Abilităţi de consiliere psihologică

• Ascultarea activă-consilierul trebuie să fie disponibil să-şi asculte clienţii

într-o manieră autentică şi securizantă pentru client. De aceea ascultarea
activă este considerată una dintre abilităţile de bază în consiliere.
Tehnica interogativă
Modalitatea de adresare a întrebărilor este un element important prin care
consilierul facilitează sau blochează procesul de comunicare.
Tipuri de întrebări
Întrebări care produc răspuns justificativ.
Întrebări închise.
Întrebări deschise.
Întrebările ipotetice.
 • Abilitățile empatice. Empatia îi permite consilierului să se identifice mintal cu clientul şi să-l înţeleagă cu
adevărat (C. Rogers, apud. Dafinoiu I., 2005). Nelson- Jones identifică următoarele dimensiuni ale
procesului empatic:
-Observare şi ascultare.
-Rezonare
-Discriminare
- Comunicare
-Verificare
• Autodezvăluirea consilierului se referă la modurile în care acesta se lasă cunoscut de către client.Nelson-
Jones identifică trei sfere de dezvăluire a implicării
Răspunsurile la dezvăluirile specifice ale clienţilor
Răspunsurile oferite clienţilor ca oameni.
Răspunsurile la vulnerabilitatea clienţilor

• Sumarizarea este tehnica prin care consilierul condensează esenţa discursului clientului. Sumarizarea
presupune urmărirea discursului clientului şi identificarea elementelor centrale. Permite clientului continuarea
explorării şi îi oferă o măsură a înţelegerii
• Gestionarea tăcerii Tăcerea sau ascultarea pasivă reprezintă o tehnică fundamentală prin care clientului i se
permite explorarea sentimentelor, atitudinilor, valorilor şi comportamentelor. În condiţiile programării
riguroase a timpului în cadrul consilierii, tăcerea poate fi considerată ca neproductivă
Aspecte pozitive ale tăcerii.
Susţinerea tăcerii permite consilierului:
 să comunice clientului faptul că este adecvat şi acceptat;
 că este ascultat şi i se permite experimentarea relaţiei actuale cu consilierul fără a i se impune constrîngeri;
 să comunice clientului că este capabil să negocieze cu propria experienţă;
 să înţeleagă că responsabilitatea îi aparţine;
 să nu se simtă presat în a verbaliza imediat fiecare senzaţie sau gând;
 să se gîndească la propriile emoţii, comportamente şi la implicaţiile acestora.
Aspecte negative ale tăcerii
Uneori, tăcerea se poate constitui şi într-o barieră în comunicare. Acest caz indică:
 rezistenţe masive din partea clientului;
 anxietate sau neplăcere;
 încercarea de a manipula consilierul;
 impas în relaţia consilier-client.
 reacţie defensivă la personalitatea consilierului resimţită ca autoritară şi rigidă.
 Tehnici de consiliere
• Interpretarea este o metodă de lucru psihanalitică. Are semnificaţia unei operaţii de decriptare, decodificare: transpunerea
dintr-un limbaj necunoscut, enigmatic, secret, într-un limbaj inteligibil .
• Reformularea A reformula înseamnă a spune cu alţi termeni într-o manieră mai concisă sau mai explicită ceea ce clientul
tocmai a exprimat. O reformulare este corect efectuată şi devine eficientă doar în măsura în care întruneşte acordul celui
căruia îi este destinată. Această tehnică a fost teoretizată de C. Rogers.
• Personalizarea discursului -Un discurs marcat prin formule de tipul „mi se spune, se va face, trebuie” indică dificultăţi de
raportare la personalitatea consilierului. Se consideră că atunci cînd impersonalizăm discursul ne apărăm de conştientizarea
sau de verbalizarea anumitor trăiri ale noastre. Clientul este încurajat în utilizarea pronumelui personal eu în loc de
expresiile impersonale se. Astfel, ajutăm clientul să înveţe să-şi asume propriul comportament, propriile trăiri şi propriile
opinii.
• Reflectarea sentimentelor înseamnă o repetare sau o reformulare a afirmaţiilor clientului care accentuează sentimentele
acestuia. Această tehnică porneşte de la ideea că în spatele cuvintelor şi a comportamentului clientului se află emoţiile.
• Antrenamentul pentru rezolvarea problemelor- Obiectivul acestei tehnici este de a dezvolta un anume tip de patternuri
cognitive şi comportamente care pot fi utilizate în diferite situaţii problematice şi de a învăţa clientul să utilizeze tehnici
adaptabile şi capabile a oferi soluţii adecvate în situaţii noi.
• Antrenamentul asertiv Prin comportament asertiv înţelegem un comportament ce îi permite unei persoane să acţioneze cît
mai bine în interes propriu, să-şi apere punctul de vedere fără o anxietate exagerată, să-şi exprime sentimentele în mod
sincer şi să se folosească de propriile drepturi fără a le nega pe ale celorlalţi (J. Cottraux, 2003).
 REGULI ÎN CADRUL CONSILIERII

1) Concilierea se realizează într-o atmosferă binevoitoare, de încredere şi siguranţă psihologică.

2) Acceptăm necondiționat consiliatul.

3) Încurajăm consiliatul să vorbească.

4) Asigurăm confidențialitatea discuțiilor purtate.

5) Orice informație, oferită de consiliat, este importantă.

6) Ne orientăm pe calităţile pozitive ale personalităţii consiliatului.

7) Stimulăm interesul consiliatului pentru autocunoaștere.

8) Învățăm consiliatul să căute independent informații și să le evalueze critic.

9) Fiecare persoană dispune de capacităţi, interese și abilități, care trebuie valorificate.

10) Suntem imparţiali, ajutând consiliatul să analizeze singur idei şi opţiuni.

11) Sprijinim consiliatul în atingerea scopurilor propuse.

12) Nu oferim soluţii, ci lucrăm cu consiliatul, pentru ca aceasta să-şi asume responsabilitatea indentificării posibilelor soluţii.
13) .Oferim tacticos recomandări