIEHL, Chases et gens de BjJzanee, 14, ~i urm.
220't :-otlb numele de ;\.tanasie, Yiitm· rondator al Lavrei; . Vte ·ac suint
Af,wnase l'Aihonile (ed. Petit), ;'.!l, Hl; FUCHS, ~:1; Mgr. CliEY-
SA:'-i'JHOS, op. cit., 345 ~i urm.

507
2205. LOP A REV Vizcmliischiia Suiolnik, V.V., XVII, 78-80 (vusiunea-
.:.',)
2206. FUCHS, 20.
2207. JZHUMBACHEH, Gesclzicltte der byzanlinischen Literalur, 716 ~i unn.
2208. Antlwlogie grecque, J : Anthologie Palatine, V, 38, nr. 429 (dup;l glosa
neestei epigrame, supra, p. 292).
2209. ANNA COMNENA, Alexiade, V, 8 (II, 33).
2210. PSELLOS, Cl!ronagraphie, I, 29 (I, 18) ..
2211. lbidrm, Ill, 2 (I, 32).
2212. MIHAIL DIN ATTALlA, Histaire, II, 8 ~i urm., p. 23.
2213. IOAN MAUHOPOUS, Carrespondance inedite. ed. Lagarde, 23---'31 ;
L. BHEtliER, L'Enscignement .mperiwr a Coustantiuople do.os la·
deniere nwitie du X ~-e siecle, 100 ~i urm. .
2214. E. RENAULD, Etude de la langue et du style de Michel Psellos, 407
si m·m.
221G. PSEL)"OS, op. cit., I, XII- XILI, des pre Patrikios; de acela~i;
Discours, V, 88 (prietenia cu Niketas). .
2216. axp<;>, (J.6v~l 30twro:A<;>, ZONARAS, Epitame, III, 617.
2217. L. BHJ~HIER ap. cit., 103 7i urm.
2218. R.K.O.H., 86:3. Totul se gase~te in lucriirile lui Manropous, care a
trebuit sa redacteze novella: Carrespandance inedite, 195-202; L.
BREHIER, 105, ~UHAIL DIJ\' ATTALlA, Hisloire, 21.
2210. FUCI-J S, Die hiiheren Schul en uon Kansl., 25 ~i unn. ; L. Bl1.EI HER,
op. cit., 110-112.
220. lOAN MAUHOPOUS, ap. cit,. 199: CHISTOFOROS din MYTILENE,
J>o15sies, 1:16; l'TCHS, op. cit., 23. ,,
2221. J\<IIHAIL DIN ATTALlA, up. cit., 21.
2222. FUCHS, 29; ZACHARIAE VON LINGENTHAL, Geschiehte des
griechischromischen R'echls, III, 29,
2223. Vezi supra, p. 359.
2224. PSELLOS, Chranographie, Y, 509 (lltronos desemneaz{t o catedra
magistral{t).
2225. Jdcm, Discours, Y, 87; FUCHS, 28.
2226. FUCHS, 31 ~i urm. (dupii opuscnlele lui Psellos in BOISSONADE,.
't's:AA6<;, 1838, 1•18 :;;i unn.
2227. \V. FISCHER, Johannes Xiphilinas, Patriarch uan Kanstantinapel,
5, 2
2228. Se poate compara en classes de gnrmmairc din lnvatiimintul nostru
secundar.
2229. Legenda lui Cadmos este simbolul inventarii alfabetului de· ci\tre
· fenicieni, pe care cercctarile rccente il a lribuie nnei antkhiH\ii !n-
dcpiirtate.
2230.· PSELLOS, Discours, V; 14. Era prima carte pusa in mina elevilor.
2231. ibidem, V, 90 ~i urm.: L. BREHIEH, L' Enseignement superieur a
Constaniirwple . .. , 105 )i urm.
2232. Supra, pag. 329.
2233. BOISSONA!)E, ap. cit., 151-153.
2234. l~SELLOS, op. cit., V, 54 si urm. (discurs funehru la moarte3 wamei
sale); L. BHEl-llER, ap. cit., 107-109.
2235. ANNA COMNENA, Alexiade, II, 9 (II, 38).
2236. FUCHS, op. cit., 26 ~i urm.; 35 ~i 50-51.
2237. Synopsis Chronike ad a. 1261 (eel. Sathas},VII, 178 ~i urm.; ANNA
CO:MNENA, Alexiade, II, 9 (II, 38-39). ,
2238. lbidem.
2230. Succesor allui Psellos in func\.ia de consul al filozofilar.
2240. Fl'CHS, op. cit,. 50.
2241. Ibidem, 47.
2242. Ibidem, 50 ~i urm. Ales patriarh in anul1170. Numirea sa In functi«
de consul al filozofilor avea sa aiba loc in momentul Conciliului de Ia
Blacherne din 1157, care i-a condamnat pe ultimii neoplatonicieni;
CHALANDON, Les Comnene, 641 ~i urm.;
OECONOMOS, La vie religieuse dans I'Empire byzantin au temps des Com-
nenes et des Anges, 30 ~i urm.
2243. MIHAIL CHONIATES Ta cH:v~o:JEVIZ ed. Lambros, P.G., 140 9~
341.
2244. Ibidem, 140 ~i 363; DUCHATAUX, Eustathe, areheveqne de Thessalo-
nique, 143 ~i urm. ·
2245. KRUMBACHER, Gesehichte der byzantinischen Literaltir, 590 ~i urm.
ANNA COMNENA, Alexiade, XV, 7 (III, 218) se ocupa de aeest exer-
citiu inutil ; FUCHS, op. cil, . .4.4- 49 ; despre inanualele aflate in folo-
sinta, FESTA, Longibardos, in B.N., 1931, 101-122 ~i B.Z., 107,
143-153.
2246. NIKEFOR BLEMMIDES (Autobiografie 9i opere complete) ed.
Heisenberg.
2247. Synopsis Cllronike ad a. 1261, 519; J. B. PAPADOPOULOS,
Tlleodor II Lascaris, 10.
2248. Synopsis minor in ZACHARJAE VON LINGENTHAL, Geschiclzle
des. griechisch-romischen Rechts, II, 203.
2249. ,Dezinteresul filozofilor" devenise clauza de stil, un loc comun,
dupa un edict al lui Antonius Pius, citat de catrc Modestinus (secolul
al III-lea) ~i in ULPIAN Dig. L., V, 8; HERZOG, Urlmnden znr
Hocllschulpolitik du romischen Kaiser, Ifeuniunile Academici din Berlin,
1935, gg4; FCCHS, op. ci ., 35.
2250. NIKEFOR BLEMMIDES; FUCHS, 5; PAPADOPOULOS, Tlleo-
dore I I Lascaris, 10. El studiaza gramatica tirnp de patru ani la Brons sa,
medicina la Smyrna, aritmetica, geomctria,. astronomia la Scamandros.
(Troada) in anul 1220.
2251. GHEORGHIOS AKROPOLITES, Chronique, ed. Heisenberg, 32.
2252. KURTZ in B. Z., 1896, 394 ~i urm.
2253. R.K.O.H., 1847; GHEORGHIOS AKROPOLITES, op, cit., I, 297.
2254. FUCHS, 55.
2255. Viitorul patriarh Grigore al II-lea KYPHIOS (1283-1289).
2256. GRIGORE DIN CIPRU, Autobiograpllie, P. G., 142, 20 ~r urm .. ~
LAMEERE, La tradition des manuscrits de la Correspondancc de Gregoire
de Cllypre, 176 ~i unn.
2257. Ibidem, 186 ~i urm.
2258. PACHYMERES, Histoire IV, 14.
2259. GRIGORE DIN CIPRU, 134 ~i P. G., 142-181 (elogiul lui :lVIihail
al VIII-lea).
2260. Ibidem, 184; FUCHS, 56.
2261. KRUMBACHER, Gescllichte der byzantinischen Literatur, 476 :;;i
urm. ; FUCHS, 58.
2262, Cheltuielile sale par sa. fi avut ·ca unic obiect orfelinatul Sflntul:
Pavel. PACHYMERES. Hisloire, IV, 4.
2263. S. EUSTRATIADES, Jean R.oukouzelis, in E.13., 1938, 5' ~i urm.
2264. THEODOR I-IYRTAKENOS, Declamations. Lellres, V, 738.
2265. Ibidem, VI, 35-47; FUCHS, 58-'59.
2266. THEODOR HYRTAKENQS, op, cit., V, 728 ~i VI, 35. T!niiml
prcfera ·echita:tia in locul studiilor.
226'i'. GUJLLAND, Essai sur Niceplzore Gregoros, 18; FCCHS, 60.

509
 2208. Pseudo-c'ODINUS, De offici{!! ibus pal alii, P. G., 157 (Bonn, 211);
l"l~CHS, 52.
22G9. NICOLAS CABASIL\S. Correspondance (Guilland, B. Z., 1930,
9fi-102), 98.
2270. FUCHS, 59 ?i urm.
2271. GCILLA.'\TD, Essai sur Nicephore Grcgoras, 13-15; NICEFOR
GREGOHAS, Correspondance, 94 (op. 51); FCCI-IS, 63 ~i urm.
2272. Supra, p. 2••5.
2273. FHANCESCO FJLELFO, Cent dix lettres (eel. Legrand), a. 1448,
Serisoare catre Bessarion; FUCHS, 72.
2274. Despre aceasta cLitoric de pe la anul 1296, JVf.B.E.H. (Vie etmort de
Byzance ), 1P6G, :140. Acest Xenon, situat aproape de man:'istirea
Chora, era in acehv)i timp spital ~i azil.
2275. Fl:CHS, 72.
227G. Titlu de medic ~cf al spiLe1lului; } ( ~CI rs, 70 ~i urni.
227/. M.B.E.I-I. (Institutions), 1070, 1 (I i ~i lll'lll.
2278. FUCHS, 70 ~i urm.
2:279. Cod. Barocc. Oxford, 87. L o. 35 a. sceolul al XV-lea. Manuscris al
Cule£OTiilor lui AHISTOTEL. Heproflul'Cl'e in N.H., ·x, 191:l, 127.
1n•;criptia din motto da nnmclc Jui .\rgyropulos profesor la azilul , Kral-
J:lui" ~i a cinci dintre anclitorii •:{ti, aproape"cu totii medici.
:!:280. H. VAST, Le cardinallJcssorion, 3-5; D.H.G.E., Ill, 1031-W:J:J ~i
YJII, 1181-1199; MIHAIL APOSTOLIS, Correspondance, ed. Le-
grand (B.H.L., 1885, ll, 234-2:1\1).
'2281. ~.!IHAJL APOSTOLIS, Zoe. cit.
'\ 2282. NICOLAOS CABASILAS, Correspondance, 97 .
.2283. AENEAS SYLVIUS PICCOLOMINI (Papa Pius al II-lca), Cor-
respondances, 705 : ,Nemo Laiinorum saiis videri doclns poterat, nisi
per tempus Consiantinopoli stnduisset".
2:281. GUAHINO DIN VEtW);A, cd. Uc J~osmini: Vita e disciplina di
G. Veronese e dei suoi disrcpnli. I, :1 ~i urm.; FCCHS, 69.
22S::J. FUCHS, 72.
228!1. Nepot allui Manuel Cllrysoloras. FTC!-IS, 69.
2287. I-T. VAST, Le cardinal Liessarion, 17; Fr. FILELFO, Cenl dix lellus
(ed. Legrand), nr. 64, 112 (Milano, 31 oct. HG4).
2288. FLCHS 69.
2289. Fr. FILELFO, op. cit., nr. 11, 28 (Siena, 1436).
2290. Ibidem, nr.15, 37-:19 (Gianmarino avea 14 ani). ,
2291. Ibidem, nr. 24, 50-52 (Milano, 13. aprilie 1441), n recomanda lui
Argyropulus pe elevul sau, Perleone, eare i~i terrninase studiile la Cons-
tantinopol. •
2292. P. MAZON, Eschyle, B.L., 1931: manuscrisele lui Eschyl prezinta
grupiiri de cite trei piese (de exemplu Promeieu, Cei !)apte impotriua
Tebei, Per§ii ), in mai mulle 1n8mtsc1·ise ~i in aceea~i orcline; aceastii
alegere dateaza din vrenwa impilratului Hadrian.
22!J:3. GUAHINO DIN VEHONA up. cit., J, 79--114 (scrisoare arlresata
ln anul 1429 lui Nicolaos d'E,,tc, care li ceruse sa fie edueatorul fiului
siiu).
22!Jt Ibidem, 5 (dupa discipolul silu, loan Pannonius).
2295. Vezi POHTEAU, Monlaigne el In uie pCdagogique c/e son lenips, l\l35,
121 si urm.
22DG. :hiva:t3.nTintul lui NikC'ta~: supra, pag. 363.
2297. Discours Italiens sur l'enseigncment de Ia langue grecque (1472); I-l."
NOIHET, Lcltres iw'dils c/e 1\ifichel icposlolis ... , B.E.F.A., LIY, 1889,
143 ~i urm,

510
2298. Gl.JILLAND, Essai sur Niceplwre Gregor as, 129; alt exemplu, l'\IKE-
FOR o-GHEGOHAS, Correspondance, 340.
2299. NICOLAOS CABASILAS, Correspondance, 98; text In P.G., 150.
2300; ·no:/,cx~o/,6ysLo: ... Documentc inedite culese de Sp. Lambros, · p.p.
Lli'-Ls,', 169-172. .
1301. Deosehirea' a Iost fiicuta pentru prima oara de catre FUCHS Die-
lzohem Sclzulen uon J{onstantinopcl !n1 )Yfittelalter, 35-41; L. BRE-
HIEFt, L'ense'gn~ment classique el l'ense·gnement religieux ii Byzance,
41 si urm.
2302. l)c cxemplu cea clin Corinth, N. VEIS, .Manuel Ivlakros in E. B.l925,
125 (secolul a! XII-lea).
2303. ·MARIN, Lcs mo'iz1es de Conslanlinople ... jusqu'a Pholius, 401;
M.G.; VII, 679 ~i urm. ; D.A.C.L, I, 307 ~i urm. (posecla toate actele.
concUiiloi·). ·
2304. COJ'\YBEARE, .Anrmias of Slzirak, D.Z., 1897, p. 572 ~i urm.; HEIS-
ENBEHG, D. Z., 1897, crede in mod eronat cii acest text atesta seches-
trul patriarhului asupra L-nivcrsitapi.
230fi. Ft'CHS, 47 ~i urm. La sfir~itnl' secolului alXV-leaArgyropulos spune
in Discmus (eel. Lambros), ca inva\amintul clepinde fie de basileu, fie
de biscrid.
2306. Canonul 64.
2?.07. Ft:CHS 37; vczi supra, p. 357.
2308. Fl'CHS, 3G (lcctia inaugurala a lui ;\Tihail din Salonic, sccolul a!
XII-lea); scmnatura pe actele Conciliului de !a Blacherne din anul 1161>
a lui Nicolaos, n'agislru in Evanghclii, P. G. 1 '10, 25-6.
2309. M.B.E.H. ( Instilulions), 1970, 396 :;;i urm.
2310. L. BHJ':IIIEH, L'enseignemenl classique el l'enseignement religieux a
Byzance, 49.
2311. ANNA CO!\IKENA, A.lexiade, XV, 7 (III, 218y.
2312. FLCIJ S, 41 ; L. BHEHIEH, op. cit., 50.
2313. L: BHEHIEH, op. cit., 51 ; condamnarca lui Nikifor Basilalccs, pr.o-
fesor de Apostol, Jn anul 1156; CHALANDON, Les Comnene, 640_ ~i
urm. ·
2314. Pseuclo-CODINUS, De officialibus palalli, I, 5, 28.
2315. Demetrios, frate cu Teofilact din Ohrida, elev almagistmlui ecumenic
Ni:ketas ~i al consulrilui filozo[i/or, Teodor, TEOFILACT DIN OHHIDA,
Con'espondance, 436, 509, ~i 536; FUCHS, 48.
2311\. Fl;CHS, 37-39; dialogulj Xenedemos a! lui THEODOH PHODHO-
MOS in A.A.E.G.'1887, 111 ~i urm.
2317. NICOLAS J\IESARITES, Chronique, li, 90-96.
2318. Accst plan estc rcprodns Ia San'- JI.Iar;;co din V enc I ia.
2319. Acccptasem ~i eu aceasta interpretare in B.N., 1926, 77.
2320. KCCHS, 53; L. BREHIEH, op. cit.~ 55 \;i urm.
2321. PACHYl\lEHES, Hisloire, IV, 14, 730 (a oeupat aceasta functie ~ase
ani); FUCHS, 58. in cererea sa aclresata lui Mihail al VIII-lea, patriar-
hul i;;\ ia obligafia de a forma clerici. A se vecle·a THEU in B.Z., 1896,
543 ~i urm.
2322. KRCMBACf-IER, Geschichle der byzanlinischen Lileralur, 770 ~i urm.
2323 ..FUCHS, 73 9i urm, Interpret a! Evangheliei, carcia i-a scris un co-
mentarhi, P. G., 149, 881 ~i urm., precum $i un tratat Despr0 in \elep-
ciunca paglna (MELITENIOTES).
2324, Dupa Marcu din Efes, cliscipolul sau la 1\iuseion-ul Stuc!iplor. PA-
PADOPCLOS KERAl\IECS 1\l:Xpmc; 6 Euy±vL..:o;, in B. Z., 1902, 56
~i .urm.

511
 2325. FUCHS, 73 ~i urm.; D.H.G.E., X, 1938, 993 ~i urm.; avlnd legiituri
cu umani~tii italierti, se afla la Florenta in anul 1425; DEMETRIOS
KYDONES, Correspondance, 264. ·
2326. KRGMBACHER, op. cit., 451 ; FUCHS, 75 ~i urm. ; N. IOHGA,
Byzance apres Byzance, (Bucure~ti, 19:35), 98.
2327. Sfintul VASILE DIN CESAH.EEA, Aux jeunes gens sur Ia manii~re
de firer profit des leltres llelteniques (ed. F. Boulenger), Introdncere.
2328. !VI. B. E. I-I. (Institutions), 1970, 480 ~i urm. ,
2:)29. Exemplul Stlntului Ioanichie eel Mare, care a lnvii.lat sa citeascii.
Ia virsta de 41 de ani; Vie de saint .Joannice le Grand, A.S.ll., nov. II.
2330. L. BH.l~I-IIER, L'enseignement classique et l''enseignement reli&ieux
a Byzance, 59-61.
·2331. Legendes slaves de Constanin ct Methode (trad. M. Dvornik), 2~ ~i urm.
2332. P. G., 107, 61 ~i urm.; BURY, A History of tlle Eastem Roman Em-
pire, 440 ~i urm. ; FUCHS, 18 ~i urm.
2333. OECONOMOS, La vie religieuse dans !'Empire byzantin au limps des
Comnenes et des Angcs, 27; L. BREI-IIER, op. cit., 67.
2334. GUILLAND, Essai sur Niceplwre Gregoras, 2:3-30.
2335. Ibidem, 39-44 ~i 53-54.
2336. Vie de saint Antoine le Nouveau.(ed. Papadopoulos-Kerameus), 186-
-207. .
2337. L. BHEHIEH, op. cit., 63 ~i urm.; MII-IAIL DIN ATTALlA, Dia-
. taxis, 14 (accea~i interdicpe).
2338. Vie de M~iclzelle Studite (ed. Schmitt), 228-231.
2339. Vie de Nicolas le Studite, P.G., 105, 540 ~i urm.; L. BREHIER, 65.
2340. T!JPikon de Gregoire Pakouriunos (!Vlii.nastirca Petritzos) ed. L. Petit
50 (cap. 31).
2341. DIEHL, Etudes byzantines, 307-336.
2342. L. BHEI-IIER, L'Art cllretien. Son dweloppement iconograpfl.i.que, 50
si urm.
2343. V. CHAPOT, Les destinies de l'lzellenisme all - dela de l'Eupl!rate,
'\I.S.A.F., 1904.
2344. Odata cu sasanizii reapar sculphJr-ile rupestre de dimensiuni colo sale,
L. BI{EHIEH, De l'art antique a l'art medieval. Art. roman, 'l63 ~i urm.
2345. DUMENSIL DE BUISSON, Les peintures de Ia Synagogne de Doura
Europos. Prefa~ii de G. Millet.
2346. F. CUMONT, Fouilles de Doura-Europos (1923); L. BREHIEH, op.
cit., I, 356; SESTON, L'eglise et le bapt.islere de Doura-Europos (Gaud,
1937).
2347. Ch. I'ICAHD, La sculplzue antique. Origines de Ia sculpt-ure byzan-
tine, II, 471 (data ~ identificari discutale).
23,18. Ibidem, 469.
2349. I/5idem, 477 ~i urm. lnaltat in muil 401 de ciilre Proclus, lH"efect al
Pretoriului. Vezi supra, p. 80; L. Bl:{EHIEH, La sculplure et les Arts
mineurs buzantins, pl. Y.
2350. Ch. PICAHD, op. cit., II, 190 (provin din Alexandria); BnEHIER,
pl. II.
2351. L. BltEfiJEH, op. cit., 11-13, pl. VI ~i VII; de acela~i.: Eludes sur
l'histoire de la sculpture buzrmtine ~i Nouvelles recherches sur l'llisloire de
Ia sculpture byzantine.
"2352. A. GRABAR, Les influences orientales dans l'art des Balkans, 7-51
(tradi1ic achemcnidii transmisii. popoarelor care au venit In contact
eu lranul, cum ar fi bulgarii lnainte de migrarea lor, MORA VCSIK,
Die /Jyzantinischen Quellen dcr Gescl!ichte der Tiirkuolker, I, 50 ~i urm.)

5112
2353. Guide de Ia Peinlure (Hermenenia), tracl. Didron. Manuel d'lcoflo~
grapl!ie chretienne, grecque et laline. Introdncere scrisa in ~mnl 1845.
2:354. DIEHL, 2Wamzel d'art byzantin, I, 128.
2355. Idem. Ravenna (Ora~e de arta celebre, 1903), 20--22, cap. II f?i V.
2:-156. L. BREHIER, Les mosaiques d f'ond d'azur, R.E.B., lll, 20 ~i urm.
(exemplele ecle mai vechi de la Hcrculanum ~i la Ostia).
2357. A. XYNGOPOULOS To xa8of.~xov ... , Alhena, Deltion, 1929,
158 ~i urm, pl. V- VIII ..
2358. Note de caliitoric 1930; DIEHL, Momzmcnfs chretiens de Salonique,
35-52.
2359. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architecture byzantine; vV. RAMSAY
si miss BELL, The thousand and one Churches:
2360. MILLET, op. cit., 42, 107, 113, 191 ~i urm.
2361. Panaghia Gorgopigo, A. STRUCK, Die miltel/;yzanlinische [{irchen;
A. M., 1906, 79 ~i urm. Se gase~te de asemenea bazilica boltitii cu naos
unic de tip mesopotamian: SOTIRIU, La belle eglise .. d'Egine in E. B.,
1925, 43 ~i urm.; A. XYNGOPOULOS, Basiliques orientalisantes de
Laconie in E. B. '343 ~i urm. ; MILLET, op. cit., 105-118.
2362. MILLET, 141-199.
2363. M:B.E.H. (Institutions de /'Empire byzantin), 1970, 443 ~i urm.;
JERPHANION, Les eglises rupestres de Cappadoce, I, 43-66 ~i R. A.,
·1927, 1-47. .
2364. Despre acest plan, prea complicat pentrn o biscrica monolit, a se
vedea p. 396.
2365. L. BREHIER, Les visions apocaliptiqucs dans l'art byzantin (ext-.
din Arid :;i arheologie), Bucure~ti, 1930.
2366. De exemplu la biserica din Qeledjlar, ale ci\rei pic.turi sint remarca-
bile prin expresia lor: JERPHANION, op. cit., I, 25, pl. IV.
2367. Ibidem, I, 345, pl. 84, 2.
2368. Ibidem, II, 191, pl. 168, 1 (Deisis in absida orientalii).
2369. Ibidem, Queledjlar I, 250, pl. 60, 3; Toqale, Biserica Nouii, 357,
pl. 83, 1 etc.
2370. Ibidem, I, 299, 378.
2371. L. BREHIER, L'art byzantfn, 186 (listii sumara de arti~ti cunoscuti);
de adiiugat cei 7 pictori din Minologhionullui Vasile al Il-lea, DIEHL,
2\!Ianuel d'art byzantin, 632.
2372. L. BREHIER, op. cit., 72-76; DEMAN GEL ~i 1\IAMBOURY,
Le quartier des ]}fanganes et la premiere region de Constantinople, 148 ~i
urm.
2373. EBEHSOL T, Saiiie-Sophie de Con•lantinople, etizde de topographic
d!apres les ,ceremonies", 1910.
2374. Amiens: 4A metri; Beauvais: 48 metri.
2375. P. LEMERLE, Philippes et la Macedonie orientale a l'epoque chrG-
tienne et byzantine, 472 ~i urm. Multa vreme s-a crezut ca eel mai vechi
model era Sfinta Sofia din Salonic, DIEHL, Monuments cllretiens de
Sdonique, 117 ~i urrn. considerat astazi ca fiind din epoca iconoclasta.
2376. LEMERLE, op. cit., 485 ~i urm.
2377. Ibidem, 474 ~i urm.
2378. Ibidem, 473 ~i urm.; EBERSOLT~i THIERS,Les cglises de Constan-
tinople, 53 ~i urm. ; existii dezacord cu privire la data construirii cu-
polei, care ar fi posterioara cutremurului de pamint din anul 741.
2379. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 178 ~i urm.
2380. EBERSOLT ~i THIERS, op. cit., 21-51..
2381. Ibidem, 73-90.
2382. Actualul Budrum-djami, EBERSOL T ~i THIERS, 137 ~i urm.,
pl. 32 ~i 33.

