Abilitare curriculară pentru educație timpurie

DENUMIRE MODUL /UNITATE TEMATICĂ:

3. Educație timpurie incluziva

Nume și prenume cursant: LUNGU RALUCA EUGENIA

Unitatea de învățământ: CRESA MIROSLAVA

Pasul 1. Vă rugăm să vă gândiți la un copil cu dizabilități și/sau CES pe care l-ați cunoscut în
experința personală. În opinia dvs. care au fost/sunt obstacolele care îl împiedică să participe
la programul educațional?

În calitate de educator puericultor, nu am fost pusă în situația de a avea la grupa copii

cu cerinte educative speciale (decalarati cu acte și cu diagnostic) dar lucrez cu,copii care
prezintă anumite semne ce indică prezența unei tulbarari emoționale și comportamentale.

Principala greutate pe care am întampinat-o a fost refuzul părinților de a coopera și

accepta anumite indicatii/exemple pe care noi ca si educatori le-am adus la cunostinta cu
privire la comportamentul copilului. In practică, ne lovim de situaţii de tot felul, care nu pot
decât să influenţeze negativ dezvoltarea copilului. Răspunsurile părinţilor de genul „copilul
este doar răsfăţat, de aceea se comportă aşa”, „este energic doar/ are personalitate puternică,
de aceea loveşte” sau „ce vreţi să insinuaţi, copilul meu are o problemă??” creează o barieră
în calea integrării şi a comunicării dintre factorii educaţionali din viaţa copilului.

Deasemena consider că unul dintre obstacolele ce împiedică copiii cu nevoi speciale

să participe la programul educațional este reprezentat de lipsa personalului specializat care să
le ofere o îndrumare adecvată și terapii special concepute pe nevoile lor.

Pasul 2. Încercăm să găsim soluții la fiecare obstacol.

Obstacolele Soluțiile

 -lipsa personalului specializat in  angajarea si prezenta in fiecare

identificarea copiilor cu CES si institutie educationala a unui
consilierea (indrumarea parintilor) consilier/psiholog;

 lipsa evaluarii individualizata si

 A se crea planuri individualizate de
adecvata realizata de catre
intervenție în funcție de stadiul de
consilieri/psiholog copiilor
dezvoltare al fiecărui copil părin
Abilitare curriculară pentru educație timpurie

implicarea unei echipe multidisciplinare

formată din educator, psiholog, logoped,
consilier școlar.

 lipsa resurselor  alocarea mai multor fonduri financiare

pentru a îmbunătăți calitatea
serviciilor educaționale oferite
copiilor cu nevoi speciale;

 adaptarea spatiilor si dotarilor din

crese/gradinite pentru a facilita
 accesibilitatea fizică accesul copiilor si a crea un mediu
prietenos cu acestia;

 educarea celorlalți copii în spiritul

acceptării ca egal a colegului lor,
includerea în jocurile lor şi
 stigmatizarea socială
descoperirea calităţilor acestuia;

 pregatirea si formarea continuă și

specializată a cadrelor didactice prin
diverse programe ce au ca tema
“Copiii cu CES”;

 lipsa formării adecvate a cadrelor

didactice;  Curriculum-ul școlar trebuie
considerat un instrument necesar,
suficient de flexibil, adaptat şi
individualizat, încât să asigure
condiţii de învăţare fiecărui copil.

Adaptarea curriculumului la clasă pentru

 programul scolar neadecvat predarea, învăţarea şi evaluarea diferenţiată
se poate realiza prin:

adaptarea mediului de învăţare

din punct de vedere fizic,
psihologic şi social);
adaptarea conţinuturilor
(cantitativ şi calitativ), la
capacitatea de învăţare a
Abilitare curriculară pentru educație timpurie

copilului;
adaptarea proceselor didactice
(metode utilizate, material
didactic, timp de lucru alocat),
nivelul de sprijin acordat
elevului;
adaptarea procesului de evaluare.

 la fel ca si copiii și parintii ar avea

nevoie de sprijin specializat și de
suport moral si financiar .

 problemele parintilor si refuzul

acestora de accepta sprijin si
indrumare.

Pasul 3. Ce recomandări aveți în urma acestor experiențe?

Uneori, dificultăţile prin care trece copilul scot la iveală alte calităţi nebănuite
(capacitate de memorare extraordinară, procesarea rapidă a informaţiei, talent în diverse arii
de dezvoltare . Cooperarea dintre familie şi specialiştii în domeniu are ca efect integrarea cu
Abilitare curriculară pentru educație timpurie

succes a copilului în creșă/ grădiniţă creându-i acestuia sentimentul apartenenţei, crescând

încrederea în forţele proprii şi ajutându-l să devină adult independent, cu şanse reale la o viaţă
fericită.

Pentru o educaţie incluzivă de succes, părinţii trebuie să participe direct la viaţa

cresei/gradinitei şi pot influenţa anumite decizii care privesc procesul educaţional. Dedicarea
unei perioade de timp extinse pentru sprijinirea copilului în timpul activităţilor la clasă este o
condiţie esenţială reuşitei integrării. Neimplicarea sau indiferenţa părinţilor în ceea ce priveşte
problemele educaţionale ale copilului, prin plasarea responsabilităţii în sarcina unei institutii ,
vine în opoziţie cu ideea de incluziune. Sprijinul redus din partea autorităţilor abilitate,
posibilităţile materiale reduse sau percepţia celor din jur pot îngreuna integrarea socială şi
şcolară a copilului cu dizabilităţi. Învăţământul de masă trebuie să includă copiii cu CES, dar
integrarea reală presupune, printre altele, adaptarea numărului de copii la clasă, implicarea
personalului specializat, motivaţia cadrelor didactice, susţinere reală şi cooperare facilitată
prin legi, asigurarea condiţiilor necesare.

Consider că noi, educatorii suntem oamenii care încercăm să ne descurcam cu ceea ce

ştim să facem şi cu ceea ce avem. Încercăm să nu uităm cât este de importantă abordarea
pozitivă a specificului copiilor și exprimarea încrederii în posibilităţile fiecăruia de a reuşi,
indiferent de condiţiile din jur. Încurajarea, oferirea posibilităţii de reuşită şi integrarea în
grupuri mici în timpul activităţilor contribuie la creşterea încrederii în forţele proprii, dar şi în
ceilalţi. Copilul cu CES descoperă astfel că, lumea poate fi bună şi ofertantă pentru el.