Tipuri de întrebări.

Adresarea întrebărilor
Pe lîngă ceea ce spun, modul în care consilierii
adresează întrebări este foarte important. Formularea
întrebărilor ne ajută să verificăm dacă am receptat
corect mesajul şi să-l asigurăm pe client că suntem
interesaţi de ceea ce ne spune. Pe de altă parte, aflăm
mai multe detalii despre problema cu care se confruntă
clientul, explorăm mai profund situaţiile
 Tipuri de întrebări:
• întrebările închise sunt cele care conduc la răspunsuri de tipul da sau nu:
Te-ai supărat? sau răspunsuri care oferă foarte puţine informaţii (Spune-mi, îţi
place jocul sau nu? Lucrezi deja la computer'? Dormi după amiază? Ţi-e dor de
tati? Cu cine ai venit la cabinet? Câţi ani ai? Iţi place la școală?). Aceste
întrebări se folosesc atunci când dorim să obţinem unele informaţii concrete sau
atunci când clientul are dificultăţi în a se exprima. Utilizarea întrebărilor
închise
poate duce la următoarele probleme: discuţia se încheie prematur, clientul nu
poate dezvolta subiectul, nu se simte liber, ci limitat în a răspunde deschis la
întrebări aşa cum doreşte
 • întrebările deschise ajută la explorarea conţinutului problemei şi
emoţiilor specifice. Acestea permit clientului să vorbească despre lucrurile
importante pentru el şi nu despre ceea ce consideră consilierul că ar fi mai
important. Astfel de întrebări pot fi: Cum te simţi? Ce poţi să-mi spui despre
educatoarea ta? Ce înseamnă mami pentru tine? Ce vrei să-mi spui despre
iepuraş, jucăria ta preferată?. Astfel, răspunsurile clienţilor sunt mult mai
bogate din punct de vedere informaţional, mai ales în cazul copiilor,
deoarece ei evită să vorbească despre problemele personale.
 • întrebarea „De ce?“. Se practică evitarea adresării întrebării De ce?
deoarece determină clientul să găsească scuze sau raţionalizări ale
comportamentului său. Dacă un copil spune Sunt supărat!, nu-1 întrebăm De
ce?, îl putem aborda astfel: Pari supărat! Hai să vorbim mai mult despre
ceea ce te supără!
 Întrebări despre sentimente şi reacţii fizice
 Întrebările îi pot ajuta pe clienţi să se exprime mai clar în legătură cu
sentimentele şi reacţiile fizice. În mod frecvent, atunci cînd consilierii nu pot
presupune un înţeles comun, este nevoie să îşi clarifice etichetele pe care
clienţii le ataşează sentimentelor. De exemplu, întrebările ulterioare adresate
unui client care spune „Sunt foarte deprimat" ar putea fi: „Atunci cînd spui că
eşti foarte deprimat, ce vrei să spui?" sau „Atunci cînd spui ca eşti foarte
deprimat, care sunt sentimentele specifice şi reacţiile fizice?" sau „Te simţi
foarte deprimat.
 Întrebări privind modul de gîndire
 Consilierii îi pot ajuta pe clienţi să îşi dezvăluie gîndurile prin adresarea
unor
întrebări potrivite. O modalitate de adresare a întrebărilor referitoare la
modul de gîndire este denumită „Gîndeşte cu voce tare". Gîndirea cu voce
tare implică încurajarea clienţilor de a gîndi cu voce tare referitor la anumite
situaţii specifice. De exemplu, clienţilor li se poate cere să îi plimbe pe
consilieri, cu încetinitorul, printre gîndurile şi sentimentele lor referitoare
la
anumite experienţe evocatoare de anxietate.
 Întrebări privind comunicările şi acţiunile
 Întrebările privind comunicările şi acţiunile clienţilor sunt menite să
extragă anumite detalii despre modul în care aceştia se comportă. Adesea,
ceea ce spun clienţii este vag, ei avînd nevoie de sprijin pentru a deveni
mai clari. Uneori, consilierii au dificultăţi în a-i ajuta pe clienţi să
descopere ce se întîmplă cu adevărat în situaţiile respective, şi starea
ambiguă persistă
 Întrebări de profunzime
 Bandler şi Grinder au plecat de la ipoteza structurării experienţei noastre pe un
nivel
neurologic profund. Pentru a comunica, noi derivăm o structură superficială din
structura profundă. Acest proces are loc in mod necesar, deoarece limbajul nu se
poate derula sincron cu fluxul gândirii, fiind doar o aproximare a acestuia. In
timpul
derivării informaţiilor din structura profundă, multe sunt omise, filtrate sau
generalizate. Aceste scurtcircuitări asigură fluenţa limbajului şi minimizează
dialoguri fără sfârşit şi plictisitoare.
 Raportându-se la întrebările pe care le foloseau doi giganţi ai terapiei de tip
experienţial, Fritz Perls şi Virginia Satir, ei au identificat o serie de
întrebări menite
sa asigure un acces mai bun la structura profundă a limbajului şi sa elimine
omisiunile, generalizările şi distorsiunile din structura superficială a
limbajului