33-c.115 513
2383. Ibidem, 147 ~i urm., DIEHL, Monuments chretiens de Saloniqae, 15:=!
~i urm., pl. L-LIII (datata cu o inscriptie din 1028).
2384. EBERSOLT ~i THIERS, 183-208, pl. XLII-XLVIII.
2385. DIEHL, op. cit., 167 ~i urm., 189 ~i urm., pl. LIV-LVII ~iLXII­
-LXVIII.
2386. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architectare byzantine, 57, 62, fig. 26,
124 ~i urm., 182 ~i urm.; DIEHL, Mr;nael d'art ,byzantine, 754.
2387. MILLET, op. cit., de acela~i: Monaments byzantins de Mistra, pl.
15-41; DIEHL, Manuel d'art byzantin, 769 ~i urm.
2388. MILLET, L'Ecole grecque dans l'architecture byzantine, 98 ;>i urm.,
196 ~i urm.; DIEHL, op. cit;, 771. ,
2389. MILLET, Les monasteres et les eglises de Trebizonde, 446 ~i urm.,
DIEHL, op. cit., 768 s,i urm.
2390. Supra, p. 387.
2391. L. BREI-IIER, L'art i]yzantin, 128 ~i urm. ; de acela~i: La sculpture
et les Arts minew·s byzantins, 16-20, pl. X.
2392. I.D., Etudes sur l'histoire de Ia sculpture byzantine (Misiuni ~tiintifice,
3, 1911), 34 ~i urm. ~i Nouvelles recherches sur l'histoire de Ia sculpture
byzantine (Misiuni ~tiintifice, 9, 1913), 18 ~i urm., 55 ~i urm.
2393. I.D., Etudes' sur l'histoire ... , 80-83; de acela~i: Nouvelles recher-
ches, ... , 57-61.
2394. L. BREHIER, Les voussmes a personnages sculptes du Musee d'AtM-
nes in M. Schl., 425 ~i urm. ; XYNGOPOULOS, Reliefs franco-byzan-
tins d'Athenes, 69 ~i urm.
2395. L. BREHIER, La sculpture iconograpllique dans les eglises byzan-
tines, 21 ; de acela~i: La Sculptw e et les Arts mineurs byzantins, 17 ~i
urm.; DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 651-654.
2396. L. BREHIER, La Sculpture et les Arts byzantins, pl. X, XI, XV.
2397. I. D., Les mosaiques a fond d'azur (R.E.B., III, 20 ~i urm.), F; de
acela~i: La Sculpture et les Arts mineurs byzantins, pl. XII.
2398. Exemplu : tripticul Apostolilor, impartit intre muzeele din Vierra,
Dresda, Venetia, in numele unui despot Constantin, SCHLUMBERGER,
Melanges d'archeologie byzantine, 337; DIEHL, 111anuel d'art byzantin,
660-671; L. BREHIER, La Sculptuu et les Arts mineurs byzantins,
pl. XXXI, ladite, pl. XXXII ~i urm.
2399. Despre mozaicullaic: DIEHL, op. cit., 225 ~i urm., 400 ~i urm.
2400. Restaurat ~i acoperit de catre Fossati in anul 1841, decapat ~i res-
taurat din nou de catre profesorul Thomas Whittemore in 1931-32,
Th. WHITTEMORE, The Mosaics of Haghia Sofia at Istanbnl.
2401. Rea~ezata de catre basileu Ia picioarele lui Hristos.
2402. M.B.E.H. (Institutions), 1970, 53, WHITTEMORE, op. cit., plan~e.
2403. DIEHL, Monnments chretiens de Salonique, 52 ~i urm., pl. VIII-XII.
2404. Tunica alba, brodata la umeri, centura strinsa pe corp, hlamida de-
corata cu un larg clavus de purpura, prins cu o fibula de aur. In portre-
tele posterioare, el poarta un costum de razboi.
2405. DIEHL, op. cit., 94-113, pl. XXVII-XXXIV, A, GHA.BAR, Mar-
tyrium, II, 86-89.
2406. MILLET, Recllerches sur l'iconographie de l'Evangile aux XIV-e-
XV-e et XVI-e siecles, 16-40; de acela~i; L'Art byzantin, in Histoire
de l'Art de A.. MICHEL, 184 ~i urm.; L. BREHIER, L'Art byzantin, I,
421 ~i urm.; de acela~i: L'Art chreiien. Son developpement iconographi-
que, 136-146.
2407. MILLET, op. cit.; Khairetismos, Gennesis, Theopllaneia, Hypapanti,
Baptisis, Metamorphosis, Egersis, Lazarou,- Baiophoros, Staurosis,
Anastasis, Analepsis, Pentekoste.

514
 2408. DIE tiL, Vrnise (Ora~e de artii celebre) Basilica Torcello.
2409. De cxempln la Daplmi.
2410. MILLET, Le monas/ere de Daphni, capit. III- VIII.
2'H1. ·WHITTEMORE, The Mosaics of Ilaghia Sofia at Istanbul, I,
Nartliex, 14 ~i urm., pl. XII~XXI ;· atitudine, mereu actuala, a caintei
(mdonoia ).
2412. Iw;criptie. Pc fata acestor mcdalioane: Tracl. ,Eu slut Lumina
lumii''.
2413. OSIECZKOWSKA, La mosa.ique de Ia Porte Royale a Sainle·Sopl!ie,
ln.B.N., 1934, 41-83. ·
24H: Paris, gr. 510, frontispiciu.
2'115. '1VHITTEMOHE, The 1'vf.osaics of Jlaghia Sofia at Istanbul, II, Sou-
thern ·vestibule, 57 ~i urm. ~i plan~cle 30 ~i urm. (dab'l probabiHi conform
inscriptiilor: . intre 975 ~i 1000).
2416. Idem. Ibidem, III, The Imperial Portraits of the South Gallery;
2417. Ibidem, 26 ~i pl. I (in culori). Partea inferioara a mozaicurilor a dis·.
pil.rut.
2418. Th. SCHMITT, Panagia .Angeloklislos (Ciprn), pl. IV- VIH .
.2419. DIEHL, .Mamzel d'art byzanlin, 51:1-516.
2420. Ibidem, 524, fig. 250.
2421. MILLET, Les monuments de l'Atl!os, I, Les peintures (1927), pL IV, 1.
2422. Idem., Le Monastere de Daphiti.
2423. P. :VIURATOFF, La peinture b!Jzantine (1928), pl. XCIII-CIV;
DIEHL, op. cit., 524-526; P. LEMEHLE, Le Style byzantin, 85 ~i urm.
2424. DIEHL, op. cit., 518 ~i urm.
2425. Ibidem, 537-541; de acela~i: Venise (Ora~e de arta celebr~).
2426. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 548 ~i urm.; de acela~i: Palerme
et Syracu.~e (V.A.C.).
2427. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 5tl-543; de accla~i: Palemze et
Syracuse; MURATOFF, La peinture byzan(ine, pl. CXI- CXIII.
2428. DIEHL, Manuel d'art byzantin, 804 ~i urm.
2429. MILL?T, Recherches sur ['iconographic de I' Euangile ... , 1916.
2430. L.BHEHIEH, La renovation artLstique sous les Paliologues et le mozt-
rJemenl des idee.s, 2 ~i urm.
2431. DIEHL, Eludes b!JZanlines, 396 ~i urm.; Th. SCHMITT, J(al!riC-
Djami, pl. LVII~LVIII. .
2432. DIEHL, Manuel d'art byzanlin, 793-804; MUHATOFF, La pcinture
byumline, pl. CCXXXII~CCXXXVIII; EBERSOLT: R.A.A.M., 1929
.(des::operirea In anul 1929 a unui Dormilion deasupra portalulai nao·
sului); WHITTEMORE, L'elat actuel de recherches dans le mona$lete
de Chara a Constantinople. .
2433. Note de ciillitorie, 1910; DIEHL, op. cit., 803.
2434. Ji,idem, 804 ~i urm. ; fig. :~\!8 ~i urm.
:2435. Ibidem ~i urm.: E13ERSOLT, Fresques /Jy:anlines de Neredilsi vczi
p. c!i)() ~i urm.).
2436. MILLET, Le Monastere de Daphni, 163, fig. 65; de acela~i:
i~onumenls byzantins de Mistra, pl. 120.
2437. MILLET, Afomzments bywntins de Mislra, pl. 113, ~i urm.; MURA-
TOFF, op. cit., pl. XLVII.
2438. :~Hntul lOAN IIIUSOSTO:\'l, Ilomelies, hom. I, 6 (P.G., 49, 380),
hom 17 (P.G., 63, 129).
2439. Teodor, episcop de Andida, P.G., 40, 417 ~i urm.
2440. Ph. LAUER, Le tresor du ,Sancia Sanctomm" a Rcome, 66, pl. IX.
2441. Considerata a fi o lucrare din secolul al XII-lca, DIEHL, op. cit,.
1573' fig. 335.

515
 2442. Poezie de Sfintul Sava, lVllLLET, I/ ancien art serbe. Les Eglises, 19.
2443. MILLET, 2V!onuments byzanlins de Mistra, pl. 131, .2.
2444 .. L. BREHIER, La rerwvalion arlistiqne sons les Paleologues et le
moavement des idees, 4 ~i ·urm.; LEMERLE. Philippes et Ia Macedoine
Orientale a l'epoqne chrelienne et byzantine, 89.
2445. SOTIHIU in llellenika, 1928, 100 ~i urm. ,
2446. MILLET, Portraits byzantine, 450 ~i urm.; L.BREHIER, Le por-
trait dans l'art byzantin, 344-349.
2447. GHABAR, Miniatures byzanlines de Ia JJ.N. (marite de trei ori ~i
jumatalc); L.BREHIEH, Le portrait dans l'art byzanlin, 348 si unn.
2448. DIEHL, Manuel d'Art byzanlin; 788; L.BREHIEH, La rbiovation
artisiique sous les Paleologpes . .. , 9-10.
2449. MILLET, Recherches sur I' iconographic de I' Evangile . .. , 630 ~i. urrn.
(Nagorica, 1317; Gracianita, inaintc de anul 1321 ; Liuboten, 1327).
2450. MILLET, Les monuments de l'Aihos. La Chilandar ~i, in secolul al
XVI-lea, la Protaton, la Vatopedi.
2451. DIEHL, La peinlnre byzantine, pl. LII ~i LIV.
2452. MILLET, Recherches snr /'iconographic de I'Evangile, 659 ~i urm.
2435. N.P. KONDAHOV, Ikonografia Bogomateri, 92-94.
2454. MILLET, op. cit., 683.
2455. EBEHSOL T, Les arts sompluaires de Byzance (etudes historique
d'ensamble).
2456. Supra 255 L'assistance aux indigents dans /'Empire byzanlin. Mem L.,
p, 280; EBERSOLT, La i"linialure byzantine; DIEHL, La peinture
byzantine, 34-49, pl. LXXIX ~i nrm.
2457. EBERSOL T, La 1viiniature byzantine, 58, pl. LXV.
2458. Ibidem, 59, pl. LXlii-LXIV (Teocrit oferind zeului Pan poemele
Altarului ~i ale Flantului ).
2459. Biblioteca Ambrozianii, secolul al IX-lca; DIEHL, Manuel d'art
byzantin, 626-629, fig. 300-303.
2460. DIEHL, op. cit., 621-623, fig. 297-299; MILLET, L'Arl byzantin
dans l'Histoire de l'Art de A. MICHEL, 241-243; EBEHSOLT, La
Miniature byzantine, XX ~i XXI, pl. XIV -XV; D.A.C.L., VI,
1667-1711.
2461. DIEHL, op. 'cit,. 616-620, fig. 293--'296; Th. USPENSKV, L'Ocia·
leuque de Ia Bibliothi:qf!e du $erail a Con,stantinople, album ; EBERSOL T,
op:, cit., 31 ~i urm., pl. XXVIII ~i urm.; :i\IILLET, Les oclaleuquet>
b!Jzantins in H.A., 1910, II.
2462. J. LASSUS, Les miniatures byzanlincs· du ,Livre des Empereurs",
M.A.H., 1928,
2463. N. BUCBTAL, The. miniatures of the Paris Psaller, pl. I-XIV
( dimensiuni ale originalelor).
2464. DIEHL, op. cit,. 379-384, fig. 182-184; 614-616, fig. 291 ~i 292.
Originea monasticii a psaltirii Chloudov este discutabila. A se vedea
MALJCKIJ in M.O., II, 235 ~i nrm. ~i MARIES, A.C.E.B., VI, Alger,
218 ~i urm.
?.465. H. OMONT, Evangiles cwec peintures byzantines du XI-e siecle;
MILLET, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, 590-592; DIEHL.
op. dt., 626 (copie la Constantinopol dupa un exemplar al Bibliotecii
Imperiale).
2466. DIEHL, 626; Paris, gr. 70, dalat la anul 964; Iviron, Evanghelie
nr. 1, fig. 235 ~i urm.
2467. EBEHSOLT, op. cit., 44, pl. XXXIX: ~i urm.
24!)8: Paris, gr. 64, EDEHSOLT, pl. XLll l;;i urm.

5H3
 2469. H:R. WILLOUGHBY, Codex 2400 and its miniatures · (Tlw Art
Bulletin, Chicago, XV, 1,,1933, p. 1-74). El a trebuit sa fie dus de
loan .Vekkos In tab:'ira din rata Tunisnlui. Yezi M.B.E.H. (Vie el mort
de Byzance), 1969,325.
2470. Dona frontispicii cit pagina (Moise ~i David) ~i 90 tablouri.
2471. DIEHL, Mamie/ d'Art hyzantin; 632~6:!5, fig. 306-308; EBEH-.
SOLT, La Niiniature byzantine, 35 §i mm., pl. XXXlll ~i urm.
2472. Supra; p. 319 ~i nrm.
2473. Supra, pi 211 ~i nim.
2474. Supra, p. 155, 173, 191.
2475. Supra, p. 183.
2476. Supm, p. 162.
2477. Supra, p. 46, 162.
2478. Suprd, p. 175, 219.
2479. Supra, p. 35, 175, 260.
2480. Supra, p .. 36, 176, 260.
2481. Supra, p. 168-'-173.
2482. Supra, p. 159:
2483. L.BHEHJEH, Jrwires chretiens de Ia region de Brioude (A lmanach
de Brioude, XX, 1939, p. 19 ~i urm.)
2484. I.D.,:L'art en France, des invasions barbares a l'epoque romane (1930),
36 (Sfintul Cezar, arhiepiscop de Aries, 501-542).
2485. lbid€m, 37. .
2486. H. REY, Le sanciuairc palf:o-chrC/ien de Ia Dcmrade it Toulouse.
Biserica a fost demolata in amil·1761, dar in manuscrise eXistii nnme-
roase descricri ale mozaicurilor sale. HELEN WOODRUF, The lcono-
gmpl!y and Date of' the 1\fosaics of' La Daurade, in The Art Bulletin,
Chicago, XIII, 1, 1931, 80-114.
2487. Paris, lat. 12018 (provirie de la l\lanastirea Saint-Guilhem le Desert),
L. BHEI-UER, L'art en France ... , 67 ~i urm.
2488. -w::Es:rwoon, .Fac-simile of Minf(itures and Ornaments in Anglo-
Saxon and Jrislt Manuscripts (Londra, 1868); L. BREHIER, D.e l'art
antique ir l'ort medieval, in Il.G.A., II, 1\ rt. roman, 55 ~i urm.
2489. L.BREHIEH,. L'Art ..dll'l?tien. Son developpement iconogmphique,
13(,>-133. . .
2490. DE ·.GH l'NEl&EN, Saintc,Marie-A.. ntique (Homa, 1911); D.A.C.L.
V, 2006 ~i nrm. (portretele papilor Zaharia (741-752), Paul I (757 -767),
Adrian l (772-795). ~i al unchinlui san, prjmkerul Theodotcufamilia sa.
2491. DE GRt'NEJSEN, op. cit., ·pl. XXXVII; L. BR EHJEH, op. cit,
133.
*i
2492. Supra, p. 166 urm.
2493. L. BREIIIER, La qutrelle des im!!gts, 58-62.
2494. D.H.G.E., II, 30-39.
2495. FLICHE ~i l\L4RTIN, Hisloire de l'Eglise, V, 317~329.
2496. L. BREHIER, L'Art en France, des imm.~ions barbares a l'(:poque
romune, 112-206 ~i 208; D.A.C.L., IJl, 658 ~i urm.
2497. A. BOINET, La miniature caroli11gienne. (1913) ..
2498; D.A.C.L.; III,707 ~i.833.
2499. i\llLLET, Recherches sur l'iconographie de l'Evangile, 463; de JER-
PHANION, Les, eglises rupeslres de Cappadoce, I; 37, pl. 96; 4; Angers,
Bibl Munic; 24 (secolul al XI-lea); BREHIEH, op. cit., 1,71~175.
2500. L. BREIIIER, op; cit., 192 ~i urm.; D.A.C.L., V, 173 ~i ur1n.
·2501. $. BEHGER, De la fradition de l'ml grec dans les manuscrits lalins
des-Evangiles, 146-148; L. BREHlER, 176-'-178.

517,
 2502. D.A.C.L., III, 711; fig. 2635. Accla~i model pe Evangheli.arul ar-
mcan de la Etschmia:dn, copie exccututii in anul 989 dupli. un original
din secolul al VI-lea.- STHZYGO\VSKJ, Der Dom m Aachen, 20-22.
2503. BOINET, op. cit,. D.A.C.L., III, fig. 2654 (tcmli repetata. pc Evan-
gheliarul de la Saint-Etnmeran din Munehen).
2504. LEITSCHUH, Geschicltte .der Karolingischen M~alerci (Berlin, 1894) ;
STRZYGOWSKl, op. cit.
2505. DIEHL, Nlanuel d'art byzanlin, 723-725; G. LEIND!NGER, Das
sogenannle Evangeliarum Kaiser Otto I II (Rastignite · siriana en un
eolobium lung).
2506. E. MOLINIEH., Histoire generate des arts appliques d l'indus.trie, II,
L'orfevrerie, 117; BOUILLET, L'eglise et le lresor de Conques,
29 ~i urtn.
2507. L.BREHIER, Le style roman (1941), 73-77; C. DE BOHCHGRAVE,
De l 'influence des arts orientaux dans nos regions au 111.oyen Ji.ge, (Btlll.
Soc. Archeol,. Bruxelles, 1948).
2508. L.BREHIER, De l'art antique il /'art medicllal, II, ·Art roman,
142-145.
2509. Idem., Le style roman, 75-77.
2510. Idem., Les themes decomli{s des lissus d'Orient et leur imitation dans la
swlplure romane, in Etudes du 1\>i.usce National d'Alger, 1945.
2511.. idem., Les episodes de Ia Passion dans la sculpture romane d'Auvergne,
tn G.B.A., iulie 1925, p. 6'1-67.
2512. ldem., Les eglises d'Aquilanie a coupoles et l'origine de leur archilcclare
(J.S., 1927).
2513. BERTAUX, L'arl dans l' ltalie meridionale, 250-267.; JERPHA-
NION, Le cycle icorwgrapltiqne de Sant'Angelo in Formis, in B.N., I,
341 si urm.
2514. Descris de e~'itre Andre Lenoir care laudii ,prospclimea vopselii
cu ou", H. FOCILLON, Peinlnres romanes des cglises de France, 52.
2515. Schitul de la Cluny: biserica sa este ca o copie midi a 1ruuii abatii.
2516. iVlERCIER, Les primilifs {nm~ais. La peinture elnnysiel!ne en Boar-
gogne, 23-79. · '
2517. FOCILLON, op. cit., 51-:17; BREHIEH, Le Style roman; 64-65.
2518. EBERSOL T, Orient et Occident. Influences byzanlines et orientales
en France, II, 22-35.
2519. Ibidem, 81 ~i urm. (de exemplu la catedrala din Chartres).
2520. R. GHOUSSET, 1-Iistoire de !'Orient latin. L'art roman et l'art gotlti-
que, in H.G.J.\II.A., IX, 1945; G. HILL, History of C!fpms, III: The
fine arts, 117 ~i urm. · .
2521. Pietura de Giotto, 1305-1306; MILLET, Rechercltes sur l'iconogra-
phie de l' Evangile, 684-687; P. TOESCA, Storia dell'.Arle Italiano,
I, Torino, 1927, p. 914-1020.
2522. DIEHL, Manuel d'art brrwntin, 345; DALTON, Byzantine Art and
Arcltaology, 278-282; STHZYGOWSKI, Amra nnd seine Malaeien
in Z.B.K, 1908.
2523. EUSTACHE DIN. LOREY, Les mo.miques da VIll-e sieclc 'dans
/a mosqaee des Omeya.des a Damas (Cal!iers d'art, IV, 1929, 7 ~i urm
2524. DIEHL, op. cit., 344; GRABAR, Martytiwn, I, 289 (cootine piatra
lui Abraham).
2525. · .JERPHANION, J:es J1finialures du mannscrit syriaque de lq Bibli-
otltcque Vaticane, nr. 559 (terminal la 2 mai 1220 la Manastirea
Mar-1\~attai, llngaMossoul) introducerc ~i British Museum, SYJ!, add, 7170
*i
(intr 1216 1220) ;II. BUCHTHAL, 1'ltepainling oflheSyrianJa,cobiles
in ltis relations to byzantine and islamic Art, in ,Syria", 1939, 136-"-150.

'518
2526. De cxcmplu cele din Seances de Tfariri, Paris, arab: 6094(a. 1221),
~i Hariri ·schefer, Paris, arab 5847 (a. 1237).·
2527. BAR HJ}BRAE1.:s, Chronique surienne (ed. ~i trad. Aheloos).
2528 .. Despre aceasta vcrsiune MILLET, Recherches sur l 'iconographie de
l'b'vangil'e, 564-568, S. DER NERSESSIAN, Manuscrits armeniens
illustr~s ... des Peres Mekl!itarislesir. Venise, Paris, 1937.
2529. GRABAR, La" peinlute religieuse en Bu.lgarie (1928); de acela~i:
L'eglise de Boianri.
2530. MI~LET, L'aneien art serve. Les Eglises (1919).
2531. Ibidem, 89 ~i urm. ; N. OKUNEV, 1W'onumenta-arlis Serbicue (Praga,
1928-32), III, l-4.
25:32. :VIILLET, op. cit., H7 -120.
2533. Ibidem, 152 ~i urm.; L. BREHIER, L'art seriJe et l'arl romnain au
Moyen Age, lu Starinara, Belgrad 1925 (in limba sirbii) ~?i in R.S.E.,
1926 (ln limha franceza). ·
2534. Ibidem; 170 ~i urm., 185.:...189'.
2535. OKUNEV In M.O., I, 2, 224.
2536. Ibidem, 257 ;;i urm.; PETCOVICI, La peinlure serbe du !vloyen Age,
I, pl. 120.:::...131; OKLNEV, Monumenla arlis Serbicae, III, 5-11 ~i
IV, 8-;10.
2537. N. IORGA ~i UAL~, L'art roumoin (Paris, 1922); BAL~, lnflu.ence
du plan Berbe su.r le plan des eglises roumaines, in M.O., I, 277-294.
2538. M.B.E.H. (lnstitu.tions ), 1970, 378~79.
2539. Cm:tea Domneasca. din Arge$, Bucure~ti, 1947, B.C.M.I. (lucrare
colecti'va); TAFRALI, Monuments byzantins de Cu.rtea de Argef} (Sofia
1927).
25"10. GIIIKA-BUDE~TI, Euolufia Arhilecturii in Muntcnia (Bucure~ti, ,.
1947), I.
2541. IORGA ~i BAL~., op. cit., 11 ~i urm.
25,12. BAL~, loc. cit., 277-294. .
2543. N. 'IOHGA, Les arts mineu.rs en Roumain.e (Bucure~ti, 1934); ~TE­
FANESCU, La peinture religieuse en Valaclzie et en Tronsylvanie (Paris,
1932).
2544. P. HENHY, Les eglises de Ia Moldavie du nord, des origines ala fin
dn X VI-e siecle (Paris, 1930); ~TEFANESCU, L'evolulion de Ia pein-
ture religieuse en Bucouine et en Moldavic (Paris, 1927).
25·15. 0. TAFRALI, Le iresor byzantin et ronmoin du monas/ere de Poutna
(Paris, 1925).
2546. L. REAU, L'art russe, des origines ir. Pierrq le Grand (1921), HO ~i
urrn.
2547. Semn de fidelitate fata de patriarhul de la Constantinopol In toate
tarilelegatc de Bizant. L. REAU, op. cit., 124 ~i urm.
2'548. Ibidem, 109-111.
25·19. Asociata la Hansi\.
2550. L. REAU, op. cit., 128-133. Inscripfiilc in limba greacii clevin tot
mai rare.
2551. Ibidem, 219 ~i urm.; HOMANOV In M.O., II, 54 :;;i urm.
2552. RAM!JAUD, Histoire de Russ ie, 159.
2553. Ibidem, 163-167.
2554. L. HF~'\.U, op. cit., 228 ~i urm. Catedralele Kremlinului au fos t
recoustruite la sfir~itul secolului al XV -lea.
2555. HAMBAUD, op. cit., 200-203; L. REAU, L'art russe, des origines
d Piare"'le Grant/, 232-248.
 2556. L. REAU, op. cit., 168 ~i urm.
2557. EBERSOLT, Fresques byzantines de Ni!rCdilsi, F.E.P.M., ·XIII,
1906, p. 1.:_23; L. HEAU, op. cil., 170-172.
2558. L. REAU, in M.O., II, 68 ~i urm.
2559. L. REAU, L'arl russe des origines a Pierre le Grand, 173-175. Des-
pre lueriirile atrihuite lui Tcofan Greeul, NEKRASOV, .Les frontis-
pices archilecluraux dans les manuscriis russes ... , M.O., II, 271.
2560. ALPATOFF, La Trinile dans l'art byzanlin et l'icone de Roublev
(Paris, 1927), eonsideratii de obicei ca reprezentlnd ~coala de la Moscova.
2561. Trece drept eel mai vechi manuscris rus in miniatun'i. Bihlioteca
din Leningrad.
2562. Vezi supra ~i L. 'BREHIER, Les miniatures des Ilomelies du moine
Jacques et le tl!C.atre religieux a Byzance, F.E.P.M., XXIV, 1921 :· fron-
tislJiciul cclor douii. manuscrise ale acestor Homelii, Vatic. gr. 116 ~i
Paris, gr. 1208, secolul al XII-lea.
2563. NEKRASOV, Les frontis"pices archilecluraux dans les mmmscrils
rnsses, 253.
2564. Ibidem, 272-281.
2565. WULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der Ikoneiunalere i (Dresdc,
1925), 84.
2566. Ibidem, 92 ~i urm.; L. BREHIEH, Les ic.•nes dans l'histoire de
Farl et la Russie, 165 ~i urm.
2567. ·woLFF 9i ALPATOV, op. cit., 151. In acest moment a venit Teofan
Grecul in Husia.
2568. Ibidem, 55 ~i urm.; fig. 55; L. BREHIER, op. cil., 16!1 ~i. urm.,
fig. 55 ~i urm.
Bibliografie
~i a brevieri
ABREVIERI

Auetores antiquissimi, JI.G.II., ed. in-4 AA

Annnaire de 1'Associalion des Etndes greqnes AAE(i;
Analecta Bollandiana AB
Almanach de Brioude . ; . . . . A.Br
Art Bulletin (The). Chicago . . . . . . AB11ll
Actes des Congres internatiommx des Etudes byzantincs
(1924-1948, VII Sessions) ACEB
Anecdota graeca . . . . . . . . o o • • • • • • • AG
Annales d'histoire economique . . . . . . . . o AHE
Academic des Inscriptions et Belles-Lettrcs, Comptes rendus
des seances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . AICR'
Annales de l'Institut Konclalwv. Fraga . . o •••••• AIK
Annuaire de l'Institut de philologic et d'histoire orientale
de l'Universite de Bruxelles o • • • • • • • • • • • AIOB
Archives de l'Orient chretien de l'Institut des H.R.P.P. As-
somptionnistes . . . . . . . . AIOClu:
Athcnische Mitteilungen (M.D.i\.. 1.) AM
Acta Sanctorum Boll an diana ASB
Bcssarione. Roma . . . . . . . . B
ByzanLinisches Archiv. (suppl. a B. Z.) BA
Bulletin de l'Acqdemie de Belgique. Classe des Arts BABA
Bulletin de l 'Aea demie de Belgique. CI. des Le Ltres BABL
Bulletin archeologique du Comite des Travaux Historiques Bl!.CTH
Bayerische Akademie des vVissenschaften, philosophi-
sch-philologisehe Kh1sse . . . . . . . . . . . BA.kW
Bulletin de Corrcsponclance Helltmique . . . . . . . BCH
Buletinul Comisiunii Tvlonumentelor Jstnrice. Bucure~ti JJCMI
Bibliotheque de l'Ecole des Chartes BEG
Bibliotheque de l'Ecole Franc;aise d'Athlmes BEFA
Bibliotheque de !'Ecole Franc;.aise de Rome BE1<'R
Bibliotheque de !'Ecole des Hautes Etudes BEHB
Bibliotheque grecque vulgaire BGV
Bulletin de la section historique de l'Acad. Roumaine BHAR;
Bihliograpl1ie Hellenique (Legrand) . . . . . . . . . BIIL
Bulletin de l'Inslitut Franc;ais d'Archeologie orientale. Cairo BIFC
Banduri.. Imperium Orientale. 2 v., ~711 BIO
Belles-Lettres (Les). Editions Guiilaume Bude BL
Bibliotheea Medii Aevi . . . . . . . . BMAe
Byzantion. Bruxelles . . . . . . . . . BN
Byzantinisch.-Neugriechisclle Jahr!Jiicher BNl
ByzanUs. Athenes ......... . BS
Euileth1 de la Societe des Antiquaires c1e France BS.AF
 Byzanl inocSiavica. Praga BST!
By:t;antinische Zeitsehrift BZ
Correspondant (Le). Paris c
Cahiers Archeologiques (Grabar) CA
Collection byzantine de !'Association Guillaume Bude CBB
Corpus Bruxellensc historiae hyzantinac . . . . . . CBHJJ;
Classique de l'Histoirc de France au mo~·ei1 ,1ge CJJF
Corpus iuris civilis lust iniani, ect. Schoell (Cod = C.J. ;
Digeste =Dig.; Institute = Inst.; ::-\ovelle =Nov.) CICI
Corpus inscriptionum graecarum CIG
Corpus inscriptionum latinarum CJL
Cambridge Medieval History (The) CM.H
Corpus· Scriptorum, historiae byz::mtinae Bonnae, 1828-
l87R . . . . . . . . , . . . . . . CSBB
Corpus Scriptorum historiac byzantinae (B~·z;mtine du LomTe,
16<18-1819) .................. . CSBL
Corpns Scriptorum ecclesiasticorum latinormn (Academia
uin Vilma, Austria) . . . . . . . • . . . . . . . . • CSEL
Code Theodosien, ed .. Krueger . . . ~ . . . . ~ . . . . CTh
Dictionnaire d'Archeologie chretiennc et .de Liturgie (!nceplnd
. cu 1907) ................ . DliCL
Du Cange. Glossmium ad scriptores niediae et ·intimae grae-
ci Lat is, Hi88 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . DGG
Du Cange. Glossarium ad script ores .mediae et infimae lat i-
nitatis, ect. de 1883 . . . . . . . . . . . . . DGL'
Dictionnaire d'Histoire ct de Geographic ecclesiastiqm·s
(ineepind cu 1912) . . . . . . . . . · . . . . . . . . DHGE
~e:A·dov -r'ij<; imop~;6j<; xat i:OvoAoyLx'li<; ho:tee:la<; -r'ijc; EI.A&8oc; DIIE
Atena Dumbarton Oaks Papers. ·washington . . . . . . . DOP
. Epeteris. E7tz-rs"t)p1c; 'Thatpda<; -r&v ~ut:;av-rtv&v crnou8wv
(Annuaire de la Soeiete des Etudes Byzantines. Atena) EB
Evolu lion de l'Humanite (L') (H. Berr.) EH
Echos d'Orient (RH. PP. Assomtionnbtes) EO:
Encyclopedic theologique (Migne) ETJ\f
Fondatioh Eugene Piot. Monuments et · memoires pnblies
par l'Acadcmie des Inscriptions . . . . . . FEPM
Fragmenta historicorum graeeorum. ect. Muller (C.) 5 v.
Paris, 1870, 2 ect. 1883 . . . . . .. . . . . FJIG
Gazette des Beaux-Arts . . . . . . . . . . . . . . . . GBA
Geographi graeci min ores, Cd. l\Hiller 2v., 1861 · GCM
llistoire de l'Art Byzantin (Ch. Diehl) HAB
Historicns des croisades (Hecueil des) . . HC
Histoire generalc de !'Art (G. Huisman) HGA
Histoire generale (Glotz). Histcire andenne . . . . . . . llGHA
· Histoire generale (Glotz.) Moyen Age ...... . JIGJ)fA
Itinera Hierosolymitana, C.S.E.L. 3!1 . . . . . . . . . . IH
Izviestia Housskago. Archeologitscheskago Instituta .v'Kon-
stantinopol (Buletinul Institutului arheologic rus de
Ia Constantinopol) . . . . . . . . . IRL
.Itinernires russes (Societe de l'OI'ient latin) IRSOL
.Journal asiatique . . . . .. JA
Journal of Hellenis Studies JHS
Journal des Savants JS
Langlois. Collection des historiens aneiens et mnuernes
d'Armenie, 2 ·v., 1867-1869 ·LHAI
J\l6la11ges d'arch(·ologic et d'histoire (Ecole Fran~aise de.
Home) . . . . . . . . . . . . JJL\H
Melallges Bidez, Brnx:clles . . . . . . . . . . MB
J.\llonde Byzantiu (Le) Vie et Jlort de ligzattce, eel. 1\!69;
1.es In.~tilutions, ed. 1970 (L'Evolution de l'liumanitl~) MBEH
l\Iansi (.J.D.) Sacrorum Conciliorum amplissirna collectio,
1759-1798, 31 v. . . . . . ; . . . . ,. . . . MC
;Melanges Charles Diehl. 2 v., I ~l:;o . . . . . . . . MD
JVHttciluugen des dcutscllen archilologischen Institul A1lJA!
MekUigcs de l'Ecolc H.oumainc en France NlJ',lW
:Monumenta Gcrmaniae Historica. Sci'fptore~ MGHSS
Melanges Nicolas Iorga. Paris, 1933 • . . MI
Melanges 1'-<. Kondakov. !'raga, Hl26 I\11{
Melanges Ferdinau d Lot ML
J\1iklosich et MUller. ,\eta et diplomata grneca medii acvi.
.6 v. Vicna, 1860-1890 ..... 2HM
Melanges F. Ouspensky. L'art. byzantin chez les Slaves, 2
tomes en 4 vol. 1930--1932 MO
J\ielauges Sir A. \Y. Hamsay, l\Tanehcster, 1923 MR
Memoircs de la Societe des Antiquaires de France AlSAF
Melanges G. Schlumhcrger, 19:~1 . . . . . . . MSchl
Missions Scientifiques (Hapports, nouvelle serie) MScien
Manuscri t s . . . . . . . . . . . . . . . . . MSS
Me lunges Joseph Strzygowski . . . . . MStr
Melanges de l'Universite Saint-Joseph de llcyronth M.UB
Memorial Louis Petit. Bucuresl.i, 1H48 ..•••. Jl eml.P
Miscellanea G. de Jcrpllanion; 2 v., Homa, 1947 J1i~cJ
Notices et cxtraits des manuscrits de la Bi,!Jliotheque Na-
tiouale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . NBM
Neos hcllcnomnemon ( Sp. I .ami.Jros, Athenes, 1904- Hl30) NH
Oricntalia Cristiana Pcriodiea. Homa Institut Pontifical
des :Etudes Orientales · . . . . . . . -oc
Patrol ogiae cursus ... ''.Iigne. Series graeen-latina PG
Patr(\logiac eursus... \ligne. Series latina PL
Patrologia Orientalis ((;ruffin d Nau) . . . . . 1'0
ll()(A.xtoA6ydrx xrx~ He::!.onrrov·lj<naxa (S. Lambros), 4 vol.,
Atena, 1912--19:10 ................. . pp
Hente Archcologiquc . . . . . . . . . . . . . . . . . RA
Revue de l'art (fosta Hevuc des m·t.s anciens et mo-
dernes) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IULlM
.Revue de l'art clm'·l ien . . . . . HAC
Revue Biblique ·. . . . . . . . . , . . . RB
Hevue beige de l'Instruction Publique RBI
Henle helgc cle Philosophic et d'Histoire FWPIJ
Revue dt•s Deux :\loudes . . . . . . IWN
Hevue des Etudes Byzantines (cont. Ia E.O. dupii l \H:I) !IJ·:B
Hevuc des Etudes (;recqucs REG
He vue des ELUdes. Slaves RES
Hcvue Hisloriuqe . . . . . RH
Revue d'Histoire ccel{~siastiquP (Louvain) RHE
Hecucil d~s Hislpricns des Gaules ct de Ia France FI!lJF
"Hevuc de l'Histoirc des religions . . . . . JUlR
Hevuc internalionale .de l'Enseignement Superieur RIE
Rennn italiearum Scriptores (.Muratod) RIS
Regcsten der Kaiserurkunden des ostromischcn Reiches
(.F. Diilger) . . . . . . . . . . . . . . .
ReVlH~ de Nmnismatique /I"V
Revue ~e !'Orient Chretien ROC
Hevue de l'Orient Latin . . ROL.
Regcstes des actes dn Patriarcat l.Jyzantin. I. Actes des
pairiarchcs (V. Grumel) ..... . If P13
Hevuc d'histoire et de philosophic. religieuses de Ia Facultc
de th(~ologie protestante de l'Univcrsite de Strasbourg . RPPS
Revue des Questions Historiques . . . . . . . . . ROH
Hevtlc llistorique du Sud-Est curopeen, Bucure~ti RSE
Re\·uc des Scicnees Heligieuses RSH
Syria. Hevue d'art oriental . . . . . s
Studi hizantini e neoellenici. Roma (S.G. Mercati). SBN
Semimtrium · Kondakovianum. Praga SK
Societe Orthodoxe de Palestine SOP
Speculum. A Journal of mediaeval Studies, published by
the Mediaeval Academy of America Sp
Scripli,!"eS rerum langohardicarum. JW.G.IJ., in-4 · SilL
Tradhio. Studies in andent and mediaeval History, Thought
and Religion. New York . . . . . . . 1'R
Travaux de !'Academic nationale de Rcims TAR
Villes d'art celebres (H. Laurens) .VAC
Vizauliskoc Ohozrit\nii• (H.evue B:-·zantine). Hegel. Iouricv,
1914-1915 ... : .. YO
Vizal'ltijski Vremcnnik Bu~~Zv-rw1X Xpov~xcl: Petersburg,
1893-1914 . . . . . . . . . . . . . ..... vv
ZeiLsehrift fiir bilden<le E."unst. V iena ZBJ{
Zachariae von Lingcnt hal. Geschichte des griechischromi-
sclien, H.echts, 3 ed., Berlin, 1892 zGRR
Jurnal ministerzva narodnago prosveshcheniya (Journal
du Ministere de l'Inst. Pub.). Petcrshonrg

IZVOARE CONSULTATE
ABOCLFEDA, Geograpl!ie, XIVc, s., tnuL fr. Reinaucl (l\1.), 2 v., 1848
ACiiMET, Ovsl(JOXpvnx6v (Chcia visclor), pe la 820, M. Htgaull,
Pari£, 1603.
Actes grecs des saints anargyres, eel. Diibncr (vezi J\laas, B.Z., 1908;
()()3).
Actes des 4:2 martyrs d"!imoriwn, cd. Vasiliev, l'etersbourg, 1898.
AENEAS SYLVlUS PICCOLOM:INl (1405--1464), (le pape Pie 11),
Corre.~pondances, Fontes rerum austriacar11m, •l v., Vicna, 1909-,-1918.
AGATHIAS, Histoire (552-558), l'.G., 88.
AG)IELLUS, Uber Pontif!calis J,'cclesiac Ra/Jennalis, eel., HohlercEgger,
S.R.L., 1878.
.t\lchimistes grecs, M. Berthelot et Huelle, 1880.
ALEXAND.RE le SClUBE, Vo!Jage a CanstanUnoplc, 1393, I.I\.S.O.L.,
HH ss.
ALEXANDRU din TRALLES, medic, ~., VI, eel. Putschmann; Yiena,
1873.
ALEXIOS CO?.INENUL (Die 2\1usen des Kaisers Alexios I), (~d.· Maas,
U. Z., Hll :J, 348.
ANDREI MELODUL, cpiscop de Gortyne (+ 740), Canons;':',P'.G., 97,
130l"-1444. .
Annale:> Lauriss~nses J.faJores, "\T.G.H.S.S, I.

525
ANNE CO.MNI,NE, Jllea:iade, ed. el tmd. Leib, G:B.B., 3 v., 19':7-Hl'l6~
Anonyme, Periplus maris Erythraei, .ed. Criddle, Londra, 1879.
Anonyme, Philopatris; ed. Hase, P.G., 117.
Anonyme, ms. Description de Constantinople, I.R.S.O.L., 225 ss.
Anonyme, Totius orbis descriptio, G.G.M., II, 520.
Anonyme, Vie de Leon l'Armenien, P.G., 108.
Anllwlogica graeca epigrammatiun Palatinu cum Plamulea, ed. Stadtn;tiller.
3: vol., Leipzig, 1894-1906 ~?i Dubner-Cougny, 2 v., 1861-1877.
Anthologie grccque, I Anthologie Palatine, ed. ~i trad. Waltz, (P.), B.L:,
1928-1948, 6 vol. publicatt>.
ANTIOCHUS STHATEGUL, Prise de Jerusalem par les Perses m 614,
ed. Vincent ~i Abel, Jt!msalem Nouvelle, II, 2, £126.
ANTONIE, arhiepiscop de Novgorod, Le livre du. pelerin, I.R.S.O.L.
Apocryphes de l'Ancien et du Nouveau Testament (Dictionnaire des) trad.
i';ram;. lVIignc, E.T.l\!1., 23, 2 v., 1856.
APOSTOLIS (Michel), 1422-148D, Corresporulance, ed. Legrand, B.H.
· L., 1885, II. 2:34--259.
Arcl!ivio Veneto ( Morozzo,. Docwnenti . .. ), Venetia, 1 9•10.
'Apyupmro6:Awx. Discursuri :;;i scrisori ale lui loan Argyropoulos; ed.
Lambros, Atena, 1910.
AHISTOTEL, Commeptaria in Aristotelem graeca, ed. Academiei din Ber-
lin, 2:1 v., 1883-1891.
ASTEt\IUS, episeop de Arnaseea (fin rve ~.), Homilies, P.G., XL, Hi3-
17tl.
Aihonskie Dokument, eel. Bezobrazov, V.O., I .
.Atlws (Acles de I') in V.V. (supl.): Xll, 1905, Esphigrnenou. XIII; 1907,
Zogrnphou. XX, 1913, Philotheou - XVII, 1910~1912 Chil:mdar ~i
S'ttpplem. ad act>\ gr. Chil.; Acacl. din Liubliana, Hl48, 90.
Athas, Meyer, Die Ilaupturkunde.n der Athoskloster, Leipzig.
Athds'(Arcl!ives de l') (G. lVIHlet), I. Actes de Laura, ed. G. Rouillard·~i P.
Collomp, 1945. II. Actes de Kntlunms, ed. P. Lemerle, 1945.
BANJHJHI, Imperium Orientale siue unliquilqtes Conslantinopolitwwe, 2 v.,
l'aris, 1711. ·
BAR-HEJ3RAEUS 1 Chronique syriaquc, ed. ~i trad. Abbeloos, 3 v., Lou-
vain; '1872-1877. · ·
BARi~AAM; (XIVe), Corresponilcmce, Traitf;s, P.G., 151. '· ·
Barluam et Joasaph (Vie de), ed. Boissonacle. P.G., 96 ~i Zotenbi·rg (en
trad. him!(. in N.E.M., XXV III, I, 1887).
BASILE. (Saint), Aux jewus gens sur Ia maniere de tirer profit des lel-
tri1'-fiellertiqiws, ed. ~i trad. Bonlenger (F.), B.L., 1'935. . ·
Basiliqire~~ ('fU. [3acn:Aix&), ed. Heimbach, 6 v., Leipzig, 1833-1&70.
Beltfianirfos et Cbryzanlza, ed. Legrand, B.G.V., I.
BE:t\.1.'\MIN DE Tl.'D:ELE (+ 1173), Voyages, tracl. franc;. Jiaatier,
Pads ~i' Amstertl:un, 2 v., 17:34.
BER1'RANDON DE LA BHOUQtJIERE, Le Voyage d'Outre-mer, ed.
Schefer, 1892.
BESSARION (cardinal), Oeuvres, (Opere, P.G., 141 (incomplet ~i insufi-
cicnt; bibliografie in D.H.G.E., \III, 1935, 1l9G-1199).
BESSAHION, Eloge de Trebizonde, ed. Lmnbros, N.H., Xlll, Hl1f,.145~
204.
CABASlLAS (Nicolfls), Correspondance (Guilland, B.Z., 1930, ~Hi-102).
Explication de la Divine Litwgie. lntroduccre !1i trad. Salavme, Lyon,
.· 1!143·; test In P.G., 150, :368-,192.
CAhTACUZlNO (loan), llistoin, P.G., 153-154.
- Apolagie contre I' Islame, P.G., 154, 372 ss.
.Calalogus codicum astrologorum graecomm, 3 v., Bruxellcs, 1898-1901
.CEDHENOS (Georgios), Synopsis, P.G., 121-122. . .
·CHALK.ONDYLES (Laonicos), Hisloires, P.G., 159 ~i eel. Darko, Buda-
pcsta, 2 v., 1922-1927.
Clzanl (Le) de l'llirondelle, cd. Fabre. Polipticul canonicului Uenoit, Lille,
1889. ' .'
·CHOHICIUS DE CAZA, cd. Foerster, Leipzig, 1929.
CHHISTOPHOHOS DE MYTILENE, Poesies, ed. Antoni.o ·.Rocchi,
Homa, 1887, :;;i Kurtz, Leipzig, 1903.
•Cllroniquc de :Moree: Version grecque, ed. Th. Schmitt. Lol!llra, 1904.
- Version fran~aise, ed. Longnon, S.I-I.F., 1911.
·Chrtmique Pascale (alexandrinii), P.G., 92.
CHHYSOLORAS (Manuel), Correspondance, P. G., 156.
·Claudicmi carmina, ed. Jesp., 2 v., Leipzig, 1879.
CLAVIJO, Ilistoria del gran Tamerlan, Madrid, 1779. Despre :amhasada
sa, MERIMEE (P.), Hisloire des Arts au moeyn age, 305 ss.·
{;ODINUS (Pseudo), De officialilms palalii, P.G., 157.
CONSTANTIN VII POHPilYROGENETUL (De administran:do.lmperio),
P.G., 113.
- Dec,caerimoniis aulae byzanlinae, cd. Heiske, 1751-1754. P. G., 11.2~ Text,
.trad. ~i coment. A. VOGT, 2' v., C.B.B., 1939-1940 (nctermtnat).
- (De lltematibus), P.G., 113 ..
- De imagine Edessa, P.G., 113, 444 ss.
CONSTANTIN, episcop de Tios (Paphlagonia), sec. IX, inaintc. de 837.
Discvurs sur l' invention des reliques de sainte Eupl!emie, A.S.B., sept.
247 ss.
COJ;HPPUS, In laudem Justini, cd. Partsch, A.A., III, 2.
CIUTOBUL din IMBHOS, De rebus gestis Mecllmelis II, cd. Muller, F.
H.G., V, 1870.
DA.NDOLO, Cbronicon Venelum, H.I.S., XU.
Defixionum tabellae ... , ed. Audollent, 1904.
DEME1TUUS KYDONES, Correspondance, ed. ~i tracl. franc;. Cammelli,
C.B.B., 1930.
DIONISIE AREOPAGITUL (Pseudo), P.G., 3-4.
Digenis Akritas (Lcs exploits de), ed. Legrand, B.G.V., VI, 1892 (mss.
de la Grottaferrata).
DUKAS, Cltronique unir1erselle,'P.G., 157.
EDRIS!, Geographic, trad. Jaubert (P.A.), 1840.
EPHREM (Sftnt), ed. Mercati (S.G.), s. Ephraemi Syri opera I, Roma,
1915.
$TEFAN din NOVGOHOD, Pelerinage a Constantinople (pe Ia 1350),
. I..I;1.S.O.L., 115 ss.
EUDE de DEUIL, De .Ludovici VII profedione in Orientem, P.L., 185,
1205 ss. M.G.H.S.S., XXVI, 60-73.
Eudociae Auguslae carminum reliquiae, ed. Ludwich (A.), Berlin, 1893.
EUSEBIOS din CAESAHEA I. Chronograpl!ie, 11. Chronicon canouum
quae supersunt, P.G., 19.
. - Hi.~toire ecclesiastique, ed. ~i trad. Grapin. ,
EUGENIKOS (loan), Discours sur Ia parure feminine, E.B., 193;t,. 42 ss.
EUSTATHIOS MAKREMBOLITES, ed. Treu, Breslau, 1893 (v. B.z.
111, 172-177).
EUSTATHIOS din THESSALONIQUE, Opuscula, ed. Tafel, P.G.,
136-137.
~.Prise de Tltessalonique par lea Normands, 1185, P.G., 136, 10-40.
EUTHYMIOS ZIGABENOS, PamJplia dogmatike, P.G', 130, 2{)-1360.

627
EY.\Canos, Histoin ccclesiasliqut, P.G., 86 $i ed. Bidez-ParJrc:uticr,
LeipJr.ig, 1886.
FILELFO·(Frant;ois), Cenl di.r It/Ires de F., eel. Legrand, 1892.
Furmule d'abjuration dn jw!uisme (sfir~ilul sec. IX), ed. Cotelie.r, 1.672,
P.G.; 1., 145·6.
FOUCHE!{ de CHARTHE~, Gesta Francorum Hierusalem expugn~nlium,
B.C., Occ., III, 311 ss.
GEJNESIOS, Le livre des EmpereuJ"S, P.G., 108.
GHEORGHIOS AKHOPOLITES, Chronique, P.G., HO ~ied. Heisen-
·Ui~rg,. ·2 v., Leipzig, 1903. ·
GHEOHGI-liOS din C!PHU, Descriptio orbis Romani, eel. Gelzer, Leip-
zig, 1890.
GHEORGI-IIOS GEMISTES (PLETHON), Di.w:ours el owvres diverses,
P.G., 160.
GHEORGI-IIOS CALUGARPL, Chroniqlle llniverselle, P.G., 109 ·~r cd.
de Boor, 2 v., Leipzig, 190·1.
GI-lEOHGI-IIOS PlSlDES, Poemcs, P.G., !l2.
GlJE.OHG-I-IIOS SCHOLAH lOS (patrlarh G llENADlOS), OEuvus wm-
pl Ncs, ed. L. Petit ~i Jugie, 8 v., HJ27- 48.
GTmAHD de. ST-QUENTlr\-EI'\-L'lSLE, Translatio sancie Corom D.N.
J.C. a ·€:fmstantinopolitana urbe ad ciuililatem Parisiensem, ed. JMiller, .
.J.S., 1878.'
G liEHl'vlANOS (Pseudo), 1I isloire aclt'siaslique, P.G., 98.
Ccsla Francorum et aliorum Ilierosolymitunonun, e.d. 9i tracl. Brehiu (L),.
. C . .!:-LF., 1924. -
GR!GOHE _din CIPI-fl', .Autobiograpbie, P.G., CXLil ~i Lam.:ere, La
tradition des mss. de Ia correspondance de G. de Clz., Bruxelles; 1937.
GR!GOHE din NAZIANZ (Sfintul), Homl!lies, P.G., 36 ss.
- Illuslmtion du mss, Paris, gr. 510 (IXe s.) in D.A.C.L., VI, 1925~
fig. 5411-5451.
-- (Pseudo), Xpl<rro~· TCrXGX<>)'J, ed. Dftlmn. 1846.
GRJGOHE din NYSSA (Sfinl), llomelics, P.G., 44.
GHIGORE PALAMAS, P.G., 150-151.
GHIGOHE SINAITUL, Sur l'ht!sycl1ia el Ia nu!tlwde d'oraison, P. G., 150
(ve'rs. 1330). .
GRIGOHE din T01 'HS, Oeuvres, ed. Krusch, S.H.M., L.l, Hanovra, 1885;
Historia Francorwn, eel. Omont si Collon,· 2 v., 1886-1893. ·
GUAIUNO din VEHONA, eel. H.osmlni (C. de); Vila c disciplina di Guarin&
Veroilese e de suoi discepoli, Brescia, 2 v., 1805-1806. ··
(Guide de la Peinlure) (Hermene.ia)', trad. fr. Didron, "~1anuel d' icmwyrap-
hie clm!tienne, grecque et Iatini!, 1845.
GUILLAUME D'APULIA, Gesta Roberti Wiscardi, M.G.H.S.S., IX, 239'
ss. ' .
GUILLACME din TYH, Historia·rerum in parlibus transmarinis IJC'Siorum~
!1. C:;·'Occ., I~
lli\HOUN:.:BEN-JAHJA, prizonicr rle r:!zboi, Recit. Vezi Marquart, :206 ss.
HEHMIPPOS, Dialogues (despre asl.rologk), .s. V- VI, ed. Kroll, Leip-
zig, 1895. .
!llEHOCLES, Synekdemos, P. (;., 11:3 ~i ed. H.onigmann, ·c.B.H.11,
J lll~f,,OPfHLE (Calendrier de n:gimes ), ed. Jeanselme, M. Schl., "217 ss.
HIPPOLYTE (Canon de Saini), ell. Bauer ~i Helm, Berlin.
Homelie!> sur Ia Vie de Ia Vicrge, tie lacoh de KOKKINOBAPHOS, P. G.,
127, 554-700. ' .
.flymne J\lwlhiste, P. G., 92,.135-148 *ied. dom PJacide de. Meester, B.~
.190&.·
 IBN BA'l'OUTA, 1'oyages (s. XIVe), ed. ~i trad. Dcfremery ~i Sanguinettt
2 v., Paris, 1854. ·
IBN KORDADBEIT, Uvre <k~ rotllcs d des rouaumes (Sfir~itul sec. IX),.
trad:franc. Barbier de l\le,·nard, J. A .. 1865.
Icrlnes (Legendes des), eel. Gcl~l'r (H.), Der.Codex 80 der theologischen Schule
IJ~~ Halki (11. XV ) und die Legendc von den heiligen Ikonen, B. z., 1901,
4' / ss ..
IGNATIE din SMOLENSK, Pelerinage, 1389~1405, I.H..S.O.L., 129 ss.
Inscriptions (Recucils d' ), HANTON, Lexique explicati(du recueil des in-
aiplions chretiennes d' A.<ie A1inenre, B. N., 1 ~J27, f>:-l-136,
- GREGOIHE (li.), Miclles d'lzisloirc byzantine, .M. H., 1923.
--'·Idem.,· Noles d'epigraphie byzantine, H.P.B.II., 1922.
-- Idem., Inscriptions hisioriques byzwdines, B. N., 1!)27.
Idem., Noles cpigraphiqnes, B. N., 1933, 49s
- JULLIAN (C.), Inscriptions chretiennes de Bordeaux .
..,.... LE BLAJ';T, Inscriptions chretienncs de Ia Gaule., 2 v., 1856 ~i,
1865.
- MEHCATI (S. G.),Note d'epigrafia bizantina, B., 1921.
- Idem., Epigraphica, Homa, 1925.
- N!ILLE'f (G.), Inscriptions byzantincs de Alislra, B.C. H., 1 R9H si Hl06 ..
- j\-IILLET, PAHGOIRE et PETIT, Recueil des insaiplion~ clm!-
tienms de l'Alhos, B.E.F.A., 91, 1904.
lOAN HHYSOSTOM (Sfint), Homelies, P. G., 50, 507 ss.
IOA~ CLIM1\X (Sfint), L'Echelle, P. G., R8.
lOAN DAM~SCIIINUL (Sfint), Oeuvre.;·, P. G., 94.
- · Poemes; P. G., 96, 818~R58.
lOAN din EFES, Hislorie de l'Eglise, ed. Land. Anccdota syriaca, IJ,
1868.
- Vie des bienheurenx orientaux, trad. latina Douwen si Land, Ams-
terdam, 188!). ·
IOAN GEOMETRUL, Poesies, P. G., i-11.
lOAN KAMATEHOS, Sur le Zodiaqu.e .. . , eel. Miller, N.E.NI., 1872, 2,
46-112. .
- Etcrtxywy-~ &crcpovop.!txc; (In versuri politice), eel. \Veigl,Leipzig, lPOi'L
IOAN KAMENIATES, Sac de Thessalonique par les A.rabes (904), P. G.,
109, 519~653. :·.
IOAl'\ KINNAMOS, Epitome, P. G., 13~1.
IOA.l:)i :VJAGHOPOCS, episcop de Euchaita, P. G., 120.
- Correspondance im!dile, ed. P.' de Lagarde, Gottingen, 1881.
IORDANIS, De origine aciibusque Gotlwmm, eel. Mommsen, A. A., V, 1,
1882 ...··. •
ICLIAN, imparat, Oeuvres, ed. Bidez, 2 v., Bruxelles, 1924 ~i 1932.
KEKAUMENOS, Strategikon san Logos nouthctitikos, eel. Vasilievsky, Re-
cils d'un-grond seigneur byzantin du XI sil)clr,, Z.M.N.P., 1881, 2 e<L,
Petersbourg, 1896.
KOSMAS INDIKOPLEUSTES, Topograhie Clu!rtienne, P: G., 88.
- ( Illuslrotion) Stornaiolo, Le miniattzre della Topografia Cristiana,
.'\lilano, 1908.
KOSMAS, ·episeop de Maiouma, Poemes melodiqnes, P. G., 98, 456-524.
Legendes du chrisiianisme (Dictionnnire des), E.T.l\L, XIV, 185!).
Legendes slaves de Constantin et JM ethodc vues de Byzance, trad. fran t;.
Dvomi.k, 339--393.
LEON VI, imparat, NovelJes, ed. ~i trad. Dain (A.)'~i Noailles (R.), B. L.,
1 ()44'.·.
- Di.~cbw·s .et nzwres diverses, P. G.,. 107.

3.4-- c. 115
 - Oraison fwzcbre de Basile I, cd. Yogi :,i Hausbcrr, 0. C. XXV!, 1932. ·
cLEO:t\ DIACONOL, Histoires, P. G., 117.
LEON DIN BY~ANT, P. G. 86.
(Lettre des 3 pairiarches d'Orient a Tluiopltile sur les images), ed. Duchesne
~i Sakkclion, Roma e !'Oriente; 1913.
LIB.\NIUS, Discours, cd. Ferstcr, 12 v., Leipzig, 190:\-1927.
Li/nrgies : Brightmann, LilurtJies Eastern and Western, Oxford,·11lBG, t. I.
- Anaplwres (Les) des liturgies de saint Jean Cl!rys. et de sa.inl Bas.,
ed. ~i trad. dom F.-J. Moreau, 1927.
-Fragments sur papyrus de l'anaplzore de saint llfarc, ed. Andrieu (M.)
~i Collomp (P.) H.S.H., VIII, 1928.
Liure du Prtifel, To ~X(l)((XCN ~([3Alov,, ed. ~i Lrad. Nicole, Gencve,
1893-1894.
LUIIPRAND, Antapodosis (=Ant.); Relatio de legatione. (=Leg.),
M.G.H.S ..S., Ill .
.L YDOS (loan). De mensilms, ed. Wuensch, Leipzig, 1898 .
.MACOUDI, Les prairies d'or, cd. ~i tracl. Barbier de Meynard, 2 v., 1861-
-186:3.
JVL\LALAS (Jean), Chronographie, P. G., 97.
:MANASSES, Sinopsis llistotike, P. G., 127.
,.-. ~Excppx<nc; lWV1Jyscr~ou ye:plivwv (chasse au faucon), I ed. Kurtz,
v. v., 1905, 79-88.
- Jfonodies sur Ia sebaste Tluiodora, V. V., 1900, 630.
- 'Oaomopm6v (ltiwiraire ), pelerinage a Jerusalem (in vcrsuri), ed.
Horna, B. Z., XIII, 190-l, 31:3 ss.
MANUEL II PALEOLOGUE, Euvres, cd. Berger de Xivrey, Memorii
A. J.,XIX, 2,1853, 1-201.
- Eloge funebre dtz despole Titeodorl' I (1407), 1 ed. Lamb1·os, P. P.,
III, 11-19.
Jl:IAHCELLINUS ·COMES, Annales, ed. Mommscn, A. A., IX, 2, 1894 . .
MATE! din EDESSA, Chronique (952-ll36), trad. Dulaurier, Rib!. Hist
Arm en., 1858 .
.MAXI.\1E MARTUHISITORUL, P. G., 90-91.
. l\I!AZARIS, Dialogos nekrikos (lJescenle aux Enfeis ), ed. Hase, N. E. l\'I.,
1813; 131 ss .
.Ml!:LITENIOTES, Sut Ia Sagesse palenne, N.E.M., XIX, 1858.
J\H~NANDH.U PHOTECTOHUL, Fra!Jmenls, ed. Muller, F.H.G., IV.
MESAHITES, Chronique, cd. Heisenberg (Apostelkirclterz 90-96), Leipzig,
1 908. Sur la tentatioe d'usurpalion de .Jean Comnene (1201), ed. Heisen-
berg, WurziJourg, 1907.
JYfesse de l'l~unuque (XIII0 - ~'IV" s.), ed. Legrand, B.G.V., 1881, 28-47.
"METOCHITES (Teodor), Poesics inMites. Vezi Guilland (R.), B.N.,
1926, 265 ss.
JI:HlfAIL din ATTALlA, llistoire, cd. Bekker, G.S.B.B., 1883.
- Diataxis, cd. Nissen (W.), Die Diaiaxis des 1ll.ll.., Hma, 1894.
MIHAIL KHONIATES (Toc crw~ofLSVtX), ed. Lambros, Atena, 1879.
- Monodie sur Eustatlte de Thessalonique, P.G., 140.
MtHAIL VHI PALEOLOGUL (A.utoblografie), in Typlkonul Sflntului
Dimitric, ed. Troitski, Pelersbour g, 1885; trad. Chapman, 167-177.
NtKEPHOH BASlLAKES, retr. sec. X.ll, ed. ~i trad. Vogt, O.G. 1931.
NiKEPHOH BLEM:MYDES (Autobiografie ~i opere complete), e4, Hei-
senberg, Leipzig, 1896. ·
NIKEPHOH BHYENNOS, Histoire, P.(X., 127.
NlKEPHOR GHEGOHAS, Ilisloirc romaine. l'.G., 14S"-H9.
- Correspondaru:c. ed. ~i trad. c;uilland (H.), C.B.B., Hl27.

530
NIKEPHOR KALLISTOS XANTHOPOULOS, liisfoire de l'b.'glise,
P.G., 165.
- J>oesies rylllmiques, B.N:, 1929, 3f>7--390.
NIKEFOR, patriarh, 806---815, Breviariwn, ed. Boor, Leipzig, 1886.
-- Antirrllclici, P.G., 100.
NlKETAS KHONIATES, Jlisloire, P.G., 139---140.
- Tresor de l'Ortllodoxie, P.G., 139.
NIKETAS STETHATOS, Contra Latinos, P.G., 120.
NICOLAOS MIST!CUL, patriarh, Correspondance, P.G., 111.
Nomos Georgikos (Lege agrara), ed. Ferrini, B.Z., 1898, 558-571 ~~ (cd.
critica), Milano, 1929; Asbburner, J.H.S., 190 11; Pantcbenko, I.B.I.,
IX, 1904.
NOTARAS (Lucas), CorrespondaJice avec Georges Scholarios, ed. Lam-
bros, P.P., II, 182 ss.
Notitja Urbis Conslantinopolitanae, ed. Secck (in Not: dignitat.), 253ss.
Octateuque (I.') du Serail a Conslantiqople, (vezi Uspensky, !.R.I., XII,
1907 ~i album.
Office inedit en l'honneur de Nicephore Pllocas, ect. L. Petit, B. Z., 1904
398 ss.
OPPIAN din CILICIA, Les Ilalieutiques. Les Cylll!getiques, trad. fr. Bour-
quin, 1877.
PACHYMERES, Histoire (1261-1308), P.G., 143-144.
IIoct.ocwA6ye:w; xoct Ile:A07\'0'IV'fl<HI)(X!i. Documents inedits rassembles par Sp.
Lambros, 4 v., Atena, 1912-1930. ·
PALLADIUS, Historia Lausiaca, P.G., 65.
PANTECHNES, arhiepiscop de Filippopolis, La chasse a l'once, .trad.
Miller, A.A.E.G., 1872-1873.
Papyrus. Greek Papyri in the British Museum, ed. Kenyon ~i miss Bell,
Londra, 1893.
- The•oxyrhyncus Papyri, ed. ~i trad. Grenfell ~i Hunt, Londra, 1898.
- Papyrus litteraire d'Aphrodite, ed. Jean Maspero, B.Z., 1910, 1 ss.
- Papyrus de. Thl!adelpllie, ed. Jouguet, 1911.
Patria (Illi-rpw; Kovcr-ra.:v-rwou7tOAe:W<;), ed. Preger, Leipzig, 1.907.
PAUL S!LENTIARUL, Poemes, trad. ital. Veniero, Catania, 1906.
PAULIN de NOLA, ~pistolae, P.L., 61.
PEGOLOTTI (Francesco Belducci), Practica della Mercatura, In H., I, 482.
PHILES (Manuel), Poemes, ed. Miller, 1855, 2 v.
PHRANTZES (Georges), Chronique, P.G., 156 ~i PAPADOPOULOS (J. B.)
Leipzig, 1935.
PHILIPPE LEMOINE, Les plaintes (xt.ocu6;.wt), ed. Auvray, B. E.H.E.,
22, 1875 '9i P.G., 127.
PIERRE DAMIEN, Institutio mohialis, P.L., 145. ,
PIERRE DE SICILE, Histoire des Manicht!ens appeles aussi Pauliceiens-
P.G., 104, 1240 ss.
PLANOUDES, Poemes, e.d. Holtzinger, V1ena, 1893.
PRISCUS PANITES, Excerpta de legationibus, ed. Boor, Berlin, 1893.
PROCOP!US din CESAREA, De Bellis, I. Vll (= B.), Anecdota (=Art.),
De AEdificiis (= Aed.), ed. Haury, 6. v., Leipzig, 1905-1913.
PROCOPIUS din GAZA, Discours, P.G., 87, 2816.
Protevangile de Jacques, ed. Amann (E.), 1910.
Proverbs, Krumbacher (K.) .Sammlung byzantinischen Sprichworter, Mfin-
chen, 1887.
PSELLOS, Discours, Cllronographie, Correspond., ed. Sathas, B.M. Ae.,
IV 9i V, 1874-1876. . .
- Chronograpl!ie, ed. ~~ trad. Renauld (E.), 2 v., C.B.B._, 1928.

531
 -IT poe; 't"~c; crvvol!ov xu-r·r,yopLz -ro::l &pzlsptC•lc;., ed., L. Brehier. Un dis
cours int!dit de Psellos, H.E.Cr., 190:.3 lHI~ (~i separat).
-- Timothee on dialogne sur les demDns, 1'.(;., 122.
-- Scripta Minora, ed. l(urtz Drexl.
Plotlw Leon, Conies, ed. Legrand, A.A.E.G., VI, 1872.
RAOUL GLABEH., Historia sui lemporis, ed. Prou, 1886.
Rhetores graeci, ed. \Valtz, Stuttgart, 1832-36, 9 x.
ROBERT DE CLAHI, La conqueste de Constantinople, ed. Lauer, 1924.
HOMANOS J\IELODUL prima ed., Pitra, Analecta sacra, Homa, 1876;
ed.. par~iale: Eustratiades, E.B., XV, 1909, 182-255; Krumbacher,
B. Ak. W., 1899-1902; Maas, B.Z., _1906.
S afire contre les higoumcnes, trad. fr. · Jeanselme ~i CEconomos , B. N.,
1924. 317-339; ed. Legrand, B.G.V,, I, 1880.
SEBEOS, Histoire d'Heraclius, trad. Mader, 1904.
Siluiae Etheriae peregrinatio (vers 396), ed; Geyer, I.H.
SISIF din COS (poem despre n'izbciul Troici), Patzig (E.) B.Z., 203, 231-
-257.
SOCRATE, Histoire ecclesiastique, P.G., 67.
SOZOMENGS, Histoire ecclesiastique, P.G., (i7.
Stephanites et Ichnelatos, poveste, eel. Silvestre de Sacy, N.E.M., IX--- X,
1813. '
STRABON, Geographica, ed. l\Ii.iilcr (C.) ~i Di.ilmer (F.), 2 v., 1853-1858.
Coli. Didot.
SUIDAS, Lexicon, ed. Bekker, l3t~rlin, 1854.
SYJ\'IEON METAPHRASTES, Surles vies des saints, P.G., 114-116.
SYMEON (ps.) magister, Chroniqne, P.G., 109.
SYMEON din TESSALONIC, ffiuures, P.G., 155."
Synaxaire de l'eglise. Sainte Sophie (mss. de Patmos, sec. X), eel. Delehaye,
A.S.B., novembris.
Synopsis Chronike ad a. 1261, ed. Sathas, B. M. A~J., VII, 1894.
Synlipas (gr. v.), ed.,Eberhard, Leipzig, 1872.
S YROPOULOS, Historia vera union is non uerae, ed. R. Creyghton, La
Haye,. 1660.
TAFUH (Pero), Travels and Adventures, H35-1439, ed. ~i trad. engl., Mal-
colm Letts, New York, 1926. .
T~stament de saint Gregoire de Nazianze, P.G., 37, 389 ss. 9i trad. Martroye,
M.S.A.F., 1923.
Testament de Theodore Karabas (1314), ed. Bezobrazov, V.O., 1915, 70 ss.
THEMISTil)S, Orationes, ed. Dindorf. ·-
TEODOR HYRTAKENOS (vers 1328-1341), Declamations, lettres, ed.
Laporte du Theil, N.E.M., V- VI, 1798-1800.
TEODOR II LASCARIS, ffiuures (partial inedite). Texte 9i trad. in J B.
PAPADOPOULOS, Tlu!odore J1 Lascaris, 1908, p. 158-178.
TEODOR LECTOHUL, Histoire ecclt!siastique (fragmente), P.G., 165.
TIIEODOR MELITEN!OTES, A.slronomike tribiblos, P.G., 149.
TEODOR METOCHITES, 1\Jiscellunca, ed. Miiller-Kiessling, Leipzig,
1821.
- Pot!Ines, eel. Treu, Potsdam, 1895.
TEODOH PRODROMOS, Pocmes, ed. ~i trad. Miller, R.A., 1874 (2),
361 ss.
- Poemes prodromiques, eel. Hesseling-Pcrnot.
- Dialogues imites de Lucien, ed. Laporte du Theil, N.E.M., V Ill, 2.
TEODOR STUDITUL (Sflnt), Lettres, P.G., 99.
THEODORET1 Jiistoire ecclesiastique, P.G., 82.

532
TEOFAN din BIZANT, F.II.G., IV.
TEOFAN CONFESSOR, Clzronographia, eel. Boor, Leipzig, 1885, 2 v.
TEOFAN Continuatus, P.G., 109.
TEOFILACT (arhiepiseop de Ochrida), Correspondance, P.G., 126', 307
ss. (Vezi B.N., 19<l8, 253 ss.)
- Poemes, eel. Mercati (S.G.), Siudi bizantini, 1924.
TEOFILACT SI.MOCATTA, Histoire (582--602), eel. Boor, Leipzig, 1887.
- Correspondance, eel. Hoercher (Epistolographi graeci), 1873.
Tll\1AHI0N, Sur ses maux, eel. Hase, N.E.M., IX, 2, 1813. (2), 144-246.
Trophies (Les) de Damas, eel. G. Barely, P.O., XV, 2, 1920.
Typilzon de Gregoire Pakourianos (Manastirca Petritzos), eel. Petit (L.),
V.Y., XI, 1904.
TZETZES, (Euvres, eel. Pressel, Tiibingen, 1851.
- Vcrs inCdits, ed. Petrides, B.Z., XII, 568 ss.
Vie de saint Antoine le Nouveau (Olympe), cd. Papadop!l!Nlos-Kerameus,
S.O.P., LVII, 1907.
- de saint Atlwnase l'Atlwnile, ed. Petit, A.B., XXV, 1906.
-de saint Dauid de Salonique, eel. Vasiliev, T.R., IV, 1946,117-147.
-de saint Elie, martyr a Damas, eel. Loparcv, V. V., XIX, 36-41
-de saint Elie lc Nouueau (Sicilia, pe la 900), eel. A.S.B., August III,
487 ss
Vie de saint f'tienne le Nouveau, P.G., 100, 1069 ss.
- d'Eutyclzios, patriarche ( +582), P.G., 86.
- de saint Euihyme, patriarclle, eel. Boor, Berlin, 1888.
-de saint Geneuieue (425--513), S.n.;vr., III, 226 ss.
- de Germain, patriarche (715-730), P.G., 98.
-de saint Hilarion d'Ibi!rie, ed. Peeters, A.B., 1913, 235 ss.
- de saint Jean l'Aum6nier, de Leon din Neapole, eQ;. Gelzer (H.),
Fribourg, 1893.
- de Jean Vatatzcs, empereur (1222-1254). Vczi Heisenberg, B. Z.,
XIV, 1905, 160 .
. :___ de saint Joannice le Grand, A.S.B., nov. II.
- de Leon le Thaumaturge, archeveque de Catone, A.S.B., fehruarie Ill,
223-235.
- de saint Lnc le Sly lite ( + 979), cd. Vogt, A.B., 1909.
- de J;Iiclzel le Syncelle, eel. 'l'h. Schmitt, I.H.I., 1906, 228-231.
- de Nicolas le Shzdile, P.G., 105, 864 ss.
- de saint Nikon le 1\!Utanoile, ed. Lambros, N.H., 1906, 128 ss.
- de saint Pl!ilarete le Misericordieux, eel. ~i trad. Fourmy ~i Leroy,
B.~., IX, 1934, 83-170.
-de saint Pierre d'Argos, eel, Vasiliey, T.H., V, 1948, 164-191.
- de Porphyre '(ap. Eunape, Vitae Sophistarum, eel. Boissonacle ~i
'vYyttenbach, Amsterdam, 1882) (vers 375).
- de saint Porphyre de Gaza, de Marc Diaconu!, eel. Gregoire (I-I.) ~i
Kugener, B.L., 1930.
- de Severe, pafriarche monophysite d'Antioche, de Zacharia Sco-
lasticul eel. ~i trad .. Kugener, P.O., II, 1903.
- de Tarasios, patriarclze, 784-806, P.G., 98, eel. Heikel, Helsing-
fors, 1889.
- de sainte Tlu!odora de Saloniquc, ed. Kurtz, Petersburg, 1902; Lo-
pa.rev, V.V., XIX, 87 ss.
- de saint Theodore d' Edcsse, eel. Pomjalovsky, Petershourg, 1892 (vezi
B.Z., I., 632).
-de saint Theodore le Sykeote, A.S.B., aprilie III.
-de saint TJzeodore Tiron, ed. I, Sig,Ila, E. B., 1925.

533
 -de saint Tht!opltanes le Confesscur, P.G., 115 (vezi Krumbacber,
Byz. Lit., 347).
- de saint Thcoplwncs (pauegiric) de Sfintul Teodor Stmlitul, A.B.,.
•1912, 11-23, (ed. van den Vorst).
- de sainte Theophano, imperatrice, Jre femme de Leon V J,:cd. Hergenro-
. ether (lvlonumenta Photiana, 1869) ed. Kurtz, Petersbourg, 1898.
VILEHARDOUIN, La Conquete de Constantinople, ed. Faral, C.H.F.,
2. v., 1938-19:39.
YAHYA DIN ANTIOHlA, Clzronique uniuerselle, eel. ~i tracl. fr. Vasiliev,
P.O., XVIII, 5, 1924.
ZONARAS, Epitome, P.G., 124-125.
ZOSIMOS, Histoire, ed. Bekker, C.S.B.B.
ZOSl~WS DIACONUL, Ptlerinage, 1419-1421, J.H.S.O.L., 20·1 ss.
·--·'""y.~

OPEHE DE: ANSA:VlBLU

1. Istorii poll tice ~~ sociale

.....
Jill!' ,.,.;ff~

Cambridge Medieval History (The), VI, The Eastern Roman Empire-

(717-1453), Cambridge, 1923.
DIEHL (Ch.) ~i MAH(:AIS (G.), Le monde oriental de 39.5 a 108.1, H. G.M.A
III, 1936.
- ~i GlJILLAND, L'Europe Orientale de 1081 a 1453, H.G.1\I.A., lX,
1946.
- Les grmfds problemes de l'histoire byzantine, 1943.
GELZER (H.), B!]zantinisclze Kullurgesc!zichte, Tlihingcn, 1909.
HESSELING (D.C.), Essai sur la civilisation byzantine, 1907.
IOHGA (N;), Histoire de la vie byzantine, 3 v., Bucure~ti, 1934.
KOULAKOVSKY, Istoria Vizanlii, ~ v. (netermlnata), Kiev, 1910-1915.
KRACSE, Die Byzantincr des i11iltelalters in i!zrem Slaals-Ho{-und Prival-
leben .•• Halle, 1869.
KRUi\IBACIIER (K.), Gesclzicllle der byzanlinischcn Literatur, 2 ed., Mllin-
chen, 1.897 (fundamental).
LEBEAU, Ilistoirc du Bas-Empire, edi~ie revazuta de catrc St.-li.Iartin,
1924, 21 v.
MARQOUART, Osteuropiiisclze und Ostasialisclze Streifziiye, Le~pzig, 1908.
MORAVCSIK (G.), Byzantino-lurcicu. 1. JJie byzantinisc!zen Quellm der
Gesc!zicllte der 'Tiirkvolker. n. Spracltrcste der Turkvolker in den byzan--
tiniscllen 'Quel(en, Budapesta, 2 v., 1942-1943 (rxcelent instrument de
lucru).
OSTROGORSKY (G.), Gesc!zic!zle der byzantinisc!zen Staales, :\liincbcn,,
1940.
RUNCfMAN (St.), Byzantine Civilisalion, Londra, 1933; ed. francezii,
Paris, 1934.
STEIN (E.), Gescbic!zte des spii/rijmisclltn Rcidzes, l, Viena, 192B; II, Paris,
1950.
VASILIEV (A.).Histoire de /'Empire l!yzantin, 2 \'. 1982.
ZACHARIAE VON LINGENTHAL, Grschicllle des grieclzisclz-romischen
Rechts, Berlin, 3e eel., 1892.

534
BURY (.J.B.), History of tile later Roman Empire, 2 v., Londra, 1923.
-A History of the Eastem Roman Empire (802- 867 ), Lopdra, 1912.
- The imperial administratioe System in tile ninth Century, Londra,
191h
CHALANDON (F.), Les Comnene. I ... Alexis Comw'ne. II. Jean II et
ll'lanuel, 1900 si 1912.
COGNASS9 (F.), 'Parlili politici e lotte dinasticile in Bizanzio alia morte
di Manuele Comneno. H. Accad. din Torino, 1912.
COUHET, La Palestine sous les empereurs grecs, 1869.
DIEHL (Ch.), Juslinien ella ciuilistion byzantine au VI siecle, 1901.
- La Societe byzantine d l'epoque des Comnenes, 1929.
DVORNIK (F.), Les Slaves, Byzance et Rome au IX siecle, 1926.
- Les legendes de Constantin et de 1Vlt!thode vues de Byzance, 1933.
GARDNEH. (Alice), Theodore of Studium, his life and limes, Londra, 1909.
GROCSS.ET (R.), I! empire des Steppes, 1939.
- Hisloire des Croisades et du royaume franc de Jerusalem, 3 v., 1934-
-1936.
HOLMES, The age of Justinian and Theodora, 2 v., Lomira, 1907.
lOHGA (N.), liyzance apres Byzance, Bucurc~ti, 1935.
LAURENT (Joseph), L'Armenie entre Byzance et l'Islam, 1919.
- Byzance el lcs T!lrcs seldjucides dans l'Asie Occidentale jzzsqu'en
1081, Nancy, 1919.
L0l\ll3AHD (A.), Constantin V, empercllr des Romains, .1902.
LOT (F.) La fin du monde antique el le debl.lt dzz moyen age, E.I-I., ed. noua-
19DS.
PAPADOPOULOS (J.B.), Tlu!oclore II Lascaris, 1908.
PEHl\]CE, L'imperatore Eraclio, ~<'lorcnta, 1905.
PIGANIOL (A.), !/Empire chretien, 325-395, H.G.H.A., 1947.
HAMBAtTD (A.), !/Empire grec an X siecle. Constantin Porpllyrogenete,
1870.
HUNCIM.AN (St.), The Emperor Romanus Lecapenus, Cambridge, 1929.
-A History of the first Bulgarian Empire, Londra, 1930.
SCHU_:MBEHGER (G.), Niceplwre phocas, cd. I, 1890.
- L'Epopee byzantine ... , 3 v., 1896, 1900, 1905.
- I.e siege, Ia prise el le sac de Constantinople par les Turcs en U53.
STEIN (E.) Untersuchungen zur spiitbyzantinisclzen Verfassungs und Wirth-
schaflsgeschihte (JI.1 itt. mr osm. Gesell. ), Hanovra, 1935.
VASILIEV (A.), Vizantija i Araby ... za uremia Amorijskoi dinastii, Peters-
bourg, 1900 (tracl. fran9., Byzance et les Arabes. I. Dynastic d'Amorium,
C.B.HB., 19:35):
- lD., ... za uremia 1i1akeclonskoi dinastii, Petersbourg, 1902 (trad. fr.
C.B.H.D., In pregatirc). ·
VOGT (A.), Basile I ci Ia civilisation byzanlii;e d la fin du JXe siecle, 19{)8.

3. Antolog!i.~i !'uh•geri de articoltl

(Pentrn Culcgerile Jubiliare a sc vedea lista de abrevieri)

DIEHL (Ch.), En Medilerraru!e, 1901.
- E'lucles byz.antines, 1905.
-Figures byzantines, 2 v., 1906, HlOS.
-Dans /'Orient byzantin, 1917.
- qlioses et gens de Byzance, 1926.

535
EBERSOLT (J.), Nielanges d'hisloire el d'archeoloyie byzantines; 1!!17 ext."
R.H.R.
JERPHA~ ION (G. de), La Yoix des Monuments, 2 serii, 1930 si 1938.
MAHRAST (Aug.), Esquisses byzaniines, 1881. '
RAMBAUD (A.), Etudes sur l'ilistoire byzantine, 1912.
SCHLUMBERGEH (G.), Recits de Byzance et des croisades, 2 serii, 1916,
1922.
- Byzance et les croisades, 1927.

4. Geografia imperiului bizaniin

PHILIPPSON, Das byzantinische Reich als geograpltisclze Erscheinung,

Leyde, 1939.
VIDAL DE LABLACHE ~i GALLOIS, Geographic Universelle. VII. Penin-
sules meditcrraneennes, de SORHE (lVI.), SION (J.), CHATEIGNEAU
(Y.).
- VIII. Asie occidentale. Haule-Asie, de BLANCHARD (H.) ~i GRE-
NAHD (F.), 1929.

CARTEA 1NTI!- VIATA PARTICULARA

1. Familia

CUMONT (F., La triple commemoration des morts (lnl'Eglise l;yzantine),

A.I.c.n., 1918, 278 ss.
GUILLAND (R.), Les eunuques dans l'Empire byzantin ... , R.E.B., I.
1943.
- Fonctions el digniies des eunuques, R.E.B., II, 1944.
KOUKOULES (Ph), (in limba greaca), Le sens et l'orlhograplzie de quelquel!i
noms de families byzantines, E.B., V, 1928, 3-35.
- Usages relatifs aux ficm;ailles et au mariage ... , E. B., II, 1925,
1-41.
- Usages byzantins rclatifs a la naissance et au bapteme, E. B., XIV,
1938, 87--146.
-De Ia nourrilure el des soins donnes aux petits en[ants, E. B., XIV
1938, 310-330.
- L'assistance wzx indigents dans /'Empire byzantin. Mem. L.P,, pp.
254-265 (text 1n limba francezii).
LAMBHOS (Sp.), La femme chez les Byzanlins, N.H., XVIII, 1923.
MONNIER (H.), Les novelles de LeonIa Sage, Bordeaux, 1923.
PASCALIS (D.), Le couuent de femmes Apikia dans l'ile d'Andros, E.B.,
XI, 1935, 29 ss.
HEINACH (Th.), Un contra/ de mariage du temps de Basile le Bulgaroc-
tone, M. Schl., 118-132.
VERLINDEN (Ch.), Esclaues du Sud-Est el de l'Est europeen en Espagne
a Ia fin du moyen age, R.S.E., 1942, 371-406. ,
WALTZ (1>.), Inspiration paienne el sentiment chl'l!lien dans les f:pigrammes
funeraires du Y 1e siecle. Ext. din Acropole, 1931.

2. Via!a mati'I'iala

BEYLIE (de), L'lzabitation byzantine, 1902.

BIELAIEV, Fibules byztintines, S.K., 1930, 49 ss.
CUMONT (F.), L'uniforme de Ia cavalerie orientale et le costume byzantin
B.N., 1925, 181 ss.

536 "iit.·
ENL\En~ (C.) Lc Costume (lHonJI(is ti'arclu!ologie [r., JII), 19Hi.
GR\~IER ~i AMMAN, L'holiilulion humaine (cap. 14, Civilis, by:. et
son influence), 1892.
GA YET, Le cosltzme en Egypte du III• au XIII' steele (silpiiturile arheo-
logi<'e de la Antinoe) (Expos. Univ. 1!100). ,
- Les portraits d'Aniinoe, Hll6.
KONDAKOV (N.), Lcs costumes orienimzx a Ia cour !Jy:nntine, B.~., 1924,
1-49.'
KOUKOULES (Ph.), La matson byzantine (In limba grca,;1), E.B., 1936,
76-138. '
-- ,Sur quelques velemenls b!Jzanlins, E. B., IV, Hl27, 89-95 ~i XV, 1939,
142 ss.
- La coiffure des Byzaniins, E.l3., 19:lO, 1 ss.
- ,Lcs bains aux temps byzanlins, E.B., 1935, 192-238.
re:U[LIX't'IX, i>e:~n:VCY. Xot~ O'U[Ln:6cr~OC Tl'i>v'Bul;civ't'L'IWV (diners, soupers et banqizels ),
E. B., 1932, 97-60.
-- Noms et especes de pains ... , E.B., 1928, 36 ss.
- Ladanse (;~,op6c;) chez les By:anlins, E.B., 19138, 217-257.
-- Luttes, jeu:c alhletiqws, tournois, E.B., 1937, 65 ss. -
MOLINIEH (JVI.), La coiffure des femmes dans quelques monumentsbyzan-
tins (Mel. G. Monod, 1896), 61-70.
SCHLUMBERGER (G.), La journee d'nne i:li!gante a Byzance, tn Recits
de Byzance et des Croisades, seria 2, 201-228.
VOGUE (M. de), Syrie Centrale : architeclzzre civile cl religieuse de 1• au
v Il' s., 1865.
WEISS (H.), I(.ostiimkunde. Gesclzichte der Tracht und des Geriithes im
Mittelalter, Stuttgart, 1864, ll, 1-303 (romani, bizantini, per9i).

3. Viata particulara a imparatHor

BHEHIER (L), Les empereurs byzanlins dons leur vie privee, R.H., 1940,
1-25.
KOCKOULES (Ph)., Chasses de l'cpoque des Comnhws et des Paleologues
(in limha greaca), E. B., 1932, 3-33.
LAMBROS (Sp.), Les bouffom des emperenrs byzaniins (in greacii), H.,
1910, 372 ss.
MEYER (Ph)), Des Joseph Bryennios Schri{ten w1d Bildung (denumirea
siililor de la palatul Blacherne), B.Z., 1896, 75-111.
PAGLL:'l.RO (A.), Un gioco persiano alia corte di Bizanzia, A.C.E.B., Homa,
1936, S.B.N.I., 521-524.
SCHLUMHERGER (G.), Les iles des Princes, le palais t1 l't!glise des Bla-
chernts, i925.

CAHTEA A DOlJA- VIATA UHDAKA

1. Con~tantinojJolul

BAXTEH, The Grwl Palace of 1/w Buzantine Emperors (Raport asupra

si'tpaturilor din 19:34-1938), Oxford University Press, 1947.
DEMANGEL (M.H.),- Contribution a la lopograpllie de l'Hebdomon, 1945.
DEMANGEL 9i MAMBOUHY, Le quartier des lvfanganes et Ia premiere
regi.on de Constantinople, 1939.
DIEHL (Ch.), Constantinople, V.A.C., 1924.
- Un ooyageur espagnol a Constantinople (Pero Tafur), Me!. Glotz I,
3HJ ss., 1932.

"537
EBEHSOLT (J.), I.e gmnd palais de Constantinopl~, 1910.
- Constantinople byzantine et les voyageurs du Le11ant, 1918.
GEHOLA, La vedula di Conslanlinopli di Cristofaro Buon(/clmont-i, S.B.:'-1.,
Ill, 1931' 247-280.
JANIN (H.), Note sur les regions de Constantinople, H.E.B., III, 1945,
29- 112.
- Topographic de Constantiiwple byzantine, Mcm. L.P., 218-232.
MACHI (M. Chrc ), Des Byzanlins et des etrangers dans Constanlinaple au
moyen age, Paris, 1928.
l\JAJ\lHOUHY (E.), ContribHiion ilia topographic generaTe de Constantiuople
par /'etude du modele de la ville, A.C.E.B., VI, Paris, 1948.
- :;;i \VIEGAND, l<aiserpalii.ste von R.onstantirwpel, Berlin-Leipzig,
1934.
l\HLLET (G.), Lcs noms des mzriges dans les acclamations de l'Hipjlodrome,
lVLK., 279.
OHEHHUIVIMlC:H, Gonsiantinopolis. Abriss der Topographic und G<'sthi"
elite. P.-ll'. Real Encyclopaedie, IV, Hi99.
VASILIEV (A.. ), Quelques remarques sur les voyageurs dn moyen aye a Cons-
tantirwple, M.D,J., 293 ss.
- Hanzn-ibn- Yahia and his dc.scriplion of Constantinople, S.K.; V,
1D32, 149-Hi:l. .
~. Pero Tofur ... and l!is visit to Constantinople, Trebizond and Italy,
B.N., 1932.
- Tll.e Monummt of Potpllyrius, D.O.P., 1948.

2. Ora.;'t'lll din IH"oyinde

ABEL (F.-l'vl.), Ga:a au V' siccle d'apre:; le rMleur Clwricius, R. B., 1H:l1.
ACDOLLENT (.A.), Carthage romaine, 1901.
BELOCH, Die licuiilkerung der grieclzisclz-riimischen Well, Leipzig, 1885.
BEHCHEM (Van) ~i STRZYGOWSKI, Arnida (Diarbekir ), Heidelberg,
1910.
BUCHON, Reclzerches szzr Ia principazzte de Moree, 1845.
CHRYSANTHOS (Mgr), H'Exx/:l)crb: -rou TpO(n~~ouv-ro<;, Atena, 1933.
DEV11EESSE (Mgr R.), Le JHtiriarcat d'Anlioclze ... jusqzl'd Ia conquCie
aral>e, 1945. ·
DIEHL (Ch. ), l~/111le sur l 'administration byzantine dans l' Exarehol de
Ravcnne, 1888.
- L'Afrique byzantine, 1896.
- Une repnblique patricienne. Venise, 1904.
DUVAL (Hubens), Histoire J!Oli!ique, rcligieuse et fii/Craire el'Edesse ... ,
J.A., 18-19, 1891 1892.
FOUGf~HES, Grece (Guides Joanne), 1.909.
- .Athi:nes, V.A.C., 1 ~112.
GAY p.), L"ltalie meridionale et !'Empire b!lzantin, 19D4.•.
GELZEH (H.), Slndi.en znr byzantinisclzcn Vcrwalilln{J Em:ptens, Leipzig,
190\.l.
HANOTAUX (G.), IIisloire de la nation cgyptiennc, 111, 1933. L'J?gypie
romuinc (V. Chapot), p. 243-·100. L'Egypte clm!tienm el l>yzantine
. (Ch. DIEHL), p. 401-558.
JEBP!!ANION (G. de), Mdlunr;es d'arcllCologie miatolimnc, Beirut, 1\J28.
LASSt'S (J.), A.ntioch-on-Uw Orontes. 1. The exccwution of 1.9S,?, Prince-
ton, 1934 (La mosaique de Yaklo), lH·-116.

538
 -Dans les mes d'Anlioche,'B. SLudii orientale, V, 1935, 122 ss.
LAVEDAN (P.) Histoire de l'arcllitecture urbaine, I, Aniiquite-Moyen Age,
1926.
MASPERO (Jean), Histoire des pa}riarches d'Alexandrie (518-010),
1923.
- Horopollon et Ia fin du paganisme egyptien, B.J.F.C., XI, 1914.
MA YENCE (F.), La mission belge-d'Apamee, B.A.B.L., 1935.
ROUILLARD (Germaine), L'administration de l'Egypte byzantine, ed.a
11-a 1928.
TAFRALI (0..) Topographie de Tlwssalonique, 1913.
- Thessalonique, des origines au XIV• s., 1919.
- Thessalonique du X!Ve siecle, 1913 ...
TEXIER, Description de l'Asie Mineure, 3 v., 1839-49.-
VASILIEV (A.), The Goths in the Crimea, Cambridge (Massach.), 1936.
VINCENT (II.) ~i ABEL (F.-M-), Jerusalem nouvelle,.?. v., 1922.
ZAKYTHINOS, Le despotat grec de Moree, 1932.
ZEILLER ~i- HEBRARD, Spalato, 1912.

CARTEA A THEIA- VIATA ECONO:\HCA

1. I~ucriiri cu earater general

BAUDHILLART (A.), IIistoire du luxe, t. II, 335-363, Paris, 1878.

BRATIANU (G.), Etudes byzantines d'histoire economiquee_t sociale, 1938.
HEYD, IIistoire du commerce du Levant, trad. fr. Furey-Reynaud, 2 v.,
1885.
MILLER (W.), Essays on the Laline Orient, Cambridge, 1921.

2. A!1ricnltura

BHEHIER (L.) Les populations rurales au Ixe siecle d'apri!s l'lwgiographie

' byzantine, Ext. B.N., _1926, 177 ss.
GIET (St.) Sasimes. Une meprise de sail Basile, 1941.
LEFEBVRE DES NOETTES, L'attelage. Le clleval de selle a travers les
ages, 2 v., 1931.
MALAFOSSE (J. de), Les lois agraires a l'epoque byzantine (Acad. de Le-
gislatie), XIX, 1949.
ROCHE-HARDY (E.), The large Estates of byzantine Egupt, New York,
1931.

3. JUon!'du

ANDREADES, De Ia monnaie et la puissance d'achal des melaux precieux

dans /'Empire byzantin, Ext. B.N., 1924, 75-115. _
BLANCHET (A.), Les dernii:res monnaies d'or des empereurs buzanlins,
Ext. H.N., 1910, 78-90. .
BRATIANU (G.), L'hyperpere byzantin et la monnaie d'or des republiques
italiennes, M.D., 1, 37 ss.
SABATIEH, Description generale des monnaies byzantines, 2 vol., 1862.

4. ComHful din extremul Ol'ient

ABEL (F.M.), L'fle de Jotabe, R.B., 1938, 510 ss.

AUDOUIN-DUBHEUIL (L.), S1;1r la route de Ia soie (Camet de route,

~39
de la 2\lediterranee a lamer de Chine).
CHWOSTOV, Commerce oriental de l'Egypte greco-romaine (in limha rusa),
KAZAN, 1907 (vezi J.S., 1910).
DAHLMANN (J.), Die Thomas Legende ... (Cele rnai vechi legiituri ale
cre~tinismului cr1 India), Fribourg-en-B., 1912.
MONNERET DE VILLARD (U.), Mose vescouo di Adulis. Misc. J., II,
613 ss.
PAHISET, Ilisloire de 1862 Ia soie, I.

5. Comerful medit~>ran!'an

BREI-IIER (L.) Les colonies d'Orienlaux en Occident au commencement du

moyen llge, Ext. B.Z., XII, 1903, 1-38.
- Les origines des rapports entre Ia France et _Ia Syrie (Trav. du Con-
gres de Ia Syrie, JJlarsellle, 1918), Fasc. 2, 15-39.
ECK, Le commerce medilerraneen apres /'invasion arabe, R.S.E., 1941,
33 ss.
GANSHOF (F.), Note. sur un passage de Ia vie de saint Geraud d'Aurillac,
M.I., 1933, 295 ss.
HATZFELD (J.), Les trafiquanls ilaliens dans /'Orient hellenique, 1\l19.
LAMBHECHTS, Les th-i!ses de H. Pirenne sur Ia fin du Monde antique et
les debuts du Nlo1fen Age, B.N., XIV, 1939, 513 ss.
PIHENNE (H.), Mahomet et Charlemagne, R.B.P.H., I, 1922.
- La fin du commerce des Syriens, M.B., 679 ss.
- Les villes au moyen llge, Bruxcllcs, 1927.

6. Ulthm~le secolc

BHATIANU (G.), Recherches sur le commerce gbwis dans la mer Noire

au XII1° siecle, 1929.
- Vicma I, Bucurc~ti, 1923.
BREJ:-IIER (L.), Les Croisad&s, eel. a V-a, 1928.
DIEHL (Ch.) La colonie venitienne a Constantinople a Ia fin du XIVe siecle,
E. Byz., 24 ss. ·
LOPEZ (H.), L'origine des colonies commerciales permanentes dans le Levant.
byzantin et moderne, A.C.E.B., VII, Bruxclles, 1948.
MAHINESCO, Contribution a 1'/!istoire des relations economiques entre /'Em-
pire byzanlin, Ia Sicile et le ro11aume de Naples de 1419 a 1453, A.C.E.B.,
V, Homa, 1936, I, 209 ss.
- I\lanucl 11 Paleologue etles rois d'Aragon, B.H.A.H., 1924.
MICHEL (Anton), Amalfi und Jerusalem im griechisclzen [{irsclzenslreit,
Roma, 1939.
RIANT, Expeditions el p elerinages des Sccuzdinaves en Terre Sainte, 1865.
VASILIEV (A.), Tlze Rllssian Attack of Constantinople in 860, Cambridge
(l\Iass), 1946.
vVEIGAND, Die lzelladisclze by:::antinisclle Seidemveberei, Antol. Lambros,
1935, 503 ss.

CARTEA A· PATHA - YIATA SPIRITUALA

Lucn'iri de ansamblu

FLICHE (A.) ~i MAHTIN (V.), Hisioire de l'Eglise, t. IV (1937), V (1933)

(Brehicr-Aigrain)j VI, 1937 (Amann).

540
FORTESCUE, The Orthodox Eastern Church, Londra, 1907.
JANIN (R.) Les eglises orientales et les riles orientaux, 1922.
JUGIE, Le Schisme byzantin, 1941. . '
KATTENBUSCH, Die orthodoxe. anatoliscl!e Rirche. Lehrbuclz dcr ver-
gleichenden Ronfessionskunde, I, Fribourg-en-Br., 1892.
PAHGOIRE (J.), L'Eglise byzantine de 527 a 847 (1905).

Probleme diverse

BREIIIER (L.), Le schisme oriental du Xle siecle, 1899.

DUCHESNE (L.), L'Eglise au VIe siecle, 1928.

GUILLAND (R.), La correspondance incdile d'Athanase, patriarche de
Constantinopole, 1280-1310, M.D., I, 121 ss.
OECONOMOS (L.) .L'etat intellectuel et moral des Byzantins vers le milieu
du XIV" siecle ... , M.D., I., 1925.
SALAVILLE (S.), La vie monastique gucque au delml du XIVe siecle •.. ,
R.E.B., 1944, 119 ss.

2. Edlfielile rfligioase

DYGGVE, Les traditions cultuelles de Delpl!es el l'Eglise chrCliennc,C.A.,

III, 1948, 9-28.
- Ravennate palatium sacrum. La basilica ipetrale ..• , Copenhag,a
1941.
- Le Sarnt-Sepulcre constantinien, A.C.E.B., VI, Paris, 1948.
GRABAR (A.), Martyrium, 2 v. ~i album, 1946.
LASSUS (J.), Sanctuaires chretiens de Syrie, 1947.
LEMERLE (P.), Plzilippes et Ia Macedoine orientale a l'epoqrze chretiene
el byzantine, 1945.
-Apropos de l'Cdifice culluel cl1retien, RA.B.L., 1948, 306 ss.
MALE (E.), La fin du paganisme en Gaule, R.D.M., iunie 1948, 385 ss.
OHLANDOS, Architecture monastiqne (in limba greacii), Atena; 1927.
SESTON, L'eglise et le baptistere de Doura-Europos, Gand, 1937.

3. Liturghia ~i moldlierul
AIGHAIN (R.), Liturgia. Encyclopedie ... , 1930.
ANDHIEU (P.), .lmmixlio et Consecratio, 1924. _
BATIFFOL (P.), .Les;ons sur Ia Messe, 1919.
BREHIER (L.), Les peintures du rouleau liimgique de Laura, A.I.K.,
Praga, 1939. , . .
- Les tresors d'argenterie syrienne et l'ecole artistique d'Anlioclle,G.B.A.,
1920.
D IEBL (Ch.), L' ecole artistique d'Antioclle et les iresors d'argen.terie syrienne,
S., 1921.
SALAVILLE (S.), Liturgies orientales, trad. ~i coment., 2 v., 1941-1942.

4. Cultul reHevelor

DU CANGE, Trait llistorique du chef de saint Jean-Baptiste, Paris, 1665.

EBERSOLT, Sanctuaires de Byzance,, 1921.
KAUFMANN, Der Menastempelund die HeiligWmer von Karm Abu Mina,
Frffllkfurt, 1909.
LEIB (B.}, Rome, Kiev el Byzance a Ia fin du xr siecle, 1924.

..541
SCHLuMBEHGEH. (G.), Reliqnaire w forme d'eglise, F.E.P.M., XII,
1905, 236 ss.

5. Cultul icoamlor

BREHIER (L.), La querelle des images, 1904.

- Les felines dans Uhisloire de l'art et Ia Russie, M.O., II, 150 ss.
- !dines non faites de main d'lwmme, l=t.A., 1932, 68-77.
- Anciennes clOtures de choenr anterieures anx iconostases, A.C.E.B.,
Roma, V, 1936, II.
DOBSCHUTZ, Cltristusbbilder, 2 v., Leipzig, 1899.
GRABAH (A.), La Sainfe~Face de·Laon, S.K., 1931.
GHONDUS (L.), Sur Ia doctrine des icrJnes cltez Theodore le Sludilt,
A.C.E.B., Paris, VI, 1948.
PERDHIZET, De Ia Yt'ronique et de sainte Yeroniqr)#, S.K., 1932, 1 ss.
SCHWAHZLOSE, Der Bilderstreit, Gotha, 1890.
'VULFF ~i ALPATOV, Denkmiiler der Ikonenmalcrei, Dresda, 1925.

2. SuperstiJii

BOUClfE-LECLERCQ, Hisioii:e de la Dioination dans l'aniiquiii!, 3 v.,

1879-1881.
- Ii istoire de l 'Astrologie grecque, 1899.
BREHIEH (L.), Un patriarche sorcier d Conslantinople (Jean Hylilas,
837-842), H.O.C.; 1904.
CUMONT (F.), l!Egypte des astrologues,. Bruxelles, 1937 .
•JEHPHANION (G. de), La formule magiqzzi Sator-Arcpo ... (Lo noix
des Monwncnls, II, 38-76 ~i 77-94. .
OECONOMOS, La llie religiezw~ dans l'Empire byzantin azz (emp.~ des Corn-
nenes et des Anges, 1918.
RUELLE (Ch.), La Cllrysopee de Psellos, R.E.G., 1889.
SCHLl'MBEHGER (G.), Anmletles byzantines anciennes conlre les ma-
lefices et les maladies, H.E.G., 1892.
SWOBODA, La demonologie de .l\Jichcl Psellos, Brno, 1927.

7. Heterodo('~i

a) Erczii orientale

CUMONT (F.), Les religions orienlales dans le paganisme romain, 1907.

- Recherches sur le .~ymbolisme funerairc des Romains, 1912. ·
G~GOIHE (H.), Pour l'histoire des eglises paulicienncs, Misc. J., II,
509 ss.
MILLET (G.), La religion orlhodoxe et les lzcresies cltez les Y-migoslcwes,
R.H.H., 1917.
OBOLENSKY, Tlte Bo[!omiles, Cambridge, 1941'!.

b) Eureii

ANDREADES, Les Juifs dans l'Empire byzonlin,. E.B., 1929,. -:23-43.

CUMONT (F.), Une formule grecque de rcrzoncialion au judaisme (Wiener
Stzzdien, 1902, 462 ss.).
G IANNOPOULO, Communautcs jui/Jes de la Grece orientale (tn limba
greaca), E.B., 1933, 187 ss.

54121
JUSTER, Les Juifs dans l'Empir·e romain, leur condition juridique, ccono-
mique el sociale, 2 v., 1914.
KARPPE, Les origines et la nature du Zahar, 1901.
KAUFMANN, Ein Bi·ief ... iiber messianische Bewegung ..• aus dem
Jahre 1096, B.Z., 1898, 83 ss. .
KOUKOULES (Ph.), Glossaire hebreu-llellenique, B.Z., 1910, 422-421).
STAHR (J.), The Jews in the Byzantine Empire, 641-1204, B. Ng., I,
Atena,. 1939.
- The Jewries of il!e Levant after the fourth Cmsade, Paris, 1949.

c) Islamul

GDTEHBOCK (C.), Der Islam im Lichte der bywnliniscllen Polemik, Ber-

lin, 1912.

CARTEA A CINCEA- VIATA INTELECTUALA

1. Utt>ratura

a) Opere cu caracter general

DIETEHICH {K.), Gesclzichte der byzanfiniscllen und neugrieclliscllen Lite-

\ ratur, Leipzig, 1902.
KHU;MBACfiEH (Vezi ,Lucrari de ansamblu", p. 369).
MONTELATICI, Storia della Letieratura byzaniina ( 324-1453 ), Milano,
1916.
MOHAVCSIK {Vezi ,Lucriiri de ansamblu", p. 569).
SANDYS (E.), A History of tile Classical Scllolarslzip ... Book V. The
Byzantine Age (530-13150), Cambridge, 1903.

b) Curtile, maleriale folosite §i modul de prezentare

RIRT, Die Buchrolle ... , Leipzig, 1907.

GARDTHAUSEN, Grechische Paliiographie, Leipzig, 1879.
- \ii MARIA VOGEL, Die griechische Schreiber des 1\!Iittelalters und
der Renaissance, 1909 (supliment la Zentralblatt. Bibl. Wesen, XXXIII).
MAZON (Paul), Escllyle, B.L., 1931, Introduction,I-XXXII (manuscrisele
grece~ti, consideratii generale).
PIRENNE (H.), Le commerce du papyrus dans la Gaule merovingienne,
A.I.C.R., 1928, 178 ss.
STHZYGO,VSKI (J.), Eine alexandrinische Weltclzronik, Viena, 1906
(fragmente de pap1rus ilustrate).

c) Limba

DEISSMAN, Die Spracl!e der griechischen Bibel (Theolog. Rundschau,

1912, 339 ss.).
DIETERICH (K.), Untersuchungen mr Geschichte der griechischen Sprache,
B.A., 1898.
!\<IE ILLET (A.) Histoire de Ia langue grecque, 1913.
RENAULD (E.), Etude de Ia langue et du style de Michel Psellos, 1920.

d) Au tori ( Monografii des pre)

BUC:KLER (Georgina), Anna.Comnena, Oxford, 1929.

DHl'ON, t:>ynesius, 1859.

543
DUCHATAUX, Jean Tzelzes ses etudes sur Homere, T.A.R., CTX, 1902,
2,12-277.
- Eustatlw, archeveque de Thessalonique ... , T.A.R., CVIII 143-
-173.
FESTA (N.), Longibardos, D.N., 1931, 101 ss.
FISCHER (W.,), Johannes Xip.hilinos, Patriarch von Konstantinopel,
Plaucn, 188;3.
MITCHISON (Naomi), Anna Comnena, Lonclra, 1929.
PAPADilVIITRIOU, The odor Prodromos, Petcrbourg, 1907.
PETlT, Essai sur la vie et la correspondance des Libanius, 1866.
VAST (H.), Le cardinal Bessarion, 1878.

e) Hagiografia

BHEIHER (L.), Le romaniisme el le realisme d Byzance (d'apres les Yies

des saints), C; ianuarie 1922.
DELEHA YE (H.), Les legendes greques des saint mililaires, 1909.
- Les Saints stylites, Bruxelles, 1923.
HEISENBEHG (A.), Johannes Batatzes der Barmherzige, B.Z., 1905.
L@PAHEV, Vizantiiskiia J it iii Sviatych, VI II- IX Viekov, V. V., 1910-
-1912. (XVII-XIX).
NORMAN (H.), BAYNES, The Pratum Spirituale, Misc. J., II, 404 ss.
SIRAHPIE DEH NEHSESSIAN, L'illustration du roman de Barlaam et
Joasapil, 1937.

f) Melozii

BOUVY (E.), Poets eli\Ulodcs. Origines du rytlzme lonique ... , 1886.

CHABOT (J.B.), Litteraiure syriaquc, 1934. ·
DUVAL (Hubens), La litterainre syriaque, 1907.
EUSTilATIADI~S, Romanos le 1V!elode et se (Euvres poetiques, E.B,, 1939,
182-253 (in limha greacii).
KRUMBACHER (K.), Die Akrostichis in der griecltischen Kirchen-poesie,
B. Ak.W., 1904.
PITRA (cardinal), I-Iymnograpllie de l'Eglise grecque, Homa, 1867.

g) Muzica bizanlina

E\JSTHATIADES (S.), loan Coucouzelis, E.B., 1938.

GEHOLD (Th.), La musique au moyen ilge (musiqzie liturgique byzantine,
46 ss)., 1932.
HOEG (Carsten), La notation ekphanetique, Copenhaga, 1935.
- Du nouveau sur Ia nmsique byzantine, L'Octoeclws, A.C.E.}3., 1948,
VH, Bruxelles.
THIBAUT (J.), Origine byzantine de Ia notation neumatique de I'Eglise /a-
tine, 1907.
-La musique instrumentale chez les Byzanlins, E.O., 1901-1902,
347 ss.
TIBY (0.), La musica bizantina, Milano, 1938.
TILL YAHD (H.), Handbook of the middle musical notation, Copenhaga,
19~5.
- A musical Study of the hymns of Casia, B.Z., 1911, 402 485.
WELLESZ (E.), Der Stand der Forschung auf dem Gebicte der byzanlinis-
chen Kirchenmusik, U.N., 1936, 729 ss.

544
b) Epopeea

BAUD-BOVY (S.) ~i GREGOIHE (I-1.), Noles snr l'epopee bgiantine, B.

N., 19:>8, 240 ss.
BHEHIER (L.), Un luiros de roman dmts la lilteratnre byzantine, Clermont-
Feuand, 190·1.
GREGOIRE (H.), Digenis Akrilas. The buzanline Epic in History and
Poetry, New York, 19,12 (vezi B.A.B.L., 1947, VI-IX, 28:1 ss.).
- Le lombeau et la date d.• Digenis Jtkrilas, B.N., 1911, 481 ss.
- Aulour de Diglillis Akritas, B.N., 1932, 287 ss.

-i) Teatru.l

BAUD-BOVY (S.), Sur un ,Sacrifice d'AiJrailam" de Romanos et snr l'exis-

t~nce d'un tfzeatre rcligieux ci Byzance, B.N., 19:38, :321 ss.
BREiliEH (L.),.Les miniatures des Jlormilies du moine Jacques etle tlu!d-
lre reli,gieux a Byzance, F.E.P.IVI., XXIV, 1921.
COTTAS (Venetia), Le theatre a Buzance, 1931. ,
- L'in(luence du drame ,Clzristos Posclzdn" sur.l'arl chretien d'Oricnt,
1931.
LA PV\1'\A, Lc raprescniu:ioni ;were mllu leilcralura bizantina ... , Grotta-
ferrata, 1912.
REICH, JJer Nlimus, Berlin, 190i3.
"'"'i
SATI-:L\S Icr>Ofl'X;\'J Sox(y.\ov 7t~pt 'C'o') \hx>po·J xxt r;·IJ~ [l.OUcnxT,;, Bu~'
Z,:ocv·nvw·, Venetia, 1878.
VOGT (A.), Eludes sur le tlu!alre li!JZ(!Iltin, B.~., 1931, :l7 ss., 623 ss.

j) Poezia savanlii

BANESCU (N.), Deux poeleB by:aniins inertiis, Bucure~ti, 1913.

COUAT, La poi!sie alexandrine, 1882. ·
.l'IL\..•\S (P.), Das l!yzw!linische Zwul(silber, B.Z., 1903, 279-323.
- 3:lelrische Afl:klama!ioncrr der BrJzaniincr, B.Z., 1912, 28-51.

k) Lileratura populan!

BEZOBHAZO\', Vizunliisk(ia Skuzania (Conies byzantins ), V.O., I. 117

ss.
GlDEL, Eiwles sur Ia liileralure grccque moderne, 1866.
KRUMBACHER (K.), J!iticlgricclzisclw Sprichwiirler, B.Ak. W., 1900.

A~'>lASTOS (Miltou V.), Plctlw's Caleudarand Liturgy, D.O.P., 1948, IV,

185 ss.
BEHTHELOT ('\1.), La Clzimie au Jvlo!Jcn Age, 3 v., 1893.
BORfUE KNOS, Gemiste Pletlwn ei son smwmir, B.L. (Lctires d'itumani!e,
1950, 97 ss.).
I'3HEIHEH (Emile), lfisloire de Ia philosophic, I, L'Anliquilc cl le 1".ioycn
Age, ed. 2, 1918.
--" Ibid., Fasc. snplim. La pltilosophie byzantine, de TATAKIS, 1949
(prefa·p. de Emile Brellicr).
- La philosophie rill Nlo!Jelt Age, E.H., 1937.
BLOCH ())., ByzantiHische 1'viedizin ... , Berlin, 1902.
BHUNE:T (F.), (Euor~s mediwles d' :l.lexandre de Trallcs, I, 1933.

35=c.115 545
GUILLAND (H.), Essai sur Niceplwre Gregoras, 1926.
JUG IE (M.), Georges Schplarios, professeur de philosopl!ie, A.C.E.B., Roma,
YI, 1936, I, 4R2-404.
JlJGlE (M.), La polemique de Georges Scholarios contre Plethon, B. N .•
1935, 517 ss.
OUSPENSKY (Th). Le woces d'beresie de .Jean Ilalos, I.H.I., 1R97, H.
STRZYGOWSKI (J.), Der Bilderkreis des griechischen PhysiolofJUs, B.A.,
II, 1890. .
VALDENBERG, La philosophic by:antine aux IV ct V siccles, B.N .•
1927, 237 ss.

3. lmatiimlntul

BREI-TIER (L.), L' Enseignemcnt superzeur a Constantinople dans la der-

nicre moilie du XI siecle, l{.{.E., 189(), 97 ss.
- Notes sur l'Enseignement superieur a Constantinople, B.N., 1926,
73-94 si 1927-1928, 13-28.
- L' ens~ignement class ique ell' enseignemenl ;eligieux (J IJyzance, R.P .P. s.,
1941, 34-69 ..
COLLINET (P.), Ilistoire de /'Ecole de droit de Beyrouth, 1925.
CONYBEAH.E, A.nanias of Shirak, B.Z., 1897.
FUCHS (F.), Die hoheren Schul en uon R.onstantinopel im 1Vlillelaller., B.A.,
VIII, 1926.
GUTEHBOCK, Byzanz und Persien, Berlin, 1906.
HARHENT, Les ecoles d'Anlioche, 1898.
HEISENBERG (A.), Apostel:kirche, Leipzig, 1908.
HUSSEY, Church and learning in the Byzantine Empire (867-1185 ),
Oxford, 1937.
KUGENER (M.),Les brimadesaux JVC et ye siccle, Liege, 1905 (ext. Rev.
Un., Bruxellcs).
MARIN, Les moines de Constantinople ... jusqu'a Plwtius, 1897.
PETIT DE JULLEVILLE, L'Ecole d'Athenes, 1868.
SCHISSEL (0.), M.arinos von Neapolis und die neuplatonischen Tugenden,
B.N., I, 1928.

4. ARTA BlZANTINA

a) Lucrari ca caructer general

BHEHIER (L.), !}art buzantin, 1924.

a
-De l'arl antique l'art medieval, in H.G.A., , 354-465, II, Art roman.
- La renovation arttstique sous les Pall!ologues et le mouvement des
idees, M.D., II, l ss.
DALTON (Ch.), Manuel d' 1lrt byzanlin, 2 v., ed. 2, 1925.
DUTHUlT-YOLBACH, Art lJi!zantin, i9:33.
Exposition d'art byzantin de 1931 (Catalogue de I'), pref. de Ch. Diehl.
LE.l\tffiHLE (P.), Le Style byzantine, 1943.
MILLET (G.), L'arl byzantin In A. MICHEL, His/. de !'"'lrt. .. , I, 127-
301, 1905.
- L'art chreliw d'Orimt, dn milii'u du X ue au milieu du XV" siecle
(aceca~i luer:1rc, III, 928-952), HI08.

546·
 b) liionogwfii (Om!}e §i rcgiuni)

BERTAUX, L'art dans I' Italic meridionale, 1H04.

DIEHL (Cl1.), L'art by::antin dans I' Italic meridionale, 1894.
- Ravenne (V.A.C.), 1903.
- 1'enise (V.A.C.), 1915.
DIEHL (Cll.), Palerme et Syracuse (V.A.C.), 1907.
MILLET (G.), Les monasteres et les egliscs de Trebizonde, B.C.H., 1895,
419 ss.
- Le Jtlonastere de Daplmi, 1899.
- Recherches dl! Nlont-Atlws, B.C.H., 1905, 123 ss.
- A1onuments byzantins de M~istra, 1910.
:SCH!\HTT (Th.), •. Kahrie-Djami, I.R.r., XI, 1906.
STUHCK, Mistra, Viena ~i Leipzig, 1910.
STHZYGOWSKI (J.), L'ancien art clm!tien de Syrie (pref. de G. Millet),
1936 .

.c) Origini

-GHAPOT (V.), Lcs desliw!es de l'hellenisme audela de l'Euphrale, JIII.S.A.F.,

1904.
-GUMONT (F.), Fouilles de Doura-Europos, F.E.P.M., XXVI, 1923.
DUMESNIL DU BUISSON, Les peinturcs de Ia Synagogue de Doura-
Enropos (prefatii de: G. 1\Iillet), Homa, 1939.
GRABAH (A.), Plolin elles origines de l'estlu!liqnc medieuale, C.A., I. 19-i5.

<!) Ad1itectuia

EBERSOLT (J.). 111onuments d'architeclnre byzantine, 1934.

- Sainte-Sophie de Conslanlilwple, etude de topographic d'apres Ies
,Ceremonies·•, l910.
- ~i THIEHS, Les eglises de ,Constantinople, 1913.
1GRABAR et DUPONT-SOMMER (La callledrale d' Edesse d'apres une
ltgmne syriaque ), C.A., II, 19·17.
MILLET (G.), L'Ecole grecque dans l'arclzilecture byzantine, 1916.
tlA;\'lSA Y (W.) ~i miss BELL, The thousand and one Churches, Londra,
1909.
'SOT IRIU (G.), A! 1tc~:hwxptcr-rtxvtxo:t ~o:crt?-txal "r'ij<;; EAI.a~o<;;,Atena, 1931.
-A! xpw-rtzvtxal 0'ij~xt --:Y,.;; 0e:cra),(a:;;, Atena, 1930.
:STRUCI{ (A.) Die millelbyzanlinische Kirchen, A.:\f., 1906, 79 ss .

.e) Sculptura

iBREHIER (L.), Elndes sur l'l!istoire de Ia sculpture byzantine, l\I. Scien.,

3, 1911.
- NouiJelles'.recfzerclzes suf l'histoire de la sculpture biJzanline, M. Scien.,
9, 1913.
-La Sculptnre et les Arts minenrs /Jyzantins, 1936 (H.A.B., Ch. Diehl).
!PICARD (Ch.), La Sculpture antique •.. , II, cap. 3, Origines de Ia sculpture
byzantine, 1925.
SOTIRIQU, leones byzanlines en relief (in limba grcaca), l\II.K., 125 ss.
_'XYNGOPOULOS, l?.elie{s :(ranco-byzanlins d'Athenes (Ephemeris arch.,
.1932, 69 ss.).

547
f) Mozaicul i;li rictura mumlii.

BREHIER (L.), Les mosaiqucs a fond d'azur, R.E.B., III, 20 ss.

CLEDAT (J.), Le monastere et Ia necropole de Baouit, 3 v., Cairo, 1904-
1916.
DIEHL (Ch.), La peinture byzantine (II. de l'Art byz., Ch. Diehl), 1933.
' - Monuments chrt!tiens de Salonique, 1918.
- L'eglise et les mosaiques du couuent de Sainl-Luc en Phocide, 1889.
GRUNEISEN (de), Sainte-Mafie-Antique, Roma, 1911.
JERPHANION (de), Les eglises rupestres de Cappadoce, 2 v., 3 atlas, 1925-
1942.
MILLET (G.), Les monuments de l'Atlws, I, Les peinlures, 1927.
- ~i TALBOT RICE (D.), Byzantine Painting at- Trebizond, Londra,
1936.
MURATOFF (P.), La peinture byzantine, 1928.
SCHMITT (Th.), Panagia Angeloktistos (Cipru), J.R.J., XV, 1911.
WHITTEMORE (Th.), The Mosaics of Hagl!ia Sofia at Istanbul, I, Narthex,
Oxford, 1933.
- ID., II, Southern Vestibule, Oxford, 1936.
- lD., III, The Imperial Portraits of the South Gallery, Oxford, 1945.
- L'etat actuel des recherches dans le monastere de Chora a Constanti-
nople, A.C.E.B., Bruxelles, VII, 1948.
WCLFF, Die J{oimesis J{irche in Nicaed und ihre 1\;fosaiken, Strasbourg,
1903.
XYNGOPOULOS (A.), To xcd:lo:ALxov "t"1)c; Mov7)c; "t"OU Al)("t"6[LoU ev 8e:G-
:x:Aovlx1) xed "t"o /i;v I)(U"t"{:ilj;1)cpL3o"t"(J.l'J, Alena, Deltion, 1929.

g) Iconografie

BREHIER (L.), J/ Art Clm!tien. Son developpement icono{fraphique, ed. 2,

1928.
- La sculpture iconographique dans les eglises byzantines, B.H.A.R.,
XI, 1925.
-.- Les visions apocalytiques dans l'art byzantin. (Ext. din Aria §i arheo-
lo{fia ), Bucure~ti, 1930.
GRONDIJS (L. H.), L'icono{fraphie byzantine du Crucifie mort sur la croix,
Leyde, 1941.
MILLET (G.), Recherches sur l'iconograp/Jie de l'Evan{file aux xzve, xve
et X VIe s ... , 1916. ,
-/}Ascension d'Alexandre, S., 1923, 85 ss.
STEFANESCU (J. D.), L' Illustration des liturgies dans I' art de Byzance .. • ,
Bruxelles, 1936.
TISCHENDORF, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1865.

h) Portrelul

BREHIEH (L.), Le portrait dans l'arl byzantin, Formes, XXXI, 1933,

344 ss.
LAMBROS (Sp.), A~UX<il[LI)( ~U~()('I"t"LVW'I l)(l)ToXp()("t"6p<il'l (Album des empe-
reurs ), Atena, 1930.
MILLET (G.), Portraits byzantins, H.A.C., 1911.
WHITTEMORE (Th.), A portrait of the Empress Zoe and of Constantine
. IX, B.N., 1948, 223 ss.

54~
i) Miniatura

BORDIER (H.), Peinlures des manuscrits grecs de Ia Biblioiheque Nalionale,,

1&83.
BUCHTAL (H.), The miniatures oflhe Paris Psalter (Paris, g1·. 139), Londra,
1948.
E.BERSOLT (J.), La Aiiniatqre ~yzantine, 1926.
GRABAR (A.), Nliniatures byzantines de la Bibliotl!i!que Nationale, 1939,
(mariri).
LASSUS (J.), Les miniatures byzantine du ,Livre des Hois", M.A.H.,
1928.
OMONT (H.), F!lc-similes des miniatures des plus anciens manuscrits grecs
de la Bibliolheque Nationale (s. VI- XI), 1902.
- Evangiles avec peintures byzantines du Xle siecle, 1909.
OUSPENSKY (Th.), L'Octateuque de la Bibliotlleque du Serail a Constan-
tinople, I.R.I., 1912.
WILLOUGHBY (H. H.), Codex 2400 and its miniatures (Rockefeller. Me.
Cormick Mss., Chicago), A. Bull., XV, 1, 1933.

j) Artele minore

ALFOLDI, L'aigniere d'or de Saint-Maurice en Valais, A.C.E.B., VI, Paris,_

1948.
BREHIEH (L.), Le coffrel byzantin de Reims et les coffrets d'invoire d rosettes,
G.A.B., 1931.
CHAHTHAIHE, Le tresor de la cathCdrale de Sens (1\Jiemoranda, Paris, s.d.)-
~i R,A.C., 1911.
EBERSOLT (J.), Les arts somptuaires de lJyzance, 1923.
LAUEH (Ph.), Le tresor du ,Sancia Sanctorum" a Rome, F.E.P.M., XV,
1906.
MILLET (G.), Broderies religieuses de style byzantin 1947.
MOLINIEH (E.), Histoire generale des arts appliques a l'industrie. I, Les
ivoires, 1896. II, L'or(evrerie ... , 1904.
SCHLUMBEHGER (G.), Melanges d'arclu!ologie byzantine, 1895.

5. Expansiunca artei Mzantine

a) Orient

EUSTACHE DE LOHEY, Les mosa1ques dn VIlle siecle dans Ia mosquee

des Omeyades a Damas, Cahiers d'art, I'V, 1929.

JERPHANION (G. de), Les miniatures du manuscrit syriaque n 559 de

Ia Bibliotheque Vaticane. Cetatea Vaticanului, HJ30 (J.S., 1940, 145 ss.).
STRZYGOWSKI, Amra und seine Malerein Zeit. f. bildende Kunst),
Viena, 1908.

b) Occident

BERGER (S.), De la traditions de l'art grec dans les manuscrits latins des
Evangiles, M.S.A.F., LII, 1891.
BOINET (A.), La miniature carolingienne, 1913.
BORCHGHAVE (C. de), De !'influence des arts orientaux dans nos regions-
au Moyen Age (Bull. Soc. Archeol. ), Bruxelles, 1948.

5r49
 BOUILLET, L'Eglise et le tresar de Conques, Hodcz, 1905.
BREHIER (L.), L'art en France, des inoasians barbares d l'epoque nmane,
1930.
- Le Style raman, 1941.
- Les eglises d'Aquitaine d caupolcs et l'arigine de leur architecture,
J.S., 1927.
- Ivaires chretiens de Ia region de ~riaude, A. Br., XX, 1939, 19 ss.
EBEH.SOLT (J.), Orient et Occident. Influences byzantines et orientales en
France, 2 v., 1928-1929.
FOCILLON (H.), Arl d'Occident, 19:18.
- Peintures romanes des eglises de France, 1938.
GHOUSSET (R.), Ilist. de /'Orient latin. L'art roman el /'art gathique, in
H.G.M.A., IX, 1945.
HILL (G.), History afCypms, III, The fine arts, 1117 s., Cambridge, 1948.
LEINDINGER (G.), Das sogenannle Evangeliarium Kaiser Otto III, Miin'-
chen, 1912.
LEITSCHUCH, Geschichte der Karolingischen Malerei, Berlin, 1894.
MALE (E.), Rome et ses vieilles eglises, 1943.
- L'art religieux dtz Xlle siecle en France, 1922.
- L'art religieux de Ia fin du Moyen Age en France, 1908.
MERCIER, Les Primilifs franr-ais. La peinture clzmysienne en Baur-
gogne . .. , 1932.
MERIMEE (P.), Etude sur les arts au Moyen Age, 1841.
MUNOZ (A.), L'art byzantin d /'Exposition de Groltaferrala, Roma, 1906.
REY (H.), Le sanctuare paleochretien de Ia Daurade d Toulouse.
STHZYGOWSKI (J.), Der Dam zu Aachen, Leipzig, 1904.
\VESTWOOD, Fac-simile of Miniatures and Ornaments in Anglo-Saxon
and I rich Manuscripts,· Londra, 1868. ·
WOODRUF (Helen), The Iconography and Date of the Mosaics of La
Daurade, A. Bull, XIII, 1931, 81-104.

·C) Slavii

L'art byzantin chez les Slaues, doua. cuiegeri dedicate memoriei lui Th.
Uspensky, I, Les Balkans, 2 v., II, L'ancienne Bussie et les Slaves ca-
tholiques, 2 v., 1932 .
.ALPATOFF, La Trinite dans l'art byzantin et l'icone de Roublev, Paris,
1927.
EBERSOLT (J.), Fresques byzanlines de Neredilsi, F.E.P.M., XIII, 1906.
GRABAR (A.), Les influence orientales dans l'art des Balkans, 1928.
- La peinture religieuse en· Bulgarie, 1928. ,
- L'l:glise de Boiana, Sofia, 1924.
KONDAKOV (N.P.}, Jkonografiia Gospoda Baja i Spasa naehego Iisusa
Christa, Petersburg, 1905.
- lkonografiia Bogomateri, 2 v., 1914-1915.
-LATHOUD (D.), Le theme iconographique du ,Pokrov" de Ia Vierge, M.
0., II, 302 ss.
l\lACULEVIC, Argenterie byzantine· en Russie, M.O., II, 292 ss.
MILLET (G.), L'ancien art serbe. Les Eglises, 1919.
NEKRASOV, Les fronlispices architecturaux dans les manuscrits russes .• . ,
M.O., II, 253 ss. ,
,OKUNEV (N.), Monumenta arlis Serbicae, 4 albume, Fraga, 1928-1932.
PETROVIC, La peinture serbe du moyen age, Belgrad, '1930.
REAU (Louis), L'art russe, des origines a Pietre le Grand, 1921.
STRZYGOWSKI (J.), Die Miniaturm des serbischen Psalters, Vielia, 1906.•
d) j't'irile RonH!ne

Curtea Domneasca din A.rge~, Hucure~ti, 1947, B.C.M.I. (lucrare co!ectiva)'.

GHIKA-BUDESTI, Evolufia Arclziteclurii 111 Mwztenia, I, Bneure~ti,.
1947.
HENRY (P.), Les l:glises de la Afoldavie du nord, des origines a la fin du
XVJe siecle, Paris, 1930.
IORGA (N.) ~i BAL~; L'art roumain, Paris, 1922.
- Les arts mineurs en Roumaine, Bucure~ti, 1934.
~TEF ANESCU (J.D.), L'evolulion de la peinture religieuse en Bucoviiu
et en Moldavie, Paris; 1927. ·
- La peinture religieuse en Valacl!ie el en Transylvanie, Paris, 1932~
TAFHALI (0.), Monuments by:::anlins de Curlea-de-Arge~, Sofia, 1927.
- L-e tresor byzantin et roumain du monastere de Poutna, Paris, 1925.
 lnibliografie complementadi

'G.EXERA.T.JITA'J_'I (Periodice-Oongrcse-RepJrtorii)

Byzantinische Forschungen, Amsterdam, lnceplnd cu 1966.

:Duml:Jarton Oaks Papers, Cambridge Mass., incep!nd en 1941 . . . DO P
Jahrhuch clcr iisterreicllischen byzantinischen Gcselschaft, Viena, ince-
plnd cu ·1951.
Travaux et Memoires (Centre de recherche d'hist. ct civilisation hyzan-
tincs, Paris), incepind en 1965... Trau. 1Uem.
Vizantiskij Vrcmcnik, serk nona, Moscova, inccpind cu 1947 .
.Zbornik Hadova Vizantoloskog Instituta (Culegere de lucrari ale lnsti-
tutului de Studii Bizantine), Belgrad, inceplnd cu 1952 .
. Actes des Congres inlernationaux des etudes byzantines:
VI. Paris, iunie-aprilie 1948 (Acfes, 2 vol., Paris, 1950-1951).
VII. Bruxelles, august 1948 (Acles, in BN, 1949 ~i 1950).
VIII. Palermo, aprilie 1951 (Acles in SBN, VII-VIII, 1953.
IX. Thcssalonic, aprilie 1953 (Actes, J-Ill, Atena, 1955, 195G, 1958).
X. Istanbul, sept. 1955. (Actes, Istanbul, 1957).
XI. Milnchcn, sept. 19'58 (Acles, 3 vol., iVHinchen, 1958, 1960, 1961).
XII. Ochrida, sept. 1961 (Actes, 2 vol., Belgrad, 1963, 1964).
XIII. Oxford, sept. 19GG (Acles, Lonclra, 1967). ·
.Dix annees d'r'ludes byzaniines. Bibliographie iniernalionale:
1939-1948, Paris, 1949 (Rcpertoar pe tllri ~i discipline).
,DOLGEH (F.) l?i, SCHNEIDEH (A.-M.), Byzanz, Berna, l952 (Bibliografie
ar;alitica a lucrarilor clcspre istorie,, li.teratura ~i limJJa, aparute lntre
ahii 1938-1950).
·DOLGER (F.), Regeslen der Kaisemrkunden IV- V (11'82-1453), Mlin-
chen, 1960, 1965. ·
·GRUMEL (V.), Regestes des actes dn palriarcal byzautin II- Ill (715-
1206), Cllalcedon-Pa;·is, 1936, 1947.
Rcallexikon der Byzanlinislik (dir; P. \Virth), Amsterdam, incepind cu
1969.
Reallexikon fiir Antike und Chrislenlum, Stuttgart, in curs, inccpind cu
1950.
SORLIN (I.), Les recherches sovietiques sur l'l!isloire byzai!tine (B.ulletin
analitic al Trav. lvUzn. ).

IZVOARE

.AGATJ-ILl>,S, IIisloriarwn libri qainqae, rec. n. Kcydcll, Berlin, 1967.

Anonyme, Expositio totins mundi et gentium, cd. J. Roug6, f'aris, 19Bil
(cu tr. fr. ~i note).
 Athos (Acies de 1'). Coll. ,Archives de l'Athos", dir. G. Millet-'- :P. Le- ·
merle. III. Aclcs de Xeropotamou, ed. J. Bompaire, :Paris, ·196<!.
IV . .ll.Cies de Dionysiou, ed. N. Oikonomides, :Paris, 1968.
- Aus den Schaizkammem des heiligen Berges, eel. F. Dillger, Miinchen
1948.
- Sechs byzantinische Praklika des 14. Jahrh. fiir das Atlwskloster lberon,
eeL F. Diilger, Miinehen, 1949.
BARLAAM le Calabrais, Epistole greche, ed. G. Schiro, :Palermo, 1954.
Basilit~orum libri LX. Series A : Textus. Series B: Sclwlia, edd: Schel-
tema ~i Van den \Val, Groningen, 1955 ~i urmat. (text grec.).
Beltlwndros et Chrysantza, ed. Kriaras (,Homane de cavalerism hizantin"
in greaca), Atcna, 1955.
BES'SAHION (cardinal), texte reunite de L. Mohler, Aus Bessarions
Gelellrtenkreis, A blwndlungen, Reden, Brie[e . .. , Padcrborn, 1 !l42.
CABASILAS (Nic.), Explication de Ia Divine Liturgic, Paris 2 , 1967 (text,
trad. fr., note).
Catalogus codicum astrologicorum graecorum, 12 vol. apiirutc, Bruxelles,
18\18-1936.
Chronique de ]}force, trad. din limba grcaea de I-I.E. Lurie!". Crusaders as
Conquerors, New York- Londra, 1964.
CODINUS (Pseudo-), Traite des Offices, ed. J. Verpeaux, Paris, 1966 (en
tr. fr. ~i note).
CONSTANTIN VII Porfirogenetul, De administrando imperio, cd. G.
· Moravcsik, Washington2 , 1967 (tr. engl. de R . .J.I-I. Jenkins). Com-
mentary, de Dvornik ~i al., Londra, 1962.
- De thematibus, ed .. A. Pertusi, Cetatea Vatica1wlui, 1952 (cu coment.).
CONSTANTIN, episcop de Tios, Discours sur l'im;ention des reliqves de
sainle Eupllemie, ed. F. Halkin, Euphemie de Clzalcedoine, Bruxclles,
1965. ..
CYDONES (Demetrius), Correspondance, cd. R.-J. Loenertz, 2 vol., Ce~
tatea Vaticanului, 1956, 1960.
Digenis Akl·itas, ed. J. Mavrogordato, Oxford, 1956 (tr. engl. ~i coment.).
DOUKAS, Historia turcobyzanlina, ed. Y. Grecu, Bucure:;;ti, 1958.
EUSE13IU DIN CESAH.EA, Histoire ecclcsiastique, ed. G. Barely, Paris,
1952-1960, 4 vol., (cu tr. fr.).
EUSTA THIOS din THESSALONIC, La espugnazione di Tessalonica,
ed. St. Kyriakides, Palermo, 1961 (tr. ital. de V. Rotolo).
GHEORGHIOS PIS IDES, Poemi e panegirici epici, ed. A. :Pertusi, Ettal,
1960, (cu tr. ital. ~i coment.).
GHIGOHE PALAMAS, Opere complete (in greacii), ed. :P. Chrestou, Te-
salon\c, 1962-1968, 3 vol, apiirute.
GUILLAUME JYAPULIA, La geste de Roberl Guiscard, ed. M. M:atllicu,
Palermo, 1961. ·
lOAN HRYSOSTOM, Huit catecheses b,aptismales, ed. A. \Venger, Paris,
1957 (cu tr. fr. ~i note).
IOAN CLIMACHOS, Scala Paradisi, ed. P. Trevisan, Torino, 1941 (tr.
itat).
lOAN DIN EFES, Hisloriae ecclesiasticae pars III, tr, lat. de E. \V.
Brooks, Louvain, 1936.
KOSMAS INDIKOPLEUSTES, topographic chrelienne, t. I, Intr., text,
trad., il., de W. Wolska-Conns, :Paris, 1968.
PALLADIUS, Tlze Lausiac History, ed. C. Butler, 2 vol., Cambridge, 1898,
1004.
PAUL SILENTIARUL, Epigrammi, ed. G. Viansino, 1963 (tr. it., cm.nct.).
P.HRANTZES, vezi SPI-IHANITES.

553
PIEHHE DE S ICILE, (Hisloirc des Paulicicns), ed. ~i tracl. In Trav. 1\Um.
IV. 1970.
PHOGOPIUS din GAZA, Epi:;tt~lue et declamalioncs, cdd. A. Gan.ya ~i
H.-J. Loenertz, Ettal, 1963. ·
ROMANOS MELODGL, Ilymncs text, tr., note de J., Grosdidier de Ma-
tons, Paris, 1965-1967, 4 vol. api\rute.
SOZOMEN, l<.irsclzcngeschichle, ed. J. Bidez, Berlin, 1960 (text grec.).
SPHHANTZES (Georges), JYJemoires (gree), ed. V. Greeu, Ducure~ti,
1966.
SUIDAS, Le:rikon, eel. A. Adler, I-V, Leipzig, 1928-1938.
Synaxairc: Le Typicon de la Grande Eglise. Ms. Sainte Croix n 40, ed.
lVIatcos. Inlr., text, trad., note, tomuri I-ll, Homa, Hl62-1fl63.
THEODORET, Kirchen.gescllichte, edel . .L. Parmentier ~i F. Scheidweiler,
Berlin 2 , 1954.
TOHNIKES (Georges ~i Demetrius), Letires el discours, ed. J. Danouzes,
Paris, 1970.
TZETZES, Ilistoriae, rec. P. Leone Neapole, 1968.
Vie cle s. C!]rille le Pllileote ( + 111 0), ed. St. Sargologos, Bruxellcs; 1964.
- de s. Elie le Jeune, eel. Rossi-Taibbi (G.), Palermo, 1962.
- de sic~ Hzzpl!emie de Chalct!doine, eel. F Balkin, Bruxelles, 1965,
-des. Germain l' hagiorite, ed. P . .JoannouA.B, 70,1952, p. 50-114.
- des .•~!arcell 'AcemCLe( +
484), ed. G. Dagron, A B, 86, 1968, p ... 71.-
. 1-321. .
- de s. Nici!plwre de Medikion ( +813), ed. F; 'Balkin, AB, 78, 1!!130,
p. 39t1-430.
-de s. Nicetas patrice ( +
836), ed. D. Papachyssanthou, Trav. 11-Um.,
3, 1986, p. 31Hl-:l51.
-lie s. Pierre d'Ailoa ( +
8i37), cd. V. Laurent, Bi"llxelle, 1956, ~i 1958
(douil reeenzii).
-des. Romylos, eel. F. Balkin, BN, 31 t961, p. 111-147.
- de s. Spyridon l:u. de Trimillwnlc, eel. Vnn de Ven, Louvain, Hi53.
- cle s. Symeon le Fol, ed ..J. Hyden, Cpsala, 1963.
- des. Symeon le Stylile lc Jeune (521-51!2), eel. P.Yan de Vcn, Hrnxclles,
1962.

LlJCRAHI DE ANSAJ\IBLU
1. lstnrii politice ~~ S()('ial e

BAYNES (1-I.-\V.)- ~i al., R!!zanlium. An introduction to East Roman Ci-

IJilisation, Oxford, 1948.
Cambridge l'dedieval Hislol!J (The). lV. The Bywntine Empire, 2 vol.,
Cambridge, 1966-1967 (refacerc completii a euitici din 1923).
HAUSSIG (H.W.), Rnltt~rgeschicllte von Byzam, Stuttgart, 1959.
MORAVCSIK (G.), Byzontinoturcica I - JI, Berlin2 , 1958.
OSTROGOHSK I (G.), Gesdticllte des tyzantinischen Moates, l\llCmhcn 3 ,
1963 (in prezcnt, eel mai bun manual).
STEIN (E.), !Iistoite du Bas-Empire. 1: De l'f.'tul un;ain ill'f:'tallynmlin,
BRUGES, 1959; II: De Ia disparilion de I'Empire <l'Occidcnt a Ia mort
de TModose, l'uris, 1949. '

AHHWELLER (Hrl. Glykatzi), Iiechercllcs sur l'adminidration de l'urpiu:

h!Jzanlin atzx lX -Xl s . , ECii, 84, 1960, p. 1-111.
ALEXANDHE (P ..T.), The Paliiauh Niaphoivs of C0nstanlinople, 0::!<-
ford, (cuprin<le pcrioada iconoclasUi).

554
BABJNGER (Fr.) lviehmed der Eroberer, Milnchen, 1953; tr. fran~aise:
.Mahomet le Conqw!rant, Paris, 1954.
BAHKER (J.- W.), lvianae/ II Paleologus (1391-1425 ), New Brunswick,
1969. .
BOSCH (Ursula), Eaiser Andronikos lli Palaiologos, Amsterdam, 1965.
CAPIZZI (C.), L' Imperatore Anastasio I, Rom a, 1969.
GEANAKOPLOS (D.J.), Emperor Michael Palaeologils and tlte West, Cam-
bridge, Mass., 1959.
GOcBEHT (P.), Byzance avanll' Islam. I: Byzance et !'Orient solts les succe-
seurs de .Justinien. 1I1: Byiance et les Francs; II, 2: Bywnce- et
Cartlwnge, :l vol.,Paris, 1951-1965.
GUILL\ND (H.), Recherches sur les institutions byzantincs, 2 vol., Berlin,
19fi7.
LAMJ:I'lA (P.), Comneni e Stau(er, 2 vol., Homa, 1955-1957.
NICOL (D.JVI.), The Byzantine Family of l{antakouzenos., Washington,
19118.
HUBIN (B.), Das Zeitalter .Justinians, I, Berlin, 19600<
RUN{:llVIAN (St.), A History of the Crusades, 3 vol., Cambridge, 1951-
1954.
SETTON (K.M.) ~i al., A 1I istory of the Crusades, 2 vol., aparute, Phila-
delphia, 1955-1962.
STOCKMEIEH (P.), Leo I. des Grossen Beurteiltmg der kaiserlicllen Reli-
gianspolitik, Miinchen, ~ 959.
STRATOS (S.), Byzance au V ne siecle (in greaca), Atena, 1965-1969,
R vol.
VASILIEV (A.A.), .Justin the First, Cambridge, Mass., 1950.
- Buzancc elles Arabes, II, 1 *i 2: La dyrwstie macedonienne, Ed. franeeza
(CBHB), Bruxelles, 1950, 1968.

4. Aniologii ~i cule!JCri de artieole

GHABAR (A.), L'Art de Ia fin de l'Antiqnile el du Moyen Age, 3 vol.,

Paris, 1968.

4. Georagfia Imperiului Dizantin

HONIGMANN (E.), Die Osigrenze des byzanlinisclle Reiches (363-1071),
Bruxelles tcCBHB), 1935.
PHIL IPPSON (A.), Die griechische Landsclla(ten, I- III, Frankfurt/
Main, 1950-1952.

CARTEA INTti- VIATA PAHTICULARA

1. Familia

CONSTANTELOS (D.), Byzantine Philanthropy and social welfare, N.

Brunswick, 1968.
HADJINIKOLAOU-MAHA VA {A.), Recherches sur Ia vie des esclaves
dans le monde bynzantin, Atena, 1950.
KOPSTEIN (H.), Zur Sklaverei im ausgehenden Byzanz, Berlin; 1966.
KOUKOULES (Ph.), BJ~ocvnvwv fjlo; xoc~ 1tOA~'t'~cr11-6<;, 5 vol. ~i un
sup!iment, Atena, 1948-1952 (Lucrarea cea mai completa, despre
,. via~~ de zi cu zi" bizaritina de-a lungul secolelor).

'555
2. imtJilraJ.ii

GUILLAND (H.), Etudes byzantines, Paris, 1959 (stmlii·J, II, XI).

CAHTEA A DOUA- YIATA UHBANA

il. Ccnst:m tinoJllll

GUILLAND (R.), Etudes de iopograplzie byzantine, Berlin, 1969, 2 vol.

JACOBY (D.), La population de Constantinople a l'epoque 'byzantine, BN,
31, 1960, p. 81-109.
JANIN (R.), Constantinople byzantin , Paris 2 , l 964. ID., La geographie
eccU!siastique de /'empire bytzantin, Paris 2 , 1967. ~
MANGO.(C.), The Brazen House, Copenhaga, 1959 (studii despre vesUbulul
Marelui Palat).
MAHTINY (G.), ~i a!., The Great Palace of the byzantine Emperors, Oxfors,
1947.
MA YE:R (R.), Byzantion, Konstaniinople, Istanbul, Viena, 1943 (studiu
genetic de geografie urbana). '
SCHNEIDER (A.-M.), J{onslantinopel. Gesiclzt und Gestalt einer gescllichl-
lichen W eltmetropole, Mainz-Berlin, 1956.
TALBOT RICE (D.), The Great Palace of the Byzantine Emperors, Edin-
burg, 1958.

2. Ora~e de provincie

AGNELLO (G.), Palermo bizanlina, Amsterdam, 1969.

BON" (A.), Le Peloponnese byzanlin jusqu'en 1204, Paris, 1951.
- La Moree franque. Recherches historiques, topographiques et archeolo-
giques (1205-1430), Paris, 1969.
CLAUDE (D.), Die byzantinisclze Stadt im 6. Jalzrhundert, Miinchen, 1969.
DOWNEY (G.), Ancient Antioclz, Princeton, 1963.
Grece (,Guides Bleus"), Paris, 1967 (Documentare temeinica).
KIHSTEN (E.), 'Die byzantinische f:Jiodt, AGEE XI, 1958 (V. 3).
LEMEHLE (P.), Philippes et Ia Maccdoine orientale d l'epoque chri:lienne
el byzantine, Paris, 1955 (un vol. ~i un album).
PETIT ,(L.), Libanius et al vie municipale a Antiocl<e .au IV s., Paris, 1955.
ZAKYTHJNOS (D.),' Le Despotat grec de ]I,!Jori:e. II: Vie el Institutions,
Ateua ,1953.

CAHTE.-\ A THt:IA- VIATA ECOJ'\OMICA

1. Agrieultura

·JACOBY (D.), P!lenomi:nes de demogiaphic JUiule y Eyzonce ou:r XIII,

X IV et XV s., in ,Etudes ct Hechcrches de l'Ecole pr. des Hautes
Ettldes", VI sect., 5-6, 1962, p. 161-186.
LEMERLE (P.), Esquisse pour zme bistoiJe agraire de Byzance, Iilf," 219,
1958 32-74; 254-284 ~i 220 1958, 43-94.
OSTROGORSK'Y (G.), Quelques protUmes d'hiotoire de Ia paywnnerie
byzantine, Bruxellcs (CBHB ), 1954.
ROUILLARD (G.), La vie rurale dans /'empire tyzantin, -Paris, 1953.
SVQRONOS (N.), Recherches sur le cadas!Je tyzcntin. ECH, 1\J5!l, p. 1-
(d"spre caclastrul din Teba).

556
BERTELE (f.), Lineamenli principali della numismalica biumtina in,
Riv. lial. di Numismat., 66- Hl64, p. 31-118.
GOODACHE (H.), A Ilandbook of tile coinage of the Byzantine Empire,
Lm1dra, 1937:
GRIEHSON (PH.), The Debasement of tlze !Jezant in the Xltl! CeJtiury, BZ,
47, 1934., p. 37fi-3\Jl.
- Bibliographie numismaiiqzze, Hruxclles, 1966.

3.Comer!lll cu ·Extremul Orient

PIGULEVSKAJA (N.), Byzance sur les routes de l' Jn'de: Conlrilllllion

a l'liistoire du commerce de Byzance avec l'Orient dn I Y au Y I I s.,
Moscova-Lcningrad, 1951 (ln rusii).

4. CouAerjul J\!IcdHerane!"an

BORSARI (S.) Sludi .mlle colonie venczione in Romania ml X Ill ~ccolo,

Neapole, 1966.
BEERS (J.), II commercio nel Jl,fediterraneo alla fine del secolo XFV, In
A.rcllivio stor. di storia ital., 113, 1955, p. 157-209.
LE\VIS (A.-R.), Nallal power and trade in the klediterrancan A .. D. 500-
1100, Princeton, 1951. ·
LOPEZ (R.-S.) ~i HAYMOND (I.-W.), Medieval trade in tl!e Jifedilerra-
nean World, New York, 1955.
LOPEZ (R.-S.), Silk industry in the Byzantine Empire, in Spewlmn,. 20,
1945, p. 1-4:2.
TIIIRJET (F.), La Romanie vcnifiennc au motJen age (XIJ -X~' s.),
Paris, 1959.

CARTEA A PATRA- VIATA SPIRITL:ALA

1. Viata religioasa

DVORNIK (F.), The Photian Schism, Cambridge, 1948; tr. fran<;.: Le

schisme de Photins, Paris, 1950.
FLICHi:: (A.), ~i l\lAHTJK (V.), Hislo.ire de l'J;:glise, t. \II, 1948 (E. Amann
~i A. Dumas); t. VIII, 1950 (A. Fliche).
HAUSHEHH (I.), La direction spiriluelle en Orienl autrefois, Homa, 1955
.JANE\ (R.), .Les Eglises orientqles el les rites oricnlcmx P(1tis4, 19ff.).
LAUHENT (V.), La direction spirituelle a Byzance, REB, 14, 1956, p.
48-87.
MEYENDORFF (J.), Introduction d /'etude de Gregoire Palamas, Paris,
1959.

BAUMSTAI'lK (A.), Liturgic comparee, Chevctogne 3 , 1953.

BORN:ERT (R.), Les commentaires byzantins de Ia Divine Liturgic (A IO-
Cfu), Paris, 1966.
RAES (A.), Introduclio in liturgiam orientalem, Roma, 1947 ..
SAUG.ET (J.M.), Bibliographie des liturgies orientales, Roma, 1962.

557
3 .. Udic,,e ~i icoane
FROLOW (A.), La relique de Ia Vraie Croix. Reclmches sur lc dh;elop-
pement d'un culie, Paris, 1961. ·
GRABAR (A.), L'iconoclasme byzantin. Dossier archeologique, Paris, 1957,
KlTZINGER (E.), The Cult of images iii the age before Iconoclasm, DOP.
p. 83~150.

4. Supvrstitii

MAGOULIAS (H.J.), The Lives of Byzantine saints as sources of dale for

the history of magic, EN, 37, 1967, p. 228-269.

5. J~retiei, enei ~I musulmani

ANGELOV (D.), Le Bogomilisme en Bulgarie (In limba bi.Ilgara), Sofia,

1969.
GAHSOJAN (Nina), The Paulician heresy, The Hague-Paris, 1967.
GOUIL"LARD (J.), L'heresie dans !'empire byzanlin (sec. IV-XII), Trav.
A!em,. 1, 1965, p. 299-324, '
- Le Synodikon de l'Oriodoxie. Edition et commentaire, Trav. 111em., 2,
1967, p. 1-316.
JACOBY (D.), Les quartiers jui{s de Constantinople a l'cpoque byzantine,
EN; 37, 1967, p. 167-227.
KHOURY (A. Th.), Les lhCologiens byzantins et l' Islam (sec. VIII-XIII),
Paris, 1969.
PlJECH (H.-Ch.) §i VAILLANT (A.), Le trait(; contre les Bogomiles de
Cosmos le Pretre, Paris, 1945.
Sources grecques pour l'l!istoire des Pauliciens, Trav. li:Um., 4, 1970 (texte
~i trad.).

CARTEA A CIKCEA- VIATA INTELECTCALA

l. Literatura

a) Lucriiri cu caracter general

BECK (H.-G.), l{irclze und theologisclle Literaiu6 im lJyzantinischen Reich,

lVItinchcn, 1959 (Istoria literaturii rcligioase), precedatii. de o intro-
ducere, as)lpra institutiilor).
IMPELLlZERI (S.), La lelteraillra bizantina, da Constantino agli Icono-
classi, Bari, 1965.

b) Ciirfile, materiale, $i transmilere

BATAJLLE (A.), Les papyrus, Paris, 1955.

DEVl)EESSE (R.), Introduction a l'Ciude des manuscrits grecs, Paris, 1954.
Gesc!ziehte der Textiiberlieferung der antiken und mitellalterliclzen Lilewtur,
2 vol., Ziirich, 1961, 1964 (spec. I, 423 ss.).
RICHARD (lVI.), Repertoire des bibliolheques et des catalogues de mw1uscrits
grecs, Paris 2 , 1958: Supplement I, Paris, 1964.
W ITTEK (M.. ), Album de paUogwpllie grec~ue. Gaud, 1967.

558
c) Limba

BOHL JG (G.), Unlersuchzmgcn zum rhelorichen Sprach[!ebrcmeb de[ Bu-

umlincr, Berlin, HJ56 (dupii l\I. Psellos).
LAMPE (G. W.), A Patristic Greek Lexicon, Oxford, 1961-1968 (pina
1n sec. al VIII-les). ·
TABACUOWlTZ (D.), l;'fudes sur le yrec de Ia basse cpoque, Le!pzig, 194:3.

d) Au Iori (alegerea monografiilor)

BECK (H.-G.), Tlleodoros Metoclliles, Miinchcn- 1952.

MASAI (F.), P/ethon et /e platonisme de 1\fislra, Paris, 1956.
SEVCENKO (I.), La vie inlellectuelle el politiqne cl Buzance sous les pre-
miers Paleoloques, Bruxclles, 1962.
STEPHANOU (Et.), .Term Italos, philosophe el lmmaniste, Homa, 19-19.
VERFEAUX (J.), Niceplwre Clwumnos, !Iamme d'Etat el lmnwniste b!f-
zcmlin, Paris, 1959.

e) Hafiioyrafie

COSTA~LOUILLET (G. da), Saints de Constantinople aux VII1°, IX 6

et X 0 s., BN, 24, 1954, p. 179-2()3, 1153-510; 25-27, 1955-1957,
p. 783~852; de Sicile, ibid., 29-30, 1(,!59-1900, p. 89-173; de
Grece, ibid., ,31. 1961, p. 309-3()9.
BALKIN (F.), Bibliotlzeca liagiographien graeca, Bruxelles2 , 1957.
- Euphemie de Chnlccdoine. Legendes byzanlincs, Bruxelles, Hl65.

f) Poe.:ia religioasa !Ji muzica

FOLLIEfU (H.), Inilia hymnorwn ecclesioe graccae, 5 tomuri,. Vatican,

1960-1966.
'\VELLESZ (E.), A History of Byzantine music and lq;mongrapby, Oxford,
. 1961.

f1) Poezia sa/Janta

DOLGL:H (F.), Die by:anlinische Literalur in der Reinsprachc, Berlin, 1948.

J1.) Romanul

l\IANOUSSACAS (M.l.), Les romans by:antins de chevulerie, REB, 10,

1952, p. 70-S::l.

HUXLEY (G.), Anlhemius of Tralles. A study in later Greek geometry, Cam-

briuge Mass, 1959. -
JOANNOU (P.),. Chrislliche lvlelaphusik im Byzanz I. Die Illztmifwt(on-
lehre des Michael Psellos und Joamzes Jtalos, Ettal, 1956.
LAURENT (V.), introduc. Ia P. TA.NNEHY, Quadrivium de Georges Pachu-
me.e, Vatican, 1940. .
WOLSKA (Wanda). La Topographic chrelienne de Cosmas Indic6pl<";u&tes,
Parh, 1952.

559
3. Ima!lhnlnt
DVOHNIK (F.), Pholills et la reorganisation de I'Acadernie patriarcale,
AB, 68, 1950, p. 108-125.
LEME.l~LE (P.), Proffesseurs et eli!ves a Constantinople au xe s., A ICR
(comunicare din dec. 1969, aparutii in 1970).
4. A rUt' llizant inl\
a) Lucriiri cu• caracter general

DEL VOYE (Ch.), L'art byzantin, Paris, 1967.

LAZAREV (V.), Storia della pittura bizanlina, ed. ital., Torino. Hl67.
Reallexikon zur byzantinischen Kunst, hrsg. von K. \Vessel, tn curs, lnce-
plnd cu 1963.

b) Monografii (ora~e ~i reghnii)

DEMUS (0.), The Church of San Marco in Venice, Washington, 1960.

HAHNLOSEH (H.), ~i al., Il Tesoro di San Marco. I. La palo d'oro, Flo-
ren\a, 1965.
UNDERWOOD (P. A.), The Kariye Djami; 3 vol., New York, 1966 (mii-
niisbrea Chora, din Constantinopol)

c) Origini

AlNALOV (D.), The Hellenistic origins of Byzantine Art, New Brunswick

1961 .•
MOHEY (C.), Early Christian Art, Prlnceton2 , 1953.

d) Arhilectura

DEICHMAN (F.W.), Sludien zur Architektur Konstantinopels im. 5. una

6 •. J<Jhrhzwdcrt, Baden-Baden, 1956.

e) Scu~pturii

LANGE (R.), Die byzanlinisclw Reliefikone, Recldinghausen, 1!164.

n il,J.oz"aicul :;i pictura murala

DEMUS (0.), Enlstehung des Palaeologenstyls in der Malerei, ACEB X);

1958. IHM.
HIM (Christa), Die Programm der clzrisllicllen Apsismalerei, Wiesbaden,
19!!0, (sec. IV- VIII).
MAloJGO (C.), Materials for the study of the Mosaics of Saini Sophia a
Istanbul, Washington, 1962.
RESTLE (M.), Die byzantinische Wandmalerei in J{/einasien. I, text;
I I - HI, Ilustraiii, Recklinghausen, 1967.
THIER.HY (N. ~i M.), Nouvelles eglises rqpestres de Cappadoce, Paris,
1963. WHITTEMORE, The mosaics of Hagia Sophia, VVashington,
1952.
g) I cenografie

FELIGETTI-LIEBENFELS (\V.), Gescllichte der byzantiniscllen Ikonen-

maleni, Lausanne, 1956.

560
LAFONTAlNE-DOSOGNE (J.), Iconograpl!ie de l'enfance de la Vierge
dans /'empire byzantin, 2 vol., Bruxelles, 1964-1965. ..
LAURENT (Y.), Le Corpus des sceaux de ['empire byzantin, V, L'Eglise,.
Paris, 1963-1965, 2 vol. ~i un album (repertoriu iconografic impor-
tant).
REAU (L.), Iconographic de l'art cllretien, 3 vol., Paris, 1955-1957.
SOTIRIU (G.), leones du Mont Sinai, I: Texte; II: Pl., Atena, 1956.
vVEITZMANN (K.) ~i al., Friihe Ikonen; Sinai, Griecllenland, Bulgarien,
Jugoslavien, Viena-Miinchen, 1965.

h) Portrelul

GRABAR (A.), L'empereur dans l'art byzantin, Paris, 1936.

i) M inialura

BIANCHI BANDINELLI (R.), ·Hellenistic byzantine miniatzires of the

Iliad, Olten, 1953.
DUFRENNE (Suzy), L'illuslration des psautiers grecs du moyen age, Paris,
1966.
MARTIN (J.H..), The illustration of tlze Heavenly Leilder o{Jolzn Climaens"
Princeton, 1954.
WEITZMANN (K.), Die byzantinisclle Buclzmalerei des 9. und 10. Jahr-
lzunderls, 1935.

j)'Arte minore

CHUIKSHANK DODD (E.), Byzantine silver stamps, Washington, 196L

FHOLOW (A.), Les reliqzwires de la Vraie Croix, Paris, 1965.

5. Expansiunea artei bizantine

a) Orient

LEROY (J.), Les mamzscrits syriaqzus a peinture conserves dans l.es bib__,
bliothequ~s d' Europe et d'Orient, Paris, 1966.
NEHSESSIAN (S. TER), .Armenian manuscripts of the Freer Gallery of
Art, Washington, 1963.

b) Occident

AGNELLO (G.), Le arti figurative nella Sicilia biz:antina, Palermo, 1!)62~

BOGNETTI (G.), Santa Maria di Castelseprio, Milano, 1948.
Byzance et Ia France medtevale, Manuscrits a peintures, Paris, 1958 (eata-
logul expozitiei Bibliotecii Nationale).
CAMES (G.), Byzance et Ia peinlure romane de Germanie, Paris, 1966.
DEEH (J.), The dynastic p01plzyry tombs of the Norman period in Sieily,
Cambridge, Mass., 1959.
DEMUS (0.), Mosaics of Norman Sicily, Lomira, 1950.

c) Slavii

DJUHIC (J.), leones de Yougoslavie, Belgrad, 196L

HAMANN-MACLEAN (R.) ~i a!., Die Monumen!almalerei in Serbien und
ilfakeito11ien s. XI-XIV, Giessen, 1963.

36-c.115 561
LAZAREV (V.), Old Russian murals and mosaics from the XI to the XIV
cent, Londra, 1966.
,MAVRODINOV (N.), Pictura in ueclwa Bu/garie (In limba bulgara),
Sofia, 1946.
MILLET (G.), La peintnre du moyen dge en Yougoslauie, fasc. 1-3, Paris,
1954-1962.
f'ETKOVIC (V.), La peinture serbe du moyen dge, in ,Muzeul de istorie a
artelor. Monumente slrbe~ti", tomurile VI ~i VII, 1930, 1934.

d) 'farile Romtine

V ATA~IANU (V.), Jstoria arlei fel!daie in TCJ.rile Romdne, Bucure~ti,

1959.

JEAN GOUILLARD
Cuprins

Prefafa . . • • . . . . •.•••.•• &

Nota asupra vietii ~i operei lui Louis Brehier 7
Introducere • • • • . • • • . . 11

CARTEA INT1I
\'lata partirulanl

{'ai•itdul I. Familia
I. Kvn~cle de farnilie, p. 11- II. Logodna eyi casatoria, p. 1&
III. Viata de farnilie, p. 17- IV. Proprietatea de familie, p. 28

Capitolul II. Via/a materia/a

I. Locuinta, p. 31 - II. Mobilier11l, p. 35- III. Coslumul, p, 39
IV. Masa, p, 48- V. Baile, p. 52

Capitolul III. Viafa de zi en zi a fmparati/or

I. Introducere, p. 53 - II. Din secolul al V-lea p!ni'i in sccolul al
XII-lea, p. 55 - III. De Ia Comneni Ia sflr~ilul Imperiului, p. 59

CARTEA A DOl:A
Via!a urbana

CaJiitolul IV. Conslantinopolul

I. Ora~ul, p. 68- II. Populatia, p. 71 -III. Circulatia ~i "·iata de zi
cu zi, p. 74- IV. Hipodrornul ~i spcctacolrle, p. 79- V. Tcatrelc, p. 88

Capitolul V. Via/a urbana in provincii

I. Alexandria ~i ora~ele din Egipt, p. 91 - II. Antiohia, p. 94
III. Provinciile din Asia, p. 100 - IV. Ora~elc din Asia Mica ~i de
la Ponlul Euxin, p. 105 - V. Occidmtul: lllyricum, Helacla, p. 111
VI. Occidentul Bizantin, Pv-119

CARTEA A TRElA
Via!a economlca
Ca11itolul VI. Salele ~~ economia ruralll
J. Domeniile rurale, p. 124 - II. Elemente ale marilor proprie-
tati, p. 126- III. Conditb ~i modul de viaJa a! taranilor, p. 134
IV. Muncile clmpului, p. 140- V. Vlni'itoarea, p. 149
Capitolul \'11. Me§le§llgurile ~i comerful
I. De Ia origini plni'i Ia cucerirea araba, p. 149 - II. Consccintele
economice ale cuceririlor arabc, p. 161 - III. Primelc colonii italie-
ne, p. 165 -lV. Industriile de lux In Binmt, p. 169 - V. SI!r~itul
etatismului ~i coloniile slraine, p. 177 - VI. Ex1n·opierea ~~ cucerirca
economici'i a Bizan~ului (1261-1453), p. 180
 CARTEA A PATHA
Viala spil·ituala
-capitolul VIII. Viafa religioasa
I. Edificiile rcligioase, p. 186 - II. Mobilierul §i instrumeJltele,
·decvlt, p. 192 - III. Liturghiile ~i slujba, p. 195 - IV. Credindo;;ii,
p. 203 - V. Cultul sfintilor ~i al moa~telor; p. 205 - VI. Cult11J
icoanelor, p. 212 '
-:Capltolul IX. Superslifii §i heterodoc§i
I. Superstitiile, p. 220 - II. Amulete ~i exorcisme, p. 223
III. Astrologia, p. 224 T IV. Oracole, prezicatori, explicarea vise-
lor, p. 288 - V. Heterodoc~i ~i erctici, p. 231 - VI. Evrcii, p. 236
VII. Coloniile musulmane p. 245

. CARTEA A CINCEA
Viata intelectluila
•Capitolul X. Lileratura bi:{ailiina
I. Viata intelectuala ~i conditiile sale, p. 250 - II. Limba literaril.
iii vorbirea curenta, p. 256 - III. Caracteristicile literaturii l.Jizan-
;tine; p. 259 - IV. Operele: proza ~i retorica, p. 262 - V. Istoria
p. 269 - VI. Hagiografia, p. 279 - VII. Scrierile .apocl'ife. Ho-
manele, p. 283 - VIII. Pamfletcle ~i satirele, p. 286
•Capitolul XI. Poezia .
1. Poezia savanta, p. 289 - II. Poczia rihuica, p. 294 - III. Muzica
~bizantina, p. 298 - IV. Epopeea, p. 302 ~ V. Poeme cavalerel/ti,
'P· 310 - VI. Poezia inlimba populara, p. 312 - VII. Tealrul.
p. 316
'Capitolul XII. Filo:o(ia $i $iiinfele
· I. Filozofia ~i dogma, p. 324 - II. Filozofia autonoma, Jil. 328
III. Misticii ~i nmani~tii, p. 335 - IV. Plethon ~i neoplatGnismlill,
•P· 338 - V. ~tiintele, p. 341
-Capitolul XIII. 1nva[amintu1
I. Invatamlntul public, plna ll:l. iconocla~ti, p. 351 - II. Hena~terea
invatamintului public, In secolele IX-X; p. 356 - III. De !a
·Constantin Monomaclml la cucerirea franca, p. 360 - IV. Invat.a-
mintul public la Niceea ~i In tlmpul Paleologilor, p. 366- V. ~coala
patriarhala, p. 376 - VI. ~colile mil.nastire~ti, p. 380
•Capitolul XIV. Aria bi·an'ina
I. Leaganul artei bizantine, p. 394 ....,. II. Destinele ar.tei bizantine,
.P 388 III. Creatiile artei bizantine, p. 392 - IV. Innoirea aTtis-
ticil. pe vremea Paleologilor, p. 404 - V .. Manuscrisele historiate 9i
artele de lux, p. 411
·Capltolul XV. Expansizmea art'ei bizantine
I. Importurile, p. 416 - II. Influentelc (OccidentU.l), p. 418
III. Influentele (Orientulh p. 424 -:- IV. Peninsula Baleanicii, p·. 425
V. 'farile Romane p. 427 ..:.... VI. Husia p.' 428. .
·Collileluzii . . . . . . . . . . . '" . . . ·. , . . . . 433
Na.te biiJliogra(ice • . . ., 437
.BiiJiiogra(ie cou.fplemenllllri • • • • • • • • .·• 552

564